Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Baia Mare Carte electronică Baia Mare: Editura Casei Corpului Didactic Baia Mare "Maria Montessori", 2024 Coordonatori: Director prof. Valeria MIC Director adj. prof. Anca TIȚĂ prof. Voichița MÂNDRU prof. Loredana BACIU Tehnoredactare: prof. Claudia-Maria MARIAN
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 1 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Notă de tehnoredactare: Conținutul lucrărilor, imaginile și bibliografiile acestora au fost preluate întocmai din lucrările trimise la Simpozion, autorii asumându-și întregul conținut. BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI CIP nr. 05231/ 31.01.2024
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 2 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 CUPRINS: CUVÂNT ÎNAINTE PAȘI SPRE VIITOR .................................................................................................................................8 DIRECTOR PROF. VALERIA ALEXANDRINA MIC ..........................................................................................................................8 LICEUL TEORETIC ”EMIL RACOVIȚĂ”, BAIA MARE .....................................................................................................................8 1. IMPORTANȚA EDUCAȚIEI SUSTENABILE ...........................................................................................................9 PROF. BEBU ANDREEA .........................................................................................................................................................9 PROF. TRAIAN ALINA-ILEANA ................................................................................................................................................9 COLEGIUL TEHNIC ,,C D NENIȚESCU’’ PITEȘTI...........................................................................................................................9 Bibliografie:.............................................................................................................................................................11 2. ROLUL CADRELOR CIDACTICE ÎN CONSTRUIREA UNUI VIITOR DURABIL..........................................................11 CONSTANTIN GABRIELA-ALEXANDRA ....................................................................................................................................11 ŞCOALA GIMNAZIALÃ NR. 150, SECTOR 5, BUCUREŞTI .............................................................................................................11 Bibliografie:.............................................................................................................................................................13 3. EDUCAȚIE PENTRU SUSTENABILITATE ............................................................................................................13 HATCU MARIANA-FILUȚA...................................................................................................................................................13 LICEUL TEORETIC SEBIȘ ......................................................................................................................................................13 Bibliografie:.............................................................................................................................................................14 4. IMPORTANȚA EDUCAȚIEI SUSTENABILE .........................................................................................................15 PROF. BEBU ANDREEA .......................................................................................................................................................15 PROF. TRAIAN ALINA-ILEANA ..............................................................................................................................................15 COLEGIUL TEHNIC ,,C D NENIȚESCU’’ PITEȘTI.........................................................................................................................15 Bibliografie:.............................................................................................................................................................17 5. EDUCAȚIE PENTRU SUSTENABILITATE ............................................................................................................17 PROF. FOAMETE VALENTINA .........................................................................................................................................17 ŞCOALA GIMNAZIALĂ STEJARU....................................................................................................................................17 Bibliografie :............................................................................................................................................................19 6. MAGIA SARBĂTORILOR PRIN OCHI DE COPIL..................................................................................................19 PROF.SMOCOT MIHAELA....................................................................................................................................................19 GRADINITA NR.7,BUCURESTI ..............................................................................................................................................19 7. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR ......................................................................................................................21 PROF. DR. ING. STAMATE IULIANA........................................................................................................................................21 COLEGIUL TEHNIC GH. ASACHI, BUCUREȘTI.........................................................................................................................21 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................................24 8. SĂ DESCOPERIM EDUCAȚIA SUSTENABILĂ......................................................................................................24 PROF. DORA CRISTINA VERONICA.........................................................................................................................................24 PROF. DIR. ADJ. NEGRU CARMEN MARIA...............................................................................................................................24 LICEUL TEORETIC ,,ANDREI BÂRSEANU’’ TÂRNĂVENI................................................................................................................24 Bibliografie..............................................................................................................................................................26 9. INDUSTRIE CU POTENȚIAL ..............................................................................................................................26 APOSTOL LAURA LILIANA....................................................................................................................................................26
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 3 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 COLEGIUL TEHNIC GH. ASACHI.....................................................................................................................................26 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................................28 10. ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE ÎN EDUCAREA TINEREI GENERAȚII ................29 PROF. BOBEICĂ DANIELA CRISTINA................................................................................................................................29 PROF. DAMIAN ADRIANA...............................................................................................................................................29 COLEGIUL TEHNOLOGIC “GRIGORE CERCHEZ” BUCUREȘTI..........................................................................................29 BIBLIOGRAFIE:.........................................................................................................................................................31 11. PROTECȚIA MEDIULUI-PILONUL DEZVOLTǍRII DURABILE ...............................................................................31 PROF. GHIȚǍ ELENA -LAVINIA..............................................................................................................................................31 ŞCOALA GIMNAZIALǍ « I.L.CARAGIALE », PITEȘTI ...................................................................................................................31 BIBLIOGRAFIE :........................................................................................................................................................33 12. „IMPLICAREA ELEVILOR ÎN PROMOVAREA EDUCAȚIEI SUSTENABILE” ............................................................33 PROF. SAVIN IRINA ISABELLA ...............................................................................................................................................33 PROF. VOINEA LIANA – DOLORES.........................................................................................................................................33 COLEGIUL TEHNIC „IOAN C. ŞTEFĂNESCU” IAŞI.......................................................................................................................33 Bibliografia..............................................................................................................................................................37 13. CONTRIBUȚIA METODELOR DIDACTICE PENTRU PERFORMANȚA ȘCOLARĂ....................................................37 PROF. MUȘAT LILIANA .......................................................................................................................................................37 LICEUL TEORETIC NICOLAE CARTOJAN GIURGIU ......................................................................................................................37 Bibliografie:.............................................................................................................................................................39 14. VALORI CULTURALE: OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI................................................................................39 PROF. PISĂU MĂDĂLINA ....................................................................................................................................................39 ȘCOALA GIMNAZIALĂ „NICOLAE TITULESCU”, BUZĂU ..............................................................................................................39 15. "TRANZIȚIA CĂTRE LICEU ȘI EDUCAȚIA INCLUZIVĂ ȘI SUSTENABILĂ" .............................................................41 STRÎMBEANU MARGARETA .................................................................................................................................................41 STRÎMBEANU DANIEL.........................................................................................................................................................41 Bibliografie..............................................................................................................................................................43 16. „EDUCAȚIA DURABILĂ ȘI SUSTENABILITATEA ÎN LICEELE TEHNOLOGICE".......................................................43 ANTONESCU DANIELA........................................................................................................................................................43 GASPAR FLORENTINA.........................................................................................................................................................43 COLEGIUL TEHNIC „IULIU MANIU”, BUCUREȘTI ......................................................................................................................43 Bibliografie..............................................................................................................................................................44 17. „ÎNVĂȚAREA DURABILĂ: MODELAREA PROFESIONIȘTILOR RESPONSABILI" ...................................................44 PRUNĂ MARIANA .............................................................................................................................................................44 PRUNĂ AUREL..................................................................................................................................................................44 COLEGIUL TEHNIC ”IULIU MANIU”, BUCUREȘTI ......................................................................................................................44 Bibliografie..............................................................................................................................................................46 18. TURISMUL CULTURAL ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI ................................................................................................46 PROF. MIRON NELA ..........................................................................................................................................................46 LICEUL TEHNOLOGIC ,,ELIE RADU,, BOTOȘANI- GRĂDINIȚA ,,LICURICI,,BOTOȘANI-STRUCTURĂ .......................................................46 Bibliografie..............................................................................................................................................................48 19. OBICEIURI ŞI TRADIŢII ALE RROMILOR DE PAŞTE ............................................................................................48
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 4 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 PROF. FĂNICĂ DANIEL........................................................................................................................................................48 ŞCOALA GIMNAZIALĂ CÂNDEŞTI, JUD. BUZĂU ........................................................................................................................48 20. TIMP PENTRU EDUCAȚIE SUSTENABILĂ..........................................................................................................50 DIRECTOR PROF. MIC VALERIA ALEXANDRINA.................................................................................................................50 DIRECTOR ADJ. PROF. TIȚĂ ANCA......................................................................................................................................50 LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ”, BAIA MARE ...................................................................................................................50 Bibliografie..............................................................................................................................................................52 21. LEARNING WITHOUT PAPER ...........................................................................................................................52 RÂȘCO CARMEN MARIA.....................................................................................................................................................52 LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ”, BAIA MARE ...................................................................................................................52 22. ROLUL SPORTULUI ÎN EDUCAȚIA SUSTENABILĂ CU ACCENT PE TURISM, CULTURĂ ȘI TRADIȚIE.....................53 PROF. RUSU ELENA ...........................................................................................................................................................53 LICEUL TEORETIC EMIL RACOVIȚĂ BAIA MARE........................................................................................................................53 23. IMPORTANŢA ŞEZĂTORILOR ÎN VIAŢA COPIILOR............................................................................................55 PROF. COJOCĂREANU IONELA SILVIA.....................................................................................................................................55 LICEUL TEORETIC ”BENJAMIN FRANKLIN”, BUCUREȘTI...................................................................................................55 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................................58 24. IMPORTANȚA DIALOGUL INTERCULTURAL ÎN ȘCOALĂ ...................................................................................59 PROF. SĂVULESCU MANUELA ..............................................................................................................................................59 COLEGIUL TEHNIC ”GENERAL GHEORGHE MAGHERU” ............................................................................................................59 • Bibliografie: ..................................................................................................................................................61 25. INCURSIUNE ÎN LUMEA VIRTUALĂ A LECTURII................................................................................................61 PROF.DR. LUDMILA ROTĂRAȘ-DONEA...................................................................................................................................61 LICEUL TEHNOLOGIC DE MECATRONICĂ ȘI AUTOMATIZĂRI, IAȘI .................................................................................................61 • Bibliografie: ..................................................................................................................................................62 26. EDUCAȚIA SUSTENABILĂ PRIMUL PAS SPRE UN VIITOR MAI CURAT...............................................................63 BICĂ MIRELA-ANIȘOARA..............................................................................................................................................63 LICEUL ECONOMIC VIRGIL MADGEARU CONSTANȚA...................................................................................................63 27. EDUCAȚIE SUSTENABILĂ PRIN CIRCUIT TURISTIC, TURISM RELIGIOS - BISERICILE DE LEMN DIN MARAMUREŞ 64 PROF. POP DOMIȚIANA GABRIELA........................................................................................................................................64 LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE ....................................................................................................................64 Bibliografie:.............................................................................................................................................................66 28. NEVOIA DE CULTURĂ, NEVOIA DE ISTORIE .....................................................................................................66 PALOŞANU CRISTINA .........................................................................................................................................................66 COLEGIUL TEHNIC „PETRU PONI”/ŞCOALA DE ARTĂ ,,SERGIU CELIBIDACHE’’ ...............................................................................66 Bibliografie:.............................................................................................................................................................68 29. ABORDĂRI ERGONOMICE PRIVIND OPTIMIZAREA ACTIVITĂŢII ȘCOLARE .......................................................68 PETRE ALINA....................................................................................................................................................................68 LICEUL TEHNOLOGIC „PONTICA” CONSTANȚA ........................................................................................................................68 BIBLIOGRAFIE:.........................................................................................................................................................70 30. IMPORTANȚA EDUCAȚIEI SUSTENABILE .........................................................................................................70
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 5 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 PROF. DR. POP ALINA NATALIA............................................................................................................................................70 COLEGIUL ECONOMIC ”NICOLAE TITULESCU” BAIA MARE ........................................................................................................70 Bibliografie:.............................................................................................................................................................73 31. EDUCAȚIE SUSTENABILĂ.................................................................................................................................74 ELEV: MIHOLCA MARIO-MIHĂIȚĂ........................................................................................................................................74 PROF. DR. POP ALINA NATALIA............................................................................................................................................74 COLEGIUL ECONOMIC ”NICOLAE TITULESCU” BAIA MARE ........................................................................................................74 Bibliografie:.............................................................................................................................................................75 32. GRĂDINĂRITUL ECOLOGIC: DOAR O RELICVĂ A TRECUTULUI SAU O SPERANȚĂ DE VIITOR?..........................76 PROF. CHIȘ MIHAELA.........................................................................................................................................................76 PROF. COUȚI MARIA .........................................................................................................................................................76 LICEUL TEORETIC “EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE ....................................................................................................................76 Bibliografie:.............................................................................................................................................................78 33. PLANETA PĂMÂNT-IDEALUL COMUN .............................................................................................................78 PROF. HODIȘ SORINA TEODORA...........................................................................................................................................78 LICEUL TEORETIC,,EMIL RACOVIȚĂ,,BAIA MARE MARAMUREȘ ..................................................................................................78 Bibliografie:.............................................................................................................................................................80 34. VOLUNTARI PENTRU UN TURISM ECOLOGIC ..................................................................................................81 PROF. PETRICĂ ALINA .......................................................................................................................................................81 LICEUL TEORETIC ” ION BARBU”, BUCUREȘTI..........................................................................................................................81 35. EDUCAȚIA SUSTENABILĂ ÎN ROMÂNIA...........................................................................................................82 PROF. BALLA NICOLETA MIHAELA, .......................................................................................................................................82 PROF. DANCIU NATALIA ELEONORA-.....................................................................................................................................82 COLEGIUL ECONOMIC “NICOLAE TITULESCU” BAIA MARE ........................................................................................................82 BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................................83 36. 10 MOTIVE PENTRU CARE ÎNCURAJEZ ELVII SĂ-ȘI GĂTEASCĂ .........................................................................84 PROF EC. BORODI MONICA.................................................................................................................................................84 LICEUL TEHNOLOGIC MARMATIA, SIGHETU MARMATIEI, MARAMURES .......................................................................................84 Bibliografia:.............................................................................................................................................................85 37. MODA SUSTENABILĂ......................................................................................................................................86 PROF. VERDEŞ LĂCRIMIOARA ..............................................................................................................................................86 LICEUL TEORETIC ,,EMIL RACOVIŢĂ˝ BAIA MARE ....................................................................................................................86 Bibliografie:.............................................................................................................................................................87 38. NUANȚE LEVINESCIENE SUB O EGIDĂ FĂRĂ PREJUDECĂȚI..............................................................................88 TONIȚA CORINA ...........................................................................................................................................................88 C.J.R.A.E. DOLJ,(LICEUL TEHNOLOGIC HORIA VINTILĂ +SCOALA GIMNAZIALĂ,SEGARCEA,DOLJ) ................................88 39. CONSIDERAŢII DESPRE EDUCAŢIA SUSTENABILĂ ............................................................................................90 PROF. BULATA BIANCA.......................................................................................................................................................90 LICEUL TEORETIC DR. VICTOR GOMOIU VÂNJU MARE..............................................................................................................90 Bibliografie:.............................................................................................................................................................91 40. EDUCAŢIA – ÎN SPIRITUL DEZVOLTĂRII DURABILE...........................................................................................92 PROF. ÎNV. PRIMAR, PANĂ ANA ...........................................................................................................................................92
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 6 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 ȘCOALA GIMNAZIALĂ CRUȘEȚ .............................................................................................................................................92 41. COMUNICARE EFICIENTĂ PENTRU EDUCAŢIE DURABILĂ ................................................................................94 PROF. ELENA –ADELINA VENETE ..........................................................................................................................................94 PROF. MIRCEA BAGANAGIU ................................................................................................................................................94 COLEGIUL NAŢIONAL „ALEXANDRU IOAN CUZA”, MUNICIPIUL PLOIEŞTI ......................................................................................94 Bibliografie:.............................................................................................................................................................96 42. EDUCAȚIA SUSTENABILĂ, O PEDAGOGIE A EMPATIEI .....................................................................................96 VRAJA CRINA LUCREȚIA- ....................................................................................................................................................96 CADRU DIDACTIC „LICEUL TEHNOLOGIC MARMAȚIA” ...............................................................................................................96 VRAJA IOANA DENISA-.......................................................................................................................................................96 MASTERAND PEDAGOGIE TEATRALĂ „UNATC” .....................................................................................................................96 Bibliografie:.............................................................................................................................................................98 43. IMPORTANȚA EDUCAȚIEI SUSTENABILE .........................................................................................................98 PROF. ÎNV. PRIMAR COROI MANUELA IRINA ..........................................................................................................................98 ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.169, BUCUREȘTI SECTOR 6 ..............................................................................................................98 44. TRANSDISCIPLINARITATEA ÎN EDUCAȚIA SUSTENABILĂ. EDUCAȚIA SUSTENABILĂ - UN CONCEPT NOU SAU ÎNȚELEPCIUNE STRĂBUNĂ?............................................................................................................................................. 101 PROF. CLAUDIA MARIA MARIAN......................................................................................................................................101 PROF. CAMELIA-CRINA PODINA.......................................................................................................................................101 LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE ..................................................................................................................101 Bibliografie:...........................................................................................................................................................102 45. EDUCAȚIE SUSTENABILĂ PENTRU TIC ...........................................................................................................103 PROF. TĂMAȘ FILOMELA MONICA......................................................................................................................................103 LICEUL TEHNOLOGIC ”ELISA ZAMFIRESCU”, SATU MARE ........................................................................................................103 Bibliografie............................................................................................................................................................105 46. RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIE, PROFESOR ŞI ELEV ............................................................................................105 GHIONOIU CRISTINA VALERIA, PROFESOR LIMBA ENGLEZA...............................................................................................105 COLEGIUL NATIONAL ALEXANDR IOAN CUZA MUNICIPIUL PLOIESTI .........................................................................105 Bibliografie............................................................................................................................................................107 47. IMPACTUL TEHNOLOGIILOR DE PRODUCERE ȘI UTILIZARE A ENERGIEI ASUPRA INDIVIDULUI, A SOCIETĂȚII ȘI A MEDIULUI ................................................................................................................................................................ 107 PROF. POPA ELEONORA...................................................................................................................................................107 ȘCOALA GIMNAZIALĂ CRUȘEȚ, GORJ ..................................................................................................................................107 BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................................108 48. GÂNDIM GLOBAL, ACȚIONĂM LOCAL!..........................................................................................................109 PROF. MUNTEAN MARIA.................................................................................................................................................109 LICEUL TEORETIC „ EMIL RACOVIȚĂ”, BAIA MARE.................................................................................................................109 Bibliografie:...........................................................................................................................................................111 49. EDUCAȚIA ECOLOGICA - O DIMENSIUNE A EDUCATIEI SUSTENABILE............................................................111 PROF. ÎNV. PREȘCOLAR VLĂDUȚU CAMELIA..........................................................................................................................111 ȘCOALA GIMNAZIALĂ CRUȘEȚ, GORJ ..................................................................................................................................111 50. TRADIȚIILE ȘI OBICEIURILE DIN ZONA SIBIULUI.............................................................................................113
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 7 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 MARA ANDREEA BRUJAN.................................................................................................................................................113 CLASA A X-A A...............................................................................................................................................................113 51. VALENȚELE MULTIPLE ALE INTERACȚIUNII DINTRE EDUCAȚIA SUSTENABILĂ ȘI EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ ........................................................................................................................................................ 116 MAN ANAMARIA............................................................................................................................................................116 NICULAE ALINA-FLORINA .................................................................................................................................................116 COLEGIUL NAȚIONAL ”AVRAM IANCU” ...............................................................................................................................116 Bibliografie:...........................................................................................................................................................118 52. ROLUL EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ȘCOALĂ....................................................................................................119 PROF.TĂICUȚU RODICA....................................................................................................................................................119 ȘCOALA GIMNAZIALĂ ‘’SFÂNTA VINERI’’, PLOIEȘTI, PRAHOVA.................................................................................................119 Bibliografie:...........................................................................................................................................................121 53. LIMBA FRANCEZĂ ÎN ENTITATEA ECONOMICA PROIECT DIDACTIC INTERDISCIPLINAR .................................121 54. EDUCAȚIE SUSTENABILĂ ÎN ACTIVITATEA TURISTICĂ....................................................................................127 AUTOR, PROF BACIU LOREDANA ROXANA............................................................................................................................127 LICEUL TEORETIC ,,EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE ..................................................................................................................127 Surse bibliografice electronice ..............................................................................................................................129 55. NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMĂ! ..........................................................................................129 PROF. MARINCAȘ LUMINIȚA .............................................................................................................................................129 PROF. TINC LUMINIȚA......................................................................................................................................................129 LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ” ...................................................................................................................................129 Bibliografie:...........................................................................................................................................................132 ECHIPA DE PROIECT:..................................................................................................................................................133 BIBLIOGRAFIE TEHNOREDACTARE: .......................................................................................................................134
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 8 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 CUVÂNT ÎNAINTE Pași spre viitor Astăzi, mai mult ca oricând, echilibrul dintre progres și conservare este tot mai dificil de gestionat. Într-o eră a schimbărilor climatice suntem obligați să reevaluăm felul în care ne raportăm la mediul înconjurător. Educația sustenabilă este un pilon esențial în construirea unui viitor durabil și armonios. Pentru a face față provocărilor globale, generațiile actuale și cele viitoare au nevoie de o abordare integrată a conceptelor de conservare a mediului, de responsabilitate și echitate socială. Suntem de părere că educația sustenabilă poate forma cetățeni responsabili, conștienți și implicați, capabili să-și unească forțele pentru a asigura un viitor Planetei, Omului, Vieții. Trăim un moment de cotitură în care este necesar să privim educația nu doar ca pe un proces academic de transmitere a cunoștințelor, ci ca pe un element de infrastructură, ca pe un liant între generații, ca pe o forță ce aduce schimbarea atunci când vine vorba de conștientizarea a circa 8 miliarde de oameni care trebuie să acționeze global, conștient și imediat pentru a susține toate formele de viață de pe Pământ. Elevii trebuie conștientizați de existența unor realități precum: conservarea resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice, promovarea diversității culturale și sociale, dar și antrenați în practici de viață durabilă și responsabilă. Educația sustenabilă nu se limitează însă la instituțiile de învățământ. Este cel puțin la fel de importantă și educația nonformală și informală în promovarea valorilor și practicilor sustenabile. Evenimente precum Proiectul România – Cultură, Turism, Tradiție au un impact pozitiv asupra comunității școlare și extrașcolare și se constituie în exemple de bune practici legate de gestionarea problemelor de raportare a omului la mediul înconjurător. Educația sustenabilă trebuie să fie o educație a întregii comunități și să includă practici adecvate nevoilor și intereselor specifice, de la copii la adolescenți și de la adulți la vârstnici. Prin educarea societății, fiecare individ poate deveni agent activ al schimbării în direcția unui viitor sustenabil. În concluzie, educația sustenabilă este o necesitate în fața provocărilor actuale și viitoare și numai prin investiții în acest domeniu vom reuși să construim un viitor verde, echitabil și prosper pentru toți locuitorii planetei. Director prof. Valeria Alexandrina Mic Liceul Teoretic ”Emil Racoviță”, Baia Mare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 9 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 1. Importanța educației sustenabile prof. Bebu Andreea prof. Traian Alina-Ileana Colegiul Tehnic ,,C D Nenițescu’’ Pitești Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o categorie fundamentală a pedagogiei și andragogiei. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Jan Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educația se prezintă sub forma unei relații interpersonale de supraveghere și intervenție ce se stabilește între „preceptor” (educator) și copil (viitorul „gentleman”). Filosoful german Immanuel Kant aprecia că educația contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societății: „este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educație și că se poate ajunge a i se da o formă care să-i convină cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc”. Educația este în același timp intervenție și neintervenție : „Educația negativă presupune înlăturarea oricărui obstacol din calea dezvoltării firești, totul trebuind lăsat să se producă de la sine fără nici o intervenție”. Educaţia în vederea dezvoltării durabile nu este un program particular, ci este mai degrabă un punct central, atât pentru multiplele forme ale educaţiei deja existente, cât şi pentru cele ce urmează a fi create. Educaţia privind dezvoltarea durabilă susţine eforturile de a regândi programul şi sistemul educaţional (metodologie şi conţinut) al societăţilor slab dezvoltate. Aceasta afectează toate componentele educaţiei propriu-zise: legislaţie, politică, finanţe, curriculum, instruire, învăţare, evaluare. Astfel educaţia în vederea dezvoltării durabile apelează la procesul de învăţare continuă şi recunoaşte faptul că nevoile educaţionale ale persoanelor se schimbă pe tot parcursul vieţii lor. Multe persoane şi organizaţii din întreaga lume pun deja în aplicare educaţia în vederea dezvoltării durabile (de exemplu, un profesor a introdus teme de sustenabilitate în învăţământul primar folosind metode participative, un lucrător în dezvoltarea comunităţii a încercat să sensibilizeze cetăţenii cu privire la drepturile care li se refuză, un lucrător din sănătatea publică a organizat un curs de formare prin care îi învăţa pe oameni să scoată apa din surse curate).Termenul de sustenabilitate , asociat cel mai adesea cu dezvoltarea durabilă, a fost introdus prin Raportul Comisiei Brundtland din 1987. Conform acestui prim document oficial, dezvoltarea durabilă are trei dimensiuni: ecologică, economică și de echitate, și este înțeleasă ca o sumă de acțiuni prin care "nevoile curente sunt îndeplinite fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a își îndeplini propriile nevoi” (conform Raportului din 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare) În ultimii ani, conceptul de dezvoltare durabilă a evoluat spre integrarea de domenii tot mai complexe, care abordează într-un spirit multidisciplinar dimensiunile sociale, economice și de mediu. Conceptul de dezvoltare durabilă pornește de la
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 10 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 conștientizarea rolului jucat de umanitate, prin procesele economice, sociale și politice, în generarea problemelor globale. Odată cu lansarea termenului de sustenabilitate, în dezvoltarea internațională s-a promovat tot mai mult noțiunea că ”dezvoltarea este esențială pentru satisfacerea nevoilor umane și pentru îmbunătățirea calității vieții”. Astfel, se subliniază nevoia de a integra aspecte calitative în măsurarea dezvoltării, iar dezvoltarea durabilă este un concept central care se referă la un mod nou de a înțelege lumea, dar și la o metodă de rezolvare a problemelor globale. După criteriile dezvoltării durabile, dezvoltarea economică trebuie să țină cont de dimensiunile sociale și de mediu, și să se bazeze pe o utilizare eficientă și responsabilă a resurselor finite - naturale, umane şi economice - ale societății. O societate sustenabilă este o societate care are capacitatea de a se auto-susține de la o generație la alta, care este suficient de prevăzătoare, flexibilă și înțeleaptă încât să nu își submineze propriile sisteme fizice și sociale de sprijin. De aceea, a fost necesară elaborarea unei discipline care să promoveze, prin educație, o viziune pluridisciplinară asupra dezvoltării durabile. Această disciplină poartă numele de Educație pentru Dezvoltare Durabilă sau Educație pentru Sustenabilitate. Educația pentru dezvoltare durabilă are ca scop transmiterea de informații utile pe termen lung. Dezvoltarea durabilă nu poate fi atinsă decât printr-un efort comun al tuturor cetățenilor globali. Așa cum este înțeles de către comunitatea internațională, termenul de „cetățean global” se referă la asumarea unei identități care merge dincolo de granițele unei națiuni sau ale unei anumit spațiu geo-politic, în virtutea existenței interdependențelor globale mai sus amintite. Conform acestei perspective globale asupra cetățeniei, toți oamenii sunt deja cetățeni globali, chiar dacă nu toți înțeleg încă implicațiile acestui lucru. De aici nevoia de informare și conștientizare, de a dezvolta atitudini, valori, comportamente de cetățeni globali, care să fie transmise mai departe la nivel comunitar, prin exemplul personal și prin intermediul educației. Sustenabilitatea este capacitatea de a exista constant. În secolul al XXI-lea se referă în general la capacitatea biosferei și a civilizației umane de a coexista. Este, de asemenea, definit ca procesul de menținere a schimbărilor într-un mediu echilibrat de homeostază, în care exploatarea resurselor, direcția investițiilor, orientarea dezvoltării tehnologice și schimbarea instituțională sunt toate în armonie și sporesc atât potențialul actual, cât și cel viitor satisface nevoile și aspirațiile umane. Pentru mulți din domeniu, durabilitatea este definită prin următoarele domenii sau piloni interconectați: mediu, economic și social, care, potrivit lui Fritjof Capra, se bazează pe principiile gândirii sistemelor (vezi și teoria sistemelor). Au fost luate în considerare și subdomeniile dezvoltării durabile: culturale, tehnologice și politice. Conform viitorului nostru comun, dezvoltarea durabilă este definită ca o dezvoltare care „răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Dezvoltarea durabilă poate fi principiul organizator al durabilității, totuși alții pot considera că cei doi termeni sunt paradoxali (adică dezvoltarea este inerent nedurabilă). Sustenabilitatea poate fi definită și ca un proces socio-ecologic caracterizat prin urmărirea unui ideal comun. Un ideal este prin definiție de neatins într-un anumit timp și spațiu. Cu toate acestea, prin abordarea persistentă și dinamică a acestuia, procesul are ca rezultat un sistem durabil. Mulți ecologiști și ecologiști susțin că durabilitatea se realizează prin echilibrul speciilor și resursele din mediul lor. Așa cum se practică de obicei în gestionarea resurselor naturale, scopul este menținerea acestui echilibru, resursele disponibile nu trebuie epuizate mai repede decât resursele sunt generate în mod natural. Utilizarea modernă a termenului de durabilitate este largă și dificil de definit cu precizie. Inițial, durabilitatea însemna să se facă doar o astfel de utilizare a resurselor naturale, regenerabile, încât oamenii să poată continua să se bazeze pe randamentele lor pe termen lung. Conceptul de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 11 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 durabilitate, sau Nachhaltigkeit în germană, poate fi urmărit înapoi la Hans Carl von Carlowitz (1645– 1714) și a fost aplicat silviculturii. Ecosistemele și mediile sănătoase sunt necesare pentru supraviețuirea oamenilor și a altor organisme. Modalitățile de reducere a impactului negativ asupra omului sunt ingineria chimică ecologică, gestionarea resurselor de mediu și protecția mediului. Informațiile sunt obținute din calculul ecologic, chimia ecologică, știința pământului, știința mediului și biologia conservării. Economia ecologică studiază domeniile cercetării academice care vizează abordarea economiilor umane și a ecosistemelor naturale. Trecerea către sustenabilitate este, de asemenea, o provocare socială care implică legislația internațională și națională, planificarea și transportul urban, gestionarea lanțului de aprovizionare, stilurile de viață locale și individuale și consumismul etic. Modalitățile de viață mai durabile pot lua multe forme din reorganizarea condițiilor de viață (de exemplu, ecovilages, eco-municipalități și orașe durabile), din reevaluarea sectoarelor economice (permacultură, construcție verde, agricultură durabilă) sau practici de lucru (arhitectură durabilă), folosind știința pentru a dezvolta noi tehnologii (tehnologii ecologice, energie regenerabilă și fisiune durabilă și putere de fuziune) sau proiectarea sistemelor într-un mod flexibil și reversibil și ajustarea stilurilor de viață individuale care conservă resursele naturale. Bibliografie: Ion Gh. Stanciu, „O istorie a pedagogiei universale și românești până la 1900”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 George Văideanu, „Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică, București, 1988 Ioan Nicola, „Pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992 Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară http://www.un.org/millenniumgoals/ https://sustainabledevelopment.un.org/sdgsproposal http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-internationalagenda/education-for-sustainable-development/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie 2. Rolul cadrelor cidactice în construirea unui viitor durabil Constantin Gabriela-Alexandra Şcoala Gimnazialã nr. 150, sector 5, Bucureşti Educația sustenabilă reprezintă un domeniu din ce în ce mai relevant și necesar în contextul preocupărilor globale legate de mediul înconjurător, drepturile omului și echitatea socială. Această formă de educație se concentrează pe dezvoltarea de competențe și cunoștințe care să permită societății să se adapteze și să abordeze provocările contemporane într-un mod responsabil și sustenabil. În acest articol, vom explora conceptul de educație sustenabilă din perspectiva unui cadru didactic și vom analiza rolul crucial pe care îl au profesorii în promovarea și implementarea acesteia. Vom explora, de asemenea, metodele și strategiile eficiente pentru integrarea principiilor educației sustenabile în procesul de învățare și vom evidenția impactul profund pe care îl poate avea asupra societății și a viitorului nostru comun.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 12 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Educația sustenabilă poate fi percepută ca un proces continuu de învățare care se bazează pe trei piloni fundamentali: 1. Dimensiunea Ecologică: educația sustenabilă promovează înțelegerea mediului înconjurător, precum și conștientizarea impactului acțiunilor umane asupra acestuia. Ea încurajează dezvoltarea de comportamente și practici care să reducă impactul negativ asupra mediului și să contribuie la conservarea și protejarea ecosistemelor. 2. Dimensiunea Socială: acest aspect se referă la dezvoltarea conștiinței sociale și la promovarea valorilor precum justiția socială, echitatea, diversitatea și incluziunea. Educația sustenabilă se concentrează pe sensibilizarea la problemele sociale, cum ar fi sărăcia, discriminarea și drepturile omului, și încurajează implicarea activă în soluționarea acestor probleme. 3. Dimensiunea Economică: această dimensiune se vizeazã înțelegerea impactului economic al acțiunilor noastre și la promovarea unei economii sustenabile. Educația sustenabilă încurajează dezvoltarea de cunoștințe despre consumul responsabil, gestionarea resurselor și modul în care economia poate contribui la o lume mai durabilă. În ceea ce priveşte cadrele didactice, acestea joacă un rol esențial în promovarea și implementarea educației sustenabile, dat fiind faptul cã ele constituie agenții cheie în transmiterea valorilor, cunoștințelor și competențelor necesare pentru a forma cetățeni responsabili și activi într-o societate în schimbare. Iată câteva aspecte cheie ale rolului cadrelor didactice în acest context: 1. Exemplu Personal: profesorii pot constitui modele de comportament sustenabil pentru elevi prin practici zilnice precum reciclarea, economisirea energiei sau utilizarea transportului public. Aceste acțiuni personale pot influența și motiva elevii să adopte practici similare. 2. Dezvoltarea Conștiinței: profesorii au ocazia de a dezvolta conștiința elevilor cu privire la problemele globale și la rolul fiecăruia în soluționarea acestora. Discuțiile deschise și lecțiile dedicate pot contribui la formarea unei perspective mai profunde asupra problemelor de mediu și sociale. 3. Integrarea Sustenabilității în Curriculum: cadrele didactice pot colabora cu colegii și autoritățile școlare pentru a integra principiile sustenabilității în curriculumul școlar. Acest lucru poate implica dezvoltarea de lecții și programe educaționale care abordează teme legate de mediu, drepturile omului și responsabilitatea socială. 4. Promovarea Gândirii Critice: profesorii pot încuraja gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor prin provocarea elevilor să exploreze și să analizeze aspectele complexe ale sustenabilității. Această abordare îi ajută pe elevi să devină cetățeni activi și implicați în societate. Implementarea cu succes a educației sustenabile în procesul de învățare necesită metode și strategii adecvate. Iată câteva modalități eficiente de a integra principiile educației sustenabile în școală: 1. Lecții Interdisciplinare: profesorii pot colabora pentru a dezvolta lecții interdisciplinare care să abordeze aspectele legate de mediu, sociale și economice ale sustenabilității. De exemplu, un proiect comun ar putea implica studierea efectelor schimbărilor climatice asupra comunității, combinând aspecte de știință, geografie și sociologie. 2. Experiențe Practice: elevii învață cel mai bine atunci când au oportunitatea de a aplica cunoștințele în practică. Profesorii pot organiza excursii la locații relevante, cum ar fi ferme ecologice,
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 13 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 centre de reciclare sau parcuri naționale, pentru a oferi elevilor experiențe practice legate de sustenabilitate. 3. Proiecte Bibliografie: UNESCO. (2005). United Nations Decade of Education for Sustainable Development (2005- 2014): International Implementation Scheme. Disponibil online: https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000141147 Hungerford, H. R., & Volk, T. L. (1990). Changing Learner Behavior through Environmental Education. The Journal of Environmental Education, 21(3), 8-21. 3. Educație pentru sustenabilitate Hatcu Mariana-Filuța Liceul Teoretic Sebiș Educația pentru sustenabilitate poate fi definită și analizată raportându-ne la un concept de dezvoltare durabilă, promovate în ultimele decenii în cadrul mai multor științe socioumane, în urma unor cercetări realizate la nivel interdisciplinar, intradisciplinar, pluridisciplinar/multidisciplinar și transdisciplinar. Sustenabilitatea prezintă, astfel, capacitatea sistemului social, abordat global și parțial de dezvoltare durabilă în condițiile valorificării optime a resurselor acestuia din perspectiva cerințelor prezentului dar și ale viitorului. Educaţia pentru sustenabilitate defineşte capacitatea sistemului şi a procesului de învăţământ de dezvoltare durabilă pe termen scurt, dar, mai ales, mediu şi lung. La nivel de concept pedagogic operaţional, are ca sferă de referinţă calitatea superioară, durabilă, a sistemului de învăţământ – deschis spre educaţia permanentă şi spre autoeducaţie – şi a procesului de învăţământ, care formează şi dezvoltă competenţa educatului (elevului, studentului etc.) de învăţare/autoînvăţare eficientă pe tot parcursul vieţii. Practic, evoluția educației sustenabile în învățământ poate fi urmărită prin următoarele șase niveluri care abordează aspecte legate de: (1) politici, administrare și planificare; (2) educație (cursuri și programe de studii); (3) cercetare; (4) funcționarea campusului universitar; (5) servicii; (6) evaluare și raportare la nivel instituțional. Educația sustenabilă nu influențează nu numai curricula, ci și procesul educațional și rezultatele. Sibbel1 , sugerează că metodele tradiționale de predare a cunoștințelor, centrate pe teme izolate și bazate pe procese de educație unidirecțională, nu oferă elevilor capacitatea de a rezolva probleme complexe specifice durabilității. Prin urmare, este esențial ca elevii să fie mai mult decât simpli consumatori de cunoștințe și să se implice activ în viața comunității. Conform lui Barth, aceasta 1 Wakkee, I.; van der Sijde, P.; Vaupell, C.; Ghuman, K. The university’s role in sustainable development: Activating entrepreneurial scholars as agents of change. Technol. Forecast. Soc. Chang. 2019, 141, 195–205.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 14 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 implică o nouă cultură a învățării bazată pe procese participative și noi tehnici de predare, cum ar fi diferite metode bazate pe acțiune și abordări de învățare experiențială. Semnificația implicării studenților ca agenți ai schimbării a fost ușor trecută cu vederea până acum. Blewitt2 subliniază necesitatea de a schimba accentul pe identificarea metodelor adecvate necesare pentru a schimba atitudinile elevilor față de sustenabilitate și capacitatea lor de a recunoaște oportunitățile durabile prin predare. Trencher și colab3 notează că există o nevoie presantă în universități de a sprijini tocmai acele subiecte care stimulează creativitatea, inovația și gândirea critică pentru a oferi studenților capacitatea de a implementa practici durabile. Având în vedere amploarea provocărilor de mediu actuale, dezvoltarea durabilă trebuie să includă dimensiuni ale schimbării umane, în special schimbarea comportamentului pentru dezvoltarea durabilă4 . Atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă necesită o înțelegere critică a „modului în care oamenii iau decizii și acționează asupra lor înșiși, cum gândesc, influențează și relaționează unul cu celălalt și cum își dezvoltă credințele și atitudinile”5 . Kalamas Hedden și colab.6 și Shephard7 au demonstrat că învățarea activă este potrivită pentru ESD deoarece implică probleme din lumea reală care necesită soluții practice și experiență practică. Experiențele din viața de zi cu zi și facilitarea învățării sociale prin încorporarea participării părților interesate pot contribui la îmbunătățirea comportamentului responsabil de mediu și al societății. Pentru a înțelege complexitatea și natura multidisciplinară a problemelor de sustenabilitate, studenții trebuie să trăiască experiența și acest lucru este posibil doar prin încorporarea unor instrumente pedagogice care îi apropie de realitate. În această privință, cercetătorii au recomandat pedagogia social-constructivă, învățarea experiențială, cursuri de călătorie pe teren, excursii de aventură în aer liber pentru învățare și altele. Analiza literaturii de specialitate evidențiază că subiectul prezintă interes nu numai în rândul savanților și provoacă o serie semnificativă de dezbateri, deoarece încă nu există un consens general. Mai mult, această temă generează studii ample, mai ales în cazul atitudinii și comportamentului studenților cu profil economic și de afaceri față de aplicarea principiilor ESD. Bibliografie: • https://www.mdpi.com/2071-1050/12/19/8169 • Sibbel, A. Pathways towards sustainability through higher education. Int. J. Sustain. High. Educ. 2009, 10, 68–82. [Google Scholar] [CrossRef][Green Version] • Figueiró, P.S.; Raufflet, E. Sustainability in higher education: A systematic review with focus on management education. J. Clean. Prod. 2015, 106, 22–33. [Google Scholar] [CrossRef] 2 Blewitt, J. Higher education for a sustainable world. Educ. Train. 2010, 52, 477–488. 3 Trencher, G.; Yarime, M.; McCormick, K.B.; Doll, C.N.H.; Kraines, S.B. Beyond the third mission: Exploring the emerging university function of co-creation for sustainability. Sci. Public Policy 2014, 41, 151–179. 4 Klaniecki, K.; Wuropulos, K.; Hager, C.P. Behaviour Change for Sustainable Development. In Encyclopedia of Sustainability in Higher Education; Leal Filho, W., Ed.; Springer International Publishing: Cham, Switzerland, 2018; pp. 1–10. ISBN 978-3-319- 63951-2. 5 United Nations Development Programme. Behavioural Insights at the United Nations—Achieving Agenda 2030. 2016. Available online: https://www.undp.org/content/undp/en/home/librarypage/development-impact/behavioural-insightsat-the-united-nations--achieving-agenda-203.html 6 Kalamas Hedden, M.; Worthy, R.; Akins, E.; Slinger-Friedman, V.; Paul, R.C. Teaching Sustainability Using an Active Learning Constructivist Approach: Discipline-Specific Case Studies in Higher Education. Sustainability 2017, 9, 1320. 7 Shephard, K. Higher education for sustainability: Seeking affective learning outcomes. Int. J. Sustain. High. Educ. 2008, 9, 87– 98.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 15 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Barth, M.; Godemann, J.; Rieckmann, M.; Stoltenberg, U. Developing Key Competencies for Sustainable Development in Higher Education; Social Science Research Network: Rochester, NY, USA, 2007. [Google Scholar] 4. Importanța educației sustenabile prof. Bebu Andreea prof. Traian Alina-Ileana Colegiul Tehnic ,,C D Nenițescu’’ Pitești Educația este un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare, o categorie fundamentală a pedagogiei și andragogiei. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. Jan Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educația se prezintă sub forma unei relații interpersonale de supraveghere și intervenție ce se stabilește între „preceptor” (educator) și copil (viitorul „gentleman”). Filosoful german Immanuel Kant aprecia că educația contribuie la valorificarea naturii umane în folosul societății: „este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine dezvoltată prin educație și că se poate ajunge a i se da o formă care să-i convină cu deosebire. Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc”. Educația este în același timp intervenție și neintervenție : „Educația negativă presupune înlăturarea oricărui obstacol din calea dezvoltării firești, totul trebuind lăsat să se producă de la sine fără nici o intervenție”. Educaţia în vederea dezvoltării durabile nu este un program particular, ci este mai degrabă un punct central, atât pentru multiplele forme ale educaţiei deja existente, cât şi pentru cele ce urmează a fi create. Educaţia privind dezvoltarea durabilă susţine eforturile de a regândi programul şi sistemul educaţional (metodologie şi conţinut) al societăţilor slab dezvoltate. Aceasta afectează toate componentele educaţiei propriu-zise: legislaţie, politică, finanţe, curriculum, instruire, învăţare, evaluare. Astfel educaţia în vederea dezvoltării durabile apelează la procesul de învăţare continuă şi recunoaşte faptul că nevoile educaţionale ale persoanelor se schimbă pe tot parcursul vieţii lor. Multe persoane şi organizaţii din întreaga lume pun deja în aplicare educaţia în vederea dezvoltării durabile (de exemplu, un profesor a introdus teme de sustenabilitate în învăţământul primar folosind metode participative, un lucrător în dezvoltarea comunităţii a încercat să sensibilizeze cetăţenii cu privire la drepturile care li se refuză, un lucrător din sănătatea publică a organizat un curs de formare prin care îi învăţa pe oameni să scoată apa din surse curate).Termenul de sustenabilitate , asociat cel mai adesea cu dezvoltarea durabilă, a fost introdus prin Raportul Comisiei Brundtland din 1987. Conform acestui prim document oficial, dezvoltarea durabilă are trei dimensiuni: ecologică, economică și de echitate, și este înțeleasă ca o sumă de acțiuni prin care "nevoile curente sunt îndeplinite fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a își îndeplini propriile nevoi” (conform Raportului din 1987 al Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare) În ultimii ani, conceptul de dezvoltare durabilă a
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 16 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 evoluat spre integrarea de domenii tot mai complexe, care abordează într-un spirit multidisciplinar dimensiunile sociale, economice și de mediu. Conceptul de dezvoltare durabilă pornește de la conștientizarea rolului jucat de umanitate, prin procesele economice, sociale și politice, în generarea problemelor globale. Odată cu lansarea termenului de sustenabilitate, în dezvoltarea internațională s-a promovat tot mai mult noțiunea că ”dezvoltarea este esențială pentru satisfacerea nevoilor umane și pentru îmbunătățirea calității vieții”. Astfel, se subliniază nevoia de a integra aspecte calitative în măsurarea dezvoltării, iar dezvoltarea durabilă este un concept central care se referă la un mod nou de a înțelege lumea, dar și la o metodă de rezolvare a problemelor globale. După criteriile dezvoltării durabile, dezvoltarea economică trebuie să țină cont de dimensiunile sociale și de mediu, și să se bazeze pe o utilizare eficientă și responsabilă a resurselor finite - naturale, umane şi economice - ale societății. O societate sustenabilă este o societate care are capacitatea de a se auto-susține de la o generație la alta, care este suficient de prevăzătoare, flexibilă și înțeleaptă încât să nu își submineze propriile sisteme fizice și sociale de sprijin. De aceea, a fost necesară elaborarea unei discipline care să promoveze, prin educație, o viziune pluridisciplinară asupra dezvoltării durabile. Această disciplină poartă numele de Educație pentru Dezvoltare Durabilă sau Educație pentru Sustenabilitate. Educația pentru dezvoltare durabilă are ca scop transmiterea de informații utile pe termen lung. Dezvoltarea durabilă nu poate fi atinsă decât printr-un efort comun al tuturor cetățenilor globali. Așa cum este înțeles de către comunitatea internațională, termenul de „cetățean global” se referă la asumarea unei identități care merge dincolo de granițele unei națiuni sau ale unei anumit spațiu geo-politic, în virtutea existenței interdependențelor globale mai sus amintite. Conform acestei perspective globale asupra cetățeniei, toți oamenii sunt deja cetățeni globali, chiar dacă nu toți înțeleg încă implicațiile acestui lucru. De aici nevoia de informare și conștientizare, de a dezvolta atitudini, valori, comportamente de cetățeni globali, care să fie transmise mai departe la nivel comunitar, prin exemplul personal și prin intermediul educației. Sustenabilitatea este capacitatea de a exista constant. În secolul al XXI-lea se referă în general la capacitatea biosferei și a civilizației umane de a coexista. Este, de asemenea, definit ca procesul de menținere a schimbărilor într-un mediu echilibrat de homeostază, în care exploatarea resurselor, direcția investițiilor, orientarea dezvoltării tehnologice și schimbarea instituțională sunt toate în armonie și sporesc atât potențialul actual, cât și cel viitor satisface nevoile și aspirațiile umane. Pentru mulți din domeniu, durabilitatea este definită prin următoarele domenii sau piloni interconectați: mediu, economic și social, care, potrivit lui Fritjof Capra, se bazează pe principiile gândirii sistemelor (vezi și teoria sistemelor). Au fost luate în considerare și subdomeniile dezvoltării durabile: culturale, tehnologice și politice. Conform viitorului nostru comun, dezvoltarea durabilă este definită ca o dezvoltare care „răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Dezvoltarea durabilă poate fi principiul organizator al durabilității, totuși alții pot considera că cei doi termeni sunt paradoxali (adică dezvoltarea este inerent nedurabilă). Sustenabilitatea poate fi definită și ca un proces socio-ecologic caracterizat prin urmărirea unui ideal comun. Un ideal este prin definiție de neatins într-un anumit timp și spațiu. Cu toate acestea, prin abordarea persistentă și dinamică a acestuia, procesul are ca rezultat un sistem durabil. Mulți ecologiști și ecologiști susțin că durabilitatea se realizează prin echilibrul speciilor și resursele din mediul lor. Așa cum se practică de obicei în gestionarea resurselor naturale, scopul este menținerea acestui echilibru, resursele disponibile nu trebuie epuizate mai repede decât resursele sunt generate în mod natural. Utilizarea modernă a termenului de durabilitate este largă și dificil de definit cu precizie.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 17 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Inițial, durabilitatea însemna să se facă doar o astfel de utilizare a resurselor naturale, regenerabile, încât oamenii să poată continua să se bazeze pe randamentele lor pe termen lung. Conceptul de durabilitate, sau Nachhaltigkeit în germană, poate fi urmărit înapoi la Hans Carl von Carlowitz (1645– 1714) și a fost aplicat silviculturii. Ecosistemele și mediile sănătoase sunt necesare pentru supraviețuirea oamenilor și a altor organisme. Modalitățile de reducere a impactului negativ asupra omului sunt ingineria chimică ecologică, gestionarea resurselor de mediu și protecția mediului. Informațiile sunt obținute din calculul ecologic, chimia ecologică, știința pământului, știința mediului și biologia conservării. Economia ecologică studiază domeniile cercetării academice care vizează abordarea economiilor umane și a ecosistemelor naturale. Trecerea către sustenabilitate este, de asemenea, o provocare socială care implică legislația internațională și națională, planificarea și transportul urban, gestionarea lanțului de aprovizionare, stilurile de viață locale și individuale și consumismul etic. Modalitățile de viață mai durabile pot lua multe forme din reorganizarea condițiilor de viață (de exemplu, ecovilages, eco-municipalități și orașe durabile), din reevaluarea sectoarelor economice (permacultură, construcție verde, agricultură durabilă) sau practici de lucru (arhitectură durabilă), folosind știința pentru a dezvolta noi tehnologii (tehnologii ecologice, energie regenerabilă și fisiune durabilă și putere de fuziune) sau proiectarea sistemelor într-un mod flexibil și reversibil și ajustarea stilurilor de viață individuale care conservă resursele naturale. Bibliografie: Ion Gh. Stanciu, „O istorie a pedagogiei universale și românești până la 1900”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977 George Văideanu, „Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică, București, 1988 Ioan Nicola, „Pedagogie”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992 Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară http://www.un.org/millenniumgoals/ https://sustainabledevelopment.un.org/sdgsproposal http://www.unesco.org/new/en/education/themes/leading-the-internationalagenda/education-for-sustainable-development/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bie 5. EDUCAȚIE PENTRU SUSTENABILITATE prof. FOAMETE VALENTINA ŞCOALA GIMNAZIALĂ STEJARU Educaţia pentru sustenabilitate poate fi definită şi analizată prin raportarea sa la conceptul de dezvoltare durabilă, elaborat şi promovat, în ultimele decenii, la nivelul mai multor ştiinţe socioumane, în urma unor cercetări fundamentale şi operaţionale, dezvoltate amplu la nivel intradisciplinar, interdisciplinar, pluridisciplinar/multidisciplinar şi transdisciplinar. Sustenabilitatea reprezintă, astfel, capacitatea sistemului social, abordat global şi parţial (economic, politic, cultural, comunitar, natural) de dezvoltare durabilă în condiţiile valorificării optime a resurselor sale din perspectiva cerinţelor prezentului, dar şi ale viitorului. Educaţia pentru sustenabilitate defineşte capacitatea sistemului şi a procesului de învăţământ de dezvoltare durabilă pe termen scurt, dar, mai ales, mediu şi lung. La nivel de concept pedagogic operaţional, are ca sferă de referinţă calitatea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 18 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 superioară, durabilă, a sistemului de învăţământ – deschis spre educaţia permanentă şi spre autoeducaţie – şi a procesului de învăţământ, care formează şi dezvoltă competenţa educatului (elevului, studentului etc.) de învăţare/autoînvăţare eficientă pe tot parcursul vieţii. Sustenabilitatea reprezintă capacitatea unui sistem social şi a unor activităţi realizate în cadrul acestuia de dezvoltare durabilă, realizată prin valorificarea eficientă a resurselor existente/disponibile cu impact optim pe termen scurt, dar, mai ales, mediu şi lung, evaluat calitativ şi strategic din perspectiva cerinţelor prezentului şi ale viitorului. La nivel de concept sociologic operaţional, sustenabilitatea defineşte capacitatea sistemului social global de dezvoltare durabilă, prin valorificarea optimă a resurselor existente la nivel: – economic (agrar, industrial, postindustrial, managerial); – politic (guvernamental, nonguvernamental, juridic, civic, mediatic); – cultural (ştiinţific, tehnologic, artistic, filozofic, spiritual/teologic); – comunitar (mondial, continental/european, teritorial, naţional, local), -natural (demografic, ecologic, sanitar, climateric, geografic etc.). Sfera de referinţă abordată la nivel global vizează procesul de informatizare a societăţii bazate pe cunoaştere, care a dus la consolidarea unui nou model de dezvoltare socială durabilă. Avantajele şi limitele sau provocările sale sunt reflectate de toate procesele implicate în dezvoltarea socială. Ele intervin, în mod obiectiv şi subiectiv, la nivel de procese sociale de: a) producţie condusă managerial (în economia bazată pe cunoaştere); b) guvernare eficientă social (în politica bazată pe valorile democraţiei reprezentative şi participative); c) creaţie superioară, spirituală şi materială (în cultura ştiinţifică, tehnologică, artistică, filozofică şi teologică, bazată pe valorile umanismului, promovate prin educaţie); d) descentralizare administrativă (în comunităţile care valorifică resursele existente în condiţii de normativitate generală); e) protejare ecologică (în domeniul sănătăţii naturii şi a omului, la nivel de mediu geografic, climateric, demografic etc.). Sfera de referinţă a sustenabilităţii, fixată în plan social global, este aprofundată din perspectiva specifică diferitelor ştiinţe socioumane, care definesc şi analizează dezvoltarea durabilă la nivel de mediu (economic, politic, cultural, comunitar, natural), perspectivă dezvoltată intradisciplinar, interdisciplinar, pluridisciplinar/multidisciplinar şi transdisciplinar, în cadrul unor construcţii epistemologice ample care promovează ştiinţele vieţii, ştiinţele pământului, ştiinţele educaţiei, ştiinţele medicale etc. Funcţia generală a sustenabilităţii vizează dezvoltarea socială echilibrată a planetei, a populaţiei şi a producţiei economice, realizată prin distribuţia optimă a resurselor naturale, umane şi sociale, existente. Realizarea sustenabilităţii implică strategii de dezvoltare durabilă a planetei, protejată ecologic, a populaţiei, educată eficient, şi a producţiei economice, condusă managerial, în condiţii specifice societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, aptă să creeze plusvaloare în context inovator şi regenerativ.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 19 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Educaţia pentru sustenabilitate îndeplineşte un rol important în dezvoltarea durabilă a naturii, a omului şi a societăţii, în condiţii de distribuţie echilibrată a tuturor resurselor existente/disponibile şi de cultivare formativă şi civică a unei echităţi sociale autentice, Bibliografie : Cristea S. Concepte pedagogice fundamentale. Vol. 1. Pedagogia/Ştiinţele pedagogice/Ştiinţele educaţiei. Bucureşti: Didactica Publishing House, 2016. Cristea S. Dicţionar enciclopedic de pedagogie. Bucureşti: Didactica Publishing House, 2015. 6. Magia sarbătorilor prin ochi de copil prof.Smocot Mihaela Gradinita nr.7,Bucuresti Oricum am privi sau simți Crăciunul, pe toți ne animă aceeași stare,bucuria. Mai apoi…Crăciunul este și despre a darui și a primi!Dăruim celor dragi, împachetăm frumos și migălos fiecare cadou ”gata de pus sub brad”. Iar, ce-i mai frumos parcă este dăruirea zâmbetelor, a afecțiunii și iubirii între noi. Dăruim, ne dăruim celor din jur! În ultimul timp, am auzit tot mai mulți care, în această perioadă, dăruiesc și celor ce sunt lipsiți de speranța vreunui dar. Fiecare adună cele de prin casă, ce pot fi dăruite și le trimit către cei nevoiași. Fac cadouri copiilor săraci ori singuri, bătrânilor din azile sau familiilor cu situații grele. Fiecare dintre noi, dacă ne-am gândi să facem daruri, sau măcar unul, pentru cineva care trăiește cu mai puțină speranță, câtă bucurie am răspândi în jur… Craciunul este o sarbătoare mirifică! Nu cred ca există alta mai fastuoasă, mai indelung pregătita și pană la urmă mai așteptată! Fiecare dintre noi are o înțelegere personală asupra acestei sărbători. Știm și simțim ceva magic, cu siguranță, atunci când ne gândim la Crăciun. Fiecare ar putea povesti multe întâmplări petrecute în timp, din această perioadă magică, anumite emoții fiind legate de mirosul, frigul sau albul imaculat al zăpezii, căldura din case și iubirea celor din jur. Crăciunul este bucurie.Pentru unii dintre noi, Crăciunul înseamnă o mare sărbătoare, una a bucuriei, Nașterea Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. În cultura noastră creștină, sărbătorim pe 25 decembrie o zi semnificativă, încununată de ceremonia mesei din această zi. Punem pe masă mâncăruri alese, prilej de petrecere, voie bună și bucurie.Pentru alții, ziua de Crăciun înseamnă mirosul de brad, luminat și împodobit cu eleganță și cadourile frumos împachetate și ele, sub bradul de Crăciun. Plăcerea de a te bucura cu cei dragi de aceste obiceiuri, cu mirosul de brad, de cozonac sau vin fiert cu scorțișoara, toate acestea poate însemna Cărciunul. Pentru mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă și tradiție. Crăciunul înseamnă întoarcerea la locurile natale, la casă bătrânească de la țară, la tradiție și la momentele tainice petrecute în copilărie. Căldura din case și din inimile noastre, oamenii dragi în jurul mesei, cu toate bucatele alese, de sărbătoare. Ce poate fi mai desăvârșit de atât? Curios, dar pentru unii dintre noi, Crăciunul înseamnă colinde, înseamnă muzica sfântă din această perioadă de an. Crăciunul mai înseamnă și conectare, comuniune, priviri calde și nestingherite ochi-în ochi, suflete către suflete. Câtă bucurie ne poate aduce o poveste spunsă în dimineața de Crăciun,
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 20 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 privind în ochi pe cineva drag, cu o cană de ceai cald în mână sau cu un vin fiert! Tainic, adânc, momente de deschidere și conectare, care rămân adânc întipărite în sufletele fiecăruia dintre noi. Pentru mine Crăciunul înseamnă magie! De la colindele pe care le ascult neîncetat, până la găsirea cadourilor pentru cei dragi, împachetarea cu migală și dragoste, totul este o poveste! Ador să ofer cadouri drăguț împachetate, doar simpla lor construcție mă face să zâmbesc, gândindu-mă la clipa în care persoana draga va deschide cadoul. Toate aceste detalii, compun o poveste… Povestea de Crăciun! Pentru mine Craciunul este sarbatoarea familiei: emotie, copilarie, zambete. Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă! Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare. Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile. Ciorăpeii de Crăciun. Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu. Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie. Magia Sărbătorilor de iarnă constă în amintirile pe care ni le trezește Crăciunul, dar și cele pe care le facem .
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 21 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 7. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR prof. dr. Ing. Stamate Iuliana Colegiul Tehnic GH. ASACHI, București Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.[1] Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora. În România activitatea de gestionare a deșeurilor este fundamentată pe Legea 211/2011,[1] care implementează o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM). Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o pondere de 10 miliarde EUR.[2] După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri: A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt grupate în: • A1 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții publice.[4] • A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf). • A3 - Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și modernizarea și întreținerea străzilor.[4] • A4 - Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere. B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.[3] C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. • C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:[3] o Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest. o Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice. o Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții. o Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive. o Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile produse de termocentralele care funcționează pe cărbune. • C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.[4] • C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive. Strategia modernă a managementului deșeurilor a pus bazele unei ierarhizări a acțiunilor:
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 22 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Prevenirea apariției deșeurilor • Tratarea deșeurilor la sursa de generare • Promovarea conceptului de reciclare, refolosire, producere de compost • Optimizarea metodelor de eliminare finală (incinerare, co-incinerare) pentru deșeurile pentru care nu există metode de valorificare. Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată și costisitoare.[1] Concepția actuală privind deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și perfecționării capacităților de eliminare, ci de la adoptarea de noi tehnologii care să producă deșeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă cât mai ușor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu se poate face decât dacă măsurile care sunt luate sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele:[4] • Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței: evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare. • Principiul BATNEEC, ce stipulează folosirea celor mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive (Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost). • Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce. • Principiul substituției, ce stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu nepericuloase. • Principiul proximității, ce prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor. • Principiul subsidiarității, care promovează doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară tratării lor. • că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din activitățile inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme. • Principiul integrării stabilește social-economice care le generează. Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe baza Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de MMDD, și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național, Agențiile Regionale de Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor.[3] Recuperarea deșeurilor prin colectare selectivă, sortare și reintroducerea în circuitul productiv (reciclare) este o activitate economică ce este luată în considerare datorită mai multor aspecte o Recuperarea unor materiale care se produc greu, prin procese de fabricație costisitoare și de multe ori poluante
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 23 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 o Reducerea volumului mare al activităților de neutralizare prin depozitare / incinerare o Epuizarea resurselor naturale o Reciclarea deșeurilor elimină măsurile de siguranță și protecție care trebuie luate în timpul depozitării acestora, reducându-se pericolul contaminării factorilor de mediu cu substanțe poluante conținute de deșeuri. Principiile Managementului Integrat al Deșeurilor constituie baza politicii și legislației europene în domeniul gestiunii deșeurilor. Principiile Managementului Integrat sunt: • Reducere la minim a deșeurilor sau evitarea acestora • Refolosire pentru a întârzia intrarea obiectelor în fluxul deșeurilor • Reciclare – reprocesarea materialelor în noi materii prime • Recuperarea energiei din deșeuri • Depozitarea la un înalt standard de performanță în domeniul protecției mediului. Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică.[2] Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.Industria textilă este una dintre cele mai necesare industrii din lume. Cele mai produse sunt textilele pentru modă, ceea ce reprezintă o mare problemă pentru mediul înconjurător şi pământul folosit sau poluarea apei, din cauza producţiei şi consumului de material. Una dintre metodele de a combate poluarea şi deşeurile este prin intermediul reciclării textilelor şi refolosirii lor. Pentru a putea recicla textile, e necesar să se înţeleagă dacă acestea sunt Operațiuni de recuperare conform Directivei 2006/12/CE[2] Simbol Tip operațiune R1 Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei R2 Recuperarea/regenerarea solvenților R3 Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți (inclusiv compostare și alte procese biologice de transformare) R4 Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice R6 Recuperarea acizilor sau bazelor R7 Recuperarea componentelor utilizate pentru captarea poluanților R8 Recuperarea componentelor din catalizatoare R9 Regenerarea uleiurilor sau alte metode de refolosire a acestora R10 Tratarea în contact cu solul în folosul agriculturii sau în scopuri ecologice R11 Utilizarea deșeurilor obținute în urma oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R10 R12a) Preschimbare de deșeuri înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R11 R13b) Stocarea deșeurilor în așteptarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R12 (excluzând stocarea temporară, în vederea colectării, în locul unde se produc deșeurile) inclusiv R151, R152, R153
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 24 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 materiale textile biodegradabile sau dacă nu sunt biodegradabile. Cele mai folosite textile biodegradabile sunt bumbacul şi lână, creşterea folosirii acestor crescând în fiecare an, conform PCI Fibres Red Book 2012. Metodele de reciclare şi sortare a materialului necesită caracteristici uşor de recunoscut şi folosit pentru populaţie. De asemenea, oferă posibilitatea de a experimenta orientarea oamenilor şi a construi oportunităţi pentru aceştia în viaţa de zi cu zi. Economia circulară din zilele noastre este un model de bază pentru afaceri şi o strategie de a rămâne vizibili pe piaţă economică, de altfel, oferă un avantaj pentru companiile competitive. Acest model de afacere oferă oamenilor posibilitatea de a proteja resursele considerate limitate şi oferă clienţilor siguranţa şi beneficiul de a crea noi resurse. Observăm faptul că economia circulară ia din ce în ce mai multă amploare în din ce în ce mai multe ţări. Acest fenomen are o importantă majoră în protejarea mediului înconjurător şi poate salva viitorul resurselor epuizabile. Este un model pe care micii sau mari întreprinzători îl pot urma, cu siguranţă că aceştia nu vor avea nimic de pierdut. BIBLIOGRAFIE Mihail, Sorina (28 mai 2008). „Piața deșeurilor valorează zece miliarde de euro”. Rev. Capital. „Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile” (PDF). Agenția Europeană de Mediu, Mediul European: Starea și Perspectiva 2012, raport de sinteză, eea.europa.eu Ghiță, Simona. „Strategia investițională pentru implementarea sistemului integrat de gestionare a deșeurilor în România, în vederea îndeplinirii angajamentelor de aderare la Uniunea Europeană” 8. Să descoperim educația sustenabilă prof. Dora Cristina Veronica prof. dir. adj. Negru Carmen Maria Liceul Teoretic ,,Andrei Bârseanu’’ Târnăveni „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. („Viitorul nostru comun”, Gro Harlem Bruntland) Educația sustenabilă este procesul de găsire a unor soluții pe termen lung, prin intermediul educației, pentru problemele legate de cele trei domenii fundamentale ale sustenabilității: social, mediu și economic. Educația pentru dezvoltare durabilă aparține unui grup eterogen, cel al educației. Ca direcție pentru întreaga societate, dezvoltarea durabilă își propune să integreze toate părțile interesate – și, prin urmare, și școala. Acesta din urmă poate contribui la construirea abilităților și cunoștințelor necesare dezvoltării durabile. Educația joacă un rol vital în dezvoltarea unei gândiri responsabile cu privire la viitor, în dezvoltarea judecății sociale, ecologice, politice și economice autonome și în capacitatea de a participa la viața politică a unei comunități democratice. Prin urmare, este esențial să se promoveze educația
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 25 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 pentru dezvoltare durabilă și educația pentru cetățenie, care presupune colaborarea la toate nivelurile sistemului de învățământ. În acest sens 2 ONG-uri clujene au creat un manual ”Respect Pentru Resurse” (RPR) în colaborare cu elevi și profesori, pentru a contribui la educația pentru sustenabilitate în România. Manualul este însoțit de un ghid pentru profesori care include planificarea lecțiilor și recomandări metodologice pentru fiecare lecție. Atenția acordată educației pentru dezvoltare durabilă (EDD) rezultă în esență dintr-un context internațional deosebit de încurajator. Organizația Națiunilor Unite, ca parte a strategiei sale de dezvoltare durabilă,, deleagă UNESCO responsabilitatea implementării educației pentru dezvoltare durabilă ca prioritate internațională. Aceasta se concretizează sub forma unui program, „Deceniul Educației pentru Dezvoltare Durabilă”. Educația pentru dezvoltare durabilă face posibilă înțelegerea lumii contemporane în complexitatea ei, ținând cont de interacțiunile existente între mediu, societate, economie și cultură. Principalele întrebări care au apărut în mod recurent și s-au amplificat în ultimul deceniu, legate în special de climă, biodiversitate și pandemii, au relevat necesitatea unei conștientizări colective, informate și documentate a interacțiunilor științifice, sociologice, economice, sociale și culturale. Educația pentru dezvoltare durabilă este una dintre misiunile școlii. Se bazează pe programe școlare și proiecte educaționale care implică elevi. Este o educație transversală care se bazează pe toate programele școlare din toate disciplinele. În septembrie 2015, cele 193 de state membre ale ONU au adoptat programul de dezvoltare durabilă 2030, intitulat Agenda 2030. Este o agendă pentru oameni, pentru planetă, pentru prosperitate, pentru pace prin parteneriate. Foaia de parcurs detaliată acoperă practic toate problemele , subliniind 17 obiective de tranziție către dezvoltarea durabilă. Scopul celor 17 ODD este de a asigura o viață sustenabilă, pașnică, prosperă și echitabilă pe pământ pentru toată lumea, în prezent și în viitor. Obiectivele acoperă provocările globale care sunt cruciale pentru supraviețuirea umanității. Ele stabilesc limite de mediu și praguri critice pentru utilizarea resurselor naturale. Obiectivele recunosc că eradicarea sărăciei trebuie să meargă mână în mână cu strategiile care clădesc dezvoltarea economică. Ele abordează o gamă de nevoi sociale incluzând educația, sănătatea, protecția socială și oportunitățile de locuri de muncă, tratând în același timp schimbările climatice și protecția mediului. ODD-urile abordează barierele sistemice cheie pentru dezvoltarea sustenabilă cum ar fi inegalitatea, modele de consum nesustenabile, capacitatea instituțională slabă și degradarea mediului. Pentru atingerea acestor obiective, fiecare trebuie să-și îndeplinească partea sa: guvernele, sectorul privat, societatea civilă și fiecare om din lume. Se așteaptă din partea guvernelor să își asume răspunderea și să stabilească un cadru național, politici și măsuri pentru implementarea Agendei 2030. Dezvoltarea durabilă este definită ca dezvoltare care răspunde nevoilor generațiilor actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi (raportul Brundtland, ,,Our Common Future’’, 1987). Scopul dezvoltării durabile este realizarea unei dezvoltări despre care se spune adesea că se bazează pe „trei piloni”: 1. viabilă din punct de vedere economic (satisfacerea nevoilor unei generații); 2. echitabil social (solidaritate între societăți); 3. reproductibilă ecologic.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 26 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Bibliografie Educație pentru obiectivele dezvoltării durabile: Obiective de învățare EDUCATION FOR CHANGE: A HANDBOOK FOR TEACHING AND LEARNING SUSTAINABLE DEVELOPMENT, © Baltic University Programme Uppsala University 9. INDUSTRIE CU POTENȚIAL Apostol Laura Liliana COLEGIUL TEHNIC GH. ASACHI Textilele reprezintă industria care contribuie masiv la exporturile României, fiind al doilea exportator, cu bunuri în valoare de peste 5 miliarde de euro trimise în străinătate în anul 2015. Există preconcepția greșită că în România doar companiile din industria textilă operează acest tip de producție de asamblare (lohn), dar trebuie să înțelegem că în țara noastră, majoritatea companiilor care contribuie la exporturi sunt axate pe producția de tip asamblare. Fie că vorbim de industria auto, fie că vorbim de industria producătoare de diverse tehnologii, sau de industria textilă. De fapt, ceea ce lipsește industriei este aportul inovativ, pe de-o parte, și conexiunile directe cu piețele de desfacere care le-ar asigura obținerea unei valoari adăugate mai mari, pe de altă parte. Astfel, în condițiile în care peste 70% din activitățile companiilor de confecții este reprezentată de producția asamblatoare, industria se bazează pe o competivitate ce ține pe de-o parte, de costul redus al forței de muncă, iar pe de altă parte, de investițiile în tehnologie. Companiile românești de confecții pot supraviețui doar dacă reușesc să investească în tehnologii de ultimă generație. Consecințe: probleme financiare și sociale, care accentuează presiunea pe bugetele împovărate ale unor zone economice din țara noastră. În România există aproximativ 9.700 de societăți comerciale, cu capital românesc și cu capital străin, care au ca domeniu de activitate zona textilelor. Aceste companii au peste 250.000 de angajați, majoritatea patronilor arată că industria ar mai putea absorbi noi angajați, multe locuri de muncă fiind vancante în industrie, însă este foarte greu să găsească oameni pregatiți sau dispuși să urmeze un curs de specializare, care mai apoi să se angajeze într-o fabrică de textile. Dispunerea firmelor de textile vs. somajul in randul femeilor Competiția se dă acum pe calitatea asamblării și prețul competitivității acesteia. România se bate cu țări din Asia, în care forța de muncă este foarte ieftină (salariile lunare nu depășesc de cele mai multe ori 100 de dolari și nici nu există un salariu minim impus de guverne), iar legislația privind protecția angajaților este practic inexistentă.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 27 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 În aceste condiții, industria românească de textile și-a redefinit identitatea ca asamblor de primă calitate și a reușit să devină competitivă și recunoscută pe piețele externe. Majoritatea companiilor care apelează la forță de munca românească vin din Marea Britanie, Spania, Germania, Italia sau Franta. Aceste țări dețin piața hainelor de masă și producții de tip hautecouture. În cazul acesta, vorbim de o margine de profit mult mai mare. Grosul cifrei de afaceri, în cazul Italiei, dar și al Germaniei sau Marii Britanii, nu vine din propria producție manufacturieră, ci din segmente de activitate cu valoare adaugată mult mai mare. Țările în cauză și-au externalizat, de fapt, segmentul care presupune o muncă intensivă înspre țările unde forța de muncă este mai convenabilă pentru afacerile lor. Top țări ca număr de companii cu cod CAEN exclusiv în confecții vs. România Asociația Industriei Textile din România, care grupează peste 180 de firme din industrie, susține că o mare problemă o reprezintă lipsa forței de muncă adecvat calificată. Învataățământul profesional a fost reintrodus odată cu anul școlar 2012-2013, prin Legea Educației Naționale 1/2011 și gândit astfel încât școlile profesionale să se înființeze în baza unui contract între o școală și o companie, la care se realizează practica pe toata durata școlarizării, pentru a răspunde, nevoilor pieței muncii. Cifre privind educația profesională în industria textilă Elevii care aleg ruta profesională, specializarea Industrie textilă și pielărie, susțin un examen la finalul celor 3 ani de studiu în urma căruia pot obține un certificat de calificare nivel III în cadrul european al calificărilor care le atestă pregatirea. Câteva dintre calificările cu care elevii pot ieși din școala profesională sunt: confecționer produse textile, tricoter confecționer, croitor îmbrăcăminte comandă, marochiner, etc.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 28 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Asociația Industriei Textile din România apreciază că durata de 3 ani pentru instruirea practică în meseriile de specialitate este prea lungă și descurajează chiar potențialii candidați. Există un curs de calificare și formare profesională pentru meseria de confecționer asamblor articole din textile, acreditat de Consiliul Național de Formare Profesională, care durează circa trei luni, perioadă suficientă - spune Asociația - pentru ca absolvenții acestui curs să poata fi integrați în producție. Reinstituirea unor mecanisme prin care absolvenții să fie determinați să urmeze profesia pentru o perioadă stabilită, în companii de profil, ar îmbunătăți rata de absorbție a forței de muncă. Potrivit unor statistici ale Ministerului Educației, în anul școlar 2015-2016, au fost disponibile 3.801 locuri pentru specializarea industrie textilă și pielărie, școală profesională. Din datele făcute publice de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), oferta pentru anul școlar 2017-2018 în acest domeniu este reprezentată de 3.020 locuri. În afară de școala profesională, în industrie mai pot ajunge elevi care au urmat această specializare în cadrul unui liceu tehnologic. În anul școlar 2016-2017 liceele tehnice au pus la dispoziția elevilor 1.932 de locuri pentru specializarea industrie textilă și pielărie. Dintre acestea, în urma celor două sesiuni de admitere, au fost ocupate doar 1.177. Mai trebuie precizat și faptul că, în încercarea de a face mai atractivă oferta educațională, multe licee tehnologice organizează clase de design vestimentar, astfel încât, la finalul studiilor, elevii vor obține certificare de tehnician designer vestimentar și nu de tehnician în industria textilă. Practic, vom avea mulți designeri vestimentari care vor încerca să își facă un nume într-o industrie fără nume. BIBLIOGRAFIE https://www.bnr.ro/DocumentInformation.aspx?idDocument=37500&directLink=1 https://ro.scribd.com/document/95277685/Industria-Textila-Din-Romania-AnalizaFinanciara https://economie.hotnews.ro/stiri-companii-21858000-analiza-industria-textila-istorieprobleme-stradanii.html http://revistaindustriatextila.ro/index.html https://www.academia.edu/36957758/Industria_textila_romana https://dialogtextil.ro/2019/05/30/evolutia-industriei-textile-si-de-confectii-din-romania-inperioada-2017-2018/ http://revistaindustriatextila.ro/index.html
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 29 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 10. ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ȘI EXTRACURRICULARE ÎN EDUCAREA TINEREI GENERAȚII prof. BOBEICĂ DANIELA CRISTINA prof. DAMIAN ADRIANA COLEGIUL TEHNOLOGIC “GRIGORE CERCHEZ” BUCUREȘTI Pornind de la rezultatele învăţării şi eficienţa învăţământului românesc, putem spune că acestea sunt influenţate, în primul rând, de metodele de învățământ aplicate la clasă de către profesori și implicarea elevilor în procesul de predare-învățare. În prezent, transmiterea cunoștințelor către elevi, folosind metodele tradiționale, este înlocuită tot mai des, cu metodele care stimulează atitudinea creatoare față de cunoștințe, punându-se accent pe creativitate și creșterea gradului de autonomie al elevilor, formarea competențelor și aptitudinilor, a conceptelor morale și pozitive. De multe ori, la ore, elevii sunt dezinteresați, ne întreabă la ce le folosește materia X sau ne spun că se plictisesc. De fapt, ei găsesc “plictisitoare” metodele tradiționale de predare, cum ar fi expunerea didactică sau conversaţia și chiar explicația, atunci când nu este argumentată de probe practice, imagini, experimente. Expunerea profesorului, completată cu studiul individual al elevului nu favorizează legătura cu practica, elevii asistă pasiv la expunere, pe care ştiu că trebuie să o repete. Cealaltă metodă tradiţională, convorbirea cu întreaga clasă, antrenează mai mult participarea elevilor, dar ei sunt ghidaţi, neștiind, de fapt, ce se urmăreşte. Aşadar, formă clasică a învăţământului, centrată pe elev și pe însuşirea conţinutului, vizează, în principal, latura informativă a educaţiei; comunicarea profesor-elev fiind unidirecțională, iar evaluarea constând în reproducerea cunoștințelor, ceea ce dezvoltă puţin gândirea elevilor noștri. De aceea se impune găsirea unor metode care să antreneze elevii, în procesul de predare-învățare. Școala este locul unde ne conturăm personalitatea, ne formăm deprinderi și abilități de muncă, de învățare, deprindem comportamente, ne dezvoltăm profesional și multicultural. Alături de procesul de învățământ, activităţile extraşcolare, chiar dacă se desfășoară într-un cadru informal, vin să completeze cultivarea aptitudinilor, talentelor și a unui stil de viață civilizat. Cunoștințele teoretice pe care le dobândesc trebuie să fie integrate cu cunoștințele însușite de la alte materii și să aibă aplicabilitate în realitatea înconjurătoare. Deci, învățarea corectă la clasă nu trebuie să fie doar organizată și plăcută, ci să și permită elevilor să transpună în practică ce au învățat. Elevii trebuie să înțeleagă de unde vin cunoștnințele, și cum, și când pot fi ele aplicate în viața reală. Activitatea extraşcolară determină transferul de cunoştinţe acumulate de elevi la cursuri, în practică, și, totodată le oferă deprinderi practice în a aplica, în practică, cunoştinţele teoretice acumulate.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 30 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Astfel, se dezvoltă gândirea critică și implicarea tinerei generații în asumarea responsabilităților sociale și luarea deciziilor, realizându-se o simbioza între componenta cognitivă și cea comportamentală. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, elevii pot reda, imaginea realităţii cu mai multă sensibilitate, în cadrul activităţilor desfășurate, devin mai receptivi la tot ce li se arată sau li se spune. Așadar, proiectele tematice și concursurile de cultură generală sau profesională, competițiile sportive, serbările la care elevii participă, nu presupun doar activități instructiv-educative ci și descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor elevilor în diverse domenii: artistice (muzică, sport, poezie, pictură), gastronomice, etc. Excursiile şi taberele contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre frumuseţile ţării sau a altor state, ducând la dezvoltarea respectului pentru frumosul din natură, artă și cultură. Vizitele în locurile istorice, la muzee, expoziţii și târguri sunt, de asemenea, un mijloc de a cunoaște valorile noastre culturale, folclorice şi istorice, un mijloc de dezvoltare fizică și intelectuală, de consolidare a cunoștințelor. Elevii au prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale, toate acestea reușind să-i facă să acumuleze și să consolideze, mai ușor, noțiunile teoretice învățate la clasă. Devin mai receptivi la tot ceea ce văd și la tot ceea ce li se spune și prezintă realitatea folosindu-și creativitatea în cadrul activităţilor artistice, de gastronomie, desen, modelaj, fotografie. Participarea la cursuri, la acțiuni ce vizează colaborări încheiate cu instituţii, ONG-uri, firme economice, etc, pe diferite teme (delicvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane, combaterea şi prevenirea consumului de droguri, ș.a.) îi fac pe elevi să fie mai responsabili, mai atenți la prevenirea comportamentelor deviante şi a comportamentelor de risc, la prieteniile pe care le dezvoltă, la mediul în care trăiesc. Explorarea mediului online face ca educația să se poate realiza la un nivel superior, prin faptul că există foarte multe informații care pot fi accesate prin intermediul mijloacelor audio şi vizuale, a animaţiilor şi simulărilor, dar şi conţinuturilor de tip text, venind astfel în sprijinul elevilor indiferent de stilul de învățare pe care aceștia îl au : auditiv, vizual, kinestezic și tactil. Platformele reprezintă o variantă mult mai creativă de a realiza proiecte, de a evalua cunoștințe și competențe, de a antrena anumite deprinderi de lucru, toate acestea dezvoltând creativitatea și abilitățile nu numai informatice ci și de comunicare ale elevilor care se implică mai activ în rezolvarea diferitelor probleme și chiar în crearea de jocuri. Dacă sunt bine pregătite și stârnesc interes, activitățile extrașcolare sunt atractive pentru orice vârstă, producând bucurie și acumulare de cunoştinţe, chiar dacă aceasta presupune un efort suplimentar, pot dezvolta pasiuni- pentru turism, pentru gastronomie, pentru istorie, etc, pe care ulterior le pot transforma în meserii: bucătar, agent de turism, profesor, etc. Impactul activităţilor extracurriculare și extrașcolare asupra elevilor este diferit de cel al activităților de la clasă, întrucât îi scot din rutina şcolară. Educaţia nonformală vine să completeze actul educațional și să îmbine acest tip de educație cu educația formală prin creșterea competențelor artistice, dezvoltarea imaginației, creșterea gradului de socializare, colaborare și stimei de sine, dar și prin îmbunătățirea lucrului în echipă. Elevii se dezvoltă și intelectual şi fizic, își dezvoltă nu doar capacitatea de a reproduce cunoștințele ci și spiritul practic prin dezvoltarea potențialului de a răspunde la provocări, se autodisciplinează și își asumă responsabilități, pregătindu-se pentru viață.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 31 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Cadrele didactice au posibilitatea să își cunoască mai bine elevii, să le influențeze dezvoltarea și capacitățile creative, să le cultive aptitudinile și talentele, să le permită celor cu dificultăţi de afirmare, să își mărească potențialul intelectual. Educaţia prin activităţile extracurriculare determină stimularea comportamentului creativ, o gândire independentă, libertatea de exprimare, descoperirea de noi probleme și modalitatea de rezolvare a acestora, toleranţă faţă de cei din jur, dezvoltarea unui stil de viață civilizat. În cadrul acestor activităţi elevii învaţă să înveţe, iși dezvoltă aptitudini și talente, învață să folosească diferite surse informaţionale, să își asume responsabilităţi. Școala trebuie să fie deschisă spre nou, dar totodată să trezească interesul și respectul tinerilor pentru istorie și pentru cultura populară, care sunt cele mai autentice "produse" românești pe "piața" valorilor universale pe care le-am moștenit, și care trebuie duse mai departe. BIBLIOGRAFIE: https://revistaeducatie.ro/wp-content/uploads/simple-file-list/CONFERINTA-NATIONALAACTIVITATI-EXTRASCOLARE-GHID-DE-BUNE-PRACTICI.pdf https://www.creeaza.com/familie/arta-cultura/PROMOVAREA-FOLCLORULUILOCAL266.php https://www.thefreelibrary.com/Potentialul+educational+al+folclorului+si+modalitati+de+ valorificare.-a0251278185 https://www.eduform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-bune-practici-pentru-dezvoltareacapacitatii-institutionale-a-scolilor-defavorizate/activitatile-extracurriculare-aspectegenerale 11. Protecția mediului-pilonul dezvoltǎrii durabile prof. Ghițǎ Elena -Lavinia Şcoala Gimnazialǎ « I.L.Caragiale », Pitești "Prin urmare, pot spune că pământul aparține fiecărei generații pe durata existenței sale, care i se cuvine pe deplin și în întregime, nici o generație nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existențe“ - Thomas Jefferson, 6 Septembrie, 1789 Sustenabilitatea este capacitatea de a exista și de a dezvolta fără a epuiza resursele naturale pentru viitor. Organizația Națiunilor Unite a definit dezvoltarea durabilă ca fiind o dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Presupune că resursele sunt finite și, prin urmare, ar trebui folosite în mod conservator și atent pentru a se asigura că sunt suficiente pentru generațiile viitoare, fără a scădea calitatea vieții actuale. O societate durabilă trebuie să fie responsabilă social, concentrându-se pe protecția mediului și echilibrul dinamic în sistemele umane și naturale. Există multe avantaje pentru durabilitate, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Nu putem menține ecosistemele Pământului sau nu putem continua să funcționăm așa cum o facem dacă nu se fac alegeri mai durabile. Dacă procesele dăunătoare sunt menținute fără nicio modificare, este probabil că vom rămâne fără combustibili fosili, un număr mare de specii de animale vor dispărea și atmosfera
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 32 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 va fi afectată iremediabil. Aerul curat și condițiile atmosferice netoxice, creșterea resurselor pe care se poate baza, precum și calitatea și curățenia apei sunt toate beneficii ale sustenabilității. Inițial, dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, iar în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic, dar și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații. Conștientizarea importanței mediului a crescut semnificativ în ultimii ani, atât în ceea ce pri-vește mediul natural, cât și la cel antropic. Protejarea naturii este responsabilitatea tuturor da-torită impactului biunivoc om – mediu, dar și o oportunitate a cetățenilor de a se uni întrun scop nobil, prin conștientizarea acestei responsabilități. Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții. Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie, de mai bine de 30 de ani. Termenul însuși este “tânăr” și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind Mediul și Dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro. Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la începutul anilor '70. În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, condusă de Gro Brundtland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. În 1985, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. Conștientizarea importanței mediului a crescut semnificativ în ultimii ani, atât în ceea ce pri-vește mediul natural, cât și la cel antropic. Protejarea naturii este responsabilitatea tuturor da-torită impactului biunivoc om – mediu, dar și o oportunitate a cetățenilor de a se uni întrun scop nobil, prin conștientizarea acestei responsabilități. “Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, pământul, flora şi fauna şi, în mod deosebit eşantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie protejate în interesul generaţiilor prezente şi viitoare printr-o planificare sau o gestionare atentă, după nevoi”. "Oamenii au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă în armonie cu natura; naţiunile au dreptul suveran de a exploata resursele proprii, fără însă a cauza distrugeri ale mediului în afara graniţelor proprii.„ Conștientizarea importanței mediului a crescut semnificativ în ultimii ani, atât în ceea ce pri-vește mediul natural, cât și la cel antropic. Protejarea naturii este responsabilitatea tuturor da-torită impactului biunivoc om – mediu, dar și o oportunitate a cetățenilor de a se uni întrun scop nobil, prin conștientizarea acestei responsabilități. Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă este singura perspectivă raţională a devenirii naţionale, având ca rezultat stabilirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenţa factorilor economici, sociali şi de mediu. Protecția mediului reprezintǎ pilonul dezvoltǎrii durabile prin : • reducerea poluării mediului;
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 33 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • promovarea producției si consumului durabile, pentru a determina protejarea capacității Pământului de a menține viața în toată diversitatea ei ; respectarea limitelor resurselor naturale ale planetei; • asigurarea unui înalt nivel de protecție şi îmbunătățirea calității mediului prin prevenirea si reducerea poluării. • promovarea producției si consumului durabile, pentru a determina distrugerea legăturii dintre creșterea economică si degradarea mediului. Conștientizarea importanței mediului a crescut semnificativ în ultimii ani, atât în ceea ce privește mediul natural, cât și la cel antropic. Protejarea naturii este responsabilitatea noastrǎ, a tuturor datorită impactului biunivoc om – mediu, dar și o oportunitate a cetățenilor de a se uni întrun scop nobil, prin conștientizarea acestei responsabilități. Protejarea mediului este singura modalitate prin care viața poate continua să prospere pe această planetă. Planeta poate supraviețui fără oameni, însă noi nu putem supraviețui dacă ne distrugem singuri casa. BIBLIOGRAFIE : C. Cămăşoiu, Economia şi sfidarea naturii, Editura Economica, Bucureşti, 1994. V. Platon, Protecţia mediului şi dezvoltarea economică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997. M. Manoliu, C. Ionescu, Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, H.G.A., Bucureşti, 1998. M. Popescu, Globalizarea şi dezvoltarea trivalentă, Editura Export, Bucureşti, 1999. G. Georgescu, Reforma economică şi dezvoltarea durabilă, Editura Economică, Bucureşti, 1995. 12. „IMPLICAREA ELEVILOR ÎN PROMOVAREA EDUCAȚIEI SUSTENABILE” prof. Savin Irina Isabella prof. Voinea Liana – Dolores Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi Abstract Predarea – învăţarea trebuie să fie văzută ca o modalitate modernă de realizare a eficienţei lecţiilor, ca activator al elevilor, un stimulent al creativităţii care contribuie la unitatea procesului instructiv – educativ, cât şi la formarea unui om cu o cultură vastă. Proiectul are ca ţintă familiarizarea şi conştientizarea elevilor cu problemele ce conduc la poluarea şi distrugerea mediului, prezentând prin esenţa sa un proces de reevaluare a atitudinii, comportamentului şi aprecierii posibilelor intervenţii umane în natură, utilizând noile tehnologii adaptate la nivelul învăţământului preuniversitar. 1. Introducere
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 34 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 O politică ecologică trebuie să promoveze raporturi sau relaţii raţionale între resursele informaţionale (teoretic şi practic inepui¬zabile) şi cele de ordin energetico-material (posibil a fi epuizate). Acesta este imperativul care ar permite formarea pe baze ştiinţifice a unei noi conştiinţe ecologice la fiecare persoana. Actualitatea formării pe aceste baze a unei noi politici educaţionale ecologiste, reiese din necesitatea creării şi perfecţionării mecanismului sensibilizării, conştientizării, instruirii şi educaţiei ecologice a tuturor păturilor societăţii. Această necesitate se conturează tot mai mult acum, în perioada instabilităţii sociale actuale, care corespunde tendinţelor evolutive ale mediului la început de mileniu, legate de schimbările climatice, diminuarea stratului de ozon, dispariţia multor specii de plante şi animale - consecinţă a impactului antropogen. Formarea conştiinţei ecologice, nu este nici pe departe un proces simplu şi nicidecum nu trebuie tratat doar ca un răspuns la intervenţiile umane în natura. Este vorba de fapt, de formarea unei noi concepţii care ar corespunde tendinţelor umaniste în noile condiţii şi care ar asigura restabilirea bunelor tradiţii naţionale de protecţie a mediului. Ea prezintă prin esenţa sa un proces de reevaluare a atitudinii, a comportamentului şi a aprecierii posibilelor intervenţii umane în natură. Procesul va prezenta în fapt, o reacţie la noile condiţii şi caracteristici ecologice. 2. Implicarea în educarea elevilor Şcoala urmăreşte formarea personalităţii autonome şi creative a elevilor, asigurând o pregătire de înaltă calitate, bazată pe cunoştinţe de cultură generală şi formarea de competenţe profesionale care să le permită elevilor exercitarea unei profesii, continuarea studiilor în învăţământul superior sau realizarea propriei afaceri. Prin dotarea tehnică modernă, şcoala răspunde atât cerinţelor de satisfacere a nevoilor personale ale tinerilor, cât şi de educaţie ecologică şi eco-civică, nu numai profesională. Un exemplu este şi Programul Internaţional „ECO-ŞCOALA” care familiarizează elevii cu problematica poluării şi protejării mediului: - creşterea gradului de conştientizare a copiilor privind problemele de mediu; - dezvoltarea spiritului civic şi a capacităţii elevilor de a lua decizii; - legături cu şcoli din Romania şi din lume cu ajutorul calculatoarelor; - valorificarea deşeurilor reciclabile; - amenajarea spaţiului verde din jurul şcolii. Proiectul propus în cadrul acestui program este de cercetare, implicând noţiuni teoretice şi aplicative interdisciplinare – biologie, chimie, informatică şi participarea atât a cadrelor didactice ca îndrumători, cât şi a elevilor, „actorii principali”. Prima etapă a activităţii a constat în efectuarea analizelor privind calitatea apei, având ca temă - determinarea cantitativă a poluanţilor de mediu prin efectuarea de analize organoleptice, chimice, fizico–chimice, biologice, ca în imaginile de mai jos (figura 1):
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 35 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Figura 1. Analize de laborator efectuate de elevi în cadrul unei lecții de determinare a factorilor care poluează apa A doua etapă a activităţii a constat în interpretarea rezultatelor analizelor – statistic, reprezentare grafică, compararea cu datele altor instituţii abilitate sau comunicarea cu alte şcoli incluse în cadrul aceluiaşi proiect, pentru a compara rezultatele. Toate aceste activităţi ce au o pondere de utilizare a calculatorului de peste 90%, „cer” din partea elevilor abilităţi şi competenţe specifice de utilizare a instrumentelor şi materialelor de laborator, cât şi a calculatorului, ca în imaginile de mai jos (figura 2): Figura 2. Utilizarea calculatoarelor de către elevi Rezultatele obţinute în cadrul acestui proiect au fost prezentate la diferite simpozioane, sesiuni de referate, ceea ce demonstrează că scopul a fost atins – elevii pe lângă timpul liber petrecut alături de alţi colegi şi profesori, şi-au aprofundat noţiunile teoretice şi practice pe care le deţineau, dar au şi „descoperit” pericolele ce au apărut datorită poluării zonei în care locuiesc, dar şi ce măsuri se pot lua pentru protejarea naturii (figura 3). Figura 3. Prezentarea proiectului 3. Parte experimentală Tema propusă a fost: Caracteristicile apelor uzate
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 36 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 În urma prelevării probelor şi a analizelor efectuate s-au alcătuit o serie de tabele pe baza datelor experimentale obţinute care ilustrează caracteristicile apelor uzate. Parametrii analizaţi care depăşesc limitele maxime admisibile din NTPA 002/2005 sunt: • pH-ul cu valoarea de 5,51; • MTS cu valoarea de 432,8 mg/L; • CCO-Cr cu valoarea de 3491,3 mgO2/L; • H2S cu valoarea de 1,83 mg/L; • CBO5 cu valoarea de 800 mgO2/L În această situaţie trebuie impuse restricţii care să respecte condiţiile de salubritate şi de igienă a mediului. În cazul când în apa uzată se găsesc mai multe metale grele din categoria: Cu, Cr, Ni, Mn, suma concentraţiilor lor nu trebuie să depăşească valoarea de 5,0 mg/L; dacă se găsesc doar metale grele, precum Zn şi/sau Mn, suma concentraţiilor acestora nu poate depăşi valoarea de 6,0 mg/L. Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, Primăria trebuie să aplice măsuri restrictive şi să aplice legislaţia în vigoare, în cazul deversărilor apelor uzate. 4. Concluzii Obiectivele urmărite astăzi de educaţia ecologică urmează un proces de eliberare de sub excesiva centrare asupra cunoştinţelor faptice şi încearcă să se apropie de realitatea ambientală actuală, implicând dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii, precum şi în domeniul IT. In şcoală, sistemul de cunoştinţe se acumulează treptat şi el constituie premisa indispensabilă a înţelegerii, absolut vitale atât pentru individ, cât şi pentru întreaga umanitate. Prin acest proiect s-au propus activităţi prin care elevul: - să-şi poată defini propria personalitate, propriile dorinţe - să-şi creeze o ierarhie de valori, o atmosferă care să-i permită să se exprime, să comunice, să aibă iniţiative şi să-şi manifeste propria opţiune - perceperea şi observarea procesului studiat - implicarea personală - asumarea de responsabilităţii - lucrul în echipă - alcătuirea unor strategii de acţiune prin care să înveţe cum să organizeze aceste acţiuni - comunicarea în limbaj comun la nivel naţional şi internaţional - evidenţierea abilităţilor şi competenţelor de a lucra şi comunica cu ajutorul calculatorului - educarea prin activităţi de conştientizare, pentru luarea deciziilor, componente cheie ale oricărei strategii de conservare a naturii Tema de bază a oricărui program de educaţie trebuie să fie utilizarea raţională de către om a spaţiului în care trăieşte, încât să nu degradeze solul, apa, aerul, să nu epuizeze vegetaţia şi animalele prin exploatări excesive.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 37 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Bibliografia [1] Savin I., Analiza apei utilizate în finisarea materialelor textile celulozice, Revista „Dialog Textil” nr. 11/2007 [2] Savin I., Butnaru R., Mihăilescu Ov., Pre-epurarea şi epurarea apelor uzate la prelucrarea materialelor textile celulozice, Revista „Dialog Textil” nr. 5/2008 [3] Savin I. (coord.), Evaluarea riscului legat de poluare, Sesiunea Judeţeană de referate şi comunicări ale elevilor şi profesorilor din învăţământul tehnic preuniversitar, ed. VII, Iaşi, 2005 [4] ******, Metoda EPA nr. 410.1 – determinarea consumului chimic de oxigen din apele de suprafaţă şi subterane 13. Contribuția metodelor didactice pentru performanța școlară prof. Mușat Liliana Liceul Teoretic Nicolae Cartojan Giurgiu Performanța școlară se referă la nivelul de succes al unui elev în ceea ce privește învățarea și realizările sale în cadrul sistemului de învățământ. Aceasta poate fi evaluată în mai multe moduri, inclusiv prin note, rezultate la examene, participarea la activități extrașcolare și proiecte școlare, implicarea în clasă, atitudinea față de învățare și altele. Performanța școlară nu se referă doar la capacitatea de a memora informații, ci și la abilitățile cognitive și de gândire critică, abilitățile de comunicare, creativitatea, rezolvarea problemelor și abilitățile sociale. Este important să înțelegem că performanța școlară este influențată de o varietate de factori, inclusiv mediul familial, resursele școlare, calitatea învățământului și sprijinul social. Pentru educatori și părinți, este esențial să fie conștienți de nevoile și capacitățile individuale ale elevilor pentru a-i ajuta să își atingă potențialul maxim în cadrul sistemului de Metodele didactice au o contribuție semnificativă la performanța școlară a elevilor. Prin alegerea și aplicarea adecvată a unor metode eficiente, profesorii pot crea un mediu de învățare favorabil, care să stimuleze dezvoltarea cognitivă, creativitatea și abilitățile elevilor. Iată cum metodele didactice pot contribui la performanța școlară: 1. Implicarea activă a elevilor: Metodele active de predare, cum ar fi învățarea bazată pe proiecte, învățarea colaborativă sau învățarea prin descoperire, implică elevii direct în procesul de învățare. Acest lucru îi motivează să fie mai implicați și să înțeleagă subiectul mai profund. 2. Diferențierea instrucției: Profesorii pot utiliza diverse metode didactice pentru a se adapta la diferite stiluri de învățare și niveluri de competență ale elevilor. Prin personalizarea instrucției, se poate ajuta fiecare elev să atingă potențialul său maxim. 3. Vizualizarea și ilustrarea: Utilizarea materialelor vizuale și a ilustrațiilor poate face înțelegerea conceptelor mai ușoară și mai accesibilă pentru elevi. Grafice, diagrame, hărți conceptuale și prezentări pot ajuta la clarificarea informațiilor și la consolidarea cunoștințelor.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 38 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 4. Stimularea gândirii critice: Metodele didactice pot fi proiectate pentru a încuraja gândirea critică și analitică. Chestionarea, discuțiile provocatoare, dezbaterea și analiza problemelor complexe pot dezvolta abilitățile de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor. 5. Aplicarea practică: Învățarea prin intermediul experiențelor practice, prin intermediul experimentelor și a activităților practice, poate ajuta elevii să-și consolideze cunoștințele și să le aplice în contexte reale. 6. Feedback constant: Feedback-ul continuu și constructiv din partea profesorilor poate ajuta elevii să înțeleagă mai bine ceea ce fac bine și unde au nevoie să îmbunătățească. Acest lucru poate motiva elevii să se angajeze în învățare și să își îmbunătățească performanța. 7. Utilizarea tehnologiei: Integrarea tehnologiei în procesul de învățare poate oferi resurse suplimentare și potența interactivitatea. Software-ul educațional, platformele de e-learning și dispozitivele tehnologice pot extinde oportunitățile de învățare. 8. Cultivarea abilităților socio-emoționale: Metodele didactice pot fi folosite pentru a dezvolta abilitățile socio-emoționale ale elevilor, cum ar fi empatia, comunicarea, rezistența la stres și abilitățile de rezolvare a conflictelor. Aceste abilități pot avea un impact pozitiv asupra succesului școlar și asupra vieții de zi cu zi. 9. Cultivarea încrederii în sine: Încurajarea și susținerea elevilor în dezvoltarea încrederii în sine și a unei atitudini pozitive față de învățare pot avea un impact semnificativ asupra performanței școlare. 10. Motivarea și angajamentul: Metodele didactice pot fi proiectate pentru a stimula curiozitatea, interesul și motivația elevilor. O învățare plină de satisfacții și interesantă îi poate ajuta pe elevi să fie mai implicați și motivați să obțină rezultate academice mai bune. În concluzie, metodele didactice eficiente au un rol esențial în îmbunătățirea performanței școlare. Prin selecția și aplicarea adecvată a acestor metode, educatori și profesori pot influența pozitiv procesul de învățare și succesul elevilor. În mediul rural performanța școlară s-ar putea realiza prin: 1. Dezvoltarea infrastructurii școlare: Asigurați-vă că școlile au clădiri sigure și curate, facilități sanitare adecvate și un mediu propice pentru învățare. 2. Resurse educaționale: Furnizați manuale școlare, materiale didactice și alte resurse necesare pentru a facilita procesul de învățare. Încurajați donațiile și sprijinul comunității pentru a asigura resursele necesare. 3. Formare continuă pentru cadrele didactice: Oferiți oportunități de formare și dezvoltare profesională pentru profesori pentru a-și îmbunătăți metodele de predare și pentru a rămâne actualizați cu cele mai bune practici în domeniu. 4. Implicarea comunității: Implicați comunitatea locală în procesul educațional. Implicați părinții, liderii locali și alte organizații pentru a sprijini școala și pentru a crea un mediu favorabil învățării. 5. Utilizarea tehnologiei: Chiar dacă accesul la tehnologie poate fi limitat, încurajați utilizarea resurselor tehnologice disponibile, cum ar fi proiectoarele și computerele, pentru a diversifica metodele de predare și pentru a face învățarea mai interactivă și atractivă pentru elevi.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 39 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 6. Program de mentorat: Implementați programe de mentorat în care elevii mai mari sau adulții din comunitate pot ajuta elevii mai tineri cu temele și îi pot încuraja să își continue educația. 7. Evaluare și intervenție timpurie: Identificați elevii care se confruntă cu dificultăți de învățare și oferiți-le intervenție timpurie și sprijin suplimentar pentru a evita decalajele de performanță. 8. Cultivarea unui mediu de învățare pozitiv: Creați un mediu de învățare pozitiv și de susținere, în care elevii se simt încurajați să își exprime ideile și întrebările și să își dezvolte creativitatea. 9. Colaborare cu organizații non-guvernamentale (ONG-uri) și agenții guvernamentale: Colaborați cu ONG-urile și agențiile guvernamentale pentru a obține sprijin financiar și resurse suplimentare pentru școli. 10. Monitorizați progresul elevilor și evaluați periodic strategiile implementate pentru a face ajustări și îmbunătăți rezultatele. Prin aplicarea acestor strategii și implicarea strânsă a comunității, este posibil să se îmbunătățească semnificativ performanța școlară în școlile din mediul rural. Bibliografie: Consiliere școlară, Dragomir Gabriela Melania și Gruici Luiza Elena, editura Universității de vest, 2023 Enciclopedia metodelor de învățământ, Pânișoară Ion-Ovidiu, editura Polirom, 2022. Psihosociologie școlară, Boncu Ștefan, Ceobanu Ciprian, editura Polirom, 2013. 14. Valori culturale: obiceiuri și tradiții românești prof. Pisău Mădălina Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, Buzău Obiceiurile luate în ansamblu, atât cele calendaristice sau de peste an, cât și cele ale vieții de familie, formează un sistem aflat în strânsă legătură cu viața omului, cu viața comunității, indiferent de dimensiunile, mari sau mici, ale acesteia. Acest sistem se află corelat cu normele după care funcționează omul, fiind un sistem păstrător de ordine și bună rânduire a societății, deosebindu-se astfel de manifestările literare ale folclorului. Dacă creațiile literare populare relatează despre anumite sentimente, întâmplări, situații, „obiceiurile ne apar ca acte ale mecanismului social” . Se realizează astfel o relație între obiceiuri și structura societății tradiționale, neamul. Sistemul de norme stabilit la nivel social este exprimat prin obiceiuri și este verbalizat în cadrul literaturii populare prin proverbe, zicători, repertoriul specific. „Vrând să deosebească cele două mari categorii de obiceiuri, cele de peste an și cele legate de momente importante din viața omului, folcloriștii au accentuat caracterul colectiv și ciclic al celor dintâi și au remarcat că cele din urmă priveau mai mult viața individuală, iar desfășurarea lor era legată de momente bine determinate, care nu se repetă” . Dacă obiceiurile legate de viața omului implică o grupare mai restrânsă de oameni, de regulă participând membrii aceluiași neam și prietenii apropiați ai acestora, obiceiurile de peste an au caracter general, la acestea participând un număr mare de persoane. Obiceiurile au suferit și încă suferă modificări legate de temporalitate și spațialitate, fie
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 40 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 din cauza caracterului oral (transmițându-se prin viu-grai de la o generație la alta), fie prin caracterul colectiv (manifestările suferind modificări prin adaptări personale). Obiceiurile calendaristice au fost grupate de către exegeți în patru cicluri ce corespund celor patru anotimpuri. Semnificative pentru cultura noastră populară, obiceiurile de Anul Nou cuprind un număr de douăsprezece zile și sunt încărcate de manifestări. În repertoriul obiceiurilor ce marchează debutul unui nou an se înscriu: colinde de copii și de ceată, uratul – de belșug și sănătate, jocurile cu măști: Capra, Cerbul, teatrul popular, cântecele de stea precum și colindele religioase, Plugușorul, Sorcova. Aceste manifestări artistice ale identității neamului au caracter augural. Plugușorul „nu mai descrie ritul în a cărui componență intră, ci reconstituie verbal practica agrară a cultivării grâului de la arat și semănat până la seceriș, treierat, făcutul pâinii. Se poate spune că în acest caz poezia descrie o anumită realitate și o ritualizează.” Obiceiurile de primăvară sunt legate de diverse etape în desfășurarea vieții sătești, de sărbătorile mai importante. Se păstrează și astăzi Refenelele - petreceri bogate în mâncare, băutură, cântece și joc. Lăsata Secului marchează atât încheierea perioadei căsătoriilor și începutul muncilor de primăvară, dar, odată cu îmbrățișarea religiei creștine, marchează debutul unei lungi perioade de privațiuni ce sunt caracteristice Postului cel Mare. În această perioadă are loc încă în unele comunități rurale românești strigarea peste sat, flăcăii strigând numele fetelor nemăritate și motivele, dar și fapte considerate a nu fi caracterizate de bună-cuviință. În noaptea de Lăsatul Secului se aprind focuri, putând fi văzute aceste focuri de primăvară ca o practică de apărare a culturilor contra gerurilor. Învierea Domnului reprezintă una din cele mai importante sărbători creștine, pentru unii fiind chiar cea mai importantă. Aceasta are darul de a aduce familia împreună, fiind marcată de mersul la Biserică, aducerea luminii sfinte acasă, ciocnirea ouălor încondeiate. Plugarul/Craiul este un alt obicei de primăvară care consta în scufundarea unui tânăr în apă de patru ori, în cele patru zări. Dacă Plugarul e legat de viața agrară, Sâmbra oilor/Ariețul/ Ruptul sterpelor e legat de viața pastorală, ce consta în împreunarea turmelor mai multor gospodari și constituirea în o stână stabilită în o zonă montană. În unele zone din județul Buzău, mai precis în comunele Bisoca, Jitia, Gura Teghii, Pătârlagele se obișnuia ca, la începutul lui mai, să se realizeze alcătuirea turmei de oi pentru a le duce vara la munte. Cu acest prilej se organiza o petrecere colectivă, stabilindu-se rânduielile turmei și făcându-se măsurarea laptelui. Cantitățile erau scrise pe „răboaje”. Rusaliile reprezintă un moment important în viața comunității, asociat cu înflorirea rozelor, iar Călușul e o manifestare prin dans. Un moment important ce marchează sărbătorile de vară e reprezentat de Sânziene/Drăgaica. Sărbătoarea coincide cu coacerea grânelor, fiind un obicei agrar menționat încă de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. În zona Buzăului se alegea o fată foarte frumoasă din sat care era numită Drăgaica și era împodobită cu o cunună din spice de grâu după ce era dusă la țarină. Tot grupul se întorcea în sat cântând și dansând, sărbătorind recolta. În municipiul Buzău se organizează de zeci de ani un târg la marginea orașului, prilej pentru a face negoț și a distra copiii în comedii. Cu această ocazie sunt invitați și rapsozi pentru a sărbători împreună cu locuitorii județului strângerea cerealelor. Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cunoscută și sub denumirea de Sânpetru, marchează mijlocul verii agrare, Sfântul Petru fiind considerat cel ce protejează agricultura și pe cei ce muncesc pământul, de aceea nu se face deloc treabă în gospodării, nedorind să îl supere pe sfântul ce ar putea trimite grindina peste culturi. Tot cu caracter religios este si sărbătoarea Sfântului Ilie, când există obiceiul ca femeile să ducă busuioc la biserică. Toamna începe de la Sfânta Marie Mică (8 septembrie) și ține, conform credințelor populare, până la Sfântul Dumitru (26 octombrie). Este vremea culesului roadelor pământului. În vechime, podgorenii posteau o săptămână înainte de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 41 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 cules, moment ce se numea Cârstovul viilor. Tot în această perioadă este obiceiul adunării plantelor de leac. Între obiceiurile nelegate de date fixe, Paparudele erau organizate după o perioadă secetoasă, spre sfârșitul primăverii, dar mai ales vara, pentru a îndupleca divinitatea să trimită ploaie în zonele afectate prin o incantație. Scaloianul/Caloianul/Ienele e tot un obicei de invocare a ploii. Dacă în cazul Paparudelor obiceiul consta în udarea cu apă a unui grup de tinere îmbrăcate doar în crengi verzi de copaci, Scaloianul era organizat de un grup de copii ce reconstituiau ritualul înmormântării pentru o păpușă de humă, fiind la final aruncată în apă. Nicolae Constantinescu remarcă, la nivel structural, trei constituenți ai textului Caloianului: formula de adresare (invocația), indicația (rugăciunea), efectul dorit, constatând funcția pragmatică a textului popular. Dependentă de desfășurarea muncilor agricole este sărbătoarea terminării secerișului, ce se materializa prin alcătuirea unei cununi (sau a unui buzdugan) din spice. Pe lângă obiceiurile de peste an, s-au păstrat numeroase obiceiuri legate de momentele importante din viața omului. Obiceiurile în legătură cu nașterea sunt legate mai ales de rânduieli și interdicții, semnificativ fiind ritualul primei îmbăieri și primirea ursitoarelor. Următorul moment important în viața omului este căsătoria. Astăzi, formele de manifestare a obiceiurilor de nuntă sunt complexe, îmbinând elemente cu caracter economic, ritual, juridic. Obiceiurile în legătură cu moartea păstrează credințe și practici vechi, anterioare perioadei creștine. În cadrul ceremonialului de moarte, se mai păstrează în unele zone Cântecul bradului, precum și Cântecul Zorilor. Momentul despărțirii este însoțit de bocete, lamentații improvizate pe o linie melodică tristă. Obiceiurile luate în ansamblu, atât cele calendaristice sau de peste an, cât și cele ale vieții de familie, formează un sistem aflat în strânsă legătură cu viața omului, cu viața comunității, indiferent de dimensiunile, mari sau mici, ale acesteia. Acest sistem se află corelat cu normele după care funcționează omul, fiind un sistem păstrător de ordine și bună rânduire a societății, deosebindu-se astfel de manifestările literare ale folclorului. 15. "Tranziția către liceu și educația incluzivă și sustenabilă" Strîmbeanu Margareta Colegiul Tehnic ”Iuliu Maniu”, București Strîmbeanu Daniel Liceul Tehnologic ”Nicolae Bălcescu”,Balș În parcursul educațional al fiecărui copil, trecerea către liceu sau școlile profesionale marchează un moment cu adevărat crucial. Este o etapă în care se conturează direcția și oportunitățile care vor influența viitorul lor. În România, această tranziție aduce în prim-plan o serie de aspecte cheie de luat în considerare, reflectând realități importante în sistemul de învățământ: • Din păcate, nu toți copiii ajung să continue educația după clasa a opta. Aproape unul din cinci nu merge mai departe în școală sau formare, ceea ce pune sub semnul întrebării accesul egal la o educație de calitate.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 42 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Aproximativ jumătate dintre adolescenții de 15 ani se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește cititul, scrisul sau matematica, semnalând nevoia de sprijin suplimentar pentru acești elevi pentru a-și depăși dificultățile. • Disparitățile între elevii din mediul urban și cei din mediul rural sunt evidente, cu șanse mai mici pentru copiii din sate de a continua educația. Mai ales fetele din sate sunt expuse riscului de a renunța la școală, semnificând nevoia de a elimina barierele geografice și de gen. • Pentru unii copii, costurile și lipsa transportului reprezintă obstacole majore care îi împiedică să meargă la liceu. În plus, în unele cazuri, părinții nu înțeleg pe deplin beneficiile educației, ceea ce necesită o educație și sensibilizare suplimentară. • Există cazuri în care unii copii nu văd beneficiile educației tradiționale și aleg să renunțe pentru a contribui la gospodărie sau pentru a urma alte căi. Este esențial să se abordeze aceste atitudini și să se prezinte alternative educaționale relevante. Toate aceste provocări evidențiază dificultățile cu care se confruntă copiii în trecerea către liceu și subliniază necesitatea unor măsuri pentru a asigura șanse egale în educație. Pentru a promova educația incluzivă și sustenabilă în România în contextul tranziției școlare, pot fi implementate următoarele soluții: • Implementarea unui program de mentorat în școli pentru elevii care se pregătesc să facă tranziția către liceu sau școli profesionale. Acesti mentori pot fi elevi mai mari sau adulți din comunitate, care pot oferi sfaturi și sprijin personalizat pentru acești tineri. • Organizarea de cursuri sau ateliere pentru părinți pentru a-i ajuta să înțeleagă beneficiile educației liceale sau vocaționale și pentru a-i motiva să-și susțină copiii în această etapă importantă. • Acordarea de burse și sprijin financiar pentru copiii din familii defavorizate pentru a acoperi costurile legate de școală, cum ar fi transportul, uniformele și materialele didactice. • Dezvoltarea unor soluții de transport școlar accesibile pentru copiii din zonele rurale sau izolate pentru a facilita accesul lor la școli mai mari. • Integrarea educației sustenabile în curriculumul școlar pentru a crește conștientizarea și înțelegerea problemelor legate de mediu și dezvoltarea durabilă. Acest lucru poate include proiecte și activități practice legate de mediu. • Asigurarea că fiecare elev primește sprijinul și resursele de care are nevoie pentru a-și atinge potențialul, indiferent de abilități sau dificultăți. • Colaborarea cu organizații non-guvernamentale, companii locale și alte instituții pentru a oferi oportunități de stagii, învățare practică și orientare profesională pentru elevi. Urmarirea progresului și evaluarea eficacității programelor și inițiativelor pentru a face ajustări și îmbunătățiri în funcție de nevoile reale ale elevilor reprezintă elemente cheie în asigurarea succesului educației pentru sustenabilitate. Aceste procese de monitorizare și evaluare furnizează date și informații vitale cu privire la impactul programelor și inițiativelor în contextul dezvoltării durabile. Prin colectarea și analiza datelor privind progresul și rezultatele elevilor în ceea ce privește educația incluzivă și sustenabilă, instituțiile de învățământ pot identifica punctele forte și slabiciunile ale programelor lor. Aceasta le permite să adapteze și să optimizeze strategiile de predare, curriculumul și resursele pentru a se potrivi mai bine nevoilor reale ale elevilor.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 43 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Dacă datele arată că un anumit grup de elevi se confruntă cu dificultăți în înțelegerea conceptelor de dezvoltare durabilă sau educație sustenabilă, se pot dezvolta abordări diferite sau materiale didactice specifice pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine aceste concepte. Prin astfel de procese de evaluare și ajustare continuă, se poate crea un mediu educațional mai incluziv și sustenabil, care să ofere fiecărui elev șanse egale în tranziția către liceu și școlile profesionale, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a societății în ansamblu. Bibliografie Cristea S. Concepte pedagogice fundamentale,vol. 1. Pedagogia/Ştiinţele pedagogice/Ştiinţele educaţiei. Bucureşti: Didactica Publishing house, 2016. Cristea S. Dicţionar enciclopedic de pedagogie, Bucureşti: Didactica Publishing house, 2015. UNICEF și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă | UNICEF Romania 16. „Educația durabilă și sustenabilitatea în liceele tehnologice" Antonescu Daniela Gaspar Florentina Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu”, București Educația durabilă reprezintă o abordare esențială în dezvoltarea societăților contemporane, având ca scop promovarea conștientizării și responsabilității față de mediul înconjurător, societate și viitorul nostru comun. În acest context, liceele tehnologice, cu accent pe domeniul servicii și tehnic, au oportunitatea de a juca un rol crucial în formarea viitorului prin intermediul educației durabile. Liceele tehnologice au un potențial semnificativ în promovarea educației durabile, deoarece pregătesc tinerii pentru cariere în domeniile tehnice și de servicii, care pot contribui la soluționarea problemelor legate de dezvoltare durabilă. Această abordare educativă ar trebui să includă următoarele elemente: • Dezvoltarea unui curriculum adaptat pentru educația durabilă care integrează concepte precum economia circulară, utilizarea eficientă a resurselor, reducerea deșeurilor și protecția mediului în învățarea tehnică și în domeniile de servicii. • Oferirea de experiențe practice care implică elevii în proiecte de dezvoltare durabilă, cum ar fi gestionarea deșeurilor, conservarea energiei sau planificarea unui eveniment sustenabil. • Colaborarea cu organizații locale și comunitățile pentru proiecte de sustenabilitate care să ofere elevilor o înțelegere directă a problemelor și oportunităților legate de dezvoltarea durabilă în comunitatea lor. Pentru elevi, implementarea educației durabile poate fi realizată prin: • Integrarea conceptelor de dezvoltare durabilă în toate disciplinele, astfel încât toți elevii să fie expuși la aceste concepte în mod regulat.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 44 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Oportunități de învățare care încurajează colaborarea între discipline, permițând elevilor să exploreze problemele complexe legate de dezvoltarea durabilă. • Organizarea de evenimente și activități care să crească conștientizarea și implicarea elevilor în inițiative de sustenabilitate în școală și în comunitatea lor. Pentru elevii cu cerințe educaționale speciale, educația durabilă trebuie adaptată pentru a le asigura accesul și participarea efectivă. Aspecte esențiale pot fi: • Abordarea individualizată a învățării, care ține cont de nevoile și capacitățile fiecărui elev, este esențială. Se pot utiliza metode alternative de predare și evaluare pentru a asigura succesul lor. • Elevii cu CES ar trebui să beneficieze de suportul unor profesioniști specializați, cum ar fi profesori de sprijin sau terapeuți ocupaționali, pentru a-i ajuta în procesul de învățare. • Promovarea unui mediu școlar inclusiv în care toți elevii se simt bineveniți și respectați este fundamentală pentru succesul educației durabile. • Elevii cu CES pot beneficia de programe specifice care să dezvolte conștientizarea lor cu privire la problemele de dezvoltare durabilă și importanța implicării lor în soluționarea acestora. Educația durabilă într-un liceu tehnic reprezintă o oportunitate semnificativă de a forma viitori profesioniști cu o înțelegere profundă a conceptelor de dezvoltare durabilă și a practicilor sustenabile. Abordarea adecvată pentru elevii cu cerințe educaționale speciale este esențială pentru a asigura că toți elevii beneficiază de această educație. Prin adaptarea curriculumului, oferirea de suport individualizat și promovarea unei culturi școlare incluzive, liceele tehnologice pot juca un rol semnificativ în promovarea educației durabile și în pregătirea tinerilor pentru un viitor mai sustenabil. Bibliografie Educația pentru Dezvoltare Durabilă în Școli", Lavinia Andrei, Andreea Gheorghiu ,Editura Didactică și Pedagogică, 2019 Dezvoltarea Durabilă în România: Tendințe, Perspective, Provocări", Cristian Ducu, Adriana Grigorescu, Editura Tritonic, 2017 17. „Învățarea Durabilă: Modelarea Profesioniștilor Responsabili" Prună Mariana Prună Aurel Colegiul Tehnic ”Iuliu Maniu”, București Educația durabilă, un concept cheie în societatea contemporană, reprezintă un angajament ferm pentru dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor care permit indivizilor să facă față provocărilor globale legate de sustenabilitate. În contextul unui liceu cu un domeniu axat pe servicii și tehnologie, educația durabilă joacă un rol esențial în pregătirea elevilor pentru o lume în continuă schimbare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 45 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Un aspect crucial în implementarea educației durabile într-un liceu cu domeniul servicii și tehnic este integrarea acestui concept în curriculumul școlar. Acest lucru presupune dezvoltarea unui curriculum care să fie centrat pe sustenabilitate și care să cuprindă aspecte legate de mediu, social și economic. De exemplu, în cadrul domeniului serviciilor, elevii pot învăța despre etica în afaceri, responsabilitatea socială a întreprinderilor și impactul economic al deciziilor lor. În același timp, în domeniul tehnic, elevii pot fi instruiți în utilizarea tehnologiilor verzi și în dezvoltarea de soluții tehnice sustenabile. O altă componentă esențială a educației durabile este promovarea conștientizării asupra sustenabilității. Elevii trebuie să înțeleagă impactul acțiunilor lor asupra mediului și societății în ansamblu. Prin intermediul organizării de evenimente și proiecte educaționale cu tematică de sustenabilitate, elevii pot fi informați și sensibilizați cu privire la problemele globale, cum ar fi schimbările climatice, degradarea mediului și inegalitățile sociale. Aceste evenimente și proiecte pot să le ofere elevilor oportunități de implicare activă în soluționarea acestor probleme prin acțiuni de voluntariat și proiecte comunitare. Utilizarea tehnologiei reprezintă un alt aspect important în educația durabilă într-un liceu cu domeniul servicii și tehnic. Tehnologia poate fi folosită pentru a dezvolta competențe tehnice relevante și pentru a expune elevii la scenarii practice de lucru în domeniul sustenabilității. De exemplu, prin utilizarea simulărilor și a realității virtuale, elevii pot învăța cum să optimizeze procese tehnice pentru a minimiza impactul asupra mediului sau cum să dezvolte produse și servicii eco-friendly. De asemenea, parteneriatele cu organizații non-guvernamentale și cu companii din domeniul serviciilor și tehnicii pot să ofere oportunități neprețuite pentru experiențe practice. Elevii pot să fie implicați în proiecte concrete care abordează probleme de sustenabilitate și pot să învețe direct de la profesioniști din industrie. Aceste parteneriate pot să ofere și o perspectivă realistă asupra carierei lor viitoare și a rolului pe care îl pot juca în promovarea sustenabilității. Câteva modalități prin care acest obiectiv poate fi atins: Un prim pas esențial este integrarea conceptelor de sustenabilitate în curriculumul școlar. Acest lucru poate să includă dezvoltarea de module și materiale de învățare care să abordeze aspectele legate de mediu, sociale și economice ale sustenabilității. De exemplu, în cadrul domeniului tehnic, elevii pot învăța despre tehnologii verzi și eficiență energetică, în timp ce în domeniul serviciilor, pot explora conceptele de etică în afaceri și responsabilitate socială a întreprinderilor. Educația durabilă poate să implice proiecte practice legate de mediu, care să permită elevilor să aplice cunoștințele în mod real. De exemplu, elevii pot să dezvolte și să implementeze proiecte de gestionare a deșeurilor în școală sau în comunitatea locală, să conceapă soluții pentru economisirea apei sau să exploreze tehnologii sustenabile de producție. Educația durabilă poate să promoveze dezvoltarea gândirii critice în rândul elevilor. Aceștia pot să fie încurajați să analizeze problemele de mediu și să identifice cauzele profunde ale acestora. În plus, pot să exploreze soluții inovatoare și să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor în contexte legate de sustenabilitate. Elevii pot să beneficieze de excursii și vizite de studiu în locuri și organizații care adoptă practici sustenabile. Aceste experiențe pot să le ofere oportunități reale de a vedea cum funcționează conceptele de sustenabilitate în practică și să învețe de la profesioniști din domeniu.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 46 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Educația durabilă poate să încurajeze implicarea activă a elevilor în proiecte de comunitate și voluntariat cu tematică de sustenabilitate. Aceste proiecte le pot dezvolta abilități de leadership și responsabilitate socială și pot să-i conecteze la nevoile comunității. Prin integrarea sustenabilității în curriculum, promovarea conștientizării, utilizarea tehnologiei, parteneriatele cu industria și monitorizarea progresului, liceul poate să contribuie semnificativ la formarea unor viitori profesioniști responsabili și orientați spre sustenabilitate. Această educație nu numai că pregătește elevii pentru o lume în schimbare, dar îi ajută să devină cetățeni conștienți și implicați în construirea unui viitor mai bun pentru toți. Bibliografie "Educația Durabilă: Fundamente, Practici, Evaluare" de Vintilă Mihăilescu, Editura Polirom; "Sustenabilitatea în Învățământ" de Georgeta Pânișoară și Corina Buzoianu ,Editura Didactică și Pedagogică; "Societatea Durabilă" de Andrei Jean-Vasile, Editura Tritonic. 18. TURISMUL CULTURAL ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI prof. Miron Nela Liceul Tehnologic ,,Elie Radu,, BotoșaniGrădinița ,,Licurici,,Botoșani-structură Atunci când te gândești la România, te gândești la o țară cu un bogat patrimoniu cultural și cu o istorie densă. În rândurile ce urmează vorbesc, despre Botoșani un județ, mic la suprafață dar mare la inimă, unde au văzut lumina zilei câteva dintre cele mai proeminente personalități ale culturii noastre naționale.Acest județ a adus o d mare contribuție la cultura românească. Pe măsură ce pășești pe acele meleaguri, tu vei simți vibrația istoriei și inspirației care a avut loc acolo. Botoșani nu este doar un simplu județ, ci este locul unde s-au născut mari personalități ale culturii române. Fiecare colț al județului pare să fi fost scris în paginile cărților de istorie sau în versurile poeților. Aici s-a născut Mihai Eminescu, poetul național al României. Dar nu doar Eminescu ne-a lăsat moștenirea sa inestimabilă. Nicolae Iorga, istoric, politician, profesor universitar și membru al Academiei Române, și-a petrecut copilăria în acele locuri.Apoi, Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai apreciați pictori români, a avut rădăcini botoșănene. În picturile sale poți simți influența acestui loc binecuvântat și, dacă te uiți atent, poți vedea cum mâna destinului a condus aceste genii ale culturii să se nască și să crească într-un județ cu asemenea bogății culturale. Pe lângă aceste personalități marcante ale trecutului, Botoșani continuă să își pună amprenta și în cultura contemporană. Tradițiile din Botoșani sunt transmise cu mândrie de la o generație la alta. În plus, nu este de mirare să găsești artiști contemporani care își împletesc creațiile cu rădăcinile botoșănene. Fie că vorbim despre muzică, dans, pictură sau literatură, spiritul județului se regăsește în toate.Dar mai este ceva: tinerii. Generația actuală, inspirată de marile personalități născute în Botoșani, aduce un suflu nou culturii românești. Descoperi acele voci noi, acei tineri talentați care se afirmă pe scenă, în galerii de artă sau în paginile cărților. Fie că ești pasionat de istorie, de cultură sau pur și simplu curios, Botoșani are ceva special de oferit fiecărui vizitator și contribuția imensă pe care Botoșani a avut-o și continuă să o aibă în cultura românească.Tradițiile din Botoșani sunt transmise cu mândrie de la o generație la alta. În plus, nu este
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 47 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 de mirare să găsești artiști contemporani care își împletesc creațiile cu rădăcinile botoșănene. Fie că vorbim despre muzică, dans, pictură sau literatură, spiritul județului se regăsește în toate.Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile ce definesc ținutul Botoșanilor, făcându-l unic și nemuritor.Interesul oamenilor s-a îndreptat în ultimii anii spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datorează încărcăturii valorice pe care le au obiceiurile precum si interesul omului pentru ele. Obiceiurile cuprind semnificaţii profunde asupra omului relaţiile lui cu natura, cu lumea înconjurătoare. Astfel obiceiurile prezintă viaţa sociala, diverse aspecte ale rânduielii ei. În cultura populară tradiţională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreaga viaţa a omului, munca lui din timpul anului şi diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii şi cu întruchipările mitologice erau întreţesute de obiceiuri. În folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat până astăzi forme ample de desfăşurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale, cu manifestări spectaculoase. Se organizează diferite festivaluri cu valenţe rurale care au loc în decursul anului în localităţi din judeţul Botoşani cum ar fi: festivalul folcloric „Serbările pădurii”; festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă; festivalul folkloric” Laleaua pestriţă”; festivalul folcloric „Holda de aur”; festivalul folcloric „Hora de la Flămânzi”; festivalul folcloric al cântului moldovenesc „Satule, mândră grădină”; „Moştenite din bătrâni”; Festivalul judeţean al fanfarelor; Festivalul-concurs internaţional de muzică populară “Mugurelul” etc. Dat fiind numărul mare de personalităţi oferite de judeţ, aici există şi un număr mare de case memoriale – edificii culturale cum ar fi: Casa memorială Mihai Eminescu; Casa memorială George Enescu; Casa memorială Nicolae Iorga. Judeţul Botoşani dispune şi de un număr important de muzee cu vocaţie culturală tradiţionl-rustică printre acestea cele mai mari şi mai importante sunt: Muzeul de Etnografie Botoşani; Muzeele de istorie din Botoşani şi Săveni; Galeriile de Artă "Ştefan Luchian"; Teatrul de Păpuşi "Vasilache" – Botoşani etc. Botoșaniul mai păstrează o serie de obiceiuri și tradiții.Obiceiurile care se mai practica si azi pe teritoriul folclorului românesc si care prezintă forme interesante de integrare în cultura contemporana sunt din ciclul Anului Nou, deosebit de ample si pline de semnificaţie pentru cultura noastră populară. Cu câteva zile înaintea începerii ciclului zilelor ‘festive’, in comunitatea tradiţionala românească are loc sacrificarea porcului, în ziua de Ignat - 20 decembrie. Crăciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda înseamnă, de fapt, a merge din casă în casă cu diferite urări. El se manifestă pregnant în ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pildă la Calus. La baza lui stă principiul pe care se întemeiază rânduiala convieţuirii si a solidarităţii colective din satele noastre de obşte : toţi pentru unul si unul pentru toţi. Colindatul. Practicile tradiţionale ale sărbătorilor de iarna moştenite din cele mai vechi timpuri se desfăşoară si în prezent în forme deosebit de variate, implicând participarea întregii colectivităţi, inclusiv a copiilor. Crăciunul concentrează o seamă de ritualuri şi obiceiuri între care se remarcă, în toată frumuseţea şi prospeţimea sa, colindatul copiilor. Sorcova şi semănatul. În dimineaţa Anului Nou, copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova şi cu semănatul. Obiceiul sorcovei este mai cunoscut în Muntenia dar îl găsim şi în Moldova. El este practicat de copii d la 3-4 ani pana la 12-13 ani.Exista ale tarii unde cu sorcova merg numai băieţii, iar în altele numai fete. Adesea copiii merg câte doi, alteori merge doar unul singur, colindându-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini. Pluguşorul. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, pluguşorul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 48 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 cum i se spune in popor, este un străvechi obicei agrar prin excelenţă, care se practică şi azi, mai cu seama în Moldova. În ajunul Anului Nou, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din doi până la douăzeci de flăcăi sau bărbaţi însurăţei de curând, pleacă din casă în casă să ureze cu pluguşorul sau să ‘hoinărească’, cum i se spune în Moldova. Cu pluguşorul urează astăzi şi copiii. Mersul cu capra. Capra este alaiul cel mai numeros, de obicei o singură trupa din sat, care organizează şi balul de sărbători, făcând astfel ca druştele (fetele) să fie primite fără contribuţie. Capra, fiind personajul principal, este cel mai pitoresc ornată. Are un costum din spice de stuf, cu cap mobil făcut din lemn, cu un băţ lung din corpuri acţionate cu o pârghie şi cu o sfoară. Acest mic mecanism scoate sunete ritmice în concordanţă cu monologul vătafului: ”Ţa, ţa, ţa, căpriţa, ţa!” Pentru a fi mai convingători, cei care o realizează se străduiesc să-i pună tot felul de „ţănţărămuri”, inclusiv coarne naturale. Trupa poate avea zeci de personaje, care de care mai pitoreşti, de la zâne, draci, babe, moşnegi, haiduci, vânători, zgripţuroaice, harapi, doctori, negustori. Floriile se serbează cu o săptămână înainte de Paşte si simbolizează Intrarea Domnului în Ierusalim, iar pentru toţi credincioşii, începând cu această dată până la Paşte, începe Săptămâna Patimilor. Această sărbătoare poartă numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost întâmpinat în Ierusalim cu flori şi cu ramuri de finic si de măslin. Credincioşii duc simbolic la biserică ramuri de salcie si flori pentru a le sfinţi, deoarece începând cu această zi toate florile şi toţi pomii încep să înflorească. La slujba de Florii, toţi slujitorii bisericii ţin în mâini alături de aceste flori si crengi de salcie şi o lumânare aprinsă ca simbol al biruinţei vieţii împotriva morţii. Zona Botoşani recunoscută pentru bogăţia patrimoniului cultural naţional şi prin frumuseţea peisajelor colinare şi de câmpie, obiceiurile și tradițiile deosebite, se recomandă ca fiind o arie interesantă pentru toţi iubitorii de artă,cultură şi tradiţii specifice zonelor rurale pentru cei dornici să descopere istoria şi varietatea obiectivelor turistice existente. Bibliografie *CARDAŞ A. –Botoşani, Monografie (Judeţele patriei), Editura sport Turism, Bucureşti,1980 *CARDAŞ A., IGNAT D., SLAVIC GHE. – Mic îndreptar turistic – Botoşani, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1979. *GHEORGHIU E., SLAVIC GHE. – Itinerarii turistice în judeţul Botoşani, Editura Botoşani,1971. *PAVELIUC-OLARIU A., – Zona etnografică Botoşani, Editura sport Turism, 1983. *SECU C., – Studii şi cercetări de geografie (Câteva aspecte biogeografice asupra faunei cinegetice din bazinul Başeului în judeţul Botoşani), Editura Academiei Române, 2001. *http://www.tourismguide.ro/html/orase/Botosani/Botosani/obiective_turistice_botosani.php *http://www.turismbotosani.ro/ 19. OBICEIURI ŞI TRADIŢII ALE RROMILOR DE PAŞTE prof. Fănică Daniel Şcoala Gimnazială Cândeşti, jud. Buzău Data de 8 Aprilie este declarată Ziua Internațională a Rromilor, așadar am ales să scriu acest articol, deoarece este benefic pentru cultura generală a fiecărui locuitor din România să cunoască anumite informații despre această minoritate (una dintre cele 19 minorități declarate de pe teritoriul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 49 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 țării). Totodată, al doilea argument al articolului meu este reprezentat de faptul că în acest an școlar predau la Școala Gimnazială Cândeşti opționalul intitulat ,,Istoria și tradițiile rromilor” și am dorința ca toți elevii mei să știe câteva lucruri generale, îndeosebi despre modul în care această minoritate sărbătorește Paștele. Paștele este, pentru toate neamurile de rromi, singura sărbătoare din an pe care o celebrează viii și morții laolaltă. În noaptea de Paște, la întoarcerea de la biserică, rromii merg la cimitir pentru a aduce lumină morților. Aceasta pentru că este noaptea Învierii morților și a deschiderii cerurilor, noaptea în care îți poți vedea viitorul, este ușor să comunici cu spiritele morților și se practică numeroase ritualuri de magie. De la biserică se întorc acasă, unde sunt treziți copiii din somn, care, după primul cânt al cocoșilor sunt scoși cu picioarele goale pe iarbă. Li se dă Paște, vin și pește pentru a fi iuți tot anul. Tatăl rrom își lovește pe rând ușor copiii în cap cu o pungă cu bani, scopul fiind ca aceștia să aibă noroc de bani în viață. Se întorc apoi la cimitir pe la 10-11 dimineața, cu mâncare împărtășită, care se dă de pomană. Bucuria Învierii morților este mare și din respect pentru morți, cimitirul este împodobit ca într-o zi de mare sărbătoare. Se curăță mormintele și se pun flori și lumânări la crucile morților. În zilele de Paște, toți rromii beau și mănâncă mâncăruri alese, curate și se distrează. Mielul de Paște este gătit în orice casă de rrom, cât de săraci ar fi! Nu se concepe la rromi Paște fără Miel! În general mielul este pregătit de Sfintele Paște fie în cuptor, fie pe-un proțap de lemn ce străpunge corpul mielului de la anus și până la gură. Acest proțap se rotește deasupra focului (jarului). În general, în interiorul mielului se pun și inima și ficatul și intestinele foarte, foarte bine spălate. Femeile rrome când îl prepară, rostesc descântece, trebuind să fie ,,curate ”, adică să nu se fi atins de bărbat. Rromii dau explicații speciale pentru fiecare fel de mâncare ritualică: – Carnea de miel: pentru a fi mai ușori ca mielul; – Pește ce se mănâncă în prima zi de Sfintele Paște pentru a se mișca iute și agil ca peștele. În prima zi de Paște, în general, nu se face mămăligă, pentru a nu deveni moi ca mămăliga și pentru păstrarea fertilității femeii și a fecundității bărbatului. De asemenea, la unele neamuri de rromi- rromi ursari- nu au voie să atingă sarea și asta pentru a nu transpira. La rromii rudari din comuna Verneşti, satul Cândeşti, există și o altă sărbătoare: Gurbanul, datină care reunește semnificația Paștelui creștin cu aceea a sărbătorii musulmane. La masa de Gurban, participă în exclusivitate cei curați- cei care au ținut post. Mielul pregătit pe un proțap de lemn și perpelit pe lângă jar, este mâncat de rudari pe malul râului Buzău. Rudarii din Verneşti păstrează cu sfințenie obiceiul.