SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” – 2023

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 100 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Este evident că nu avem cum să schimbăm dintr-o dată o întreagă populație sau să creăm peste noapte suficiente resurse umane pregătite la nivelul cerut astăzi pentru companii sau instituții. Dar putem să creăm specialiști, manageri și lideri de sustenabilitate în fiecare companie, instituție și comunitate. Pentru resursa umană necesară pentru transformarea economiei și societății în sisteme sustenabile, există cel puțin trei niveluri la care se poate interveni în sistemul de educație pentru pregătirea acestei resurse. • Primul nivel este cel al transmiterii și asimilării de cunoștințe și abilități profesionale și multidisciplinare, desfășurat la nivel universitar sau în cadrul formărilor de nivel superior (masterate, doctorate) și al cursurilor de formare continuă propuse de universități. • Cel de al doilea nivel este cel de formare de competențe, abilități transversale (de gândire, de comunicare, sociale, culturale, de cercetare, de antreprenoriat, de inovare și creativitate etc.) și de conștientizare, care ar trebui să se desfășoare la nivelul cursurilor preuniversitare. • Cel de al treilea nivel, care este primordial, este cel al formării formatorilor și mentorilor care lucrează cu studenții și elevii din facultăți și școli, pentru ca ei să conștientizeze necesitatea formării competențelor cerute, dar să și cunoască tema și sa fie capabili să utilizeze metode de formare care să asigure dezvoltarea tuturor acestor competențe. Importanța promovării educației pentru sustenabilitate, cu trei dimensiuni principale care cuprind impactul complex pe care îl are învățarea despre subiect asupra elevilor/studenților: • În primul rând, o mentalitate și o schimbare de comportament la nivel individual îi face pe elevi/studenți să dezvolte un nou stil de viață care implementează și promovează sustenabilitatea. • În al ¬doilea rând, la nivel profesional, studenții încorporează conceptul pe parcursul carierei lor – de la obiectivele carierei la avansarea și implementarea sustenabilității în deciziile de afaceri, contribuind astfel la avansarea în carieră. • În cele din urmă, impactul se reflectă asupra importanței culturii organizaționale, care contribuie la impactul asupra fiecărui individ, o cultură bazată pe scopuri, axată pe performanță, abilitare individuală și un mod integrat de lucru. Un imbold în carieră sau cum să te adaptezi noilor tendințe din industrie, sustenabilitatea va fi integrată în tot ce facem, tot ce gândim, tot ce ne dorim și ne va lipsi din tot ce omitem. Descoperirile subliniază un impact holistic în viața elevilor/studenților, atât la nivel perso­nal, cât și profesional, indicând o experiență de învățare care presupune schimbarea de mentalitate. Odată expuși la concept și ­devenind conștienți de propria lor responsabilitate în abordarea provocărilor climatice globale, care duce la schimbări de comportament în activitățile de zi cu zi, făcându-i o sursă de know-how, inspirație și motivație pentru ­colegi și familie. Alegerile și cariera elevilor și studenților sunt puternic influențate de această experiență de învățare. Ei descoperă noi oportunități sau chiar pasiuni de urmărit, își stabilesc noi obiective de carieră și așteptări de la viitorii angajatori și sunt deja echipați cu instrumentele potrivite pentru lansarea lor în carieră – rețeaua existentă, avantajul competitiv de a face parte din proiect. În concluzie, educația despre sustenabilitate poate ajuta la salvarea lumii, dacă este realizată corect. O metaforă este folosită intenționat pentru a evidenția impactul impresionant pe care îl poate avea pentru elevi și studenți, care reprezintă generația mai tânără care va conduce schimbarea.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 101 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 44. Transdisciplinaritatea în educația sustenabilă. Educația sustenabilă - un concept nou sau înțelepciune străbună? prof. Claudia Maria MARIAN prof. Camelia-Crina PODINA Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare Deși pare un concept relativ nou, educația sustenabilă a fost un mod de viață, prin înțelepciunea și bunul simț al bunicilor și strămoșilor noștri. Deși noi ne imaginam că ei erau doar „economi” datorită posibilităților financiare scăzute, realitatea este că bunul simț și înțelepciunea strămoșilor noștri i-a determinat să se poarte și să trăiască protejând și conservând natura și mediul înconjurător. Codrul le-a fost mereu „frate”, pământul le-a fost „mamă”, cerul le-a fost „tată”, iar apa reprezenta însăși viața, motiv pentru care nici nu puteau concepe exploatarea exagerată a acestora, manifestând mereu un respect și o iubire aparte pentru acestea. Așa cum nu poți face rău cuiva drag ție, așa țăranul român nu concepea să trăiască un mod de viață care să distrugă natura, pământul, apa sau cerul. De exemplu, țăranul român refolosea hainele vechi pe post de bătătură din „rondiuri” la războiul de țesut pentru a realiza diverse „țoluri” de pus pe jos, pe „laviță” sau cu rol ornamental și astfel el le recicla (chiar dacă nu folosea această terminologie). Bucățile mai mici de lemne nu erau arucate, ci erau folosite pentru obiecte mici utile sau decorative: scăunele, linguri de lemn, rame, etc. Printre activitățile extrașcolare desfășurate la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, Proiectul Național „România – Cultură, Turism, Tradiție” reprezintă un cadru al unirii trecutului cu prezentul, a îmbinării înțelepciunii străbunilor cu educația viitorului. Evoluția societății umane, modul de gândire și confortul n-au evoluat tocmai în direcția cea mai bună din punct de vedere al conceptului de sustenabilitatea și am uitat de iubirea, „bunul simț” și înțelepciunea străbunilor noștri, motiv pentru care abordarea și implementarea acestui concept, societății actuale, este imperativă. Terminologia „Educația sustenabilă”, este uneori asociată cu educația din perioada școlii, dar, în fapt, educația este un proces care are loc pe tot parcursul vieții noastre, o moștenim, o primim „de acasă”, ne-o dezvoltăm la școală și ne-o perfecționăm în fiecare zi a vieții noastre (și, cu atât mai mult, educația sustenabilă). Credit imagine „Copilot Designer”

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 102 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Importanța educației sustenabile este susținută de UNESCO, care pe site-ul https://www.unesco.org, aduce în prim-plan publicații și evenimente ONU privind importanța educației sustenabile la nivel mondial: „Transformative Education - Education for Sustainable Development and Global Citizenship Education”, „Education 2030, UNESCO's SDG 4 Global Education Cooperation Mechanism”, „Sustainable Development Goal 4 (SDG 4) is the education goal”, „United Nations Global Sustainable Transport Conference”, etc. Sustenabilitatea este un mod de existență și de îmbinare a unui trai confortabil fără a epuiza resursele și fără distrugerea mediului înconjurător, protejând generațiile viitoare. Din punct de vedere al dascălilor, educația sustenabilă prinde contur și prin utilizarea surselor de documentare și a documentelor sub formă digitală, astfel protejându-se natura, nefiind nevoie de hârtie în formă fizică. Educația sustenabilă în școli, pentru formarea copiilor în acest sens, trebuie să ocupe un loc primordial, întrucât însăși existența noastră viitoare, ca umanitate și ca planetă, depinde de modul în care o aplicăm. Copiii trebuie să-și formeze concepte și idei pe care să le aplice zilnic privind sustenabilitatea în toate cele trei domenii fundamentale: ● · social ● · mediu ● · economic În acest sens, la Liceul Teoretic „Emil Racoviță” din Baia Mare, sunt implementate diverse activități „Școala verde”, Proiectul Național „România – Cultură, Turism, Tradiție”, Programul internaţional Eco-Schools, reciclare, voluntariat ecologic, etc. „Veșnicia s-a născut la sat...”, spunea, atât de frumos, poetul Lucian Blaga. Aceaste cuvinte cuprind, în esența lor, durabilitatea și sustenabilitatea care dăinuie peste veacuri prin iubirea necondiționată a „totului” în înțelepciunea țăranului român! Bibliografie: https://www.unesco.org https://www.ardld.ro/ro// Figură 2 Proiectul Național „România – Cultură, Turism, Tradiție” Credit imagine „Copilot Designer”

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 103 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Poze: https://ecoscoala-lter.webnode.ro/ Liceul Teoretic „E. Racoviță” Baia Mare Poze https://www.liceulracovita.ro/ Imagini: Credit imagine „Copilot Designer” Poze: Concurs Național „România - Cultură, Turism, Tradiție”, Liceul Teoretic „E. Racoviță” Baia Mare 45. Educație sustenabilă pentru TIC prof. Tămaș Filomela Monica Liceul Tehnologic ”Elisa Zamfirescu”, Satu Mare Educația sustenabilă pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) este esențială pentru a pregăti tinerii și adulții de azi pentru o lume digitală în continuă schimbare. Acest tip de educație se concentrează pe dezvoltarea competențelor tehnologice, dar și pe înțelegerea impactului Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor asupra societății și asupra mediului. Integrarea conceptului de sustenabilitate în învățământul legat de TIC este esențială pentru a forma profesioniști pregătiți să facă față provocărilor globale și pentru a contribui la dezvoltarea tehnologiei cu impact pozitiv. Acest proces promovează conștientizarea, dezvoltarea tehnologiilor sustenabile, responsabilitatea și etica, soluționarea problemelor globale, reducerea consumului de resurse și pregătirea indivizilor pentru carierele viitorului, toate acestea contribuind la construirea unei lumi mai durabile și mai bine pregătite pentru schimbări. Câteva aspecte cheie ale educației sustenabile pentru TIC, ar fi: • Dezvoltarea competențelor tehnologice de bază: Aceasta include învățarea limbajelor de programare, dezvoltarea de software, administrarea rețelelor și securitatea cibernetică. Aceste competențe sunt fundamentale pentru a avea succes într-o carieră legată de TIC. • Alfabetizarea digitală: Educația sustenabilă pentru TIC ar trebui să includă și dezvoltarea de competențe digitale de bază, cum ar fi utilizarea dispozitivelor digitale, gestionarea informațiilor online, recunoașterea știrilor false și protecția datelor personale. • Inovație și gândire critică: Elevii și studenții ar trebui să fie încurajați să gândească critic și să fie creativi în abordarea problemelor legate de TIC. Inovația este cheia pentru dezvoltarea tehnologiei sustenabile și pentru soluționarea problemelor globale. • Conștientizarea asupra impactului TIC: Educația ar trebui să sublinieze impactul TIC asupra mediului și societății. Acest lucru include discuții despre utilizarea eficientă a resurselor, reducerea deșeurilor electronice și soluționarea problemelor legate de tehnologia informației, cum ar fi securitatea cibernetică și confidențialitatea datelor. • Dezvoltarea unor valori etice: Educația sustenabilă pentru TIC ar trebui să promoveze valori etice și responsabilitate în utilizarea tehnologiei. Acest lucru ar trebui să includă discuții despre manipularea datelor, protecția vieții private și impactul asupra drepturilor omului. • Accesibilitate și incluziune: Este important ca educația TIC să fie accesibilă pentru toți, indiferent de vârstă, gen sau statut socio-economic. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție asigurării că tehnologia este proiectată pentru a fi accesibilă persoanelor cu dizabilități.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 104 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Proiecte practice și colaborative: Experiențele practice și proiectele de grup pot juca un rol crucial în educația TIC sustenabilă. Acestea oferă elevilor oportunitatea de a aplica cunoștințele tehnice în situații reale și de a colabora pentru a rezolva probleme complexe. • Actualizare continuă: Lumea tehnologiei se schimbă rapid, așa că educația sustenabilă pentru TIC ar trebui să promoveze învățarea pe tot parcursul vieții. Profesioniștii din domeniul TIC ar trebui să fie încurajați să-și mențină competențele tehnologice actualizate. Educația sustenabilă pentru TIC nu ar trebui să fie limitată doar la școli și universități ar trebui să fie o responsabilitate continuă pentru toată societatea. Astfel, putem asigura că tehnologia este folosită într-un mod responsabil și benefic pentru toți, contribuind în același timp la obiectivele de sustenabilitate globale. Competențele tehnologice de bază necesare în era digitală sunt fundamentale pentru a naviga cu succes în societatea și piața muncii actuale, care se bazează tot mai mult pe tehnologie. Aceste competențe nu sunt esențiale doar pentru profesioniștii din domeniul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor (TIC), ci pentru toată lumea. Iată câteva competențe tehnologice de bază: Alfabetizare Digitală: Alfabetizarea digitală este capacitatea de a utiliza dispozitive digitale (cum ar fi computere, smartphone-uri și tablete) și de a naviga în mediul online. Aceasta include cunoașterea funcționării sistemelor de operare, a navigării pe internet și a utilizării aplicațiilor. Utilizarea Suitei Microsoft Office sau a unor alternative: Cunoașterea programelor de bază din suita Microsoft Office (cum ar fi Word, Excel și PowerPoint) sau a alternativelor open-source (cum ar fi LibreOffice sau Google Workspace) este importantă pentru crearea și editarea de documente, foi de calcul și prezentări. Comunicare Digitală: Abilitatea de a comunica eficient prin email, mesaje instantanee și alte platforme de comunicare digitală este crucială în mediul de lucru actual. Securitate Cibernetică: Cunoașterea principiilor de bază ale securității cibernetice este esențială pentru protejarea datelor personale și a informațiilor sensibile de amenințările online, cum ar fi virusurile, malware-ul și atacurile cibernetice. Gestionarea Datelor: Capacitatea de a colecta, organiza și gestiona date este importantă în multe domenii. Aceasta poate include lucrul cu baze de date, cunoașterea conceptelor de bază ale analizei datelor și a instrumentelor de gestionare a datelor. Programare de Bază: Cunoașterea limbajelor de programare de bază, cum ar fi HTML și CSS pentru dezvoltarea web sau Python pentru automatizare, poate fi utilă pentru a personaliza și a automatiza procesele. Cunoștințe Cloud: Utilizarea serviciilor cloud, precum stocarea de date online și colaborarea în medii virtuale, este din ce în ce mai importantă în mediul de lucru actual. Abilități de Căutare și Evaluare a Informațiilor: Capacitatea de a căuta și evalua informațiile online pentru a găsi răspunsuri la întrebări sau pentru a rezolva probleme este o abilitate esențială.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 105 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Rezolvarea Problemelor Tehnice de Bază: Capacitatea de a rezolva probleme tehnice comune, cum ar fi remedierea erorilor de software sau configurarea rețelelor wireless, este utilă în viața de zi cu zi și la locul de muncă. Gândire Critică și Creativitate: Dezvoltarea abilităților de gândire critică și creativitate în utilizarea tehnologiei este importantă pentru a inova, a rezolva probleme complexe și a adapta tehnologia la nevoile specifice. Aceste competențe tehnologice de bază nu sunt doar esențiale în mediul de lucru, ci și în viața de zi cu zi, pentru a putea participa pe deplin la societatea digitală modernă. Este important să acordăm atenție dezvoltării acestor competențe și să ne menținem abilitățile actualizate în era digitală în continuă schimbare. În concluzie, educația sustenabilă pentru TIC are o importanță semnificativă în pregătirea indivizilor pentru societatea digitală. Aceasta contribuie la dezvoltarea competențelor tehnologice, alfabetizarea digitală, conștientizarea impactului TIC asupra mediului și societății, promovarea valorilor etice și a responsabilității, stimularea inovației și a gândirii critice și asigurarea accesibilității și incluziunii. Prin aceste aspecte, educația TIC sustenabilă joacă un rol crucial în construirea unui viitor durabil și adaptabil la schimbare. Bibliografie https://www.edu.ro/sites/default/files/SMART.Edu%20-%20document%20consultare.pdf http://www.isjiasi.ro/documente/informatica/BROSURA-CERC-FINAL.pdf Competența pedagogică digitală, autor Roxana Apostolache, editura Polirom, 2022 46. RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIE, PROFESOR ŞI ELEV GHIONOIU CRISTINA VALERIA, profesor limba engleza COLEGIUL NATIONAL ALEXANDR IOAN CUZA MUNICIPIUL PLOIESTI Educaţia în zilele noastre încearcă să se îndeparteze de acele premise intelectualiste, aride, reci şi distante, de acel învaţământ centrat pe transmiterea de cunoştinţe de către profesor şi reproducerea cât mai fidelă a programelor şi manualelor; Înainte accentul era pus pe memoria reproductivă. Învaţâmantul tinde să devină mai flexibil, dinamic şi atractiv, deschis către problemele elevului şi ale profesorului. O şcoală ideală este aceea în care elevii sunt învătaţi să coopereze, în care sunt susţinuţi şi sfătuiţi de educatori; Educatorul trebuie să fie sensibil la problemele elevilor săi, la formarea şi exprimarea propriei lui identităţi. Elevul trebuie învaţat să se autorealizeze, să colaboreze şi să şi controleze viaţa. Elevul trebuie să fie învaţat să aibă încredere în el, să aiba o imagine despre sine, să fie sfǎtuit cum să gǎseasca soluţii la problemele cu care se confruntă, să şi asume responsabilităţile. Trebuie înţeles ca tonalitatea afectiv-motivaţională a relaţiei educative este tot atât de importantă ca şi aspectul ei cognitiv. Latura afectiv-motivaţională a elevului şi a profesorului trebuie avută în vedere. In relaţia educativă profesor-elev ambii poli au aceeaşi importanţă. Educatorul este un om care se framantă pentru elevii săi şi care se pune în slujba lor cu tot potenţialul lui. Eduatorul îşi pregateste elevii pentru prezent şi pentru viitor. Pregătind tinerii pentru prezent, profesorii pregatesc viitorul.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 106 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Pornind de la psihologia umanistă şi de la ideile lui Arthur W. Combs consider că este esenţial ca educatorul să înţeleagă şi să privească orice situaţie de învăţare – dezvoltare din unghiul elevului; Scopul educaţiei este acela de a-l ajuta pe elev sǎ- şi dezvolte o imagine pozitivǎ despre sine. Profesorii care se încred în forţele lor îşi vor asuma acţiuni şi probleme, iar cei care nu se încred în ele vor ezita, vor evita responsabilitaţile.Profesorii care se simt placuţi de elevi se vor comporta diferit în raport cu cei care se simt respinşi de elevi. Este probabil ca profesorii care cred ca profesia lor este o profesie demna şi cinstita să se poarte cu demnitate şi cinste. Dimportiva, profesorii care au îndoieli în legatura cu importanţa şi valoarea profesiei lor se pot comporta agresiv şi îndoielnic în raport cu elevii lor, cu colegii lor sau cu alte persone din afara sistemului educativ-formativ. Profesorul este o persoana care manifestă tendinţa de a se recunoaşte în oamenii comunicativi , sociabili şi nu în cei retraşi. El se vede pe sine ca pe o persoana care are tot ce ii trebuie pentru a-şi înfrunta şi rezolva problemele, şi nu ca o persoana care nu este capabilă să facă faţă propriilor sale probleme. Profesorul are incredere in sine. El se vede ca pe un om de care poţi să depinzi, in care poţi să ai incredere, care poate depaşi orice fel de situaţie. Profesorul se vede ca pe o persoană atractivă şi dorită şi, în general capabilă de a da un raspuns corespunzator solicitarilor. Profesorul îi ajuta pe alţii într-un mod elegant, relaxant, facilitator, şi nu manipulându-i inhibândui controlându-i. Un profesor bun este sensibil la lumile în care trăiesc elevii şi colegii lui si le acceptǎ sentimentele , atitudinile, cerinţele şi modurile de a înţelege ca pe nişte date importante pentru relaţiile umane. Profesorul are tendinţa să atribuie oamenilor valori şi calitaţi , să îi califice drept persone demne şi integre nu îi consideră neimportanţi şi nu ii tratează cu indiferenţă. Th Gordon considera cǎ educaţia nu poate avea loc în afara iubirii, iar iubirea presupune a-i accepta pe tineri aşa cum sunt: a fi acceptat înseamnă a fi iubit. Th Gordon concepe o metoda de interacţiune care urmareşte aprofundarea relaţiei profesor-elev, creşterea intensităţii ei.Metoda este cunoscuta sub numele de Pregatirea Eficientă a Profesorului şi utilizează câteva principii de comunicare eficientă . Ea oferă un model pentru realizarea unei comunicări deschise şi oneste in clasă , precum şi pentru rezolvarea conflictelor profesor-elev într-o direcţie reciproc benefică şi democratică. Programul de pregatire a lui Gordon pune accent pe libertate şi responsabilitate, pe ideea renunţării la putere în favoarea negocierii reglementărilor, acordurilor în care nimeni nu pierde. Nu exista învingatori şi învinsi. Nu este afectată nici poziţia adultului, nici încalcată demnitatea copilului îi subminată încrederea în capacitǎţile proprii. Gordon recomanadǎ profesorilor să fie deschişi şi preocupaţi de problemele elevilor, să fie atenţi cu ei, menţinându-le şi încurajandu-le, totodata , individualitatea. El solicită reducerea la minumum a controlului exterior asupra elevilor şi înlocuirea lui cu întalnirea reciprocǎ a trebuinţelor acestora. Pare să fi devenit o axiomă a pedagogiei tradiţionale cerinţa ca educatorul, pentru a- şi asigura succesul actului formativ, sa- şi cunoasca sistematic şi cât mai profund elevul.Dar pentru a surprinde mai profund realitatea, este necesar şi util să recunoaştem faptul că , pe langa o cunoaştere sistematică a elevului de catre educator, raportul educativ implică şi alte aspecte : în primul rand cunoaşterea educatorului de cǎtre elev, actul real de autocunoaştere al educatorului şi actul de cunoaştere al elevului însuşi. Deci , actul educativ presupune şi implică cunoaştere reciprocă şi cunoastere de sine, atât de o parte, cât şi de cealalta a relaţiei. Într-o relaţie educativa nu este importanta doar presiunea formativă venită dinspre educator spre elev, ci şi gradul de compatibilitate dintre trebuinţele educatorului şi cele ale elevului.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 107 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Bibliografie Arthur W. Combs , New Assumptions for educational reform 47. Impactul tehnologiilor de producere și utilizare a energiei asupra individului, a societății și a mediului Prof. Popa Eleonora Școala Gimnazială Crușeț, Gorj Fără energie electrică nu se poate concepe viaţa modernă pe Pământ. Instalațiile de producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice au însă efecte negative asupra mediului înconjurător: poluare, modificări ale scoarţei terestre şi transformare a spațiilor în zone aride. Emisiile de gaze cu efect de seră şi poluanţii atmosferici, ocuparea terenurilor, producerea deşeurilor, deversările - toate contribuie la schimbările climatice, produc daune asupra ecosistemelor naturale şi a mediului artificial, şi au efecte negative asupra sănătăţii omului. Termocentralele reprezintă sursa cea mai importantă de poluare prin gazele de ardere pe care le degajă, contribuind astfel la apariția ploilor acide care distrug vegetația, la accentuarea efectului de seră și la încălzirea globală. Emisiile de gaze nocive în atmosferă reprezintă o amenințare la adresa sănătății publice, producând boli respiratorii (bronșite cronice) în rândul locuitorilor din regiunea în care este amplasată termocentrala. Extragerea și prelucrarea cărbunelui produc pulberi poluante, iar arderea sa este considerată cea mai mare amenințare la adresa echilibrului climatic. Hidrocentralele afectează și ele factorii de mediu: modifică peisajul, ecosistemele, varietatea și numărul de specii, calitatea apei. Prin construcția unei hidrocentrale se eliberează suprafețe mari de teren, se fac defrișări masive, se deplasează populația spre alte zone. Excesul de umiditate atmosferică în zonă poate produce modificări ale clime. Centrala nuclearoelectrică. Accidentele în exploatare sunt foarte periculoase prin contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare, având efecte asupra tuturor viețuitoarelor. Deșeurile generate sunt extrem de periculoase și dăunătoare pentru mediu. Acestea își păstrează proprietățile radioactive mii de ani, iar depozitarea lor necesită măsuri de maximă siguranță: containere speciale din inox, stocate în depozite săpate în straturi de rocă la adâncimi foarte mari sau în adâncul mărilor și oceanelor. Centrala eoliană. Turbinele eoliene poluează vizual (modifică peisajul și au o apariţie neplăcută) şi sonor. Ele afectează mediul, necesitând terenuri mari virane pentru instalarea lor, şi ecosistemele - prin efectele asupra păsărilor. Se produc coliziuni între păsări și palele turbinelor, iar zgomotul făcut la rotirea palelor turbinei determină mutarea habitatului păsărilor. Prezența mai multor parcuri eoliene într-o singură regiune poate duce la perturbări în migrația păsărilor, determinând fenomene precum schimbarea direcției stolurilor. Centrala solară. Bateriile solare ocupă suprafețe mari de teren, în special în zone de câmpie. Terenul din jurul panourilor solare nu va mai putea fi folosit în următorii 40–50 de ani în agricultură sau pentru creșterea animalelor

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 108 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Centrala geotermală. Forarea puţurilor duce la creșterea instabilității solului din zonă, putând cauza chiar și cutremure de intensitate redusă. Centrala mareomotrică. Parcurile de mari dimensiuni cu generatoare marine pot afecta negativ activitatea piscicolă în zonă, iar substanțele care se pot scurge au impact asupra vieții subacvatice. Reţelele electrice produc deteriorarea peisajului, defrișarea pădurilor și ocuparea terenurilor, zgomote (funcţionarea sau vibraţiile conductoarelor şi a transformatoarelor), perturbaţii radio şi ale emisiunilor de televiziune. Apropierea de reţelele electrice poate cauza accidente, unele chiar mortale (scurtcircuit, electrocutare). Liniile electrice de medie și joasă tensiune pot intersecta părți din construcţii şi instalaţii. Pentru a-şi satisface cererea de energie, majoritatea ţărilor se bazează pe resurse convenționale, epuizabile, poluante în exploatare: combustibilii fosili (petrol, gaze şi cărbune) și pe combustibilii nucleari. În contextul preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă, specialiștii semnalează: tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior capacității lor de regenerare, poluarea factorilor de mediu: apă, aer, sol. Sursele de energie eoliană, solară, geotermică, mareomotrică sunt surse de energie inepuizabilă şi nepoluantă (energia verde). Centralele electrice neconvenționale, bazate pe energia verde, au o pondere din ce în ce mai mare în cadrul sistemelor energetice din întreaga lume și contribuie la reducerea impactului asupra mediului, asociat generării energiei din surse convenționale. Energia este o problemă globală, organismele internaționale având preocupări în acest domeniu. În 2016, Comisia Europeană a propus pachetul „Energie curată pentru toți europenii” și a stabilit o viziune politică privind clima și energia până în anul 2050. Statele membre au elaborat strategii naționale pe termen lung, care prevăd trei direcții principale de acțiune: înlocuirea energiilor poluante cu altele mai puțin poluante, introducerea tehnologiilor de reducere a emisiilor de gaze și creșterea eficienței BIBLIOGRAFIE Burdescu, Constantin, Depanări și reparații casnice, Editura Tehnică, București, 1988 Dromereschi, Rodica, ș.a., Instalații electrice, Editura M.A.S.T., București, 2007 Kunc, Josef, Instalații electrice, Editura Casa, 2010 Mira, Niculae, Neguș, Constantin, Instalații electrice industriale, Editura Didactică și pedagogică, București, 1981 Piroi, Ion, Instalații electrice și de iluminat, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2009 Rusu, Constantin, Auxiliar curricular - Instalații electrice, Bistrița, 2019

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 109 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 48. Gândim global, acționăm local! prof. Muntean Maria Liceul Teoretic „ Emil Racoviță”, Baia Mare Educaţia pentru sustenabilitate poate fi definită şi analizată prin raportarea sa la conceptul de dezvoltare durabilă, elaborat şi promovat, în ultimele decenii, la nivelul mai multor ştiinţe socioumane. Sustenabilitatea reprezintă capacitatea sistemului social, abordat global şi parţial, de dezvoltare durabilă în condiţiile valorificării optime a resurselor sale din perspectiva cerinţelor prezentului, dar şi ale viitorului. Educaţia pentru sustenabilitate defineşte capacitatea sistemului şi a procesului de învăţământ de dezvoltare durabilă pe termen scurt, mediu şi lung. Conform Declarației asupra Mediului și Dezvoltării de la Rio de Janeiro, 1992, dezvoltarea durabilă este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi. Pentru ca dezideratul dezvoltării durabile să poată fi atins, protecția mediului va constitui parte integrantă a procesului de dezvoltare și nu poate fi abordată independent de acesta. În ultimii ani, conceptul de dezvoltare durabilă a evoluat spre integrarea de domenii tot mai complexe, care abordează într-un spirit multidisciplinar dimensiunile sociale, economice și de mediu. Conceptul de dezvoltare durabilă pornește de la conștientizarea rolului jucat de umanitate, prin procesele economice, sociale și politice, în generarea problemelor globale. O dată cu lansarea termenului de sustenabilitate, în dezvoltarea internațională s-a promovat tot mai mult noțiunea că „dezvoltarea este esențială pentru satisfacerea nevoilor umane și pentru îmbunătățirea calității vieții”. Astfel, se subliniază nevoia de a integra aspecte calitative în măsurarea dezvoltării, iar dezvoltarea durabilă este un concept central care se referă la un mod nou de a înțelege lumea, dar și la o metodă de rezolvare a problemelor globale. Agenda 2030 trasează 17 obiective complexe ce definesc eforturile globale în dezvoltare până în 2030. După criteriile dezvoltării durabile, dezvoltarea economică trebuie să țină cont de dimensiunile sociale și de mediu, și să se bazeze pe o utilizare eficientă și responsabilă a resurselor finite - naturale, umane şi economice - ale societății. O societate sustenabilă este o societate care are capacitatea de a se auto-susține de la o generație la alta, care este suficient de prevăzătoare, flexibilă și înțeleaptă încât să nu își submineze propriile sisteme fizice și sociale de sprijin. De aceea s-a impus necesitatea Educației pentru Sustenabilitate care are ca scop transmiterea de informații în domeniul dezvoltării durabile și formarea de competențe în promovarea acesteia. Formarea de cetățeni competenți și încrezători poate crea noi oportunități de a avea un stil de viață mai sănătos și productiv, în armonie cu natura și cu grijă față de valori sociale precum egalitatea sau diversitatea culturală. Dezvoltarea durabilă nu poate fi atinsă decât printr-un efort comun al tuturor cetățenilor globali. Așa cum este înțeles de către comunitatea internațională, termenul de „cetățean global” se referă la asumarea unei identități care merge dincolo de granițele unei națiuni sau ale unei anumit spațiu geopolitic. Conform acestei perspective globale asupra cetățeniei, toți oamenii sunt deja cetățeni globali, chiar dacă nu toți înțeleg încă implicațiile acestui lucru. De aici nevoia de informare și conștientizare, de a dezvolta atitudini, valori, comportamente de cetățeni globali, care să fie transmise mai departe la nivel comunitar, prin exemplul personal și prin intermediul educației.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 110 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Un prim pas în sensul Educației Sustenabile se face în școală prin adoptarea unor comportamente prietenoase cu natura. Pe lângă colecționarea diferențiată a deșeurilor, ca exemplu personal am îmbrățișat conceptul de learning beyond paper. Pentru a nu pierde din vedere esența școlii, aceea de a construi valori solide, bazate pe meritocrație, voi aduce un exemplu de bună practică utilizat în procesul de evaluare. Este un proces de evaluare realizat în spiritul educației sustenabile, o idee de evaluare fără consum de hârtie și toner, o formă de evaluare care consolidează și deprinderile digitale ale copiilor. Am uitilizat două aplicații. Prima dintre ele este Wordwall. Aceasta este o aplicație în care se pot crea fișe, chestionare, potriviri, jocuri de cuvinte, identificarea unor cuvinte lipsă. Înregistrarea se poate face prin contul Google sau Facebook. Personal, folosesc aceste teste/exerciții fie ca warm up, fie la finalul lecției, pentru asigurarea feedback-ului, fie ca modalitate de evaluare formativă. Toți elevii sunt implicați într-o mod interactiv în rezolvarea testelor/exercițiilor propuse. Folosind butonul „Partajează”, putem distribui materialele. Atașez mai jos screenshoturi ale paginilor personale din această aplicație. O altă aplicație interesantă în registrul evaluării este Qiuzizz. Aceasta folosește avatare amuzante, teme, muzică, meme-uri, tabele. Se poate crea cont pe adresa quizizz.com care conduce la interfața aplicației. În meniul din stânga se pot observa următoarele facilități: creare de teste, colecții de teste create de alți colegi, clase create sau importate de pe Classroom, domenii. Pentru a crea un test apăsăm butonul „Create”, apoi alegem dacă importăm sau creem întrebările. Pentru a crea propriile întrebări, dăm clic pe butonul „New question” și se deschide un meniu cu tipurile de întrebări (multiple choise, checkbox, fill-in-the-blank, poll, open-ended). După crearea testului, îl partajăm cu clasa sau oferim elevilor codul de acces. Atașez screenshoturi ale aplicației, după intrarea în contul personal. Consider că digitalizarea învățării este, momentan, calea de a face școala mai atractivă pentru elevi,

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 111 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 mai adaptată nevoilor și stilului lor de a se raporta la lume, mai eficientă în dezvoltarea de competențe necesare inserției într-o societate orientată tot mai mult spre meritocrație. Bibliografie: file:///C:/Users/BM/Downloads/5809d55ba75b2Perspective_inovative_Evaluarea_digitala_fi nala.pdf https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/54-56_50.pdf https://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/1439-educatia-pentru-dezvoltaresustenabila https://manageulpsslatina.files.wordpress.com/2014/12/ghira_virginia_ghidmetodic_educatie-pentru-o-dezvoltare-durabila.pdf 49. EDUCAȚIA ECOLOGICA - O DIMENSIUNE A EDUCATIEI SUSTENABILE Prof. înv. preșcolar Vlăduțu Camelia Școala Gimnazială Crușeț, Gorj Termenul de sustenabilitate, asociat cel mai adesea cu dezvoltarea durabilă, a fost introdus prin Raportul Comisiei Brundtland din 1987. Conform acestui prim document oficial, dezvoltarea durabilă are trei dimensiuni: ecologică, economică și de echitate, și este înțeleasă ca o sumă de acțiuni prin care "nevoile curente sunt îndeplinite fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a își îndeplini propriile nevoi. Conceptul are la bază ideea responsabilizării oamenilor în vederea autosuținerii de la o generație la alta, a dezvoltării generaţiei actuale fără a periclita şansele celor viitoare în toate domeniile de activitate, implicit cel educaţional. Putem spune că primii paşi în acest sens se fac în grădiniţă. Aici educatoarele planifică şi desfăşoară activităţi de educaţie ecologică, educaţie multiculurală, educaţie financiară, activităţi outdoor, prin care le oferă celor mici experienţe din care să înveţe cum să aleagă acele acţiuni care au efect pozitiv asupra altor oameni, a societăţii, a mediului. O modalitate facilă prin care educaţia să devină una sustenabilă este reciclarea, refolosirea unor materiale din natură sau care altfel ar fi ajuns la groapa de gunoi. Un exemplu de reciclare în învățământul preșcolar este cel al înlocuirii jucăriilor de plastic, a materialelor din comerț cu materiale refolosibile sau naturale. Contactul cu natura produce asupra preșcolariloro impresie puternică, lasă urme adânci în amintirea lor, le trezeşte sentimentul de dragoste pentru orizontul local, îi învaţă să trăiască în colectiv, să se ajute între ei, contribuie la educaţia ecologică. Interdependenţa şi interacţiunea fenomenelor, poluarea mediului şi rolul factorului climatic, lupta omului împotriva aspectelor negative sunt o continuă actualitate pentru noi. Este ştiut faptul că preșcolarii sunt atraşi de elementele din mediul înconjurător ce se află în preajma lor (casa, satul, strada) intră în contact cu lumea reală a multor obiecte, fenomene însuşindu-şi fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice. Observaţia dirijată a obiectelor şi fenomenelor în condiţii naturale a permis peșcolarilor realizarea unor reprezentări bogate

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 112 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 despre cele observate, consolidarea unor deprinderi şi implicit s-au născut stări afective , trăiri emoţionale şi sentimente de ataşament faţă de locul natal. Participarea preșcolarilor la activităţi a fost plăcută, instructiv – educativă, relaxantă, constituindu-se una din multiplele posibilităţi şi forme de muncă pentru utilizarea cunoştinţelor geografice, istorice, etnografice în viaţa cotidiană pentru îmbogăţirea vocabularului ştiinţific, conştientizarea impactului calităţii mediului asupra desfăşurării activităţilor umane. Pentru formarea atitudinilor pozitive faţă de mediu, i-am antrenat pe elevi în programele de curăţire a împrejurimilor școlii de deşeuri, la colectarea deşeurilor (hârtie, sticle), a plantelor medicinale, la plantarea arborilor, arbuştilor în scopul împăduririi şi amenajării spaţiilor verzi, la plantarea florilor în ghivece pentru crearea unui mediu ambiant plăcut la şcoală, i-am implicat în concursuri de afişe pe teme privind protecţia mediului. Am folosit și un test de observare pentru descoperirea mediului apropiat. Elevii au învățat astfel să analizeze realitatea înconjurătoare, să se implice în ea, să o ocrotească cultivându-și spiritul de observație și simțul estetic. Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui; ajută copiii să înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; copiii dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu; să utilizeze cunoştinţele şi abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Prin activităţile ecologice desfăşurate cu profesionalism copiii se dezvoltă intelectual, emoţional, voliţional, moral. Prin observări concrete copiii evaluează sănătatea mediului şi îndrumaţi de educatoare pot găsi măsuri de protecţie. Astfel, se formează atitudini pozitive faţă de mediul degradat. Prin unele activităţi desfăşurate cu preşcolarii, aceştia pot constitui model pentru adulţi, înfrânând unele impulsuri ale adulţilor care distrug într-o clipă armonia naturii. Scopul acestei laturi a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare a naturii, concretizate în capacităţi de investigare a naturii, de transfer şi valorificare a cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic. În acest sens s-a urmărit alegerea unui conţinut adecvat, alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor probleme ecologice. În scopul formării unui comportament ecologic care să permită copiilor să acţioneze în folosul naturii ne-am axat pe următoarele obiective: • dezvoltarea capacităţii de cercetare, explorare, investigare a mediului; • cunoaşterea fiinţelor şi fenomenelor din mediul înconjurător şi caracteristicile acestora; • înţelegerea necesităţii protejării mediului; • identificarea unor reguli şi norme de comportament ecologic în diverse situaţii; • creşterea dorinţei de a ocroti, respecta şi proteja natura prin implicarea copiilor în activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ; • manifestarea disponibilităţii copiilor de a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului aplicând cunoştinţele dobândite. Şcoala are menirea de a organiza şi desfăşura o vie şi susţinută activitate privind educaţia ecologică şi protecţia mediului, iar elevii sub îndrumarea cadrelor didactice pot şi trebuie să formeze apărătorii naturii. Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când se va reuşi ca

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 113 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 elevii – cetăţenii de mâine – să fie convinşi de necesitatea ocrotirii naturii şi să devină factori activi în acţiunea de conciliere a omului cu NATURA. 50. Tradițiile și obiceiurile din zona Sibiului Mara Andreea Brujan Clasa a X-a A Sibiul și Mărginimea – zona unde tradițiile și meșteșugurile au supraviețuit timpului... Sadu, Tălmacel, Boița, Râu Sadului, Tălmaciu, Rășinari, Poiana Sibiului, Jina, Gura Râului, Poplaca, Orlat, Rod, Tilișca, Săliște, Fântânele, Sibiel, Vale și Galeș – localitățile din împrejurimile Sibiului au atmosfera tipic tărănească, neschimbată. Portul Pe locuitorii din satele de lângă Sibiu îi recunoști la fiecare festival sau târg, sau la fiecare slujbă ținută în zi de sărbătoare, după port: costumele lor tradiționale sunt brodate în alb și negru, cusute dupa modele moștenite din strămoși. Li s-a dus vestea că-s atât de frumoase și de autentice, încât străinii din Germania, Japonia și chiar din Canada îi onorează pe meșteșugari purtând pieptare, pălării, cămași sau costume populare întregi. Și, dacă îți arunci un ochi în lăzile de zestre ascunse în odăile multor sate din România, vei găsi o adevărată comoară. În afară de valoarea etnografică a straielor populare românești, acestea au căpătat o nouă valoare. Portul popular românesc este de actualitate în lumea modei românești și internaționale, lucru cu care nu putem decât să ne mândrim și… să ne lăudăm.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 114 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Yves Saint Laurent Ocupații Locuitorii din satele de pe lângă Sibiu trăiesc din agricultură, meștesuguri, creșterea animalelor (în special, oierit) și, mai nou, agroturism. Oieritul este cea mai întâlnită îndeletnicire în această zonă, cu toate derivatele sale: de la fabricarea brânzei (renumită la nivel național) și a preparatelor tradiționale din carne de oaie, până la prelucrarea lânii și a pieilor de oaie. Stânele din munții Cindrel au devenit preferatele amatorilor de gusturi autentice românești. Obiceiuri și tradiții Tradițiile și obiceiurile se observă cel mai bine în zilele de sărbătoare. Nunta: Se obișnuiește să se împodobească porțile caselor tinerilor însurăței cu ramuri de brad. Să nu uităm nici de obiceiul furatului miresei sau de mâncarurile servite, care au o ordine aparte, ordine ce se păstreaza prin tradiţie din generaţie în generație și este cunoscută din vechime. Mersul cu colindul: Sărbătorile de iarnă durează 12 zile, începând din ajunul Crăciunului și terminând cu sărbătoarea de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Colindul începe cu copiii, se continuă cu flăcăii organizaţi în cete de juni - junii sunt cei care conduc toate sărbătorile, care organizează baluri şi jocuri în aceste zile de sărbătoare, mai puțin în ziua de Bobotează (6 ianuarie). Crăciunul: Sărbătorile de iarnă înseamnă, pentru tineri şi bătrâni deopotrivă, în primul rând tradiţie, cel mai important moment fiind întrunirea, în a patra zi de Crăciun, a cetelor de juni de la Sălişte, un obicei păstrat încă din 1895, care constituie şi o atracţie pentru turişti. Obiceiul este acelaşi, dansurile tradiţionale, învârtita şi jiana, sunt aceleaşi, portul popular este acelaşi, din moși strămoși. Anul Nou: Tot în Mărginimea Sibiului, în noaptea dintre ani, se practică obiceiul "Îngropării anului vechi". Tinerii de la ceată, purtând un sicriu plin cu paie şi zdrenţe pe umeri, ajung în centrul

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 115 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 satului, la miezul nopţii, şi dau foc sicriului pentru a alunga duhurile rele, anul vechi şi tot ce nu a fost bun în acesta. Paști: În zona Sibiului, există obiceiul să fie împodobit un pom cu ouă frumos decorate - această tradiţie este păstrată de la comunităţile saşilor din Transilvania. Ceremonialul e asemănător cu cel al bradului de Crăciun, cu deosebirea că globurile sunt înlocuite cu ouă, iar bradul - cu crenguţe de pomişori înflorite, atent aranjate într-o vază. În Sălişte, ouăle roşii sunt câştigate în cadrul unui joc cu mingea. Băieţi şi tineri ies în stradă, aşează oul roşu într-un anumit loc, iar apoi, de la o distanţă de şapte metri, încearcă să lovească oul cu mingea. Cel care reuşeşte, duce oul roşu acasă. În Sadu, jocul cu ouă roşii cunoaşte o altă formă, iar tinerii trebuie să-şi dovedească dibăcia de a ochi ouăle roşii cu banul. Legat de sărbătoarea de Paşti este şi obiceiul de a merge la udat sau la stropit. Feciorii merg la casele fetelor şi, alături de urarea „Hristos a Înviat!“, cer permisiunea de a stropi fata pentru a-i merge bine tot anul. Aceştia sunt cinstiţi cu ouă roşii, prăjituri şi băutură. Mironosițele: În satul Rod există un obicei tradițional – care are loc de Paști – numit ”Mironosițele”. Obiceiul amintește de legenda biblică a mironosițelor care s-au dus să ungă trupul lui Iisus cu mir și au gșsit mormântul gol. Udatul Ionilor: În fiecare an, de Sfântul Ion (pe 7 ianuarie), localnicii se îmbracă în straie de sărbătoare și se duc la râu, pentru a reproduce scena botezului Lui Iisus Hristos. Primul care este botezat în apa râului este preotul, după care toți băieții ce poartă numele de Ion sunt stropiți cu apa din râu, pentru a fi feriți de rele tot anul Lăsatul secului: Lăsatul secului sau intrarea în postul Paştelui este marcată prin aşa zise Hodaiţe. Acestea sunt focuri aprinse pe dealurile din jurul satelor, în jurul cărora se fac anumite anunţuri şi se satirizează anumite persoane. Prinsul verilor şi văruţelor: Marchează trecerea de la o vârstă la alta a copiilor între 10-12 ani. La această „prindere” participă fete și băieți, îmbrăcați de sărbătoare. Copiii, împărţiţi în două grupuri, grupul fetelor şi grupul băieţilor, se prind veri şi văruţe. Tradiţia presupune pregătirea unor colăcei dulci, din aluat de cozonac, cu mai multe colţuri. Copiii se prind fiecare de câte un colţ, apoi fiecare mănâncă colţul cu care s-a prins văr sau văruţă. Sângeorzul: Sărbătoare, în 23 aprilie, care marchează explozia vegetaţiei în natură şi, la această sărbătoare, se tocmesc ciobanii pentru a păzi oile peste vară. Ispasul: La Ispas, după 15 mai, ciobanii formează turmele de oi. Sânzienele: 24 iunie, Sânzienele sunt zâne bune, dar care pot deveni și rele, dacă nu le este respectată sărbătoarea. Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. Chilipii: 15 noiembrie, sau ziua lupului, este o sărbătoare în care se leagă foarfecele de tuns oi, ca să fie legată gura lupului.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 116 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Postfață Sunt foarte multe tradiții și obiceiuri rămase neatinse de trecerea timpului! Case arhaice, obiecte de artizanat sau icoane, toate sunt păstrate cu sfințenie de către tineri. Viața aspră a ciobanilor, pe munți, cu oile, brânza și mămăliga, costumele tradiționale sibiene cu alb și negru, juni și junese, toate acestea dau un colţ de rai românesc aflat între legendă şi istorie. 51. Valențele multiple ale interacțiunii dintre educația sustenabilă și educația antreprenorială Man Anamaria Niculae Alina-Florina Colegiul Național ”Avram Iancu” Educația nu mai poate fi interpretată doar ca transmiterea unor informații academice, ci ca un proces participativ care să implice comunitatea, inclusiv agenții economici și serviciile publice. Astfel de forme de educație au puterea de a ghida comunitatea în reflecție și acțiune asupra unor interpretări diferite ale dezvoltării durabile. Acest proces de cercetare critică, încurajează oamenii să exploreze complexitatea și implicațiile sustenabilității, din punct de vedere economic, politic, social, cultural, și de mediu. Aceasta presupune analiza unor situații legate de proprietatea asupra resurselor aflate în proprietate comună, probleme de echitate internațională și inter generațională, investigații în domeniul regional și amprenta ecologică națională și, cel mai important, implicarea în dezbateri despre creșterea calitativă versus creșterea cantitativă. Activitățile educaționale care îmbunătățesc cunoștințele și abilitățile elevilor cu privire la ceea ce reprezintă sustenabilitatea, au potențialul de a afecta profund sustenabilitatea socială, cu consecințe asupra sustenabilității ecologice și economice. Sustenabilitatea unui sistem educațional, a unei școli sau a unui anumit program educațional este un exercițiu multidimensional, astfel trebuie să se țină cont de aspectul epistemologic, metodologic și organizatoric. Dimensiunea epistemologică: • Conceptualizarea sustenabilității ca paradigmă de schimbare - sustenabilitatea este un proces, nu un rezultat. • Evidențierea relației dintre sustenabilitatea economică, sustenabilitatea socială, sustenabilitatea mediului și educație

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 117 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 • Aplicarea constructelor teoretice în domeniul educației și în funcționarea școlilor - de exemplu. stabilirea standardelor de performanță și convenirea asupra obligațiilor față de comunitate și societate. • Recunoașterea valorii educației pentru sustenabilitate Dimensiunea metodologică: • Specificarea nivelului de investigație - național, județean, local. • Identificarea și implicarea părților interesate – grupuri sau indivizi. • Dezvoltarea de protocoale și proceduri pentru părțile interesate și participative • Formarea și educarea părților interesate în teoria și practica sustenabilității. • Dezvoltarea de instrumente multiple de colectare a datelor pe baza aspectului epistemologic prezentat mai sus - interviuri ale focus grupului, sondaje • Dezvoltarea unor metode incluzive de analiză a datelor Dimensiunea organizațională: • Evaluarea importanței principiilor de sustenabilitate în cadrul organizației. • Identificarea politicilor și procedurilor care ar putea informa judecățile despre durabilitate. • Localizarea datelor relevante pentru indicatorii de sustenabilitate. • Evaluarea utilizării documentației și datelor actuale pentru analizele de sustenabilitate. • Identificarea lacunelor în date. • Cartografierea mecanismelor predominante de evaluare a programelor în raport cu analiza și procesele de raportare. O perspectivă emergentă în literatura de specialitate consideră acțiunea antreprenorială ca un mecanism pentru abordarea provocărilor legate de durabilitate. Specialiștii teoretizează că antreprenoriatul este un proces care necesită două contribuții importante: cunoștințe prealabile și motivație. Cunoștințele anterioare includ cunoștințe despre mediul natural, precum și despre antreprenoriat, în timp ce motivația include altruismul sau motivație prosocială. Această combinație permite indivizilor să observe amenințările pentru mediul natural sau comunitar, transformând astfel credința persoanei în acțiune antreprenorială și care are ca rezultat unul dublu - durabilitate (conservarea naturii și conservarea comunității, printre alte beneficii) și dezvoltare (câștiguri financiare sau non-financiare pentru persoană sau pentru alții). În contextul antreprenoriatului, sunt prevăzute schimbări în cinci entități ale lanțului valoric: crearea de noi produse sau servicii, descoperirea de noi piețe geografice, descoperirea de noi materiale de producție, îmbunătățirea metodelor de producție și schimbări organizaționale. Când aceste schimbări se referă la abordarea externalităților în sectorul industrial procesele de producție, consum sau eliminare, generează oportunități de afaceri pentru firmele noi sau deja consacrate. Definim oportunitățile antreprenoriale conform lui Shane (2000, p. 451): "Acele situații în care noi bunuri, servicii, materii prime și metode de organizare pot fi introduse și vândute la un preț mai mare decât costul lor de producție". Dimensiunile dezvoltării durabile (socială, economică și de mediu) pot oferi avantaje competitive majore întreprinderilor. Prin urmare, o firmă trebuie să demonstreze că, pe lângă faptul că este profitabilă, este capabilă să își sporească calitatea socială și să îmbunătățească mediul. Principalul

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 118 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 interes al antreprenorilor convenționali este responsabilitatea economică a întreprinderii, asigurânduse că firma generează suficiente venituri pentru a crește. Tipul de antreprenoriat legat de componenta "socială" creează întreprinderi cu scopul de a îmbunătăți bunăstarea socială a unei societăți date. Antreprenoriatul de mediu exploatează imperfecțiunile pieței și oportunitățile conexe; Printre exemplele în acest sens se numără întreprinderile orientate spre natură (de exemplu, turismul), tehnologia de mediu, mediul de servicii de management și produse de mediu. "Ecoprenori" combină aspectele economice și de mediu ale durabilității. Pastakia (1998) îi definește ca fiind acei antreprenori care introduc produse sau servicii ecologice pe piețe. Isaak (2002) subliniază această concentrare asupra aspectelor de mediu ale unui produs sau serviciu, considerând un comportament "verde-verde" drept condiție de marcare a ecoprenorilor. Protecția mediului ar trebui să fie integrată în produsele lor și în lanțul de producție. În schimb, Schaltegger (2002) evaluează ecoprenorii ca fiind acele organizații sau persoane care încep o afacere pentru piața de masă, dar cu obiective de performanță de mediu ca parte esențială a afacerii. În cele din urmă, antreprenorii "durabili" integrează cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile în procesul lor de creare a unei companii (Young și Tilley, 2006). Prin urmare, Tilley și Young (2009) susțin că antreprenoriatul "durabil" merge mai departe decât antreprenoriatul "ecologic" sau "social" prin faptul că include o gamă mai largă și mai cuprinzătoare de dimensiuni ale dezvoltării durabile. Acest lucru indică faptul că o posibilă relație între durabilitate și educația antreprenorială este locul în care competențele în materie de durabilitate pot fi dezvoltate la nivel individual. În timp ce competențele de soluționare a problemelor ajută la clarificarea complexității, ele facilitează, de asemenea, abilitățile să lucreze cu alții și să analizeze implicațiile viitoare. Competențele antreprenoriale pot fi, de asemenea, predate prin pedagogii bazate pe acțiune, cum ar fi crearea unei întreprinderi ca parte a unui curs. Astfel, sarcina de a gestiona o afacere reflectă abordările din educația durabilă bazată pe probleme. O a doua competență comună găsită între educația antreprenorială și educația sustenabilă este dezvoltarea abilităților interdisciplinare și de colaborare interpersonală. În literatura de specialitate, acest lucru este adesea descrisă ca învățare în lumea reală și învățare activă în colaborare cu părțile interesate. În ambele domenii, acest lucru necesită pedagogii care să scoată elevii din clasă și să le dea mai multă implicare în procesul de învățare decât este obișnuit în predarea pasivă tradițională. Astfel, în acest tip de mediu, elevii au o pondere mai mare în luarea deciziilor în procesul lor de învățare și pot aplica cunoștințele în situațiile din lumea reală. Sustenabilitatea nu trebuie lăsată pe seama unei discipline, trebuie implementată din perspectivă transdisciplinară și prin metode alternative, astfel programele educaționale trebuie șă aibă capacitatea de a transforma perspectivele să integreze și implementeze sustenabilitatea în comunitățile lor. Bibliografie: Danaher, M.P., Slattery, G.M., 2015. Opportunities for entrepreneurship education in an era of curriculum change in Ireland: The case of an innovative Irish second level school. Journal for Educators. Teachers and Trainers, Vol 6. Hermann, R. R., Bossle, M. B. 2020. Bringing an entrepreneurial focus to sustainability education: A teaching framework based on content analysis. Journal of Cleaner Production, 246: 119038. Huckle, J. 1996. Realising sustainability in changing times. Education for Sustainability. Earthstar Publications: London.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 119 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Isaak, R., 2002. The Making of the Ecopreneur. Greener Manag. Int.38 Pastakia, A., 1998. Grassroots ecopreneurs: change agents for a sustainable society. J. Organ. 1150 Chang. Manag. Moore J. 2005. Seven recommendations for creating sustainability education at the university level. A guide for change agents International Journal of Sustainability in Higher Education, Vol. 6 No. 4, U.K. Reynolds P. 2009. Sustainable education: Principles and practices. Annual Conference of the Australian Association for Research in Education, Canberra, Australia. Schaltegger, S., 2002. A framework for ecopreneurship: Leading bioneers and environmental 1178 managers to ecopreneurship. Greener Manag. Int. 45–58 Scott Shane.2000. The Promise of Entrepreneurship as a Field of Research, The Academy of Management Review,Vol. 25, No. 1 Tilbury, D., Stevenson, R.B., Fien, J., Schreuder, D., 2002. Education and Sustainability: Responding to the Global Challenge, Commission on Education and Communication, IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. Young, W., Tilley, F., 2006. Can businesses move beyond efficiency? The shift toward 1259 effectiveness and equity in the corporate sustainability debate. Bus. Strateg. Environ. 15. 52. ROLUL EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ȘCOALĂ Prof.Tăicuțu Rodica Școala Gimnazială ‘’Sfânta Vineri’’, Ploiești, Prahova În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă faţă de mediu, de a-i face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura, se ocrotesc pe ei înşişi. Bazele atitudinii grijulii față de natură, formarea cunoștințelor despre lumea înconjurătoare și abilitatea de a observa frumusețea naturii, trebuie să fie insuflate copilului încă de la o vârstă fragedă, iar în învățământul gimnazial trebuie să oferim copiilor o imagine mai complexă despre mediul ambiant, deoarece în această etapă copiii asimilează informațiile mai productiv, inclusiv la nivel emoțional, ceea ce este important pentru dezvoltarea afecțiunii, umanității și sentimentelor estetice față de natura țării natale. Orice copil poate deveni prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Toate aspectele noi stârnesc curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multiplele întrebări pe care le pun. Este necesar să îl facem pe copil să înteleagă că în natură totul este folositor iar încă din gimnaziu, copiii să cunoască natura şi să înţeleagă legile care o guvernează, deoarece este şi necesară, dar şi posibilă formarea unei atitudini ecologice la această vârstă. Comportamentul ecologic se realizează în primul rând, prin puterea exemplului şi apoi prin cea a cuvântului. Elevii sunt foarte receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătură cu mediul, dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului. Educaţia ecologică porneşte de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei. Prin acțiunile ecologice pe care le desfășoar cu elevii încerc să ofer treptat, respectând totodată

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 120 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 particularităţile de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco-civice privind protejarea mediului înconjurător. Activităţile de educaţie ecologică pot fi desfăşurate atât ca activităţi opţionale, cât şi ca activităţi integrate tuturor domeniilor de activități din școală şi lasă la latitudinea profesorilor proiectarea acestora în funcţie de posibilităţile copiilor, necesităţi şi alţi factori. Particularităţile de vârstă ale şcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei ecologice şi, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni: excursii, acţiuni practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea lor înalte scopuri (la orele de educație socială, educație tehnologică), acţiuni de igienizare a curţii școlii, a parcului, a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la grădina zoologică, lectură despre plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului (în cadrul activităților de consiliere și dezvoltare, orele de biologie), acţiuni de recunoaştere şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se impune ca încă din învățământul primar și gimnazial, copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul înconjurător, diversitatea lor şi să înveţesă le ocrotească. Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea profesorilor săi, copiii vor înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei și pentru generaţiile viitoare. Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică, putem porni de la o idee simplă, dar destul de eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde “drept la existenţă” tuturor elementelor mediului din jurul său. Treptat va înţelege că orice acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Există o multitudine de modalităţi de realizare a educaţiei ecologice la nivel gimnazial, însă trebuie să existe o motivaţie a cadrelor didactice, o conştientizare a acestora că ocrotirea, protecţia şi conservarea mediului sunt probleme foarte importante, că lumea se confruntă cu grave probleme ecologice, care ar trebui evitate sau înlăturate de către cel care le-a produs - omul. În concluzie, putem spune că nu există activităţi anume pentru o educaţie ecologică ci prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfășurăm în școli, copiii îşi pot însuşi numeroase noţiuni şi cunoştinte despre problematica ecologiei. Să luăm ca motto al activităţilor noaste, afirmaţia lui Piaget: „Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod practic, deoarece scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.” Scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi însuşească, să respecte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de protejare a mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii individuale şi colective şi să înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi atudinilor de protecţie şi autoprotecţie în raport cu natura.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 121 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Bibliografie: 1.Muntean Ioan Ovidiu, ‘Ecologie și protecția mediului ”, Editura Emia, 2018 2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, 2001 53. LIMBA FRANCEZĂ ÎN ENTITATEA ECONOMICA Proiect didactic interdisciplinar *Proiect de învăţare crosscurricular- Dezvoltarea de cunostinte, abilitati atitudini de comunicare în limba franceză, Administrarea Firmei, Marketing, Contabilitate, Negociere si contractare Disciplina: Firma de exercitiu / Limba franceză Clasa: a XI-a 1 oră/săpt in cadrul firmei de exercitiu– I an , continuitate – cl a XII-a 6 ore/sem al II-lea in cadrul firmei de exercitiu a XI-a 1 oră/săpt – I an , continuitate – cl aXII-a 6 ore/sem – al II-lea an la limba franceza Profesori: discipline Economice: Petre Alina, Oprea Gabriela, Bica Mirela, Olteanu Anamaria; Limba Franceză: Cioconea Dilaila Dilara, Vlass Claudia Tema proiectului: Aplicaţii interdisciplinare în cadrul orelor de limba franceză și de specialitate (firma de exercitiu) Proiect de învățare crosscurricular –discipline Economice / Limba Franceză Termen de realizare: 2 ani școlari 2021/2022 - 2022/2023 Locul de desfăşurare: laboratorul de informatică / firma de exercitiu Obiectivul proiectului: Obiectivul general al învăţării prin firma de exerciţiu îl reprezintă dezvoltarea spiritului antreprenorial, prin: • familiarizarea elevilor cu activităţile specifice unei firme reale; • simularea operaţiunilor şi proceselor economice specifice mediului real de afaceri; • perfecţionarea limbajului de afaceri; • dezvoltarea de competenţe şi atitudini necesare unui întreprinzător dinamic: creativitate, gândire critică, rezolvarea de probleme, luare de decizii, asumarea responsabilităţii, lucrul în echipă, iniţiativă, perseverenţă, auto-organizare şi auto-evaluare a resurselor individuale, flexibilitate. Obiective specifice:

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 122 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Corelarea cunoştinţelor dobândite la disciplina Limba Franceză pe parcursul clasei a XI-a și a XII-a cu aplicabilitate practică în domeniul Economic, în scopul comunicării fluente în termeni de specialitate în cadrul unei entitati economice virtuale – Firma de exercitiu Realizarea progresului individual în învățare cu accent pe elevii aflați în risc de abandon școlar Cerinţele proiectului: culegerea datelor din domeniu disciplinei alese (folosind Internetul şi alte surse de date pentru documentare: cărţi, reviste, materiale video etc.) prelucrarea datelor prin activităţi specifice domeniului, care necesită alegerea după caz, a anumitor tipuri de aplicaţii studiate (soft specializat etc.) Comunicare efectivă în limba franceză, utilizând termenii de specialitate dobândiți în cadrul orelor de specialitate Competenţe specifice: Culegerea şi organizarea datelor din cele două discipline (firma de exercitiu – limba franceza). Utilizarea platformelor online Realizarea şi prezentarea unor dialoguri în limba franceză specifice domeniului Economic Competenţe derivate: Să parcurgă etapele de infiintare a unei firma de exercitiu Să participe la munca în echipă şi să-şi asume responsabilităţile atribuite în cadrul echipei. Să identifice problemele din cadrul disciplinelor studiate în care intervin cunoştinţe de utilizare a calculatorului. Aplicaţii software utilizate: - Editor de texte: WORD - Editor de calcul tabelar: EXCEL - Editor de publicaţii: PUBLISHER - Grafică de prezentare: POWERPOINT - Internet: Internet Explorer, FrontPage, Adobe Dreamweaver, Strategii didactice: Metode de învăţământ: metode bazate pe acţiune: aplicaţii metode de comunicare orală: conversaţia Forme de organizare a activităţii instructive: pe grupe individuală Forme de dirijare a învăţării:

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 123 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 dirijată de profesor sau prin materiale didactice independentă Resurse materiale: Calculatoare Videoproiector Whiteboard Materiale bibliografice Instrumente de evaluare: Proiect Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor Fişă de autoevaluare Grilă de interevaluare Chestionar Organizarea activităţilor 1. Se împart elevii în grupe de lucru 2. Se precizează cerinţele proiectului şi termenul de realizare; 3. Se coordonează activităţile organizatorice la nivelul fiecărei grupe în parte: împărţirea sarcinilor în echipă, prefigurarea unor strategii de lucru şi stabilirea unor termene intermediare şi a cerinţelor preliminare care urmează a fi realizate la fiecare termen; 4. Se urmăreşte activitatea elevilor şi se mediază eventualele conflicte intervenite în grupul de lucru; 5. Se asigură climatul corespunzător pentru desfășurarea activităților crosscurriculare. Nr.crt. ACTIVITATEA PERIOADA RESPONSABILI 1 Prezentarea institutiilor partenere – in mediul online Septembrie –2021 Dir. Vasile Anghel Dir. Grassu Mariana Dir. Vlass Claudia 2 Alegerea ideii de afaceri a firmei de exercitiu Alegerea tipului de societate comercială pentru înfiintarea F.E (cod CAEN) Octombrie 2021 Prof. Petre Alina Prof. Olteanu Anamaria Prof. Oprea Gabriela Prof.Bica Mirela 3 Pregătirea înfiintării firmei de exercitiu Parcurgerea etapelor de înfiintare a firmelor de exercitiu- platforma ROCT Octombrie 2021 Prof. Petre Alina Prof. Oprea Gabriela Prof.Bica Mirela Prof. Olteanu Anamaria

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 124 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 4 Intalniri de lucru in mediu online. Fiecare unitate partenera isi prezinta firma de exercitiu si in limba franceza Noiembrie – decembrie 2021 Prof. Cioconea Dilaila Prof. Vlass Claudia Prof. Grasu Gigi 5 Angajarea personalului în firma de exercitiu-Joc de rol Ianuarie 2022 Prof. Petre Alina Prof. Olteanu Anamaria Prof. Oprea Gabriela Prof.Bica Mirela 6 Realizarea ofertei firmei de exercitiu Prezentarea in cadrul intalnirilor online Februarie 2022 Prof. Olteanu Anamaria Prof. Oprea Gabriela Prof.Bica Mirela Prof. Petre Alina Prof. Cioconea Dilaila Prof. Vlass Claudia Prof. Grasu Gigi 7 Realizarea de material promotionalePliantul (online romana –franceza) Martie 2022 Prof. Cioconea Dilaila Prof. Vlass Claudia Prof. Grasu Gigi 8 Fluxuri informationale privind achizitiile/vânzările în firma de exercitiu Aprilie 2022 Prof. Oprea Gabriela Prof.Bica Mirela Prof. Petre Alina Prof. Olteanu Anamaria Echipa de proiect: prof. Petre Alina, prof. Cioconea Dilaila, prof. Oprea Gabriela, prof. Bica Mirela, prof. Olteanu Anamaria, prof. Grasu Gigi Liceul Tehnologic Liceul Economic Liceul Cobadin „Pontica”Constanta „Virgil Madgearu” Dir.prof. Grassu Dir. prof. Vasile Anghel Dir. prof. Vlass Claudia Mariana

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 125 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 CHESTIONAR (privind percepţia elevilor claselor a XI-a și a XII-a referitoare la interdisciplinaritate) Dragi elevi, vă rog să răspundeţi cu atenţie şi sinceritate la următoarele întrebări: 1. Consideri că disciplinele studiate la şcoală au legătură unele cu altele sau nu există nicio legătură între ele? a) Nu există nicio legătură între ele. b) Există unele legături între ele. c) Sunt puternic legate între ele. 2. În timp ce ţi se predă o materie, faci legături între aceasta şi alte materii pe care le ai în orar? a) Niciodată. b) Rar. c)Ocazional. d) Frecvent. e) întotdeauna. 3. Ce înseamnă pentru tine: „O disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine înţeleasă”? …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 4. Prezintă pe scurt o legătură care există între disciplina ta preferată şi oricare altă disciplină. …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 5. Enumeră, pe o scară de la 1 la 5, materiile care crezi că au legătură cu disciplina ta preferată, în ordinea descrescătoare a importanţei acestor legături: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Crezi că ar fi mai util şi mai interesant ca unele ore să fie ţinute în echipe de 2 - 3 profesori decât de către un singur profesor? a) Deloc. b) Nu. c) Nu ştiu. d) Da. e) Da, mult mai util şi mai interesant. 7. Ce ai dori să se schimbe la modul în care se desfăşoară în prezent orele de eonomic/ turism?Dar la cele de limba franceză? …………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… Vă mulţumim!

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 126 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 AN ŞCOLAR: ............................................ FIŞA DE PROGRES ŞCOLAR CLASA a XI-a A DISCIPLINA: __________________________________________ Grupa 1 – ……. elevi Nume Elev ................................................................................................................................. Risc abandon: Da/Nu Dificultati de invatare: Da / Nu Luna Note Sept Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Nume Elev ................................................................................................................................. Risc abandon: Da/Nu Dificultati de invatare: Da / Nu Luna Note Sept Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun 10

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 127 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 9 8 7 6 5 4 3 2 1 54. Educație sustenabilă în activitatea turistică Autor, prof Baciu Loredana Roxana Liceul Teoretic ,,Emil Racoviță” Baia Mare Sustenabilitatea se referă la capacitatea unei activități umane de a funcționa fără a epuiza resursele disponibile și fără a provoca daune mediului, astfel încât să nu compromită posibilitatea de a satisface nevoile generațiilor viitoare. Dintr-un punct de vedere lingvistic, termenul "sustenabilitate" este compus din verbul "a susține" și substantivul "abilitate", indicând astfel abilitatea de a menține, sprijini și susține ceva. În zilele noastre, o prioritate de primă importanță la nivel mondial este garantarea și menținerea unui mediu de viață sănătos, precum și transmiterea unei moșteniri durabile generațiilor viitoare. Societatea noastră acordă o atenție tot mai mare conceptului de sustenabilitate, iar principalele motive pentru acest lucru sunt multiple și semnificative. Printre acestea se numără fenomenul schimbărilor climatice globale, cu încălzirea globală ca principală manifestare, ce are efecte observabile asupra mediului. De asemenea, asistăm la o creștere a nivelului de poluare a mediului, în special datorită emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Problema omniprezenței deșeurilor, explozia demografică, migrația populației, malnutriția și aglomerarea urbană sunt alte aspecte deosebit de importante. Toate aceste aspecte conduc la creșterea atât a numărului, cât și a frecvenței dezastrelor naturale, precum și la agravarea problemelor de sănătate ale populației și a dificultăților de adaptare la noile condiții climatice. Acest lucru afectează atât oamenii, cât și speciile de plante și animale. În acest context, trebuie subliniat faptul că educația joacă un rol crucial, reprezentând unul dintre elementele majore care pot influența gestionarea dezvoltării societății umane și asigurarea sustenabilității pe termen lung. În lumea modernă, caracterizată de o tehnologie avansată, promovarea educației pentru sustenabilitate reprezintă un obiectiv de primă importanță în ceea ce privește învățământul de calitate. Aceasta are un rol fundamental în modelarea și dezvoltarea unei culturi a acțiunii, a unei culturi umaniste și civilizate pentru omul contemporan.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 128 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Când vine vorba de modulele de specialitate asociate profilului Turism și Alimentație, calificarea de Tehnician în Turism la nivel liceal, se subliniază importanța integrării conceptelor de sustenabilitate și durabilitate în contextul mediului înconjurător. Aceste aspecte au un impact semnificativ în pregătirea elevilor pentru a desfășura activități turistice care să fie în concordanță cu protejarea mediului, utilizarea eficientă a resurselor și conservarea obiectivelor turistice naturale și antropice. În timpul lecțiilor și activităților practice desfășurate în unitățile de cazare și restaurante, în timpul excursiilor și a altor activități desfășurate alături de elevi, profesorii acordă o atenție specială formării unei gândiri critice durabile. Aceasta implică, printre altele, înțelegerea impactului transferului de cunoștințe asupra mediului înconjurător. Prin promovarea acestei abordări, elevii sunt încurajați să devină profesioniști în turism responsabili, capabili să conducă activități turistice într-un mod care să respecte mediul înconjurător și să contribuie la conservarea resurselor naturale și culturale. Această perspectivă educativă implică dezvoltarea unui set variat de capacități, cum ar fi cele intelectuale, practice, emoționale și motivaționale. De asemenea, pune un accent special pe dezvoltarea competențelor-cheie, pregătind astfel elevii pentru o educație pe tot parcursul vieții. Turismul este unul dintre sectoarele economice care are un rol crucial în dezvoltarea durabilă, fiind o industrie bazată pe resursele naturale și pe patrimoniul cultural al fiecărei comunități. Turismul nu numai că comercializează aceste resurse ca parte a produsului său, ci și împarte aceste resurse cu alți utilizatori, inclusiv comunitatea locală. Educația sustenabilă în ceea ce priveste industria turismului este absolut necesară, având în vedere implicațiile sale economice și ecologice, care sunt două aspecte esențiale ale aceleiași realități. Cu alte cuvinte, economia și mediul sunt strâns interconectate în acest context. Pentru a încuraja și înrădăcina în mintea elevilor conceptul de educație durabilă, este absolut esențial să administrăm cu pricepere resursele naturale, să păstrăm integritatea mediului înconjurător și să cultivăm o atitudine responsabilă față de moștenirea culturală. Acest demers nu numai că aduce beneficii economice pe termen lung, dar are și un impact profund în protejarea mediului și în conservarea identității culturale locale. Prin urmare, se creează cadrul pentru o experiență turistică autentică și durabilă, care rezonează în mod pozitiv cu toți cei implicați. Dezvoltarea și încurajarea învățării durabile în rândul elevilor se traduce printr-un apel la responsabilitate, în care utilizarea rațională a resurselor naturale devine un principiu fundamental. Protejarea mediului înconjurător nu este doar o opțiune, ci o necesitate imperativă pentru a menține echilibrul în ecosistemele noastre și pentru a asigura un viitor sustenabil. În plus, promovarea valorilor culturale locale și înțelegerea importanței patrimoniului cultural contribuie la menținerea autenticității și a diversității culturale. Aceasta oferă o experiență turistică autentică, care nu numai că satisfăce nevoile și dorințele turiștilor, dar susține și comunitățile locale, asigurându-le o parte echitabilă din beneficiile turismului. Astfel, educația durabilă este cheia spre o dezvoltare turistică responsabilă și durabilă, cu avantaje pe termen lung pentru toate părțile implicate. În concluzie, educația pentru sustenabilitate devine un pilon esențial în contextul învățământului, pregătind viitoarea generație pentru a aborda cu succes provocările actuale și viitoare ale societății în domeniul turismului și alimentației.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 129 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Surse bibliografice electronice http://www.mmediu.ro/articol/strategia-romaniei-pentru-dezvoltarea-turismului-2023- 2035/5856 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/48-51_38.pdf https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-plus/project-result-content/7a4dddc5-b432-41e1- 98ab-4fcf80a99e0a/YouMUST_RO_Dezvoltare%20sustenabila.pdf 55. NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMĂ! prof. Marincaș Luminița prof. Tinc Luminița Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Motto: „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.” Antoine Laurent Lavoisier În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre noțiuni ca: agricultură ecologică, calitatea alimentelor, alimente ecologice, poluare, noțiuni care în trecut nu erau utilizate în limbajul zilnic de multă lume. Chimizarea intensă a agriculturii a adus aproape în mod natural o schimbare în compoziția produselor și în calitatea acestora. De aici au apărut sintagmele „roșii de seră-roșii de grădină”, „pui crescuți în complexele de creștere-pui crescut la curte cu grăunțe”, etc. Oricare ar fi produsul la care ne referim, oamenii, tot mai mulți din fericire, își pun întrebări referitoare la calitatea și proveniența alimentelor pe care le consumă. Așadar noțiunea de agricultură ecologică este una dintre soluțiile care se impun pentru a proteja sănătatea oamenilor, iar una din condițiile esențiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea conceptului, în vederea conștientizării consumatorilor de avantajele consumului de produse ecologice. Printre multiplele motive care ne determină să apelăm la o agricultură ecologică este și faptul că folosirea intensă a substanțelor chimice -îngrășăminte chimice- poate duce în timp la epuizarea fertilității naturale a solului, determinând un grav dezechilibru în compoziția acestuia. Pe de altă parte pesticidele aplicate într-o agricultură intensivă influențează negativ calitatea alimentelor, care se regăsesc apoi în tot lanțul trofic din agroecosistem, inclusiv în interiorul organismului uman. Se pare că una dintre soluțiile care ar putea veni în sprijinul agriculturii ecologice este și utilizarea compostului obținut din deșeuri care, realizat conform unor norme, determină o fertilizare apreciabilă, asemănătoare cu cea realizată de gunoiul de grajd fermentat.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 130 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Compostul, ca rezultat final al procesului de descompunere organică, este un material stabil şi igienic, similar cu humusul din pădure, care poate fi folosit ca şi îngrăşământ natural, evitând astfel necesitatea utilizării îngrăşămintelor chimice. El este adăugat pe sol pentru a-i îmbunătăţi proprietăţile, fiind un mod natural de a‐i creşte fertilitatea. Ideea utilizării compostului nu este una nouă, ea a fost utilizată cu mult timp în urmă, numai că dorința de a avea beneficii cât mai mari și rapide a dus pe de-o parte la forțarea mediului natural, iar pe de altă parte la folosirea unor mari cantități de îngrășăminte chimice și pesticide cu efect poluant. Experienţa acumulată de omenire, încă din vremea când principala sa activitate era păstoritul, nu a întârziat să-şi dea roadele în momentul când, devenind agricultor, acum 10 - 12 mii de ani, omul a constatat că recoltele obţinute de pe acelaşi teren se micşorează an de an. Păstorul devenit şi agricultor, nu a uitat efectul favorabil pe care-l aveau dejecţiile animalelor asupra producţiei de iarbă pe păşuni, iar de aici şi până la strângerea dejecţiilor solide de la animale şi răspândirea lor pe terenul agricol nu a fost decât un pas. Literatura latină, prin Cato (234 – 149 î.e.n.) şi Marcus Terentius Varo (116-27 î.e.n.), ne oferă informaţii despre faptul că agricultorii din acea vreme aveau cunoştinţe înaintate despre valoarea îngrăşămintelor organice pentru obţinerea recoltelor mari. Faptul că se găsesc sfaturi cu privire la felul cum trebuie, pregătit şi conservat gunoiul de grajd şi chiar cum se pregăteşte compostul şi se aplică îngrăşămintele verzi denotă nivelul la care cunoaşterea umană ajunsese în domeniul cultivării pământului. La chinezi există o artă religioasă a compostării şi a menţinerii humusului din sol. Tot ceea ce este posibil să se transforme în pământ este folosit: plante, deşeuri, mâlul fluviilor. Numai aşa se poate explica supravieţuirea poporului chinez atât de numeros, cultivând soluri cu fertilitate foarte scăzută. Cercetările lui Thaer (1752 – 1828) au contribuit în mod deosebit la înţelegerea, rolului humusului solului în nutriţia plantelor. El socotea că humusul ar fi singura substanţă a solului care poate servi ca hrană plantelor. După teoria sa, substanţele minerale, din sol aveau un rol indirect de stimulare a nutriţiei sau de grăbire a descompunerii humusului şi de transformare în forme accesibile plantelor. Rezultatele experimentale care au permis fundamentarea teoriei nutriţiei minerale a plantelor au determinat practici şi au dat naştere la teorii exagerând latura nutriţiei minerale a plantelor, au determinat atitudini de ignorare şi chiar de combatere a teoriei nutriţiei organice a plantelor. Fenomenele negative de scădere a fertilităţii solului, de debilitare a plantelor agricole, de intensificare a atacului paraziţilor şi dăunătorilor au constituit semnalul de alarmă pentru reconsiderarea necesităţii utilizării îngrăşămintelor organice, pentru menţinerea fertilităţii solurilor.

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 131 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Compostul este produsul care se obţine în urma procesului de transformare pe cale biologică a deşeurilor celulozice şi proteice, din surse menajere sau industriale, precum şi a dejecţiilor de la animale şi a nămolurilor organice de la staţiile de epurare a apelor. Este un produs nepoluant, cu înaltă valoare nutritivă şi energetică pentru microorganismele din sol şi pentru plantele superioare şi un excelent amendament pentru starea fizică şi chimică a solurilor. Cercetările agrobiologice au elucidat problemele ridicate de nevoia de a dirija procesul compostării pentru a obţine un îngrăşământ organic de înaltă valoare nutritivă şi ameliorativă pentru starea fizică şi chimică a solurilor. A composta înseamnă a recicla materia organica si a reînnoda ciclurile naturale care au fost întrerupte prin abandonarea practicilor corespunzătoare. Compostarea - Este o tehnica de stabilizare şi de tratare aeroba a deşeurilor organice biodegradabile și se adresează tuturor deşeurilor organice dar în special deşeurilor solide si semisolide. Reprezintă un mod de a distruge prin intermediul căldurii si diferitilor factori interni, germeni si paraziti, vectori ai bolilor, semintele nedorite. Este o tehnica biologica de reciclare a materiei organice, care de-a lungul evoluţiei sale duce la obţinerea humusului, factor de stabiliatate şi de fertilitate pentru soluri. Altfel spus este rezultatul unei activitati microbilogice complexe, survenind în conditii specifice. Astfel, compostarea este o biotehnologie pentru că ea răspunde definiției conform careia: reprezintă „exploatarea industriala a potenţialilor microorganismelor, celulelor vegetale si animale şi fracţiunilor care derivă din acestea”. La nivel de gospodarie sau gradina individuală, urmatoarele reguli sunt suficiente: Gramada de compost trebuie sa aibă minim 1m3 Dejecțiile folosite nu trebuie sa conțină antibiotice Temperatura trebuie să treacă de 55℃ Umiditatea optimă este în jur de 70% Dimensiunea materialelor trebuie să fie medie Proportiile materialelor din care este realizată gramada de compost urmează rețete fixe Biotehnologia compostării - importanţa economica Produse agricole, apa şi aer mai puţin contaminate Neutilizarea pesticidelor (erbicide, insecticide, fungicide) determină un risc substanţial mai mic de contaminare a produselor agricole. Aceasta înseamnă că produsele agricole ecologice sunt produse sănătoase, sigure pentru consumul uman şi animal. Creșterea biodiversității

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 132 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 Utilizarea pesticidelor reprezintă o ameninţare atât pentru plante şi animale, cât şi pentru om. Pesticidele ameninţă supravieţuirea anumitor specii sălbatice de plante şi animale, dar mai mult decât atât, utilizarea acestora limitează biodiversitatea generală în culturi şi în zonele învecinate. Rotaţia culturilor practicată în fermele ecologice menţine durabilitatea solului, determină un număr mai mic de probleme cauzate de boli, dăunători şi buruieni, contribuie la un peisaj mult mai variat şi asigură o biodiversitate mai mare, iar în acelaşi timp protejează agricultorii de catastrofele economice cauzate de scăderea preţurilor, acţiunea unor factori de stres sau calamităţi naturale. Ameliorarea solului (creşterea conţinutului în materie organica şi îmbunătăţirea structurii) şi o mai bună acoperire a acestuia duc la reducerea consumului de apă în agricultura ecologică. Calitatea nutritivă superioară a produselor ecologice. Produsele ecologice se caracterizează printr-un conţinut mai ridicat în substanţă uscată, respectiv în aminoacizi, vitamine, săruri minerale, oligoelemente. Minimizarea contribuţiei agriculturii la problemele globale de mediu Agricultura ecologică minimizează problemele globale de mediu, precum: ploaia acidă, încălzirea globala, reducerea biodiversităţii şi deşertificarea. Agricultura ecologică reduce emisia de gaze răspunzătoare de efectul de sera (CO, metan şi oxizi de azot). Numeroase studii au arătat că emisia de CO într-un sistem ecologic este cu 40-60 % mai mica la nivelul unui hectar decât într-un sistem de agricultură convenţională. Metanul este emis în cantitate mai mică deoarece densitatea animalelor în fermele zootehnice este mai mica şi se utilizează îngrăşăminte organice sub formă solidă şi mai puţin sub forma lichidă. Emisiile de oxizi de azot sunt mai mici datorită neutilizării de îngrăşăminte chimice cu azot. În scopul înființării unor culturi ecologice, fermierii români beneficiază de subvenții importante pentru deschiderea unor ferme ecologice acreditate, iar activitatea acestora va fi verificată, în scopul controlului de conformitate cu prevederile legislației. În esență agricultura ecologică vizează o luptă integrată ce cuprinde: metode agrotehnice, mijloace biologice, mijloace chimice și mijloace fizice, pe care le combină, le asamblează după împrejurări concrete, reușind astfel să realizeze o agricultură prietenoasă cu mediul. Bibliografie: • Vlad Ionescu Siseşti, Petre Papacostea, Gheorghe Stefanic - Compostul – îngrăşământ din deşeuri organice, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 • Alexandru Ionescu - Agricultura ecologică, Editura Ceres, Bucureşti, 1982 • Ion Vasile și col.-Agricultura ecologică, Editura Alma Mater, Sibiu, 2005 • Iancu Stancu- Agricultura durabilă, Editura Sitech, Craiova, 2010 • Bonciu Elena, Soare Marin- Agricultura ecologică și protecția agroecosistemelor, Editura Universitaria, Craiova, 2013 • rasfoiesc.com/business/agricultura/biotehnologii-de-tratare-a-des • inseco.gov.md • permacultura-romania.com

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 133 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 ECHIPA DE PROIECT: prof. Mihai-Cosmin POP, inspector școlar general, ISJ Maramureș prof. Andrea-Nicoleta FAGI, inspector şcolar activităţi extraşcolare, ISJ Maramureș prof. Ioan-Gheorghe BONAȚ, inspector școlar pentru învăţământ profesional şi tehnic, ISJ Maramureș prof. Valeria MIC, director, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare – coordonator prof. Anca TIȚĂ, director adjunct, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare – coordonator prof. Voichița MÂNDRU, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare– coordonator prof. Loredana BACIU, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare–coordonator prof. Maria MUNTEAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Lăcrimioara VERDEȘ, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Claudia MARIAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Domițiana POP, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Luminița MARINCAȘ, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Raluca HUREZAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Camelia PODINA, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Adriana BONTE, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Mihaela BREBAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Luminiţa TINC, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Cornelia ANIŢAŞ, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Elena RUSU, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Mirela ROBAŞ, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Adriana FLORIAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Mihaela BONTOȘ, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare prof. Maria COUȚI, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare contabil șef Ramona GHITA, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare inf. Ricardo SUPURAN, Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Baia Mare

SIMPOZIONUL NAȚIONAL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE” - 2023 Page 134 of 135 ISBN 978-606-701-529-4 BIBLIOGRAFIE TEHNOREDACTARE: Lucrările simpozionului trimise online de către participanții la Simpozion Poze https://www.liceulracovita.ro/ Imagini: Credit „Copilot Designer” Poze: Concurs Național „România - Cultură, Turism, Tradiție”, Liceul Teoretic „E. Racoviță” Baia Mare

LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE B-dul Republicii, nr.8, Loc. Baia Mare, jud. Maramureș Tel: 0262-250-307 / fax: 0262-437-287 Email: [email protected] Web: liceulracovita.ro