Revista_Orasul_Nr48-49_12-03-2020

DIN MEMORIILE UNUI DIPLOMAT ROMÂN



































meu statut de referent al desk-ului Ungaria, fugiat din nord-vestul țării furat de horthyști
dar fără a primi însă vreo atribuție specifică. în 1940, cred neclintit ca în România de azi și
Desigur, au mai fost încercări, venite dinspre în cea de mâine vom putea conviețui români
cabinetul intimilor ministrului de a mă tenta și maghiari, și că între București și Budapesta
cu alte eventuale însărcinări: ambasador în este și va fi pace!. Oricum, ministrul drag mie
Finlanda, apoi într-o țară din Orientul Apro- a demisionat, iar eu m-am retras, după puțină
piat, sau ministru-consilier la Londra, pe care vreme, într-un cub fără geamuri (fosta came-
le-am declinat cu eleganță și umor, și îmi aduc ră obscură a fostei ambasade cubaneza, clă-
aminte cu plăcere că, în ce privește postul din direa devenind de acum parte a MAE, în ser-
capitala britanică, am avansat, numele unui viciul Direcției Relații Culturale). În sufletul
mai tânăr coleg sinolog, pe care îl prețuiam meu incolțise deja gândul demisiei... După o
de mulți ani, care a ajuns , după misiunea lon- neconcludentă acțiune, ca director adjunct, la
doneza, ambasador în China, iar mai recent a Direcția Relații Culturale, în octombrie 1998,
deținut o funcție sensibilă la Uniunea Euro- demisionam din MAE. Ministrul Andrei Pleșu,
peană. Mulți s-au întrebat de ce oare nu m-au care mă cunoștea destul de vag, a avut totuși
interesat aceste propuneri, preferând, în cele eleganța de a mă întreba, desigur prin consili-
din urmă, să preiau funcția de director adjunct era de cabinet a domniei sale, o distină poetă,
al Direcției Relații Culturale din minister. Aș fi care este motivul divorțului meu de Minister.
putut să le mărturisesc convingerea ca umbra Cum ultima tentație a unui post de consilier în
„vărului” meu (de al doilea) m-ar fi urmărit, capitala Canadei, am refuzat-o, de la mine pu-
probabil, ori unde aș fi fost nominalizat am- tere, am anunțat că mă voi dedica sectorului
basador, cazul demisiei sale de la conducerea privat, răspuns care, în deplină concordanță
SRI, la care fusese obligat de noul Președinte cu timpul democrației noastre originale,, cred
al țării, fiind un subiect de presă mult prea im- că a fost mulțumitor...
portant, copios exploatat, și nu ar fi folosit la La Budapesta, alegerile parlamentare au
nimic mărturisirea ca il revăzusem după mai scos la lumină o dreaptă naționalistă viguroa-
bine de trei decenii, și că nu aveam nimic în să, iar liderul ei, Victor Orban, devine premier.
comun, decât numele purtat de părinții noștri. Acestuia ar fi trebuit să-i întind ramura de
Sau, să declar ritos că am revenit din postul măslin a reconcilierii româno-ungare, după ce
interesant new-yorkez, numai și numai pen- socialistul Horn și-ar fi scuturat în poală even-
tru a-l seconda pe Adrian Severin în genero- tualele fructe necoapte... Adio redingotă am-
sul său proiect lansat Budapestei, pentru că basadorială. Mulțumesc celor care m-au ajutat
eu, ardeleanul care sunt, fiul unui român re- să nu devin ridicol...


52 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CIVILIZAȚII


Ştefan PETRA turile cu Bizanțul: îmbrăcămintea, ceremonia-

IMPERIUL BIZANTIN lul de care se înconjura, titlurile demnităților
aulice bizantine pe care le primea în sec. IX și
ÎN ISTORIE X. Ba mai mult, la acea vreme, datarea actelor

la Veneția se făcea după domniile împăraților
bizantini.
(continuare din nr. 46-47) Există o serie întreagă de biserici con-

Imperiul bizantin a avut o mare influență struite sub influență bizantină în întreaga
politică și culturală asupra unui vast teritoriu, Italie, iar Veneția se distinge de departe prin
existând un adevărat spațiu de influență bizan- măreața și impresionanta biserică San Mar-
co, o capodoperă a arhitecturii bizantine, cu
tin.
peste 4000 mp de mozaicuri, construită după
Datorită așezării planurile bisericii Sfinții Apostoli din Constan-
sale geografice, Arme- tinopol și care are și un mic muzeu cu obiecte
nia a fost sub o mare strict bizantine.
influență bizantină vre- În anul 1100 se înființează o universitate
me îndelungată. Se spu- la Veneția, la care au fost aduși profesori din
ne că religia creștină a Constantinopol, care au contribuit prin faima
fost adusă în Armenia lor la ridicarea prestigiului Veneției.
de către doi din aposto- O problemă aparte, de mare importanță
lii ai lui Isus, Thaddaeus pentru credincioși, care merg uneori în Vene-
și Bartholomeu. Astfel, ția doar în acest scop, o reprezintă moaștele –
Armenia este prima țară în care creștinismul oseminte ale unor „sfinți”, oameni importanți
a devenit religie oficială, în anul 301, chiar ai bisericii răsăritene, din cele mai diverse pe-
înainte de Imperiul bizantin. Religia țării este rioade istorice, ori episcopi și patriarhi bizan-
una specifică, dezvoltată din cea ortodoxă, tini, care se găsesc într-o mulțime de biserici
monofizită, necalcedoniană, apărută în focul venețiene.
controverselor religioase din Bizanț, numită Republica Veneției a cucerit încetul cu
și Biserica Armeană Ortodoxă. Bizantinii, în încetul, începând de la 1204 (sec.XIII-XVI) o
veșnic război cu perșii și arabii, au contribuit importantă parte a Imperiului bizantin. Pose-
la păstrarea neștirbită a tradiției creștine atât siunile venețiene cuprindeau atunci deja un
în Armenia cât și în Georgia în fața amenință- total de 3/8 din fostul Imperiu, ea exercitând
rilor străine, în timp ce literatura de traduceri în aceste teritorii și nu numai, o puternică in-
(întemeiată pe literatura greacă) sprijinită de fluență politică și economică, dar și religioasă,
Bizanț, a scos Armenia din sfera orientalismu- prin introducerea bisericii catolice și conver-
lui, legând-o de civilizația greco-romană. tirea a o parte a ortodocșilor de aici. Pe plan
Un loc aparte în ceea ce privește influen- cultural, s-a ajuns treptat la o interferență gre-
ța bizantină îl ocupă Veneția/Republica di San co-venețiană, în care influențele occidentale
Marco, din mai multe puncte de vedere. au fost absorbite în cultura greco-bizantină.
Acest oraș, ce va devenit extrem de im- Arta Cretei venețiene îmbină formele bizan-
portant pentru tot parcursul evului mediu tine cu cele ale goticului târziu, combină re-
european, se va dezvolta inițial sub directă in- nașterea cu barocul, într-un echilibru al evului
fluență bizantină, în urma cuceririi aproape în mediu pe cale de a fi depășit odată cu era mo-
totalitate a Italiei de către bizantini, pe timpul dernă.
marelui împărat Iustinian, recunoscut ca stat Direct sau indirect, influența bizantină
sub protectorat bizantin în anul 584. Veneția se va menține aici, într-o formă sau alta, chiar
se va afla în stăpânire bizantină vreme de se- până în zilele noastre, prin monumentele în
cole, el câștigându-și o independență formală, stil bizantin păstrate, ca și prin multele bise-
sub suzeranitate bizantină. Abia la jumătatea rici ce adăpostesc relicve aparținând inițial
sec. IX ea devine independentă. Bizanțului.
Totul la curtea venețiană amintea legă- Influența bizantină va fi puternică și în



53
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CIVILIZAȚII



sudul Italiei, în ducatul de Neapole până în Pe la anul 1000, pe vremea regelui ger-
sec. XIV. În timpul lui Vasile I, Calabria este un man Otto III moda grecească era în asemenea
adevărat centru al elenismului. Ducatul de măsură imitată, încât nobili germani preferau
Neapole s-a constituit ca provincie bizantină să semneze cu litere grecești, iar demnitarii
în sec. VII, devenit un stat independent de fac- purtau titluri bizantine: protoasecretis, proto-
to, sub suzeranitatea bizantină a exarcatului vestiarius, logothetes, protospatharius. Împă-
de Ravenna. Monedele bătute în ducat purtau ratul german Frederic II, a adoptat concepții și
efigia împăratului grec-bizantin, iar greaca era metode ale administrației bizantine.
limba oficială. Cu drept cuvânt se vorbește despre
Un alt teritoriu de puternică influență cele „două frontiere” ale Bizanțului: statală și
bizantină a fost Crimeea. Încă din antichitate ecleziastică, prima în retragere, a doua în ex-
aici a fost înființat un oraș grecesc – Cherso- pansiune.
nesos (azi Sevastopol). Crimeea a făcut parte La fel, cu deplină îndreptățire, N. Iorga
din vechiul Imperiu roman, apoi din cel bizan- poate scrie despre un Bizanț după Bizanț, ex-
tin, partea sa estică devenind thema Klimata, presie devenită celebră prin adevărul profund
redenumită Cherson. Între anii 833/4-1204 exprimat, referitor la continuitatea în esență a
a avut un mare grad de autonomie, inclusiv unității spirituale a multor popoare, sub um-
dreptul de a bate monedă proprie, cu rol co- brela creștinismului ortodox în secolele care
mercial important în nordul Mării Negre, fiind vor urma, la puternica influență bizantină di-
și capătul lungului Drum al mătăsii. Pe de altă rectă ori indirectă. Sau, altfel spus, Bizanțul
parte, Crimeea era un centru diplomatic al Bi- real nu mai există, ci numai un Bizanț ideal,
zanțului, ca zonă de interferență între bizan- țările depozitare ale civilizației bizantine con-
tini, ruși, khazari, pecenegi, cumani ș.a. Dar și stituind o adevărată „comunitate”.
loc de exil pentru bizantini. Aici a fost botezat
Vladimir al Kievului în 988, cel care a adoptat IMPERIUL BIZANTIN ÎN
religia creștină pentru ruși. Soția bizantină a
ISTORIE (IV)
lui Ștefan cel Mare, Maria de Mangop, era ori-
ginară din această regiune.
Cea mai mare influență a exercitat-o Im- Importanţa Imperiului bizantin
periul bizantin prin ortodoxism, prin religia
creștină orientală, care și-a răspândit învăță-
Aflat la punctul de întâlnire a Asiei și
tura asupra a milioane de oameni, țări între-
Europei, în Imperiul bizantin influențele ori-
gi devenind ortodoxe: Rusia, Bulgaria, Serbia,
entale sunt puternice. Totuși, așa cum scrie L,
România, Grecia.
Bréhier, „societatea bizantină era europeană
Biserici ortodoxe au existat în acea vre-
prin instituțiile sale familiale, prin atașamen-
me și în Polonia ori Ungaria.
tul la tradițiile antice, cum este cultul morți-
În Ungaria lui Ștefan cel Sfânt, influen-
lor, prin limba și cultura sa elenă” și mai puțin
ța bizantină este importantă, prin călugării
asiatică, subliniind „schimbul continuu de oa-
„greci” care s-au stabilit aici, prin frescele de
meni, de idei, de produse, de invenții” cu Ori-
tip bizantin ale bisericii de la Feldebrö, ca și
entul. După 1204, influența europeană asupra
prin redactarea documentelor regale în limba
Bizanțului devine din ce în ce mai puternică,
greacă. Se vorbește cu insistență de caracterul
iar după 1453 elenismul a cucerit Europa, in-
bizantin al celebrei coroane a Sf. Ștefan, pro-
fluențând apariția umanismului occidental.
babil realizată la Constantinopol.
Imperiul bizantin a fost cel care a decla-
Construcția a mii de biserici în aceste
rat creștinismul ca religie oficială și i-a asi-
țări s-a făcut în mare parte după modelul Sfin-
gurat supraviețuirea și influența ei deosebită
tei Sofii, organizarea bisericii în aceste țări a
peste secole. El a răspândit religia creștină în
venit tot de la Constantinopol, cărțile biseri-
estul Europei la slavii de vest, bulgari, ruși,
cești și cele de literatură au avut de asemenea
români, până în Boemia și Persia, Egipt, Etio-
modele bizantine, uneori prin intermediari
pia, Georgia, Armenia. Astfel a apărut – și s-a
bulgari și sârbi.
54 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CIVILIZAȚII



menținut – primul stat creștin din lume, cel epoci, de comunicare dintre țări.
mai însemnat centru de putere politică până Imperiul bizantin este cel care a dus
în 1204, o adevărată capitală a civilizației eu- aproape de perfecțiune tradiția „democrati-
ropene, model pentru alte țări ca stat modern, că” a retoricii și a dezbaterilor publice, atât în
a perpetuat însăși ideea de stat în estul Euro- ceea ce privește problemele curente, ca și în
pei, în timp ce în vest, Imperiul roman s-a des- ceea ce privește problemele de dogmatică re-
trămat. El a reprezentat secole de-a rândul, în ligioasă, cu care populația Constantinopolului
tot cursul evului mediu timpuriu, singurul stat era foarte la curent întotdeauna.
unitar și stabil, în vreme ce statele Europei oc- Sistemul de organizare și control al meș-
cidentale au fost în genere mici ca întindere, teșugarilor și negustorilor din Bizanț, îndeo-
instabile din punct de vedere politic, supuse sebi la Constantinopol, a prefigurat sistemul
unor mari fluctuații teritoriale. breslelor din apusul Europei, definitorii pen-
În plus, Imperiul bizantin a fost cel care tru economia acesteia pentru tot cursul evului
a suportat în cea mai mare măsură invazia po- mediu.
poarelor migratoare și nu numai (arabi, ruși, Prin gradul înalt de urbanizare, prin păs-
turci), cu o capacitate militară și o diploma- trarea și înflorirea vechilor orașe ale antichită-
ție ce a asigurat vestului Europei securitatea ții și apariția altora noi, Imperiul bizantin poa-
în fața invaziilor, într-un timp în care regatele te fi considerat păstrătorul civilizației urbane
creștine vest-europene erau profund instabile greco-romane, în condițiile masivei ruralizări
și incapabile să facă față unor provocări mili- a țărilor din vestul Europei. Chiar dacă școlile
tare majore. filosofice și olimpiadele au fost interzise de bi-
Prin puterea lui militară, Imperiul bi- serica creștină ca „păgâne”, în schimb bibliote-
zantin a asigurat pentru secole securitatea cile, băile publice, serbările publice, cultivarea
comercială în Marea Mediterană, prin îngrădi- istoriei și a literaturii au fost menținute pe tot
rea pirateriei, și cea a Drumului mătăsii până timpul existenței Imperiului bizantin.
la sosirea mongolilor și turcilor, înflorirea co- Bizantinii au suferit influențe dintre cele
merțului și a relațiilor de tot felul între Est și mai diverse – romane, ale antichității grecești
Vest, între Europa și Asia perșilor, arabilor, a și orientale, ale Asiei Mici, Siriei, Persiei și ara-
Indiei și Chinei. După căderea Constantino- bilor, ale creștinismului, reușind să creeze o
polului în 1453, Drumul mătăsii și-a pierdut civilizație și o cultură originale. Așadar, marea
practic importanța sa comercială majoră, ast- forță a Bizanțului a fost puterea sincretică, el a
fel că europenii au început să caute rute noi de reușit o sinteză a lumii antice, a creștinismu-
comerț cu Asia pe mare, fie înconjurând Africa lui și a culturii orientale într-un tot unitar și
(portughezii), fie încercând să ajungă în China original, constituind până la urmă o civilizație
spre vest (spaniolii). nouă, de importanță mondială.
Imperiul bizantin s-a bucurat de un pre- Un rol deosebit l-a avut Imperiului bizan-
stigiu imens în epocă, pe o arie vastă și diversă tin mai ales în păstrarea, cultivarea și trans-
din punct de vedere politic, cultural și religios, miterea culturii antice, a valorilor acesteia,
el constituind un factor de primă importanță în special a celei clasice grecești, atât culturii
de care trebuia să se țină seama până către europene occidentale, cât și celei arabe și tur-
dispariția acestuia. Putem spune cu deplină cești. Dacă în vestul Europei cultura antichită-
îndreptățire, alături de N. Djuvara, că „Occi- ții greco-romane s-a pierdut în bună prin de-
dentul, în Evul Mediu, primește de la Bizanț și sele războaie ori distrusă ca „păgână” de către
de la lumea arabă mult mai mult decât le dă”. creștini, în Imperiul bizantin bogata literatură
Cu toate defectele lui, modul bizantin de și filosofie antică a supraviețuit, a fost prețuită
organizare a statului, unul din cele mai bune și păstrată, perpetuată de învățați și călugări,
din epocă, a fost preluat de Rusia și de țările constituind baza educației omului bizantin.
de religie ortodoxă, de domnitorii fanarioți În absența originalelor, multe dintre opere-
din Moldova și Ţara Românească, chiar și de le antice au rămas numai în aceste traduceri
Imperiul otoman într-o anumită măsură. Lim- bizantine din sec. IX-X, ca și în cele arabe, ar-
ba greacă a constituit limba diplomatică a unei mene și georgiene. Ele au avut o semnificativă



55
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CIVILIZAȚII



contribuție la declanșarea Renașterii italiene,
a umanismului european, au constituit surse
valorificate prin Renaștere, umanism, raționa-
lismul cartezian, iluminism.
Este adevărat însă că ortodoxia conser-
vatoare s-a impus în fața unui umanism grec,
în sensul că umanismul antic al civilizației cla-
sice greco-romane a fost treptat înlăturat de
doctrina creștinismului dominant, militant,
intolerant.
Comercianții, soldații, misionarii, sa-
vanții, pelerinii și nu numai, au circulat multe
secole pe un vast teritoriu controlat sau influ-
tei ruse, a sud-estului european, cât și asupra
ențat de Imperiului bizantin, ei răspândind
celei apusene.
astfel pe un vast teritoriu civilizația și cultura
O serie de invenții bizantine au rămas
bizantină.
peste secole și au fost preluate de alte țări și
În pofida multor războaie și distrugeri, a
popoare: arhitectura bisericească ortodoxă
tendinței de dominație și subordonare a altor
cu cupola centrală, mozaicul și icoanele de tip
țări și popoare, a creștinării deseori forțate a
bizantin cu subiecte biblice, notația muzicală
unor populații și represiunii dure asupra ere-
și cântul bizantin de ex.
ticilor și ne-creștinilor, am putea vorbi de un
Deși într-o puternică concurență și con-
anumit rol civilizator și culturalizator al Impe-
troversă cu Occidentul, mai ales teologică și
riului bizantin. Mai ales dacă considerăm reli-
politică, Imperiul bizantin este un factor de
gia creștină și impunerea ei deseori cu forța,
prim ordin al politicii europene și asiatice o
ca un element al progresului, prin superiorita-
lungă perioadă de timp, a cărei importanță nu
tea monoteismului asupra politeismului, prin
poate fi eludată ori negată, așa cum s-a făcut
tendința, mai mult la începuturi și mai mult te-
în secolele trecute. Se afirmă chiar că în evul
oretică în fapt, de protejare a oamenilor sim-
mediu este de fapt vorba de o „Europă bipar-
pli, prin dezvoltarea artei.
tidă” – împărțită în egală măsură între cea
Teologia creștină, în forma ei bizantină,
occidentală și Imperiul bizantin, ca influență
care s-a diferențiat tot mai mult odată cu tre-
majoră a dezvoltării sale ulterioare, sau, mai
cerea timpului de cea latină, catolică, a fost
mult, el este considerat „multă vreme centrul
prin multe scrieri, prin operele lui Ioan Da-
principal al civilizației europene”, părere cu
maschinul ș.a., mult superioară teologiei prac-
multă îndreptățire cel puțin pentru perioada
ticate în Occident la acea vreme, până al apa-
de după căderea Imperiului roman de apus și
riția lui Toma d’Aquino. Ea a rămas însă destul
până la Imperiul lui Carol cel Mare.
de închistată și rigidă în vechile forme, puțin
Dezvoltarea culturilor vest-europene,
permeabilă noilor tendințe și adaptării la con-
slave și islamice nu poate fi înțeleasă fără în-
dițiile în veșnică schimbare ale societății, in-
țelegerea uriașei influențe bizantine. O bună
clusiv în artă. Prin aceasta Imperiul bizantin
parte din bazele lumii moderne se datorează
și teologia ortodoxă a timpului „a ținut în loc
Imperiului bizantin.
activitatea și progresul minții omenești”, așa
Astfel, Imperiul bizantin a fost și rămâ-
cum scrie Gibbon.
ne „un mare fapt de istorie” - Iorga „una din
Oricum, mozaicul bizantin- cu teme
cele mai mari civilizații ale lumii”, „o continu-
strict creștine - reprezintă una dintre culmi-
itate milenară, neîntreruptă, absolut liniară,
le artei medievale, prin măiestria și străluci-
nu prea frecventă în istorie” - P. Lemerle. „Deși
rea culorilor. Iar icoana bizantină este un mod
granițele trasate între est și vest în 285 și 395
original de expresie a artei, cu răspândire și
au avut o importanță de durată, ele nu au făcut
influență durabilă, până azi. Arta bizantină a
decât să marcheze două părți ale unei singure
exercitat un rol major în promovarea credin-
civilizații” - Treadgold, cea europeană, cu ori-
ței creștine, o influență importantă asupra ar-
ginea în locul marii civilizații greco-romane.
56 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII



SCEPTIC SUB ACOPERIRE


Marcel MUREŞEANU ❖

MONEDE ŞI MONADE A omorât păianjenul și a salvat musca.
❖

Vine un moment în care pumnul se pre-
E toamnă. E târ-
face în palmă și acela trebuie prelungit.
ziu pentru mulți, umblă ❖
câinii cu pluviometre în
Soarta are o ironie! Ea se numește chiar...
coadă.
❖ ironia sorții! ❖

Poezia mea are
Prin ce se înmulțesc, totuși, scriitorii?!
voie să iasă din rânduri, ❖
eu nu…!
❖ Grecocatolicismul este invenția cea mai
inteligentă a ortodoxiei românești de Atunci!
Nu-ți ramâne decât ❖
ceea ce nu uiți.
❖ Întreaga viață, cu dreapta am scris, cu
stânga am șters, atât doar că stânga a fost mai
Totul se amână pentru când se va termi-
înceată.
na.
❖ ❖
Idealul e ca mâța: când vede că n-o iei în
O tulpină de trestie, contrafort acestui
seamă, vine ea la picioarele tale și te umple de
dom imens care este marea violată de fluviu...
❖ moliciuni. ❖
Cale de-o lungă mirare, Estul și Vestul
Ori să se coaguleze primesc, dar să curgă
stau față în față, cu ochii închiși, doar irepresi-
în continuare, ori să curgă în continuare pri-
bilul bun simț olfactiv mai funcționează ca un
mesc, dar să se coaguleze pe ici, pe colo, prin
artefact în agonie.
❖ rănile esențiale. ❖
În orice povestire cineva duce greul, in-
...apa din Cer și cerul din Apă...
utilul sac cu cranii abia recuperate, iar uneori ❖
acela poate fi chiar autorul, un naiv, un prost a
Între cele două maxilare ale existenței -
cărui sămânță a expirat de mult.
❖ nașterea și moartea - viața noastră ca o lim-
bă roșie, înfricoșată, cercând să se smulgă din
Postmodernismul - o realitate evapora-
imensul gol.
tă prin forțe proprii, galeșă și folositoare, care ❖
urmează fidel circuitul apei în natură.
❖ Din dorință în dorință, ca pe niște trepte,
urcăm spre moarte, triumfători!
Din Înțelepciunile Cocoșului de Tablă... ❖
Fie leacul ori nu tie,
Cuvântul „zoostrigare” l-am inventat în-
Plata babei să se știe!
❖ tr-o noapte, la Giurgiu, când urlau câinii la Ca-
rul Mare.
Vara, îngerii transpiră aghiazmă, iar câ-
te-un strop picură și pe fruntea noastră. ❖
❖ Sătul de lume, nu-mi mai doresc decât să
fiu o streașină cu albia în jos.
Indistincția, iată ce se așează peste ochii
bolnavi ai lumii moderne, de unde șirul lung ❖
la și ei, acolo, o mână de oameni care a
al concluziilor false, al imaginilor mișcate și al
fost prinsă pe picior greșit.
disperării care a învățat să râdă în hohote, re-
❖
cuperându-se.
Toate porțile ce le-am deschis, în ultimul
timp, scârțâiau... ca unse.


58 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

POEZIE


Daniel MOŞOIU cum să-i spun prozatorul

FLECĂREALĂ profesorul prefectul g zanc
și fiindcă nu mai venea nimeni m-a
cuprins frica
Tocmai fumez
am rămas doar eu stingher și umil
plictisit o țigară
ca un tânăr poet
amară și noduroasă
pe care îl lasă muza într-un târziu
din care trag grăbit
s-a lăsat seara nu se
să nu se stingă
mai vede nimic doar un mers plin
n-am nici brichetă
de elan dacă mă
n-am nici chibrit
gândesc la cele o sută de kilograme
am doar ambiția
susținute de
ciudată să nu fac
respectabila barbă a domnului
nici astăzi
pecican în sfîrșit îmi iau
nimic să stau pe
și eu paltonul gri pe mine arăt
terasa aceasta murdară vreme de
puțin șifonat cu pantalonii
un poem
stâlciți cu un mers demodat
să privesc cum iese din arizona cu
o întind până mâine
celebra lui șapcă
trasă peste ochelarii groși poetul POEMUL DIN MERS (FRAGMENT)
ion mureșan
cum schimbă la ieșire o strângere pe aici cândva a curs sânge de om
de mînă și două vorbe înlocul în care sperietoarea a prins
cu prozatorul alexandru vlad care rădăcini
în haina lui verde (grilaje pentru cârtiţe, semne de recu-
și bocanci grei aduce puțin a noaştere)
hemingway Acum ochii ei sînt vii şi când vântul îi
îndată apare și ion cristofor cu împrăştie
perciunii anilor ‘70 ca puful de păpădie spunem că aşa se
ar fi bine de-ar veni și tudor vlad nasc privirile.
dar acesta probabil într-o toamnă când nu i se pleoştise
e în redacție cu domnul buzura pălăria pe cap
care bea cafea în birou când mai încolo crucea care amintea de
sau care poate nu bea trupul sfârtecat
dar ziua mea trece și fără ei în batoză era ca un semn rău, ca un
spun în gândul meu nu și fără bostan gol
tunsoarea băiețească a martei şi ciopârţit în care ardeau lumânări –
petreu acolo acum a
care însă e mereu grăbită pe crescut păducelul mâncat de omizi cu
drumul dintre trupul cărări pentru furnici-,
apostrof un poem și-un articol de acolo printre spice de grâu gâdilate de
critică vine însă şoricei
augustin pop bea o cafea cască dă pe când deasupra treceau nori dezum-
un autograf pe ultima flaţi
lui carte și cu ochii pe ceas pleacă şi stele cu dinţii roşi am muşcat cu tan-
dar ce bine: cu o dreţe din păcat,
pâine în brațe și o geantă mov gil am înghiţit mirosul de motorină arsă
mihaiu pășește elegant sudoarea pămîntului amestecată cu
ca un sunet din toba lui tarasov sudoarea noastră
rămân către stradă unde o mașină pe când venea toamna, lângă speri-
albastră (în nici un caz etoare,
ca natașa lui david) trece ca un unde a curs sânge de om şiapoi a cres-
tanc în ea un palton vișiniu cut păducelul râios
în care se-ascund un început de încât astăzi sub coaja lui
chelie și-un nas amintirile îşi fac pat şi adorm


59
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

PROZĂ


Dumitru CERNA de către primărie mult prea superficial, unele

MOȚILOR 103 dintre ele deschizându-se abia pe la ora zece.
Am tresărit, deoarece nu mă așteptam ca vre-
un magazin să fie deschis la acea oră și cineva,
O dimineață de în- din interiorul lui, să mă urmărească cu privi-
ceput de noiembrie, și rea. Am făcut câțiva pași înapoi, să mă conving
chiar dacă, de marți, ea că nimeni nu se afla în acel magazin și, cu atât
nu părea a prevesti ni- mai puțin, că mă privea insistent. Magazinul,
mic deosebit. Puțin răco- de pe Calea Moților la numărul 131, pe firma
roasă, însă păstrând încă căruia am citit: Salon Paula. Rochii de mireasă,
boarea călduță a acestei organizat ca un culoar lung și îngust, scăldat
toamne cu aroma pe care doar în lumina dimineții și a unor spoturi in-
o avea în adolescența terioare care mai mult sporeau misterul, era
mea, de gutuie întraurită înțesat, de o parte și de alta, de zeci de mane-
în cuptor și învăluită în chine, toate îmbrăcate în rochii de mireasă, iar
miere de salcâm. Acele toamne de-atunci mă manechinele erau așezate cu fața spre trotuar,
determinaseră să rămân pentru totdeauna în într-adins spre a îmbia trecătorul. Ceva mă ne-
burgul someșan, în care destinul meu a cunos- liniștea, chiorându-mă să văd înăuntru, când,
cut o nesperată reabilitare și cea mai frumoa- deodată, privirea mi-a alunecat pe pardoseala
să destindere. magazinului, acolo unde una dintre manechi-
Călătorind cu mașina lor, Cristina și Cris- ne căzuse cu fața în jos și brațele ridicate în
ti mă lăsaseră, ca de obicei, la Agronomie, de spate, ca atunci când un pescăruș se pregăteș-
unde eu fac mergând pe jos peste trei mii de te să-și ia zborul, bunăoară de pe balconul ca-
pași până în Capernaumul meu de Sus. Astfel, merei tale de hotel din Mamaia.
străbat o parte bună, dacă nu chiar întreagă Imaginea era dezolantă. Nu mai văzu-
din Calea Moților, la capătul căreia se află pa- sem până atunci o mireasă întinsă pe jos, în-
latul administrativ, în care urc zilnic, până la tr-o poziție atât de imposibilă și indecentă.
etajul doi, la camera 96, ci nu 69, așa cum șod Îngrozit, am dat să-mi continui drumul meu
glumesc cu cei apropiați, atunci când îmi cer de fiecare dimineață, când mi s-a părut că ma-
să le reamintesc unde mă pot găsi. nechinul îmi face cu ochiul drept, cel dinspre
Așadar, străbăteam liniștit cunoscuta trotuar. Am înlemnit. Mi-am pironit și eu pri-
stradă spre centrul metropolei, ba chiar surâ- virile asupra lui și am văzut aievea cum ochiul
zător la gândul că trec iar și iar pe lângă mi- drept clipocea arar și desuet spre mine. Mi-am
cuțul magazin pe ușa căruia, în vară, o mână spus că se întâmplă ceva cu mine, mi-am luat
drăgălașă de vânzătoare, care se săturase să inima-n dinți și, șocat de varii presimțiri, am
tot aștepte clienții, scrisese pe un carton mare luat-o din loc, iuțind pasul și făcându-mi cruce
și bejuliu: Untoldule când treci pe-aici/intră/ cu limba-n gură, așa cum mă învățase mama,

nu avea frici. Citisem de câteva ori insolita in- ca să pot trece cu bine primejdia.
vitațiune, în chiar ultima zi a cunoscutului și Stolurile de ciori își făceau rondurile de
acaparatorului a toate festival Untold. Am râs dimineață, acele zboruri spăimoase de dinain-
în dimineața aceea, când le-am spus colegilor tea iernii, când sufletul lor longeviv le atențio-
ce văzusem și cât de ingenioși pot fi românii nează asupra asprimii unui anotimp deloc pe
atunci când este vorba de a vâna oportunități. placul lor. Cerul orașului se întunecă de fiecare
Astfel înveselit, așa cum mi se întâm- dată când își iau zborul din podurile generoase
plă ori de câte ori trec pe-acolo, am tresărit de pe Clinicilor, spre centrul orașului, iar mie,
când, la un moment dat, am avut impresia că privindu-le în fiecare dimineață îngrijorarea,
îmi vin în minte versurile lui Nichita: A venit
cineva, din interiorul unuia dintre magazine-
le înșiruite de pe partea dreaptă a străzii, mă toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/ cu umbra
privește insistent. Știam că este prea devreme, unui copac sau mai bine cu umbra ta, versuri
iar magazinele toate sunt încă închise, orare- care, și acompaniate de muzica lui Alifantis,
le de funcționare ale acestora fiind aprobate mă nostalgiază peste măsură.



60 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

PROZĂ



Copacii au rămas goi de umbră, doar unde poate duce, iar în pragul ei și-a făcut apa-
câteva instalații electrice pentru sărbătorile riția un manechin în rochie de mireasă, nimeni
ce va să vină iar și iară le schimonosesc des- altul decât cel căzut de la numărul 131. M-a
frunzirea, așa cum unui adolescent dezlănțuit, privit cu fața aceea inexpresivă, dar lucioasă și
bunica, din pudoare, îi acoperă splendida-i go- rozalie și, făcându-mi cu ochiul ca mai înainte,
liciune, punând, astfel, capăt reveriei. am văzut ceva ca un soi de spasm al brațului
Se vedea deja în fundal turnul cu ceas al stâng, care semăna cu o invitație grăbită: Hai,
primăriei, luminat ca de sărbătoare și m-am intră, n-ai înțeles?
gândit că au trecut aproape trei decenii de Ciorile nu se mai auzeau, orașul amuți-
când tot urc scările spre el, dar nevăzându-l se, traficul asurzitor până atunci se desfășura
vreodată de aproape. Cu ani în urmă, Ovidiu parcă într-o liniște prevestitoare. Dinspre Mă-
Pecican, universitarul plin de vervă contagioa- năștur se vedea o lumină de girofar.
să, făcând o emisiune pentru un post de tele- M-am întors ca-n transă și, ca de fiecare
viziune, îmi propusese să filmăm pe acoperi- dată, am privit mașina salvării cu mult respect,
șul palatului administrativ. Cum sunt acrofob închipuindu-mi drama care se petrecea înăun-
până și-n vis, am refuzat, spre marea lui deza- trul ei. Și de această dată am privit-o cum își
măgire și am filmat până la urmă în sala mare făcea drum cu greu prin traficul aiuritor, iar de
a primăriei, o sală de patrimoniu pe care, azi, la ferestruica ei am văzut o figură cunoscută
o minte dezlănțuită a transformat-o în birouri care-mi surâdea și-mi făcea cu mâna, ca acel
de urbanism tip cușetă, de-o urâțenie sfidă- gest de despărțire. Semăna până la confuzie cu
toare. mine și părea a avea o față tare împăcată. O
Deodată, trecând pe lângă magazinul durere surdă simțeam în umărul stâng, spate-
Music instruments, de la numărul 103, pe care le parcă-mi ardea în flăcări și de sub cămașă
nu l-am văzut a fi deschis vreodată, el fiind izvora o transpirație rece, picurătoare.
mereu într-o dezordine apocaliptică, parcă Ciorile parcă zburau dedesubtul meu.
gata de mutare, cu instrumente așezate la în- Le priveam cu compasiune și, pentru prima
tâmplare și băncuțe tapisate pe lângă perete. oară, le vedeam ca pe niște ființe zburătoare
Din neliniște poate, în urechi îmi suna ca și foarte singure. Centrul Clujului se îndepărta,
un adagio: Cu cei din morminte/ Un gând mă ca un hău pe care nu-l mai poți cuprinde ori
deprinde... străbate, norii erau șiruri de mirese dansând,
Am văzut că înăuntru era o lumină cețoa- iar turnul cu ceas al primăriei nu se mai vedea
să, albă.../ răvășită în pieziș, iar prin pereții-vi- deloc, într-atât de departe de el păream a fi.
trină, așezat pe un scăunel, îmbrăcat într-o Ceea ce auzeam cu claritate, însă, erau frânturi
pijama de-o culoare compromisă, albastru cu din versurile lui Nichita, cu muzica lor însoți-
alb, asemenea celor de la spitale, și un mantou toare: Mă tem că n-o să te mai văd, uneori/ ....
pe deasupra ei, stătea un bărbat de vârstă in- aripi ascuțite până la nori,/ că ai să te ascunzi
certă, cu fața pământie ca a acelora bolnavi de într-un ochi străin/... frunză de pelin.
ciroză, cântând la o chitară.
Nu, e prea mult, mi-am spus. Această di-
mineață este una draconică, vrea cu orice preț
să mă înspăimânte și să mă facă bun de nimic.
M-am oprit preț de câteva clipe, privind inso-
litul chitarist care, absorbit de muzica sa care
nu răzbătea în afară, nici că îi păsa că cineva,
de pe trotuar, l-ar putea privi dezorientat de
poza deșucheată pe care o arăta dis-de-dimi-
neață.
La un moment dat, din spatele chitaris-
tului, se deschise încet ușa aceea albă, pe ca-
re-o privisem în trecere de-atâtea ori și despre
care dimineți la rând m-am tot întrebat oare



61
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

PROZĂ


Adrian ȚION stresează tot mai mult cu zgomote şi mişcări

REFLEXII SIDEFII repezite prin cameră. Uşile sunt tot mai des
trântite cu furie. Se intră vâjâit şi se pleacă
izbind cu picioarele parchetul laminat. Lumi-
Tot mă gândeam, nile sunt aprinse şi stinse de zeci de ori într-o
în momentele de linişte seară, semn că spiritele sunt agitate. Sunt cău-
de după furtuna răscoli- tate hainele de toamnă, mai groase, medica-
rii apartamentului de in- mentele de gripă din sertarul comodei. E cu
truşii cu mandat de per- siguranţă bolnav cineva, poate aia mică, zgâita
cheziţie, de ce suntem alintată de un tată prea bun. Algele atârnă pe
noi obligaţi să suportăm pereţii de sticlă ca mătasea broaştei prin bălţi.
toanele, umorile bipez- Din acest motiv figurile care se perindă prin
ilor care roiesc în jurul faţa noastră sunt estompate. Nişte umbre în-
nostru cu tot felul de fricoşătoare alungite pe pereţii camerei. Cum
preocupări bizare. Ne-au capturat ca să le în- să nu te sperii de asemenea arătări? Îngrijitor-
frumuseţăm viaţa, dar nu-şi dau seama că viaţa ul mare nu mai are timp de noi. Pe semne e
noastră e altundeva. Ce ne oferă îngrijitorii foarte ocupat, îngrijorat de ceva. Îngrijitorul
mediului nostru e doar un surogat artificial, o cel mic le dă prea multă mâncare ţărilor din
imitaţie. În libertate nu aveam nevoie de îngri- acvariul lui fără să-şi dea seama cât de mult
jirea lor. Ei au poluat apele sacre, sunt ucigaşi deteriorează calitatea apei. Un pui al spe-
desfrânaţi. Ne descurcam în iazurile pure fără ciei dominante care debordează. Va sări şi el
compania lor, fără să ne ţină sub control. Ei din vivariul pus la dispoţiţie? Pune în peri-
au atâtea de rezolvat, indivizi aferaţi mânaţi col specii sidefii frumose, dar nu-i pasă. Are
de câştig şi de pradă, s-au vârât cu capul în preocupări expansioniste. Se imaginează în
rădăcini otrăvite şi otrăvesc tot ce ating. Se alte spaţii, în alte familii, între părinţi mai pe
erijează în falnici demiurgi de tinichea, cre- gustul său. I s-a spus cum să procedeze, dar nu
atori de viaţă, dar viaţa lor se împuţinează. Se ascultă de niciun sfat. Are un comportament
usucă pe picioare şi nu-şi opresc expansiunea, rebel, deşi ascunde o inimă simţitoare şi un-
nesătui şi nepăsători la consecinţe. N-au milă eori lăcrimează la orice vorbă răstită. Cred
în dorinţa lor de a domina totul. Ucid şi stăpâ- că are vârtejuri nepotolite în cap şi până nu
nesc, se războiesc între ei, se caţără pe scara le proiectează în real nu-i sănătos. Umblă cu
demnităţilor publice afişând simboluri sfinte limba scoasă după afecţiune, dar se blindează
în spatele cărora uneltesc neîntrerupt cu arma în indiferenţă ofensatoare. Chiar dacă zgâita
răzbunării sub haină. Nu înţeleg cum de au alintată e bolnavă şi au căutat prin sertar me-
ajuns ,,specia” dominantă. dicamente de gripă, nu ăsta e motivul agitaţiei
Depindem de nazurile lor, trebuie să le din apartament. După ce dai leacurile unui
facem pe plac întocmai aşa cum s-ar juca, să bolnav, poţi sta liniştit o vreme. Micul rebel îşi
spunem, cu o mâţă sau cu un câine de aparta- face temele, fetiţa bolnavă e întinsă în pat în
ment. Numai că între noi este un perete de sti- altă cameră, aşa că cele două umbre majore,
clă şi noi nu ne lăsăm mângâiaţi decât cu pri- umbra-femeie şi umbra-bărbat vin aici, în
virea. Ei nu pot pătrunde în mediul nostru, e camera asta, să se certe ca să nu fie auziţi de
privilegiul nostru de a nu ne lăsa contaminaţi. copii. Înotătorii sidefii se ascund în tufele de
Nimeni nu ne întreabă ce ne doare. Îngrijitorul Cryptocoryne Lutea să nu-i mai audă, să scape
nostru matur se străduieşte să avem tot ce ne de stres. Sanitarii îşi vâră trompa în nisip. Gu-
trebuie, dar alţii nu-l lasă în pace. Îl tracase- ramii, cei mai fricoşi, stau pitulaţi la nivelul ni-
ază, trag de el de parcă ar vrea să-l elimine din sipului şi când nu mai pot suporta mişcările
cursa convieţuirii. Săracul, şi-a ascuns bruma din exterior, înoată bezmetic.
de avere în nisip să fie în siguranţă şi imediat Mie îmi place să observ şi nu mi-e frică
au apărut căutătorii, scormonitorii diavoleşti. de umbre. De altfel, nici n-am viteză la înain-
S-a schimbat mult atmosfera din casă tare, ca sumi sau jandarmii rapizi, să mă as-
în ultimul timp, din moment ce şi pe noi ne cund cine ştie pe unde şi atunci mă resemnez



62 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

PROZĂ



să privesc prin bino- sa. Nu se complace în ape molicioase, nu se
clul cu care sunt înz- lasă prinsă în năvodul mediocrităţii unei vieţi
estrat natural. Privesc de familie. Ţinteşte mai sus, mereu mai sus. E
de la distanţă şi anal- femeia-spectacol, femeia-fotomodel, elegantă
izez. Atâta pot să fac şi şi admirată. Exhibiţiile o încântă, o excită ca o
eu, ca rudele mele din mână de bărbat pusă pe sân. Ratarea carierei
China, caraşii greoi, de modelling i-a întunecat viaţa.
imperiali, cărora le-au Când partenerul de viaţă îi dezvăluie
ieşit ochii mult în afară planurile sale de viitor, umbrele de pe perete
de atâta privit. Ochi încep să vorbească cu litere mari. Umbra fe-
exoftalmici obţinuţi meie se răsteşte la umbra bărbat: Ţi-ai pierdut
prin multe încru- minţile? Vrei să ajungem muritori de foame?
cişări, pentru mine simplu defect profesional Să nu mai aud de Anton ăsta că-l calc în pi-
de ţaţă curioasă. Când umbrele se îndreaptă cioare! Acum vrea să tragă banii de pe tine,
spre sticlă fug speriaţi care încotro. Se izbesc te ameţeşte cu apă rece şi tu pici de fraier ca
de sticlă, se avântă spre un colţ, se zvârcolesc întotdeuna. Cum să faci împrumut la bancă
disperaţi şi unii îşi dau drumul, involuntar, în pentru a începe aventura cu magazinul? Eşti
neantul camerei, fără să ştie că salvarea asta e nebun? Cu ce garantezi? Cu casa? Să rămânem
moartea. Cum a păţit sumi cel blând fugărit de şi fără casă, asta ar mai lipsi. Ai înebunit de-a
fratele lui agresiv din bazinul băiatului. Când binelea! Nu stă, nu are răbdare să asculte ar-
au loc tulburări nervoase, mereu se întâmplă gumentele lui. Umbra-bărbat gesticulează
o tragedie. Data trecută, când umbrele au fost mult, dar nu e convingătoare: Nu vezi, fiecare
în conflict, doi gurami-fraţi au ajuns pe par- a investit în ce crede că poate face mai bine. Eu
chet, în dosul stativului. S-au speriat atât de altceva nu ştiu să fac şi am convingerea că lu-
tare săracii că n-au mai ştiut ce fac şi în cele crând susţinut voi ajunge la banii necesari să
din urmă şi-au găsit liniştea în moarte. N-au ne luăm maşină. Cei care au în sânge negoţul
fost observaţi de cei plini de nervi decât a s-au apucat de tranzacţii, s-au lansat în afac-
doua zi, pe lumină. Prea târziu. Nici măcar de eri, care ştiu face agricultură şi-au cumpărat
o înmormântare ca lumea n-au avut parte. Au pământuri, care ştiu scrie şi n-au putut publi-
fost pur şi simplu aruncaţi la gunoi. Ce e viu e ca înainte, scriu cărţi de nu-i mai poate nimeni
supus traumelor existenţiale, ce-i mort nu mai opri, fac ce le place să facă şi ce ştiu să facă mai
are valoare de întrebuinţare. bine. Mulţi au pornit de jos, s-au împrumutat
Umbra-femeie nu ne iubeşte. Mai multă la bănci şi au reuşit. Trebuie să încerc şi eu.
candoare găseşti în ochii unei muşte rătăcite, Nu vreau să fiu toată viaţa un angajat la stat
aşezată întâmplător pe dunga acvariului, decât cu salariul ăsta de bugetar. Vreau să câştig. E
în ochii ei de un albastru sticlos, înţepător. şansa mea. Fără să stea prea mult pe gându-
Simt de departe vibraţiile corpului ei care ri, umbra femeie concluzionează firesc: Şansa
transmit energii negative. E mândră de fru- mea e să divorţez de un om care nu trăieşte cu
museţea ei insuficient valorificată. Exemplar picioarele pe pământ. Eu nu-ţi girez nebuniile.
tipic pentru specia dominantă care mereu tre- Nici nu-mi trece prin cap să semnez aşa ceva.
buie să performeze, să promoveze ceva. Rar îşi Fără semnătura mea pentru garantarea credi-
aruncă privirea spre noi şi atunci cu un fel de tului cu apartamentul nu vei primi niciun ban.
condescendenţă arogantă sau la insistenţele Adio! Şi iese trântind uşa. După câteva clipe se
copiilor care vor să-i arate ceva deosebit: nişte întoarce să-l informeze: Eu îmi schimb job-ul.
alevini eclozaţi recent, o bătaie între doi mas- Mi-am găsit ceva mai bun. De săptămâna vii-
culi de betta, jocul nupţial al peştelui cu spadă. toare voi lucra la restaurantul Corso. Rămâi cu
După ea lasă dâre de parfumuri otrăvitoare. E bine. Pa! Sărmana uşă e din nou trântită. Situ-
o fire rece, indiferentă, care tinde să-şi trăias- aţia a sărit din ţâţâni de-a binelea şi bufnitu-
că viaţa în afara căminului. E ţâfnoasă şi din rile sunt mai puternice ca oricând. Cearta lor
cale afară de ambiţioasă. Trânteşte cât colo tot iar va trimite vreun înotător sidefiu la moarte.
ce nu îi e pe plac şi merge înainte spre ţinta Fragment din romanul Ape salmastre



63
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

TRADUCERI


NEMEŞ CRINA-MARIA din ce în ce mai mult. Cu toate astea, o să îmi

ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY spui că zgomotul vântului în frunzele cedrului
este acela care cheamă sucurile pământului
ori magia strigătului hienelor care schimbă în
Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la hienă carnea gazelelor săbatice? Carnea hie-
Lyon în 29 iunie 1900 și a murit în 31 iulie 1944, nelor se formează din carnea gazelelor, cedrul
când avionul pilotat de el a fost doborât, în tim- crește din sucurile pământului. Credincioșii

pul unui zbor de recunoaștere, deasupra Mării noii tale religii se formează din cei necredin-
Mediterane. cioși. Dar niciodată, nimeni nu este determi-
Este autorul a numeroase romane, premi- nat de limbaj dacă limbajul nu are puterea de

ate: „Courrier Sud”(„Curierul de Sud”), „Vol de a absorbi.
nuit” („Zbor de noapte”), „Terre des Hommes”(„- Absorbi când te exprimi. Iar dacă eu te

Pământ al oamenilor”), „Pilote de guerre”(Pilot exprim, ești al meu. În mod necesar, tu te im-
de război”), „Le Petit Prince”(„Micul prinț”). plinești prin mine. Pentru că limbajul tău de
Paginile de mai jos sunt din „La Citade- aici înainte sunt eu. Acesta este motivul pen-
lle”(„Citadela”, 1948), o lucrare publicată pos- tru care spun despre cedru că este limbajul

tum. Romanul grupează temele principale ale pământului căci el, devine, prin cedru, mur-
operei lui Saint-Exupéry și cuprinde însemnări mur de vânt.
făcute cu ocazia misiunilor de luptă. Dar cine, dacă nu eu, îți propune un ar-

CLX bore prin care să te împlinești?”
Așadar, de fiecare dată când, asistam la
„Așa și, îmi spuneam, nu există ziduri acțiunea unui om, nu încercam deloc să-l ex-
de apărare. Cele pe care le-am construit, dacă plic prin tărăboiul fanfarei sale-căci poți, la fel
servesc puterii mele, este pentru că ele sunt de bine, să o urăști și să o respingi- nici prin
efectul puterii mele. Dacă servesc permanen- acțiunea jandarmilor, căci ei pot să facă să su-
ței mele, este datorită faptului că sunt efectul praviețuiască un popor care moare dar nu pot
permanenței mele. Dar nu numești zid de apă- construi. Ţi-am vorbit despre imperiile puter-
rare pielea animalului dacă acesta este mort. nice care decapitează santinelele adormite,
Dacă auzi că o religie se plânge că oame- de unde deduci, în mod fals, că forța lor vine
nii nu se lasă cuceriți, nu poți decât să râzi. Re- din rigoare. Căci un imperiu slab, dacă deca-
ligia trebuie să-i absoarbă pe oameni, nu oa- pitează acolo unde toți dorm, nu este decât
menii să i se supună. Nu reproșezi pământului un bufon sângeros, în schimb imperiul puter-
că nu poate să creeze un cedru. nic își umple membrii de forța sa și nu tole-
Crezi că cei care predică o religie nouă, rează somnul. Acțiunea omului nici măcar nu
dacă o distribuie în lume și îi orânduiesc pe oa- încercam să o explic prin cuvintele enunțate
meni, aceasta este datorită zgomotului pe care ori argumentele inteligenței, ci prin puterea
îl fac, abiliății promisiunilor ori fastului predi- de neformulat a structurilor noi și fertile așa
cilor lor? Am ascultat prea mult timp oamenii precum este această față de piatră pe care ai
ca să nu înteleg sensul limbajului. Faptul de a privit-o și care te schimbă.
transporta din celalalt în tine ceva puternic, CLXI
un punct de vedere nou, care încearcă să se
alimenteze din el însuși. Sunt cuvinte pe care Noaptea a venit și eu m-am urcat pe co-
aruncându-le ca pe niște semințe, au puterea lina cea mai înaltă a regiunii pentru a privi
să absoarbă pământul și să-l aducă în forma orașul dormind și stingându-se în jur, în în-
cedrului. Fără îndoială, ai fi putut să semeni un tunericul universal, petele negre ale taberelor
măslin și să-l aduci în formă de măslin. Atât mele în deșert. Făceam acest lucru pentru a
unul cât și celalalt vor prospera, multiplicân- sonda preajma, știind, în același timp, că ar-
du-se de la sine. Fără îndoilă în cedrul care mata mea era putere în mers, orașul – pute-
crește vei auzi vântul cântând din ce în ce mai re închisă asemenea unui butoi cu pulbere și
puternic. Iar dacă rasa hienelor se multiplică, că dincolo de această imagine a unei armate
vei auzi strigătul hienelor umplând noaptea adunate în jurul polului său, o altă imagine în-



64 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

TRADUCERI



ainta și-și întindea rădăcinile, despre care nu
puteam ști încă nimic, legând, fără a face vreo
deosebire, aceleași materiale și încercam să
citesc în noapte semnele acestei gestații mis-
terioase, nu cu scopul de a o preveni, ci pentru
a o guverna, căci toți, în afara santinelelor, ple-
caseră să doarmă. Chiar și armele se odihnesc.
Dar iată că ești o navă în fluviul timpului. Și
a trecut deasupra ta acea lumină a dimineții,
a amiezii și a serii, facând lucrurile să evolue-
ze puțin. Apoi momentul tăcut al nopții, după
ultima rază de soare. Noapte profundă și des-
chisă viselor, căci doar lucrurile care se perpe-
tuează de la sine, se fac singure, asemeni căr-
nii care se vindecă, sucurilor care se creează,
pasului de rutină al santinelelor, noapte des-
chisă servitorilor căci stăpânul a plecat la cul-
care. Noapte pentru repararea greșelilor căci
efectul lor este asociat zilei. Iar eu, noaptea,
atunci când sunt învingător, îmi amân victoria
pe mâine.
Noapte a ciorchinilor care așteaptă cu-
lesul. Noapte a inamicilor înconjurați, care nu
mi se vor preda decât ziua. Noapte a jocurilor
făcute, dar jucătorul a plecat să doarmă. Ne-
gustorul a plecat să doarmă, dar a lăsat porun-
ci paznicului de noapte care face cei o sută de
pași. Generalul a plecat să doarmă, dar a lăsat
poruncă santinelelor. Căpitanul a plecat să
doarmă, dar a lăsat porunca omului de servi-
ciu și acesta îl aduce pe Orion care se plimbă
acolo unde trebuie. Noapte a poruncilor bine
date și a creațiilor suspendate.
Dar, de asemenea, o noapte în care se
poate trișa. În care jefuitorii își iau fructele.
În care focul aprinde șurile. În care trădătorul
pune stăpânire pe cetate. Noapte a strigătelor
care răsună. Noapte a stâncii ce lovește vasul.
Noapte a revelațiilor și a minunilor. Noapte a
trezirilor Domnului-care răpește- căci cea pe
care o iubeai, poți să o aștepți de acum înainte
să se trezească!
Noapte în care se aud vertebrele tros-
nind. Noapte ale carei vertebre le-am auzit
mereu trosnind asemeni îngerului ascuns, pe
care-l simt răspândit în poporul meu și pe care
o să-l eliberez într-o zi.
Noapte a semințelor primite.
Noapte a răbdării Domnului.






65
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

FABULE


Constantin CUBLEŞAN Garanția că e voie să vânezi din iarnă-n

VÂNĂTOAREA DE URŞI vară.

Am bătut cărări umbrite, am trecut prin
Într-o zi cu cer se- luminișuri,
nin și cu soare cam apa- Am urcat costișe-abrupte și ne-am pră-
tic vălit pe râuri
Ne-am vorbit să Ce aduc de sus din munte apa lină și cu-
mergem veseli, dintr-un rată
sat fără de hoți, Cu lipani și păstrăvi iuți înotând sprin-
Înarmați cu puști țari prin unde,
germane, englezești și Însă urși pe nicăierea n-am văzut să cal-
chiar rusești ce iarba
Să vânăm, pe cât se Verde, grasă numai bună de păscut pen-
poate, urși de-ai noștri, tru căprițe,
strămoșești, Căci pădurile bătrâne, ce să vezi ?!, erau
Dintre cei ce se-nmulțiră pe sub munte, tăiate.
în făget Unde să mai stea martinii ?!, izgoniți de
Unde e știut, vezi bine, se găsește loc de tămbălăul
taină Drujbelor ce merg într-una, în prostie, zi
De iernat prin vizuine, dar și-n codrii de și noapte
brădet. Ca să facă de hatârul braconierilor pră-
siți
Am luat cu noi și câinii, cei dresați, de vâ- Prin parchete forestiere, pentru-nstrăi-
nătoare, nări tăcute,
Dar n-am angajat gonacii, mulți chemați Ocrotiți de Parlament.
pentru mistreți
În pustiu de rezervații, unde vin din lu- Și cum stam la ceas de-amiază, tolăniți
mea largă pe câte-o rână,
Aroganții domni, să-i prindă ca din țarc Îmbucând ce-aveam în traistă, păgubași
ori din coteț – ca-ntotdeauna,
Asta nu e vânătoare ci măcel în toată le- Numai ce, ivit de-aiurea, un bătrân cu
gea; țundra sură
Vai de țaran-n care Statul le îngăduie fes- Ne grăiește-n vorba-i dulce, mucalit ne-
tinul voie-mare,
Ca să gâlgâie-n gâtleje de spoiți și parve- Știutor însă de fapte și mai bune și mai
niți rele: „– Apoi,
Din hârdaie, ca din gârlă, la ospețe-de-as- Cum se face oare, dragii moșului, de nu
tea, vinul. știți
Că pe urși de-acum pe-aicea nu-i vedeți
Noi eram de toți doar șapte, adunați pe nici din greșeală.
veresie: În orașe, prin cartiere își fac veacul și po-
Nașul, unchiul, vărul, tata și copiii, doi, zează
Să fie, curioși, nevoie mare, ca să vadă Celor ce se pun cu dânșii să răstoarne
Cum se-mpușcă fără teamă fiara codri- tomberoane.
lor, de veacuri, Urși-s citadini de-acum dacă nu mai au
Culegând astfel trofee vânători de mese- pădurea.
rie Și-a schimbat pe-ntregul firea rânduieli-
Cum sunt vărul și cu nașul, membrii fon- le de veacuri
datori, se știe, Astfel că vânatul ăsta nu-i de voi, bieți
În vestita oaste-aleasă de pescari și vâ- cioflingari
nători, Câtă vreme totul este doar pentru parla-
Cu carnetele vizate și la zi cu ce s-ar zice: mentari”.
cotizția lunară,



66 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

FABULE



Și-am făcut întoarsă calea, cum să spun spate,
?, cu mâna goală O locomotivă, alta, care să ne tragă-n câr-
Dar să nu fim de rușine am pușcat vreo că
șase ciori – Până-n gara-n care ne-am urcat în tren
Cine știe dacă și-astea sunt de-acum în- cu toții
găduite Mai acum câteva ceasuri, să fi fost de-
Pentru plebea de la noi… atunci vreo patru
Sau până i-or prinde-n grabă pe acei ce
BALADA ŞINEI LIPSĂ spun că-s hoții.
Prinde-i, unde? pe briganzii despre ca-
re-aflăm acum
Mai dăunăzi urc în trenul ce se duce spre Că și-n Franța sunt vestiți pentru chiar
Galați aceleași fapte.
Năzuind ca înspre seară să cobor pe la
Urlați Așteptând cuminți sau gureși, între timp
Unde am un văr de mamă pripășit pe la se face noapte
o școală Căci vehicolul salvării s-a stricat și el pe
Care funcționează încă dar cu-o clasă ta- drum.
man goală Și dintr-un depou de-aiurea să sosească,
Pentru că din sat copiii au plecat, cu mic cum-ne-cum,
cu mare, Trebuie să vină iute alt mijloc de tracți-
În Italia-nsorită cu părinții, la lucrare în une
construcții Că, vezi Doamne, nu prea sunt din alea
Pe parale mult mai bune decât pe la noi bune
prin țară Toate-s vechi și rablagite – piese de mu-
Și de-o fi să se întoarcă vreodată… nu-i zeu de-acum.
nădejde.
Uite-așa se-ngroașă gluma că de unde
Dar nu despre ei, se cheamă, că voiesc a s-ai răbdare
povesti Ca să stai în câmp o noapte, și-nc-o zi și
Ci de trenul ce de-odată din avântu-i se înc-o noapte
opri Fără apă, fără pâine, pomenind pe rând
Unde-i câmpul cel mai sarbăd și pustiu toți sfinții
cât vezi cu ochii Și pe cei de la transporturi și pe cei ce
Căci, ne spune călăuzul – cel ce cată de conduc țara?
bilete
Prin vagoane, de veghează să nu urce va- Tot ce vrem mai mult pe lume e să nime-
gabonzii, rim iar gara
În tradiția locală, să-l corupă chiar pe De unde-am pornit în zare ca-ntr-o mare
nașul – aventură
Că mai pas de mers-naite întrucât nu Că la noi, să faci o treabă e o mare teva-
mai sunt șine tură
Care-au fost subtilizate de experții-n Niciodată nu știi sigur de-o să-ajungi un-
fapte rele: de-ai voi
Căldărari, ori chiar romalii, cum se spu- Stai de-a surda să apară șina lipsă, șina
ne pe domnește, dreaptă.
Să le ducă, de nevoie, la fier vechi, la Dar, de unde, vreodată, când și cine s-o
Combinat. găsească
Fapt ce-ar face să rămânem sinistrați, Ca astfel, cinstit, de-a dreptul, să te poți
pierduți în noapte. la drum urni?!
Pentru câte cesuri, încă, cine poate ca să
știe.

Se așteaptă ca să vină, ori din față ori din



67
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU


Irina PETRAŞ bunica arhetipală ar putea fi descrisă împrumu-

DESPRE BUNICI tând secvențe din portretul Mamei lui Blaga: „o
ființă primară. Eine Urmuter, cum îi spuneam eu
mai târziu, făcând uz de un cuvânt nemțesc, ce
Voi relua câteva mi se părea că i-ar cuprinde chipul și prin care
secvențe din răspunsul o proiectam în arhaic... cu instincte materne și
pe care îl dădeam cu ani feminine preistorice... în sensul deplinătății vita-
în urmă la o anchetă des- le, grele, masive.... Existență încadrată de zarea
pre bunici, din Dilema, magiei...”
lansată de Marius Chi- Câteodată, locul și bunicii sunt totuna, ca
vu, cel care a și coordo- la Ionel Teodoreanu: „Și ulița, și bunicul erau
nat apoi Cartea cu bunici bunicii unui râs de copil”. La Delavrancea, „bu-
apărută la Editura Hu- nicul stă pe prispă și numără florile scuturate
manitas în 2007. Căzuse de adiere”. Bunicii par să aibă rezerve inepui-
în sarcina mea să scriu zabile de răbdare, deși timpul îi numără și pe
un fel de introducere despre bunicii din cărți. ei: „Bunica își înfigea furca cu caierul de in în
Iată: brâu și începea să tragă și să răsucească un fir
Bunicii din cărți. Etimologic, bunătatea lung și subțire. Glasul ei dulce mă legăna... Era
se așază definitiv pe fruntea bunicilor scriși și așa de cald, așa de bine în poala bunichii... O
ne-scriși. Limba română nu reține decât ara- adiere încetinică îmi răcorea fruntea... Norii
reori autoritatea și bătrânețea. În engleză, albi, alunecând pe cerul albastru... Avea o poa-
germană și franceză, de pildă, are putere au- lă fermecată, și un glas și un fus cari mă furau
toritatea, de îmblânzit, eventual, cu diminuti- pe nesimțite și adormeam fericit sub privirile
ve. În română, Bunul și Buna, cu diminutivele și zâmbetul ei”. La Sadoveanu, „bunicuța era o
asumate Bunicul și Bunica, nu sunt concurați ființă mititică și blândă, cum trebuia să fie o
de tata ori mama mare, nici de tata ăl bătrân bunică”, iar bunicul – „un bătrân voinic, roșu la
și mama a bătrână. Calitatea esențială e bună- obraz, cu plete albe”. Bunicii Lizucăi răsar din
tatea, cu înțelegerea și îngăduința alături și de poveste, din vis, ei sunt limanul. Toate relele
ambele părți – înțeleaptă, din partea bătrânu- au trecut odată cu noaptea rătăcirii: „Era în
lui, condescendentă, din partea tânărului. O fe- căsuța bunicilor ei... Pe fereastra deschisă nă-
meie bătrână oarecare e babă, dacă nimic bun vălea soarele. Perdeluțele de borangic fâlfâiau
nu se numără în apariția ei, dar e o bunicuță, ușor și boarea dimineții mâna până la copilă
dacă are atributele îngăduinței ocrotitoare. murmurul prisăcii și miresme de mătăcină și
Bunicii din cărți, dar și din viață, sunt isop”. La Vlahuță, un fel de bunică e mama Ilin-
legați de un loc („un pământ, un vânt sau o ca, „aceeași bătrânică, sprintenă și veselă, dul-
uscăciune, o apă sau o lumină”, în care, cum ce la vorbă”. La Dimitrie Anghel, „triști și buni,
ar spune Bachelard, căutăm „culoarea noas- privesc ochii bunicilor”, iar „gura bătrână” ci-
tră fundamentală”), locul natal, cel spre care tește sau spune povești cu „un zâmbet duios,
te îndrepți cu amintirea sau aievea (verbul e ca o geană de zi”. La Ion Creangă, bunicul Da-
aici foarte propriu, întoarcerea spre/la bunici vid din Pipirig, cel care face elogiul cărții și al
aduce îndreptarea, fie și părelnică, a relelor di- învățăturii, „era așezat la mintea lui, își căuta
năuntru și din afară). Un loc care nu se schim- de trebi cum știa el și lăsa pe bunica într-ale
bă și care împrumută desenul „casei onirice”. E sale, ca un cap de femeie ce se găsea”. Bunica
mic, cald, ocrotitor, mângâiat de o adiere, de o era „miloasă din cale-afară”, lăcrima sau plân-
boare, miroase a flori și a cer albastru. E vechi gea din te miri ce, însă ea e cea care-i scapă de
și veșnic, chiar și atunci când Bunica se pregă- râie.
tește să moară: „Aici lucrurile rămân înțepeni- Tata mare și Mama mare evocă ideea de
te cu anii” – constată împăcat Anton Holban. autoritate. Dacă familia, cu ale ei mai multe ge-
Bunicii sunt cei care, asemeni moșului Simion nerații, locuiește în aceeași casă, bunicul pare
al lui Lucian Blaga, au pus „temeiurile largi și să nu încapă. Tata mare, stăpânul suprem, ori
simple”. De altminteri, moșul este originar și moșul, stăpânul de fundal etern, îi iau locul.
întemeietor. Strămoș, bunic, bătrân înțelept și Literatura noastră are, prin Caragiale, o Mam’
statornic, veghează și dăruiește (vezi iposta- mare celebră și atipică. Lumea de tocmeală
za instituționalizată de Moș Crăciun). Tot așa, în care se învârte o hotărăște nu atât bună,



68 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU



cât laxă și ridicolă. Gesturile ei nu (mai) sunt cutie de păpuși, cu petece colorate, cu nasturi
vechi și întemeietoare, ci noi și pestrițe: „Mam’ de toate culorile, cu „cipcă” (dantelă) făcută
mare îl sărută pe nepoțel... Apoi își potrivește de mâna ei. Dar, mai ales, râdea cu poftă, spre
pălăria” și iar „îl sărută pe nepoțel”, apoi „își consternarea tuturor, de întâmplările rele ale
face cruce și aprinde o țigară”. În fine, „mam’ celorlalți. Nu de marile, adevăratele tragedii,
mare doarme în fundul cupeului cu puișorul ci de inerții, de gesturi grotești, de convenții și
în brațe”, amândoi retrași într-o mică și vino- prejudecăți. Când am citit Râsul lui Bergson, la
vată cârdășie, dar nu buni prieteni, legați unul ea m-am gândit mai întâi. Pe Bunica – pe Maria
de altul, precum bunica și nepotul lui Holban: Siminii – o visez adesea. De cele mai multe, mă
„Ţin în mână mâna ei, bătrână, dar caldă, fre- visez rătăcind pe ulițele Nocrichului – în care
mătătoare, scumpă”… ajung mereu din întâmplare cu cine știe ce tre-
Bunicii țin de poveste, de pofta de a spu- buri – și încercând să găsesc drumul, să aflu ce
ne și de a asculta povești amăgitoare. Leac mai face, să-i duc niște dulciuri (era meșteră
bun (bunic?) când lucrurile (par că) nu se mai în făcut dulciuri mai puțin obișnuite la țară:
așază. Să-i mai pomenesc aici doar pe cei din lichior de ouă ori de ciocolată, tort de cioco-
Cartea șoaptelor a lui Varujan Vosganian. Înțe- lată, dar și nemaipomenitele hencleșe, firește).
lepciunea vag mucalită a bunicilor Garabet și O găsesc foarte bătrână, slabă, uitată, tristă și,
Setrak („Așadar, războiul nu s-a terminat” căci cu inima strânsă, îndrept ce se poate îndrepta.
„nu e decât unul. Doar că izbucnește mereu în Oricum, de la ea (și de la mama, firește) mi-au
altă parte, ca urticaria. Cu cât te scarpini mai rămas o mulțime de „vorbe” cu tâlc la care tri-
tare, cu atât se aprinde mai rău. Până la urmă, mit adesea în scrisul meu.
istoria nu e decât o lungă scărpinătură”), nu Tata, Ioan-Pavel, era fiul lui Petraș Ghe-
îndeamnă la uitare, ci la asumarea pentru tot- orghe, cantonier, dintr-o familie de agricultori
deauna a unor fapte care umbresc umanitatea și mineri la minele de aur din Baia Mare, și
însăși, în întregul ei. al Irinei, născută Cosma, fiică a învățătorului
Bunicii mei. S-a întâmplat să cunosc Ioan Cosma, cantor și docente de Ilba, cum stă
doar o bunică, din partea mamei, și un bunic, scris pe cruce, cel care înființase prima școală
din partea tatei. Mama mea, Ana, era fiica Ma- românească în Ilba, și a Iulianei Anițaș. Irina
riei Ganea, al cărei tată, Iosif Ganea, murise în era cea mai mică din cei 13 copii ai învățătoru-
primul război mondial, văduva, Maria Simina lui. La rândul ei, a avut nouă copii. Vlăguită de
Roșca, crescând singură patru copii. Maria, sarcini, s-a stins la 40 de ani (muriseră, ea și
bunica mea, s-a logodit la 15 ani cu Ion Popa ultimul fiu, Ștefan, fiindcă nu voise să lipseas-
din Măgău, Cluj. Acesta avea să plece în Ame- că, pe un ger năpraznic, de la biserică...). Tata a
rica și să trimită, curând, bani ca să-l urmeze rămas orfan la 11 ani, așadar pe bunica Irina,
și logodnica, pe care o lăsase, de altminteri, în- al cărei nume îl port, nu am cunoscut-o. Pe bu-
sărcinată. Simina a aruncat banii în cuptor: nu nicul Gheorghe, tatăl tatei, l-am întâlnit doar
dorea să-și lase fiica să plece atât de departe. de câteva ori, cu prilejul vizitelor periodice
Ion Popa moare nu după mult timp în Ameri- ale Petrașilor risipiți în toată țara la casa pă-
ca. Maria o naște pe Ana, mama mea. Fără să se rintească de la Ilba. Subțire, mustăcios, demn,
mai căsătorească vreodată, Maria Siminii mai introdusese un soi de protocol în relațiile de
are încă trei copii. Îi crește singură, cu o dra- familie care mă intimida. Se recăsătorise ca să
goste posesivă și cu o deloc mascată mândrie aibă cine să îngrijească de copii după moartea
că se poate descurca fără ajutor. Bunica, mama Irinei, dar, oricât se străduia, maștera a rămas
mamei, era, așadar, o femeie aprigă, foarte ac- maștera pentru copii, mai ales pentru cei mai
tivă în viața comunei, care-și petrecea serile mici. Despre bunicul știu mai multe din jur-
citind povești cu o plăcere în stare să ne facă nalul tatălui meu, Cartea vieții, pe care l-am
pe noi, nepoții, geloși. Se purta dreaptă, în cos- publicat după moartea lui, acum două decenii.
tumul alb-negru (alchimic?!) de sibiancă, și nu Lucrez acum la o carte în care toate frânturile
i se părea deloc ciudat că lumea o ascultă și de amintire cu părinții și bunicii mei vor încer-
i se supune. Tot ea știa să râdă de nimicurile ca să reconstituie un tablou coerent, pe care
caraghioase ale vieții – era din neamul Co- să-l pot numi… viața mea.
droaiei, o rudă mai îndepărtată, o bătrână ce
trăia singură într-o căsuță în fundul grădinii
și-și trecea vremea împodobindu-și-o, ca pe o



69
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU


Titu POPESCU de sinteză care definește omul aflat între mo-

CULORILE ROMEI dernitate și ethosul național. Vechimea este
supusă, prin culoare, unei actualizări văzute și
retorice. Culoarea evidențiază expresiv struc-
Dacă pinii Romei tura obiectului prin intermediul impresionis-
își diversifică prin insis- mului pe care îl adaugă. Culoarea creează efec-
tență oferta lor sonoră te impresioniste pe care le scoate din chiar
(vezi Respighi), de ce nu esența obiectului arhitectural. Impresiile pic-
ar vorbi și culorile care turale fac lumina mai vie și mai penetrantă.
saturează Roma? S-a fă- Dacă arhitectura se bazează pe echilibrul din-
cut experiența de a se tre masă și geometrie, geometricul, raportat la
decoda registrul croma- cer, provoacă impresia de culoare, în acepția
tic prin atribuirea unor înaltă a cuvîntului. Stilul clasic uzează de po-
numere: de ce nu s-ar licromie, dar efectul rămîne pur arhitectural
face prin alegerea ve- fiindcă vopseaua nu face decît să indice lini-
chimii corespunzătoare, prin evidențierea cu- ile geometrice, ca de exemplu culoarea albă
lorilor în funcție de statuile care le exaltă? Se care înlesnește percepția siluetei geometrice
știe că statuile antice erau colorate – iată un a unei clădiri.
sincretism artistic menit să intensifice efectul Roma este în măsură să contrazică re-
produs. Nu au tradus latinii, făcîndu-l un con- țeta turistică după care ruinele părăsite des-
cept de filosofie practică, aforismul lui Hipo- figurează peisajul, din contră ea întreține o
crate, Ars longa, vita bravis? – deoarece culoa- complicitate a regnurilor, zidurile ei seamănă
rea prelungește arta în viață și-i dă o mișcare pinilor bătrîni, care par și ei să dureze de la
memorabilă, o dispune spre imortalizare? De început. Arborii sunt un pretext pentru fîn-
aceea, latinii făceau din exercițiul scrierii un tînile ce creează o atmosferă de basm lacustru
act zilnic, zicînd după Plinius (Istoria natura- și artificii acvatice, de irealități luminoase. O
lă), Nulla dies sine linea, ceea ce se aplică și la Roma fără ruine înseamnă o Roma fără un stil
pictură, nu numai scriitorilor. propriu. Ea dă un spectacol arheologic care
Albul masiv, cît un oraș, al monumentu- se oferă luxuriant reveriilor noastre. Rigoa-
lui lui Vittorio Emanuele, din Piața Veneției, rea romană și rafinamentul elenistic, armo-
culoarea pulverizată în mii de irizări, la Fonta- nia proporțiilor și finețea detaliilor sunt sub-
na di Trevi, culoarea posomorîtă de prea multă sumate construcțiilor care-i conferă aspectul
vechime, de la Pantheon, culoarea formidabil marmorean și monumental unic, de străluci-
străpunsă de găurile negre de la Colosseum, tă civilizație. Prin proclamarea superiorității
culoarea oferită expozițional de vestigiile Fo- Romei, a conștiinței misiunii ei divine, a va-
rumului Roman, splendida creație încrusta- lorificării trecutului pentru construirea unor
tă în paviment precum razele de soare, a lui noi realități, în care arta și cultura să devină
Michelangelo, din Piazza del Campidoglio, al- o adevărată preocupare de stat, epoca lui Ca-
bul recules și meditativ de pe colonadele lui ius Octavianus Augustus a rămas în conștiința
Bernini, din Piața San Pietro, roșul pal al aco- umanității alături de cea a lui Pericle în Atena,
perișurilor ce protejează, tăcut și complice, de cea a lui Ludovic al XIV-lea în Franța.
trecutul orașului – toate se subsumează ideii
de culoare care vorbește, personalizînd și evi- *
dențiind, înlăturînd stavilele firești ale idio-
mului lingvistic, deschizîndu-l spre un limbaj Culoarea urbană a Cetății Eterne a fost
universal, antrenînd pentru aceasta rațiune și surprinsă de Octavian Paler, în fragmentul in-
sentiment. Asemenea poeților, zidurile Romei titulat chiar Culoarea Romei, din jurnalul său
traduc culoarea în artă, emanînd o mireasmă etic de călătorie Drumuri prin memorie: ”La
de libertate interioară ce vine dinspre raiuri Roma, piatra cere vremea frumoasă de după
îndepărtate, păstrate doar în memoria timpu- ploaie, cînd pisicile se întorc să doarmă la soa-
lui. re pe treptele din Colosseum, lumina șiroiește
Culoarea este expresia libertății interi- pe coroanele pinilor, iar orașul își recapătă cu-
oare de a da glas frumosului. Ca și poezia, e loarea sa naturală. E vorba de un roșu evaziv,
forma perfectă a liniștii creatoare, a efortului ruginos și spălăcit, întîlnit, mai ales, în cartie-



70 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU



rele istorice; ceva între sîngeriul pămînturilor care urlă, tragism sublim cu Lucifer conceput
bogate în oxizi de fier și tonurile argiloase ale frumos; Michelangelo e aici un pictor al păca-
unui tablou de Leonardo, San Gerolamo, aflat tului și al morții”. Pe Caravaggio, nuanțele pie-
la Pinacoteca Vaticanului, și diferit de cel de pe lii doar îl trădează: ”Pielea are o nuanță ciuda-
zidurile Veneției, care e romantic”. Această cu- tă, malarică, imperceptibil cotropită de umbre
loare statornică are semnificația ei: ”Zidurile ce-i învinețesc buzele și degetele /.../ Bachus
zugrăvite în roșu rețin surplusul de lumină ca nu trebuie decît să strîngă pumnul pentru a se
un burete, temperează amiezile prea fierbinți sinucide, mustul urmînd să i se prelingă peste
și dau pînă și tristeților un aer de noblețe”. Ea pielea arsă de febră ca o dîră de sînge”.
izbește chiar la coborîrea din gară: ”am remar- Pe vechea Via Appia ”pietrele sunt lu-
cat, chiar la ieșirea din gara Termini, un frag- cioase, lustruite de pași, dar, în timp ce mergi,
ment de zid modest, lutos, spălăcit de soare. te miri că soarele continuă să coboare spre as-
Am aflat după aceea că e o parte din zidul lui fințit”, încît ”imaginația trebuie să facă restul”.
Servius Tullius, cea mai veche amintire reală a Contemplă de la ferestrele Galeriei Borghese
cetății eterne”. La Roma, ”oriunde te întorci, te cum ”sună toamna, în serile cu nori umflați
afli înăuntrul istoriei, ceea ce face din Roma un de apă, un vînt galben”. Colinele toscane îi
oraș mult mai accesibil. Și, într-un fel, mai co- trezesc alte reverii: ”Melancolia chiparoșilor
mod pentru spirit /.../ Alte capitale își retrag, îmblînzește rocile de cretă, ajunse aproape
de obicei, istoria în muzee și arhive. La Roma, peste tot la suprafață, iradiind din adînc prin
așa ceva e cu neputință. Strada însăși e o for- iarbă o lumină avară, ca o insomnie geologică
mă a istoriei”. /.../, iar cerul toscan te lămurește de ce Giotto
Roma, avînd geniul fîntînilor, stă sub plîngea de fericire colorînd mantaua uneia din
murmurul apelor, ”ce emană parcă un cîmp madonele sale”, care îi relevă harul Florenței,
magnetic subtil și provoacă o hipnoză ușoară, ”de a naște în primul rînd sculptori, inoculîn-
care te purifică, reducînd totul la un prezent du-le magia pietrei, așa cum lumina umedă
strict, retrogradat din grijile obișnuite”, iar la și cețurile lagunei venețiene i-au stimulat pe
Fontana di Trevi află legămîntul revenirii: ”O coloriști”, încît ai pe stradă senzația că te afli
legendă grațioasă pretinde că o monedă arun- într-un muzeu.
cată aici în apă e de ajuns să cumpere certi- De accea, călătorului i se pare că orolo-
tudinea reîntoarcerii”. În Piața Spaniei, scara giul din turnul de la San Marco măsoară tim-
memorabilă este de un roz cenușiu, oferind pul de dincolo de moarte.
un loc foarte frumos ”mai ales după-amiaza și
spre seară, cînd lumina îndulcește travertinul. *
Și cînd, vorba lui Renan, fiecare are posibilita-
tea să-și aleagă, privind ce-i arată Roma, virtu- Îmbătat de culorile acestui Caput Mun-
țile și erorile ce-i corespund”, ducînd admira- di, am scris un set de povestiri despre Roma,
ția din privire la o filosofie a deambulării. prima intitulîndu-se chiar Sufletul Romei, care
Intensitatea sentimentului se traduce este integral verosimilă și deloc veridică. Am
printr-o dispoziție coloristică asociativă: ”Pie- scris, adică, așa cum dorea Tacit, ”sine ira et
tà de la San Pietro e o durere albă” și ”Statuia studio” (fără mînie și părtinire), dar cu dorința
lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e scriitoricească de a pune imaginația la contri-
o mînie albă”. Comparația celor două statui se buție în efectul scrierii. La fel este și cea intitu-
reduce la semnificația culorii: ”Albul suferind lată Bocca della verità, pe care o transcriu aici.
din Pietà devine aici autoritar și viril”. În Cape-
la Sixtină, Michelangelo a lucrat ca un sculptor *
(”Michelangelo a schimbat în frescele din Ca-
pela Sixtină doar uneltele, deoarece și cu pe- Ca orice străin grijuliu cu întîrzierile,
nelul a sculptat. Paleta sa are culorile pietrei. ajunsesem la locul întîlnirii cu vreun ceas mai
Sfinții au brațe de gladiatori”), ca să devină ”il devreme. Roma își trăia vacanța și prin des-
pittore” în Judecata de apoi: ”Judecata de apoi tinderea circulației. Se întîmplă vara în toate
a fost pictată un sfert de secol mai tîrziu. Culo- marile capitale, parcă localnicii ar oferi vizi-
rile ard violent pe zid. Febra sumbră a cărnii, tatorilor politețea retragerii lor tacite. Așa am
apoteoză a nudului, străină de orice lascivita- fost sfătuiți și la prima vizită în Paris: puteți
te, senzație de comoție cerebrală, de mușchi merge cu mașina, parizienii sunt plecați în va-



71
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU



canță – dar nouă nu ni se păruse deloc că ar autoreflecția decît aventura. Aici vechimea
fi fost simplu! Depinde din ce perspectivă pri- mucegăia persistent, vătuind chiar și afrontu-
vești lucrurile! rile melodioase, aici și indiferența reculeasă
Aveam deci la dispoziție cam o oră, acea era un decor desuet, iar incapacitatea de ac-
oră acceptată din precauție, ca orice provinci- țiune o formă de flatare a vizitatorilor. Roma
al ajuns în Capitală. Noi, veniți din Germania, somnola în vechime, retrasă într-o istorie din
nu eram provinciali în Cetatea Eternă? Cu toa- care nu voia să iasă. Prin portaluri obosite se
tă solicitarea, îmi plăcea să mă plimb cu ma- puteau vedea interioare luxoase și demoda-
șina prin Roma. Era un fel de leneșă aviditate te ce perpetuau ambientul desfătător în care
de a vedea și recunoaște, fără efort și precipi- se exersaseră cu voluptate, în demult trecu-
tare, cu degustări încete, în ritmul lăuntric al te vremi, strămoșii noștri. Oleandri pastelați
cordialității receptive, al contactului afectiv arătau tablouri de o clipă în grădini interioare
cu locurile. Surpriza continuă cu care străzile care senzualizau fantezia, pentru ca adevăru-
Romei îi gratulau pe vizitatori îmi întreținea rile existenței să poată fi găsite fără voalurile
o dispoziție îngăduitoare care transforma în interpuse ale convențiilor. Aceste trasee de
amuzament iritatele izbucniri, tipic romane, oarecare tulburare sufletească emanau doar
provocate de pretexte altfel anodine. Ca pe o vagă inchietudine: ceva nou, discret, asigura
o melodie a orașului percepeam revărsarea ineditul, într-un tipar altfel repetabil – un colț
deasupra străzilor a acelor invective cîntate de interior, o dîră de parfum vetust, o relație
care angajau duete tragic-comice. Pe cît de livrescă încă nedeclanșată. Pe cînd Roma anti-
acut izbucneau, pe atît de repede se stingeau că era încă vie, aceste interioare demonstrau o
în vacarmul potolit de căldură. Ușoara pantă a lege a rasei: vechimea conservă intimitatea și
străzilor din acea parte a Romei sporea aven- intimitatea se deschide spre artă sub impulsul
tura traseelor înguste pe care începusem să desfătării asigurate de culori și mirosuri, de
le străbat cu dexteritatea cunoscătorului. Pe muzicalități aeriene și reverii livrești – semna-
macadamul lucios și inegal, roțile ritmau în- le serafice ale seninătății retragerii din lume.
fundat, îngăduind doar o grabă prevenitoare. Acea după-amiază liniștită îngăduia mici
Șocurile amortizoarelor indicau mai degrabă prospecțiuni în încă necunoscutul roman. Mă
un temperament decît grija punctualității. Ști- aflam în zona de sud față de Foro Romano, în-
am deja că la Roma graba este meridională, tre Via del Circo Massimo și Tibru. Pentru tim-
adică un fel de promptitudine a personalității. pul încă disponibil, vizitarea bisericii închina-
Și tot din acest temperament al imediatului te Sfintei Fecioare – Biserica Santa Maria in
– care aduce Roma în apropierea Atenei și o Cosmedin – era soluția care venea de la sine.
îndepărtează, pe aceeași paralelă, de Madrid Mărturia ei despre Roma medievală nu cerea
– decurgeau imprevizibilele apariții laterale, un răgaz mai îndelungat. Curiozitatea turistică
cînd din dreapta, cînd din stînga, cînd în con- a bazilicii era popularizată în ghidurile Romei
comitență, ale unor motocicliști, scuteriști și prin legenda vestitei Bocca della Verità – mas-
bicicliști cu vocație de sinucigași și în plutoane ca de marmoră care pedepsește pe cel sperjur:
de asalt. Dar cum îmi ofeream voluptatea lene- dacă își introduce mîna în gura întredeschisă,
șă a străzilor înguste, protejate de propria lor nu o mai poate retrage! Înăuntrul bisericii,
incapacitate și inapte pentru dexterități tem- mustea răcoare din fundația anterioară a tem-
peramentale, în afara celor cerute de parca- plului lui Hercule. Aerul vibra lin, îl simțeai cu
rea bară la bară, riscul roman rămînea pentru o discretă percepție. Doar cîteva grupuri de
mine o noțiune abstractă. turiști făceau perceptibilă tăcerea. Se apro-
Aveam deci o oră liberă, într-o du- piau conspirativ și de legenda marmorei ade-
pă-amiază de vară, cînd ușoare brize învioră- vărului, îi încercau interiorul și constatau cu
toare sonorizau estompat pinii Romei, vestiții veselie ineficiența legendei privind pedeapsa
copaci muzicali ai Cetății ascultați și de Res- mîinii captive. Dacă stella justițiară ar fi func-
pighi. Încă se mai putea lenevi la soare, încă se ționat – mă gîndeam –, cîte realități ascunse
mai putea respira. Aveam gustul spectacolului s-ar fi dovedit! Am parcurs, la rîndu-mi, iti-
conspirativ al timpului încremenit, indiferent nerarul dreptunghiular al interiorului care se
la viteză și ascuns în memoria propriului tre- sfîrșea implacabil în fața marmurei adevăru-
cut. Mă simțeam locuitor al acestor perime- lui, conservată în peretele din stînga porticu-
tre de protecție care încurajau mai degrabă lui de la intrare.



72 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ESEU



Ca și toți ceilalți vizitatori, a trebuit, obli- ei personale de întregire. Fiindcă evocă ceva,
gatoriu, să trec proba de loialitate prin exame- ești chemat la complinire, fiindcă se referă la
nul de conștiință oferit oricui de Bocca della o lume concretă, la persoane care au existat,
Verità. Dar nu știu ce discretă atingere în in- ești chemat să le animi, să le dai viață. Culoa-
terior, poate doar cu aerul rece care vibra ca rea sudează cel mai bine trecutul la prezent,
într-o scoică, poate cu firișoare de piatră des- ea este baza evocării. Această calitate lipsește
prinse de prea multele atingeri, poate doar dintr-o estetică a culorii, ca și din psihologia
o tresărire în acel minuscul cavou întunecat creației.
dată de atragerea atenției de către crăpătura Deci, reportajul are și o semnificație
pornită de la ochiul stîng al marmurei – ceva eseistică indubitabilă, de aceea, titlul Culorile
s-a întîmplat că mi-am simțit mîna brusc pa- Romei se referă la întreaga viață a Romei, cu
ralizată de lipsa voinței de a mi-o retrage, trecutul ei imemorial și atît de bogat, la pre-
semn că acest ”detector de minciuni” totuși zentul pe care îl poartă ca pe un legămînt bi-
funcționa. Îmi atîrna inertă în capcana mar- nevoitor. Evocarea culorii la Roma se referă
morei, într-o totală amnezie a gestului. Nu mai implicit la vechime: ”Roșul stins al Romei, al-
știam cum să mi-o mișc, uitasem dintr-o dată tfel decît roșul spre ocru al Ravennei, roșul ro-
comanda tonusului nervos. Ceva din interior man, cald, obosit de atîta glorie, contrasta cu
a acționat asupra mea ca un narcotic cu efect primăvăratecul roz dominant în arhitectura
instantaneu. Ochii goi ai măștii mă fascinau orășelului său, Assisi” (Adrian Popescu, Tînă-
cu presimțiri neînduplecate. Situația în care rul Francisc). Și atunci, ca și acum, cromatica
mă găseam, reală și nu legendară, a stîrnit o excită și cheamă la complinire. Una din aces-
mirată ilaritate în jur. Mișcîndu-mă în dreapta tea este deplasarea veridicului spre verosimil,
și în stînga pentru a-mi elibera mîna, făceam adică ceea ce se povestește putea să se petrea-
impresia că improvizez legenda măștii într-un că, în împrejurările date și consemnate drept
spontan spectacol de pantomimă. Captivitatea cadru de desfășurare. Înlocuirea veridicului cu
îmi provoca grimase chinuite, care sporeau verosimilul deschide drum larg imaginației de
atracția spectacolului. Lumea începuse să se complinire, ceea ce poate întregi o povestire.
amuze de-a binelea, apreciind adecvarea sce- Revenind la Octavian Paler, pe care l-am
nariului. avut tot timpul în vedere, și el, scuturîndu-se
Adevărul ascuns îmi inspira o scenă de de valurile de pietoni de pe Via del Corso, își
mare autenticitate. Păream versat în a fi vero- regăsește liniștea meditativă ”cotind în direc-
simil. Eu, unicul protagonist, beneficiam pe ția Pantheonului sau, invers, a Pieței Spaniei”.
loc de omagiul unor sincere aprecieri, spec- Sau plimbîndu-se pe Via Appia, unde a fost
tatorii improvizați se arătau încîntați. Scena ”într-o zi senină și caldă de vară. Vîntul abia
nu păcătuia de cabotinism, iar eu mă arătam răcorea pietrele înfierbîntate. Imaginația tre-
măreț în suferință. Apoi, deodată, strînsoarea buia să refacă restul”. Imaginația, adică izvorul
abstractă a gurii m-a eliberat, reflexele au ie- verosimilului.
șit din paralizie. Reveneam la fel de brusc în
normalitate, pe cînd spectatorii mei ocazionali
avuseseră impresia că-mi epuizasem numărul
și m-au aplaudat cu bunăvoință. S-au risipit, în
urma lor am ieșit și eu, asemenea protagonis-
tului care pleacă ultimul din teatru.
Se făcuse și ora întîlnirii. Reușisem și de
data aceasta ca, prin capcanele Romei, să nu-
mi încalc scrupulul de a fi întotdeauna punc-
tual.

*

Și, pentru a reveni la titlul reportajului
meu, voi spune că imaginația de complinire
este antrenată de culorile vechimii, fiindcă ele
dezvăluie doar parțial, lăsînd loc contribuți-



73
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

UMORUL DE LA „A” LA „Z”


Cornel UDREA

DILEMA LUI FĂGĂDĂU



Prietenul meu,
Titel Făgădău, zis și
Oxiuraș, după similitu-
dinea fizică, dar și apro-
piat-maentală, în caz că
oxiurul gândește, la fel ca
hemorizii (lucru dovedit
coprologic și metonimic)
mă întreabă, insistent,
dacă nu i-a venit și lui
vremea să o facă, adică să se apuce strâns de
bara vagonului și să urce în politică, din mers.
Judecând la rece, are toate datele proble- adevărat major, este acela că spune lucrurilor
mei ca să apuce strâns bara aceea, ba mai mult pe nume, nu suportă minciuna!
poate să stea mult și bine pe scara vagonului, Vă dați seama ce ar fi dacă le-ar spune
dar să fugă pe lângă el, este deja prea mult și permanent adevărul!
umilitor. Spre mișcarea sindicală? Nu, și acolo
Titel nu este, cum s-ar părea, un dobitoc sunt adevăruri ce nu se rostesc, nici nu se con-
rotund și etanș: are vreo două domenii în care semnează în scris.
excelează, și cu care, la nevoie, în emergență Aștept un sfat: eliminați partidul la care
poate să impresioneze pe proasta satului, pe vă gândiți chiar acum, fiindcă e în plină modi-
un crescător de melci, sau pe un angrosist de ficare a schimbării, și încă nu a atașat vagonul
pătrunjel pentru export. la garnitura politică. Zice-se că ar fi vorba de
Primul domeniu este cel al creșterii cai- un vagon-restaurant cu cușete...
lor din șah. Cel de al doilea, cu termeni știinti-
VECHITURI NOI
fici, și bibliografie aferentă, este despre orgas-
mul provocat vrăbiilor, de așezarea pe firele
de înaltă tensiune.
Apar, câteodată, pe facebook, se vâră în
Ființele slabe de înger cad imediat pe
dialogurile benigne, pașnice, de transfer de in-
spate, din surpriza ineditului uriaș, în total
formație, de experiență, de opinii cu expertiză,
dezacord cu mecla sus-amintitului care amin-
câte unii cărora aciditatea stomacală le urcă la
tește de un palaneț cu magiunul scurs pe mar-
menige și face ravagii staliniste. Ciudățoși de
gini.
felul acesta, prea grăbiți să învețe respectul di-
Trebuie, cu grijă, să îi sugerez partidul,
acriticelor, sar imediat la tutuială, fără decența
nu de alta, dar Titel-Oxiuraș are prostul obicei,
informării, cumpănesc cărămida și „zdrang!”
în lipsă de replică, să dea cu capul în stomato-
cu ea, ca argument definitiv în vitrina cu idei.
logia adversarului.
Sigur și mie, uneori, dacă nu chiar mai
Adevărul este că, la furie, arată nasol și
des, îmi vine să efectuez înflorite trimiteri ge-
complicat, ca un fel de hârtie higienică rânjită,
nitale, pentru infatuatul îngălat, prostul cu ciz-
de culoare adaptată, spre maroniu degradé,
me scârțâitoare, pentru cel cu fruntea îngustă,
iar jumătățile de cuvinte, ce se pot desluși în
netedă și prostia cu obrajii rumeni, pleznind
întregimea lor, fac parte din zona zoster a celei
de sănătate, dar mă abțin, ar însemna să caut
mai de jos exprimări vulgare, de tot bădălăul.
și eu prin preajmă o cărămidă.
Aici nu cred că ar fi probleme, sporturi-
Lesne îmi este folosirea trusei-pamfleta-
le astea, verbale, se practică mai la toate par-
rium, de intervenție rapidă împotriva prostu-
tidele, iar prezența lui diversificată ar aduce
lui lovit de tricofiția suficienței active, dar ar
un spor de culoare și de electorat. Necazul, cu
însemna să îl evidențiez în poza de grup, să îl
74 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

UMORUL DE LA „A” LA „Z”



scot la cortină.
Nu este greu de citit un asemenea om
abletma, pierzător al bătăliilor la care nu a
participat, veșnicul ablet, după o înșiruire de
nume, în găoace permisivă a etc.-ului, fami-
listul feroce care bâjbâie doar cu olfactivul
ochilor lacomi, pe sub fusta servitoarei, in-
transigentul politolog, știutor și rezolvitor,
enciclopedicul care poate explica prezența
cuprului în abletmal batracienilor, și mecanis-
mul menstruației la rândunică, tehnologia va-
selor comunicante, înțelegându-se două vase
pe Dunăre, când căpitanii țipă unul la celălalt,
pentru ocuparea abuzivă a șenalului.
Dacă nu ar fi apărut minunile astea bles-
temate, telefonia ablet, internetul, facebookul,
să reînșurubeze capacul tubului cu pastă, dar
google-ul, ablet am fi auzit despre acești oa-
strigînd după ajutor, ca la incendiu, cineva o să
meni nefrecventabili, ne-ar fi arătat ei Nordul
înșurubeze, cinevava ține tubul. Merită: virușii
speranțelor, prin mușchiul crescut generos pe
o să miroase atât de frumos...
menigele lor păduros, vrescuit?
4. Nici în timpul cât mâncăm nu dăm
O dorință sălbatică de a fi băgați în sea-
masca jos. De preferință, zupe.
mă îi face să își sacrifice timpii rămași pentru
5. Nu vorbim cu nimeni să nu iasă virușii,
o salivariște neproductivă, o fâțâială, cu jigniri
care se răspândește prin cuvinte sub formă de
aduse gramaticii limbii române, și o ură usca-
salivă pe obrajii opuși.
tă împotriva femeii frumoase, a pătratelor ab-
6. Nu ne ștergem la nas. Lăsăm la voia lui
dominale, râsului sănătos, a berii la rece și a
Aesculap, fiindcă înfundă, sau atârnă, pe unde
micilor colesterolitic - verboten, atotului toate
respirăm, ca dopul și virușii să nu intre.
pe care le-a văzut numai de la geamul veceului
7. Virușii moare la peste 25 de grade de
din ultimul vagon, unde l-a pus să stea nașu’,
Celsius. În unele cartiere ale Capitalei, n-o să
fiindcă l-a prins, din nou, fără bilet.
moară veci de căldură. Rezistă și la apa sub-
versivă: aia caldă rece. Nu vă gândiți la soacră.
ÎNDREPTAR DE ANTI-VIRUS 8. Încercați să vă panicați în locuri spe-
cial amenajate, cel mai bun fiind în fațatele vi-
zorului când Gâdea, îmbrăcat tot în negru, de
1. Masca se poartă atât în societate, cât și
parcă i-a murit ceva drag, prezintă Apocalipsa
în intimitate, 24 din 24, cu schimbare la 2 ore,
pe puncte și vinovații: Johannis și Soros.
fiindcă după 120 de minute te poți spăla cu ea
9. Măcar acum nu credeți toate pros-
pe cap că-i plină cu viruși care vrea să iese să
tiile care vi se spun, dar e real că Băsescu a
omoare oamini și fimei.
cumpărat o secție de îmbuteliere a apei plate,
2. Dacă nu ați apucat la mască, țineți,
de la Vatra Dornei.
în permanență, cotul la gură, în locurile indi-
10. Se reia la TVR, unde cam toate-s în re-
cate la 1. E bine cotul stâng, de dreapta aveți
luare, nimic nou sub soare, aceeași orientare,
nevoie pentru activități. Știu, e foarte greu
emisiunea cu premii în bani (leii sunt purtăto-
să te îmbraci cu o mână, să faci mâncare cu
ri de diverși microbi, întrebați-i, că DNA-ul tot
una singură, să cureți cartofi exclus, desfaci,
nu îi întreabă) „Cu mască și fără mască”, la care
cu mâna liberă, o conservă de orice, din cele
participă numai politicieni români, de aziși de
122 achiziționate și depozitate pe balcon, aco-
ieri. Telespectatorii trebuie să ghicească cine
perite, să nu vază vecinii din blocul de vizavi.
este sub masca lui Ponta și de ce o mască rîde
3. Masca nu se dă jos când ne spălăm
și o alta plînge pentru anticipate.
pe dinți. Pentru cei peste 80 de ani este sim-
11. Luați exemplu de la politicieni: ei
plu: scoți, speli, bagi înapoi. Mai greu le va fi
deja s-au spălat pe mâini. De orice răspundere.
75
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS


Constantin ZĂRNESCU – și a și sosit, la cinema, filmul MobyDick (Ba-

DOSARUL (ŞI CAZUL) lena albă), american, urmărind tragedia unui
individ „nebun”.
REGINEI IOCASTA Omenirea muncea, acolo, adânc, numai

în marinărie, ajungând pe fundul oceanelor
și, câteodată, în muzee; și era stăpânită (ba
Pentru prima dată,
chiar... guvernată) de la filosoful Socrate, până
în copilărie, am auzit ex-
presia „tragedie antică” la Ahab, de un demon (un daimon) interior, ne-
iertător, năprasnic.
și „modernă”, în anul în-
Totul se derula din afară, mai vijelios, în
tâi de liceu, abia împlini-
fața liniștitului nostru învățământ; la moartea
sem 14 ani. Fusese pre-
lui Gheorghe GheorghiuDej, în 1965, am fost
dată, la limba română, o
duși, rânduri rânduri, organizați, la primă-
piesă de teatru sovietică, rie, care cumpărase, pentru horezeni, primul
zisă revoluționară, inti-
televizor, spre educarea poporului. Acolo am
tulată, atracțios pentru
noi, elevii, „Tragedia optimistă”. văzut, două zile, necontenit, cuvântări, schim-
barea gărzilor, la catafalc, delegații propagan-
Chiar și în popor: un om căzut în prăpas-
distice, plânsete.
tie, rămas viu, lovit de tren, se spunea, în fa-
milie și printre vecini că „a trăit o... tragedie!...” De atunci, primăria na mai scăpat de noi;
Dar cum ajungea tragedia să fie... opti- neam îndrăgostit de fotbalistul Eusebio, care,
mistă?... sub ochii noștri, a intrat în folclor: la lovit pe
apărătorul nostru, Hălmăgean, care, oprind
Până când, anunțați și bine organizați,
mingea, cu pieptul său de oțel, ca la război, pe
ne-am dus, rânduri rânduri, la cinema, ca să
vedem filmul – „mosfilm”, Tragedia optimis- metereze, a căzut și a leșinat!...
Imaginile din televizor erau mai impor-
tă!... Se afla în oraș, luând cuvântul, și Corneliu
tante, memorabile, decât cuvintele și articole-
Mănescu – „deputat de Horezu”. Am văzut, pe
le, din ziarul „Sportul Popular”, pe carel cum-
ecran, un amestec, greu de înțeles, între arte:
păram a doua zi, împreună cu Gazeta literară.
text (literatură); cor (versuri, ritmuri săltăre-
*
țe, mobilizatoare), muzică-acordeon („orato-
riu”, am aflat că se numea) și, desigur, dans!... Excursiile, de elev, pe sub Carpați, pe fos-
tul „drum voievodal”, spre Tg. Jiu, spre Brân-
Abia student, voi afla, cu toate expresiile și
cuși; apoi spre Severin (Podul lui Apolodor, Ada
„poveștile”, devenite trecut, că aceea era fai-
Kaleh, până la Orșova, Mehadia, Banat și Arde-
moasa cântăreață dansatoare Isadora Duncan, al) mi-au relevat două rare șanse compensații:
iubita lui Serghei Esenin. grație surzeniei, înțelegeam mai bine imagini-
Cel mai „camuflat” era scenariul (piesa);
le, decât cuvintele. Chiar și la mânăstiri, intu-
dialogurile și concepția „înnoitoare” a drama-
iam că în credința străveche, creștină, pentru
turgului sovietic. La filmări, operatorul o fixa
neștiutorii de carte, iconografia (zugrăvirea
pe dansatoarea/cântăreață, pe deasupra ca- sfinților) îl ajuta pe preot, la slujbe. Tatăl nos-
petelor mulțimilor, din sală, care – ce repre-
tru era învățat, pe de rost, prin viu grai!
zentau, oare? După pufoaicele de pe ei, femeile
Când se vor ține istorice slujbe, în limba
în uniforme de sudorițe, erau, monolitic, chiar
slavonă, poporul românesc nu va mai înțelege
clasa muncitoare!... Aceasta ni se sugera, greu
nimic! Tot iconografia – icoanele sfinților, în-
de priceput, propagandistic, nouă, elevilor și
unor părinți, printre noi: că „tragedia umani- chipuite de pictori – îi mângâia și îi ajuta pe
tății poate deveni, în sfârșit, frumoasă și opti- creștini.
Vedeam! Vedeam! Vedeam!... În locul „mu-
mistă, prin muncă!”… Vor dispărea patimile pa-
țeniei” și surdității. Dar cum va apărea conce-
siunile, care nefericesc familiile, omenirea; și
putul de vizualizare? De ce aparatul foto va fi
îi opresc pe tovarăși de la a roboti!... „Învățați! numit, curând, ochi magic?
Învățați! Învățați!” (Lenin). „Munciți! Munciți!
De ce, azi, copiii de peste ocean învață
Munciți!” (Iosif Stalin). alfabetul direct de pe imaginile televizorului
Nu a trecut măcar un trimestru de școală


76 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS



(adică internetului?...) Unde sunt bastonașele, Europa, Liviu Petrescu, de față cu strălucita sa
care compun literele?... Ce se întâmplă cu Lu- soție, Ioana Emanuela Petrescu, eminescolog,
mea? fiica lui Dimitrie Popovici, au „ieșit”, riscant,
* din excursia organizată, ca să ajungă la mor-
Student, la Cluj, în știința cuvântului mântul lui Ibsen.
(oral, scris, tradus, tipărit), Filologia, am pri- Iar el, Liviu Petrescu, ne-a povestit, pios:
mit adevăratele epifanii. Cunoscusem pe scrii- „Am îngenuncheat, acolo, pe mormântul său!”.
torii V.G. Paleolog și Petre Pandrea, la Craiova, Aceste amintiri, spuse oral, erau mai „educati-
la o expoziție despre 1907, iar în 1968 le-am ve”, decât cursul sau seminarul „dăscălos”.
cumpărat cărțile; una, Tinerețea lui Brâncuși; Stăteam în prima bancă, întotdeauna! Ţi-
cealaltă Brâncuși. Amintiri și exegeze. Acolo am nea (Petrescu) seminariile – cu mine!
găsit eu că geniul lui James Joyce și Constantin *
Brâncuși consta, citez: „în dominația Iocastei și Până în 1976, când, redactor la „TRIBU-
în lipsa tatălui, din cămin!...” Era și cazul meu, NA”, am primit și eu „întâia mea excursie”, de
cu un tată plecat, mereu, de acasă: „cadru ve- studii, în Grecia; citisem tragicii greci, O’Neil,
terinar”. Camus, Sartre, vizionasem Caligula, Diavolul
Iată o frază lege, cardinală și neuitată, și bunul Dumnezeu, Azilul de noapte, Opera de
deacum aproape 60 de ani: „dominația Iocas- trei parale ș.a.; și vedeam că, de la teoreticia-
tei și lipsa tatălui!...” nul Peter Brook, încoace, regizorii căpătaseră

* dreptul de a „umbla” în text, de al „scurta”, de
Surzenia mia accentuat absolut toate al „permuta” și „aranja”, altfel; de a „intercala”
spaimele, groaza de moarte, tăcerea, agitația, (alte texte din... alți dramaturgi). O ciudată „de-

precipitația spiritului, încât am văzut, săptă- sacralizare” a scriiturii autorilor!
mânal, spectacolele de teatru; și am audiat, Tocmai devenisem prieten cu un tânăr
sâmbăta, la filarmonică, cu numai 3 lei, toate regizor transilvan, delicat, fragil, neliniștit psi-
concertele dedicate elevilor și studenților. hic, socotit „cel mai bun discipol al regizorului
Teama că voi suferi și surzi, complet, mă Liviu Ciulei” – Aureliu Manea. Mereu se amin-
făceau să încerc să văd totul, înainte de a fi tea și se stăruia: „mai important chiar și decât
surd „ca o cizmă”; iar, după instalarea Republi- Andrei Şerban”, care și acela „plecase”, în Ame-
cii Populare Române și a ideologiei proletare, rica.
a apărut și o expresie poetică dură, însă dis- Amândoi, se zicea, fuseseră ajutați să
prețuitoare, față de infirmi, care nu-i ajuta la emigreze de actrița bucureșteană Clodi Berto-
nimic: „–Surd beton!...” „Surzenie ciment!...” la.

* Numele regizorilor, care emigraseră,
Dispăruseră, parcă, în neant, dramatur- erau mai numeroase, paradoxal, decât ale...
gii vremurilor noi, după 1965. Mihail Davido- fotbaliștilor români!; care deși practicau o
glu, cu Cetatea de foc; Alexandru Voitin, jude- artă... mută, gândită la picior, după principiul:
cătorul, cu piesele lui ideologice; Dan Deșliu, „Ciocul mic – și joc de glezne!”), le era cenzu-
cu Lazăr de la Rusca; apăruse, în schimb, cu rată prestația și câștigurile, în alte act țări, mai
piesa, împotriva transfugilor, Un fluture pe prospere.
lampă, Paul Everac; și foarte mulți alții, uitați David, Esrig, Penciulescu, Vlad Mugur,
de tot astăzi!... Lucian Pintilie, Silviu Purcărete, Giurchescu!
Acei ani, 19676869, au semideschis, ne- etc...
sperat, o „liberalizare”’; așa i s-a spus, mai târ- *
ziu, încurajatoare și teribilă. Da!... Dacă noi am Reacțiile intelectuale (și concluziile) pe
interpretat un întreg an de zile tragicii greci cu care, încet încet, le trăisem și le sedimentasem,
viitorul profesor Liviu Petrescu, care mi-a pro- în mine, erau că, grație avangardelor, genurile
pus, în aug. 1972, să intru în redacția „TRIBU- literare și artistice erau presate să devină un

NEI”; și un alt an de zile am studiat Henrik Ib- mozaic, un melaj, energic și mai agresiv, mai
sen, de la Nora, Rața Sălbatică și Heda Gabler, vivace, în pofida neputințelor publicului de a
la Rosmersholm!... Când a ieșit, prima oară, în le recepta complexitatea.




77
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS


Imaginea concura, ba chiar înlocuia cu- cii proletcultului, a propagandei și „tragediilor
vântul, și acolo și pe scenă; actorii, cu gesturi noi, optimiste”.
agitate, deveneau pantomimi, fantasmatici, Dramaturgii nu și-au mai revenit, de
muți, privind în gol!... Noaptea concura cu zo- atunci, niciodată! Unii au ajuns în pușcării.
rile și lumina. Întru spirit, în taină, eu mă opu- Constantin Tănase și desființarea Teatrului
neam! său fuseseră „începutul”. De la Camil Petrescu,
De aceea, în Grecia, după miracolul, de la Tudor Mușatescu și până la Ion Pribeagu,
la Teatrul antic din Epidaurus, m-am hotărât un poet evreu moldovean, textierul lui Tăna-
să scriu și să public tragedia politică Regina se, nuși vor mai vedea textele, jucate pe scenă,
Iocasta ca... operă literară. Să nu putrezească niciodată, în fața publicului!... Adio!... La Dum-
prin dulapurile secretariatelor teatrelor, să fie nezeu!...
tipărită, adică prezentată viu, sub ochii actori- Satire, scene, epigrame duelate viu, în
lor și oamenilor, care să fie disecată de cititori; direct; teatrul improvizație; cel „bulevardier”,
și mai apoi de spectatori. de un enorm succes, vor dispărea, în favoarea
Fără să-mi dau seama, eram împotri- teatrului educativ, mobilizator și propagandis-
va timpului realismului socialist. Cenzura, pe tic și a „brigăzilor artistice”, de agitație.
scenă, devenise și mai puternică, la operă, în Autorii dramatici, înainte, țineau confe-
teatre și în viață publică, decât cultura scrisă rințe (Rebreanu, Minulescu); își recitau, îm-
(publicată). preună cu actorii, scenele și poemele antolo-

De aici, sloganul helen ceaușist, puritan, gice – și vor cunoaște publicul, în chip imediat,
al oprimării textului meu, Regina Iocasta: mai mult decât prozatorii, nuveliștii, romanci-
„– Dacă a scăpat, în provincie, de... direc- erii, la lansările lor, în funcție de trudnicia lun-
ția presei scrise (vezi bine: veghind viața mul- gă, dusă la capăt și mai apoi tipărită. Un proces

tilateral dezvoltată și, imediat, epoca de aur mult mai lent – laborios, de durată.
comunistă), nu va mai trece de drastica cenzu- *
ră a scenei, „urmărită” de două pârâte perso- Pe acest fond, de reacție subterană, în-
nalități – slugi feminine, ale Tovarășei Elena!...: dârjită și uneori invizibilă, prin „fugi”, emi-
Suzana Gâdea și Tamara Dobrin. grări, „plecări”, au apărut noii regizori, cu un
* cuvânt, încă de la Gordon Craig, ajuns puter-
Tot din pricina surzeniei, am rămas... stu- nic, accentuat – pe scenele britanice și chiar
dent, întreaga mea viață. Ceea ce nu auzeam, în cele poloneze: Teatrul vizual. Teatrul pre-
vedeam, citeam, mă informam și memoram scurtat, permutat, esențializat, „masacrat”, la
aproape, ca să mă pot orienta și integra ime- maximum; imaginea, tăcerile, golul sufletesc,
diatei vieți sociale. Iată ce am descoperit, cu nebunia mută, „interjecționistă”, înlocuiau
humor trist și confuz, căutând idei, prin biblio- cuvântul! Materia, crescând absurd, înlocu-
teci, în trecutul proletcult. ia spațiile și locurile spiritului, așteptând un
* Dumnezeu Godot.
Nu împlinisem eu o zi de viață!... Fiindcă, Scaunele lui Ionesco, aglomerate, pira-
la 25 martie 1949, deși era Bunavestire (Bla- midal, în toată scenă, sunt o ilustrare, deja,
goveștenia), iar lumea trebuia să fie la biserică clasică.
sau la târg (mie mi-a adus mătușa Ioana Preda Regizorii „revoluționează”, acum, încet,
halviță!), Partidul Unic muncitoresc ia chemat iar scriitorii dramatici trăiesc „un mare recul”.
pe scriitori la București, să le spună că Societa- După Revoluția Română, în același timp cu Re-
tea Autorilor Dramatici (SAD) va fi contopită, gina Iocasta, Andrei Șerban a adus, la Festiva-
va fuziona, și se va uni cu Societatea Scriitori- lul Caragiale, un „amestec” al clasicilor antici –
lor Români și Societatea Scriitorilor Maghiari, Eschil, Sofocle și Euripide; dar și acel amestec
întro organizație nouă, de o mare „utilitate pu- – era mult mai de imagine, decât de cuvinte,
blică”, ce se va chema: Uniunea Scriitorilor din spectacol numit: Trilogia Antică.
România. Există și un caz de scriitor prozator, care
Mulți au numit asta „o decapitare politi- s-a maltratat, singur, pe sine, predând regizo-
că”, în folosul erei „filosofice” și marxiste, a eti- rului italian Michelangelo Antonioni, o poves-



78 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS


tire de... 2 file; poate fi numită schiță literară, Mai exista și o altă tendință, practică, nu
însă nicidecum, un scenariu de film! De pe acel doar teoretică, între cele două concepte: tea-
„material literar” al prozatorului sudamerican tru vizual și teatrul literar, încercată de nume-
Julio Cortazar, Antonioni a gândit, în imagine, roși regizori, care își scriu ei scenariul a ceea
indubitabil genială, filmul „mut” BLUAP. ce vor imagina, vor filma și vor printa!
Concluzia e tautologic, prea scurtă: „sce- Nu îndrăznesc săl numească scenariu,
naristul” Cortazar a fost reprimat, uitat de pu- pentru că acela este socotit, totuși, gen literar;
blic, de specialiști. De mine, însă, nu!... Pentru îl numesc „script”!... Iar când s-a întors, în țară,
că am intuit că autorul clasic nu dispare, din scriitorul emigrant Petru Popescu, având fai-
vina lui, ci e împins să iasă din istorie, să tră- ma că a lucrat mult, ca scenarist, la Hollywood,
iască și să ajungă în anonimat. a strecurat, întrun interviu, un grăitor și tulbu-
Cu o asemenea idee, realizată pe scene- rător adevăr, specific american:
le din toată lumea, a primit dramaturgul Luigi „– După ce îi este examinat și cumpărat
Pirandello, Premiul Nobel: ȘASE PERSONAJE, scenariul, iar scenariul acela intră spre mai
ÎN CĂUTAREA UNUI… AUTOR! Unde a dispă- multe mâini; numele scriitorului scenarist
rut autorul?... Cine l-a „camuflat”?... Cine l-a eli- este șters, îndepărtat și reprimat!... Anulat!...”
minat? *
Așa se explică de ce publicul cult, în vre- Merită să-i amintesc cititorului (cititori-
mea realismului socialist, alerga, cu sufletul la lor), acum, în cel de-al șaptelea deceniu, al vie-
gură, să vadă ecranizări, după marile opere li- ții mele, că deși infirm, nu mi-am ratat șansele,
terare, universale. Ele ajungeau, la mari actori, soarta; sau, cum spune Eclesiastul – drumuri-
în dialoguri și chiar se numeau: „dramatizări”. le – „împrejurările!” CALEA!... Iat-o pe cea mai
Memorabile fiind, ele potoleau setea de stranie:
valoare, de certitudine și chiar de viziune reli- În 2014, socrii fiicei mele Anita, părinții
gioasă. lui Anthony (și cuscrii mei), specialiști parizi-
Așa se explică reîntoarcerea în semina- eni, în farmacologia oftalmologică) s-au mutat
riile Universităților, a operei lui Shakespeare, în suburbia Chateau Neuf du Pape de Avignon.
Cervantes (Quijote dramatizat), Cehov, Gogol, Am fost invitat, aproape anual, acolo, vara. Mi-
Caragiale, Ibsen, O’Neil, Camus, Gombrovitz; am terminat, acolo, capitolele unei cărți, des-
la noi: Sorescu, D.R. Popescu, I.D. Sârbu, Matei pre Roma. Și am văzut că Regina Iocasta, ca și
Vișniec. Hamlet Dreams al lui Andry Scholdag, sau So-
Pentru aceasta, am preferat să public crate, mai erau citate și pomenite, în conferin-
Regina Iocasta drept operă literară, în Arle- țele de presă. Însă, am mai constatat și urmă-

chin, „cea mai frumoasă revistă de teatru din rit o altă stare de lucruri, cu totul senzațională.
sud-estul Europei”, cum a numit-o criticul ti- Se revenea, aproape 50%, în Festivaluri,
mișorean Cornel Ungureanu. Ca să scap și eu la teatrul de text. Piesele, scrise drept „teatru
de confuzii. Dar am scăpat, oare?... din fotoliu”, adică citite, ale lui Alfred de Mus-
Pentru asta am reținut și am arhivat, to- set; apoi, Eschil, Euripide; nuvela Carmen de
tul în jurul Reginei: scrisori de la actori și ac- Prosper Merime, dialogată și numită, în subti-
trițe, regizori și directori de teatre, recenzenți, tlu, pe afișe: „una din cele mai tragice istorii de
cronicari, traducători, cititori – Tăieturi din dragoste, ale tuturor timpurilor”; text teatral,
presă, ratări și amânări, amenințări cu pier- nu libret!... Richard al IIIlea (cu Dna Renata
derea slujbei; referințe critice, fotografii, chiar Scant), Hamlet, reluat încontinuu, acum de re-
filmări, ale Reginei Iocasta, după 1989. gizoarea Danuta Zarazik; Școala femeilor; Ma-
Arhiva Reginei Iocasta mă copleșise! Nu estrul și Margareta; Scrisorile lui Kafka spre
se mai zărea lumina, eliberarea; îmi amâna tatăl său; Posedații; Karamazovii; Străinul
creativitatea, deci mă „bloca”. Maria, Mama (dramatizare după Camus); „Bâlbâielile” ro-
lui Isus a rămas ca un șantier, o trudă fără de mânului Gherasim Luca, regizate la Tunis etc.
capăt. Abia în 2000, am terminat altă dramă *
– comedia neagră: Signor Dracula în Carpați. Socotesc și conchid: a vedea – a vizuali-
* za – la Avignon, în fiecare vară piese și titluri,



79
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS



culturali și ziariștilor) – „oficine burgheze”, în-
ființânduse, în asociere (și) cu intelectualii mi-
norităților: Uniunea Scriitorilor din România.
Sunt anii 1948-1958, așa-zisa eră a pro-
letcultului; sau a „obsedantului deceniu”. Se
confiscă (naționalizează) patrimoniul Româ-
niei Mari: clădiri, tipografii, librării, precum
„Universității” – fostă Cioflec; pinacoteci, fa-
brici de hârtie, biblioteci, școli și instituții par-
ticulare, muzee, fundații.
Un scriitor student, pe atunci, Constan-
tin Cubleșan, notează în volumul recent apă-
din toată lumea, m-a făcut să constat o clară rut: TRIBUNA ŞI TRIBUNIŞTII (2018), această
reîntoarcere, către scriitorul profesionist, exer- constatare teribilă: „moment crucial, pentru
sânduse în diverse genuri literare, ca „nepot al destinele multor scriitori!... Fiindcă, cei din
profeților antici”, „biblici”. Să fi fost el, scriito-
generațiile mai vechi preferau să tacă, deru-
rul, blestemat de istorie – pentru că a dat pâine
tați. Unii erau interziși. Alții căutau a se plia,
copiștilor (culegătorilor), tipografiilor, editori- în gesturi ridicole, la dezideratele ideologice
lor, actorilor, librarilor, bibliotecarilor, învăță- noi, oferind rateuri (Păuna mică a lui M. Sa-
torilor, iubitorilor, cititorilor de Dumnezeu?... doveanu este exemplul exponențial). Tăcerea
Să fi dispărut, ca AUTOR?...
(celor vârstnici) cedează locul celor impe-
Vizualizăm, azi, în ciuda diletantismului tuoși, în servilism, fără complexe, practicând
și imperfecțiunilor și chiar a grabei Civilizației „meseria de scriitori – la comandă”. Producția
imaginii – o revenire, o întoarcere a Autorului lor, însă, merită a fi recitită, cercetând-o, ca o
– la Cultura cuvântului scris! fișă clinică, de observație a unei „maladii”.

(Inedit, 2016, toamna)
*
Destui poeți, nuveliști, prozatori murise-
PROZATORI, POEȚI ŞI ră pe front: alții intraseră deja în lagăre, sau
DRAMATURGI ÎN JURUL detenții politice; și, iată și un detaliu absolut
șocant: la înființarea TRIBUNEI, în febr. 1957,
UNEI „SCENE” DE EPOCĂ cei 248 de membripracticanți ai tuturor genu-
rilor literare, din care 25 erau femei, dispăru-
ÎNTR-O FOTOGRAFIE seră, pieriseră „în anonimat”. „Intelectualitatea

(clujeană), oamenii de știință și universitarii
nu aveau unde să se exprime, publicistic; unde
Motto:
„Peregrinarea, pe la multe teatre, să-și publice lucrările și să fie prezențe vii, în
obstacularea, au transformat tragedia dinamica socială”. Și iată și concluzia – consta-
REGINA IOCASTA într-o dramatizare martir. tarea uimitoare, chiar și astăzi, a lui Constan-

Însă, are deacum aură!” tin Cubleșan: „Bunăoară, scriitorii români,
membri ai Uniunii, nu mai erau mai mult de
VALENTIN TAȘCU („Clujul liber”, 1991)
vreo zece! Restul erau maghiari!...”
Se punea problema, prin urmare, în mod
În primul an al studenției noastre la Cluj,
strada Universității încă se mai numea Pușkin, stringent (și) a consacrării scriitorilor români.
iar edificiul „Tribunei” și al Asociației Scriitori- *
Acum pătrunde, în sufletele oamenilor
lor: ARLUS (Asociația de Prietenie RomânoSo-
și cititorilor, ascultătorilor și publicului, din
vietică – fosta „Amicii URSS”, între războaie).
cenaclurile TRIBUNEI și, în viitorul imediat,
E un detaliu important și sever, la începutul
Republicii Populare Române!... Pentru că, ai Asociației Scriitorilor, o scenă de faimă, care
la numai 10 zile, după 30 Dec. 1947, au fost nu era a vreunui teatru, ci a unei bănci, de pe
vremea Austro-Ungariei, unde, după 1946,
desființate societățile de creație (ale autorilor
își ținuse ședințele ARLUS; și erau audiate, pe
dramatici, actorilor, scriitorilor, publiciștilor


80 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS






































La Tribuna, în vara lui 1981: rândul de sus - V. Lucaciu, D. Cesereanu, A Buzura, C. Zărnescu,
M. Vaida-Voevod, Dan Rebreanu, Marcel C. Runcanu, Radu Mareș,
rândul din mijloc - D.R. Popescu, Negoiță Irimie, N. Prelipceanu, Vasile Grunea, Ion Cocora,
Vasile Sălăjan, Tudor Dumitru Savu,
primul rând - Victor Felea, Ion Oarcăsu, A. Beldeanu, Ion Lungu
patefon, în limba rusă, zeci de plăci mici, pe noul redactor de beletristică și reportaj al TRI-
carbon, cu unele conferințe ale lui Iosif Visari- BUNEI, să diriguiesc Cenaclul pepinieră al scri-
onovici Stalin, Despre Lingvistică – „limbă a itorilor, un deceniu: sept. 1972 - sept. 1982;
muncii”. responsabilitate socotită cu totul „ingrată”,

Ferestrele mari, dinspre hotelul „Conti- pentru că era obștească, nu era retribuită; ce
nental”, etajul întâi, aparțineau birourilor TRI- o mai avuseseră, înaintea mea: poetul Nicolae
BUNEI, cu totul modeste, împărțite cu pereți Prelipceanu și prozatorul Radu Mare ș.a.
de placaj; în vreme ce ferestrele Asociației vii- Ședințele aveau loc în fiecare joi, la orele

toare a Scriitorilor, toate, dădeau spre Statuia 20,30, după cursuri și după masa studenților,
lui Matei Corvin, spre Catedrala Sf. Mihail și de- la Cantină. Am ferit ședințele, cu sala arhipli-
țineau 4 săli extrem de luxoase, cu lambriuri nă, de scandalagii turbulenți, fiindcă cineva
de mahon și candelabre de feronerie arginta- „ne turna!...”: „Realitatea pute!” „Cum se per-
tă, cu mici vitralii, filtrând lumina becurilor, mite asta?...” „Cine a spus că pute?”. Simulam
tăinuitoare, discrete. Încât semăna, acea aulă că eu nu le aud, pe toate!...
– în metaforele poeților (Ion Alexandru, spre Aici, în jurul acestei democratice „scene”,
ilusrare), cu „un pronaos de catedrală”. tolerată de autorități, pentru că era „cu ușile

Pe această „scenă” și în jurul ei (avea vreo închise”, sau expus cântăreții folk, viitori lup-
70 de scaune) se avântau ideile savanților și tători în Revoluția Română, Călin Nemeș, Va-
ale academicienilor invitați: Ion Agârbiceanu, lentin Tașcu și Dorin Andone; iar actorul Ma-
C. Daicoviciu, N. Mărgineanu, D.D. Roșca, Virgil rin D. Aurelian, la rugămintea noastră, nea citit
Vătășeanu, Theodor Sperantia; dar și ideile și scene din Meșterul Manole, trimise de Bartolo-
lecturile expuse spre a fi interpretate, judeca- meu Anania și din drama sa Miorița, prefațată,
te critic, ale multor studenți, care aspirau la în 1966, de T. Arghezi; aici au fost „redescope-
gloria literară și artistică. rite” și citite piesele lui Radu Stanca, Bogdan
* Amaru și Gib Mihăescu, dispăruți tineri, citite
Am fost însărcinat, ba chiar obligat, fiind de un grup de artiști, invitați de la Naționalul


81
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS



clujean. O încercare, energică, de reimpunere după război, cu Ion Dichiseanu); Mihail Sebas-
și actualizare a importantei tradiții culturale a tian (Steaua fără nume); N. Chirițescu (Gaițe-
României Mari. Este uimitoare acea înnoire, le); Camil Petrescu (Jocul Ielelor, Act Venețian,
care-i făcea pe tinerii actori și oameni de ști- Mitică Popescu); Tudor Mușatescu (Escu); Li-
ință să publice cărți de beletristică, teatru; po- viu Rebreanu (Plicul); George Ciprian (Omul
vestiri și schițe; poezie îndrăzneață și moder- cu mârțoaga); Eugen Ionescu (Lecția – Cântă-
nă: cazurile unor membri, plini azi, ai Uniunii reața cheală, scrisă încă în țară) etc.
Scriitorilor din România: Dorin Vișan, Mihai *
Mănuțiu, Anton Tauf, Miriam Cuibus, Pompei În pofida unei crize a epocii – ultimul
Cocean, Dan Marius Drăgan, Horia Muntenus, deceniu teribil al dictaturii, s-a potențat o cul-
Aureliu Manea. tură a rezistenței, care a îndepărtat, definitiv,
* proletcultismul și așanumitul realism socia-
Am insistat, în concluziile mele, după list; mai rămăseseră mentalitățile, statornicite
fiecare ședință de cenaclu, în care se citeau ideologic, în frunte cu cenzura (numită, acum,
poezie și piese de teatru, că abia în acești ani Direcția presei), care nu-i controla doar pe
(1972-1980) se revitaliza, însă, și prestigiul, scriitori, ci și cursurile universitare, inovațiile,
pe care îl avusese între războaie, Societatea cercetarea științifică. Acesta era contextul în
Dramaturgilor români – într-o Românie pros- care, în vara lui 1981, am putut parcurge o sta-
peră, cu teatre particulare, cluburi, grădini tistică, în care, după 24 de ani de la înființarea
celebre (cabarete + teatru liric), demne de un Tribunei, în care abia se putuseră număra 10
popor de sorginte latină, cu o uriașă literatură (zece) scriitori români, acum, după publicarea
orală: dialoguri (chiar improvizate), epigra- a trei cărți (nu a unor broșuri, ca în proletcul-
me, bancuri politice, folclor, satiră și umor ș.a. tism) puteai deveni membru titular al Uniunii
Eram, personal, pe sfârșite cu scrierea Scriitorilor. Chiar deveniseră, deja. Am citat,
Reginei Iocasta. L-am rugat pe Călin Nemeș întrun volum omagial: Leul albastru, tipărit de
să citească, în Cenaclu, fragmente din Poezia Ed. Academiei Române, în august 2015:
corului antic al tragediei, spre ai verifica acel „D.R. Popescu a condus TRIBUNA, patro-
flux ancestral „de bocet” tracohelenic!... Și am nată cândva de clasicul Ion Slavici, vreme de
putut dovedi, din memoriile, dintre războaie, 12 ani! A debutat, acolo, peste 40 de studen-
ale unor personalități (actori, regizori, oameni țiucenici, autori de schițe, poeme, povestiri,
de scenă), relevând că mulți scriitori de roma- nuvele, chiar teatru, care fuseseră descoperiți,
ne, nuvele, povestiri, schițe, au rămas populari, în Cenaclul Asociației Scriitorilor și, apoi, pre-
grație cunoașterii imediate a publicului de tea- zentați redactoruluișef, care în săptămânile în

tru, întâlnirilor din antracte, devoțiunii și res- curs, îi și publica, îi încuraja și îi premia. Ast-
pectului, chiar fascinației, exercitate de autori fel, pentru întâia oară, în acea primăvară a lui
– grație succesului și reluării unor spectacole; 1981, numărul scriitorilor de limbă română la
nu puțini au rămas nume nepieritoare ale ar- egalat – și chiar la depășit pe acela al autorilor
tei, limbii și patrimoniului limbii române. Iată de carte, în diverse limbi, ale altor etnii, luate
ce pilde le ofeream, la acele concluzii, în care la un loc!...”
se putea releva și dovedi că o operă teatrală, *
ajunsă pe scenă, devenea populară, în me- Trebuia, însă, să deschid și să închid
moria publicului, și că depășea alte titluri de ședințele Cenaclului tinerilor aspiranți, zgo-
opere și volume ale aceluiași autor. Ilustrări- motoși, la artă literară, cu miniconferințe și
le sunt reprezentative și memorabile: Răzvan concluzii, asupra ciclurilor poetice, citite și
Petriceicu Hasdeu (Răzvan și Vidra); Vasile analizate, acolo. Culoarul Tribunei întunecat
Alecsandri (Chirițele...); I.L. Caragiale O scri- și rece, distant, ducea și spre ușile Cenaclului.
soare pierdută); Delavrancea (Apus de soare); Aminteam, întotdeauna, un moto, aparținând
Al. Davila (VlaicuVodă); Mihail Sorbu (Patima criticului Ion Oarcăsu: „așteptând pe aceste

Roșie); Victor Ion Popa (Take, Ianke și Cadâr); coridoare, fiind prezentați, intrând în discuții,
G.M. Zamfirescu (Domnișoara Anastasia – de- condeierii noștri văd că: – TRIBUNA E O MOA-
venită Dincolo de barieră, un film popular, RĂ A IDEILOR!”...



82 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS



Această „moară” intelectuală, simboli- 1989, cenaclul va fi reînființat de genialul meu
că participa, discret (avea și o galerie de pic- prieten, român ardelean, poetul Ion Mureșan,
tură) la civilizația audiovizualului, de astăzi, într-o sală modestă de curs, tot la orele 20:30
măcinând toate genurile literare. După poezie seara, în spatele Universității „Babeș Bolyai”,
și proză, o dimensiune unică era cea teatrală, peste drum de restaurantul Piramida.
care a influențat, oral, totul: avangardele, cine- *
matografia (noțiunile de contrapunct, înscena- După anul 1991, noțiunea de dimensiu-
re, dialoguri, monologuri dramatice, oralitate ne teatrală și-a continuat, persuasiv, influența,
vie, improvizație etc.). Complexitatea artistică până acolo, încât chiar cunoscuții poeți Aurel
– „moara ideilor”, acest violent melanj, forța și Pantea și Ion Mureșan, lansându-și noile lor
energia tinerilor urca tot mai sus – excelsior! – volume de versuri (1992), au stat pe scaune,

depășind cerul gricețosbeton, al ideologiilor și înlăuntrul vitrinelor librăriei Universității,
al propagandei. lângă aranjamentul, în piramidă, al cărților
* lor, cinstindu-se cu câte un pahar subțire, de
În luna iunie 1981, am predat dactilogra- coniac sponsorizat: Alexandrion; și meditând
ma completă, definitivă a Reginei Iocasta, criti- și privind trecerea perpetuă a lumii, pe trotua-
cului Val Condurache, de la Iași. D.R. Popescu re (acum, post revoluționar vorbind, tranziția
candidase, în iulie, și devenise Președinte al politică. Ecce: Sic transit gloria!...)

Uniunii Scriitorilor din România, cel dintâi Ideea, pe care am repetato, un întreg de-
lider organizațional care venea la București, ceniu, ca scriitorii de teatru să-și publice piese-
dinspre provincie, din Transilvania!... Până le lor, a dat roade. În chiar ultima zi a Festiva-
sa mutat, întro casă, a călătorit, epuizant, de lului „Caragiale”, la București, fusese lansată,
două ori pe săptămână, spre Capitală; și a con- la editura „Ghepardul”, o minunată ediție, ne-
tinuat să conducă revista TRIBUNA. Redacția cenzurată, desigur, a faimoasei piese comice a
era „împărțită” între mici găști, ai căror „șefi” lui Ion Groșan, fost student și cenaclist, la Cluj,
visau să diriguiască, fiecare, celebra instituție rămasă sub numele: Școala ludică. Tot o di-
a lui Ioan Slavici. Nu se mai înțelegeau, între mensiune teatrală vor constitui și povestirile
ei, cei interesați, în frunte cu Buzura. Și totul sale, din Caravana cinematografică, devenită
se contura ca un gol – sufletește, nu doar al re- și un popular scenariu românesc de film.
dactorilor, ci și al colaboratorilor și publicului, Participând la lansare, alături de maes-
„Amicilor TRIBUNEI”. trul Valentin Silvestru, în sala de teatru expe-
Atunci, mi-a venit ideea săi reunesc, pe rimental a Naționalului București, am primit,
colegi, prin dimensiunea teatrală, a „scenei”, în de la Dsa, o rugăminte ispititoare; și anume: să
jurul căreia se lansaseră tinerii; și aveau loc fel fac „un pomelnic” (n-a zis o „listă”, precum a lui
de fel de ședințe. „Schindler”, sau alte liste, care începuseră să
Să facem, împreună, o fotografie de sfâr- circule. Patron moral al Festivalului de umor
șit, am zis. De patru ori i-am chemat; abia a „Constantin Tănase”, din Moldova, Pomelnic

cincea oară a venit și fotograful, Richard Wag- era, și acolo, pentru Valentin Silvestru, un ca-
ner, de la cotidianul „Făclia”. Ceea ce a ieșit pitol „special”: ce piese, satire, sau comedii au
este „scena” și „moara ideilor” – cu decoruri în (mai) apărut?... Ce se pune, pe scenă?
care figurează portretele lui Blaga și Goga, pe Valentin Silvestru voia să republice pa-
pereți, lambriurile de abanos și mahon, o mi- tru volume, o antologie, așadar, a teatrului ro-
nunată aulă, numită de Ion Alexandru: la fel de mânesc, în două acte, sau un act, pentru uzul
„frumoasă, ca un pronaos de catedrală”. teatrelor, de amatori, din școli, cluburi, acum

După acea ședință foto, numai cu scriito- cabarete. Am urmărit să completez „Pomelni-
rii tribuniști, privind, în chip histrionic, peste cul lui Silvestru”, până în anul 2003, chiar și
timpuri, am predat și cheia grea, de la intrarea după ce regretatul critic – și istoric al Teatru-
în Edificiu; iar partidul a dispus desființarea lui românesc, a dispărut, tragic, sub roțile unui
cenaclului Asociației Scriitorilor, întrucât D.R. automobilist băut, pe zebră (!...), într-un decor
Popescu plecase, definitiv. El îl protejase! fantast: în fața scărilor și a ferestrelor hotelu-
După Revoluția Română din Decembrie lui „Dorobanț”.



83
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CULTURA CUVÂNTULUI SCRIS



































Scriitori ai Filialei Transilvania la premiera „Reginei Iocasta”:
Adrian Țion, Ioan Negru, Constantin Cubleșan, Vasile Sav, Dan Marius Drăgan, Aurel Rău,
Hermann Maiorovitz, Demostene Sofron, Florentin Doru Miclăuș, Tudor Ştefan
Îmi face, astăzi, o nespusă pietate și bu- Teodor Tanco (Cetatea Alba, Memorandiștii);
curie să afirm că am recuperat, în arhiva „Io- Adrian Ţion (Raport către raza de lumină);
casta”, acel pomelnic – numai despre drama- Radu Ţuculescu (Bravul nostru Micșa); Cornel
turgi clujeni și ardeleni; cu piese ce au fost Udrea (Cu fața la perete); Mircea VaidaVoievod
premiate, în concursuri naționale, jucate cu (Horia – Execuția se repetă); Constantin Zăr-
succes; altele „odihnind”, poate și acum, prin nescu (Signor Dracula, în Carpați).
vrednicele de ignoranță și uitare, dulapuri ale *
secretariatelor teatrelor. „– Nu ai depus tu o energie sufletească,
Iată acel „Pomelnic” (pentru regretatul demnă de cauze mai înalte, decât să-i tot ghi-
Valentin Silvestru), alfabetic – spre devoțiune cești, în cenaclul acela, pe tinerii talentați?...
sufletească, amintire și rememorare: Te-a lăudat cineva? Că mergeai, indiferent de
Valeriu Anania (Hoțul de mărgăritare); vreme, ploaie, vânt, în fiecare joi seara să des-
Viorel Cacoveanu (Valsul de la miezul nopții, chizi și săi urmărești pe poeți?... Fără nici un
Sentință pentru martori); Constantin Cuble- sfanț?... N-a fost asta o treabă ingrată?...”
șan (Camera de hotel, Trilogiile de buzunar); „– Nu, răspundeam totdeauna. Am învă-
Ion Cocora (Fără măști, Domnule Godot, eseu țat ce înseamnă publicul!... Sala aceea plină, de
dramatic); Ion Groșan (Școala Ludică); Romu- care se mira, când venea «în inspecție» chiar
lus Guga (Amurgul burghez și Adio Arizona – și maestrul D.R. Popescu. N-am așteptat recu-
dramatizare); Marcel/Dafin Mureșan (Atenție, noștință, vai, de la nimeni, niciodată! Cine nu
cad îngeri, un teatru poematic); Teohar Mi- poate sau nu vrea să-ți rămână recunoscător,
hadaș (Steaua câinelui – dramatizare); Virgil ți se transformă întrun acerb dușman; Un sen-
Nistor (Alternativă la fata Morgana); Pascu timent ciudat! Asta am învățat de la regretatul
Balaci (Piese, pentru adolescenți și tineri); Romulus Guga!...
D.R. Popescu (Pasăre dintro altă zi, Pasărea Și apoi, mai e un lucru, adăugam eu. Un
Shakespeare, Piticul în grădina de vară, Balco- pustiu de bine – făcut lumii și mie!... Ca și când
nul); N. Prelipceanu (Un teatru de o altă natu- miaș fi dat, de pomană, mie însumi, pentru lu-
ră); Vasile Rebreanu (Frumoasa Fernanda, Un mea cealaltă – pentru eternitate...”
om mușcat de... oaie); Dan Rebreanu (Cocoșul – „Dixi et salvavi animam meam!...”

de tablă); Vasile Sălăjean (Nuiaua de argint); (Inedit, 2017, toamna)


84 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ARTA PLASTICĂ


Negoiță LĂPTOIU

EVOCARE CENTENARĂ

Prof. dr. doc. ION CHIRICUŢĂ



Sensibilul vlăstar
moldav Ion Chiricuță,
care văzu lumina zilei
la Bârlad în 7 ianuarie
1918, cu studii academi-
ce la București, unde-și
precum și implicarea într-o unanim prețui-
consolidează un respec-
tă practică chirurgicală. În 1959 a instalat la
tat statut medical pâ-
Cluj primul aparat de cobalt, cu maximă efi-
nă-n 1958, ajunge ca în
ciență clinică. Timp de patru decenii literatu-
Clujul unor frământate
ra de specialitate îi consemnează contribuția
vremi să-și amplifice no-
marcantă la îmbogățirea informației pe teme
torietatea, devenind referențial om al cetății
esențiale de medicină, publicând monografii,
universitare în ultimele trei decenii ale vie-
cărți, studii, cu profunde opinii personale, cum
ții: 1958-1988. S-a impus conștiinței publice
a fost și „Metoda Chiricuță – plastia de epilon”,
prin exemplara conduită de ctitor al Institutu-
comentată și apreciată cu prilejul Congresului
lui Oncologic din frecventata urbe din inima
de Chirurgie de la Paris (1975). Merită menți-
Transilvaniei, veghind cu exigență la perfecta-
onată la loc de cinste condiția de inițiator-edi-
rea impunătorului complex edilitar și dotarea
tor a 18 volume privind „Figuri de oncologi ro-
corespunzătoare cerințelor contemporane ale
mâni”, „Cancerologia clinică”, s.a. A fost distins
specialității, fără a neglija asigurarea cu perso-
cu Premiul Societății Americane de Urologie
nal pe criterii de ordin valoric. Timpul avea să-i
(1971), Ordinul „Meritul științific” (1966), Or-
răsplătească pilduitoarele strădanii, Institutul
dinul „Steaua României” (1969) s.a. A devenit
clujean - care i-a incrustat numele pe frontis-
membru a numeroase societăți internaționale
piciu – impunându-se între lăcașele sanitare
de chirurgie, oncologie, senologie.
cu real prestigiu la nivel național și internați-
Posesor al unei impresionante colecții de
onal. Emblematic, pentru a conferi ambianței
artă românească și universală, după o semnifi-
aura unui spațiu de promovare a încrederii
cativă expoziție de pictură și grafică națională,
în izbânda binelui, a ținut ca în holul princi-
etalată fastuos în sălile festive ale muzeului
pal al reprezentativei clădiri să fie finalizată o
clujean (1980) și-a manifestat deschis intenția
revelatoare frescă, având ca pretext inspira-
de a efectua o generoasă donație, oferită ora-
tiv viguroasa afirmare a avântului existențial.
șului în care se statornicise definitiv, menită
Siluete robuste dezvoltă simbolice atitudini
să devină punct de vizitare publică în super-
profilate pe limpezi și curate registre croma-
bul spațiu ce-l avea în folosință la etajul unei
tice, situate sub zodia solarității. Inaugurată în
clădiri de epocă și-și etalase valorile, situat în
1965, moment important în trepidanta isto-
plin centrul istoric al Clujului, Piața Unirii 10.
rie a instituției, avându-l în fruntea echipei de
Lipsa de promptitudine a oficilităților locale
creatori pe reputatul maestru Marcel Chirnoa-
avea să vitregească urbea de pe Someș de un
gă, memorabila lucrare de artă monumentală
prețios lăcaș de cultură, ornamentat cu piese
va fi completată fericit în vecinătate (1974) cu
sugestive vizând spiritul creativ specific unor
o altă fascinantă ipostază a îngemânării feeri-
diverse civilizații. Va beneficia de memorabila
ce dintre pulsațiile terestrului cu cele ale ab-
ofrandă orașul natal Bârlad (1985), care în in-
solutului celest, opera altui consacrat pictor
cinta Complexului muzeal „Vasile Pârvan” îi va
contemporan, Florin Niculiu.
panota o bună parte din belșugul de splendori,
Concomitent cu laborioasa activitate
grupate pe patru secțiuni: pictură româneas-
managerială, dr. Ion Chiricuță s-a preocupat
că, artă universală, artă populară românească,
intens, cu vădite performanțe, pe făgașul cer-
artă orientală. Și- a tipărit cu resurse proprii
cetării științifice, pe linie didactică susținând
și un elocvent catalog al donației. Finalul unei
aplaudate cursuri studenților aflați în stagiu,
vieți bogat împlinite spiritual, frântă spontan
85
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ARTA PLASTICĂ











































la 70 de ani, s-a lăsat consolat de certitudinea cu ceea ce-mi dau emoțiile picturii. Prin ea iu-
proiectării numelui ION CHIRICUŢĂ pe ecra- besc omul, viața, devin mai bun, mai înțelept.
nul personalităților demne a fi perpetuu re- Ridic medicina la nivel de creație și desfac mi-
memorate.
Cu un proaspăt asemenea gest ne-a în-
cântat cinstindu-și descendența prestigiosul
său fiu, Ion Christian Chiricuță , nume cu so-
noritate în domeniul medical și al cercetării
științifice, care a făcut posibilă o emoționantă
evocare omagială în incinta Muzeului de Artă
Cluj-Napoca, 1n 17 mai 2018. S-a sprijinit efi-
cient de colaborarea unui remarcabil expert
în artă, istoricul și criticul de artă, cu tot mai
pregnantă vizibilitate în cotidianul românesc,
Adrian Buga, care a conceput și proiect un tul-
burător film, prelucrând prin imagini și înțe-
lept comentariu specificitatea unor scânteieri
picturale tipice unor mari maeștrii români, în
măsură să încurajeze o stupefiantă similitu- racolul naturii, pentru a-l recompune”.
dine între două aparent distanțate domenii: După proiecția încântătorului documen-
chirurgia și arta. Chiar genericul manifestă- tar pictural, unde printr-o inspirată și revela-
rii s-a intitulat „Chirurgia artei”, reflex al unei toare dilatare a pensulației s-a putut sesiza di-
confesiuni de o copleșitoare intensitate făcută namica gestului creativ ce convertește pulsul
de eminentul sărbătorit, prof. dr. doc. Ion Chi- în ritual, similar unei vitale intervenții chirur-
ricuță, într-o clipă de divină iluminare: „Merg gicale, a fost prezentat de minunații amfitrioni
zilnic ca medic chirurg la masa de operații și și coautori: Ion Christian Chiricuță și Adrian
mă simt pătruns de efluvii izvorâte din operele Buga, impresionantul album publicat în admi-
panotate în casa mea și ceea ce pare incredibil rabile condiții grafice la editura „Argo” din Bu-
de făcut cu bisturiul îmi reușește în colaborare curești, instituit neîndoielnic într-o tipăritură



86 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ARTA PLASTICĂ


referențială în context contemporan. Dincolo colecție a încetat să-mi mai aparțină. Ea trebu-
de impresionantele imagini color, figurează ie să devină un izvor de lumină binefăcătoare
texte în versiune româno-engleză și un reper- pentru toți aceia care iubesc cu adevărat fru-
toriu al colecției de pictură a prof. Ion Chiri- mosul”.
cuță, din lectura căruia sesizăm amploarea și Prin ani, prof. dr. doc. Ion Chiricuță mi-a
ridicatul statut valoric al celor peste 200 lu- confirmat impresia inițială că mă aflu în preaj-
crări de pictură și grafică, semnate de Ștefan ma unei ființe complexe, erudită, exigentă,
Luchian (2), Theodor Pallady (14), Gheorghe proverbial iubitoare de bine, armonie și lumi-
Petrașcu (11), Al. Ciucurencu (13), Corneliu nozitate, promovate prin medicină și artă. Ide-
Baba (8), N. N. Tonitza (4), Ștefan Dimitrescu alul grec al kalokogathiei l-a păstrat neîntinat
(4), Francisc Șirato (6), Iosif Iser (6), Teodor ca reper fundamental al unei vieți pilduitoare
Harșia (2), Ioan Sima (6), Alex Mohy (3), Ghe- prin altruism și devotament civic. Prin bucuria
orghe Vânătoru (11), Gy. Szabó Béla (6) și mul- de a se dărui și făptui în folosul semenilor săi
ți alții, alcătuind o fidelă frescă a valențelor de și-a înscris pagină onorabilă în istoria neamu-
universalitate ale creativității din România lui său și-a umanității.
veacului al XX-lea. Marea lor majoritate au fost
signațiile bucureștene, determinând rămâne- STATORNICI ADEPȚI AI
achiziționate în deceniul 1948-1958 din con-
SIMPLIFICĂRII ÎN ARTĂ
rea în țară a inestimabile piese cu statut patri-
monial într-o vreme cu frecvente înstrăinări
de bunuri culturale. Aceeași atitudine de pa-
Mereu receptiv la inițiative menite a fa-
sionat și profesionist colecționar desfășoară și
cilita accesul publicului la contactul cu un cât
la Cluj, favorizând pătrunderea într-o colecție
mai diversificat florilegiu de artă contempora-
cu perspectivă muzeistică a strălucite mărturii
nă, reputatul arhitect Ionel Vitoc, președinte
iconografice (icoane pictate pe lemn și sticlă),
al Fundației Culturale „Carpatica” și patron
a superbe mostre de artă decorativă străină și
al galeriei de artă „Casa artelor”, situată în
artizanat românesc, recuperând prin tenace
centrul istoric al municipiului Cluj-Napoca, a
deplasări câteva reliefuri antice, fragmente de
făcut posibil un veritabil eveniment cultural
sculptură funerară, capiteluri, o sculptură în
prin asocierea într-o semnificativă expoziție
relief lemn „Punerea în mormânt” din veacul
a două energii creative active la Iași și sălă-
al XVI-lea, mobilier în stil gotic, renascentist,
jeanul ION POP. Lucrări în tehnică mixtă sem-
baroc, miniaturi persane, ceasuri medievale,
nate de NICOLETA GAIGINSCHI, artă foto de
obiecte de artă brâncovenească, multe cande-
SUSANNA PATRAS-PĂSTRĂGUȘ și scultură în
le, pocaluri, candelabre de argintărie de pro-
metal realizate de unanim prețuitul sculptor
veniență săsească, covoare de Buhara, Kur-
mai sus amintit, au instituit o ambianță de o
distan, Cezarea, Sirvan, platouri japoneze în
revelatoare distincție spirituală. A impresio-
cloisonée, o sabie de samurai, ceramică chine-
nat plăcut lejeritatea și promptitudinea unor
zească de Canton, cristale de Boemia, porțelan
abil structurate modalități formale care au im-
de Delft, o statuie a lui Budha s.a.
primat lecturii acces simplu și direct la esența
Cunoscându-l pe cuceritorul interlocu-
unor incitante surse inspirative. Din natură
tor, prof. dr. doc. Ion Chiricuță, spirit cultivat,
și viață au fost extrase motive demne de con-
cald, iubitor de confesiuni, am dezvoltat timp
templat pentru că expozanții și-au etalat cu
de două decenii o stimulativă relație de su-
virtuozitate interes în egală măsură pentru
flet, îmbogățindu-mi cunoașterea și limpezin-
configurația imaginilor, precum și a fondului
du-mi rosturile existențiale, motiv pentru care
ideatic-afectiv vehiculat.
m-am implicat cu vădită emoție și-n recentul
NICOLETA GAIGINSCHI. E prezentă cu
moment omagial, definindu-i plurivalenta
un set de imagini, unitare ca viziune și stil.
personalitate. M-a frapat ardoarea agonisirii
Două tensionate reprezentări în acrylic pe
de veridice probe de civilizație, având perma-
pânză: Zbor, Ecouri, relevă nervul unei acute
nent conștiința instituirii cu ele a unui tezaur
precipitări a gestului pictural, încât suprafața
cu valențe muzeale, clădit în folosul comuni-
se animă cu vârtejurile a tumultuoase descă-
tății, declarând încă din 1980, cu prilejul sem-
tușări. Simțim aici reflexul a coerente mate-
nificativei expoziții de la Muzeul clujean, că
„energia uriașă a frumosului închisă în această rializări de neliniști interioare care-și caută
cu frenezie asimilare în imensitatea spațiului
87
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ARTA PLASTICĂ



înconjurător. Celelalte opt compuneri, broda- enigmatice dintre structurile geologicului,
te cu rafinate învolburări în tuș și acuarelă, împreună cu seninul unui cer imaculat. Nicio
configurează pasionante invocări de spectacol vietate, nicio probă arhitecturală, nu tulbură
natural fixat în surdina a subtile orchestrări această odihnitoare oază de benefic refugiu
tonale. Îmbină cu vădită măiestrie respirațiile meditativ.
tonifiante ale terestrului (articulat în pulsații Și când motivele sunt culese din inciden-
ale vegetalului și crestelor montane) cu vibra- ța spațiului românesc, atitudinea Suzannei
ția catifelată a absolutului celest, materiali- Patras (Păstrăguș) e fidel rezumativă, com-
zând poetice echivalări plastice a reconfortan- primând sugestiile unor curate instantanee
te clipe de consolatoare revelație. Întreg spa- de spectacol fin spiritualizat: Geometria natu-
țiul imagistic se derulează sub semnul inefabi- rii prin ramurile unui copac din Copou, Delta
lei impresii de armonioasă curgere a timpului, Dunării, cu asceza unei insule părăsite, alături
oferind celui ce-l receptează cu sensibilitate de discreta vâltoare a Vulcanilor noroioși din
bucuria unei senine reculegeri. Era firesc ca munții Buzăului.
acest fin decantat univers de trăiri sublimate Sobrietatea și finețea unor alternanțe
sub spectrul unor șoapte purificatoare să fie dintre alb și negru, refuzând abundența unui
generos aspirat de ritmica haiko-ului japonez, cromatism frapant în sine, conferă imaginilor
suflul civilizației extrem orientale fiind fami- fotografice autenticitatea unei atitudini crea-
liar unei energii creative iubitoare de tihnă și tive demnă de perpetuă prețuire și admirație.
puritate. Cel de al treilea expozant, ION POP, ori-
Impresionant prin amploarea asocieri- ginar și activ de-o viață în albia natală de la
lor inedite de etern natural, relevat în toată Căpâlna, județul Sălaj, e genul de creator pu-
splendoarea unor marcante specificități, se ternic ancorat în anturajul artei contempora-
dovedește și laboriosul travaliu creativ prin ne. De decenii bune și-a făcut nobilă obișnu-
care SUSANNA PATRAS (PĂSTRĂGUȘ) își con- ință în a asocia prin sudură fibre de sârmă,
solidează un viguros statut artistic în context desăvârșind ansambluri compoziționale de o
contemporan. Confruntată cu mirajul trăirii remarcabilă expresivitate. Prin incisivitatea și
prelungite în contact cu spectacolul fabulos al eleganța unui grafism cursiv și sugestiv defini-
realității americane (cu predilecție californi- tivează configurații plastice de o remarcabilă
an), s-a simțit impulsionată de a fixa în eter- diversitate. Suportul inspirativ se hrănește din
nitate expresivitățile a misterioase evidențe. magma a complexe ipostazieri ale umanului,
Grație unei cultivate sensibilități, care i-a per- cărora le incumbă trăiri și gânduri de o tulbu-
mis desprinderea de incidențele anecdotice rătoare profunzime. Primează accentul intro-
ale realului perisabil, a oferit aparatului foto- spectiv, circumscris prin silueta amplă a ferm
grafic doar crâmpeie de argument natural, re- stilizate întruchipări de atitudini răvășite de
constituind prin filtrul unei fecunde inspirații patetice încleștări. Familiarizat până la iden-
miracolul a impresionante mărturii, desprinse tificare cu fluxul rusticului românesc, compu-
din tainele specifice celor trei marcante uni- ne chipuri de vârstnici inundate de înțelepte
versuri: terestru, acvatic și celest. Ciudat pen- iluminări, abordează tinerețea cu suflul crista-
tru un trăitor în tumultul cotidian, agresat de lin al unei senine vitalități, insinuează rapsozi
mult zgomot și disconfort, acest radical refu- de duios cântec popular, răsfiră în dinamice
giu către insolitul unor fragmente de realitate configurări aspecte de civilizație tradițională.
purtătoare de vrajă și reconfortantă liniște. O componentă importantă a abordărilor sale
Suzanna Patras (Păstrăguș) își oferă pri- creative eternizează destine în fraternă co-
vilegiul de a savura în solitudine incantațiile a muniune, nu arareori încercate de dureroase
infinite surse de frumusețe și bucurie. Cu can- verdicte.
doarea și frenezia unui căutător de nestemate Prin grafismul lor abil controlat și difu-
descoperă poetica succesiunii ritmice a dune- zat spațial, formele dezvoltă învolburate volu-
lor de nisip, promptitudinea grafică a arbori- metrii, instituind un ansamblu de proiecții ale
lor, vâltoarea calmă a valurilor, măreția unor umanului în fundamentale probe de dăinuire
creste montane, îngemânarea subtilă dintre prin fervoare și decentă atitudine. E crezul
umbre și lumini sub apanajul unui timp incert, unui făuritor de mărturii plastice, în cert dic-
nostalgica prefigurare a curgerii vremii prin teu personalizat, reflex al unei viguroase voca-
adierea anotimpurilor, surpriza interferării ții creative.



88 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

IN MEMORIAM - SILVIA GHELAN


Adrian ȚION Leonie din Părinții teribili de Jean Cocteau,

SILVIA GHELAN, Anna Petrovna din Nefericitul Platonov de A.P.
Cehov și Olga din Trei surori de același drama-
O FEMEIE DISTINSĂ turg rus. După un grandios succes repurtat de

ŞI O MARE ARTISTĂ Vlad Mugur ca regizor la Caligula, cu George
Mottoi în rolul titular, încurajat de acest suc-
ces-deschidere spre un limbaj scenic novator
Am văzut-o pen- pentru acele timpuri, directorul de atunci, ni-
tru ultima oară pe scenă meni altul decât marele Vlad Mugur, secondat
în piesa Regina mamă de Teohar Mihadaș în postură de secretar li-
de Manlio Santanelli, terar, a inițiat în 1968 un „studio experimen-
spectacol din 1996 în tal” prezentând, printre alte realizări, tripticul
regia Monei Marian. Era Visul de D.R. Popescu, Rochia de Romulus Vul-
întruchiparea actriței pescu și Lacuna de Eugène Ionesco. În mono-
desăvârșite care perfor- logul Visul, rolul Silviei a fost încredințat Silvi-
mează la vârsta de 72 de ei Ghelan, rol scris chiar pentru ea, desigur alt
ani într-un rol ce-i venea rol dramatic potrivit mănușă pe sensibilitatea
mănușă. Era Regina Gianelli, o mamă severă actriței, care a ridicat singurătatea și refulările
și autoritară, ajunsă la senectute, dură și ne- personajului la nivelul unei tulburătoare con-
cruțătoare cu fiul ei Alfredo, jurnalist ratat și fesiuni intimiste. Atât de puternic a fost redat
nevrotic, interpretat de Marius Bodochi... Era pe scenă acest personaj în toată complexitatea
tenace și verticală, demnă și distinsă... Se im- lui, încât, amintindu-mi-l, mă emoționează și
punea prin ținută morală și vehemență verba- azi. Este puterea și magia care desfide timpul,
lă sentențioasă... Era regina Teatrului Național pe care numai o artistă de talia ei le poate ex-
din Cluj, pe care l-a slujit cu devotament peste prima și transmite de pe scândura scenei. Este
50 de ani... Era în toată strălucirea talentului puterea și magia pe care le-a deținut în egală
ei de la sfârșitul unei cariere teatrale excepțio- măsură Silvia Ghelan. A avut contribuții nota-
nale... Era Silvia Ghelan! Unică, inconfundabi- bile și în câteva filme: Serata (1971), Întoar-
lă, cu vocea ei profundă, cu modulații grave și cerea lui Vodă Lăpușneanu (1980), Întunericul
frisonante, cu o privire tăioasă care îngheață, alb (1982), dar Silvia Ghelan rămâne, alături
cu profil de tragediană greacă, artistă exersată de Maria Cupcea și Melania Ursu, una din ma-
mai ales în roluri de tragediană, după cum ob- rile actrițe ale scenei clujene.
serva și criticul Justin Ceuca în cartea sa apăru- După ce am admirat-o și am aplaudat-o
tă în 1998 Silvia Ghelan – eseu despre un actor, de atâtea ori pe această doamnă a teatrului
o carte-omagiu de mare amplitudine analitică românesc, iată, a venit vremea să scriu aceste
adusă îndrăgitei actrițe clujene. Dar a excelat rânduri îndoliate la despărțirea de Silvia Ghe-
și în roluri comice, de la Veta din O noapte fur- lan, o femeie distinsă, cu o existență discre-

tunoasă la Wanda din Gaițele, construindu-și tă în viața socială a cetății, dar, indubitabil, o
personajele cu o desăvârșită tehnică a artei mare artistă.
actorului, obținută prin studiu îndelungat și
deținută ca pe o sfântă credință așezată la că-
pătâiul conduitei profesionale.
Am aplaudat-o, alături de mulți alți clu-
jeni de vârsta mea, în producții de răsunet ale
Teatrului Național din Cluj, începând din peri-
oada anilor `60, din vremea directoratelor lui
Vlad Mugur, Ion Vlad, Petre Bucșa, Constantin
Cubleșan, Horia Bădescu, dintre care trebuie
să amintesc neapărat câteva roluri memorabi-
le: Doamna Clara din Vlaicu Vodă de Alexandru
Davila, Cesonia din Caligula de Albert Camus,



89
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

IN MEMORIAM - SILVIA GHELAN


Silvia PINTEA

SILVIA GHELAN:
SINGURĂTATEA

ALERGĂTORULUI

DE CURSĂ LUNGĂ



20 martie 2019,
cu toate că în această
noapte urma să aibă loc
Echinocțiul de primăva-
ră, ziua era cețoasă. Ora
11.00 dimineața. Scena
realizatoare de cronici teatrale și teatru ra-
și sala de spectacole erau
diofonic. Silvia Ghelan a fost o stea a Clujului,
în întuneric, dar timid se
unde s-a născut la 25 octombrie 1924, unde a
deschide ușa de la intra-
urmat studiile primare, medii și Conservato-
rea Teatrului Național
rul de Muzică și Artă Dramatică, unde a jucat
din Cluj. În penumbra
pe scena teatrului clujean, căruia i-a rămas fi-
holului, se distinge pe catafalc un sicriu încon-
delă 58 ani, din 1948 până în 2006. A fascinat
jurat de crini imperiali, trandafiri și crizante-
generații de spectatori, televiziunea nu ținea
me albe. Printre flori, portretul actriței Silvia
încă oamenii în case, aceștia veneau la teatru
Ghelan, cu zâmbetul acela misterios, cu fața
ca la catedrală, ba mai mult, fiindcă actrița și-a
luminoasă, dar cu o tristețe abia percepută în
început cariera în plin ateism și proletcultism.
ochi și în colțul gurii. A început să cânte o mu-
A urcat pe scena unde au strălucit celebrii săi
zică funebră, melancolică și stranie..., oamenii
înaintași: Zaharia și Olimpia Bârsan, Ștefan
îmbrăcați în negru intrau în tăcere cu coroane
Braborescu, Alexandru Marius, Magda și Ion
și buchete de flori albe, imaculate, pure. Pe trei
Tâlvan, Maria Cupcea; a fost contemporană cu
ecrane se derulau fotografii din spectacolele
Maia Ţipan, Viorica Cernucanu, Silvia Popo-
în care a jucat pe scena naționalului clujean,
vici, Emilia Hodiș, Melania Ursu, Dorel Vișan.
vreme de peste 50 ani, actrița Silvia Ghelan.
Primul său rol a fost Scufița Roșie de Evghenii
În mintea mea se succedau fleshuri, cu rapidi-
Ciornii, în regia lui Ion Dinescu. Apoi, în pri-
tatea artificiilor lansate deasupra teatrului de
mii ani de carieră, cum era obiceiul acelor vre-
Ziua Națională a României. Steluțele explodau
muri, ca noii angajați să slujească niște ani ca
sus pe cer, în minunate reverberații. Cam la
învățăcei alături de artiștii consacrați, a avut
asta mă gândeam eu în timp ce pe acorduri- roluri mai neînsemnate: O soră în Unu la sută
le triste revedeam momente din viața Silviei
fatal de Ionel Lazaroneanu, regia Vintilă Ră-
Ghelan, și scene din marile spectacole în care
dulescu, Bonnie în Sacul cu surprize de Mark
a jucat, care-mi aminteau nu doar de secven-
Twain, regia Marin Radu, A doua dactilografă
țe de pe scena clujeană, dar și momente din
în Domnul director general de Alexandru Șahi-
propria mea viață. Pentru că Silvia Ghelan nu a
ghian, regia Ion Dinescu. Primul succes a fost
trăit doar pentru ea, ci pentru toți clujenii iu-
în anul 1952, cu rolul Wanda, din Gaițele de
bitori de teatru. Generații după generații de lo-
Alexandru Kirițescu, în regia lui Ion Dinescu,
cuitori ai orașului am crescut alături de Silvia
interpretare pentru care, doi ani mai târziu
Ghelan și am fost fascinați de măreția ființei
a fost premiată, președintele juriului fiind le-
sale. Am văzut-o pentru întâia dată pe scenă
gendarul Ion Manolescu. După acest rol a fost
încă de copil, în cursul gimnaziului și liceului
cumva încadrată în tiparul rolurilor de femeie
vedeam toate spectacolele unei stagiuni prin
fatală, ajutată fiind și de frumusețea sa parti-
sistemul abonamentelor școlare. Apoi, pe par-
culară. Am văzut-o pentru prima dată în spec-
cursul facultății, a vieții, pașii mi se îndreptau
tacolul Fii cuminte Cristofor, de Aurel Baranga,
mereu spre sala de spectacole a teatrului. Dra-
în anul 1964, în regia lui Victor Tudor Popa,
gostea pentru teatru m-a dus într-un moment
alături de Aurel Giurumia. M-a fascinat ele-
al vieții spre Radio și Televiziune, unde eram
ganța Silviei Ghelan în rolul doamnei Bellea,
90 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

IN MEMORIAM - SILVIA GHELAN


memorabil spectacolul cu piesa Livada cu vi-

șini de A.P. Cehov, la Teatrul de stat din Târ-
gu Mureș, în regia lui Gheorghe Harag. A fost
ultimul spectacol regizat de marele Harag, un
testament artistic în care timpul balansează în
diverse dimensiuni, prezentul înlătură vechile
rânduieli într-un mod în care realitatea cru-
dă nu poate conviețui cu visele. Himerele din
viața personajului principal-Ranevskaia sunt
măturate de pragmatismul unui om brutal,
al cărui unic mecanism al existenței este ba-
nul. Prezența Silviei Ghelan în acest spectacol
era acompaniată de clopotele de prohod de
la căpătâiul lui Harag și de tragegia propriei
existenței. Asemenea eroinei Ranevskaia, Sil-
via Ghelan pierduse un copil. Era ceva sacru în
întâlnirile cu această actriță fascinantă, care te
intensitatea lăuntrică a actriței s-a transmis copleșea din primele clipe ale intrării pe scenă
într-o comunicare puternică cu partenerul, în- cu vocea sa gravă uneori, melodioasă alteori,
tr-un schimb strălucitor de replici între cei doi dar întotdeauna atât de particulară, unică. Vo-
mari actori. A interpretat de-a lungul carierei cea sa venea dinlăuntrul unei femei frumoase,
personaje importante ale tipologiei feminine, dar distante, luminoase, dar misterioase, care
răvășite de destine implacabile, din drama- nu lăsa pe oricine să se apropie. Ea se adresa
turgia națională și universală: Blanche Dub- oamenilor de pe scenă, de pe podium, acolo era
ois în Un tramvai numit dorință, de Tennesse regină. Maiestuasă, îți impunea și când trecea
Williams, regia Victor Tudor Popa, Vidra în pur și simplu pe stradă. Reginele sunt născute,
Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hașdeu, nu făcute. Izvorul nesecat al talentului său va
regia Ion Dinescu, Necunoscuta în Steaua fără răbufni din nou după anul 1990 în spectacole
nume de Mihail Sebastian, regia Victor Tudor regizate de tineri veniți din școala modernă de
Popa, regia Ion Dinescu, Veta în O noapte furtu- regie și alături de actori din noua generație în
noasă de I.L.Caragiale, în regia lui Janos Taub, spectacolele și roluri precum Doamna în Ca-
Femeia în Viața unei femei de Aurel Baranga, meristele de Jean Genet, în regia Ancăi Bradu
regia Marin D. Aurelian, Anna Fierling în Mut- și Regina în Regina mamă de Manlio Santane-

ter Courage de Bertold Brecht, în regia lui Ale- lli, în regia Monei Chirilă. În această interpre-
xandru Tatos, Doamna Goforth în Trenul cu tare memorabilă l-a avut partener pe mult mai
lapte nu mai oprește aici, regia Ildiko Kovacs. tânărul actor Marius Bodochi, în anul 1996. În
Acest spectacol s-a jucat la Cluj în anul 1982, anul 1999, Senatul Uniter i-a conferit Premiul
în plină epocă Ceaușescu, a apărut pe afiș cu pentru întreaga activitate, iar la vârsta de 89
titlul impus de cenzură, Trenul nu mai opreș- ani a primit cu onoare decorația,,Nihil sine De-
te aici, deoarece lipseau alimentele de primă o”din partea Casei Regale a României. Nu știu
necesitate. Silvia Ghelan era o actriță de mare dacă pe scena Teatrului Național din Cluj va
complexitate, abordând cu aceeași ușurință mai apărea o stea de anvergura Silviei Ghelan
atât comedia, cât și drama. Teatrul Național care a impresionat prin lumina care izvora din
din Cluj a ajuns la o înaltă performanță artis- ea, prin unicitatea și măreția ființei sale, care
tică sub directoratul lui Vlad Mugur. Acesta a nu semăna cu nimic din ceea ce noi cunoș-
dezvăluit alte coarde ale străfundurilor ființei team, încadrată de sfânta aureolă a talentului.
Silviei Ghelan, transfigurate artistic în abilități Silvia Ghelan a strălucit intens într-o viață în
de mare tragediană, declanșând un tempera- care suferința nu a ocolit-o. În holul Teatrului
ment artistic ce a intrat în rezonanță cu eroi- Național din Cluj luminile s-au stins, florile au
nele teatrului antic: Clitemnestra, din Ifigenia însoțit sicriul și oamenii au urmat înlăcrimați
in Aulis de Euripide, Cesonia în Caligula de Al- convoiul funerar spre cimitirul clujean. Era 20
bert Camus. Spectacole de excepție a realizat martie 2019 și în acea noapte la ora 23 și 59
și în domeniul teatrului psihologic, excelând de minute urma să aibă loc Echinocțiul de pri-
în interpretările teatrului cehovian: a rămas măvară. Începea un nou anotimp.



91
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INTERVIU


Mihai POSADA dacțiile ziarelor județene Crişana (1966-

DESPRE EXIL ŞI 1968) şi Tribuna Sibiului (1968-1972).
După reapariția revistei TRANSILVANIA
LITERATURĂ, CU UN sub direcția lui Mircea Tomuş, la Sibiu, face
parte din redacție, între anii 1972-1987.
ESTETICIAN: TITU POPESCU A debutat în anul 1975 în TRIBUNA. Pre-
ocuparea pentru estetica românească s-a
materializat în câteva cărți de istorie şi de
cercetare a acesteia: Mihail Dragomirescu
estetician, 1973: Idei estetice în scrierile
lui Mihai Ralea, 1974; Specificul național
în doctrinele estetice românești, 1977; Ne-
cesitatea esteticii, 1979; Cărți cu ieșire la
mare, 1980; Arta ca trăire și interpretare,
1982; Concepte și atitudini estetice, 1983.
Combătând astfel punctul de vedere ofici-
al, marxist, anonimizant, autorul se înscrie
într-o mişcare de stimulare a creativității
originale în estetica românească. Azilul
politic în Germania, între anii 1987-2011,
trezeşte instinctul de prozator al estetici-
anului şi criticului literar Titu Popescu:
Un an cât o speranță, München, Carnetele
Observator, 1989; ediția a II-a: Sibiu, 1992;
Radu Maier, album de artă, Verlag Südost-
deutsche Kulturwerk, München, 1989; Po-
etul Horia Stamatu, monografie, München,
1993; ediția a II-a, revăzută şi adăugită, Bu-
cureşti, 2006; Povestiri din Italia, München,
Carnetele Observator, 1993; ediția a II-a:
Senzație la Florența, Sibiu, 1995; Estetica
paradoxismului, 1995; ediția a II-a, revăzu-
tă şi adăugită: 2001; The aesthetics of para-
doxism, 2002; Calul troian, povestiri, Verlag
Radu Bărbulescu, München, 1996; Sibiu –
album sentimental, Casa Verlag, Germania
/ Editura Triton, Sibiu, 1998; Der steiner-
ne Mensch, Sammlung DL-Prosa, München,
1999; Editoriale, Editura Dorul (Danemar-
ca), 2000; Nimeni nu-i profet în țara lui, ci
în exil, 2000; Martin Frei – fascinația cu-
lorii, album de artă, 2000; Convorbiri des-
Vorbind la lansarea volumului Esteti- pre exil și literatură, 2001; Antichitatea
ca urbană, 2013, în Biblioteca ASTRA din mirabilă, Carnetele Observator, München,
Sibiu 2002; Din perspectiva exilului, 2002; După
zece ani, jurnal de exil, 2004; Mirela – un
paradox, eseu, Pop Verlag, Ludwigsburg /
* * *
Editura Marineasa, Timişoara, 2005; Calul
Bucovinean născut la 1 mai 1942, în troian – povestiri din lume, 2005; Colonia
satul de apicultori Stupca, devenit din 1954 compatrioților, povestiri, Criterion Pub-
Ciprian Porumbescu, județul Suceava, Titu lishing, Norcross (SUA), 2006; Sibiu – iden-
Popescu a absolvit liceul la Alba Iulia, filo- titate spirituală (în colab.), 2007; Estetica
logia la Cluj-Napoca şi a obținut doctoratul mișcării, 2007; Astaloș – valoarea stilistică
în estetică, la Bucureşti. A funcționat în re- a întregului, monografie, 2007; Autori și



92 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INTERVIU


climate, 2009; Frumosul natural și frumo- unor noțiuni de filosofie la studiul esteticii și

sul artistic, 2009; Psihiatrie politică, 2011; libertatea astfel cîștigată.
Estetica Paradisului, 2011; Terra mirabilis, Mihai Posada: Cum s-a petrecut debutul
2018 etc. A colaborat la mai multe publica- din anul 1975, în revista TRIBUNA de la Cluj?
ții ale românilor din exil, a fost redactor-şef Titu Popescu: Răspunsul meu la aceas-
al revistei CURENTUL din München, în anii tă întrebare se află într-o povestire evocativă
1989-1993. După 1990, reia colaborarea care se intitulează Clujul, din care nu am vrut
la publicații de cultură şi literare din Țară. să plec: Lucrurile pe care vreau să le evoc, să
Membru al Uniunii Scriitorilor din Româ- (mi) le reamintesc povestindu-le, s-au întâm-
nia (din 1974), al Uniunii Ziariştilor din plat mai demult, e adevărat, dar sper ca me-
România, al Asociației Ziariştilor şi al Aso- moria să-mi fie fidelă, fiindcă le-a păstrat cu
ciației autorilor din Germania. A fost dis- acea tenacitate cu care se gravează în suflet
tins cu Premiul Asociației scriitorilor din marile zbuciume. Era în anul 1965, cînd ter-
Sibiu, 1983, Premiul Asociației Internațio- minasem facultatea. După ce zburdălnicisem
nale a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Ro- cinci ani prin Cluj – nu găsesc alt termen mai
mâni, Literart XXI, şi al revistei ORIGINI/ potrivit, care să îmbine mai expresiv avîntu-
ROMANIAN ROOTS din S.U.A. (2002-2005). rile boemei studențești cu conștiinciozitatea

de a citi zilnic mai mult decât bibliografia obli-
* * * gatorie, la Biblioteca Universitară –, mi se cre-
ase o stare de dependență de oraș, ca de un
Mihai Posada: Vă mai amintiți periplul drog pe care-l administrezi continuu, deși cu
copilului din Stupca, la școlile din Alba Iulia, ur- o anume inconștiență. Clujul de-atunci nu era

mat de al tânărului studios, la Cluj-Napoca și Clujul de astăzi, cel care și-a adăugat imense
București? cartiere mărginașe de blocuri, prin care pă-
Titu Popescu: Cred că toată viața mea șesc uneori fără să le cunosc, parcă aș peregri-
a stat sub un semn al deambulării. Pe la vreo na prin străine aglomerări urbane. Pentru noi,
3 ani, am plecat din Bucovina la Alba-Iulia, de cei de atunci, era cu adevărat Heidelbergul de
unde era mama și unde am făcut liceul. Ţin altădată, ne cam știam cu toții, traseele ni se
minte că la o vârstă fragedă păzeam, într-un încrucișau, cam poposeam în aceleași locuri,
fel, casa bunicilor: acolo locuia și o soră a încît era imposibil să ieși în stradă și să nu dai
mamei, nemăritată, pe care o avertizam: As- de un companion.
cunde-te repede, vin rușii! Tot în anii aceia, În ultimul an de facultate, începusem,
am făcut o excursie cu clasa în împrejurimile alături de vreo doi-trei colegi, colaborarea la
Albei-Iulii, unde, într-o pauză, o țigancă mi-a Tribuna și la Făclia, după care ne făcuserăm
ghicit în palmă, că voi face o călătorie lungă, un plin de speranțe obicei de a merge la Poșta
ceea ce s-a întâmplat în 1987, când am plecat centrală, ca să ne interesăm de râvnitele, pen-
în Germania, unde am locuit 25 de ani. După tru studenți, mandate. Cel mai adesea eram în-
teminarea licului, am plecat firesc la Cluj, la soțit de colegul Teodor Crișan, interesat la fel.
facultate, pe care o socoteam pe atunci, de la Cu o promptitudine care ne onora așteptările,
Alba-Iulia, ca singura probabilitate. mandatele soseau și ne reaprindeau optimis-
Mihai Posada: Ce sau/și cine v-a deter- mul – pe termen mai larg, vioiciunea imediată.
minat să vă orientați către studiul esteticii? Pe Dumitru Mircea, redactorul-șef al
Titu Popescu: S-a întîmplat în facultate, Tribunei, îl cunoscusem în casa unui văr de-al
cînd mi-am ales titlul lucrării de licență Mihail meu, din Alba-Iulia, fost pe vremuri și el gaze-
Dragomirescu – estetician, care a apărut apoi, tar în Cluj, acum inginer agronom cu pivnița
în 1973, la Editura Minerva. Mihail Dragomi- bine garnisită și cămara așișderea. Dumitru
rescu, deși cu contribuții notabile în estetică, Mircea era un om care se bucura folcloric de
era pe atunci un cvasi-necunoscut. Aprofun- bunătățuri, apreciindu-le calitățile și virtuțile,
dându-i opera, am intrat în descifrarea hățișu- în compania noastră și a șoferului Toni, care-și
rilor esteticii, încât am ajuns să-i dau dreptate seconda îndeaproape șeful. Ţin minte că la o
lui Hegel, care zicea că estetica este filosofia asemenea petrecere l-am văzut într-un număr
artei. Mai apoi, a fost o treabă a lui Blaga, care de maximă altitudine, evocat și de Dumitru
definea ardeleanul ca omul care duce lucrurile Micu în amintirile lui de la Școala de literatură,
până la capăt. M-a atras în special promovarea unde au fost colegi: îndoind un cuțit de bucă-



93
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INTERVIU



tărie între dinți, cânta cu of vorba bătrânească gândisem că astfel o să salvez pe vreun coleg
pilduitoare de fapte bune: „Banii nu se fac așé/ de un sat pierdut printre dealuri. Cel care con-
Stînd la crîșmă și a bé,/ Banii se fac la pădure/ ducea comisia s-a uitat foarte mirat la mine și
Din topor și din secure”. m-a rugat să mă mai gândesc. Eu nu – acolo
La Făclia, mă împrietenisem cu Ion Ar- vreau! Neavând încotro, comisia mi-a confir-
caș – tot ce duceam se publica și mandatele mat alegerea, dându-mi repartiția. Nu mai țin
veneau. Făceam acolo, pe lângă recenzii, pre- minte localitatea, bineînțeles că nu am fost ni-
zentarea periodică a revistelor clujene Steaua ciodată acolo.
și Tribuna. Cum era o „repartiție națională”, primii –
La Dumitru Mircea m-am dus, pentru a cei mai buni – erau filmați, pentru televiziune.
încerca noua calitate de colaborator, cu o notă Eu, cu franchețea naivității, i-am spus reporte-
critică împotriva unui articol din Contempora- rului să nu mă filmeze, fiindcă n-o să mă duc
nul, fără să știu că era tocmai ce ei așteptau, la post. – Dar unde o să mergi?, mă întreabă
în lupta deschisă cu revistele bucureștene, pe el. – În presă, i-am răspuns. – Ha, ha, o să spui
care le tratau cu orgoliul de a nu fi considerați aceleași minciuni, ca și noi. O altă alegație pe
mai prejos, tot astfel cum la facultate eram cu care memoria mi-o păstrează intactă.
grijă instruiți asupra a ceea ce greșeau ling- Și-așa a început lunga serie a așteptări-
viștii din Capitală, campionul „autohtonizării” lor la Tribuna, în virtutea răbdării pe care o in-
clujene fiind faima lingvisticii, profesorul D. vocase redactorul-șef. La început mi s-a părut
Drașoveanu, DeDe între noi, studenții. normal, până când așteptarea începuse să de-
Deci, m-am dus la Tribuna, redactorul-șef pășească limitele suportabilității. Eram mereu
citește nota și o dă spre publicare, dar, demo- amânat de la o săptămână la alta, cu motiva-
cratic procedând, m-a prezentat lui Ion Oarcă- ții narativizate: că locul încă nu e liber, că se
su, responsabilul secției de critică a revistei, fac insistențe etc. Într-un sfârșit, mi s-a spus
care m-a privit înduioșat și superior, aranjîn- că este vizat locul ce urmează să fie disponibil
du-și cochet fularul pe care-l purta înfășurat prin plecarea lui Grigore Beuran, dar are de
în jurul gâtului și în redacție. El m-a anunțat, întâmpinat și opoziția redacției, care s-a soli-
bătând în masă cu un deget bont, ca să mi se darizat cu poziția încleștată a bătrânului pro-
întipărească bine în minte, după ce îi spuse- zator. Zilele treceau tot mai greu, eu schimbam
sem că-i citisem prefața la Patul lui Procust: locul de așteptare când în camera secretaria-
„Drăguță, să știi că eu mă pricep și la poezie!”. tului de redacție (până când, într-o zi, l-am
Alegația lui memoria mi-o păstrează intactă. enervat pe Al. Căprariu, care ne-a trimis la
Toate or fi fost bune, dar se apropia data plimbare – eram cu Teodor Crișan, în aceeași
repartiției. I-am spus lui Dumitru Mircea că situație amândoi –, pentru ca, ceva mai târziu,
nu vreau să plec din Cluj și am avut plăcerea să mă ia companion la o seară de euforie, la
să aflu că asta era și părerea lui, dar că trebu- braseria restaurantului „București”, după care
ie să am răbdare. Dar cum să nu am răbdare vreo două zile n-am mai putut ieși din casă),
pentru un scop atât de categoric? Pe atunci, când pe banca de pe coridor.
se practica sistemul centralizat al „repartiții- Și astfel au trecut cîteva luni, până când
lor naționale”, adică absolvenții facultăților cu redactorul-șef a reușit să mă angajeze, dar... pe
același profil, din toată țara, erau adunați în- post de corector și cu o jumătate de normă. Mă
tr-un centru universitar (Bucureștiul, în cazul rog, pe moment era o oarecare rezolvare. Păs-
meu) și repartizați la locurile disponibile, în trez dovada – sentimentală, acum – a primei
ordinea descrescătoare a mediilor de absolvi- mele atestări oficiale în presă: legitimația de la
re. Eu fusesm instruit de redactorul-șef să-mi Tribuna, semnată mare cu D.M. Celălalt corec-
aleg orice loc, dar cu condiția ca acesta să fie tor, cu care făceam echipa ce lucra în tipogra-
în perimetrul fostei regiuni Cluj, după care e fie, era Aurel Dumitriu.
treaba lui. Mă prezint deci total degajat în fața Spun că era o oarecare rezolvare, fiindcă
comisiei, unde am intrat printre primii, avînd cea adevărată avea să vină cu surpriza neaș-
medie mare. Erau locuri în orașe atrăgătoare, teptării ei. Într-o zi mă cheamă în biroul lui re-
dar eu m-am dus la harta atîrnată de perete dactorul-șef și-mi prezintă un alt redactor-șef,
și mi-am exprimat dorința să fiu repartizat în- cel al ziarului regiunii Crișana, care voia să-și
tr-un sat din Munții Apuseni, foarte izolat, se împrospăteze redacția. – Duceți-vă la Oradea,
vedea pe hartă, ultimul din regiunea Cluj. Mă ne sfătuiește el, pe mine și pe Teo (care, clu-



94 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INTERVIU



jean fiind, suportase ceva mai blând tracasă- i-am depus în cont, pentru o plecare viitoare.
rile „răbdării”). Cum situația mea familială Astfel, lucrurile erau perfect legale, aveam va-
începuse să se complice și cum promisiunile lută în cont personal, primită din bursă. Urma
șefului de la Oradea erau tentante (locuință, să prind momentul favorabil. Și l-am prins, dar
salariu mare etc.) pentru veșnicele nesigu- nu așa cum voiam. Mi s-a dat voie să plec în-
ranțe din Cluj, am acceptat. Și într-adevăr, s-a soțindu-l pe secretarul de partid al institutu-
ținut de cuvânt: salariu, locuință lîngă Parcul lui de învățământ superior, ca un fel de ghid,
Petöfi etc. dar soția și fiul trebuiau să rămână în țară, ca
Când am plecat din Cluj, nu apucasem un fel de gaj. Și au rămas, dar și eu, am rămas
să-mi iau salariul, așa că i-am lăsat o procură dincolo, învățând repede, de la alți rămași, mai
d-lui Breiner, administratorul Tribunei, care vechi, că relațiile cu cei din țară trebuie să se
îmi promisese că-mi va trimite banii la Ora- desfășoare de pe picior de forță: am participat
dea. Trec câteva luni însă și nu primesc nimic. la maifestațiile de stradă împotriva lui Ceau-
De aceea, la revenirea mea în Cluj, îl caut pe șescu lăsându-mă fotografiat, am scris articole
administrator ca să-mi iau banii. Dar pe dl. anicomuniste în presa exilului, am dat un in-
Breiner ia-l de unde nu-i: emigrase în Israel... terviu la Vocea Americii în care vorbeam des-
La Oradea, n-am stat decât doi ani, până pre farsa care se numea Cântarea României,
la reforma administrativă, când m-am mutat am participat la acțiuni anticomuniste care se
la Sibiu, unde aveam clar în previziunile mele organizau de către cei plecați din alte țări etc.
că urma să apară o revistă. Ceea ce iarăși s-a Mihai Posada: Ce amintiri puteți împăr-
întâmplat. tăși cititorilor, din timpul exilului?
Așadar: Cluj – Oradea – Sibiu, apoi Mün- Titu Popescu: Este imposibil să rezum
chen (unde scriu acum această evocare). aici mulțimea amintirilor din timpul exilului.
În curând voi reveni în Cluj și astfel ciclul Le-am prins în cărțile pe care le-am publicat
meu existențial se va închide în orașul din care la München. Totuși, ca o marcă generală, aș
nu am vrut să plec. spune că exilul este un concentrat de țară, cu
Dar am plecat cu adevărat vreodată? mărimile și decăderile lui, prin care trebuie
Dar Clujul de-acum mai este Clujul meu? să înveți să înoți. Pe mine, mă povățuiau cei-
Mihai Posada: Ați fost premiat de Asoci- lalți, la începutul exilului, când dorul după cei
ația scriitorilor din Sibiu, la 1983. Considerați rămași în țară era cel mai atroce: gândește-te
lucrările dumneavoastră de până la 1989, în că te urci în tren la München și cobori la Cop-
domeniul esteticii românești, ca pe tot atâtea șa-Mică. E doar una din poveștile de alinare.
atacuri la adresa „esteticii marxiste” în cultură? Mihai Posada: Cum ați trăit reintegrarea

Titu Popescu: Preocuprile mele de es- în societate și în tagma scriitoricească, după în-
tetică se desfășurau de la sine, fără vreo grijă toarcerea în Țară?
specială de a face mereu trimiteri la o poziție Titu Popescu: Ca o lipsă a multor prie-
ideologică. La revista Transilvania la care lu- teni și cunoștințe. În exil, nu mi-am dat seama
cram se putea proceda astfel, fiind ea reputată că timpul trece și aduce toate dezavantaje-
ca teoretizantă. Cred că cenzura locală era de- le vîrstei. În țară, ele mi-au devenit evidente.
pășită, dar fără să o afirme. Eram lăsați în pace Pentru mine, exilul a fost ca o trăire în afara
și de către cenzura oficială de la București, timpului. Mulțumesc tuturor celor care l-au fă-
care nu ne prea penseta. Voiau să lase astfel cut posibil, de aici din țară, fie că voiau să-mi
puțină gură de aer curat într-un mediu viciat? facă rău, fie că voiau să-și protejeze scaunul,
Mihai Posada: Cum ați luat hotărârea de care pe mine nu mă interesa.
a cere azil politic în Germania? Mihai Posada: Cum simte beneficiile și
Titu Popescu: Plecarea mea din lagărul avantajele libertății în propria Patrie, fostul

comunist nu a venit dintr-o dată, ea s-a acu- azilant politic reîntors acasă?
mulat. În 1985, am avut, împreună cu un coleg Titu Popescu: Vezi răspunsul de mai
de redacție, o bursă în R.F.G., prin InterNatio- sus.
nes. Și atunci am vrut să rămân, dar mi-a fost Mihai Posada: Care este rostul esteticii
imposibil, nu i-am găsit la telefon pe cei doi pe azi, în plină invazie a esteticii urâtului în litera-
care îi cunoșteam personal, de la Europa Li- tură, arte, în viața de toate zilele?
beră. Am avut, în schimb, grija să nu-mi chel- Titu Popescu: Este de a ține la rostul ei
tuiesc banii primiți, ci i-am adus în țară și mi înalt, definit de Hegel: de a fi o filosofie a artei.



95
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INIȚIATIVELE FUNDAȚIEI �CARPATICA�


Vasile MUSCĂ nești; fără a putea fi atins deplin vreodată, el

ÎN DESCHIDEREA UNUI ne cheamă permanent să-l atingem. Și totuși,
adevărul nu are o limită ultimă ci numai limite
CURS DE ISTORIA istorice. Ceea ce nu cunoaștem azi vom putea
cunoaște mâine.
FILOSOFIEI O altă modalitate de a explica înțelesul

filosofiei este să ne întoarcem la originiile sale
istorice. Vom putea constata că este cu certitu-
În deschiderea unui șir de prelegeri care
dine o formă de cunoaștere și că ea s-a născut
își propun să prezinte dezvoltarea istorică a
din dorința puternic înrădăcinată în conștiința
gândirii filosofice se cuvine dintru început să
omului de a ști mai profund universal natural
lămurim înțelesul celor doi termeni principali
și social în care trăiește. În ciuda marilor deo-
cu care vom opera: - filosofie și istoria filoso-
sebiri care îi despart, aruncându-i într-o ade-
fiei.
vărată gigantomahie, cei doi mari adversary
Prima explicație care se poate da ter-
din filosofia antică, Platon și Aristotel, se află
menului de filosofie este cea care recurge la
într-un formidabil acord când vine vorba de
etimologie. Termenul de filosofie s-a născut
originea filosofiei, pe care o găsesc amândoi în
prin unirea a două substantive feminine ale
vechii limbi grecești: he filia – iubire și he so- actul mirării – filosofia s-a născut din mirare
(to taumazein). Mai întâi Platon prin interme-
fia – înțelepciune, care împreună dau iubire
diul lui Socrate - „mirarea aparține în cel mai
de înțelepciune. Semnificativă pentru a înțe-
înalt grad căutătorului înțelepciunii: nu există
lege etimologia termenului de filosofie este
alt început al căutării înțelepciunii decât aces-
prezența în această explicație a ideii de iubire.
ta” (Teetet – 155d). Și acum Aristotel - „Căci
Filosofia ca iubire de înțelepciune înseamnă:
și oamenii de azi și cei din primele timpuri,
a) caracterul dezinteresat al filosofiei
când au început să filosofeze, au fost mânați
în calitate de manifestare a iubirii, ea nu este
de mirare, mai întâi față de problemele mai la
preocupată de utilul imediat practic ci promo-
îndemână, apoi progresând, încetul cu încetul,
vează doar teoreticul contemplativ;
față de problemele mai mari, cum sunt de pil-
b) filosofia ca iubire de înțelepciune nu
dă fazele lunii, cursul Soarelui și al aștrilor, și
înseamnă posesia efectivă a înțelepciunii ci in-
nașterea universului. Acela însă, care se îndo-
dică doar năziunța, efortul său pentru a o avea.
iește și se miră recunoaște prin chiar aceasta
Pe acest motiv, pe lângă satisfacțiile pe care le
că nu știe” (Metafizica – I/A, 2, 982b).
aduce filosofia, rămâne totuși o permanentă
Putem observa că Aristotel aduce în dis-
neîmplinire, cauză de insatisfacție și renun-
cuție două atitudini specifice rațiunii ome-
țare în multe cazuri. Pentru Heidegger, care a
nești: îndoiala și mirarea. Teoreticianul celei
încercat și el să lămurească înțelesului filoso-
dintâi va fi Descartes. Tot ce știm cu siguranță,
fiei pornind de la etimologia termenului grec,
în mod clar și distinct, se datorează rațiunii,
în care identifică actul originar, autentic al fi-
dar aceasta se remarcă și prin faptul că, spre
losofării ca atare, menirea filosofiei este acea
deosebire de credință, poate formula și îndo-
de a oferi ”un drum”, ceea ce înseamnă unul
ieli la adresa adevărurilor pe care le deține.
dintre foarte multele posibile, pe care se poate
Îndoiala trebuie să însoțească rațiunea cum
purta discuția „Eu spun – precizează Heide-
călătorul este urmat pretutindeni de umbra
gger – pe un drum. Concedem astfel că acest
sa (Nietzsche) „Mirarea și nu îndoiala este
drum nu este, desigur, și singurul posibil” M.
rădăcina cunoașterii. Îndoiala vine în urma
Heidegger – Qu’ est-ce que la philosophie, Pa-
cunoașterii ca o stare de șovăială între două
ris, Gallimard, 1937.
păreri contrare sau contradictorii, ori atunci
c) filosofia având înțelepciunea ca obiect
când o opinie pe care am adoptat-o începe să
al iubirii sale constituie ea însăși un obiect al se clatine” (Abraham Joshua Herschel – Omul
iubirii. Nu există filosofare fără iubire față de
nu e singur. O filosofie a iudaismului., Bucu-
obiectul filosofiei. Trebuie să reținem că filo-
rești, Hasefer, 2001, p. 22. Între mirare și în-
sofia nu e chemată să întrețină în conștiința
doială, amândouă legate de actul cunoașterii,
umană sentimentul comod al certitudinii ci
se poate stabili și o opoziție radicală. Mirarea
mai degrabă să hrănească o anume incertitu-
stă la începutul cunoașterii, cum au declarat
dine, legată de ideea că adevărul ultim abso-
cei doi antici, îndoiala vine la sfârșitul ei; mi-
lut, indică doar un ideal al cunoașterii ome-
96 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INIȚIATIVELE FUNDAȚIEI �CARPATICA�








































Socrate Platon Aristotel

rarea se află dincoace de cunoaștere, îndoiala II
dincolo de ea. Mirarea sau uimirea sunt provo-
Al doilea termen a cărui utilizare cere
cate de necunoaștere în timp ce îndoiala are la
unele lămuriri prealabile este acela de isto-
bază cunoașterea. O filosofie nu poate începe
ria filosofiei. Deși preocupări mai intense de
cu îndoiala dar poate sfârși cu ea. Filosofarea
istoria filosofiei datează încă din antichitate
care se hrănește din îndoieli ce vizează funda-
(de ex. Aristotel deschidea orice dezbatere pe
mentele nu poate termina decât cu o dispera-
o temă sistematică printr-o referință istorică)
re totală „Când ne îndoim, ne punem întrebări;
totuși se consideră că istoria filosofiei ca dis-
când ne mirăm, nici nu știm cum să formulăm
ciplină filosofică autonomă s-a născut abia în
o întrebare. Îndoielile pot fi spulberate, uimi-
epoca modernă, părintele ei fiind Hegel, prin
rea radicală nu poate fi înlăturată. Nu există
cunoscutele sale „Prelegeri de istoria filosofi-
nici un răspuns pe lume la mirarea radicală a
ei” apărute postum în 1833. Istoria filosofiei
omului. Sub oceanul teoriilor și explicațiilor
s-a născut alături de numeroase alte discipline
noastre științifice se cască abisul originar al
cu caracter istoric în urma avântului cunoaș-
uimirii radicale” (ibidem, p. 24).
terii istorice produs de istorismul hegelian,
Ceea ce trebuie reținut din fenomenul
conform căruia, în general, prezentul nu este
filosofării nu este atât posesia adevărului ci
întreg fără trecutul pe care se sprijină.
tensiunea căutării lui. Aceasta constituie fac-
La o primă privire superficială, istoria fi-
torul cel mai eficient în ținerea conștiinței
losofiei ar putea să pară un inventar al ideilor
într-o stare de deschidere față de cunoaștere
și concepțiilor care au fost formulate în tre-
și adevăr „Nu adevărul – scria Lessing – în a
cutul gândirii filosofice. Formula dominantă
cărui stăpânire este sau intenționează să fie
sub care ni se arată evenimentele din trecutul
cineva, ci efortul intens, pe care el l-a depus
gândirii filosofice pare să fie întâmplarea. „La
pentru a parveni dincolo de adevăr face valoa-
o primă vedere, istoria pare a include în ea na-
rea omului. Căci nu prin posesie ci prin cerce-
rațiunea unor evenimente accidentale ale tim-
tarea asiduă a adevărului se dezvoltă forțele
purilor, popoarelor și indivizilor, accidentale
sale, singurele în care se află desăvârșirea sa
pe de o parte, în ce privește succesiunea lor în
crescândă.” („Ce este luminarea”, București,
timp, pe de altă parte, în ce privește conținu-
Editura Paideia, 2004, p. 48). tul lor” (Hegel – Prelegeri de istoria filosofiei
97
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INIȚIATIVELE FUNDAȚIEI �CARPATICA�



– trad. D. D. celeia din urmă. Istoria fizicii sau a botanicii,
Roșca, Bucu- de exemplu, nu interesează fizica sau botani-
rești, Editura ca generală de azi, decât într-un mod cu totul
Avademiei, întâmplător, numai în situația specială că un
1963, Vol I, anumit om de știință se lasă preocupat, din-
p. 22). He- tr-un interes suplimentar, neobligatoriu și de
gel respin- istoria domeniului de cunoaștere pe care îl
ge categoric practică. Pe când un om de știință zisă parti-
concepția culară se poate dispensa, cel puțin între anu-
cu privire mite limite, de istoria științei sale, un filosof
la o istorie în schimb, nu se poate lipsi în nici un caz de
în care toa- istoria filosofiei.
te se petrec Situația aceasta cu totul deosebită ni se
conform cu lămurește dacă abordăm lucrurile din per-
voia largă a spectiva relației problemă - soluție, întrebare
întâmplării. – răspuns, pe de o parte în cazul științelor, pe
„Faptele is- de altă parte în cazul filosofiei. Fiecare știință
toriei filoso- vizează un anumit domeniu al realității strict
Georg Wilhelm Friedrich Hegel fiei nu sunt determinat, a cărui proprietate nu o împarte
aventuri tot cu alte discipline, disputându-și cu înverșu-
așa de puțin pe cât istoria universală este nu- nare chiar și domeniile de graniță cu științele
mai romantică – nu sunt numai o colecție de învecinate, investigând fragmentul de reali-
evenimente întâmplătoare, raiduri ale unor tate propriu cu mijloace și metode specifice.
cavaleri rătăcitori, care se bat cu toată lumea Cunoștiințele adunate cu privire la acel dome-
din jur, se obosesc fără rost și a căror activi- niu al realității se constituie într-un corp sis-
tate a dispărut fără să lase urme. Tot așa de tematic elaborat și universal acceptat, care se
puțin a născocit unul ceva aici, iar dincolo un sporește pe sine într-o continuitate neîntre-
altul în chip arbitrar, ci în mișcarea spiritului ruptă în timp. Reprezentanții științelor natu-
care gândește există în mod esențial legătură, rii construiesc într-o succesiune liniară, unul
coerență. Înaintarea se face aici rațional. Cu prelund rezultatele cercetărilor anterioare,
această credință în spiritul lumii trebuie să ne pentru a așeza peste ele rezultatele cercetă-
apropiem de istorie, și mai cu seamă de istoria rilor proprii. Activitatea cercetării științifice
filosofiei.” (ibidem, p. 29). se realizează potrivit unui progres liniar, ne-
Marile concepții apărute pe parcursul is- întrerupt, cumulativ. Așa se face că în științe
toriei filosofiei își urmează unele altora dar în întâlnim rezultate definitive, care odată accep-
afara acestei relații exterioare de succesiune tate intră pentru totdeauna în suma de cunoș-
ele se raportează unele la altele printr-o legă- tiințe care constituie corpul respectivei știin-
tură genetică, de filiație, în care se manifestă țe. În schimb, în cazul științelor nu găsim, în
cea mai strict necesitate. Concepțiile filosofice principiu, întrebări eterne, permanente, cu un
vin nu doar unele după altele ci și unele din caracter definitiv, fiecare întrebare fiind mai
altele. degrabă istorică. O întrebare, aflându-și solu-
Definindu-se printr-un asemenea profil ția corespunzătoare, fiind rezolvată printr-un
teoretic, istoria filosofiei ocupă un loc de ex- răspuns așa cum am văzut, având pretenția de
cepție în sistemul disciplinelor care alcătuiesc a fi definitiv, este închisă, de obicei, odată pen-
filosofia ca atare. Această importanță funda- tru totdeauna, pusă deoparte în arhiva istorică
mentală a istoriei filosofiei se explică în mod a științelor, pentru ca progresul cunoașterii să
esențial prin natura istorică a gândirii filoso- scoată la suprafață noi întrebări care la rândul
fice. O paralelă între situația științelor și cea lor își așteaptă și ele soluția.
a filosofiei ne lămurește imediat. Importanța Cu totul altfel se înfățișează situația în
pe care o are istoria filosofiei pentru filosofie cazul filosofiei. Dat fiind specificul ei propriu
depășește cu mult locul și rolul pe care isto- pe terenul acesteia nu putem întâlni soluții de-
ria unei științe o joacă pentru respectiva știin- finitive, universal acceptate, sau în orice caz,
ță: cea dintâi nu face parte, în orice caz nu în într-un număr mult mai restrâns, nesemnifica-
mod obligatoriu, din corpul de cunoștiințe al tiv, în comparație cu științele. În schimb, în ca-



98 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

INIȚIATIVELE FUNDAȚIEI �CARPATICA�



zul filosofiei printr -un
vom da pes- pr est igiu
te întrebări deosebit în
definitive, cadrul învă-
permanen- țământului
te, proble- filosofic. Ea
me oarecum constituie
eterne, dar studiul fi-
care, spre losofic de
d e o s e bi r e bază, ceea
de științe, ce se poate
nu com- constata și
portă decât din simpla
răspunsuri consultare
trecătoare, a programei
istorice, de- didactice din
pendente în toate Uni-
principiu, de versitățiile
nivelul de lumii. Prin
Lucian Blaga Nicolai Hartmann
cunoaștere importanța
atins de dezvoltarea științelor în acel moment pe care o prezintă, istoria filosofiei deține în
istoric, de experiența social-politică a acestuia raport cu celelalte materii de învățământ un
și de datele personalității spirituale a gândi- spațiu mult sporit. Filosofia este prin natura
torului, care a elaborat acea concepție filoso- sa istorică (probleme eterne dar soluții isto-
fică. Procesul istoric al filosofiei este prezidat rice), de aceea a învăța filosofie înseamnă a
în plan teoretic propriu zis, în ultimă instanță, te concentra în primul rând în studiul istoriei
de dialectica raportului problemă (întrebare) filosofiei. Prin problemele cu caracter perma-
– soluție (răspuns). „Soluțiile filosofiei sunt – nent pe care le pune în discuție, filosofia se în-
scria în acest sens, Lucian Blaga – frunzele ce toarce de fiecare dată la originile sale de care
cad ca să îngrașe și să fertilizeze huma în care se îndepărtează prin soluțiile istorice, trecă-
rădăcinile problematicii spirituale se vor în- toare pe care le dă acestor probleme. Prin na-
tinde tot mai vânjoase și cuprinzând încetul cu tura sa istorică filosofia este obligată să apele-
încetul tot mai mult spațiu.” (L. Blaga – Despre ze de fiecare dată la trecutul ei. Asistăm aici la

conștiința filosofică – Timișoara, Editura Facla, un paradox: deși în fiecare din epocile dezvol-
1974, p. 28). tării sale, prin soluțiile pe care le formulează
Recapitulând pentru a clarifica lucrurile: filosofia aparține timpului ei, este tempora-
în știință ne întâlnim cu probleme (întrebări) lă, determinată istoric, prin problematica pe
cu caracter istoric și soluții (răspunsuri) eter- care o pune în dezbatere este supratemporală,
ne, pe când în filosofie avem o situație exact eternă.
opusă: aici întâlnim probleme (întrebări) oa- Pentru toate aceste motive o formație fi-
recum eterne, de la Tales încoace, primul fi- losofică solidă, serioasă nu se poate dispensa
losof, sunt în linii mari cam aceleași (ce este de coloana ei vertebrală, istoria filosofiei. Con-
lumea, omul, Dumnezeu, ce este adevărul și sultarea trecutului devine un imperativ indis-
cunoașterea, ce este sufletul, etc), pe când pensabil - „Nimeni – scria Nicolai Hartmann
soluțiile (răspunsurile) sunt istorice, schim- – nu începe cu propria gândire. Fiecare află în
bătoare, în principiu în funcție de progresul epoca sa, o anumită stare de fapt a cunoașterii
general al cunoașterii omenești. A intra într-o și a punerii problemelor, stare în care se inte-
dezbatere filosofică pe oricare din problemele grează și pornind de la care începe el însuși
(întrebările) acesteia pentru a da propria ta să cerceteze. El preia conținuturile importante
soluție, aceasta obligă mai întâi la o consultare din stadiul istoric pe care acestea le-au atins.
a dosarului istoric al discuției. Adică a apela la Căci aceste conținuturi străbat prin secole,
istoria filosofiei. fără ca să se schimbe esența.” (N. Hartmann –
Condiția sa specială de disciplină filo- Vechea și noua ontologie și alte scrieri – Bucu-
sofică fundamentală impune istoria filosofiei rești, Editura Paideia, 1997, p. 157.)



99
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CONFERINȚE


Mihai MUNTEANU Primul război mondial, din perspectiva

SENTIMENTUL NAȚIONAL noastră națională are două date de început:
1916 pentru România și august 1914 pen-
LA ROMÂNI ÎN MARELE tru români. Fiindcă românii din monarhia

RĂZBOI austro-ungară sau din imperiul țarist au fost
afectați de ororile conflagrației încă de la bun
început. Și în acest sens, se cuvine să amintim
Ziua de 1 Decembrie reprezintă o coor- primele victime române ale războiului, înre-
donată definitorie în istoria României, consti- gistrate la Orșova în august 1914, odată cu
3
tuind – prin implicațiile ei – punctul cardinal al bombardamentul sârb asupra orașului.
existenței noastre naționale. Este un moment al Intrarea României în război a produs re-
efuziunii, în care ne exteriorizăm sentimentele verberații diferite în cele două tabere. Astfel,
și arătăm lumii că știm să ne respectăm istoria Erich von Falkenhayn, comandantul armatei
și eroii, gândindu-ne cu smerenie și recunoștin- a IX germane, nota: „nu doar sã înfrângem, ci
țǎ înapoi, la toți aceia care de-a lungul timpului, sã distrugem acest stat inamic necredincios,

s-au sacrificat în numele idealului de Ţară. care a încãlcat tratate și promisiuni și ne-a în-
Primul război mondial a reprezentat un junghiat cu viclenie pe la spate”. Ca urmare a
mare punct de inflexiune în istoria umanită- înfrangerii armatei române, Erich Ludendorff,
ții. A fost momentul în care filosofia despre un Șeful Marelui Cartier General German, scria
conflict s-a schimbat fundamental, deoarece cu tristețe: „Noi am bătut armata română, dar
marii strategi ai vremii nu au anticipat corect n-am putut s-o distrugem. Am obținut rezulta-
nici durata, dar nici urmările conflagrației. A tele care au fost posibil de obținut, dar trebuia
fost momentul care a evidențiat pentru prima să lăsăm totodată în Dobrogea și Valahia forțe
oară impactul unui război amplu și pe termen pe care înainte de intrarea României în război
lung în rândul populațiilor din spatele frontu- le foloseam pe frontul oriental și pe frontul oc-
lui, pe așa numitul „front interior”. cidental sau chiar în Macedonia. În pofida vic-
Conform unor declarații ale premierului toriei obținute împotriva armatei române, noi
britanic Sir David Lloyd George, la 30 septem- eram mai slabi în ceea ce privește desfășurarea
brie 1918 generalul german von Kuhl afirma generală a rãzboiului”.
în Reichstag în fața elitelor politice imperiale Lordul George, vorbind de nivelul de
faptul că Germania mai avea resurse pentru pregătire și echipare al armatei române, a fost
continuarea ostilităților pentru doar 60 de printre puținii lideri ai vremii care a recunos-
zile, împărțite în provizii de front de o lună și cut greșelile făcute de Antantă față de Româ-
1
necesități interne, o altă lună . nia: „În 1916, noi am repetat în cazul Români-
Toate aceste realități au fost sesizate an- ei erorile fatale din 1915 în cazul Serbiei”.
terior de factori decizionali ai Puterilor Cen- Apoi, istoricul britanic Glen Torrey, sub-
trale, dar au fost prea puțin luate în serios linia faptul că înfrângerea României nu a fost
în tumultul evenimentelor acelor ani. Astfel, privită cu surprindere în epocă (se invocau ca
kaiserul Wilhelm al II-lea nota la 1917 că „noi argumente poziționarea între state ale Pute-
luptăm împotriva unui inamic mai periculos rilor Centrale, pregătirea deficitară a armatei,
decât Antanta: împotriva revoluției interna- lipsa de sprijin consistent din partea aliaților),

ționale, care a găsit cel mai puternic aliat în amintind declarația făcută de atașatul militar
lipsa alimentelor”. Iar O. Czernin (ministru de britanic celui francez, după semnarea conven-
externe al monarhiei dualiste și fost ambasa- ției militare premergătoare intrării țării noas-
dor austro-ungar la București) nota, cam în tre în razboi: „Mă simt ca un asasin plătit”.
același timp: „dacă monarhii puterilor centrale Vorbind de contextul în care se găsea
nu sunt capabili să obțină pacea, în câteva luni, țara noastră, Lordul George afrma că România
popoarele o vor obține peste capetele lor, iar „duce o luptă pentru viață”, devenită aproape
valul revoluțiilor va mătura totul în calea sa”. 2 imposibilă după scoaterea Rusiei din razboi și
1 L. Maior, Cum a văzut Anglia participarea României la Marele pentru România, în Sinteza, nr. 10, noiembrie 2014, p. 117-118
Război, în Sinteza, nr. 23, decembrie 2015, p. 90 3 L. Maior, 12 august 1914. Ziua începerii Marelui Război pentru
2 L. Maior, 12 august 1914. Ziua începerii Marelui Război România, în Sinteza, nr. 10, noiembrie 2014, p. 119


100 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CONFERINȚE



pacea de la Brest-Litovsk. Deoarece (și citez eforturile lor de combatere a analfabetismului
din același politician britanic) „renașterea mi- în rândul trupelor, prin înființarea a ceea ce noi
litară rusă s-a înecat [pe malurile Prutului și in astăzi am numi „universități cazone”.
Deltă]”, care au constituit astfel „cimitirul Ro- Iar însemnările din anii incipienți ai răz-

manovilor”, situația României în 1917 era una boiului întăresc aceste idei, de onoare și ata-
citică: împinsă în nordul Moldovei, armata și șament al românilor față de împărat. Eftimie
guvernul jucau o carte majoră, aceea a însăși Gherman, militar în regimentul 43 Caranse-
existenței statului român. beș, nota despre locotenentul său, român, că
Și în consecință, Lordul George - ca bun a afirmat că „Noi, soldații români, avem tot in-
prieten al lui Alexandru Vaida-Voevod, cu care teresul ca actualul război să fie câștigat de mo-
s-a întâlnit la Paris și Londra între 1919-1920, narhia austro-ungară, căci numai așa vom pu-
susține cauza țării noastre la Conferintei de tea în viitor să beneficiem de o serie de drepturi
Pace, într-un gest de reparatio față de Româ- pe care astăzi nu le avem”. Un caz de referință
nia, pentru toate suferințele cauzate de erorile pentru loialitatea românilor este cel al ofițe-
și indecizia Antantei din timpul razboiului. 4 rului Furlugeanu, rănit în Galiția și demobili-
Dacă aceasta era situația României în zat la Lugoj. Acesta, după vindecare, a cerut să
anii războiului, oare care era starea de spirit fie retrimis pe front, atitudine combătută as-
și cum a oscilat poziția față de conflict a româ- pru de ziaristul și politicianul Valeriu Braniș-
nilor transilvăneni? Iar această discuție are ca te, care i-ar fi spus: „idealul nostru este altul”.
punct de plecare elementul etnic românesc în În continuarea discuției, la replica „sunt ofi-
armata imperială, mentalul românesc față de țer al împăratului’ (fiindcă amintisem despre
conflict, dar și raportarea soldatului la jură- așa-numitul „patriotism dinastic”), Braniște
mântul făcut față de împărat. i-ar fi răspuns: „Înainte de toate, ești român; ca
Armata austro-ungară, ca instituție a im- ofițer, ești obligat să te duci unde te trimit, dar
periului, era garanta loialismului și a devota- ca român, să nu o faci voluntar”. 7
mentului față de împărat și stat. De fapt, era Orientarea avea să se schimbe funda-
- așa cum afirma reputatul istoric Liviu Maior mental pentru românii din imperiu: prelungi-
- acel element atașat profund, organic, ideii de rea conflictului, pierderile umane, problemele
„patriotism dinastic”. și raționalizările interne, moartea lui Franz Jo-
La începutul războiului, din spațiul tran- sepf (noiembrie 1916), dar mai ales intrarea
silvănean au fost înrolați în rândul armatelor României în razboi au avut ca efect bascularea
imperiale (conform statisticilor oficiale din sentimentului dinastic înspre apartenența et-
epocă) un număr de 484.924 de români, adică nică și conștiința națională. Și în acest sens,
52,27% din aportul uman pe care l-a dat Tran- trebuie să revenim la însemnările de la finalul
5
silvania. . Ca o consecință firească, au apărut anului 1916 ale aceluiași ofițer Furlugeanu,
trupe cu dominantă etnică românească: 13 re- „loialist” în anii 1914-1916: „Am simțit că mi
gimente majoritar române, 3 pur române, un se ridică ceva de pe suflet”; acum „nu mă mai

8
regiment româno-german, unul româno-slo- leagă nimic”.
ven și altul româno-sârbo-german. 6 Beligeranța României de partea Antan-
Rapoartele emise de serviciile speciale tei s-a concretizat chiar de la început și în
Austro-Ungare, în anii 1914-1916 (deci anteri- zona de propagandă, a mesajelor foarte tran-
or intrării României în razboi), prezintă atmo- șante transmise din vechiul regat: „De astăzi,
sfera din unitățile în care se aflau români: aceș- locul vostru nu este în armata austro-ungară;
ti soldați nu creau conflicte și probleme, fiind părăsiți rândurile sale, veniți sub steagul român
devotați imperiului, curajoși, comunicativi, cu fără rezerve, să luptați împreună pentru ferici-
empatie față de camarazi. În plus, documentele rea voastră și a noastră. Veniți să înfăptuim Ro-
vremii evidențiază respectul ofițerilor români mânia Mare!”
față de subordonații de altă naționalitate și În lagărul de la Darnița (regiunea Kie-
vului), cei peste 500 de prizonieri români au
4 L. Maior, Cum a văzut Anglia participarea României la Marele
formulat la 27 aprilie 1917 o „Declarație” prin
Razboi, în Sinteza, nr. 23, decembrie 2015, p. 91
5 L. Maior, De la Marele Razboi la Rromania întregită, p. 200-201 7 L. Maior, op. cit., p. 204
6 Liviu Maior, op. cit., p. 202 8 Liviu Maior, op cit., p. 205

101
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII