Revista_Orasul_Nr48-49_12-03-2020

ANIVERSĂRI



le mai multor truditori: conf. univ. dr. Mi- CONSTANTIN RÎPĂ și să o reactiveze prin noi-
rela Ţârc, Prof. univ. dr. Constantin Rîpă, le generații de studenți, asigurându-i „tinerețe
conf. univ. dr. Lucian Ghișa și antifoniștii. fără bătrânețe și viață fără de moarte”.
Punctul de referință l-a constituit retrospecti- În final de expozeu, muzicologa și anti-
va realizată de conf. univ. dr. Mirela Ţârc, folo- fonista Mirela Ţârc conchide: „Dar cred că cea
sind pentru ilustrare un power point conceput mai mare calitate a Antifoniei și a mentorului
ca o poveste a unui viteaz pornit să cucerească ei Constantin Rîpă a fost aceea de a crea legă-
lumea muzicii pe un cal nărăvaș ce se numea turi umane vii, prietenii solide, încredere în
«Muzica contemporană». Imagini sugestive forțele proprii, dragostea pentru cânt, și sen-
de poveste au copertat etapele distincte deli- timentul apartenenței la o mare familie care
mitate de muzicologă în activitatea Antifoni- iată se întâlnește din nou la Aniversarea Jubi-
ei, transformând lucrarea științifică riguros leului...”
construită într-o poveste plăcută și incitantă. Concluzia la care s-a ajuns în cadrul aces-
Menționez, în cele ce urmează, etapizarea par- tui simpozion este formulată astfel: CORUL
cursului artistic al Antifoniei realizată de mu- ANTIFONIA ESTE CORUL CEL MAI PERFOR-
zicologa clujeană, întrucât ele s-au constituit MANT AL ROMÂNIEI DIN TOATE TIMPURILE.
în repere ale reconstituirii memorialistice a Concertul aniversar a fost cel de-al
activității corale a Antifoniei de către ceilalți doilea moment al celei de a doua zi a ma-
vorbitori. Prima etapă – Acasă-Începuturi- nifestărilor Jubileului Antifoniei, benefici-
le (1969-1978) prezintă eforturile de înfi- ind de un public numeros, sala de concert a
ințare a corului Antifonia de către asistentul Academiei de Muzică „Gh. Dima” fiind plină.
universitar vizionar Constantin Rîpă și pri- Concertul a fost structurat pe trei momente
mele concerte, cucerirea publicului; urmează artistice distincte, fiind precedat de momentul
Etapa a II-a – Anii consacrării (1979-1982), festiv al alocuțiunilor reprezentanților recto-
când Antifonia a cucerit scenele festivalurilor ratului AMGD, antifoniștilor organizatori ai Ju-
corale europene, Etapa a III-a – Ascensiunea bileului și ale unor invitați de suflet, colabora-
artistică (1982-1985), perioadă în care Anti- tori ai prof. univ. dr. Constantin Rîpă pe parcur-
fonia a părăsit terenul competițional și s-a în- sul deceniilor de activitate corală a Antifoniei.
dreptat către un alt pisc, acela al concertelor Primul moment din concert a constat într-un
și Festivalurilor Internaționale. Etapa a IV-a microspectacol de lieduri și poezie româneas-
– General pauze (1986-1989) este perioada că intitulat „Singurătate”, realizat de studenții
comunistă a granițelor închise, cu frustrările anului I canto ai AMGD sub îndrumarea și în
pe care le-a produs. Etapa a V-a – Noi aripi. regia conf. univ dr. Ina Hudea. Spectacolul a
Spre culmi (1989-1999) este perioada în care redat în cânt, poezie, mimică, gestică, mișcare
Antifonia, descătușată de cenzura comunistă, și efecte de lumini expresia spectrului afectiv
a promovat în turneele din toată Europa, prin divers și nuanțat al sentimentului singurătății,
repertoriul abordat, muzica românească de învăluit în aură de puritate și inocență. Progra-
tradiție bizantină și marile opusuri ale muzicii mul a cuprins: Știi tu, bade, ce mi-ai spus... de
moderne și contemporane universale. Etapa Tiberiu Brediceanu în interpretarea Ameliei
a VI-a – Ascensiunea continuă – Noul Mileniu Tămaș, Eu pe deal, mândra pe vale de Tiberiu
– un nou repertoriu, reprezintă ultima etapă Bradiceanu în interpretarea lui Răzvan Jurcu-
din activitatea Antifoniei dedicată unor lucrări ța, Vai, bădiță, dragi ne-avem... de Tiberiu Bre-
vocal-simfonice monumentale interpretate pe diceanu și poezia De ce-ai plecat? de Ion Mi-
mari scene ale lumii, dar și pe scenele mai mari nulescu intepretate de Ana Maria Ciurdărescu,
și mai mici ale țării. O perioadă concertistică Leagănă-te frunzuliță de Tiberiu Brediceanu,
de anvergură pe scene prestigioase ale lumii, Flori albe de Sabin Drăgoi și poezia Îți mai
după care s-a lăsat cortina. Acum Antifonia aduci aminte plaja? de Lucian Blaga, interpre-
se odihnește, așteptând inițiativa unui (unei) tă Sonia Diugan, Trecut-au anii de Mihai Emi-
antifonist universitar curajos care să preia nescu în interpretarea Mălinei Ungureșan, Din
bagheta dirijorală și responsabilitatea misiu- vise dragi, poeme de Sabin Pautza și poezia
nii îndrăznețe și temerare de la PROFESORUL Singur de Marin Sorescu, interpretate de Titus



152 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ANIVERSĂRI



Pop. Interpreții au fost acompa-
niați la pian cu discreție de Mathe
Peter, an III pian principal.
Cel de-al doilea moment a
oferit publicului și antifoniștilor
bijuterii folclorice în interpreta-
rea micilor rapsozi Octavia Anisie,
Miruna Mandi, Eda Liți și Sofia To-
pan din „Incubatorul de folclor”,
dar și a tinerilor Maria Fechete,
Ioana Bucur, Andreea Coc, Dazana
Ivașcu, Horațiu Haiduc și Iulia Ma-
ier, deasemenea a solistei mure-
șene Alexandra Vereș din grupul
folcloric „Zestrea Ardealului”, am-
bele coordonate de lector univ. dr.
Marina Simionescu și lector univ.
dr. Dorin Simionescu. Am ascul-
ment realizat de prof. Sorin Văcar, film ce stă
tat voci de îngerași talentați și plini de vervă,
mărturie pentru calitatea interpretării Antifo-
dar și voci mature curate și frumos timbrate
niei reunite din reprezentanți ai generațiilor
ale unor tineri iubitori de cânt, pasionați de
de antifoniști nostalgici, veniți de pretutindeni
folclor, reuniți de distinșii dascăli universitari
să-și omagieze profesorul și dirijorul după de-
într-o veritabilă școală muzicală, profilată pe
cenii de la terminarea studiilor universitare și
cultivarea tradiției folclorice.
să reactualizeze memoria corului în care au
După darul colacului ritual al înveșnici-
activat ca studenți, atât de drag lor, în care au
rii, conf. univ. dr. Ina Hudea a citit mesajul de
explorat, ghidați de prof. univ. dr. Constantin
rămas bun adresat de Profesorul Constantin
Rîpă, lumea miraculoasă a muzicii contempo-
Rîpă antioniștilor, pe care i-a numit „copiii lui
rane, cu universul ei nemărginit.
dragi” și cărora le-a dăruit pe parcursul între-
Cine va viziona filmul Concertului Anti-
gii sale vieți toată dragostea sa.
foniei reunite va putea constata solida școală
Cel de-al treilea moment și cel mai aș-
corală dobândită de antifoniști în timpul stu-
teptat, a fost Recitalul Antifoniei reunite, ce
denției lor, astfel încât după decenii de la ter-
a încununat Jubileul Antifoniei. Programul a
minarea studiilor universitare au fost capabili
cuprins cele cinci piese selectate de Dirijorul
să se integreze și să se omogenizeze minunat
Constantin Rîpă din bogatul repertoriu al AN-
în ansamblu, cântând cu entuziasmul și cu
TIFONIEI, lucrate în singura repetiție progra-
prospețimea de odinioară un repertoriu de
mată. Repet titlurile în ordinea interpretării
mare dificultate tehnică și de mare comple-
pieselor, întrucât structura programului este
xitate expresivă. M-am numărat printre anti-
concepută ca o acumulare sonoră, ce pornește
foniștii prezenți la Jubileul celor 50 de ani ai
de la expresia lirică intensă a primelor două
Antifoniei și nu pot decât să îmi exprim și prin
piese, trecând la dinamismul Chindiei, cres-
intermediul acestor rânduri de cronică muzi-
când densitatea sonoră prin forța perenă a
cală recunoștința nemărginită față de profe-
mesajului poetic al anticului Ovidiu și înche-
sorul care mi-a oferit cândva o școală muzi-
ind cu o cursă simbolică în jurul pământului
cologică și muzicală de excepție, atât în cadrul
printr-o fugă ritmică de mare efect: Lioara
cursurilor și seminariilor de Teoria superioa-
(prelucrare de folclor), Sara pe deal (versuri
ră a muzicii, cât și prin intermediul Corului
de Mihai Eminescu) – ambele compuse de
ANTIFONIA. PROFESORUL CONSTANTIN RÎPĂ
Constantin Rîpă, Chindia de Alexandru Pașca-
ni s-a oferit tuturor antifoniștilor ca model de
nu, Pax ades (versuri de Publius Ovidius Naso)
muzician complet prin știință, îndrăzneală,
de Constantin Rîpă și Fuga geografică de Ernst
perseverență, creativitate, spirit explorator și
Toch. Recitalul poate fi vizionat în filmul docu-
dragoste nețărmurită de muzică.
153
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ANIVERSĂRI


Maria VAIDA le Lucaciu; fotografia a fost descoperită după

UN CALD SALUT, îndelungi cercetări și adusă în fața noastră ca
o dovadă a faptului că istoria este vie, iar isto-
DOMNULUI PROFESOR ricul literar are datoria de a scoate la lumină

esența spiritului românesc din acest colț de
țară. Mircea Popa face acest lucru în maniera
Sărbătoream de curând, cu mare drag, o
sa inconfundabilă, cu pricepere și capacitatea
frumoasă vârstă a profesorului Mircea Popa,
de a cuprinde într-o desfășurare tot ce este
iar acum, domnia sa ne oferă o altă sărbătoa-
important în presa românească clujeană de la
re: lansarea acestor cărți! De-a lungul anilor,
începuturi, precum și portrete ale pionierilor
domnul Profesor ne-a oferit tuturor prin mun-
din presă.
ca sa un model de perseverență, dăruire, exi-
A dat o nouă strălucire Bihorului și cul-
gență și dinamism, fiind un samurai cu armele
turii acestuia, aducând în centrul mediului
scrisului, un căutător de aur printre arhivele
cultural tansilvan provinciile creatoare; fiul
vremii, un pescuitor de perle în adâncurile bi-
Popii Alexandru oficiază în spațiul criticii lite-
bliotecii, un luptător al veacului său în bătălia
rare asemeni unui sacerdot. Astfel, cartea inti-
culturii române. Dl Mircea Popa este un învin-
tulată Dela Samuil Vulcan la Iosif Vulcan evocă
gător care poate afirma asemeni Sf. Augustin:
Mărturisescu-ți ție, Doamne, că până acum nu minuțios și cu acribie aspecte ale literaturii
știu ce este timpul! Căci domnul Profesor va române din Bihor, începând de la cartea veche,
manuscrise și folclor la iluminiștii din epoca
trăi cât cuvintele sale, după cum afirma poetul
lui Samuil Vulcan, precum: Simion Maghiar,
Horia Bădescu.
Nichita Horvat, Ioan Corneli, Dimitrie Meciu,
Om de arhivă și document, dar având și
Nicolae Horga Popovici. Nu rămân pe dinafară
spiritul critic al celui care privește fenomenele
preotul Vasile Vancu din Spinuș, Iustin Popfiu,
istorico-literare de la înălțimea și panorama
Lucian Bolcaș, Viora din Bihor, Dimitrie Meciu,
fenomenului general românesc, cu detașarea
Miron Pompiliu, Lucreția Suciu, Iosif Vulcan,
necesară și cu autocontrolul intelectualului
cei care sunt tratați în detaliu, sub toate acti-
bine informat pus la curent cu întreg spectrul
vitățile desfășurate, iar acest aspect nu scapă
mecanismelor care generează progresul na-
privirii vigilente a domnului profesor.
țional, Mircea Popa a rămas peste ani același
Ca bihoreancă sunt fericită și mă mân-
spirit iscoditor, stăpân pe o vastă construcție
dresc mereu cu opera marelui critic, dar și
ideatică și documentară, în stare să genere-
cu prietenia domniei sale. Mircea Popa este
ze noi teme și subiecte de discuție, dileme, să
un vulcanist, deși nu a făcut liceul la Samuil
umple decalajul care a împins în uitare multe
Vulcan, datorită spiritului său enciclopedic,
dintre figurile interesante ale Transilvaniei, să
al cercetării minuțioase, al elanului creator, al
mute granițele literaturii române înspre tre-
dragostei de neam, al simțului justițiar. Păti-
cut cu 200 de ani, să lichideze rămânerile în
maș, competent, atent, sensibil, cu o memorie
urmă și să se racordeze la realitatea dinamică
infailibilă, omul Mircea Popa are cultul priete-
a actualității literare românești, dar și interna-
niei; vulcanic uneori în manifestări, Profesorul
ționale.
devine model de intransigență, spirit critic și
Privirea pătrunzătoare și competentă a
dragoste de neam; este neiertător cu cei nea-
istoricului literar insistă în unele cazuri asu-
veniți, iar astfel dobândește și dușmani, dar în
pra vieții unora dintre primii jurnaliști, conști-
numele adevărului.
ent că marele public cititor nu va avea timp să
Astra și Marea Unire este volumul colec-
cerceteze prin arhive, de aceea unele exemple
tiv coordonat de Profesorul Mircea Popa, iar
sunt demonstrate cu imagini ale copertelor
dintre cei care au contribuit la alcătuirea lui
unor reviste de la sfârșitul secolului al XIX-
sunt prezenți astriștii: Vasile Tutula, Vasile
lea, cu fotografii ilustrative, cum este aceea
Lechințan, Mircea Gheorghe Abrudan, Traian
de pe coperta cărții, care surprinde primul
Rus, Ioan Cuceu, Ironim Marțian, Marian La-
Birou de presă din Transilvania, constituit în
zăr, Florentin Crihălmeanu, Alexandru Matei,
1894, cu prilejul Procesului Memorandiștilor.
Ion Taloș, Damian Todiță, susbsemnata ș.a.
În mijlocul grupului de jurnaliști se află Vasi-
154 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ANIVERSĂRI








































Așa cum marile fluvii își adună apele din râuri, de cronici, pepite de aur descoperite de moții
în volumul acesta, numele - râuri au format un noștri din Apuseni (Constantin Cubleșan);
fluviu denumit Transilvania și Marea Unire; Grâul cosit, din care generații întregi se
Prezențe literare. Oameni și cărți, Ed. vor hrăni spiritual, este adunat în clăi, căci
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2015 este Profesorul este un secerător redutabil (Irina
un volum despre care criticul mărturisește că Petraș);
s-a născut din plăcerea lecturii, că este o carte Căutătorul de aur deja completează co-
cu prieteni, iar organizarea s-a făcut în ordine moara pe care ne-o oferă nouă lectorilor, chiar
alfabetică. Sunt onorată peste măsură că fac prin aceste cărți (Ioan Buzași).
parte din cartea cu prieteni a profesorului Mir- Iubite domnule Profesor (mă adresez cu
cea Popa, alături de personalități de prim rang formula prin care elevii de odinioară de la Li-
ale culturii românești, unele trecute deja pes- ceul de Arte se adresau Profesorului I.D. Sîrbu,
te apa Styxului cum ar fi: Ioan Chindriș, Zoe iar domnul Cubleșan știe despre ce vorbesc),
Dumitrescu-Bușulenga, sau cei contemporani: vă felicităm și vă mulțumim pentru aceste da-
Ioan Buzași, Constantin Cubleșan, Gheorghe ruri spirituale.
Glodeanu, Mircea Muthu, Aurel Pantea, Irina Vivat, crescat, floreat! Ori, bihoreanul sa-
Petraș, Ioan Aurel Pop, Ion Vartic, Nicolae Da- lut : Zo te custe, magister! (Dumnezeu să vă ție
bija, Negoiță Lăptoiu, Ileana Ghemeș, Ovidiu în sănătate, profesore!)
Pecican, Carmen Georgeta Ardelean, Maria
Georgeta Orian, Ion Petrovai, Alexandru Gru-
ian, Dana Sala ș.a.
În concluzie: pentru profesorul Mircea
Popa:

Raiul e ca o bibliotecă, asemeni lui Bor-
ges;
Rafturile de cărți sunt ca un labirint prin
care Profesorul călătorește precum Ulysse în
drumul său către Ithaca (Maria Vaida);
Manuscrisele și cărțile vechi pot fi con-
siderate drept nestemate ascunse prin colb


155
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


Ioan BOLOVAN cronologice distincte din biografia liderului

LIVIU MAIOR ardelean: a) perioada tinereții și afirmarea lui
Alexandru Vaida Voevod în viața politică din
Imperiul Austro-Ungar de la sfârșitul secolu-
Un părinte fondator al României lui al XIX-lea și până la Primul Război Mondial;
Mari. Alexandru Vaida Voevod, b) activitatea acestuia în toamna anului 1918,

Editura Şcoala Ardeleană, când s-a început desprinderea Transilvaniei
Cluj-Napoca, 2018, 256 pag. de Ungaria dualistă și s-a pregătit Unirea de
la 1 Decembrie de la Alba Iulia, precum și anii
în care s-a desfășurat Conferința de Pace de
În anul Centenaru- la Paris din 1919-1920, conclav internațional
lui Marii Uniri au apărut care a consfințit Marea Unire a românilor.
zeci de lucrări și mono- Volumul debutează cu o consistentă In-
grafii consacrate eveni- troducere în care autorul recurge la o riguroa-
mentelor, instituțiilor să evaluare istoriografică a lui Alexandru Vai-
și personalităților care da Voevod, subliniind printre altele nu doar
printr-un efort congru- cadrul istoric ci și climatul ideologic, contextul
ent au făcut posibile în socio-politic al ascensiunii acestuia la statutul
1918 unirile Basarabiei, de politician de vârf în spațiul Europei Centra-
Bucovinei și Transilvani- le. Urmează cinci capitole relativ echilibrate în
ei cu Vechiul Regat. Din- care Liviu Maior etalează cu lejeritate o meto-
tre aceste ilustre personalități ale generației dologie adecvată cercetării monografice dar
Unirii nu putea lipsi transilvăneanul Alexan- și o bună cunoaștere a istoriografiei univer-
dru Vaida Voevod, personalitate importantă a sale referitoare la elitele politice din monar-
vieții publice românești atât înainte de 1918, hia dualistă, și nu numai, în ultimele decenii
cât și după Unire. După mai bine de un sfert de ale secolului al XIX-lea și începutul secolului
veac de cercetări dedicate acestui lider poli- XX. Analiza biografiei lui Vaida desfășurată în
tic, efort intelectual concretizat deja în câteva aceste cinci capitole (Alexandru Vaida Voevod
proiecte editoriale care s-au bucurat de mare în vieții politice din Ungaria; Alexandru Vaida
succes (Alexandru Vaida Voevod între Belvede- Voevod și Arhiducele Franz Ferdinand; Sfârșitul
re și Versailles (Însemnări, memorii scrisori), imperiului. Vaida la Viena, Berlin și Budapes-
Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993, 295 pag.; ta; Toamna anului 1918. De la Declarația din
Alexandru Vaida Voevod. Putere și defăimare, 12 octombrie la Marea Adunare Națională de
Editura RAO, București, 2010, 187 pag.; Ale- la Alba Iulia; La Conferința de Pace de la Paris
xandru Vaida Voevod. 1872-1950. Miedzy dwo- (1919-1920). Recunoașterea internațională a

ma sviatami, Editura Academia Română/ Cen- României Mari și problemele ei) urmează un
trul de Studii Transilvane în coeditare cu Presa fir cronologic firesc, corespunzător unor sub-
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2017, 120 secevențe cronologice delimitate de evoluțiile
pag.), profesorul Liviu Maior vine în fața citito- politice din Europa vremii. Remarcat încă de
rilor cu un volum nou. Nu este vorba de o (p) la cumpăna dintre secole în rândul elitelor po-
reluare a temelor abordate în lucrările anteri- litice românești din Ungaria dualistă, ascen-
oare, ci de o nouă carte, o monografie gândită siunea lui Vaida pornește odată cu începutul
să completeze volumele de studii și documen- anului 1905, când la 10 ianuarie s-a desfășu-
te redactate în deceniile anterioare. De aceea, rat la Sibiu Conferința Națională a românilor
și structura prezentului volum a fost concepu- din Transilvania, care a decis adoptarea unui
tă pentru a satisface obiectivul asumat de au- nou program al Partidului Național Român și
tor, acela de a oferi specialiștilor și publicului trecerea la activism. Alexandru Vaida Voevod
larg o sinteză privind activitatea politică a lui a făcut parte alături de Iuliu Maniu, Aurel Vlad
Alexandru Vaida Voevod din tinerețe și până și Nicolae Comșa din comisia care a elaborat
la recunoașterea internațională a Marii Uniri. noul program și statut al Partidului Național
Liviu Maior nu și-a propus să epuizeze per- Român. Cu acest prilej, Vaida constata: „Până
sonalitatea lui Vaida până la decesul acestuia la 10 ianuarie a.c. mai mult am dorit, decât am
după Al Doilea Război Mondial, el s-a aplecat voit, numai autonomia Transilvaniei și nici că
în această carte doar asupra a două secvențe ne încumetam a crede că am putut-o dobândi



156 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



cu ajutorul articolelor din ziare și al discuții- națiunilor a principiului că în viitor nu va mai
lor subtile juridice, de natură de drept public fi deosebire între națiune și națiune și națiunile
și istoric, în cadrul cărora se învârtea toată mari și mici vor avea drepturi egale. Cât de du-

lupta noastră politică” (pag. 40 sq). Experien- reros a fost pentru noi, naționalitățile care ne-
ța parlamentară ulterioară dobândită în urma am considerat și numit întotdeauna ,,națiune”,
câștigării în mai multe rânduri a mandatului să fim considerați și tratați din partea puterii
de deputat în Parlamentul de la Budapesta, de stat drept naționalități…Singura cale, însă, e
experiența colaborării cu deputații slovaci și cea a deplinei sincerități, a deplinei recunoșteri,
sârbi, contactele cu lideri ai cehilor, croaților a acceptării bazelor cu adevărat democratice,
și polonezilor din monarhie, cu politicieni ger- cu adevărat creștine, cu adevărat wilsoniene.
mani influenți ș.a. l-au propulsat pe Alexandru Şi atunci, când cu drepturi egale fiind, ne vom

Vaida Voevod drept un politician redutabil, ac- întâlni cu națiuni egale, vom putea să ne întin-
ceptat în cele din urmă în cercul de la Belve- dem mâna și pentru viitor, dar între oprimatori
dere al arhiducelui Franz Ferdinand. Prezența și oprimați de când e lumea n-au putut să fie
lui Vaida și a lui Aurel C. Popovici în acest cerc raporturi sincere. Trebuie să tindem, așadar, ca
care se contura tot mai vădit în primul deceniu să fim toți cu drepturi și ranguri egale și liberi.
al secolului XX ca o alternativă dezirabilă și re- Nu-i nevoie de discuții lungi în acest scop, ci e
alizabilă la politica anchilozată a suveranului de ajuns să se dea posibilitatea fiecărei națiuni
Franz Iosef, era fără îndoială o mare realizare din Ungaria de a-și întemeia organizația nați-

pentru românii din Transilvania. Așteptări- onală, ca să aveți cu cine să intrați în discuție,
le acestora în sensul ameliorării statului lor nu în cadrele strâmte ale acestei țări, pentru că
politico-economic și cultural erau intim aso- această problemă nu o vor rezolva acei politici-
ciate cu moștenitorul tronului Habsburgilor. eni cu vederi strâmte, care cu atâta predilecție
Cunoștințelor temeinice în materie de drept, se numeau ,,<bărbați de stat>; această proble-

istorie, economie etc. Vaida le-a asociat infor- mă e acum internațională, e chestia de onoare
mații veridice în legătură cu diverse acțiuni și a omenirii, care trebuie cinstit rezolvată. Şi să
inițiative ale guvernelor maghiare care vizau știți că nu persoana mea neînsemnată, ci nați-
alterarea structurilor etno-confesionale din unea română întregită a vorbit prin mine și că,
Transilvania ori favorizarea elementului etnic în aceste clipe istorice, fiecare român simte la
maghiar în detrimentul celorlalte naționalități fel cu mine și inima fiecărui român e pătrun-
din partea ungară a dublei monarhii, cu dese să de aceleași sentimente, dorințe și speranțe,
1
călătorii în interiorul statului dualist. Aceasta cărora eu le-am dat expresie” . Ultimul lui dis-
i-a dat credibilitate în redactarea rapoartelor curs rostit în parlamentul budapestan la 18
periodice către Franz Ferdinand. octombrie 1918 l-a impus pe Vaida definitiv
Aureolat de o prestație politică validată în galeria marilor personalități ale națiunii
internațional, în toamna anului 1918 Vaida a române dinTransilvania, loc pe care l-a onorat
primit misiunea din partea conducerii PNR să cu onestitate și profesionalism și după Unirea
prezinte în Parlamentul de la Budapesta, la 18 de la 1918, apărând drepturile României la
octombrie 1918, declarația de independență Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920.
ce fusese adoptată cu câteva zile înaine la Ora- Capitolul cinci al cărții alocă problemelor pa-
dea de către liderii PNR. Capitolul patru al căr- riziene din anii 1919-1920 un spațiu adecvat,
ții ni-l dezvăluie pe politicianul ardelean drept remarcându-se abilitatea de negociator a lui
omul momentului istoric al toamnei anului Alexandru Vaida Voevod, dar și capacitatea
1918. Alexandru Vaida Voevod a exprimat la de a înțelege mai bine mersul istoriei din acea
18 octombrie 1918 în fața celor prezenți în perioadă. Inflexibilității lui Ionel Brătianu, cu
parlament dorința națiunii române din Un- care s-a înțeles foarte bine, el i-a opus o mai
garia de a-și decide singură soarta în viitor, mare mobilitate spre dialog cu partenerii ali-
de a obține egalitatea în drepturi cu celelalte ați și disponibilitatea de a face concesii rezo-
națiuni ale lumii pe baza principiilor demo- nabile pentru a nu pericilita interesele majore
cratice exprimate la începutul anului 1918 de ale României la Conferinta de Pace. Așa cum
președintele SUA Woodrow Wilson: „Onorată a remarcat profesorul Liviu Maior, Vaida s-a
Cameră! N-a sosit încă timpul să închidem bi- dovedit foarte abil atât pe durata conducerii
lanțul războiului mondial...Războiul a avut un 1 Ion Popescu-Puţuri, Ştefan Pascu (coord.), 1918 la români.
rezultat mare: acceptarea din partea tuturor Documentele Unirii, volum VII, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1989, pp. 39sqq.


157
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


delegației României de către Brătianu cât și, Horea BĂDESCU

mai ales, după ce Vaida a preluat șefia aceste-
ia: „relațiile sale mai vechi cu lideri ai națio- GLORIA CONSTANTINI –
nalităților, membri ai delegațiilor noilor state, CONSTANTIN CUBLEŞAN
cehi, slovaci, polonezi, sârbi etc., permiteau un
dialog deschis și, implicit, realizarea unui răs-
puns comun la multe din chestiunile discutate Când te uiți la el
în vremea Conferinței. Șansa enormă oferită nu te mai miri că ne ți-
lui Vaida de a participa activ la un moment nem locului, cum spu-
crucial în istoria europeană și nu numai nu s-a ne poetul. Pășește ca
rezumat la angajarea în dezbaterile politice. și cum ar umbla într-o
A fost, după cum o va recunoaște în mai multe lume măsurată de veș-
ocazii, o veritabilă școală politică de înalt ni- nicie, făcându-te să în-
vel, i-a marcat personalitatea și a contribuit la țelegi că, în ciuda a tot
activitatea sa ulterioară ca prim-ministru, mi-
și a toate, lucrurile nu
nistru și parlamentar” (pag. 198).
pot ieși din șartul lor.
Volumul de față reprezintă nu doar con-
Întemeiat ca o
tribuția onestă la sărbătorirea a 100 de ani de
colină transilvană, de
la Unirea cea Mare din 1918 din partea unui
fruntea căreia se spriji-
mare istoric al Transilvaniei, formator de
nă uneori mâna lui Dumnezeu, poartă cu ele-
școală istoriografică și (re)fondator de institu-
ganță semnele și însemnele statorniciei. Sta-
ții (Centrul de Studii Transilvane al Academiei
Române) - îl numim aici pe profesorul Liviu tornic în viață, în opinii, în prietenie. Statornic
Maior -, ci și încheierea unui ciclu istoriogra- cu sine însuși. De un
fic de autor despre o personalitate exemplară echilibru, pe care l-aș
care a marcat pentru mai bine de jumătate de numi atic, dacă n-ar
secol istoria României. După volumele ante- fi înscris în gena inte-
rioare dedicate lui Alexandru Vaida Voevod, lectualului ardelean,
profesorul Maior dezvoltă în prezenta carte măsurat în judecăți și,
o problematică istorică mai mult decât regio- deopotrivă, în înfățișa-
nală, fiindcă activitatea publică și politică a lui rea lor către lume în-
Vaida a depășit cu siguranță granițele provin-
tr-o lume a nemăsurii,
ciale, naționale, înscriindu-se într-o traiecto-
Constantin Cubleșan îți
rie selectă din care au făcut parte mari bărbați
dă nostalgia vremuri-
de stat care au influențat istoria multor state
lor de glorie ale aces-
europene înainte și după Marele Război. Scri-
tui spațiu bântuit, încă,
itura îngrijită, stilul captivant, cursul logic al
de patima cărturăriei. Un echilibru pe care l-a
expunerii evenimentelor și analizelor și arhi-
păstrat, deopotrivă, în scrierile sale critice, în
tectura generală a lucrării recomandă această
nouă lucrare a profesorului Liviu Maior drept romanele sale și chiar în sfiala delicatelor sale
o carte de succes. poeme.
A spune așezat și serios, înseamnă a spu-
ne temeinic. Înseamnă
a spune respect pentru
truda celuilalt și iubire
de pagina scrisă. Sunt
valori căroara li se su-
pune exercițiul critic pe
care Domnia Sa îl prac-
tică de atâta vreme, cu
onestitate și bun simț.
Sunt valori care se ase-
ză pe o cultură solidă și
opinii ferme. Sunt valori


158 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


de la care omul acesta Titu POPESCU

de o bunătate funciară,
scriitorul acesta demn DESPRE PROZATORUL
de profesiunea lui, băr- SONDĂRILOR ABISALE
batul acesta distins și
puternic, care dă mereu
Amîndoi scriito-
senzația că ai de ce să te
rii ale căror nume sunt
sprijini, le exprimă cu o
trecute pe coperta căr-
bună-cuviință care nu
ții la care ne referim,
mai e demult a acestui Constantin Cubleșan
timp. Care bună-cuviin- și Augustin Buzura, au
ță înseamnă, deopotri- făcut parte din vechea
vă, fermitate axiologică, gardă a revistei Tribu-
analiză profundă și inteligentă, subtilitate și ele- na, fiecare urmîndu-și
ganță stilistică. destinul literar: Buzura
Si nici nu te miri se impunea ca proza-
că temeinicia, pe care i tor, Cubleșan se afirma
ca critic și povestitor.
se așază scrisul și exis-
Între ei domnea o at-
tența, se arată benefică,
mosferă de stimă reci-
deopotrivă, în proză, în
procă, de încurajare prin neamestec în trebu-
teatru și, de ce nu?, în
rile celuilalt (”A fost o vreme, prin anii 60, cînd,
rodnicul amor cu muza
colegi de redacție la Tribuna, mă întîlneam cu
Euterpe.
Augustin Buzura în fiecare zi, îi citeam aproa-
Ceea ce nu-i inter-
pe tot ce scria și mă consideram unul dintre
zice, cu deosebire în ar-
cei apropiați lui, împărtășind multe din priva-
canele viețuirii, practica țiunile și plăcerile gazetăriei culturale”). Așa îi
unui umor fin și a unei percepeam noi, cei din generația următoare, și
ironii discrete și benig- așa s-au afirmat ei, cu toate că destinul i-a se-
ne, de a cărei iradiere în spațiul plin de promi- parat, Buzura plecînd la București și Cubleșan
siuni și reale desfătări scriitoricești, care a fost rămînînd în Cluj (”Apoi, valurile vieții ne-au
cândva Cenaclul Tribuna, ne-am bucurat în cea- despărțit, dar, în continuare, am convingerea
surile faste ale juneții noastre. Din acel timp dă- că prietenia noastră a rămas aceeași”).
ruit mă onorează cu o prietenie pe care nici una Germenii de-atunci ai stimei literare
reciproce au înflorit astăzi în monografia pe
dintre întâmplările vieții, fericite sau mai puțin care Cubleșan i-o dedică lui Buzura: Augus-
fericite, n-a reușit s-o pună la îndoială.
tin Buzura, prozatorul sondărilor abisale (Ed.
Și nici nu-mi vine a crede câți ani, “ca no-
Școala Ardeleană, 2018). Cuvîntul înainte, care
uri lungi pe șesuri”, vor fi trecut de-atunci și nici
poartă chiar titlul cărții, subliniază că ”gene-
nu-mi vine să cred că prietenul meu Constantin
rația șaizecistă”, fără a denunța un program
Cubleșan cochetează cu rigorile unei vârste. În
unitar, a creat o breșă în avîntul proletcultist
pragul căreia nu pot decât să-i spun cu afecțiune:
al literaturii vremii, chemînd la deschiderea
Gloria Constantini!
spre universalitate și abandonarea chingilor
ideologice strangulante. Ea a impus persona-
lități creatoare distincte, între aceste și Au-
gustin Buzura; el a fost acela ”care a înțeles,
cred, cel mai bine, că e necesară o profundă
exorcizare morală, propunînd sondarea su-
fletelor indivizilor pe care istoria în marș i-a
maculat, i-a desfigurat, căutînd a-i reduce la
simpla condiție de executori docili ai unor de-
ziderate politice străine firii lor ancestrale”,
el s-a impus ”printr-o prodigioasă activitate



159
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



scriitoricească, publicînd romane care au con- ”aglomerare copleșitoare de fapte, de stări, de
stituit de fiecare dată adevărate evenimente și meditații pe care personajele sunt dispuse,
mari succese de librărie”, ale căror persona- sunt provocate a le evoca, a le reconstitui în
je sunt ”indivizi memorabili ce se află într-o dinamica monologurilor, a dialogurilor,par-
continuă și dramatică neaderare la condițiile că nesfîrșite – adevăruri despre care oficial
existențiale oferite de regimul socialist /.../, se păstrase pînă atunci o tăcere strategică”,
marcate de o atitudine esențialmente protes- asumîndu-și prin aceasta ”riscul de a deveni
tatară”. Aceasta este linia dominantă a întregii rezonerul fidel al acestor tăceri mocnite”, dar
cărți, scopul monografiei, în susținerea căruia și riscul de a fi prizat ca un ”scriitor incomod”
sunt convocate multe argumente, apropierea pentru regim (”Romancierul își construise un
celor doi autori făcînd posibilă culegerea lor discurs epic aparte față de modalitățile uzua-
din viață și popularizarea lor cu pasiune sim- le, clasice să le zicem, ale prozei de tip realist,
patetică în paginile cărții. marșînd pe tehnica psihanalizei, scormonind
Departajînd (și cronologic) nuvelistica pur și simplu în cele mai puțin vizibile unghe-
în ansamblul scrierilor lui Buzura, autorul căr- re ale conștiințelor contemporane”).
ții observă că, pe scriitor, ”îl interesa în primul Scriind despre romanele lui Buzura, co-
rînd mișcarea dramatică lăuntrică, din con- mentatorul relevă o concepție critică origina-
știința eroilor săi, asupra cărora evenimente- lă, expusă sintetic: scriitorul uzează de un truc
le exterioare își impuneau acut amprenta”, în parabolic ”pentru a putea vorbi, sub acoperire,
care se poate identifica, sub o privire mai pă- în cheia particularului, despre condiția opre-
trunzătoare, ”modalitatea analitică, psihanali- sivă a umanității unui dominant constrictiv,
tică, de investigație a universurilor umane din în care individul este obligat să se comporte,
romanele sale”, făcînd loc disocierilor de cri- disciplinat, în limitele condiției programate a
tic: ”șantierul nu e așadar subiectul, ci viețile obștii”. În aceste condiții, oamenii orbecăiesc
oamenilor /.../, această supraveghere consti- într-un ”întuneric existențial, dictat și menți-
tuie pentru prozator un bun prilej de observa- nut de sistemul social lipsit de vreun orizont
ție a psihologiilor individuale în situații limi- luminos”. În acest sens, romanul Refugii este
tă”. Nuvelistica este așadar privită în contextul catalogat ”cel mai sumbru dintre romanele
evoluției prozatorului spre sondarea stărilor lui Augustin Buzura”, în care ansamblul social
abisale, ”în radiografierea din interior a stări- este văzut ca un imens ospiciu.
lor atitudinale adevărate, profund umane, ale Întrebările pe care și le pune romancie-
celor ce trăiesc momentele de răscruce ale is- rul după 1990 privesc analiza stărilor lăuntri-
toriei contemporane /.../, care putea deschide ce confruntate cu propriul lor angajament de
porțile spre abisurile sufletești ale indivizilor viață (și de moarte). Iată, bunăoară, Raportul
captivi într-o lume lipsită de orizonturi”. asupra singurătății este ”un tulburător roman
Enumerarea titlurilor capitolelor poate de dragoste. Un roman al iubirii în orice îm-
da o caracterizare succintă a obsesiilor din prejurare și mai presus de orice”, fapt care se
cărțile scriitorului: analiza stării de deper- vede, la modul direct, în publicistica sa, care
sonalizare, obsedanta nevoie de adevăr, con- este exprimarea deschisă ”a unui caracter
strucția și deconstrucția universurilor umane, creator puternic, a unei conștiințe lucide și
dosarul rechizitoriu al epocii, mărturisirea de intransigente /.../. Este apanajul tuturor scri-
sine. Realitatea imediată investigată de scri- itorilor ce au reprezentat punctele cardinale
itor este văzută și resimțită la lectură mult ale epocii lor, dintotdeauna”. Publicistica lui
prea opresivă, cu îndrăznelile și renunțările Augustin Buzura ”utilizează verbul ca armă la
dureroase ale oamenilor ce-o locuiesc, fieca- vedere, adăugînd-o expresiei metaforice, de o
re cu dramele lui, fiecare cu nemulțumirile factură proprie, a romanelor sale, ca modali-
lui, pînă la culminarea derizoriului: ”Totul e tate de angajament civic fără menajamente în
murdar”. Convergente, stările exasperante de epocă”.
revoltă dau măsura depersonalizării în care Aceste adevărate considerente auctoria-
era captivă o întreagă umanitate. Pe scriitor îl le vin să se adauge opiniilor romancierului și
interesa să scrie un adevărat și profund rechi- publicistului despre opera sa și să lămurească
zitoriu al pauperizării și al eliminării libertății împreună un destin ferm configurat în evolu-
din viețile oamenilor, printr-o viziune epopei- ția scrisului românesc.
că a confruntării. De aceea aduce în pagini o



160 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


Constantin CUBLEŞAN (1971-2918).

De căpătâi, în diagnosticarea acestei cre-
UN ECHINOXIST ații, rămâne fixarea poetului în cadrul mișcării
ÎN MONOGRAFIE: echinoxiste, în rândul primei generații lansată
de revista cu același nume, prenumărându-se.
ADRIAN POPESCU „În poeziile publicate de Adrian Popescu la

Echinocțiu – precizează criticul – se pot distin-
(Titu Popescu) ge liniile mari pe care va evolua. Întâlnim por-
tretizarea arhetipală a copilăriei (…) gesturile
Mult prea puțin
mari și paradoxale care au coresppondențe cu
prezent în revuistica,
starea poetului (…) imagini imediate și cun-
în exegeza critică din
noscute ale zbaterilro cosmice (…) tendințe
paginile revistelor clu-
spre narativitate (…) tablouri silvane stranii și
jene, Titu Popesu își
relevante dezvoltate în seri himerice, de vis”
afirmă, dacă mai era
etc. și, bine-nțeles, înclinația spre religiozitate.
nevoie, calitatea de
Luând în analiză, sistematic și cu mare
autentic hermeneut
acribie, fiecare din poemele lui Adrian Po-
în ale poeziei, de data
pescu, criticul ajunge în final să stabilească
aceasta a poeziei lui un soi de concluzie diagnosticală:„poezia reli-
Adrian Popescu, con-
gioasă a lui Adrian Popescu își fixează ea în-
sacrându-i acestuia un
săși rigorile, limitele, pragurile, determinările
studiu cvasi monogra-
fic: Adrian Popescu livrești, originile, fiind o poezie căreia i se pot
decela în straturile de adâncime simbolurile
sau Poezia reminiscențelor sacre. (Editu-
biblice (…) Poetul dezvoltă un rafinament al
ra Limes. Cluj-Florești, 2019). Personalitatea
situațiilor cotidiene, celebrează seraficul prin-
poetului clujean este urmărită și definită pe
metafore incantatorii, prin eleganța simplă a
câteva coordonate fundamentale ale creației
exprsiei, dar puternic cuceritoare prin rafina-
acestuia (poet, prozator, esist, memorialist)
mentul potrivirii evocatoare a termenilor. Ex-
cu o pătrunzătoare privire analitică și com-
tazul la care ajunge ridică naturalețea la stilul
paratistă. Într-un substanțial Cuvânt înainte,
sincerității”.
ține să creioneze profilul scriitorului, portret
Un al doilea capitol se axează pe defini-
pe care îl va detalia în capitolele urmtoare.
rea fenomenului echinoxist, și urmărește firul
„Biografia lui – scrie Titu Popescu – ne des-
ideologic al acestuia în creația lui Adrian Po-
coperă un traseu existențial coerent: există
pescu.
o intimă întrepătrundere între viață și artă,
Mult mai nuanțată este cercetarea afini-
credința sa este trecută în credo artistic, ges-
tăților poetului cu realitățile culturale, istorice
turile lui se conformează unei forma mentis,
și contemporane, ale Italiei, pe care o vizitează
unei concepții unitare, melancolia sa devine
sistematic, fie ca simplu călător, fie ca partici-
o așteptare calmă a revelației, așa cum vocea
pant efectiv la diversle maifestări literare la
lui blândă îi subliniază firea franciscană; blân-
care îi este solicitată participarea, recunos-
dețea comportamentală îi confirmă credința.
cut fiind ca un italienist de vocație și, la urma
Consecvența cu sine, felul său de a fi egal cu
urmelor, de forță. „Iubirea pentru Italia – co-
sine, dovedește că la el religiozitatea a trecut,
mentează Titu Popescu – îl singularizează, ne-
din convingeri teoretice, în practica normală a
greșit, pe Adrian Popescu, printre autorii con-
traiului zilnic”.
temporani. Prin intermediul Umbriei, poetul
Cel mai amplu capitol este cel consacrat
se ipostaziază pe sine, simțindu-l mai aproape
Poeziei religioase, observând, de la bun înce-
pe Dumnezeu (…) Poezia sa de inspirație ita-
put, că lirica lui Adrian Popescu este în tota-
liană împrumută ceva din grațiile picturii lui
litatea ei religioasă prin frecvența trimiterilor
Fra Angelico sau ale lui Perugio” (E de remar-
religiaseși prin „tonul ei general imnic, ton de
cat observația esteticianului Titu Popescu, cel
laudă și de invocare, de glorificare și de recu-
care a scris mult despre arta italiană și des-
noștință”. Sunt luate în descripție, pe această
pre arta contemporană în general). Proza lui
coordonată, toate volumele sale de versuri,
adrian Popescu este marcată de asemenea de
de la debutul din 1971 cu Umbria, până la
fondul religios al tuturor demersurilor sale.
antologia din 2018, intitulată simplu: Poezii
161
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



Prin eseistica sa, Adrian Popescu își lărgește apărută la editura Napoca Star. Evenimentul a
„posibilitățile de expresie, apelând la eseuri și avut loc la redacția revistei „Orașul”, patronată
proză, alături de traduceri. Romanul Tânărul de către distinsul arhitect Ionel Vitoc.
Francisc, bunăoară, este, de fapt „o hagiografie Evenimentul de la Cluj-Napoca a consti-
modernă a sfântuluiitalian, cel care anunță Re- tuit o pată de lumină reconfortantă în peisajul
nașterea (…) Căldura cu care autorul pătrunde
cultural sumbru al României contemporane,
documentar și sufletește în descrierea locului
potopită de limbajul de mahala, propriu ghe-
de națtere al sfântului derivă din starea lui de
toului și penitenciarului. Manelizarea societă-
empatie pentru Italia”.
ții românești este una dintre cele mai destruc-
Micromonografia pe care Titu Popescu
tive și mai eficiente acțiuni de ștergere a me-
i-o consacră unuia dintre cei mai importanți
moriei acestui neam. Asistăm neputincioși la o
scriitori de azi de la noi se impune prin
răsturnare a valorilor reale, la ridicarea liche-
exactitatea diagnosticărilor și analizelor pe
care le face, subliniind faptul că opera poetică lismului, a mitocăniei, a minciunii, a prostiei și
a acestuia se caracterizează prin „acordul în- a trădării de neam la rangul de principii poli-
tre imaginar și cotidian, ea cultivă valori ero- tice. Incultura a fost ridicată la funcția de prim
ice pentru însănătoșirea morală a societății, ministru! Sticla televizoarelor este invadată
a resurselor sale sufletești. Poetul are simțul zilnic de jeg, de pegră, de îndemnuri la desfrâ-
mirabilului natural și-i cultivă însușirile sale nare și la imoralitate și, mai presus de toate,
fundamentale”. suntem sufocați de prostie și de imbecilizare.
Utilizând cu discernământ numeroase- Aparatul funcționăresc, umflat artificial cu o
le aprecieri critice făcute de-a lungul anilor clientelă politică de tip feudal, incompetent,
asupra volumelor de poezie, proză, eseistică
hrăpăreț și bugetofag, ne face viața un infern.
ș.a. ale lui Adrian Popescu, esteticianul Titu
Din păcate, întreaga lume civilizată este
Popescu oferă în final imaginea completă și
în pericol de imbecilizare globală, un feno-
complexă a unuia dintre scriitorii reprezenta-
men mult mai periculos și mai pervers decât
tivi pentru mișcarea și fenomenul echinoxist
încălzirea globală. Occidentul nu a fost recep-
la noi, ca expresie a unui program de însănăto-
tiv la semnalul de alarmă tras de către Oswald
șire a scrisului din perioada de dinainte de '89
Spengler în cartea Declinul Occidentului, din
și de evevație artistică de după aceea.
contră, SUA, cea mai puternică democrație a
Vasile MOIŞ lumii, și-a ales, în funcția de șef al administra-
ției, un fel de Bulă în variantă americană. Între
SEMNIFICAȚIA UNEI Donald Trump și Florica Dăncilă nu este nici o
LANSĂRI DE CARTE diferență intelectuală, doar una de sex.
Iată de ce, apariția și lansarea cărții pro-
fesorului Ioan Bojan este un eveniment cultu-

„Aud un clopot sus pe-o cruce, ral, un fel de carte românească de învățătură.
Bătând cu limba-n ideal, Autorul trece în revistă, cu o migală de bijuti-
Ca-ntr-o Duminică a țării er, patimile românilor ardeleni, suferite de-a
Vin la biserică-n Ardeal.” lungul unui mileniu, dar și-au păstrat limba,
Marin Sorescu religia și tradițiile, nelăsându-se învinși de sti-
hiile istoriei. Dumnezeu ne-a pedepsit pe noi,
În ziua de 21 iu- pe românii ardeleni, să trăim în preajma unui
nie, 2018, la Cluj-Na- neam nomad, sedentarizat în Câmpia Panoni-
poca, a fost lansat ei și creștinat de cătreVajk, devenit Ștefan cel
volumul „Un mileniu Sfânt. Dacă Ungria nu devenea regat apostolic,
de rezistență și luptă în jurul anului 1000, sub influența Ghizelei de
pentru unitate națio- Bavaria, sora împăratului Henric al II-lea, soția
nală a românilor din lui Vajk, ungurii ar fi dispărut din istorie, așa
Ardeal, secolele X-XX”, cum s-a întâmplat, mai înainte cu 500 de ani,
operă a distinsului cu hunii. Vă reamintesc faptul că, în anul 454,
profesor Ioan Bojan, pe câmpia de lângă râul Nedao, azi în Serbia,



162 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



o armată comandată de către regele Ardarich, să domine lumea, de aceea, omul de știință un-
formată din gepizi, ostrogoți, heruli, rugi sciri gur nu le-a transmis secretele peșterilor, spu-
și suebi, i-a căsăpit pe ultimii 30.000 de huni, nând că nu a sosit momentul. El recunoaște că
conduși de Ellac, fiul lui Attila. Istoria era să se i-a supărat pe spanioli deoarece nu au vrut să
repete cu ungurii, în anul 955, când o armată admită că limba străveche nimicită de aceștia
germană de 8.000 de oameni a zdrobit o hoar- a fost maghiara. Spaniolii, susține Móricz au
dă a ungurilor, formată din 50.000 de călăreți, făcut modificări forțate de denumiri ca să se
conduși de către căpeteniile Bulcsú, Lehel și șteargă originea lor maghiară. Mai multe or-
Súr, spânzurate de către învingători. Din acel dine călugărești catolice precum și românii
moment, ungurii n-au mai organizat expediții care sunt geloși pe unguri, afirmă el, au făcut
de jaf spre apus, întorcându-și privirile spre totul ca lumea să nu afle despre descoperireile
Ardeal, unde au rămas ațintite până în pre- lui senzaționale dar, adevărul va ieși până la
zent. Așa cum bine a subliniat profesorul Ioan urmă la lumină.
Bojan, de la așezarea lor în Panonia, ungurii au Având în vedere această situație, nu este
făcut o fixație pentru Ardeal și pentru bogăți- de mirare că teoriile migraționiste ale lui Ro-
ile lui. bert Roesler au fost ridicate de către istoricii
Ca toate popoarele nomade, fără istorie maghiari la rangul de axiome ale istorii.
și fără cultură și fără tradiții, ungurii au inven- Participanții la lansarea cărții, au apreci-
tat cele mai aberante teorii cu privire la ori- at, în unanimitate, documentarea autorului și
ginile lor, unele dintre ele fiind de-a dreptul simțul echilibrului, care a tratat tragicele eve-
comice. Un oarecare Csicsaky Janos susține nimente istorice sine ira et studio, adică fără
că planeta noastră a fost populată, la început, ură și fără părtinire, scoțând în evidență atât
de maghiari, veniți de pe steaua Sirius. El afir- luminile cât și tenebrele. Dragostea de țară și
mă textual: “Limba noastră demonstrează, la de neam străbate acest volum de la un capăt
fel ca urmele ce se regăsesc în lava vulcanilor, la altul. Încet, încet, eroii marilor bătălii se
că în perioada preistorică, strămoșii noștri au șterg din memoria colectivă. Așa cum spunea
avut cea mai înaltă cultură și au fost stăpânii Octavian Goga la înmormântarea părintelui
întregului glob. Faptul că am reușit să ne păs- dr. Vasile Lucaciu, „profeții visurilor împlinite,
trăm destul de bine puritatea noastră rasială ocrotitorii idealurilor, realizate, generalii mari-
și însușirile noastre, mai bine decât actualii lor isbânzi, de obicei pleacă discret din lume. Ei
eleni, dovedește că suntem rasa cea mai nobilă încarnează principiul luptei, prin ei cere cuvânt
dintre toți locuitorii Terrei”. Un alt propagator sbuciumul maselor anonime. Până în clipa bi-
al supremației maghiare, profesorul universi- ruiriții mulțimea e suspendată de privirea lor
tar Cserép József, a urmărit soarta maghiari- și-i urmează ca, instinctul sigur al supunerei
mii până la Alexandru cel Mare care era bine- salvatoare. Ei pronunță cuvântul de ordine, ei
înțeles ungur, Vámos-Tóth Bátor, profesor de dau semnalul de atac. Sosit odată triumful însă,
geografie emigrat din Ungaria, susține că în nervii se destind, disciplina morală se atenuia-
Indonezia fiecare a patra denumire geografică ză, rândurile se sparg, ierarhia valorilor suferă
este maghiară, iar în Valea Indului- fiecare a o eclipsă trecătoare, arena e năpădită de figu-
treia. Deci nu este de mirare că și limba ori- ranți și banchetul biruitorilor răsună zgomotos
ginară din America a fost maghiara, potrivit și profan.”

cercetărilor efectuate de Móricz János în anii Cartea lui Ioan Bojan constituie nu nu-
'60, în America Centrală și de Sud, în Peru și mai un semn de cinstire și de omagiere a ce-
zona Amazonului, dar mai ales în Ecuador. Tri- lor care s-au jertfit pentru Ardeal, ci și o lecție
burile de amerindieni de aici au avut strămoși pentru noua generație. Tinerii trebuie să înțe-
unguri și odinioară vorbeau ungurește. El a leagă cine suntem, de unde venim și ce tribut
descoperit și o rețea de peșteri cu comori prin de sânge și de suferințe au trebuit să dea înin-
care circulaseră triburile străvechi. La început, tașii notri pentru ca astăzi noi să ne continu-
părea că biserica mormonă din SUA ar sprijini ăm existența într-un Ardeal românesc.
cercetările lui Móricz, dar el a aflat că în spate-
le acesteia se ascunde o organizație care tinde



163
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


Ion Radu ZĂGREANU Ambele nuvele, mărturisește Aurel Poda-

PAVEL DAN, ru, ,,au ca sursă de inspirație evenimente pre-
mergătoare actului istoric de la 1 decembrie
ÎN EDIȚIE ANASTATICĂ 1918”.

La o recitire a nuvelei ,,Iobagii” m-a im-
presionat firescul trecerii din real în fantastic.
După ce a alcătu-
În proza Hertei Müller întâlnești multe pasaje,
it ediția critică a operei
în care dacă nu ești atent nu sesizezi că realul
lui Pavel Dan, prima
a fost părăsit și că ai intrat pe terenul irealului.
ediție critică integrală,
Dialogul dintre țăranul Filimon, din ,,Io-
scriitorul Aurel Poda-
bagii”, și Sfântul Petru este de fapt un expozeu
ru s-a plimbat o vară
al stării de spirit a mentalului colectiv al ioba-
pe străzile Becleanului
gilor. Evadarea din ireal se face brusc: ,,Filimon
purtând pe cap un clop
sări în picioare”, ,,Dinspre sat striga cineva”. Pa-
de ,,bucate” (de paie),
vel Dan pregătește minuțios climatul de nemul-
omagiind astfel în mod
țumire a iobagilor. Ca în romanul ,,Răscoala”
indirect țăranii din scri-
a lui Liviu Rebreanu, zvonurile, semnele, mai
erile ilustrului său con-
bine-zis arătările, premerg revolta. Scenele în
sătean, supranumit, pe
care femeile aleg cânepa te duc cu gândul la at-
bună dreptate, „rapso-
mosfera înrobirii trudnice din poezia ,,Clăcașii”
dul Câmpiei Transilvane”.
a lui Octavian Goga. Răscoala țăranilor, aprin-
Aurel Podaru s-a înhămat, în deplină cu-
derea castelului și pedepsirea baronului sunt
noștință de cauză, la o muncă grea a cărei fi-
redate cinematografic.
nalizare a readus în prim-plan opera lui Pavel
Aurel Podaru remarcă și el scena memo-
Dan, încât îți vine să te întrebi ce va mai edita el
rabilă în care văcarul Popuța se scaldă într-un
acum din creația acestui mare prozator sau ce
butoi de unsoare și le dă mâncare opincilor: ,,-
va mai scrie despre acesta.
Amu, na, mâncați, opincilor, să vă săturați”. Bine
Ultima lui, ,,ispravă” este reeditarea anas-
creionat este preotul Costan, fire voluntară, un
tatică a nuvelelor lui Pavel Dan, ,,Iobagii” și
fel de haiduc al stranei care le va cere mirilor
,,Îl duc pe popa”, după prima ediție tipărită la
de ocazie din finalul nuvelei să jure credință pe
București, Editura Fundația Culturală Regală
secure, motivând că aceasta e ,,Tot cruce”.
,,Regele Mihai”, în colecția ,,Cartea Refugiatului
Cea de-a doua scriere a volumului, intitu-
Ardelean” (1943), cu titlul generic ,,Iobagii”. Un
lată ,,Îl duc pe popa”, conturează chipul preotu-
proiect editorial al Asociației Culturale Pavel
lui Mare Gheorghe, un ,,apostol” coborât parcă
Dan dedicat Centenarului Marii Uniri. Volumul
din poezia cu același titlu a lui Octavian Goga.
a apărut la Editura MEGA din Cluj-Napoca, la
Arestarea lui, plecarea lui din mijlocul săteni-
sfârșitul anului 2018. Dacă atunci, în vara anu-
lor bulversează întreaga comunitate rurală.
lui 2012, Aurel Podaru s-a ,,împănat” cu un clop,
Natura accentuează tristețea colectivității care
n-ar fi exclus ca iarna asta să-l vedem purtând
are senzația că asistă la o înmormântare: ,,Clo-
o cușmă de miel, ca un semn de cinstire pentru
potele încetaseră și din păduri ieșeau chipuri-
,,iobagii” lui Pavel Dan.
le înfiorătoare ale liniștii și ale nopții”. În plan
,,Cuvântul introductiv” al noii ediții este
personal nuvela îmi aduce aminte de tatăl meu,
semnată de Aurel Podaru care reamintește con-
tânăr preot, în Parva, în 1943, arestat de jan-
dițiile în care a fost scrisă nuvela. Pavel Dan era
darmii unguri, dus la primărie și bătut zdravăn
în spital, suferind de o boală incurabilă. Scrie-
fiindcă refuza să-i demaște pe părvenii care au
rea narațiunii amintite s-a făcut într-o perioadă
luat clopotele bisericii și le-au ascuns în munți,
scurtă, octombrie-decembrie 1936, ea va par-
ca să nu fie rechiziționate de armată.
ticipa la Concursul național de nuvele istorice,
În ambele proze alarmarea sătenilor este
organizat de ziarul clujean ,,România Nouă” și
urmată de mișcări rapide ale indivizilor care se
va obține premiul întâi. Însuși Pavel Dan recu-
adună, devenind o colectivitate care va reacțio-
noaște ,,unele scăderi ale nuvelei” (Aurel Poda-
na unitar: ,,Oamenii de pe dealuri coborau spre
ru), motivând că abia putea ,,sta la masă un ceas
sat rostogolindu-se la vale” (,,Iobagii”), ,,oame-
pe zi”.
nii alergau… Cărările și drumeagurile de câmp
164 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



se umplură de oameni” (,,Îl duc pe popa”). urmează, inspirat numit Cinegrafii (Zalău, Ed.
Dacă adăugăm la toate acestea și plăcerea Caiete Silvane, 2018), nu își satisface un capri-
cititorului de a avea în mână o carte așa cum a ciu, ci își face intrarea pe ușa din față a modes-
apărut ea prima dată, în urmă cu 85 de ani, me- tei, ca număr de membri, bresle a criticilor de
ritele lui Aurel Podaru pentru această reeditare film.
sporesc evident. De la el ne putem aștepta și la Simona Ardelean nu scrie cronici de
alte surprize ,,paveldaniste”. întâmpinare, după cum nu scrie nici studii
de istorie a filmului. Este vorba mai degra-
Ioan-Pavel AZAP bă despre minieseuri structurate, după cum
mărturisește autoarea în “Introducere”, în
CINEGRAFIILE SIMONEI baza unor afinități general culturale, dar care
sunt susținute și de o cultură cinematografi-
că, bine asimilată, pliată pe propria subiecti-
Am mai spus-o
vitate estetică. Marea majoritate sunt filme
și, inevitabil, mă repet:
recente, realizate între 2009-2016, cu câteva
critica de film este, cel
excepții, puține, cel ma vechi fiind din 1992.
puțin în România, o pro-
Titlurile sunt selectate cu grijă, dar nu exclu-
fesi(un)e aproape „ruși-
sivist, respectiv nu doar așa-zise filme de artă,
noasă”. (Dacă termenul
ci și filme de public – fără a face “concesii” nici
vi se pare prea dur, deși
elitismului (auto)suficient, nici vulgarității
așezat între ghilimele,
(stric) consumatoriste. Deși accesibile la lec-
poate fi înlocuit cu sin-
tură, scrise aparent lejer, comentariile eseisti-
tagma “de nișă”.) De ce?
ce ale Simonei Ardelean vădesc o dimensiune
În primul rând, publicul
teoretică discret integrată structurii textului,
calificat (în sensul în care, de pildă, meloma-
depășind o simplă consemnare și impunând,
nul este un consumator de muzică specializat)
nu imperativ, un punct de vedere personal,
este aproape pe cale de dispariție. Dacă redu-
original, de luat în seamă chiar și atunci când
cerea drastică a numărului sălilor de cinema
nu ești întru totul de acord cu opinia autoarei.
poate fi oarecum suplinită de accesul la film
Este remarcabilă discreția persuasivă cu care
prin intermediul DVD-urilor sau Internetului,
Simona Ardelean vine înspre cititor, nu în mod
faptul că în învățământul preuniversitar ro-
obligatoriu și spectator al filmului respectiv, în
mânesc nu se predau nici cele mai elementare
încercarea de a-l convinge nu atât de adevărul
noțiuni de cinema este mult mai grav; practic,
spuselor sale, ci de a vedea filmul, în ultimă in-
fiecare își formează cultura cinematografică
stanță de a-l atrage înspre cinema (spre filmul
pe cont propriu, de cele mai multe ori “după
de cinema, sălile fiind, cum am spus, în criză).
ureche”. În al doilea rând, pentru majoritatea
Scrise cu siguranță, fără ostentație, dar
celor din afara breslei, chiar oameni de cultură
nici cu falsă modestie, Cinegrafiile Simonei Ar-
fiind, criticul de film e un personaj destul de
delean impun o voce critică, dar și obligațiile
superficial, nu se compară cu un critic literar,
și responsabilitatea scrisului pe mai departe
de pildă, care trebuie să citească tot timpul,
care decurg de aici.
să mediteze asupra celor citite, apoi să scrie
o cronică sau o carte, nu-i așa, din start “seri-
oase”. Ei bine, și criticul de film trebuie să ci-
tească, uneori chiar mai diversificat decât alți
„breslași”; dacă literatul nu este obligat să par-
curgă opuri de(spre) cinema, criticul de film
trebuie să citească literatură, și nu numai lite-
ratură. Am încercat să spun, cât mai pe scurt
posibil, că a face critică de film nu înseamnă
nici glorie, nici bani, nici un statut social de-
osebit. Cu atât mai mult este de luat în seamă
aplecarea spre scrisul despre film a cuiva care
o face din pasiune și nu ca profesie “de bază”.
Este și cazul Simonei Ardelean care, prin vo-
lumul despre care va fi vorba în rândurile ce

165
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


Michaela BOCU pentru orchestră simfonică și muzică de ca-

Muzica lumii adunată într-o carte meră, cor și lied, imagine și sunet, studio de
operă și rezidențe artistice. Cu circa 400 de
GHEORGHE MUŞAT: participanți, din 40 de țări, sunt organizate,
anual, mai bine de 100 de manifestări, inclusiv
BAYREUTH. ORAŞ AL evenimente în aer liber, simpozioane și expo-
FESTIVALURILOR. ziții, prelegeri și flashmob-uri. Moto-ul ediției
2019 a Festivalului Tinerilor Muzicieni este
PREZENȚE ROMÂNEŞTI ,,Patrie. Iubire. Străin”.
În programul pe acest an, anunțat cu
mult înainte, este menționată participarea
Supratitlul nu este
Orchestrei de cameră a Academiei de Muzică
ales la întâmplare, pen-
,,Gh. Dima”, sub conducerea dirijorului Cristi-
tru că ceea ce are loc, în
an Sandu.
fiecare an, la Bayreuth,
Și, cum orice poveste nemuritoare în-
la Festivalul Tinerilor
cepe cu ,,A fost odată” și cum eroii sunt și ei
Muzicieni de Pretutin-
nemuritori, am considerat necesar acest pre-
deni (titulatura a suferit
ambul, pentru a situa cartea muzicianului clu-
modificări nesemnifica-
jean Gheorghe MUȘAT în contextul care l-a in-
tive, de-a lungul anilor),
spirat pe autor și care l-a determinat, ulterior,
fondat în 1950, este de
să pună în pagină amintiri, experiențe trăite
domeniul miracolului. Iar miracolul este sus-
de-a lungul anilor, ca participant (interpret)
ținut de faptul că, la Bayreuth, se cântă muzica
activ, iar apoi, ca docent în cadrul Festivalu-
viitorului, interpretată de muzicieni ai viitoru-
lui Tinerilor Muzicieni de la Bayreuth. Cartea
lui din lumea întreagă, o muzică ascultată de
sa, intitulată BAYREUTH. Oraș al festivaluri-
un public internațional. Mai mult decât atât,
lor. Prezențe românești (ed. Ecou Transilvan,
strânsa colaborare dintre artiști tineri și ma-
Cluj-Napoca, 2019) vine să aducă în fața citi-
nageri culturali reprezintă un segment impor-
torilor un parcurs formidabil, adesea anevo-
tant al formării tinerilor muzicieni, întrucât
ios, dar, în egală măsură, plin de satisfacții și
încrederea reciprocă și empatia ce se stabilesc
neprețuite acumulări profesionale și sufletești
aici devin hotărâtoare în sensul comunicării
pentru autorul cărții – muzicianul și pedago-
prin intermediul culturii. Se spune, și pe bună
gul Gheorghe Mușat –, care-și deschide cu ge-
dreptate, că cine a studiat la Bayreuth își gă-
nerozitate cutia cu amintiri, dar și sufletul. În
sește locul oriunde în lume. O tradiție neîntre-
acest sens, reputatul universitar clujean Prof.
ruptă, din 1950 încoace, face ca acest festival
dr. Bujor Dânșorean, de la Academia de Muzi-
să devină, în fiecare vară, cadrul unor întâlniri
că ,,Gh. Dima”, remarcă într-un comentariu, pe
pentru tineri din întreaga lume, un spațiu al
coperta a IV-a a cărții, următoarele: ,,Verva de
învățării și dobândirii unor competențe inter-
memorialist a lui Gheorghe Mușat se confirmă
culturale, al experimentului în muzică, teatru,
încă o dată printr-o nouă carte, care dezvăluie
film, literatură și artă. Încă de la început, în
momente din activitatea sa profesională ca și
perioada imediat următoare războiului și apoi
din cea a altor – pe atunci – tineri muzicieni
în aceea a ,,Cortinei de fier”, ,,Jugend-Fest-
români din deceniile al optulea și al nouălea
spieltreffen Bayreuth. e.V.” s-a dorit să devină
al secolului trecut, a căror măiestrie interpre-
un loc al întâlnirilor prietenești între Est și
tativă a fost mai apoi confirmată și apreciată
Vest, un spațiu privilegiat pentru dezvoltare
pe plan internațional. Cititorul este martorul
artistică. Într-un bilanț al organizatorilor, re-
unor momente ale integrării în circuitul valo-
alizat acum, în 2019, la aproape șapte decenii
rilor interpretative europene și chiar mondia-
de existență a Festivalului, se regăsesc: peste
le a multor tineri instrumentiști, dar și dirijori
25.000 de participanți – artiști tineri, oameni
sau compozitori școliți la conservatoarele din
de știință și manageri reprezentând peste 80
București, Iași și Cluj-Napoca. Aprecierea de
de națiuni, implicați în workshop-uri/cursuri
care se bucură tinerii români, în contextul în
166 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



care la Festivalul Internațional de Tineret de
la Bayreuth erau prezenți interpreți nu nu-
mai din Europa, ci din toată lumea, dovedește
valoarea învățământului muzical românesc,
într-o competiție internațională de mare an-
vergură”.
În cuprinsul a aproape 400 de pagini,
Gheorghe Mușat desfășoară scrieri cu carac-
ter memorialistic sau epistolar, cărora le ală-
tură un număr impresionant de fotografii ale
artiștilor care au evoluat la Bayreuth sau care
imortalizează scene din spectacole, fotocopii
după afișe, distribuții, liste de participanți,
scrisori în facsimil, articole apărute în presa nivelul artistic ridicat, prin felul lor modest și
din Germania și din România, cu precădere disciplinat, făcând cinste patriei lor, în fața tu-
din perioada în care a fost el însuși implicat turor celor prezenți la festival>”. Prefața este
în Festival și câțiva ani după aceea. Iar capito- urmată de un ,,cuvânt” al scriitorului Hans
lele se înșiruie armonios, ordonând informații Bergel – originar din România, fratele celebru-
dintr-un vast material documentar, adică toc- lui dirijor Erich Bergel, om de cultură erudit
mai povestea despre care aminteam - poves- și autor al unor cărți de succes, unele apărute
tea aceea nemuritoare cu eroii ei nemuritori. și la noi și lansate chiar la Cluj-Napoca, în anii
În ,,Prefață”, autorul face o mărturisire: din urmă –, în care dă câteva explicații absolut
,,De ce mă întorc și privesc în urmă la ceea ce necesare: ,,Am emigrat din România în anul
am trăit cândva? Socot că trebuie să ne amin- 1968 la o vârstă prea înaintată – aveam 43 de
tim de acei oameni care au dorit să facă isto- ani – pentru a mai putea încheia prietenii pro-
rie într-un loc binecuvântat și încerc să umblu funde în noua mea patrie. În schimb însă, în
prin cărți, reviste, ziare, afișe și programe de desele mele călătorii în România, începând cu
concerte ori spectacole, să retrăiesc în memo- 1989/90, am găsit, în cel mai frumos sens al
ria mea zile și fapte pe care nu pot să le uit. cuvântului, prieteni noi, după ce cei vechi fie
M-am gândit să aștern pe hârtie gândurile părăsiseră această lume, fie emigraseră și ei
mele despre un oraș intrat de mult în istorie, – în Franța, Italia, Anglia, Germania sau SUA.
nu numai pentru cele două festivaluri care Printre prietenii pe care, după o lungă absență
s-au născut aici, cel de la Festspielhaus (cel de și abia la o vârstă mai înaintată, i-am găsit în
operă – n.n.) și Internationales Jugend-Fest- acest mod în România, se numără și muzici-
spieltreffen, ci și pentru că Bayreuth-ul a reu- anul, pedagogul și scriitorul Gheorghe Mușat.
șit să adune aici tineri veniți din toate colțuri- Am scris cu o altă ocazie că i-am <moștenit>
le lumii, cu gândul de a face muzică împreună, într-un fel cunoștința de la fratele meu, diri-
într-o atmosferă unică de înțelegere, dragoste jorul Erich Bergel, care a murit în 1998. Din
și pace. Iată motivul pentru care încerc aceas- această legătură s-a dezvoltat în timp o pri-
tă evocare și aducere-aminte. Nu e normal să- etenie pe care o consider unul din cele mai
ți ascunzi trăirile. Deoarece am fost invitat de prețioase lucruri ale vârstei mele. Când încerc
mai multe ori la <Festivalul tinerilor muzicieni să răspund la întrebarea ce anume caracteri-
de pretutindeni>, mi-au rămas doar amintiri- zează prietenia mea cu <Gicu> Mușat, primul
le. Cu ele ne trecem vremea, cu ele ne conso- lucru care îmi vine în minte este faptul ca de la
lăm. (…) Tuturor celor care au participat vreo- sine înțeles, prin care din întâlnirea noastră, la
dată la Bayreuth le închin această carte. N-am început pur convențională, s-a născut curând
uitat că la reuniunea de închidere a Festiva- acea legătură interioară, din care s-a dezvoltat
lului Internațional de Tineret din anul 1978, prietenia. Și, evident, aici a jucat un rol imagi-
însuși președintele festivalului, Dr. Herbert nea pe care o aveam despre acest om din rela-
Barth, a declarat: <Românii au fost admirabili, tările auzite de la fratele meu în timpul vieții.
excelând prin buna lor pregătire profesională, Dar mai importantă îmi pare originea comună



167
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI

























și vitalul interes comun al vieții noastre: arta, hăescu, Ansamblul de instrumente de suflat
în primul rând muzica. În ea amândoi avem – și percuție ,,Aulodia”, dirijor Constantin Arcu;
el, muzicianul care scrie cărți, și eu, scriitorul apoi despre ,,Cursul de muzică de cameră pen-
care face muzică – într-un sens mai înalt, un tru instrumente de suflat din alamă. Docent:
cămin comun. Este prin excelență un cămin Gheorghe Mușat” sau despre marele trompe-
european, al cărui fundament se extinde în do- tist Adolf Scherbaum (care a cântat și la Cluj,
meniul muzicii de la Palestrina până la Vivaldi pe scena Filarmonicii ,,Transilvania”)… Pagini
și Richard Strauss, de la Monteverdi până la extrem de calde sunt dedicate de autor d-nei
Bach și Enescu. Mă refer la spațiul spiritual în Grete Barth, pianistă originară din România,
care românul Mușat trăiește și în care își are co-organizatoare, alături de soțul ei, și direc-
rădăcinile, la fel ca germanul Bergel. Este – în tor artistic, timp de câteva decenii, a Festiva-
vocabularul muzicianului – un <basso conti- lului Internațional de Tineret, care ,,a înțeles
nuo>, care răsună deopotrivă în noi amândoi: că, invitând din România un număr mare de ti-
ca o constantă supraindividuală și supranați- neri muzicieni și cadre didactice ale conserva-
onală a valorilor și ca o personalitate morală toarelor noastre, ei pot să aducă o contribuție
în spiritul filosofiei europene de la Aristotel la majoră la reușita acestei manifestări artistice
Kant”. internaționale.(...) Cei care au cunoscut-o pe
Intrând mai adânc în corpus-ul cărții, ci- Grete Barth, participând la Festivalul Interna-
tim, în continuare, spre exemplu, despre înfiin- țional de Tineret de la Bayreuth, nu vor uita
țarea Festivalului Richard Wagner (de către Ri- niciodată entuziasmul și optimismul cu care
chard Wagner, în 1876) sau despre înființarea a învins toate greutățile organizării unui ase-
Festivalului Internațional de Tineret (1950), menea eveniment artistic internațional; ea va
despre ,,Cursul de orchestră al dirijorului Eri- rămâne un model uman pentru miile de tineri,
ch Bergel între anii 1974-1980” și programul uniți sub idealurile artei, prieteniei, înțelege-
concertelor dirijate de Erich Bergel la Bayre- rii și păcii”. Dar mai sunt încă extrem de multe
uth cu Orchestra Internațională de Tineret, alte pagini și capitole, care captează atenția,
despre ,,Relația dintre Erich Bergel și Cristian asupra cărora nu zăbovim în aceste consem-
Mandeal” și ,,Ultimele scrisori dintre Cristian nări, îndemnându-vă, simplu: citiți cartea!
Mandeal și Erich Bergel” (interesante și pen- Despre povești și amintiri nemuritoare,
tru că relațiile dintre cei doi au fost, cel puțin o despre oameni care au făcut istorie în cultura
perioadă, destul de tensionate); despre ,,For- lumii este vorba în această remarcabilă apa-
mațiile muzicale românești care au strălucit în riție editorială, autorul adunând și ordonând,
lumea Festivalului Internațional de Tineret de într-un demers demn de toată lauda, docu-
la Bayreuth” – și trebuie subliniate prezențele mente din arhiva personală sau din biblioteci,
clujene, care s-au aflat la înălțime: Orchestra momente de viață trăite cu maximă intensita-
de cameră ,,Dinu Lipatti” a Conservatorului de te și bucurie. Și toate – multe neștiute până de
Muzică ,,Gheorghe Dima”, dirijor Casiu Barbu, curând și dăruite acum publicului larg – me-
Corul de cameră al Filarmonicii și al Conserva- nite a justifica superbul adagiu latin ,,Et in...
torului din Cluj-Napoca, dirijor Florentin Mi- Bayreuth ego!”


168 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI


Ovidiu PECICAN omogen, în care se împletesc toate lucrurile” . La
1
ȚINUTUL, ISTORIA, BASMUL drept vorbind, această alegere abundă în proza
românească a anilor 1970. D.R. Popescu, pro-
– O RĂSCRUCE DE DESTIN babil cel mai impregnant de faulkerism dintre

ÎN PROZA LUI FLORIN prozatorii noștri de mare vizibilitate, a lansat o
adevărată modă printre colegii lui odată cu ciclul
BĂNESCU F și apoi cu Iepurele șchiop.
La Arad, unde tocmai se lansa o mică
pleiadă de noi și tineri romancieri. Horia Un-
Nu cred că spațiul
gureanu, prin Ochiul zilei de ieri (1976), cu ac-
nașterii și formării mo-
țiunea amplasată în geografia satului Riviș din
delează caracterele sau
câmpia vestică, Florin Bănescu prin romanul
că dă culoare talentului,
baladesc Ierni peste tei (1978), și Gheorghe
dar este sigur și demon-
Schwartz, cu un ciclu de romane cantonat în pe-
strat că unii artiști fac din
rimetrul – tot bănățean – al Lugojului (Pietrele
(1978), A treia zi (1980), Spitalul (1981) și Om
contextul spațio-tempo-
ral al apariției lor o fla-
și lege (1987), își adjudecau, fiecare, un topos
mură care devine simbo-
ficțional propriu. Emulație sau modă, chemare
lul heraldic al operei lor.
profundă sau calcul într-o strategie a creației
În cazul lui Florin Bănescu, Banatul – anume cel
personală sau de grup? Coincidență ori concer-
montan – s-a dovedit un asemenea spațiu ger-
tare strategică? Toți trei se înscriau într-o ten-
minativ atunci când, după tatonările primelor
volume (Să arunci cu pietre în soare și Anotim- dință care se manifesta deja, pe seama Vestului
țării, doi dintre ei dedicându-și cărțile Banatu-
pul ninsorilor albastre) și după o primă explora-
lui, iar al treilea rămânând în zona șesului sla-
re a conjuncției dintre mit, povestire și raporta-
vician. Banatul devenea deja însă un teritoriu
rea la largul acestei lumi (Semințele dimineții,
literar convingător prin romanul Ţara îndepăr-
1976), și-a delimitat un perimetru de inspirație
tată (1974) al lui Sorin Titel, urmat mai apoi, în
pentru ciclul de creație care l-a consacrat. Ni-
opera literară a aceluiași, de alte „topografieri”
mic nu lăsa să se înțeleagă în primele sale cărți ale Vestului etnografico-istoric românesc (Pa-
că prozatorul stabilit la Arad în plină tinerețe
sărea și umbra, 1977; Clipa cea repede, 1979;
va întoarce timona de pe mările literare ale lu-
Femeie, iată fiul tău, 1983). Criticul timișorean
mii spre a acosta pentru restul expedițiilor sale
Cornel Ungureanu observa pe bună dreptate
prozastice în rada portului de acasă. Evenimen-
în epocă un fenomen demn să fie consemnat,
tul, asupra căruia exegeza – câtă a fost – nu a
anume că „Literatura «bănățeană» începe să se
insistat, echivalează cu o alegere cardinală. De
constituie tot mai clar, punând în lumină valo-
la modelul balzacian al operei suprapuse pes- 2
rile specifice unei regiuni” . Avea dreptate: la
te lume scriitorul a optat (sub imperiul unei
Arad se stabiliseră doi scriitori ce urmau să se
mode dominante?) pentru modelul faulkneri-
dovedească importanți în acreditarea literară
an, al delimitării unui perimetru preferențial
a Banatului ca teritoriu seminificativ în ordi-
din multitudinea de posibilități, conturându-și
ne ficțională: Gheorghe Schwartz, autorul unui
propria „Yoknapatawpha”.
ciclu de romane dedicat Lugojului natal, și Flo-
Acest model se caracteriza și prin anumite
rin Bănescu, cel care urma să facă din Banatul
trăsături de concepție și stilistice. După Alexan-
montan rural protagonistul mai multor volume
dru Vlad, care se referă într-un interviu la struc-
de proză scurtă și al unui prezumat roman. Ei
tura sau, mai bine zis, la „textura” discursului
se alăturau, prin preocupările lor cu bătaie (și)
romanesc din România poststalinistă, „romanul
zonală, unei tendințe ce poate fi numită neore-
românesc [contemporan – n. O.P.] ... e un flux ver-
gionalistă și manifestată pregnant în deceniile
bal care ia cu sine tot, până la sfârșit. Și-n fluxul
respective mai ales prin coincidența – de nu
ăsta verbal aflăm tot felul de lucruri. [...] Literatu-
ra română, începând cu așa-zișii faulknerieni ai 1 Daniel Moșoiu, Convorbiri cu Alexandru Vlad, Cluj-Napoca, Ed.
Școala Ardeleană, 2019, p. 94. Interviu din 11 iunie 2012.
anilor 70, a luat-o oarecum pe un fel de discurs
2 Cornel Ungureanu, „Florin Bănescu: Ierni peste tei”, în Orizont, nr.
16, 20 aprilie 1978.
169
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



cumva convergența – de preocupări a mai mul- lume pe care literatura română n-a mai cunos-
5
tor prozatori. Lor li se pot adăuga, însă, și alte cut-o până la el” . Prioritatea pe care i-o atri-
nume, afirmate ceva mai târziu, precum cel al buie E. Simion prozatorului despre care scrie îi
romancierilor și povestitorilor Daniel Vighi, Vi- este recunoscută de Cornel Ungureanu lui Vir-
orel Marineasa, Lucian Ionică. gil Birou, autor mai puțin știut în cercurile lar-
Revenind la autorul Ţării îndepărtate, gi de cititori. Dintre cei doi însă, fără îndoială,
este de adăugat că într-un text-escortă, Eugen doar Sorin Titel a răzbătut până la o receptare
Simion nota că „Sorin Titel venea din Marginea și o recunoaștere de nivel național. Nu este de
Banatului, nu departe de spațiul din care ieșise mirare, căci „... Sorin Titel, cu uriașul lui instinct
Slavici și se va ivi, mai târziu, Ștefan Augustin epic și cu inteligența lui bine hrănită de lecturi,
Doinaș. «Marginea» (la propriu și la figurat) leagă această experiență într-un mod temeinic
unui imperiu care lăsase urme în civilizația și de noile experiențe romanești occidentale. Nu-i
cultura românilor de pustă, cum le zicem noi, ușor să împaci noul roman francez, în care teo-
3
valahii” . Aproximarea criticului bucureștean ria romanului contează mai mult în roman de-
era, totuși, prea laxă, prozatorii Banatului mon- cât creația epică propriu-zisă, cu proza de idei,
tan – cum este Florin Bănescu însuși – diferind, cvasi-fantastică, greoaie și solidă, exasperant de
6
sub raportul spațialității reflectate de opera lor, solidă, a lui Musil și Broch..” El a dedicat uma-
de cei ai pustei. De altfel, odinioară, românilor nității bănățene un ciclu epic de patru romane.
din exteriorul vestic al arcului carpatic li se „O tetralogie care impune în literatura română
spunea „ungureni”, fapt ce se referea la așeza- o tipologie originală și, cum s-a spus, un ținut
rea acelora în vecinătatea Ungariei. Se cuvin re- imaginar, comparabil cu acela din Rebreanu și
ținute însă tentativele de a descifra niște rapor- Marin Preda și, mai înainte de ei, cu Podgoria
turi dintre arta oamenilor unor anumite locuri lui Slavici. Nu știu cum să-l numim, poate Ţi-
și geografia acelor toposuri. Căci, spre deosebi- nutul Marginei, dacă ne gândim la locurile în
re de William Faulkner, care își inventa integral care au trăit înaintașii lui Sorin Titel și în care
un teritoriu (îl invoc aici nu pentru comparații s-a născut chiar el. «Marginea» simbolizează,
extravagante în linie valorică), prozatorii ară- între altele, marginea Imperiului Austro-Ungar
deni ai Banatului și câmpiei s-au mulțumit să la care se referă personajele din aceste roma-
7
dubleze ținuturile existente în realitate cu pro- ne...” Marginea titeliană a inspirat însă și alte
iecții personale ale acestora. cultivări ale temei limesului: În 1981, prozato-
E. Simion observa că „În locul vechii «pro- rul clujean – originar din Râmnicu Vâlcea – Tu-
ze dialectale», de nuanță bănățeană, ironizată dor Dumitru Savu debuta în volum cu romanul
din belșug de criticii literari de la sfârșitul se- Marginea Imperiului. Era, poate, și fascinația
colului trecut [= al XIX-lea – n. O.P.] și începutul difuză a unui alt model literar: Deșertul tăta-
secolului nostru (proză gen Victor Vlad Dela- rilor de Dino Buzzati făcuse vogă și atrăsese și
marina), apare, acum, o proză originală atipică, atenția românilor asupra ofertei tentante a te-
în tradiția barocului central-european, o proză mei graniței, chiar dacă ea nu era deloc nouă în
care prinde un stil de existență și impune, epic literele noastre (a se aminti cel puțin Rusoaica

vorbind, o lume de margine, o lume amesteca- lui Gib Mihăescu).
4
tă, cu tipologia și arhetipurile ei” . Anii 1970 *
– 1980 au însemnat, în mod clar, în proza ro-
E. Simion atribuie însă importanța sporită
mânească a Vestului, o afirmare a ethosului re-
a romanelor titeliene din tetralogie și unei alte
gional bănățean. Iar după decesul timpuriu al
reușite. „... Mai presus de orice inovație este tipo-
lui Sorin Titel, arădenii au rămas reprezentativi
logia pe care reușesc să o impună aceste romane.
pentru afirmarea în proză a ethosului bănă-
Nu-i vorba de personaje-vedetă, eroi exemplari,
țean. „Sorin Titel a venit din Banat și a creat în
ci de o lume de mame, mătuși, veri și verișoare,
opera sa un Banat imaginar în care trăiește o
bunici și nepoți care populează o țară ... imagina-
3 E. Simion, „Prefață”, în Sorin Titel, Opere, I, București, Academia
Română & Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Ed. 5 E. Simion, „Prefață”, în Sorin Titel, Opere, I, București, Academia
Univers Enciclopedic, 2005, p. VI. Română & Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Ed.
4 E. Simion, „Prefață”, în Sorin Titel, Opere, I, București, Academia Univers Enciclopedic, 2005, p. X.
Română & Ed. Fundației Naționale pentru Știință și Artă & Ed. 6 Ibidem, p. XXVI-XXVII.
Univers Enciclopedic, 2005, p.XXVI-XXVII. 7 Ibidem, p. XVIII.

170 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



ră și ilustrează, împreună, o istorie complicată: aproape mistic față de legea morală și față de
9
notari de țară pedanți și notărițe resemnate cu familie” . Dar o face și Florin Bănescu. Și, alături
condiția lor, țărani gospodari care au făcut ar- de ei, o face și Gheorghe Schwartz, evocatorul –
mata pe vremea lui Franz Iosif și își amintesc de într-un ciclu romanesc propriu – al unui Lugoj
tinerețea lor, tineri care dau jos din pod cufere- fantasmatic, al „ieșirii din timp” urbane.
le de lemn folosite de părinți și se pregătesc să Într-un astfel de orizont se cuvine, proba-
plece în armată, «văruți» care trec prin necazuri bil, inserat ciclul prozastic bănățean al lui Flo-
și mătuși care domină, despotic, bucătăriile țără- rin Bănescu înainte de a merge mai departe.
nești, jucători de cărți fanatizați... Toată această *
lume trăiește în preajma morții și, evocând-o, La un prim nivel al percepției, Ierni pes-
prozatorul sugerează, cu o finețe extraordinară, te tei, cartea lui Florin Bănescu, se prezintă ca
8
melancolia lucrurilor ce pier” . o poveste cu haiduci ambientată istoric destul
În acest orizont de reconfigurare a prota- de riguros în contextul mișcărilor sociale româ-
goniștilor prozei românești – în fond, o înscrie- nești din Banat din anii 30 ai secolului al XVI-
re pe linia agârbiceniană a universului „micilor II-lea. Scoși de sub puterea și autoritatea tur-
oameni” – s-a înscris însă nu numai Sorin Titel, cilor prin Reconquista creștină de la sfârșitul
ci, prin volumele sale de proză scurtă, și Florin veacului anterior, românii din Banat se vedeau
Bănescu. Cei doi prieteni – cel „migrat” la Bucu- acum siliți să se adapteze unei noi dominații:
rești și cel așezat pe Mureș, la Arad – au înzestrat cea central-europeană, catolică și biroctatică, a
proza românească cu galerii de provinciali con- curții vieneze.
temporani (într-un sens larg, la Florin Bănescu Aparent, prozatorul dădea la iveală un
fiind vorba de oameni de la începutul secolului roman de acțiune plasat în ambianța satului
al XX-lea și până la mijlocul aceluiași veac) bă- său natal, Slatina Timișului. O nota Gheorghe
nățeni, completând o antropogeografie româ- Jurma, constatând că „Ierni peste tei este prin
nească în continuă – s-ar părea – proliferare și urmare o carte a iubirii față de locurile natale.
adâncire. La Sorin Titel răsturnarea se produce, Eroii ei sunt în cele din urmă: Slatina Timiș, pă-
după toate aparențele, dinspre o societate func- durea și muntele, oamenii înfrățiți cu natura în
10
țională în conformitate cu regulile structuran- luptele lor sociale și naționale” . Pentru o ase-
te ale statalității moderne – oamenii aici ar fi menea lectură pledau trimiterile la cronici ves-
cetățeni, relațiile sociale ar fi principial ghidate tite și la documente autentice de epocă serveau
de raporturile de muncă și bună conviețuire în de argumente de prima nă. Ele au și fost luate
spațiul public – către una de tip arhaic, în care în considerare de către critică. De pildă, Cornel
familia, clanul, eventual și vecinii, prietenii dau Ungureanu observa strădania autorului de a
certitudinea funcționalității sociale. Altfel spus, da credibilitate și de a da autenticitatea rela-
în termenii sociologului german Ferdinand tării sale: „Scriitorul se bazează pe documente,
Tönnies, suntem în prezența unei persistențe numeroase subsoluri sau motto-uri ne previn
a Gemeinschaft-ului în raport cu Gesellschaft-ul. că faptele nu sunt inventate, că nimic nu este
11
Este semnul unei cramponări în ambianța pro- pulverizat prin imaginația romancierului” .
tectivă a tradiției, a moștenirii, oricât de inadec- Aspectul construcției solide care să mențină
vată ar fi ea în raport cu „mersul lumii” înainte. într-un echilibru fabula și istoria este punctat
Iar aceasta se regăsește și la Florin Bănescu, în și de Virgil Nistor: „evocarea lucidă, menținând
povestirile lui cu țărani dezrădăcinați, cu tradi- permament echilibrul între document și ficți-
ții pline de „moroni” care refuză să părăsească une, îi va constitui tehnica. Citatele ce deschid
mentalitatea dominantă și să facă loc gândirii fiecare capitol precum și unele note, ca mărtu-
raționale și receptive la explicația științifică, rii obiective ale vremii, indică sursele istorice
12
eliberată din orizontul unei concepții arhaice și plasează evenimentele într-un cadru real” .
despre sacru (mai ales că nu întotdeauna creș- Mirajului documentului expus la vedere
tine). Și Sorin Titel scrie despre „lumea aceea intenționat de scriitor nu i-a căzut pradă numai
stranie care trăiește la marginea unui imperiu
9 Ibidem, p. XXII.
agonizant și își apără identitatea prin respect
10 Gheorghe Jurma,
11 Cornel Ungureanu,
8 Ibidem, p. XIX. 12 Virgil Nistor,

171
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



un singur comentator. După Cornel Ungureanu, piu esențial al vieții”.
„Ierni peste tei e prezidată de voința autorului Sorin Titel „... cronica «romanțată» a unei
de a alcătui un roman-document: reconstitui- așezări bănățene greu încercată...”
rea poate fi simplificată și, uneori, este, în stil *
ilustrativist; sub imagini comune se poate ghici Ioan Buduca: „mult mai aproape de spi-
13
însă șansa unui tip de proză” . Într-adevăr, sub ritul romanului simbolic, construind o meta-
textura narativă căreia trimiterile la izvoare foră a condiției umane, mai exact o metaforă a
istorice autentice trebuia să îi servească drept permanenței idealului eroic, dar și a decăderii
alibi, se ghicește mai mult și, mai ales, altceva. sale...”
Sorin Titel o spunea pe șleau: „Nu suntem, ... Al. Ruja: „Îmbinând ficțiunea (legenda) cu
nici de data asta, în fața unui adevărat roman adevărul istoric, sau surprinzând cum elemen-
14
istoric...” . te cândva petrecute în realitate au devenit ficți-
Într-adevăr, după canoanele bine stabilite une (poveste ori legendă)...”
de teoreticieni, între scrierea bănesciană și un Gheorghe Jurma: „Florin Bănescu scrie o
roman istoric nu se poate face vreo confuzie. cronică poematică, reconstituind(u-și) practic
De altfel, glisarea către altceva este la îndemâ- un arbore genealogic”.
nă. Gheorghe Jurma chiar o spune cât se poate Sorin Titel: „...o poveste sumbră și în ace-
de clar, anulând diferențele și preferând echi- lași timp nu lipsită de grandoare...”
valarea cea mai la îndemână: „Un roman istoric Paul Dugneanu: „Accentul este însă de-
15
deci și de aventuri” . Cornel Ungureanu notea- plasat asupra unor figuri de țărani luptători,
ză că „Istoriile cu «lotri» răspândiți pe Valea asupra unor tipuri eroice tratate la modul ra-
Timișului sunt o mină de aur pentru scriitorul psodic (sic!)” – adică în maniera rapsozilor po-
ce încearcă să ilustreze, prin romanul de aven- pulari –
16
turi, fapte memorabile petrecute, altădată” . Sorin Titel: „libertatea este cel mai de
Evident, sunt numeroase diferențele dintre ro- preț lucru pentru ei”
manul istoric și cel de aventuri (cu varianta sa Virgil Nistor: „permanenta fluctuație a
„de capă și spadă”, cu „romanul haiducesc” și cu istoriei, va rămâne întotdeauna un element fix,
oricare alte versiuni mai „frivole”, mai popula- conștiința unei matrici într-un anume spațiu,
re, căci mai simplificatoare și cu accentele mu- a cărei existență o cunosc și uzurpatorii, deși
tate de pe dezbaterea politică și societală, de pe o contestă. De aceea, viețile personajelor apar
meditația frizând o anume viziune asupra isto- ca forme materiale de manifestare pentru su-
riei, pe questa personală, pe destinul individual praviețuire a matricii, destinele lor fiind într-o
și metamorfozele lui imprevizibile, pe efectele continuă interferare determinativă. Individua-
care țin cicitorul cu sufletul la gură). În cazul lizarea se produce nu atât prin concepție, care,
cărții bănesciene, Paul Dugneanu opinase că în cadrul unui grup, e aceeași, cât prin însușiri-
„Sunt asimilate și procedee, scene ale romanu- le fizice sau spirituale, modelate de capacitatea
lui haiducesc...” Cu alte cuvinte, narațiunea re- identificării lor cu năzuința colectivă. De aici
spectivă era altceva, totuși, neconfundându-se convingerea că eposul generează eroii și nu in-
cu formula romantică a povestirii – oricât de vers”.
ample – despre răzvrătiții sociali rămași înafa- Al. Ruja: „Obiceiurile satului legate de
ra legii. evenimente fundamentale – nunta, botezul,
Al. Ruja interpreta altminteri chestiunea moartea – se păstrează și prozatorul le redă cu
revoltei sociale, e: „Mai mult decât un episod savoare, exact, într-un limbaj sugestiv”.
din istoria Banatului este readus în fața citito- Alexandru Martin: „aducerea în circuitul
rului și anume însăși libertatea și demnitatea limbii noastre a unor cuvinte de o rară expresi-
ca trăsături ale existenței românilor din această vitate din comorile graiului bănățean”.
17
parte a țării” . Apoi comentatorul adaugă: „Și *
pentru ei libertatea trebuie să devină un princi- Este Ierni peste tei, într-adevăr, un ro-
13 Cornel Ungureanu, loc. cit. man? Problema se punea și în cazul altor creații
14 Sorin Titel, ale autorului recomandate ca atare (Semințele
15 Gheorghe Jurma,
16 Cornel Ungureanu, dimineții și Portocale pentru vinovați). După
17 Alexandru Ruja,


172 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



Paul Dugneanu, „ca mod de tratare și exprima- romanesc, ori poate de povestiri ample (ches-
18
re a substanței aparține poemului în proză” . tiunea apartenenței la o specie literară, fără a fi
La rândul lui, Sorin Titel crede că spațiul nara- caducă, rămâne relativă și într-un anume sens
țiunii bănesciene este un „spațiu, învecinat cu secundată). Tema nemuririi, cea a răzbunării
19
cel al baladei” . Cele două situări trasează, de și, în fine, conflictul specific baladelor de vite-
fapt, linia de-a lungul căreia, poate la o inter- jie sunt universale și, într-o formă sau alta, au
secție de drumuri, se situează narațiunea de înflăcărat imaginația oamenilor încă din tim-
pretext istoric și regional a autorului. Paul Dug- puri străvechi. Toate pot fi regăsite în Biblie,
neanu își detaliază punctul de vedere tocmai iar două dintre ele au fermecat și pe creatorii
în sensul acestei translații dintre popular către populari români. Cu o bună intuiție, Sorin Titel
liricul modern și cult, descriind-o ca pe o dina- atrăgea atenția că în Ierni peste tei „elementul
mică „de la legende, eresuri, dezvoltate apoi în fabulos, de sorginte populară, nu este greu de
20
22
planul ficțiunii pe un ton liric” . O glisare are observat” . Și, deși numeroase alte elemente
loc și în lectura lui Sorin Titel: Ierni peste tei „... veneau dinspre modernitatea culturală, el reți-
alunecă «pe nesimțite», îmbrăcând fastuoasele nea că „totuși, fuziunea cu creația populară este
23
podoabe ale legendei, «împrumutând» eposu- atinsă” . Nici Paul Dugneanu nu omitea că, în
21
lui popular tot mai multe elemente” . O proză romanul cu subiect bănățean și cu un pretext
care valorizează modalitatea specifică legendei istoric al lui Florin Bănescu, „codrul îndeplineș-
și îndatorată eposului popular se revendică de te o funcție simbolică asemănătoare aceleia din
24
la o altă cultura, de la un alt mod cultural decât eposul eroic popular” . (Este de amintit că și
cel modern. Este vorba despre creația colectivă în insula anonimă din Portocale pentru vinovați
și anonimă, prin excelență orală, a oricărei cul- vegetația se comporta după tipic folcloric, par-
turi arhaice în miezul căreia se regăsește mitul, ticipând frenetic la evenimentele cardinale din
legenda, basmul. Glisarea despre care vorbește viața oamenilor.)
Sorin Titel este deci aceea – regresivă, într-un A stabili, deci, cărei specii literare îi apar-
anume sens – dinspre formele consacrate ale li- ține Ierni peste tei înseamnă să încerci să tran-
teraturii moderne (povestirea, romanul) înspre șezi chestiunea atribuirii unei identități clare
modul celălalt al faptului cultural pe care, cu un ținând de taxonomia literară modernă aces-
nume generic ce nu diferențiaă formele folclo- tei scrieri care reface, în felul ei, drumul către
rice de creație de cele moderne, îl numim, pur speciile folclorului de odinioară fără a-l copia,
și simplu, literar. Florin Bănescu nu încearcă să ci păstrându-și deplin modernitatea formală.
scrie o legendă sau o baladă în forma consacra- Roman de tipul unei microepopei reziduale sau
tă de creativitatea orală a artiștilor necunoscuți povestire baladescă, Ierni peste tei împlinește
din lumea arhaică a satului. Nu despre o regre- trilogia – ascunsă, neobservabilă, la prima ve-
sie către simpla transcriere a oralității pierdute dere – prin care Florin Bănescu a încercat și,
din cultura bănățeană este vorba aici. Scriitorul după toate semnele, a izbutit să unifice într-o
pare că încearcă, pur și simplu, să reinventeze sinteză originală moștenirea folclorică și pe cea
epica de tip medieval, pe subiecte eroice, adap- cultă, modernă.
tând-o la rigorile literaturii moderne, culte.
Marin Chelu observa, de altfel, corect periplul Mircea POPA
bănescian „de la proza lirică la cea parabolică și TUDOR NEDELCEA,
alegorică”. Pe acest parcurs, în pofida diferențe-
lor flagrante de subiect, între Semințele dimine- PRINTRE CĂRȚI ȘI OAMENI, V
ții, Portocale pentru vinovați și Ierni peste tei se
delușește o unitate de fond a cărei importanță
Abia a început anul 2019 și craioveanul
îmi pare capitală. În toate cele trei narațiuni, Tudor Nedelcea ne întmpină cu cea mai recentă
Florin Bănescu a pornit de la teme preluate producție a condeiului său. E vorba de serialul
din folclor și le-a condus către formule de tip Printre cărți și oameni, ajuns acum la volumul
al V-lea,volum apărut la Tipo Modova în colec-
18 Paul Dugneanu,
19 Sorin Titel, loc. cit. 22 Sorin Titel,
20 Paul Dugneanu, loc. cit. 23 Ibidem.
21 Sorin Titel, loc. cit. 24 Paul Dugneanu,


173
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



ția Omnia, cu un total de 491 de pagini. Dacă tării operei lui I.D. Sîrbu, lui Adrian Păunescu,
avem în vedere că anul are 365 de zile, presta- Creangă, Ispirescu, Batzaria, Vasile Militaru,
ția literară a lui Teodor Nedeleca pornind de la Adam Puslojici, Tudor Vladimirescu, Mihai Vi-
axioma nihil die sine linea, întrece cu mult acest teazul etc. Cărțile sale umplu câteva rafturi de
deziderat al omului d e cultură. L-aș numi en- biblioeci, iar prezența sa o continuă provocare.
ciclopedit, deoarece scrisul său are o apertură Volumul al V-lea din Printre cărți și oa-
cu adevărat impresionantă : de la cartea veche, meni, cu câteva mici excepții de la început în
domeniu pe care îl stăpânește cu aplomb, dacă care reiterează câteva din textele mai vechi,
avem în vedere cărțile propri precum Cartea și conține articole și contribuții publicistice din
circulație ei, Civilizația cărții sau Carte despre recolta ultimilor doi ani. Îl găsim aici pe T. Ne-
carte, până la clasici și la contemporani, tre- delcea poposind asupra unor cărți dedicate
când prin instituțiile de cultură cele mai apreci- Centenarului Marii Uniri (Geneza ideii de unita-
ate ale țării. T. Nedelcea este un rob al cuvântu- te națională, Regina Maria, Victor Crăciun, Mir-
lui scris, un culturolog care trăiește fenomenul cea Popa), asupra unor evenimente bisericești
culturii ca un dat al propriei existențe, așa cum (Schituri și mănăstriri din Oltenia, Catedrala
au făcut-o și dascălii săi întru carte, Al.Piru sau Mântuirii Neamului, Antim Ivireanul, Barto-
Florea Firan. El a avut șansa de a se forma te- lomeu Anania), a operei unor scriitori (Marin
meinic într-un domeniu sau altul și nu pe apu- Sorescu, Adrian Păunescu, Nicolae Dabija, Al.
cate, cu scris foiletonistic și comentariu tras de Piru, Pamfil Șeicaru), asupra unor evnimente și
ureche. Bibliografia lui T. Nedelcea face dovada fenomene culturale. O secțiune reprezentativă
că și-a făcut ucenicia literară la marile izvoare este închinată lui Eminescu, implicând nume
ale culturii scrise, precum biblioteca și arhivele, ca Mihai Cimpoi, Th. Codreanu, D. Vatamaniuc,
editura și cercetarea de tip academic. Prin în- N. Mareș, dar și unor interviuri. Socot totuși
zestrarea nativă, dar și prin cultura acumulată, că paginile conținute de Geografia spirituală a
el a ajuns să fie unul dintre oamenii de vază ai Olteniei, conținând un fel de dicționar al celor
culturii oltene, fapt dovedit și prin numeroasele care și-au legat numele de Oltenia, reprezin-
sale funcții oficiale, precum profesor universi- tă elementul de referință al volumului de față.
tar, președinte al Fundației „Scrisul Românesc”, Prin el, T. Nedelcea își reconfirmă pasiunea sa
vicepreședinte al Ligii Culturale pentru unitaea literar-culturală, emblematică pentru starea de
românilor, membru în Condiliul Național Bi- azi a Olteniei în expansiune.
sericesc al Patriarhiei Române. Legat de tradi- Astfel de cărți îndeplinesc și o misiune
țiile cele mai luminoase ale ethosului națonal, educativă de prim rang. Prin ele pătrundem în
Biserica și Cartea, Tudor Nedelcea trăiește în teritoriul plin de mărețe umbre al Olteniei, ne
cultură și pentru cultură, fiind fie organizator cuminecăm la izvoarele marilor oameni sluji-
fie participant la cele mai multe din manifes- tori ai Credinței și ai Bisericii Naționale, luăm
tările culturale ale Olteniei, precum festivaluri act de rolul marilor ctitori de idei și monumen-
literare și de carte, simpozioane și manifestări te naționale, ne readucem aminte de marile
aniversare sau comenorative. Cu aceeași plă- potențe ale versului eminescian, și învățăm în-
cere nedisimulată el poate di întâlnit la Sucea- căodată, cu autorul cărții de față, să ne poster-
va și Dumbrăveni la simpozioane închinate lui năm în fața ctitorilor de limbă și unitate națio-
Eminescu, la Biblioteca „I,G.Bibicescu” din Me- nală. Cartea lui Teodor Nedelcea ar trebui să nu
hedinți, , la Tg. Jiu cu ocazia zilelor lui Brâncuși, lipsească astfel de pe masa niciunui bun român,
la sărbătorirea revistei „Literatură și artă” din fiind o elocventă lecție de patriotism.
Chișinău, la comunitatea românilor din Serbia
de la Uzdin, la Festivalul Internațional Mihai Negoiță LĂPTOIU
Eminescu de la Turnu Severin, la Muzeul Lite-
raturii Române și Academia Română etc., unde IOAN ZĂGREANU:
a primit numeroase premii și recunoașteri
oficiale. De fiecare dată el duce cu el ceva dn UMANISMUL ÎN MEDICINĂ

ființa Olteniei și a tradiților acesteia, pledând ȘI ARTĂ
pentru valoare, profesionalism, idealul național
și depășirea improvizației și diletantismului.
Omul de cultură care este a dedicat mai mul- Prin admirabila implicare a arh. Daniela
te cărți lui Eminescu, revistei „Ramuri”, reedi- Puia, la ed. „Pro Arte” din București, a apărut



174 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU CĂRȚI



o carte de impresio- Northcote, Antoine Jean Gros, Honoré Daumier,
nantă cuprindere ști- Pablo Picasso și românii Nicolae Tonitza, Ale-
ințiifică și culturală, xandru Ciucurencu.
conferind contempo- La o fugară trecere în revistă a invocați-
raneitții considerații- ilor vizate de cele 34 subiecte inserate în cu-
le docte ale unui emi- prinsul cărții, surprinde plăcut nu doar diversi-
nent medic român, tatea tematicii, cât mai ales savanta pendulare
prof. dr.doc. Ioan Ză- între informarea de specialitate privind cele
greanu: Umanismul mai frecvente boli și tratamente, completată cu
în medicină și artă. abordări de natură artistică efectuate cu multă
Inspirata nepoată a sensibilitate și un cuceritor simț al nuanțărilor
memorabilului om al afective. E reflexul unei temeinice documentări
cetății, trăitor la Cluj și bucuria dezvăluirii unor praguri existențiale
în ultima jumătate de major interes și finalitate umanistă. Propu-
de veac a unei pildu- nându-și limpezimea raportului dintre „anato-
itoare vieți dedicate asanării suferinței umane mie și analogie”, își afirmă convingerea – înte-
(1946-1995), a recuperat din paginile unor meiată ca efect al expoziției de la muzeul Louvre
prestigioase reviste de cultură: „Steaua”, „Tri- din 1977, dedicată relației dintre „Anatomie și
buna”, „Contemporanul”, însemnările unui spi- Academie”- că în ambele domenii, adică anato-
rit erudit, generos în a face cunoscute aspecte mie și artele plastice, „a primat întotdeauna în
fundamentale din istoria civilizației, elaborate toate epocile /.../, ideea superiorității funcției de
între 1976-1989. La situarea apariției editoria- perpetuare și de progres a ființei umane”(p.23).
le la nivelul publicației cu statut de eveniment Când și-a ales să investigheze delicatul aspect al
contribuie dincolo de profunzimea fondului Maternității în artele plastice intuiește cu clarvi-
eseistic și calitatea de excepție a reproducerilor ziune că „mama cu copilul este metafora folosită
color, răsfirate în prestigioase colecții și patri- mereu de toți artiștii a ceea ce e în noi natură, a
monii muzeale din țară și străinătate, care și-au ceea ce este în noi forță veșnică și de neînfrânt”,
dat acordul la publicarea lor. Dacă mai adăugăm exemplificând cu strălucite reprezentări din
și varianta integrală a textului în limba engleză, opera lui Leonardo, Raphael, Tiepolo, Rem-
alături de ipostaza în românește, avem certitu- brandt, Holbein, Corneliu Baba, Ion Irimescu.
dinea unei finalități cu larg impact public, veni- Pentru un medic cu reputație internațională în
tă în întâmpinarea pasionaților de extindere a probleme de cardiologie a devenit ispititoare
cunoașterii și corectei ierarhizări valorice. și reflectarea Asistenței sociale în pictură, efec-
Chiar dintr-un început exigentul dascăl tuând pertinente incursiuni și descrieri asupra
formator de specialiști cu ridicat nivel cultu- creației lui Nicolae Grigorescu, puternic marca-
ral, patronând și o galerie de artă, cu frecvente tă de realitățile războiului de independență din
expoziții de valoare în incinta Clinicii Universi- 1877/1878. De o savoare specială este textul
tare V din Cluj-Napoca, pe care a înființat-o și care configurază emoționant Universul copilă-

condus-o exemplar mai bine de două decenii riei la Nicolae Tonitza. De aceeași cotă ridicată
(1978-1992), lansează clare judecăți de valoa- a acuității științifice și profesionistă eternizare
re privind Umanismul medical reflectat în artele în artă s-au bucurat toate celelalte incitante su-
plastice. Lecturi prelungite și meditații adecvate biecte abordate, însoțite de elocvente ilustrații
l-au făcut bun cunoscător al interferențelor fer- color: Semnificația ochiului în artele plastice,
tile dintre cele două fundamentale preocupări, Fumătorii, Băutorii, Uroscopie, Extragerea din-
ideea de bine promovată de medicină și cea de ților, Malaria, Tuberculoza, Ciuma, Inima, Pedi-
frumos în artă încă din faza clasicismului grec, atria s.a. Din lectura consistentelor însemnări
pentru ca o dată cu zorile modernității post-re- ni se relevă – de un evident subtil cronicar al
nascentiste transpunerile artistice să consem- evenimentelor evocate – și atmosfera de epocă,
neze o pluralitate de atitudini, antrenând și brăzdată de scene animate de tensiune și far-
stări de sinceră compasiune față de sănătatea mec.
confraților. Exemplificările sunt multiple și co- Prin astfel de apariții editoriale, cum este
mentariul concludent, cu referiri la scene din și cartea prof. dr. doc. Ioan Zăgreanu, peisajul
opere ilustre semnate de Adriaen Brouwer, cultural din România își amplifică valențele de
Rembrandt van Rijn, Francesco Goya, Ad. James universală rezonanță.



175
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

RAFTUL CU REVISTE






























































































176 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CUM VORBIM, CUM SCRIEM


Viorel HODIŞ nente intactice, cu atât „departajarea” (= ana-

IPOSTAZE AGRAMATE ALE liza) beneficiarului întâmpină mari dubii, mari
obstacole. Apar cuvinte și sintagme antepuse
LOCUȚIUNII: *CĂ… SĂ… conjuncției SĂ, despre care nu-i totdeauna

(VIII) 1 clar cărei propoziții aparțin (problemă atinsă
doar tangențial într-un comentariu anterior).
Atunci se apelează la CA, „salvatorul” adverb,
In memoriam: care – în calitatea sa de „bornă de frontieră”
Prof. D. D. Drașoveanu – „adună” fragmentele „revărsate” ale propozi-
ției subordonate prin SĂ, alcătuind cu aceasta
Pentru o receptare locuțiunea conjuncțională CA… SĂ… Așa am
indubitabilă a mesajului ajuns la ipostaza disjunsă (întru totul confor-

transmis printr-o frază, mă) a locuțiunii, cercetată în secvența a VI-a
beneficiarul (cititorul) (sub tipar).
trebuie „să vadă sintac- Numai că „înverșunații agramați” – cum
tic” departajarea propo- ne-am permis să-i „omagiem” în precedenta
3
zițiilor acesteia. El are secvență (VII) – ajung pe cel mai scurt drum
nevoie să știe cu certitu- la agramata locuțiune, de care ne ocupăm în
dine unde începe și unde prezenta secvență:
sfârșește fiecare nouă
propoziție, să-i vadă 2. Ipostaza agramată (disjunsă): *CĂ… SĂ…
„borna/ bornele de frontieră”. Beneficiarul tre-
buie să știe că orice propoziție subordonată 2.1. Dacă în ipostaza precedentă, „com-
(domeniu cercetat acum) începe cu o conjunc- pactă”, în care – între *CĂ și SĂ – nu există
ție subordonatoare (precum CĂ, precum SĂ nici o „piedică”, nici o „perdea” (cuvânt, expre-
etc., nicidecum cu amândouă!), respectiv cu sie, propoziție „intruse”) care să „favorizeze”
o singură locuțiune a acesteia (precum CA SĂ, agramata dublare a conjuncțiilor, va fi ușor de
precum PENTRU CA SĂ, precum MĂCAR SĂ înțeles de ce în ipostaza „disjunsă” frecvența
2
etc., dar nicidecum cu mai multe) . fenomenului e în creștere. În creștere direct
Când scria versul: proporțională cu numărul „intruselor”, care le
„nu voi părul SĂ mi-l taie […]” (Făt-Fru- distanțează:
�
mos din tei) ,
Eminescu era sigur că oricare cititor va „Sper *CĂ mâine SĂ discutăm o varian-
„percepe sintactic” în „proza” sa (nu: „proza- tă de buget” („Realitatea” tv.); „Polonia speră

ic”!, desigur), departajând: *CĂ aceste propuneri SĂ fie aprobate până la
„nu voi (propoziția 1, principală) + SĂ-mi sfârșitul anului” („RIA Novosti”); „N-am gân-
dit, nenorocitul de mine, *CĂ dumnealui, un
taie părul” (propoziția 2, completivă directă),
fiind cunoscut și acceptat faptul că cerin- boier așa de mare, putred de bogat și cu învăță-
țele (numite și „canoane”) prozodice (ritmul tură, SĂ-și pună mintea cu unul ca mine […]”
și măsura, în primul rând), „constrâng”. Nicio (I. Creangă) etc.
problemă de asemenea „traducere/ depar-
tajare” nu apare, de regulă, în frazele scurte! 2.2. Acest tip de agramatism ar putea
Ca-n mai sus citatul vers, sau ca-n limbajul apare, desigur, cu atât mai „justificabil” și, prin
străzii, al presei: urmare, mult prea frecvent în contextele în
dorește pensia SĂ și-o pună la CEC; aș- care, între cele două conjuncții cu pricina, vor

teaptă fata, plecată departe, SĂ-i telefoneze apare – nu doar unele cuvinte și expresii – ci
zilnic; PSD și ALDE doresc Justiția SĂ nu-i te- masive „conglomerate” de lexeme, propoziții și
rorizeze etc. chiar fraze intruse (interpuse) componentelor
Dar, cu cât fraza se-mbogățește-n compo- agramatei locuțiuni *CĂ și SĂ:
„[…] Doru Mărieș a insistat CĂ [genera-
2 (lat.) ipso facto, „prin chiar acest fapt [prin însuși acest fapt]”
(v. Mic Dicționar Enciclopedic, București, Editura Științifică și
Encicloprdică, 1986 (inserția Citate și locuțiuni, p. 944-945). 3 Continuare din nr. 2(42)/2017 al revistei.


177
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

CUM VORBIM, CUM SCRIEM


lul/ procuror militar] Dan Voinea (care se pen- rea) acestor structuri sintactice impune, ca

sionase în primăvara lui 2009) SĂ fie lăsat soluție, „revenirea” falsei conjuncții *CĂ la ad-
să ducă la sfârșit Dosarele [„Revoluția” și „Mi- verbul originar CA („infectat”cu virusul, numit
neriadele”], ca procuror civil” (L.Ungureanu, ad-hoc, „căciulă”!), spre a revalida locuțiunea
Cr. Delcea); „Pentru noi este important CĂ, in- conjuncțională din agramată în conformă:
diferent de cine guvernează, măsurile eco- CA… SĂ…, astfel:
nomice de atragere a capitalului străin SĂ
continue” (V.A.Popescu.); „Oficialii europeni (2.1.) sper CA mâine SĂ discutăm o va-
și statele membre așteaptă de [la] România să riantă de buget…; Polonia speră CA aceste
demonstreze că reformele în justiție sunt ire- propuneri SĂ fie aprobate…; n-am gândit…
versibile. Ireversibil înseamnă CĂ indiferent CA dumnealui… SĂ-și pună mintea cu unul ca
de partidul care se află la putere, Justiția mine;
SĂ funcționeze neîngrădită: procurorii SĂ[-l] (2.2.) D. Mărieș a insistat CA… generalul
cerceteze pe orice politician [suspect], iar D.Voinea … SĂ fie lăsat să ducă la sfârșit Do-
judecătorii, pe baza probelor din dosare, SĂ sarele… ca procuror civil; este important CA

aplice ‘pedepse descurajante’, cum cere rapor- măsurile economice de atragere a capitalu-
tul Comisiei Europene” (Monica Macovei) etc. lui… SĂ continue; ireversibil înseamnă… CA…
Justiția SĂ funcționeze neîngrădit…;
2.3. Ignorarea diferenței specifice dintre (2.3.a) tata… nu se gândea CA M.(I.)An-
locuțiunea conformă (CA... SĂ...) și ipostaza tonescu SĂ refuze; soluția ar fi… CA acești co-
sa agramată (*CĂ... SĂ...) este atât de „avan- pii SĂ fie încredințați instituțiilor statului…;
sată”, încât – pentru mulți condeieri (memai- (2.3.b) se flutura idea CA această Decla-
vorbind de... simpli vorbitori!) – una și aceeași rație SĂ fie tradusă în mai multe limbi și publi-
frază/ perioadă poate conține, „împăcând” cată…; … m-am gândit CA la sfârșitul traseului,
talmeș-balmeș, ambele ipostaze: locuțiunea dacă pot să mai retușez ceva, S-o fac.
conjuncțională conformă, urmată de cea agra-

mată (a), dar și viceversa (b): 2.4.1. Singurul dintre exemplele cu care
am operat până aici, căruia nu i se pretează
a) „Tata se aștepta CA Ion Antonescu SĂ „îndreptarea” (devirusarea) recomandată su-
primească împărtășania; poate nu se gândea pra (2.4.) este cel excerptat din opera lui Oni-
*CĂ Mihai (Ică) Antonescu SĂ refuze” (Inter- sifor Ghibu (supra, § 2.3.b.):
4
net) ; „Soluția ar fi CA părinții SĂ-și lase co- „Punctul său de vedere era *CĂ SĂ rămâ-
piii în grija cuiva sau *CĂ acești copii SĂ fie nem mai departe în situația existentă […]” ,
încredințați instituțiilor statului de ocrotire” întrucât „revenirea” falsei conjuncții *CĂ
(Radio BBC: 25.01.2007); la adverbul originar CA (devirusat) ar con-
b) „Pentru istorie, țin să se fixeze: către duce la edificarea locuțiunii conjuncționale
început se flutura ideea *CĂ această Declara- (compacte) CA SĂ, conformă doar în statutul

ție SĂ fie tradusă în mai multe limbi și publi- sintactic al subordonatelor finală și consecuti-
5
cată în presa mondială. Eu, însă, de la început vă . Or, subordonata rezultată:
am susținut CA Declarația de la Oradea SĂ … era CA SĂ rămânem mai departe în si-
fie citită în Parlament, ceea ce s-a și întâmplat” tuația existentă…

(Șt. Cicio-Pop); „Punctul său [al lui V. Braniș- nu este, nici finală, nici consecutivă, ci
te, n.n., V.H.] de vedere era *CĂ SĂ rămânem predicativă a verbului auxiliar sintactic (co-
mai departe în situația existentă, urmând pulativ) era . Aici soluția corectă va fi numai
CA, atunci când vom putea, SĂ facem și noi o renunțarea la falsa conjuncție subordonatoare
universitate […]” (O. Ghibu) etc. *CĂ și revenirea la simpla conjunție SĂ:
Punctul său de vedere era SĂ rămânem
2.4. Evident că „îndreptarea” (devirusa- mai departe în situația existentă…
(va urma)
4 „Tata” era Teodor Totolici, preotul comunei Jilava și-n același
timp preot confesor al Închisorii Militare Jilava, unde se aflau în
detenție Ion și Mihai Antonescu. Interviul este acordat de fiul
preotului, Mihail Totolici, la 14. 12. 2014. 5 cum precizam într-una din secvențele anterioare (a V-a, § 3.4.)


178 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII



ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


Ion CRISTOFOR scrii în românește într-o țară străină. Și totuși,

CONFRAȚII DIN CANADA acești ultimi cavaleri ai scrisului în limba lui
Eminescu nu se dau bătuți. Se cuvine să-i în-
tâmpinăm cu respect, fără să-i tratăm cu ipo-
După lovitura de stat din decembrie crită superioritate, să-i sprijinim pe cât posibil
1989, numită “revoluție” mai ales de profitorii în eforturile lor dezinteresate de a face cunos-
ei, peste 7 milioane de români și-au luat lumea cută limba și cultura română pe alte meridia-
în cap, preferând să trăiască în emigrație. Fap- ne.
tul că am înlocuit termenul de Exil cu cel de
Diasporă nu scade nimic din dramatica situa-
ție a acestei hemoragii a populației românești.
Fără să apelăm la dureroase statistici, e vizibil
că bejenia populației românești e azi mai in-
tensă decât în perioada năvălirii tătarilor. Iar
situația nu pare să îngrijoreze prea mult gu-
vernele de la București.
Dintre țările spre care românii s-au în-
dreptat cu predilecție, Canada este una din
cele mai importante. Spre deosebire de alte
țări, Canada nu e un “melting pot”, cei stabiliți
aici reușind să-și păstreze identitatea etnică
tocmai datorită generozității statului canadi-
an. Nu e întâmplător că în Canada poate fi în-
tâlnit un loc numit “Câmpul românesc”, că aco-
lo funcționează biserici (ceea ce în țări vecine
și prietene e adeseori imposibil), importante
asociații culturale cum ar fi Asociația Canadi-
ană a Scriitorilor Români. Amintita asociație
numără câteva zeci de membri, președintele
ei, Leonard I. Voicu, fiind un excelent prozator.
Membrii comunității românești din Canada
scot numeroase publicații prin care își cultivă-
valorile specifice.
Se poate spune că majoritatea dintre ei
nu și-au uitat rădăcinile, originea româneas-
că. O scriitoare importantă a comunității ro-
mânești, Milena Munteanu, sublinia, într-un
frumos interviu, că ea și colegii de condei din
Canada și-au asumat “o datorie de suflet, să
transmitem copiilor noștri limba și tradiții-
le în care am crescut.“ Unii, cum ar fi Alexan-
dru Cetățeanu, au reușit să întemeieze, prin
eforturi financiare proprii, excelente reviste
literare, cum e Destine literare din Montreal,
deschisă deopotrivă spre creația unor scriitori
din țară sau din alte continente. Din păcate,
această publicație, care a împlinit recent 10
ani de la apariție, s-a văzut atacată de o publi-
cație culturală din țară care, cu o superioritate
stânjenitoare, ignoră cu nonșalanță condițiile
specifice în care ființează o revistă din Dias-
pora.
Cine a călătorit în Canada sau în altă par-
te, poate constata pe viu că nu e deloc ușor să



180 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


Alexandru CETĂȚEANU relatarea mea în continuare...

Cum să nu devii superstițios, când și în
MISTERE PE SAINT LAURENT credința populară japoneză, salcia găzduiește
duhuri – și nu orice duhuri, ci duhuri bune.
Te duce gândul la orice. Mister de ne- Legenda cu Heitaro și Higo (salcie în japone-
pătruns sau de... pătruns? Cine sau ce a făcut ză) este la fel de cunoscută în Japonia cum este
aceste urme ciudate pe zăpadă (vedeți poze- cunoscută legenda înfiorătoare (câtă cruzime
le), peste noapte? Mă întreb și mă frământ. Nu să zidești în zid o femeie frumoasă, devotată și
mi-a venit să cred, le-am măsurat, le-am foto- gravidă, pe deasupra – dublă crimă !) a mește-
grafiat, le-am pus pe Facebook – poate cineva rului Manole cu sărmana Ana a lui, la români.
cunoscător mă va lumina. Glumele nu au lipsit, Arătarea, duhul (sau ce a fost) a țopăit
dar răspunsuri clare nu s-au enunțat și eu am puțin lângă măr, și apoi a plecat (sau a venit)
rămas tot în „ceață”. Poate cineva să mă ajute să spre (dinspre) fluviu.
găsesc explicația? Fel de fel de urme pe zăpa- Unele urme seamănă puțin cu o inimă
dă, apar în curtea mea dinspre fluviu în fieca- mare – oare să transmită un mesaj de dragoste?
re noapte, de la animale precum iepuri, ratoni, Urmă de 23-24 cm diametru – cât talpa
veverițe, sconcși, ba chiar și căprioarele se mai unui elefant mai mic...și neafundată în zăpadă!
rătăcesc prin curtea mea. Curci sălbatice nu
Sper că nu strică să aduc sub ochii celor
am văzut iarna, apar numai toamna. Însă urme
care vor găsi timp să citească aceste rânduri,
ca acestea, aproape rotunde, de aprox. 23 de
comentarii (ad litteram – scriere de Internet)
centimetri diametru și în linie aproape dreap-
de la prietenii de pe Facebook; la unii am răs-
tă, nu am mai pomenit de 19 ani, de când locu-
puns, la alții am dat numai „Like” (în sensul că
iesc pe țărmul fluviului Saint Laurent. Parcă ar
îmi place) fără să le comentez deloc, să nu le
fi fost o creatură monopedă, care a țopăit - țop-
stric frumusețea:
țop, fără să se afunde în zăpadă și s-a dus (sau
Maria Dincov (Toronto, ON) Foarte in-
a venit) dinspre fluviu. Eu am pus a scândură
teresant! Pune-ți o cameră de filmat în zonă!
să măsor urmele mai de aproape și tot m-am
Stell Plesaux (Chicago, IL) They are
afundat în zăpadă, cu scândură cu tot. Unele
from Amarasti, Oltenia.
seamănă puțin cu o inimă – au apărut înainte
Lucreția Berzintu Poate știe Erich von
de SF. Valentin – să fie cineva (ceva) care mă
Daniken. :)
iubește?! Le-am fotografiat cam pe înserat și
Horea Porumb Am constatat că urme-
tare bine am făcut, că a doua zi dimineața erau
lor mici li se topesc marginile și se lărgesc în
aproape toate șterse, deoarece a mai nins pes-
timp. Îmi amintesc de ceasurile petrecute în
te noapte, a bătut vântul și a spulberat zăpada.
acea grădină și de peștele care a rupt undița.
Tot a doua zi, am coborât malul fluviului, am
Alexandru Cetățeanu Dragii mei, acum
mers pe gheață paralel cu malul până la locul
îmi explic foarte bine cum s-a rupt undița -
unde coborau (sau urcau) urmele cu pricina și
cred că un extraterestru a luat peștele nostru
am descoperit 3 urme asemănătoare cu cele
și a tăiat firul. Așa este, timpul se dilată... Vă aș-
din curtea mea chiar lângă salcia trăsnită. A
tept cu drag pe aici la vară, să facem explorări.
fost lovită de Sfântul Ilie (tot Sf. Ilie se ocupă
Mircea Bartan (Ohio,USA) Haha ha,
de trăsnete și pe St. Laurent) acum vreo 10 ani
acum văd că Urmele s-au aglomerat pe sub
(când a fost trăznită, eram în casă cu musafi-
Mărețul Măr - de unde să știe individul că cea
rul meu, distinsul profesor Claudiu Matasa din
mai bună palincă e de pere!
Florida – ce bubuitură groaznică!). Trebuie să
Bidhan Datta (New Delhi, India) Really
menționez că este o salcie impresionantă - are
it is wonderful!
diametrul de peste un metru și jumătate, deci
Filip George (Montreal) În final eu cred
circumferința de aproape 5 metri (!). Între-
că E CU ȘUSTĂ: Alex vrea să plece cu cosmo-
rupsei aceste rânduri, mă îmbrăcai gros să re-
nauții și nu ne spune secretul lui...M-aș duce și
zist la -23 de grade Celsius și mă dusei la fluviu
eu...dar nici dracu nu mă ia!!!
să o măsor, să nu greșesc cumva – ce mult îmi
Mircea Bartan Mai mult ca sigur, extra-
place să scriu în „limba oltenească!”, frumoasă
terestrul de un kilogram a venit la un Verni-
ca și „limba moldovenească”. Mă dezghețai...
saj - Alex pentru a citi poemul cu extratereștri
vorba hangiței din Rudeni (a lui Topârceanu)
al marelui poet... L-am avertizat din timp să-l
– „Frig părinte... Strajnic frig... !” și pot să reiau
înrămeze și să îl expună la vedere. Așa umblă
181
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



Omul hai hui și nici măcar nu știe pe ce lume te și inteligent... aici nu e de glumit... Poate în-
este. Spațiul acela este cu totul special, mai tr-o zi îmi vei scrie de pe Marte... Jupiter, Venus
ales în amurg. A generat deja două volume: etc. Deci... CURAJ!!!
Zero Absolut al lui Mircea Ștefan și Amurg la Unii prieteni mi-au dat telefon, să mă
Valleyfield -Alex Cetățeanu. Urmele vin de la încurajeze și să-mi spună părerea lor. Cunos-
poemul: Dor de pupăză și cuc. Prima strofă cutul designer Marc-Constantin Marinescu
este elocventă: presupune că a fost o dronă (nu știu dacă se
În Canada, cred se știe poate traduce în limba română). Pentru cine
Nu găsesc nici ciocârlie nu știe, drona este ca un fel de mic helicopter,
Și nici pupăză, nici cuc, însă cu 3 sau 4 elice, telecomandat, dotat cu
Orice fac și unde-apuc… camere de fotografiat, filmat etc. Acest aparat
zburător are un mare viitor, putând face livrări
Acum trebuie descoperit dacă nu a fost
de documente, de pachete etc. Se pot cumpăra
importată vreuna, să lase urmele! Ce să mai
drone pe internet la prețuri derizorii – între
spun de pești, nici nu apuci să arunci undița
50 și 400 de dolari canadieni. Toate bune, dar
că vine el, monstrul, (Avem și martori) apoi
nu am văzut niciuna să aibe un singur picior,
așteaptă cu răbdare de pescari. Dar berea de
și rotund.
ponton, indiferent de marcă se transformă
Alt prieten, maestrul pictor și poet Vasile
imediat într-o licoare zeiască. Bieții extrate-
Mic, mi-a trimis un email. A găsit altă posibilă
reștri… poate intuiesc ei ceva!
explicație, bazându-se pe experiența pe care
Alexandru Cetățeanu Dragă Mircea,
a căpătat-o în timpul armatei, făcute la „gră-
mare Poet, cred că ai descoperit adevărul. To-
niceri”. Mi-a sugerat că a fost cu siguranță un
tul se trage de la poezia mea „Rugă la extrate-
infractor, care a disimulat urmele de om. Dar
reștri” - nu mă așteptam să o citească și să vină
cum de nu s-a scufundat în zăpadă ? Cum a ur-
pe aici. Cum de nu m-am gândit? Să știi că pot
cat (sau a coborât) panta care duce la salcia
fi și invizibili - de multe ori se aprind luminile
trăsnită?
cu senzori de prezență, din senin. Au ceva gre-
Altcineva mi-a sugerat că a fost un iepu-
utate (ca sufletul de exemplu, care are în jur de
re, care a țopăit până la salcia trăsnită, făcând
21 grame) și nu cred că au picioare - numai un
urme mici în zăpada proaspătă. Când zăpada a
piciorong mare, ca un arc și sar ca iepurii - țop,
început să se topească, s-au format mici bălți,
țop ... Așa se deplasează, săracii de ei. Îți dai
care au topit zăpada împrejur și s-au format
seama acum de ce nu vor să se întâlnească pe
aceste urme. Problema este că vin doi iepuri
pământ cu oamenii? Ar râde de ei, așa infirmi
pe aici (pe unul l-am „botezat” Petrică, iar pe
cum sunt…
cellalt, ceva mai mare – presupun că este ie-
Adrian Ardelean E evident... Un OZN a
puroaică, am „botezat-o” Petruța ) și erau mai
trecut ÎN ZBOR pe deasupra zonei respective.
multe urme pe zăpadă – cum se face că numai
Luase apa din râu, cu gălețile lor extraterestre,
unele, cele de sub măr și cele în linie dreaptă
iar urmele alea rotunde sunt picăturile de apă
spre fluviu s-au modificat atât de drastic și ce-
care au căzut din găleți... Acuma, mergând (i)
lelalte nu? Mai vin în vizită la mine în curte și
logic mai departe, din diametrul cercurilor pu-
doi ratoni laveuri – Radu și Răduța, dar ei nu
tem deduce mărimea picăturilor de apă, deci
sunt suspecți - fac alt fel de urme.
mărimea găleților extratereștrilor, și apoi MĂ-
Așa că... am rămas tot nelămurit și aștept
RIMEA extratereștrilor, că asta e important.
alte zăpezi proaspete - poate că vor mai apă-
Iar din distanța dintre cercuri putem deduce
rea și alte urme misterioase și vom dezlega
VITEZA OZN-ului, să vedem dacă îl mai pu-
misterul.
tem ajunge sau nu, să ne dea apa înapoi, că-i a
noastră, nu a lor!!!
Alexandru Cetățeanu Corect! Numai că
apa este înghețată. Nu se vede nicio copcă...
dacă era una, credeam că au pescuit și apoi
au luat apa. Glumă-neglumă, dar nu știu ce să
cred. Au venit sau au plecat? Pe unde au in-
trat? - nu se mai văd alte urme.
Filip George ALEX... fii prudent și exi-
gent! Nu discuta decât cu persoane competen-
182 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


George FILIP ai poposit la Mare.

GLASUL MAMEI-ȚARĂ DACĂ… apoi la cer te-ai dus
să scrii printre îngeri
şi să deplîngi de sus
cu sufletu-n braţe la cer
a noastre înfrângeri.
mă închin,
pe jos e vai de noi.
de ninge, de plouă, de-i
pămânul ne ceartă.
timpul turbat
la greu şi la nevoi
mă-ntreb tare plânsă :
tot Domnul ne iartă.
tu, Doamne Divin,
ţie – prin cer senin,
copiii în lume de ce mi-
cel fără hotare,
au plecat?
să-ţi fie somnul lin
i-am uns cu suflare…le-
la noi...lângă Mare.
am pus sânge-n trup.
bucata de pâine cu toţi o-mpărţeam. ...noi te rugăm: Mihai,
azi…ruga aceasta din suflet mi-o rup: rămîi în cerul tău
o…unde-mi sunt pruncii pe care-i iubeam? şi spune-le prin rai
cu riduri pe frunte – de râuri…de munţi… că pe pământ – e rău!
pojarele verii în palme îmi ard. 20 sept.- 2019, Constanţa
feciorilor mamii nu le-am pus pe frunţi
blesteme de ducă…blestem de bastard… TAIFUN ÎN PRIVIRI
azi dracul îşi bagă codârla de drac.
împrăştie puiii din tagmele lor
- când mi se pare că-s nefericit…
şi droguri le toarnă rachiu şi tabac,
- vipere în ochiul stâng și drept
să uite de casă…de mame…de dor…
lacrimi mari în ochiul drept și stâng
mi-e casa golaşă, mi-e sufletul gol.
fruntea – de sub care te aștept
la masa bogată copiii nu-mi sunt.
să te-ntorci în dorul meu… nătâng
de ce pleacă dorul…de ce-l dau obol
aşa…fără noimă…destinului crunt? am sădit platanii de iubiri
eu încă-mi port demnă sorgintea mea dacă și m-am adumbrit sub chiparoși
şi nu-mi trădez până în veac precursorii, din stele-am cules nedumiriri
eu sorb demnitate pe glia-mi săracă bănuind că oamenii-s frumoși…
şi doar cu virtute îmi mângâi feciorii. dar s-a prăvălit o stea din cer
…şi strig către tine – tu…Doamne Divin, poate că a fost meteorit
de ninge…de plouă…de-i timpul turbat: și-ntr-o iarnă năclăită-n ger
de ce occidentul acesta… meschin soarele din mine… a murit
îmi fură copiii? - păgân blestemat! ție-ți clocotea colastra-n sâni
Carul-mare a trecut prin sat
CU EMINESCU TUZLA era sat fără stăpâni
eu în lumea largă-am emigrat
-la statuia poetului …bate toaca-n mănăstiri ce nu-s
nepereche – Constanţa- din cădelniți sună crezul pur
aveai un dor...de-a fi azi îți spun ce încă nu ți-am spus:
în liniştea serii, ca poet… am fost și eu sperjur
să te lăsăm muri nu aveam în buzunar un franc
la marginea Mării. mă culcam sub cerul liber – și
noi gândului curat rostul vieții mi-a ieșit la țanc
i-am dat împlinire dar n-am defilat în travesti
şi-n veci te-am aşezat iernile mă ning și te aștept
pe nemărginire. lacrimi mari îmi scaldă ochiul stâng
să-ţi fie somnul lin vipere îmi ard în ochiul drept
şi visele – clare. și-n oglindă-s… un poet nătâng…
Mihai, tu prea puţin ianuarie – 2020, la Montreal


183
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


Carmen DOREAL alfabetului Braille

NOSTALGII CU FLUTURI pe ape venețiene

în aceste clipe
în oglinda retrovizoare
când tu
amintirea pașilor noștrii
tineri
îmi citerști inima
îmi iese în cale
bătând puternic
speriată la gândul
dincolo de pânza răsări-
tului
că te voi pierde
mă aștepți tu
printre rânduri
să îmi sorbi fericirea
dintr-o suflare
TU NU ÎMI POȚI ATINGE
eu îți aduc inima CUVINTELE
așezată sub gesturi mărunte
te amăgesc cu surâsul intuit
tu nu îmi poți
în rânduri incendiare
atinge cuvintele
ce flutură nerăbdător
trebuie doar să înveți
promisiunea stelelor
cum să îmi citești sufletul
peste mare
imaginează-ți întâlnirea
momentul acesta
ta proprie
aleargă cu noi fericit
bărbatul ideal
respirația mea
cu femeia ideală
îți mângâie fața
trăind amorul bumerang
mă petrec
în a vieții spirală
de la o pagină la alta
surprinși
ochii tăi arzători
pe o canava iluzorie
așa cum ridic
de fiecare dată
fără încetare
când dorința ta converge
iubirii
în jurul visului meu
castele de nisip
eu reîncep poemul
până ce dimineața
despre această noapte
ne ascunde
pe care tu o mângâi
sub cămeși albe
doar cu vârful degetelor
doua inimi ce bat
în criză de timp
uitând de mine însămi
în brațele tale
VIRTUALIA
în timp ce luna
muzică pentru îndrăgostiți înoată cu noi
colorată sonor în ape virtuale
cu șoapte minore
VISE LA ZID
sufletul consumat
în oglinzi retrovizoare
ideograme
are tot dreptul să ne vadă
cu picioarele goale
cuibăresc îngeri
exersând atingerea
în măduva cuvintelor


184 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


BALADA FLORII DE NUNTĂ
fără emfază
și cu multă timiditate
magia promisiunilor Hai, scrie diece, în grabă,
cu dinți ascuțiti uric tăbăcit în Pergam:
mușcă în tăcere ‘’Cai negri din țară arabă,
inimi cu aripi înalte cu ținte de aur pe ham,

DUMITRU ICHIM trăsuri și calești și rădvane,
ca-n solz pâlpâind felinar,
(Kitchener, Ontario) livezi înflorind pe balcoane...’’
‘’Mărite, dictează mai rar!’’
PROLOGUL BALADELOR
‘’...să chiote vinul pe masă
ulcelelor - danț sub ulcior!
Corn de os suflat în aur
Vreau roua de stele culeasă
cheamă lung, prelung din veac...
în cântec să-i pun sub picior.
Pentru dor lui Riga Laur
nici chiar cupa nu-i dă leac
Vison ca omătul pe munte
mai fin decât șoapta-n izvod
și nici scripca pipărată
spre ea să-mi-ntindeți ca punte
iaduri scăpărând în danț,
când norii luceferi slobod...’’
când prin inimă-i s-arată
mlădioasa din Bizanț.
‘’Dar dacă șuvoiul, Mărite?’’
‘’Din cer și din moarte îl smulg!
‘’Hai, diece, scrie-i iară
Tu, taci, scrie-n semne-aurite
despre prințul ei din nord.
tăcerea de clopot din fulg.
Din văzduhuri stea fecioară
să-i aduc sunt de acord.
Ea vine sub voalul de noapte,
ca pasul de grâu prin parâng,
Buchilor ce-argintu-nrour
de dincolo, mări sunt vreo șapte,
dă-le sclipetul din scapăr,
pe-unde tainele lumii se stâng.
că-ntre coarnele de bour
mândru, foc! să-i prind luceafăr,
Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă,
semnează-mă - Floarea-de-Nuntă!
și cu har întoarce-n peană
strămătură de rubin,
c-aș dori să-i pun coroană Dumitru ICHIM
peste neamul mușatin.’’
MICUL BOTEZĂTOR ŞI
MOARA DE SUS
***
(Fragment din romanul în pregătire
Pe cărare trapezuntă -
soli cu daruri și inel ‘’Micul Botezător’’)
pentru-mpărăteasca nuntă
cum n-a fost alta la fel!
Și ultimului morar, tânărului Toma, Mi-
Să cânți dorul Rigăi Laur cul Botezător i-a adus pentru moara cea nouă
codrii-n frunze nu ne-ajung. una dintre cele mai puternice gârle, neastâm-
Corn de os suflat în aur părată ca un armăsar pentru prima dată prins
cheamă lung, tot mai prelung, în hamuri, curată ca iazul primului luceafăr de
seară. Pietrele de la vechea moară, care deve-
iar din prag de mărgărint nise hanul bufnițelor și cucuvelelor, au fost că-
cornul lunii de argint rate cu spatele până în vârful muntelui și puse
risipindu-se pe apă temelie - temelie de moară cum se cere pentru
ne-nceputul basm să-nceapă. mănăstire. Drumul spre mănăstire urca în ser-



185
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



pentine domoale până ieșea din sânul păduri- mul sihastru de la Poiana Mărului o lumină
lor seculare, apoi se vedea desenat pe piatra îi străpunse sufletul. Acesta era “șuvoiul de
vârfului ca un râu pe care îl bănuiești scris pe sus”. I-a curățat lespedea de piatră, înverzită
o hartă învechită de vreme. Nu știu dacă am de mușchi și licheni, i-a zidit troiță deasupra și
mai văzut vreodată un munte atât de frumos. o bancă acoperită cu șindrilă în mijlocul unei
Prăpăstios țâșnea dintre pădurile de brad de grădinițe cu straturi rotunde cu flori, înconju-
parcă ar fi fost la începutul timpurilor pumnul rată cu gard vopsit în alb, situată la egală dis-
unui vulcan încremenit în poarta de aramă a tanță între casă și moară. Lemnarii și pietrarii
cerului. Din loc în loc se mai vedea câte un pin s-au arătat spornici la treabă și Toma Mora-
ici colea sporind singurătatea, de te întrebai ru era mulțumit de lucrarea mâinilor lor, de !
dacă nu este totuși o părere. Lustruit de ploi, meseria e meserie, dar nu mai erau lemnarii
de vifornițe și trăznete muntele părea cioplit și pietrarii de altădată, oamenii care să ajute
dintr-o piatră prețioasă mohorâtă și plină de și să se jertfească pentru alții. Cât a lipsit mo-
taină uneori, alteori cu nuanțe de roz în răsărit rarul cu “moara de sus”, moara veche s-a rui-
sau apus de soare. Mănăstirea acum era parte nat și oamenii au uitat de gustul pâinii și fără
din trupul muntelui, un fel de vis al lui pe care pâine omul se sălbăticește. Între timp s-au
nu-l spunea oricui, pentru că de cele mai mul- înmulțit dușmanii Micului Botezător și aceș-
te ori nu avea chef să se arate ochiului tocit al tia au adus un contra-morar căruia oamenii
muritorilor și se retrăgea în ograda cerurilor lui Jefferson Salamander i-au construit peste
lui, închizând poarta norilor. Dar ce magnific noapte o moară electrică. Dimineața oamenii
o făcea! Undeva, deasupra mărilor vedeai câte s-au trezit cu ea, parcă crescută din pământ,
un nor alb că se ridică asemenea unui castel cu între crâșmă și “cuibul cu doamne”, lucru care
toate grădinile și lacurile lui că se transformă i-a nemulțumit cumva pe petrecăreții orelor
în lebădă, apoi în zmeu și balaur, ca în cele din târzii răpindu-le “scurtătura”. Dar lumina ni-
urmă să devină nu nor, ci ceea ce a mai rămas în ciodată nu se stinge din sufletul omului. Așa
aer după ce cornul de vânătoare a apus într-un înrăiți cum ajunseseră s-a trezit în ei gustul
amurg care încă mai arde și mai cântă. Îl vedeai și aroma de pâine caldă abia scoasă din cup-
ca pe o mireasă că se apropie de munte, îl îm- tor, pe vremea când casa era casă și masa era
brățișează și apoi amândoi dispăreau. La prid- masă. Mare le-a fost bucuria când au văzut
voarele cerului se trăgeau perdele albe spre moara electrică, zidită la un loc așa de conve-
lume și spre veac. Drumul se oprea la capătul nabil, dar mai mare le-a fost amărăciunea și
visului început de munte. Deasupra pădurilor deznădejdea când li s-au pus condițiile. Nici
se roteau ulii cu aripile îndoite la vârfuri, ca vorbă moara nu era făcută pentru măcinat făi-
degetele de la mână când le întinzi până te dor, nă de grâu și de secară. La cererea crâșmarilor,
iar deaspra prăpăstiile păsări uriașe din nea- că se mai ridicase o crâșmă peste drum de că-
mul vulturilor caligrafiau deasupra adâncu- tre ginerii bătrânului crâșmar, permisul apro-
rilor litera de spaimă a începuturilor de lumi. bat de Don’ Inspector prevedea, printre alte
În Poiana Mărului tânărul morar își ridicase o condițiuni bizare, că moara va măcina numai
mândrețe de casă din bârne încheiate la col- și numai huruială pentru hrana și îngrășarea
țuri ca niște degete împreunate în rugăciune, animalelor, în special a porcilor, fleicile de por-
cu prispe de jur împrejur și balcoane văruite culeț având mare căutare. La protestul unora
în alb, iar moara, de data aceasta cu o capa- că nu poate o minoritate să calce în picioare
citate dublă, cu trei coșuri de măcinat, zidită drepturile majorității, primarul a țipat ca ars:
la nivelul cerut de numărul mărit al oamenilor - Idioților, vreți să ne ridicăm porcarii în cap?
din ținuturile învecinate. Și ce gârlă puterni- Minorități? Ha? Ei sunt putere. Romanii! Ei ne
că ! Prinsă în jghiabul uriaș, meșterit gospo- conduc. Garnizoana lor e în coasta primăriei.
dărește din scânduri groase de stejar, aluneca Drepturile minoritătilor de porcari? Păi cine
într-o viteză cu adevărat amețitoare, prăvălin- ne aduce tot bănetul și prosperitatea ținutu-
du-se de sus pe roțile morii de răsunau toa- rilor noastre? Porcarii, dom’le, porcarii! Mul-
te pădurile de tumultul furtunos al șuvoiului. gem Samaria, mulgem Roma și ne acomodăm
Când înțelepții vorbeau de “șuvoiul de sus” și noi, nițeluș cu povestea cu drepturile omu-
care trebuia să vină de la mănăstire, morarul lui, nițeluș cu drepturile porcului. N-ați învă-
nu a înțeles mare lucru. Abia după ce termină țat nici până acum lecția? Doamne, Doamne!
cu cinstea cuvenită arhimandritului Ilie, ulti- Mă, capete de piatră și căpățâni de lemn, n-ați



186 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



învățat nici până acum lecția? Drepturile por- balistică, pescarii ascuțindu-și cuțitele gata de
carilor sunt drepturi constituționale. Vreți să spintecarea “peștilor”, numai Toma calm ridi-
ne sară în cap Ministerul Educației și Corec- că amândouă mâinile spre a se face liniște. -
ției Animalelor? - Și ce facem atunci cu moara “Domnilor”, începu calm morarul, “pentru că
de făină a lui Toma Moraru de la Poiana Mă- ați refuzat ce v-am oferit, deși nu am făcut nici
rului și cu Mănăstirea Muntelui? - Cereți banii o înțelere în acest sens, vă anunț că ați pierdut
muncii voastre înapoi. Simplu! - Nu e așa de totul. Și iată de ce! Așteptați numai un minut.”
simplu. Nu ne-a silit nimeni. Noi am ajutat de Morarul intră în casă și când reveni avea în
capul nostru? Ce facem acum? - Pentru cape- mână un pergament. Desfășurându-l în ridică
tele de lemn am și soluția. Luați degetul ară- teatral deasupra capului. “Acesta este contrac-
tător, scuipați-l în vârf și apoi băteți în tâmplă tul meu pe doi ani de zile plătit în avans de ro-
să vedeți cum sună. Ha, ha! Dobitocilor, cereți mani din care puteam să vă plătesc jumătate.
banii și dacă nu are, naționalizați moara. Mai Dar nemulțumitorului i se ia darul. Duceți-vă
avem nevoie de garduri. Cât despre mănăstire acum la Publius Felix și spuneți-i și lui de in-
săltați-o’n cer! Clar? tenția voastră. Mă scuzați timpul pentru voi
* s-a încheiat. Drum bun și călătorie însprânce-
Numai că planul de acasă nu se potriveș- nată.”
te cu cel din târg. Cât s-au mocăit lemnarii și
pietrarii în pregătirea insurecției cu ședințe Elena BUICĂ
de celulă și para-ședințe a apărut imprevizi-
DUALITATEA FIINȚEI UMANE
bilul. Trecuse luni de zile și nici lemnarii, nici
petrarii nu se prea înghesuiau la moara de la
Poiana Mărului ținând-o din petrecere în pe-
Dintotdeauna omul a năzuit să cunoască
trecere, iar scurtătură dintre crâșmă și “cuibul
realitățile din afara lui și să se cunoască pe sine.
cu doamne” se făcuse cărare bătută. Pescarii
Nu de puține ori, am sperat să mă pot apropia
s-au modernizat și părăsind râșnița s-au în- de răspunsul unei întrebări: “Care sunt eu cu
dreptat spre moara de la Poiana Mărului. Gar-
adevărat, Doamne?” Întrebări de felul acesta
nizoana romanilor s-a înmulțit și un contract
îmi vin uneori, când îmi pare că forțe lăuntri-
al pescarilor a schimbat toată situația. Butoa-
ce mă împing să fac ce nu e în concordanță cu
iele cu sardele mergeau spre Roma, corăbiile
ceea ce cred că sunt. Încercând să deslușească
cu grâu făceau schimbul plus că aprovizionau
condiția umană, marii gânditori ai lumii au dat
și pe romani, iar moara lui Toma mergea de
răspunsuri în felul lor, dar concluzia este ace-
zbârnâia zi și noapte. În al doilea rând cele
eași: omul este ființă duală.
două ținuturi, cu toată amenințarea prima-
Citez un mare filosof, Blaise Pascal, din
rului, s-au împărțit în susținerea stăpânirii. “Cugetări” (în “Scrieri alese”): „Ce himeră mai
Lemnarii au rămas partizani pentru drepturi- este și acest om? Ce noutate, ce monstru, ce
le porcilor, pietrarii pentru drepturile omului. haos, ce îngrămădire de contradicții?! Judecă-
Primii aveau de câștigat de la construirea de tor al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pă-
grajduri și niște relații cu samaritenii, iar pie- mânt; depozitar al adevărului; îngrămădire de
trarii se poticneau în afaceri așa că s-au alătu- incertitudine și de eroare; mărire și lepădătură
rat cu romanii care le cereau un fort de piatră a universului”.
și cu pescarii care erau de partea morarului.
Următorul citat, un fragment din poezia
Când a început lupta dintre cele două tabere
“Pax magna” aparține poetului Lucian Blaga:
lemnarii nu s-au așteptat ca morarul să trate- “Pesemne – învrăjbiți/ de-o veșnicie Dumnezeu
ze civilizat la cerința financiară a lemnarilor, și cu Satana/ au înțeles că e mai mare fiecare/
adică oferindu-le jumătate din plată pentru dacă-și întind de pace mâna. Şi s-au împăcat/
munca depusă urmând ca restul să fie plătit în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet/
în rate și au cerut toți banii imediat, iar dacă credință și iubirea și-ndoială și minciună…”
nu îi vor naționaliza moara, gospodăria și toa-
Iată și punctul de vedere al unui influent
te acareturile. Deși nu exista nici o înțelegere
propagator al metafizicii, Neville Goddard:
de plată, totul fusese făcut gratuit, cele două “Dualitatea este o condiție inerentă a vie-
tabere fiind gata de încăierare, lemnarii pre- ții. Tot ce există e dublu. Omul este o creatură
gătind bâtele, pietrarii strângând materiale de duală cu principii contrare, încastrate în natu-
construcție dar care puteau fi folosite pentru ra lui. Ele se războiesc înlăuntrul lui și prezin-



187
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



tă atitudini față de viață ce sunt antagoniste. încercând să înțeleg de ce nu se mai potriveș-
Acest conflict este căutarea veșnică, războiul te ceea ce știam despre senectute cu ceea ce
din ceruri, lupta nesfârșită a omului…” simt și trăiesc acum. Unele tipare ale bătrâne-
Așadar, trebuie să mă împac cu mine în- ții, în care se încadrează acum generația din
sămi, fiindcă dualitatea umană, această pere- care fac parte, n-au fost cunoscute de părinții
che de stări opuse, este inerentă vieții. noștri și nu aveau cum să ni le transmită. În
Dualitatea este nu numai o condiție ine- ultimele decenii, când au apărut semnificative
rentă, este și fascinantă, în același timp. Ea în- schimbări, deși capabile să modifice viitorul
lătură monotonia și stimulează creativitatea. omenirii, s-a scris puțin, iar studiile și cerce-
Dualitatea este o căutare veșnică, generând tările în acest domeniu sunt firave. Vor apărea
interese. Totdeauna există cineva sau ceva mai ele, după ce timpul va așeza totul în tiparele
bun, mai frumos, mai presus decât tine și te cuvenite, dar, până atunci, încerc singură să
stârnește să atingi alte înălțimi. Înțelegerea fac săpături și să mă ajut și de ceea ce circulă
acestui aspect de viață este una din cheile de pe internet și pe facebook, impresii personale
succes ale vieții. cu aspecte surprinse de cei aflați în vârstă în-
Fiecare om este un unicat, în fiecare om aintată.
creat, Dumnezeu a pus câte ceva diferit din Si- Ce a făcut posibilă apariția acestor
nele Său. Binele și răul sunt percepute diferit schimbări? Răspunsul e clar. Ele se datorează
de oameni, în raport de valorile în care au fost majorării speranței de viață. Astfel, bătrâne-
crescuți, de cum a fost educati, de împrejură- țea, instalându-se mai târziu, e firesc că apar
rile vieții, de foarte mulți factori, inclusiv de schimbări semnificative.
fondul genetic. De multe ori granița dintre ele Eu mi-am făcut debutul literar la 70 de
este mișcătoare, sau întreruptă lăsând liberă ani, și multe persoane credeau că e o virtute
trecerea dintr-o parte în alta, uneori fulgeră- ca la acești ani să mai pornești la un nou drum
tor, producând mari drame, precum războa- de viață. La rândul meu, eu mă miram de mi-
iele. Nu de puține ori, acestea conviețuiesc în rarea lor. Trăind o prelungire a deplinei matu-
interiorul nostru ca pe un teren de luptă, de- rități, simțeam neschimbată forța vitală și mă
terminând dramatice încleștări. Această ambi- întrebam, cine se păcălește în această situație?
guitate a sinelui duce la incapacitatea omului Cele 15 volume apărute până la cei 85 de ani,
de a-și putea determina cu exactitate locul pe sunt o dovadă a vitalității, așadar păcăleala
care-l ocupă în univers, de a-și alege una din- era doar a celor care vedeau evoluția omenirii,
tre cele două tendințe contradictorii, de a-și precum în urmă cu câteva decenii. Acum, când
limpezi scara valorilor, ca să știe pe ce treaptă aceștia au ajuns la vârsta de 70 ani, sunt de-
să se așeze. „Nimic nu este mai straniu în firea parte de a crede că sunt bătrâni, că resursele
umană decât contradicțiile pe care le descope- vitale s-au epuizat. Noi am moștenit credința
rim în ea, cu privire la mai toate lucrurile” (Bla- că bătrânețea se instalează la vârsta de 50 de
ise Pascal). ani. Pe vremea părinților mei, puțini atingeau
Așa îmi explic de ce, în lucrările mele vârstă de 70 de ani, iar despre cel care a trăit
scrise la distanțe ca timp, dăinuiesc în bună până la 80 de ani se spunea: “…unul care a trăit
pace idei care se contrazic. Recitindu-le, dau mult, uitat de Dumnezeu...!”. Dacă pentru ge-
dreptate atât adevărului, cât și sincerității cu nerația părinților noștri, 50 de ani era vârsta
care au fost scrise, fiecare la rândul său. Astfel, când oficial se începea bătrânețea, pentru fiica
îmi vin în minte cuvintele din poezia “Epigo- mea, bătrânețea va începe chiar dincolo de 85

nii”, a genialului nostru poet, Mihai Eminescu: de ani.
„Lumea e așa cum este, și ca dânsa suntem noi”. Din cele câteva studii făcute pe aceas-
Dar așa cum este, totuși, ființa omeneas- tă temă, rezultatele sună astfel: “Senectutea
că, este cea mai măreață creatură a Domnului, își are incontestabil valorile ei. Ea poate fi o
în comparație cu celelalte viețuitoare pămân- vârstă eliberată de dorința aurului și a averii
tene. pe care să le înlocuiască cu mireasma fânului
(Din volumul „Sensul giratoriu al vieții”) cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine
GÂNDURI LA 85 DE ANI ascultate în fapt de seară pe pragul casei bă-
trâneșți, cu seninul cerului, și oceanul de stele,
Rostind în gând numărul anilor rotun- cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toa-
jiți la 85, am pornit pe calea timpului înapoi, te minunile simple care dau vieții sensul cel



188 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



mai profund.” sunt «topiți».
“Senectutea te eliberează de gânduri as- Oamenii sunt ființe influențabile și de
cunse, de calcule impure, lăsându-ți loc pentru aceea personalitatea și comportamentul unei
armonie, echilibru, măsură în tot ce faci, te în- persoane sunt rezultatele mediului înconjură-
toarce spre nevinovăția din timpul prunciei.” tor și ale modelelor alese. Ne formăm în funcție
“Freamătul vieții are alt ecou, mult mai de ceea ce vedem în jur. Prin puterea exemplu-
profund și cu alte înțelesuri. Aerul pe care îl lui ne raportăm la persoane, lucruri, acțiuni.
respir acum e mai pur, mai luminous. Suprave- Am devenit ceea ce suntem datorită familiei,
ghez cu înțelegere și blândețe substanța vieții, mediului în care am crescut, educației în școli,
conflictele inevitabile și meandrele ei. Acum experienței pe parcursul vieții și datorită unor
văd viața ca pe o tablă de șah, urmărind cu lu- semeni care au jucat un rol în viața noastră, oa-
ciditate și calm fiecare mișcare. Fiind o fire so- meni luați ca model, la care ne-am raportat și
lară, mă străduiesc ca și în anii care vor urma, care ne-au influențat o parte din gândire și din
să îmi păstrez zâmbetul, optimismul și pute- comportamentul nostru. Asemenea oameni, fie
rea de a privi obiectiv Așa se explică pasul în- că ni-i alegem noi ca model, fie că se impun ei
drăzneț de a mă dedica scrisului la vârsta de printr-o personalitate puternică, ne inspiră de
70 de ani. Sunt convinsă că deschiderea spre cele mai multe ori inconștient, de-a lungul vie-
nou, acceptarea diversității, a plenitudinii vie- ții.
ții și a schimbării, aduce ființa omenească pe Modelul pe care îl alegem de urmat este
noi trepte. Încremenirea în tipare fixe sunt în funcție de vârstă și proporțional cu nivelul
borne de netrecut, pe care ni le punem singuri de cultură și de aceea avem mereu nevoie de
în calea vieții. reînnoirea regulilor de viață, pe măsură ce acu-
Abia acum, la 85 de ani, am simțit că trec mulăm noi experiențe și avem o judecată mai
în cea de a treia etapă de viață, desigur, sem- bine dezvoltată.
nele au început treptat de câtva ani, dar mi- Sunt unele persoane orgolioase, mai ales
am păstrat zâmbetul care mi-a susținut elanul. în adolescență și în tinerețe, care spun că doresc
Abia acum privesc spre toiagul bătrâneților să fie oameni «originali» și nu vor să «copieze»
fizice, dar nu și pe cel al trăirilor interioare. pe nimeni. Aceștia confundă lucrurile crezând
Pentru acesta, toiagul este scrisul. Scrisul este că ghidarea după un model înseamnă o copie
singura mea forță care mi-a mai rămas la fel, la indigo, pierzându-și personalitatea. Ei nu
înainte de a face pasul în neant, căci nimeni văd că existența unor oameni model înseamnă
nu poate ocoli trecerea în alte dimensiuni o șansă de a învăța. Ei nu trebuie să uite că toți,
ale existenței, acolo unde timpul și spațiul nu fără excepție, avem nevoie de termeni de com-
există. Scrierile mă scot din starea de sine și parație, că viața tuturor oamenilor este marca-
mă transpun într-o altă lume, mă feresc de în- tă de anumite persoane care ne-au influențat
doieli, îmi dau forța fremătătoare a vieții, mă desfășurarea vieții: părinții, profesorii, colegii,
ajută să las liberă calea de a vibra în voie. colectivitatea în mijocul căreia am trăit. O influ-
(Din volumul „In pas cu timpul”) ență mai puternică se remarcă în localități mai
NEVOIA DE MODEL mici, unde «gura lumii» este o adevărată busolă
a comportamentulului. Toți au contribuit la for-
Scrisoarea unei dragi prietene, care îmi marea noastră interioară și fiecare a luat forma
vorbea despre modelele ce i-au influențat viața, de la cei din jur, precum ia apa forma vasului
mi-a scos la lumină gânduri și trăiri care odi- în care a fost turnată. Dorința de autodepășire
nioară formau preocupările mele. Cu fața în- impune cristalizarea direcțiilor de viață, ghida-
dreptată în special spre tineret, dar nu numai, rea acțiunilor individuale și sociale, ca fiind cele
mă îndeamnă inima să scriu câte ceva despre mai importante condiții existențiale.
nevoia de model. Dar nu există limite între ceea ce facem și
Cu toții asistăm astăzi la o criză de va- ceea ce alegem, percepțiile oamenilor sunt dife-
lori, la o lipsă de ideal, fenomen mai evident în rite, criteriile alegerii exemplului de urmat sunt
rândul tinerilor. Un factor important, cum este subiective, în funcție de temperament, de etapa
mass-media, prea adesea înlocuiește modele- de vârstă, sau de sistemul de valori. O persoană,
le decente și respectate în societate cu mode- care este apreciată pentru un anume compor-
le care nu sunt recomandate de urmat, ba mai tament, poate fi dezaprobată de alții. Nu există
mult, acestea devin modele după care «fanii» «rețete» pentru cum trebuie să ne purtăm în



189
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



viață, și firesc ne punem întrebarea: cum ne ori- incontestabilei genialități a marelui nostru
entăm prin hățișurile existenței nostre pentru a poet, Mihai Eminescu, au fost discuții).
face cea mai bună alegere, mai ales că un model Zilele închinate ceremoniei de înmor-
poate schimba radical viața? Alegerea cu grijă mântare a Regelui Mihai I al României au fost
face diferența între noi, dar unde și cum găsim zile în care au văzut altceva, un alt model de
modelul de urmat, fiindcă nu există limite în comportament. Sute de mii de oameni din toa-
ceea ce alegem să facem? Dacă lăsăm capacita- tă țara parcă au fost mișcați din loc de un re-
tea noastră de discernământ să facă alegerea, sort interior. Sătui de ceea ce văd la televizor
cum știm că nu am greșit? despre cum se desfășoară viața noastră cea de
Când vorbim de oameni model, nu pre- toate zilele, cu oameni învrăjbiți, fără repere
tindem că am întâlnit oameni perfecți. Fără morale, cu o politică fără preocupări eviden-
greșeli făcute cu voie sau fără voie nu există te pentru viitorul țării, poporului i s-a arătat
ființă omenească pe acest pământ. Cerescul că, dincolo de această lume, mai poate exista
și pământescul formează esența din care sun- și altceva. Trebuie să recunoaștem că acest
tem plămădiți fiecare într-o formă unică, din «altceva» și personalitatea Regelui Mihai I au
lumină și umbră. Persoanele pe care le luăm fost puse în evidență de modul desăvârșit al
model nu pot fi perfecte, dar pot avea laturi ale desfășurării ceremonialului funerar cu mare
caracterului demne de urmat, o dreaptă cum- fast. Mulți români abia acum au putut să afle
pănă a gândirii, judecăți de valoare și acțiuni și să vadă înaintea ochilor că există și o altă
în conformitate cu sistemul nostru de valori și față a lumii, construită pe tiparul altor modele,
în care, de ce nu, ne regăsim într-o oarecare că se poate atinge desăvârșirea în activitățile
măsură și noi. pe care le desfășurăm, așa cum a decurs desfă-
Putem considera model pe oamenii care șurarea fără cusur a cestei ceremonii ample și
se evidențiază prin inteligența de a-și conduce deosebit de complexe.
constant viața, pe care îi privim cu admirație, Funeraliile au creat un moment de re-
persoane care ne inspiră într-un anumit do- înviere a altor vremuri, au oferit un model cu
meniu din care să învățăm anumite lecții, care alte valori, de distincție și demnitate, un mo-
ne transmit impulsul pentru reușită și dorința del de ceea ce înseamnă onoarea la români, un
de a fi mai buni pe zi ce trece. Putem să ne ori- model care a contribuit la sporirea prestigiu-
entăm spre cei încrezători în viață care ne aju- lui Ţării.
tă să nu ne pierdem încrederea în oameni și în În istoria noastră, ca și în literatura ro-
valorile lor, oricât ne-ar fi de greu. Să avem în- mână, sunt multe pagini luminoase dedica-
totdeauna în minte că părinții, profesorii, pre- te cu căldură, admirație și respect unor mari
otul sunt persoanele care tot timpul ne doresc personalități sau unor dascăli. Chipul Domnu-
binele. Și nu în ultimul rând putem învăța de lui Trandafir zugrăvit cu căldură de M. Sado-
la fiecare om câte ceva, dacă suntem dispuși să veanu îl păstrăm cu toții în amintire cu drag și
vedem partea pozitivă a fiecărui individ. admirație.
Prin avalanșa de schimbări datorate În concluzie, subliniez că este important
dezvoltării științei și tehnicii, când parcă nu să purtăm sub pleoape imaginea luminoasă a
ne mai găsim „magistrala”, ne întinde o mâna modelelor noastre de viață, dar să nu uităm că
de ajutor istoria, ea însăși chintesență a mo- este esențial să ne formăm o identitate pro-
delelor, cernute prin sita timpului. Prezentul prie, să ne căutăm propriul traseu în viață cu
își proiectează orientările valorice în viitor, ajutorul modelelor și astfel să devenim la rân-
având rădăcinile în trecut. Oamenii Mari ai dul nostru modele de urmat pentru alții.
unui neam pot fi luați ca model, dar s-a întâm- (Din volumul „In pas cu timpul”)
plat ca după cel de-al doilea război mondial, Francisc PAL
valorile țării noastre să capete alte conotații.
Marile valori umane au fost decimate, au deve- POVESTE AMERICANĂ
nit gunoaiele istoriei și le-au luat locul nonva-
lorile. Nici după evenimentele din decembrie
Mă găseam prin iarna clasei a doua, vreme
1989, n-a mai fost posibilă recuperarea. Ba
în care nu mă deranja posibilitatea unei mușcă-
mai mult, oamenii model, personalități ale is-
turi geroase prin încălțămintea care se căznea
toriei, ale marilor descoperiri, invenții sau ale
să convingă pe cei din jur că erau bocanci. Doar
culturii, au fost desființați… (chiar și în cazul
de așa ceva reușise mama să dea după o noapte
190 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



agitată în care avusese parte de mulți bărbați. care îmi intra și ieșea din anus. Chestia asta
Chiar ea mi-o spusese după care adăugă că toți trebuia să fie zero față de cele suferite noapte
bărbații erau niște porci. Eu credeam că urma de noapte de mama. Așa că m-am gândit că un
să devin o fetiță de vreme ce îmi plăceau rozul altul o încasa în locul meu și mi-am strâns lacri-
și păpușile. Dacă dădeam de puțulică la budă? mile în adăpost.
Sigur că dădeam dar eram convins că urma să - Mă lași să fac pipi în gura ta, mă întrebă
îmi crească înăuntru. din întuneric o altă voce.
Ca la Ina. Că avusese ea grijă să îmi ara- Se pregătea să îi dea drumul, clipe în care
te pe unde făcea pipi. Priveam derdelușul lung își plimba morcovelul între buzele mele.
cam de cincizeci de metri și nu puteam să mă - Stați, zise un altul, băiatului trebuie că i
hotărăsc să îmi dau drumul. Însă vreo nouă co- s-a făcut foame.
legi de clasă rămăseseră pe loc și mă priveau Mi-au adus un borcan plin cu niște ființe
fără să scoată o vorbă. Așteptau un motiv ca să care se mișcau de colo-colo. Erau viermi și în
fi râs de mine așa că m-am aruncat la vale. Dar mod normal ar fi trebuit să vomit dar imaginea
către finalul panglicii de gheață urmă să întâl- mamei avea grijă de mine așa că am reușit să
nesc colțul școlii,să mă lovesc și să îmi umplu înghit vreo trei fără să uit să îi mărunțesc cu
fața de sânge. Aflam pentru prima dată că era dinții.
roșu,culoare care nu mă așteptasem să intervi- - Ajunge copii,îl primim. De mâine să fii
nă în mersul evenimentelor. prezent în jurul orei cinci aproape de chioșcul
- Dar la ce naiba mă duc să dau din fund cu ziare. După care nu am mai auzit nimic însă
noapte de noapte? Ca să îmi vii înapoi în halul rămăsesem convins că mă primiseră în gang.
ăsta,țipă mama în clipa în care mă văzu că in- Eram aproape sigur că noaptea nu avea să
tram pe hol. se mai termine sau poate că prințul negru urma
Stăruia un miros dulceag pe care nu l-ar fi să îmi pătrundă în dormitor ca să îmi ia zilele.
putut îndepărta nici un aspirator din lume. Nu s-a întâmplat nimic din cele de mai
Era nepieptănată,obosită și ar fi trebuit să sus. La ora indicată făceam ture în jurul tone-
doarmă dar se pare că prezența mea îi înzecea tei verzi. Două mâini mă luară de umeri și mă
puterile. Oare cu câți avusese de-a face în săptă- ținură pe loc.
mâna care abia ne trecuse prin mâini? - Nu cumva să te întorci fiindcă ai să pa-
Mi-am închis gura și nu i-am răspuns fi- ralizezi. Ţi-am pus în buzunar zece pliculețe cu
indcă nu ar fi meritat vreo replică din partea praf pe care o să trebuiască să le vinzi cu zece
mea. dolari bucata. Ne revedem mâine la aceeași oră
Dar m-am hotărât să fac ceva care să o și tot aici. Întrebări?
elibereze de un astfel de șir de fapte necurate. Am dat repede din cap că nu, după care
Lucruri de care nu puteam să pomenesc nimă- mâinile urmară să dispară la fel de repede pre-
nui. Viața nu mai îmi lăsa loc de joacă sau râsete cum apăruseră.
fără sfârșit. Devenisem un adult înainte de vre- Îi cunoșteam eu pe cei care aveau nevoie
me, preocupat doar să scoată un ban grămadă. de praf așa că am scăpat repede de marfă și am
Bulgarul care vindea cornuri cu cârnați rămas cu suta în buzunar.
fierbinți avea să îmi sugereze să intru în gangul Copacii de pe marginea străzii își schim-
școlii pentru a face rost de bani mulți. baseră numele și mă așteptau să îi chem mai
M-am interesat în dreapta și stânga și aproape fără să știe că venise timpul să mă în-
după oarece timp am fost chemat noaptea în- tâlnesc cu legătura mea superioară. Eram curi-
tr-un garaj părăsit. os să știu dacă era frumos și amabil fiindcă în
Acceptau să mă primească dacă reușeam dimineața respectivă mama se întorsese cu un
să trec de probele de inițiere. ochi vânăt. Și-a băgat capul în pernă și nu a mai
Înăuntru nu puteam să văd nici măcar un vrut să vorbească dar am mângâiat-o îndelung
strop de aducere aminte dar trebuia să strâng și în clipa în care am dat să îmi trag mâna, mi-a
din dinți fiindcă aveam nevoie de dolari. De do- ținut-o aproape de obrazul ei. Mi-a întins o hâr-
lari mulți. tie de zece ca să îmi plătesc abonamentul pe au-
- Chiloții jos ,urlă către mine o voce de tobuz. Sărăcuța de ea.
care nu puteam să îmi dau seama nici măcar de Aceleași două mâini aveau să mă prindă
unde venise. de umeri în apropierea tonetei.
Mai pe urmă am simțit coada unei mături - Bună kid, ai făcut ceva de ieri până as-



191
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



tăzi? curând urma să renunț la una din ele.
- Am scăpat de toate pliculețele, i-am spus Biata mama, cine știe prin ce hotel o chi-
eu mânat de la spate de dorința de a-i vedea nuiau la ora respectivă. Dimineață veni la capul
măcar profilul. Zâmbea ușor și îmi extrase ba- patului și mă chema cu o voce de înger la masă.
nii din buzunar. După câteva secunde l-am sim- Nu cred că știa să țipe. Era o ființă coborâtă din
țit că îmi îndesa în pantaloni două hârtii cărora cer.
tare aș fi vrut să le știu valoarea. Ziua următoare directorul mă chemă în
Dar nu venise momentul pentru așa ceva cancelarie fără să îmi spună motivul. Vremea
de vreme ce dumnealui îmi băgase și cincizeci plumburie de afară se revărsa pe coridoarele
de pliculețe, nu zece ca rândul trecut. lungi ale instituției.
- Ai făcut treabă bună, Kid, motiv pentru Mia o purtam în buzunar și o încrâncena-
care te-am recompensat. Ca pentru prima zi de re neobișnuită părea să izvorască din ea.Dar nu
muncă. Ne mai vedem mâine tot la cinci, lângă eram sigur că urma să mă ajute, dimpotrivă.
chioșc. După care dispăru de parcă l-ar fi luat La vederea mea chipul directorului se în-
vântul. tunecă și îmi spuse că din clipa respectivă eram
Mi-am numărat banii primiți și am rămas exmatriculat. Nu mai aveam ce să caut pe acolo.
fără grai. Primisem patruzeci de dolari, sumă Ați auzit de unul Sân Tzu?
cu care mi-aș fi putut permite toate nebuniile. Marele maestru al artei războiului mă în-
Da,aveam să am grijă de ea,de mama mea și a văța că orice întâmplare rea de care aveam par-
nimănui altcuiva. te în viață îngloba și lucruri bune. Încă nu veni-
Mai avea puțin și trebuia să intre în mij- se vremea să îmi bocesc soarta, ci să mă bucur
locul desfrânării, zonă care o făcea să sufere că aveam mai mult timp liber pentru afaceri.
în permanență. Gândul mă determină să îmi Nume care înfrumusețea activitatea prin
strâng pumnii la vedere. care le asiguram celor porniți pe calea pierza-
Am intrat în primul mol care mi-a să- niei posibilitatea de a fi ajuns și mai repede la
rit în cale și i-am cumpărat dragei mele pan- capătul drumului.
tofi,ștrampi,două perechi de chiloți, fustă și o Le spuneam că nu era rău să se arunce în
pălărioară care îmi plăcuse în mod deosebit. apă chiar dacă nu știau să înoate.
Vânzătoarea râdea și mă întrebă cum făceam să Ajunsesem lângă casă, loc unde mama
mă fi descurcat la vârsta mea cu fetele. deschisese ușa și mă aștepta fără un zâmbet.
- Hainele sunt pentru mama,i-am răspuns -Unde ai umblat până la ora asta?Te rog
eu bățos. să îmi răspunzi imediat.
Un zâmbet de altă natură i se așternu pe Gluma se îngroșase așa că m-am repe-
față și la final se aplecă și mă sărută pe obraji. zit la ea și am luat-o în brațe. După gestul meu
- Ca să îți poarte noroc. Era drăguță și avea să devină mult mai înțelegătoare.
blondă. Mă întrebam dacă părul de acolo îl avea - Am trecut pe la unchiul Frank și am dat
la fel. o probă de lucru pentru un job de măcelar.
Mama plecase deja așa că am lăsat pa- Viitoarea mea ocupație o făcu să strâmbe
chetele pe pat și am ieșit în oraș de vreme ce nițel din nas, dar mă luă de umeri și o pornirăm
eram nevoit să vând de cinci ori mai multă mar- ca doi camarazi către bucătărie.
fă decât în ziua precedentă. Dar am pornit-o cu Pe spate avea câteva vânătăi dar nu i-am
dreptul. Unul din clienții de ieri,unul care mă făcut gălăgie.
reținuse și mă simpatizase,mă luă în brațe și Sân Tzu spunea că trebuia să mai aștept
îmi spuse că eram salvarea lui. Trebuia să dea o o bucată.
petrecere la care avea să vină cu o mulțime de Creșteam în înălțime și vârstă și căutam
țigări și prăjiturele aranjate. Dar se mulțumi și să pătrund toate trucurile traficanților price-
cu pliculețele mele . puți.
Mi-a cumpărat aproape toată marfa pen- Dim nu mă mai ținea cu spatele, ci mă du-
tru ca restul să fi rămas doar joacă. cea la câte un restaurant glorios unde avea grijă
Aveam o mie în buzunar dar aș fi putut să să plătească consumația.
dau nas în nas cu poliția în orice moment. Mi- - Ai crescut mult, Kid, așa că ți-a venit vre-
am cumpărat un suc de fructe după care m-am mea să fii promovat.
întors să îmi termin lecțiile. Duceam două po- În următoarele luni mi-am permis să îmi
veri în același timp și îmi dădeam seama că în opresc mama la ușă și să nu o mai las să pătrun-



192 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



dă în fiecare noapte. reușit într-o seară să dau de individ.
I-am întins o sumă imensă de bani la care Se cam cherchelise peste zi, neras și je-
ea s-a pus într-un fotoliu,incapabilă să mai gos, încercând să urce pe marginea unui canal
scoată vreo vorbă. infect. I-am tras un pantof de lux între coaste
Stătea cu hârtiile alea verzi în mână fără și l-am împins către locul care i se potrivea de
să știe unde să le pună. minune.
Cred că venise vremea să am eu grijă de - Ăsta-i locul cel mai bun pentru tine, i-am
familie. zis la plecare, având grijă să îmi șterg pantoful
Prin muncă, dar nu la cea pe care ar fi cu care îl atinsesem.
trebuit să o prestez alături de unchiul Frank. Ar fi trebuit să îl împușc.
Lucrurile mi se păreau tot mai ușor de înțeles Dar am constatat că îmi lipsea pistolul și
și câteva schimbări urmară să îmi aducă fai- nu îmi trecu prin cap să fi făcut apel la Dim, cel
ma unui om care știa ce să facă. "Întrebați-l pe care îmi zisese că voia să fie paznicul meu pen-
Kid",își spuneau șefii ori de câte ori dădeau de tru o sumă neînsemnată.
câte o problemă mai complicată. - Nu dispun de o astfel de sumă, i-am răs-
Și binențeles că și câștigul mi se umfla pe puns fără să îl privesc.
măsură. - Atunci pe gratis, pe gratis. Accepți?
- Te plictisește viața de acasă? Îți lipsesc Îi simțeam o oarecare disperare în glas
nopțile petrecute în oraș? așa că l-am îndemnat să privească lucrurile
Dădu repede din cap că nu și se grăbi să dintr-un unghi diferit.
mă ia aproape. De la o vreme mă gândeam că ar fi fost
Anotimpurile treceau unul după altul bine să mor așa că propunerea lui nu mă inte-
dar eu nu mai aveam vreme să le bag în seamă resa foarte tare.
neasemuirea. Îmi recâștigasem mama, dar în M-am dat jos din mașină și mi-am conti-
schimb pierdusem aproape totul. nuat drumul până acasă pe jos. Eram plin ochi
Directorul școlii mă întâlni într-o bună zi cu presentimente negre. Dim mă urma la zece
prin piață și ținu morțiș să facă o fotografie cu metri, dar nu îmi păsa nici cât negrul sub un-
mine. ghie.
- Vrei să ți-o și semnez? Nu mă mai încălzea nici măcar suma
El mă aprobă și îmi întinse stiloul pe care enormă de arginți pe care reușisem să o strâng
îl primise din străinătate. cu prețul nefericirii altora.
Îl tutuiam din orice poziție dar dânsul nu De fiecare dată când îmi părăseam mama
mă scotea din DUMNEAVOASTRĂ. aveam senzația că intram în peșteră. Nu mă în-
Plicurile cu marfă nu le mai distribuiam trebase niciodată de unde reușisem să strâng
personal fiindcă aveam o mulțime de ciraci gata atâția bani, iar istoria cu unchiul Frank avea să
să se ocupe de vânzare. înțeleagă că nu era decât o gogoașă.
La un moment dat am avut nevoie de un Auzi, eu și tăiatul de carne...
autoturism și spre surprinderea mea aveam să Stăteam pe terasa unui restaurant și chel-
dau într-o bună dimineață de Dim, deschizân- nerița îmi puse înainte o cafea enormă și tare.
du-mi cu eleganță portiera unui Cadillac imens Nu eram în toanele mele, dar am reușit să o
de culoare neagră. prind de mână la care ea zâmbi și îmi spuse că
Eu personal aș fi preferat o altă nuanță,u- într-o jumătate de oră putea să revină la masa
na țipătoare care să fi dat de știre celor din jur mea pentru o conversație.
că eram prin apropiere. - Abia atunci am să fiu în pauză. Avea niș-
- Ce zici șefule, mă întrebă Dim, o să îm- te picioare prelungi care i se opreau în gît și o
părțim orașul într-o mie de bucăți cu jucăria semeție care ar fi putut să mă răstoarne de pe
asta. scaun în orice clipă.
Nu m-am grăbit să-i răspund șoferului Nerăbdarea cu care o așteptam părea
meu. Nu ar fi fost de bun gust. I-am angajat ma- desprinsă din romanele siropoase scrise de
mei o femeie care să se ocupe de menajul casei. Sandra Brown.
Ea nu trebuia să se mai obosească cu nimic. Începusem să uit de mine și chestia asta
Nu își mai aducea aminte de tatăl meu mă nedumerea în cel mai înalt grad. Mi se puse
biologic, dar am pus cap la cap cele câteva in- alături dar nu știam cu ce să încep. Urma să vină
formații pe care le mai avea și până la urmă am un tren pe care să-l fi împărțit doar între noi?



193
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



- Pe mine mă cheamă Mia,îmi zise ea cu o afla veșnicul Dim. Cum de știuse rândul trecut
voce care mă înălță ca pe o cruce. Oare de ce nu să se facă nevăzut fără să i-o fi cerut?
se apucase de cântat pe scenă? - Nu ne-a prea mers cu puicuța, ai? Între
După care îmi spuse că eu nu trebuia să timp zâmbea în oglinda retrovizoare, întrebân-
mă mai prezint fiindcă îmi știa ea bine numele. du-se dacă nu cumva surzisem.
Dar măcar la început ar fi trebuit să am și Am dat din mână cu un soi de lasă-mă să
eu ceva de zis. Am izbucnit amândoi în râs. Sub te las. Nu mai puteam să-i vorbesc de vreme ce
un cer albastru care părea desenat doar pentru simțeam prezența Domnului pe bancheta din
noi. spate.
Am tras o înghițitură din cafeaua care pă- - Să nu te gândești la blestemății, fiule, îmi
rea să nu se mai răcească și aș fi vrut ca senza- spuse cu o voce greu de interpretat.
ția lichidului care îmi parcurgea gâtul să fi ținut Bine, bine, nu mă mai dedam la astfel de
la nesfârșit. gânduri dar pielea capului începuse deja să mă
- Știu aproape totul despre tine... mănânce din cauză că nu puteam să îmi întorc
Adică să mă fi gândit că trebuia să trecem dovleacul. Fără să îmi dau seama că aș fi putut
direct la fapte? Aveam nevoie de o femeie pe să privesc în oglindă. Un miros plăcut de tămâie
care să o fi respectat atât eu cât și cei din jur. părea să învăluie interiorul mașinii.
Începusem să zâmbesc fără să îmi dau - Dragul meu,sunt trimis aici ca să te sal-
seama. vez. Și pentru asta vei fi nevoit să renunți la toa-
- Hei, trezește-te și spune-mi repede la ce te obiceiurile barbare pe care le-ai deprins. În
visai. Mă rog, se putea interpreta și în felul aces- mod obișnuit m-aș fi împotrivit dar o atmosferă
ta faptul că nimerisem pentru o secundă sau de pace părea să aducă la suprafață tot ceea ce
două în butoiul cu nemișcare. I-am luat mâna la era bun în mine. În câteva clipe devenisem un
care ea nu avu nimic de obiectat. Ba mai mult, altul. Poate că mă transformasem în cel care ar
schița un surâs care promitea să umple toată fi trebuit să fiu cu adevărat.
ziua. Am deschis geamul din dreptul meu și am
- Apropo,nu trebuie să te întorci la lucru? început să arunc drogurile și țigările care se gă-
- Imaginează-ți că am dezlegare să stau cu seau înăuntru.
tine până la sfârșit. Tare aș fi vrut să aflu des- - Ce faci boss, ce te-a apucat?
pre ce final era vorba dar de data asta nu aveam - Mi-am întâlnit Creatorul și Dumnealui
chef să mă grăbesc cu concluziile. mi-a cerut să revin la calea cea dreaptă.
- Vreau să mă duci la o plimbare roman- Mă rog, poate că nu fusese taman Creato-
tică. Nu prea știam bine ce era aia plimbare rul dar unul din supușii Lui cu siguranță că da.
romantică dar m-am ridicat de jos și am dus-o - Oprește mașina, i-am comandat eu după
până la Cadillacul meu care părea să toarcă. care am continuat să parcurg drumul rămas
Am răsucit cheia fără proteste și plimba- până acasă ca pe o penitență. Ușa casei era des-
rea promitea să ne vină în ajutor fără să mai fi chisă și mama mă aștepta în prag. Nu m-a lăsat
pus întrebări. Am început o conversație în care să vorbesc și m-a acoperit fericită cu sărutări.
ea se găsea în fiecare intersecție. Genunchii După care s-a dat puțin înapoi și mi-a ce-
ei se răsteau la lume așa că din reflex mi-am rut să am grijă de Mia fiindcă îmi fusese trimisă
pus palma dreaptă pe ei ca să îi liniștesc. Dar de sus.
demoazela îmi interpretă gestul greșit și se Nu puteam să îmi dau seama cum de
chirchi în sine,crezând că urma să aibă parte de ajunsese la o astfel de concluzie dar imposibilul
toate cele rele. începuse să devină posibil.
Intrase într-o muțenie elocventă așa că Nu am stat prea mult pe gânduri fiindcă
am întors mașina și nu după multă vreme ne- venea chiar și o zi următoare în care mi-am pus
am trezit în fața restaurantului. costumul de băiat bun și am pornit-o către lo-
Nu se lăsase seara așa că mi-am permis cul unde aveam să dau încă odată de fată.
câteva clătite,urmărind atent intrarea în bucă- M-a văzut, mi-a zâmbit după care m-a să-
tărie. Dar Mia nu avea să mai apară. Probabil că rutat cu o pasiune care nu răzbătea mai depar-
dispăruse pe una din ușile amplasate în spatele te de noi.
localului. - Cafea, da? mă întrebă Mia după ce își re-
Am plătit, m-am ridicat de la masă după căpătă răsuflarea. Am dat din cap că da la care
care m-am regăsit în mașina la al cărei volan se frumoasa îmi spuse că asta era ultima comandă



194 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



din viața ei. convingători, au început să paseze mingea în-
Mi-a întors spatele dar eram sigur că nu tre ei, dar, în așa fel, ca să ne lovească. Iar a în-
peste multă vreme avea să revină. ceput să mi se tulbure vederea și o furie nestă-
Pe scaunul din dreapta se așeză un indi- pânită să-mi împânzească creierul. Fierbeam.
vid care transpira abundent din cauza greutății Nuța și Stana s-au îndepărtat, dar pe
lui colosale. mine mă mânca în fund a ceartă. Nici vorbă
Făcea parte din gangul meu și fusese tri- să mă mișc din locul meu și, prefăcându-mă
mis ca să mă expedieze pe lumea cealaltă. Așa că nu i-am auzit, săream coarda în continuare
o pățeau dezertorii. Purta la brâu un pistol re- și număram cu voce tare săriturile, făcându-le
spectabil pe care nu se chinuia să îl ascundă. în necaz. După mai multe încercări, m-au atins
- Măi băiete, am auzit că te-ai întâlnit cu cu mingea peste picioare. M-am făcut că nu-
Domnul. mi pasă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
Am dat din cap că da și am realizat că nici și mi-am văzut mai departe de joc. Atitudinea
de data asta nu aveam pistolul la mine. Gangs- mea nu mai putea fi tolerată. Urmară represa-
ter potrivit unei mănăstiri de maici. lii concrete.
- Și am mai auzit că ai devenit un altul. - Vrei cafteală, ai? Fane a lu’ Mutu, un
Mi-ar fi plăcut să îl aud vorbind în afara zbanghiu arțăgos și plin de coșuri pe față, care
localului dar începuse să mă nedumerească voia să fie șeful dracilor în gașca lor, m-a luat de
lentoarea gesturilor lui. Ar fi putut să mă îm- guler ca să mă tragă la o parte. Într-o clipă, cu
pingă dincolo în doi timpi și trei mișcări. viteza unui șarpe, mi-am întors capul și cu toa-
Mia apăruse pe neauzite și stătea cu ceaș- tă forța de care eram în stare, mi-am înfipt colții
ca fierbinte deasupra capului matahalei. I-am în mâna lui. A început să urle de durere ca un
făcut un semn discret că nu iar individul îmi apucat. El urla, iar eu și mai tare strângeam din
ceru în continuare să mă rog și pentru el.Pentru fălci până i-am rupt carnea și i-a dat sângele.
ca mai apoi să părăsească localul. - Care mai vreți mă? Vă rup cu dinții!
Vreme în care Mia mă ținea de gât cu am- m-am repezit la ei cu un curaj nebunesc, rân-
bele mâini, suspinând cu lacrimi dulci. jind ca o bezmetică, fluturând mâinile deasu-
Devenisem al ei, doar al ei. pra capului și țopăind în toate direcțiile, lucru
care i-a speriat pe toți.
Leonard VOICU - E nebună! A înnebunit Dora, oameni
buni. Fugiți! și toată echipa lor de fotbal a
SURORILE rupt-o la fugă care-ncotro.
Am rămas învingătoare pe câmpul de
(fragment) luptă, ștergându-mă de balele care îmi cur-
geau, cu barba murdară de sângele lui Fane,
rânjind și bolborosind: ‚,Las’ că vedeți voi pe
Altă dată, după
dracu’. Nu știți cu cine aveți de-a face.’’
vreo doi ani, în curtea
Cum nu era prima dată când făceam bo-
școlii, într-o recreație,
roboațe de genul acesta, lucrurile s-au compli-
cred că era pauza mare,
cat. Au trimis după tata și l-au adus la școală să
când eram prin clasa a
vorbească cu directoarea, să se împace cu alde
IV-a, jucam coarda cu
Mutu. Fiu-său a trebuit să meargă la felcer, să-i
Nuța lu’ Baracudă și Sta-
bandajeze mâna. A fost daraveră mare. Eu,
na lu’ Frosin. Era o zi cu
când am văzut că e groasă, am zbughit-o prin
mult soare, o zi caldă de
spatele școlii, am sărit gardul și m-am ascuns
iunie, aproape de înce-
în grădini, pe la oameni. M-au căutat, au stri-
putul vacanței de vară,
gat după mine zicând că nu-mi fac nimic, nu-
moment așteptat cu nespusă nerăbdare. Acu’
mai să vin înapoi la școală. Dar mie nici prin
nici noi nu ne-am dat mai la o parte, într-un
gând nu mi-a trecut să mă dau de gol. Eram
colț, ca să nu deranjăm și să nu fim deranjate,
pățită. Știam cât valorează promisiunile oa-
ci eram moț, ca găina pe băligar, cam în mij-
menilor mari. Dreptatea era întotdeauna de
locul curții. Băieții din clasa a VII-a voiau să
partea lor și schimbau regulile după cum le
joace fotbal. Neștiind cu cine au de-a face, s-au
convenea mai bine. Acum ziceau una și după
răstit la noi:
câteva minute se schimbau și încercau să mă
- Ia plecați d-aci, fă! Și, ca să fie și mai
195
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA



convingă că nu am înțeles ori n-am auzit eu păstrând o privire severă care nu se îndreptă
bine. Așa că știam ce-aveam de făcut. Am stat direct spre mine, ci mă ocoli. Am început să în-

ascunsă în pod la tușa Gherghina, sora tatii și fulec la repezeală.
nu m-am dat de gol. Abia când s-a întunecat și - Ho! Că nu dau turcii! Mai încet! mă do-
m-a răzbit foamea, am luat-o tiptil spre casă. jeni Mica, cu reproș în glas ce voia, să-mi spu-
Ajunsă în curte, mă uitam pe fereastră să văd nă de fapt, să fiu mai domoală și mai înțeleap-
ce fac ai mei, încercam să trag cu urechea și să tă în ceea ce fac. Vrei și pui fript?
aflu ce mi se pregătește. Îmi vedeam surorile, - Vreau, Mică! Sărut-mâna! răspunsei cu
care mergeau la culcare, dar nu o vedem pe gura plină, între două înghițituri, încercând
Mica și nici pe Ticu. Eram sigură că mă așteap- să par cât mai ispășită, neîndrăznind să ridic
tă o bătaie strașnică, dar nu știam dacă era cu ochii din farfurie.
biciul, cu vreo coadă de mătură ori cu centu- Am tot așteptat să fiu luată la întrebări,
ra tatii, din armată. În mintea mea, mă pregă- de ce și cum s-a întâmplat, ce s-a întâmplat,
team pentru ce putea fi mai rău, forțându-mă dar ai mei nu mi-au cerut nicio explicație, de
să mă conving să nu las să-mi scape nicio lacri- mă miram și eu ce e cu ei. În realitate, știau
mă de durere, orice ar fi. Și cum stăteam și mă tot și spre deosebire de cum se întâmplă de
chiteam în sinea mea, numai ce simt o mână că cele mai multe ori, evitau să mă sperie mai
mă apucă de umăr. mult decât eram deja. Asta am înțeles-o mai
- Aici erai? iar după voce l-am recunos- pe urmă.
cut pe Ticu. - Păi, eu mă culc pe prispă, Marine, că e
Mi-a înghețat sângele în vine. Imediat, cald afară, zise Mica într-un târziu, mărind și
m-am pregătit sufletește să rezist la bătaie. mai mult mirarea care nu mă părăsise încă.
Așteptând lovitura care nu mai venea, am în- - Bine, Graso! răspunse Ticu. Așa îi zicea
drăznit să mă întorc spre el. Când l-am privit el Micăi când voia să o alinte, în momentele
și i-am văzut ochii umezi, încălziți de o iubire când se înțelegeau bine. Dora vino-ncoace!
părintească nemărginită, toată fața schimbată Tu dormi cu mine! grăi apoi cu voce joasă și
într-o expresie greu de descris și buzele tre- calmă, lucru care mă surprinse, pentru că, de
murânde, i-am sărit în brațe și am început să obicei, eu mă culcam în același pat cu Ana, în
plâng. camera noastră, a fetelor, nici vorbă să avem
- Nu mă bate, tăicuțule, că nu mai fac! Nu măcar curajul de a gândi că am fi putut să ne
mai fac, tăicuțule! Și am continuat așa de mai așezăm lângă el.
multe ori, hohotind și cerându-mi iertare, pu- Fără să îndrăznesc să spun niciun cu-
pându-i mâinile, cu frica în sân pentru lovitu- vânt, cu pași de parcă nu atingeam podeaua,
rile pe care le așteptam. Iar el... m-a strâns și am mers în camera alăturată unde ne schim-
mai tare, la pieptul său și, cu o voce înăbușită bam de haine, mi-am pus cămașa de noapte,
de emoții, mi-a spus: m-am spălat pe dinți la ligheanul pregătit, ca
- Nu mai plânge, fata tatii! Nu mai plân- de obicei, apoi m-am întors tiptil, tot în vârful
ge! picioarelor și, cu frica în sân care nu mă pără-
Auzind așa, a început să-mi vină inima la sise definitiv, m-am așezat lângă el. Era întins
loc și, pe lângă faptul că înțelegeam că n-o să în pat și nu dormea. Mă traversau tot felul de
mă bată, mă miram, și-mi spuneam că poate e emoții, aproape tremuram, dar în sinea mea
numai vreo amânare. Simțeam totuși într-un mi-era drag să-i fiu aproape.
mod cu totul deosebit, pentru prima oară, cât - Cu spatele, lipește-te de spatele meu!
de mult mă iubește. Acum, plângeam de ușu- îmi zise. Și așa făcui.
rare, din cauza acelei vibrații neașteptate ce - Ce simți?
ne traversa corpurile și ne unea. Acea iubire - Căldură, Ticule!
părintească de care, cu disperare, toți copiii, - Când ești în fața vreunui pericol, să-ți
au nevoie ca să le întărească sufletele și să-i aduci aminte de această căldură. Ea te va sus-
pregătească pentru viață. ține ca să învingi și să nu dai înapoi niciodată.
În casă, Mica deretica pe la bucătărie. O Ai auzit?
farfurie cu lapte și mămăligă mă aștepta la lo- - Bine, Ticule! și fără să vreau am început
cul meu obișnuit. I-am spus ‚,Sărut-mâna!’’ cu din nou să plâng, dar erau lacrimi și suspine
sfială, ținând ochii în pământ. Mi-a făcut semn de bucurie, care m-au întărit și m-au făcut să
să mă așez la masă cu sprâncenele încruntate, mă simt și mai puternică. Pentru totdeauna!



196 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA


Milena MUNTEANU (Toronto, Canada) tre public, precum și pictorul Vasile Ghiuță, ce

ROMÂNIA, UN CENTENAR a prezentat o expoziție personală de pictură.
Prof. dr. Andrei Opaiț, pe care nu il cu-
CÂT DOUĂ MILENII noscusem înainte, deși aș fi putut să-l știu de
la biserică, ne-a încântat cu informația boga-
tă, la prima mână, adică ruptă din experiența
Mulțumesc pentru întâlnirea culturală dumnealui de arheolog care a făcut săpături și
organizată la Biserica Sf. Ioan Evanghelistul în țară, dar și in lumea largă, chiar și in Cri-
din Toronto pe tema: România, un centenar cât meea, fără însă să se oprească aici. Se simțea
două milenii. Un nume poetic, dacă n-ar fi fost expertiza adâncă, nu doar cât săpăturile arhe-
și adevărat. În primul rând m-a bucurat ideea ologice, ci adâncă până la semnificația ultimă
cumulării celebrărilor noastre, care includeau a descoperirilor sale.
nu numai centenarul, ci și cei 160 de ani de A vorbit pe o arie largă de subiecte, de
la Unirea Moldovei cu Ţara Românească, săr- la specialitatea dumnealui, amforele, până la
bătoriți pe 24 ianuarie - amândouă pregătite exhumarea de martiri în Dobrogea.
de-a lungul a două milenii de continuitate în Părintele Antonel Dumitru a împărtășit
limbă și credință, pe același teritoriu. câteva amintiri de pe vremea când diacon fi-
Evenimentul, coordonat de preoții Ște- ind, el si părintele Ștefan au participat la pre-
fan Morariu și Antonel Dumitru, a adunat un gătirea moaștelor sfinților Epictet preotul și
grup de credincioși care a preferat să infrunte Astion monahul (cca 290 e.n), prezente acum
frigul și întunericul în loc să fi stat la căldură, și la biserica din Aurora.
în confortul de acasă. Ar fi fost atâtea de spus! Oare cum s-ar
Cuvântul de deschidere al părintelui Mo- putea rezuma 2000 de ani de istorie într-o sin-
rariu a prezentat evenimentele sărbătorite, gură sesiune?
precum și semnificația lor în lumea noastră de Pentru mine întâlnirea a fost o ocazie să
români plecați, rămași cu dor de țară. A fost reflectăm asupra a ceea ce suntem. Parte din-
făcută introducerea conferențiarilor, domnii tr-un proces de autocunoaștere si de autocla-
prof. dr. Dorin Uritescu, lingvist, precum și rificare, despre ce este important pentru noi,
prof. dr. Andrei Opaiț, arheolog, cărora m-am văzut din perspectiva istorică. În micul meu
alăturat și eu, spărgând gheața discursului că- cuvânt am subliniat importanța credinței în










































197
ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII

ROMÂNII DE PRETUTINDENI - CANADA






































păstrarea unității noastre. Am vorbit despre îl ascultați, nu numai pentru precizia informa-
ierarhia de valori care ne-a permis să rămânem ției, care te lasă mai bogat decât veniseși, ci și
ce suntem, ancorați atât în limbă (o insulă de pentru degajarea, umorul și carisma dumnea-
latinitate într-o mare slavă), dar și în religie. lui. Apoi, a citit poezia eminesciana “La stea-
Sacrificiul lui Brâncoveanu n-ar fi fost posibil ua”, care e scrisă doar cu cuvinte din vocabu-
în afara unei ierarhii de valori care punea cu- larul de origine latină. Pentru demonstrarea
rățenia sufletească în fața lui Dumnezeu deasu- uluitoarei noastre unități de limbă, în ciuda
pra tuturor bogățiilor pământești. Pentru el nu divizării teritoriale de-a lungul timpului, dum-
a existat nici un dubiu despre ce trebuia ales: nealui ne-a citit aceeasi poezie în mai mul-
viața copiilor săi sau credința, pentru apărarea te “dialecte”. Cred că nimeni din sală n-a fost
căreia nici un preț nu părea prea mare. surprins că în “La steaua” nu se schimbă nici
Combinația aceasta de constiință de lim- măcar o vorbă în funcție de regiunea de unde
bă și neam, precum și ancorarea în religie, la este recitatorul, ci doar pronunția, un pic, atât
care se adăuga dragostea pentru locurile na- cât să știm de unde ne tragem, fiecare.
tale par să fie trei dimensiuni constante de-a Mulțumesc preoților Ștefan și Antonel
lungul istoriei noastre. Ca pentru un scaun cu pentru găzduirea acestei seri culturale. La ple-
trei picioare, echilibrul de până acum a fost care, cineva din sala a spus că ar mai fi stat, ar
găsit șezând pe toate trei. Avem atâtea lecții de fi fost dispusă să mai asculte, îi părea rău că
învățat doar uitându-ne la istoria noastră... întâlnirea se terminase atât de repede.
Am fost deosebit de impresionată de că- Așa cum s-a remarcat, sunt atât de multe
utările domnului prof. dr. Dorin Uritescu din lucruri de spus, de făcut, împreună. S-a obser-
domeniul său de expertiză, spre înțelegerea a vat corect că e nevoie de mai multe întâlniri,
ceea ce suntem noi, de fapt. Dumnealui a pla- iar cumpărarea unei biserici proprii are șan-
sat o discuție despre limba română, în contex- sa să accelereze coeziunea noastră. La urma
tul limbilor indo-europene, pe fundamentul urmei, biserica nu este doar o activitate de
limbii latine, peste care se adăugau, mai târziu, duminică. Părintele Ștefan Morariu a făcut o
elemente lingvistice împrumutate din limbile constatare, formulată sub forma unei între-
slave. N-o să comentez mai mult, să nu reinter- bări: Oare ce este biserica, dacă nu un loc de
pretez ceva, într-un spațiu lingvistic cercetat întâlnire cu Dumnezeu dar și cu comunitatea
cu atâta rigoare. Așa că îl las pe dânsul să vor- din care faci parte? Le multumesc așadar pen-
bească în detaliu despre originile cuvintelor și tru dorința dumnealor de a fi prezenți și activi
a structurilor gramaticale, articolele din limba în viata culturală, atât de necesară mersului
română de la sfârșitul cuvintelor etc. Merita să nostru înainte.


198 ORAȘUL ● revistă de cultură urbană | NR. 48-49 – 2020 ● ANUL XII