Corbea, Andrei - Alter Ego

a

t,,b ea

.1, ]',1

;ll

I
I

l

L

ES

I

Andrei Corbea
EGO,
ALTER,

AI,TEREGO

Editura OMNH

Iagi- 1993

:_

ConriUeredtorhfu PROTECTTT $r PROSPECTn

b.WrgilCutritwtt

gc (}ltf.a.LE.Y. sI,

. IAS

Prolegomene la o estetici a receptirii

( citeva teze gi o sehiti argunentativi )

Un intreg evantai de imprejurdri istorice a favoizat, se gtie,

incepind cu mijlocul anilor'60, o rupturd violentd - preg[titi, fdrd

indoiali, prin sistematice acumul[ri qi "depuneri", ca qi prin, la prima

vedere, imperceptibile deplaslri de perspectivd - in orizontul qtiin-

lelor "spiritului', ruptur[ ce a despdrfit in chip decisiv modalitatea lor
de manifestare "tradi{ionalA" de cea denumitl, cu un termen propus
de Max Horkheimer, "critici". Dup[ filosoful german, examenul critic
al iluziiior obiectiviste, indiferente la"geneza social5 a problemeloy'',

i-ar fi proiectat pe indivizi, in calitate de "producdtori ai tuturor

formelor istorice de via!6", in centrul unui univers unde "pdtrunderea
ralional5 a proceselor prin care se constituie cunoaqterea gi obiectul

ei nu are loc in domeniul exclusiv spiritual, ci coincide cu lupta real[
pentru anumite forme de via!i". Deschiderea citre dimensiunea so-
cial-istoric6 a investigaliei qtiinlifice, consideratd ca proces inevitabil
de revizuire a unui gablon qtiinlific depdqit, s-a suprapus peste insiqi
dialectica internd a disciplinelor "spiritultri"; in qtiinla literaturii,
"izolarea literaturii de societate, a operei literare de efectul qi publicutr
sf,u" (Jauss). pf,rea, ca manifestare specifici a aceluiaqi obiectivisrn
tradilional, a-gi fi dovedit cu prisosinld incapacitatea de a r[spunde
intereselor actuale ale cunoaqterii, rezultate din proliferarea fdrA
piecedent a mass-mediei, din statutul renovat al cAr$ii in general, al
institu'giei literare in special, in circuitul cultural contemporan. Cea
mai convingdtoare repnezentare a contestirii oricirui apriorism cate-
gorial, eea datorat6 teoriei revoluliilor qtiinlifice a lui Thomas S. Kuhn
a f,ost de aceea convocatd tocmai pentru a conferi legitimitate teoreticd
unor mutalii de conceplie qi metodologie asupra indeletnicirii cu
fenornenul literar; dupd ce, in 1967, Hans Robert Jauss enuntase in
celebra astizi Literaturgeschichte als Prouokation der Literaturwis'

,|

ANDREI COR3EA It__._.,.*_ 3GO,.{LTER, Ai,tEFi, ETJO
I
senschaft cele 13 teze cu privire la c6ile de relansare a studiilorliterare
tlw'\e a. dl"ri"eiunii rnuncii, - ce op!-1rle arlei in chip mccanis rcalitar*r.
tn plin[ criz6, a metodologiilor, doi ani mai tirziu el se intreba asupra
gi '?ongirur{.uLui" "fr}rmft". F'e arc}aqi ffr L.e*retic, vali:arer: estelicA iql
qanselor unei noi paradigme a cercetdrii - o a patra intr-o ordine cxt;'a.*ge 1a rindul ei )rgjtirnil;air,,a udrrlo6ci. iin pura vai*,':re *e *ornn"r.-

ideal[, urmind in succesiunea celei neoclasiciste, a celei istorist-pozi- 'nie arr:, el r:iir:ei, re;;er er,en{ia"} se .rfide+lr: * fi ssrrsreJ. entita'!r;r pr1}cfl,!Li.'
,r.iii.,, Ili":,irir:itrh n:*,jilild. inire abs*jntis:nul tqc:.{-eniiori;,ii aL "fo,r."nei'" e:
tiviste gi a celei estetist-formaliste, - paradigmf a hermeneutieii
'i\t,-':i,r,;;;:.;,i1:1v;.;;t:,;,:.,','.,.r::j".,1:,:.;1rrii!;:iti:i,ti.j.if,J.r ;1fl6e.,leD-rnln-*nt*,"{:1i):ari-:itn."\f.:apfef,hrr*ilr.fnr*sestc{,vp6ii.t,:Nresfiqailr!e*:.i:c',:fritn,itir*r,i
literare, intemeiate pe o dimensiune interpretativi preeminent comu- ;ra.i'*t;igr"r;;i r,;'ijluiiii,i!Li.'{6 a *etiindei ii.{*rali.irii ryi ansarnt-'lu} t,*u,r:1.1s-,r
nicativ[ gi urmind in chip necesar celei (celor) a clrei (c[ror) credibili- sociaie ;isri.trrL'a aetului cornunicilrii relev6. i:ii dr:ar niqte ccineirXc,nle
tate se anunla a fi in scldere. Desp[rlirea de structuralism s-a produs, inttu4:lilluare. *i devine probb a prccesriaLi|-6"{ii tipice, aufxi*cr:"ie, rlar
in fond, in condiliile in care pozitia criticd faln de complexul meto-
dologic orientat cAtre un univers lingvistic inafara referenlialului gi iru rnsi pu!:in legate <Xe praxiso a d.ornenirrlui culturii. A*easl& "cale" ?*
spre un concept ontologizat al stmcturii semnala, odatd cu reconside-
devenirii realit*lii eylrinseci ca realitate "textual6", innpr:er:.n$ cu
rarea neglij atului teritoriu al'lorbirii" (parole), deschiderea lingvis- mecani*qrir*le aerniolagice ee deelanqeaz#. ?ntregul complex ai expe-
ticii textuale c6tre pragmatica situaliilor comunicative gi, concomi- dengei estetice, reproduce, in fond, procesele trans{brmatoare (de

tent, atenlia sporitd pentru statutul cititorului in procesul literaturii. naturA bicicgicA qi inlbrmalionald) care asigpr6' supravie{uirea indi-
Pozi\ia$colii de la Konstanz, innoitoare la sffrqitul anilor'60, stabilea 'vidu.lui plarat cu intregr:l poten{ialitAlilor na}e creatoare fatd in fa{6
un raport echivalent intre procesualitatea literaturii qi arbei qi, respec-
tiv, experienla celor care o recepteazl, "se delecteazd" qi emitjudecdti cu "exteriorr:l" realitA{ii rbiective. Abia odaLi cu recunoarqterea unei
de valoare asupra operelor, constituind astfel o "traditie" gi, in pre-
lungirea acesteia, asumindu-qi rolul activ de producere de noi opere. itselnenea echivalen{e antropologice se poate afirma ci exerci{iul
in consecin[A, literatura inceta a mai fi privitl ca obiect al unei elitare hteraturii qi al artei iEi reglseqte qi in cirnpr-rl teoretic locul pe care il

Geistesgeschichte qi, in schimb, se revela ca variantI a procesului deline, prac*.ic, printre celelalte activitAtr prod.uctiv-comunicative ale

dinamic al comuniclrii, flux al productiei qi receptirii qi dialog perma- strrcciei urnane. Rezultf o dat{ mai mn-rlt c* literatura nu eonstituie o
nent dintre autor, operd gi public. Noua paradigrnd a cercetdrii, con-
centratd nu mai pulin asupra dimensiunii axiologice a respectivului rnanifbstsre de naturA "superioan6" celorl.alte manifest&ri umane in gi
proces, acorda exploririi "estetice" o valen[A fundamental diferitl de
cea tradilionall; de la vechile dilerne asupra esenlei "materiale" (sau vizavi de realitatea obiectivS, cib o rnodaiitate de existenli, pr'rntre
structurale) a Frumosului, atenlia se ind.repta de aici inainte asupra
chestiunii indelung ocultate aexperien{ei, a praxisului estetic, asupra altele, a acestei "realite\i", aqa crrm este ea construitd qi reconstruiti,
intr-un proces continuu, de fiecare individ qi, pe o treaptl ulterioard,
artei ca activitate fundamental comunicativA. de fieca.re comtrnitate socio-cultr:rali supraindividuali. Ce alttnua ar
De altfel, interesul inilial pentru aspectele istorice gi estetice ale trvbui sd. r;edem in "ficdiune" d.ecit un mod,el al realitagii extrinseci, wn

actului receptiv propriu-zis a evoluat in deceniul 1970-L980 citre o proiect de tn(elegere prcductiulr"onstructiud a Obipctiuului prin Su-
teorie a comunicirii literare, consideratA ca relalie dialogici dintre doi
parteneri, intre care, dupi.Jauss, ar funcliona automat "prerljspozi$ia biectiu, wtodeL referenlial gi autanowt, analog celorlalte ce constituie
de a-l cunoaqte qi a-l recunoaqte pe Celllalt ln alteritatea sa". In aceste
condilii experienla estetici igi va dezvilui natura ei genuinl, ca nivel "wni.uersu!, pre.ctic", dar cure, c.a difercrcld specificd.?4i asumrt condilia
de intensitate a experienlei practice, ceea ce, concomitent, indice 9i subiectiud,, tgi proclamt Ei tgi cultiua autonomia?,n mod deschis, tot aga
cum celelalte igi asumd. refercnlialitatea qi fi.delitatea fa{d. de "exterior"?
-caracterul istoric al reprezentirii tradiliona1e, consecin ttl in long ue
Experien{a esteticA este legati de acect, paradoxal efect al litera-
I turii ca acliune de modelare, centratS. prioritar pe funclionalitatea ei

gi abia apoi pe determinarea ei referenliali - efect proiectat in reve-

lalia individului in fa{a libertltii de construclie/creagre a "realitdlir''
ca text.Indeobqte reprimati sub tirania necesit6tii, aceasti liberbate

este aici recuperatd i:": .2 nl.iirriiL t:ti.tudine esteti.cd , qi hermeneutica lui Hans Georg Gadamer pin6 la estetica semiologicl
op{iunea subiectivfn t:', .: i r_r,'tdi: ; l r.l, r rt,,. .i nsurgltlrt 1,a a lui.Ian &Iukarovsky, dialectica negativ& a lui Adorno qi, post festum,
cr'+iaklare,i;'ir fial.rtlr.rl ;i.: ,.t.t.:;1ia1. l: teoria lui Nlihail Bahtin despre "dialogism". Din punctul nostru de
vedere, bilan{ul trrturor acestor premise clare gi relativ ugor deter-
' | . r ':l , .i'::1 '.i::,i i,,i ,r, ,li.l ,i minabile nu poate fr separat de refleclia asuflra raporturilor lor prin
excelenlA actiue ct cees ce s-ar putea numi. produsul lor'tinit"; pentru
rl . :a-1.41:c;iii a evita pericolul unei simple ,si rnecarrice relationAr"i de "influenle", al
c6ror efect lirnitat"iv gi recluclionist, combdtut qi rle "estetica recep-
r,.. ..l :,- .:i.nl' t5rii", nu este mai pu{in nociv in cimpul teoretic in comparalie cu cel
.;"tt_.r.
propr:iu-zis "literar", ni se pare utilf tenLativa rie a adinci sondajul
, rrl ir,i.l (:il-tirl'
dincolo de asemenea repere, care, absolutizate, tind a acoperi miqcarea
'.,'.11l',,1l]':eIi-,l,l.l'l:i|]j;.;:i:i,ll'::';''i':.t.i... i ., ,..:. ,,',, . .,. 1,;., t ,.,;,.,',.1 latent6, dialectica unui spirit firni:iarmente ostil increme nirii paradig-
.,..;',-t1 .":, i?"i,i"{llli,:: :i,ti.:-::i,. t:1r,.. , , matice" DacA ceea ce se in{e}ege prin "qtiin!6 nonnale", susline Tho-
mas S. Kuhn, "nu vizeaeA nout6{i flactuale sau teoretice, iar reugita ei
;. .'lr,'.jir, 3.'Y,,,r I i:r;;j I , ,,, r. I ,: 1i.,..,..
const{ in a nu gAsi nici una dintre acest€a", -- pentru c6 limitele
, . , ;..:lesciils"leut,r'i,ttrii,:li.Oii'';l,li,,,jrt..li.iit,r r :J., r,rrij:jlitl:t,;lii,c
paradigmei "restring inevitabil ciurpul fencmenologie accesibil in orice
.11i:iiniuieazd nemil':rcrl+,grri,jca r:rirl,,.;r;1 i ,:.r,:ir,.l.i:.,i.;:r.iia;
.,i i. rl,*rmatica gi "firrrna"..rLirrrhaju]i ].l,rutri,ir,:ii moment dat investigafiei qtiinfi{'rce", -- "anomaliile" ce apar pe fundal
, , .., I 1,._,- ,a.i;11,1*.1
c*nr,radicl,orie qi irnpiicit pi:r:rir.rr:iiri.*, r,r;,, r ,..:i;r,er';i;il s*:rwe4to ins,igi reprezintA abateri inevitabile, ce {in de curiozitatea irepresibiln a
experien{a subiectiv#constn-ietivd. a l.,tr,,r:jir,i.a:i.,tiui, e,<pctner:r,d ee-Ei;nd.- individuiui ginditor": "cu cit o paradigrnA esle mai precisi qi mai
soar'6. relevan\aestetied, pr-in eiectrrl ei g,..;ri,^rirr,,,elitreratoir,.'** u*tr,rrru cuprinzAtoare, cu atit rnai sensibilA este capacitatea ei de a detecta o
anornalie qi deci de a prilejui schimbarea paradigrnei". Iar daci mo-
sociale. Adrnilind ca "toate fbnnetrei ac$iurnii co'r'runicative, inclusiv tivafiile de ordin sociolcgic ale a.cestui tip de "relativism" teoretic cu
g1o$gctya gi receptarea textuaii, r.*rprr:eintii care anl asociat apari{ie ncii paradigme in qtiinla literaturii lin de
o acliiine sociaid,, (Ha's
Lllrich Gumbrecht), recunoscind agadar in procesuaiitate criteriul evolulii aricorate intr-ulr timp istoric "recent", prospectarea dinamicii
ontologic al tuturor fenomenelor soci.ale, priina et ap6 cfltre dezideratul interioare a schirnbArii presupune explorarea, din treaptA in treaptA,
desubstan{ializdrii textului literar gi trata.ea sn Ja *rcl implica recon- a unor straturi temporale int riai indep")rtate de su.prafala vizibilA.
siderarea automatd tuturor O esteticil proiercbiirclu 'se in erpetient'o individualA, in actul reeeptl,
a conr:eptelor cure.te ale gtii'fei l.rtera- o estetici refuzind in cirip pro6Sramatic operelor literare sau artistice
turii. altA caiitate decit cea de limba.ie asemenea tuturor celorlalte, rebele

"amepsuatelrDttaiecstquaailuul.ieipmcsceeaopqni ttcedperupiini{"ticu,nda*l"odpgieoni famci.etneeritrtoq:iavidrdpoe"elodngceteircuae,ascsidc-s.aetpe,nrrdonutarranntigzrpolaundineiqnctctitiia*uotslrdedmi,etea(mvoneraieediretpiicruerinefiaa.nili fa!6 de auhrritatea unui cod exterior, centralizat, fald de absolutismul
wolfgang Iser, autor al unui "tratat" unor sisteme sufrc ente 3nr inqiie, (gi, de fapt, inaccesibile, c6ci recon-
oroa-rea iui Hans Robert Jau.qs fala ddeeslp'traexaocntoirmrieilceiupriei)r,fqetc-tueo", irr"rrqit
,,siste- stituirea fideln qi deplinA a unui idiolect este imposibild), a presupus,
in mAsura in care ea inlocuieqte o paradigmd anterioarA, o "frdmin-
mele inchise de semne qi modelele formaiiste de descriere", - destui tare", o agitalie ideaticA deloc identificabilA cu o simplA qi linearl
cercefAtori, inchrsiv profesorul de de ,,rz- revizuire a intemeierilor tradilionale ale "qtiin{ei despre Frumos", mai
voarele" ei la Konstanz, s-au ocupat
vizibile qi mult sau mai putin conven{ionalizate gi automatizate in refleclia
lui Roman Ingarden mai pulin vizibile: de la teoria fenomenologica a
cu priviie ra "straturile" operei, formalismil rus critici. Efortul de a reconstitui o asemenea "subversiune" conceptualA

10 11

i ,&NntifiI cfrRBEA r---_ r',qs, A!":l@tqegq:- .-.1

r:i '!i: ::[ialertaiita el i$r,tl.idi, pa.i'ant,xa], i.nLr'g ,etnrt:..,:hiri.t' ,-ji...ir;', .:',1 i;ate, in Geisie:sgesclich,le qi in cr.iticii psihoio6t'zarrtd, dar si in teoi:iile

"i:alirr'r:r": t'lir-r.Llrl d.iasi:"rt:i::1r ne pioal.* iiel4l4r;i ta atitrr ljriji.r.:.i)t,1- l gcolilor i'onrio liste;'{rnoti,.,r.1l " hr i \&blfgang Kayser, "formu'ia" 1ui Robert
i:':.{:rr:'rarr. r!c $..r,r.s,'ruafizrtrt, iixiti3J, ilt..'ii*bil iri sr:etiui'l;,: :'iiiir:."Ji,it.i". il
Petech, "filrma simpld" a lui y',rrdrd Jc.ll*r. "arhetipurile" introduse d.e
gf1,1,x1i1,i.i ,':1 ;:':'l.r"ad:gnral,ir6, :rya nirn $e schiie;i1{ *:a iliti s:r.3111ir ir"1{11i:(}!:
g"ir1.-i.r.,:.ii..r';r,if,,: li:nsiat.ti,ar. Ir, pr*tratlriz in i:-tre resitecti:i Ul :,:i';rrt r.:-it ,Ii-rng Ei gcoiila ea, tupct;u,l lui Ernsi t{,rber:t Curtiirs, "situa{ia" lui
Etienne Scui-iau, ''netafo'rei ,;,, obs*dani;sl"' ale lui Charles Mauron, cn
1,r'rr;1;1.;i4 1. 1* rcrr"gii:d, vchi!;n d* faty',. ?gi tr:rrpune deoearncJ;rt5. .ia tnl'llr'
taro':(,l peri:j.-t.ctjl.ei sircrr-:nire cl.r cea dract'orii:11, lsiadv'!'1i'ri1,rle;tr1r-. qi "teill:r" iui Tkrmagevski ii "filnc{ia" h-:i Propp r:rprel:intA ccncepteie

po ci:!rr-r $ii ii{:}$enoaz*, i':proxim;ltir,', w.rntr-rn;.ril* Lrnei r.}"qt,et.irri l'r:11}{J'ri't: structuro.le ernanabe d.intr-un sistem-eircl, a cirui voca{ie fixistA line
,
de o axiotra ficA u..Lrrle separalia di.ntre rlurlrsni'.i1 "fo-r:T r,e[i]r": cuitura, gi
,'; "e: i.e :.i.: :1. rtr ]'ecept5.rii".
cel al cx-perienlei urnaiie in sens social:;rr*risiil, piire irecuperabil6.
**t
A parcurg* in acest caz clisl,rnla de la rytiinla "tradilional6" la cea

"critici" coiiicirle cu un Fiforrr de reagozarc li;.',:ce;--i;ald a.rind in vedere

i-,!r:e[r; reFrer orltlrl.,at,iv pei-rtri.l modaliteil:a in r:ar* n,r]raiirg''r.;1 inainte de toate gcrrfiste "annrnali€" i* vclhiltty ltaradigme gtiin{ifice,
inapfc sd furnizeze un cadru epistemologLr: acc.rptabil pentru perceplia
c.,rirrunicativ6i^aincoiisidr,rarc rratura qi dialcctica sper:ifit:i a. fi;ptuh-rr
renovatA a raportului dint,re subiect qi "exX:;rriorul" sdu" Oferta feno-
ilterar nrn eJc's *ri cr:ni:-.'ilt, Lradilional : lr:.rntt, tr.r:inl,e-'rrar:id" u tt.tt,utrl
menologiei qi sociologiei cunoaqter"ii, care ateur'nc.tri,rl*tivuantitian.tter-upnsiJcruicAto"tuinl
variantelor tei'miloiogice sub care s-a int'5!iqat 1n linibaiul rur'lir-ljie- teoretic un concept propr;u d,e
rai'vecircil eaLegorie a "ronlinululu j" literai,u.^iit. Statzrn::ri.:ii t-ri rninr:it alt orizr:nt
rnigcare", in jurul clreia individul urna,n initiazA in perrnanen!6 de-
irtJ .iji sr*#lzi in accep$a sa din pafs"iligYoel{: a:ir'i€r:i{ril,1'e, contlctizgb:
rnersul constrrctiv qi" reconstructiv al "r,rlli biitii" *- ni s-a pdnrt in acest
ir: acele sis",erne est€tice ql pceiici airi"*ncrnie ie pcnt;rr care '-r'.la.lita l-e1."
repreeint6 s rn"frime gtat;ictl qi r:onsiant5, oiriect invanant aila'i. ni'tcL1n'" sr:ns capital" Ne m6rginirr, Ceocar4at,'i s{ anticip{m revigorarea
unei mai vechi $irec{ii kantiene in 'leiinirea fapburlui artistic, -.
?ncfara a ceea ce "face" eserfti?, Frurncsuliri aCistjc, {Jor.rrr!:t:;1 :,r:;n'ri}:
directie estarupatf; ult"erj{lr de "total,itaris*trul" consideradiilor este-
ftrd d,lar' gi poate tra ceiebra dj.socrere hegelianA in;.rw \E/$"t: (r:r,r exiuLS)
tice ale lui rtlegel, pl'in1"r"e care gi rlistincfia dintre "confinut" qi
qi Frte (curn exist6 ceea re erietd,). intr,; irn "conlinul" obieci.rv, rrleai qi "formsn', -. de-a lungui unrii filcln teclretic ce conduce prin fcno-
menologia lui Flugserl, gi apoi !rr*in sociologia lui Alfred Schtitz gi a
c*ng',ant qi 'Torma" plr,n car"e acesta este petceplit cie cftlre sr:triec:l; finn
elevilor sfri pe de o pa.rte , pr{n rrucrfologia literarA propusi de Rornan
sirnturile sale, "lratat lhe ea nat:tttb,'osuperioar6". 6rref;un". lrt a.rta Ingarden pe de altA parte, pinA la estetica receptdrii de ast[zi: prin

ciasicistA, fie ca natrar& "i.nterirtarh". precurn ?n rea. ron"rariticc, "confi- "realitate" se va fn{elege ,Ce aici inainte nu o calitate datAo substan-

iluf,ul" este plasai dineolo de ewnt , in aga fel ineit aceasti alits,'.r1ra..r"ai"e {ial[ qi pnrnordinlA. a lur:mrilor perceptibile, ci mai curind genul
de abrupki dintre sr,rbiet| qi obiect, dintre "intr-nst' gi "extcriol", proxirrr, Iiantui reprlativ aL unei sintaxe a elementelor - un tert -
constitui.t prin aceea cE s€ supune unor anumite reguli de con-
consacrA aici Ei acrarn prcjudecata autoritar*. a irrcornpatibilil5{ii irr;- strucgie interioar& qi, fat[ dc cele]alte texte (propriu-zise), \tt con-
ductibile dintre ar*"A qi realitate. In chip axiomatic, "continutul",teftTo--
text,unorizont. Operalia de substituire a conceptului specific socio-
/rce literaturii gi artei, vor fi desp6r{ite de "fornla" lor fh-rrnoasA; o
logiei cunoagterii in cadrul nolional al temei ca instrument analitic
eatntteA, a "iemeloy''nu sugereazl dintr-un asemenea unghi de vedere al literaturii echivaleazi, finahnente, cu o fundamentall rtrstur-
dec{t o contradiclie in a.djecta. Fenonnenul de "coexistenfA" a paradig-
melor gtiin$fice, incompatibii cu sistemul gtiintelor naturii, dar pe nare, de Ia static la dinamic, a insugi chipului de a intelege natura

care gtiin(ele "spiritului" il admit, a favonzat perpetuarea categoriei faptului literar gi, implicit, locul gi rolul literaturii ln praxisul
tematice de sorginte pozitivistd, rezultati din dihotomia artd-reali-
social.
t2
13

I ANnEIlt consn.d ::: r*-*--- ]i$jl, ALqE4L4l,Lnn qcq_ __j

t;a;;te;;aouionbcieecrctia.vraueodqiuiesgrueiibcaioeiercrtosurtlgrrianrncrili.iisevmiadcuuolaurilntpcrueleb"xeuuxieltueisrraieol rlpauotlrirno"en_faaacslrclp6irardlrrteeelraeri.aii;nileit.re-car irn.trq:rl*ntu decesiv,ft a rnomente].or ealit,atinre. rle rnauifestnre ru liber-
i,ilr:,ii i'in.ir't. di:lr':ie si subi,;:*{i*,'e) in. r*1rif,l""*, "rirati.-,i.tr4;*iSo'qiintnr""in't,ei::iqr"

"-""gJirl-;-l*6tri".liace a villui, ea ins6qi o structur[.in evoluliepind 1a i.reptele ., . t,. ,r ,ii ,jjljllir:lt ,;1;.,:,-; x.,..11.11;.;it .iiit1. .ri,i,i: i rr: .r ,r. ;.,i
i*alte r5i mai perfeclionate ale vie{ii
sele mai 6i socie-Lb+'ii ,,'

ue-i;,;;"*,e-fJif'""*r;r*ia;tgnro;?gna;-""e'"nOit1-"tiiaiifoi'ote*,"**lrs*uiar*tep*unecaarlAsuebeareixlienie.iel.{csiuadAltripsiiasronate5ocnacirntlaginuiimvlit[euLriroaat,rerapcdmalccue&sleoiinco,otiAtcungciuacliic's,ntifdnttavfmienv'acmc6tcfs{'pu!rruatrinehretcaY"ntsol,el-rednaininerlqiaecaloealvX,ergaagpcanccaareefsnoereideml.atzerioaa"etanevrppseereaurittarnaFtlzci--lrnerebtna'Ajianudd.c-et+coeoalv*aanfpo}ilrct:ial'rluuldeaii{lie'ttiir;arees1&n;'ii*i a:1 't: ),:
ii:r; 1r1"i,j,:

"*mriuJei"aEuz*a"*n"oglia""*ssiisrenmveeutdrlieueic,coonpntresinstii,tavutatiprvira[inbtinliinttraseateq"aci 0arn*eefiaanesultti[euindei"nsedexhivliedidrei'urr:aer leqqii autonei- l.:.''''.''".-'..-.'J1':,r.''.".

,;e tnt**

"fori'na"

Ji;At*,dEo*nenee-r**i"*u*eitr*rrutoeorx?ig-.uAc*,rm"rri*lJi.*"aen.l"otrie"iti-*"rnnrea".*nAe"**r'uprtltql*-i,o"aiittulzttfilrtip-ilii-iinatr*,lua*"np"ce-tactn"ifzaope'tchs-fetuni"uinroaoaseisollfsnrqe,on$oiib:aseclttrdluiiitucrtzrmeeliiaiienrn.teateniit'sanaieosrttmuega,dnltadtluniar&ncarn*l,ieafida'cf.nei1biatc;stieeliinle,bprnipiescecar{ruati{tocadenrbccel*rnidhse,alLocal,oatii,nee}otnllilfipeqaieubbitlclsliorteoviliadmriitlurnnseuoinc{ucieaec[lniqioeimibsii'u<itedpiinlaiteitreeiiuhtilfe.lertieieitcrr.ienCtd.clndeaodiadaieeiedtt'engtz5riefsenrl*isl6apsnc,lxno{ii'prcsv.aaatcce'pettgu'rsle6s'-)eciodvi,to-mrrifrn:*fila.naieerurstetde:rrgaramelt:ieiadii'cuiire."tiieci:mlsrddnns.'"seirb4i-eeonnolpso.sbrsnaribpli:;orleirnrteCreeuirjutilqopacn:iprdutcrtc!o"iaea'ire"nrerLefan$ptLtirtrrftrvepuyijeeire'euiiedicsar]e"n:irrlte,ic{ili*uliiii'rri;ennIliiJrnrraa*ll-urieaspr'4'maf:'nrfcetl#floiri&uasngacneui'tt:lfpirprcrA'c'nlneeudiaee-i--it : ' ....,:.., :, .r-):r."l4,LllUl . .,,, .."1..? r.. ;.:h. .. .i-'.,.,. ..
':',: -. :,r'LL.lir:t::l.lt;,,3i21rc]t1t;{;l "-,
(r:'.i:Y.,1 '.':iaia :.'"i:i'.j/ .i:.i.{

rrr::!{ifl.i;'i)irii.: fr€}r}iru. il fi"tr1.ti"acara eii:rt,r:[e're.rirpi;:,t*litf,.[ii, ilu,]:riqt:tui lirrlare.

''itiueluln.br,nrl"ar.inl, t{e-n lungui miienii lor o rr:preeer:,tarq r.}egativ# ,? ei/eu.i}}tle:yl-

snti.-el'eniln€nt, tn aqqa t"ei lncit e'xlrerlen{e clurabile i*ot ;{i

sedi ne. ltnte ?n stn:cturi durabfic, f,ofilprinfnd "intr-o nrdinsr $che..

r]:Latic,{, il$rerent superioare, I';rnea incor:.jur6"toare infinit, mai corn,

plexfi., lnnccesibil6., fluc'buantA, asigurinri individului uman &cea nefle-

sar* redu*ere a cornplexitd{ii lurnii ia capaa:itatna sa rle cuprin{ier"e ryt

f,c;rnula re" (.FTiklas Lutrrnan n).

cn l"{ome;i.tu} iniliai ai 'tricd::*i operalirrni de "problematizare" face
arnorf sA fie clelimitat (structural,) intr-o tern.&
un rirnp ele conqtiin!6.

-- aqa numitul "corelat intenfionai" (n,aem.a) al proceselor de sintezi
(noesis) -" qiorizorctul ei: a da sens (inclusiv iri accep{iunea de d,irecfie)
-tupE*tce-"nrosnrln"dogttJiueteldrrpc"uicmacui-aunofioi,",imderidffbc"x,a"rpeiiuu"tlboir-a*tqtiqaola*iifntttiatea.n,eeraits"*icepuuueaee"osa*cfst"i"ii;eg;e;-lb;riritptr"rii1*oliumi"r*aml"d;v[ul",aeaiaidc&nbilduineastdeloiuccirlndeeonui aixtnasiesipdraps,tcoiotolccehiarizienieiteciedt!laoii'6gefzra,tMile[acanuc,oliiotcutpudeinetrnesnflfelnauriupdaicinlrveieinlcieureladeoxmd'tmieevc"adtficuirnodreicnedtnuap*icnlsrtnup,gad&Liouta'lidnvsucneeuisom.hpltinxrrievalrafiJitincrrraranebamt!eirae[neer'i
uner expenenfe este totuna cu a o transforma intr-a acliu,ne motivatd.

in vederea unui scop, ceea ce implicfi tematizarea timpului istoric, pe

o ax6 pendulind intre experien,[a consumatd qi agteptarea experi.en{ei

viitoere" O asemenea relativitate funciar6 a "schemei" tematice ca. se,?s

?n nriqcare ii conferi acesteia din capul locului un caracter conven,

{ional, determinat de realitatea curgerii implacabile a timpului. Rit-
murilor subiective ale desfd.quririi trdirilor le sint impuse, de aceea,

141 15

| _lNoRnr coRgna __ ___-l ALTER. ATTER EGO

ca necesitate social6, unitAti "obiecti'rate" ale sensului. - semnifica(iei, Avem de-a face, cu alte cuvinte, cu acea "iluzie ontologic6" auneilogici
ab solutiste, transformind constantele ipotetice in finalitdfi absolute,
categorii ctr ajutonrl cd.rora se '?nh.soard." intinderea experienlelor qi intr-o miqcare reduclionistd, denotativi, ce admite conditia lor ipo'

acliunilor, repere in interpretarea experientei qi conturarea aqteptdrii, tetici qi conotativd doar in chip mijlocit, secundar. Tot astfel cum
dobindite cle individ in procesul de eocializare (pdn limbaj) qi folosite
viziunea prirnarA despre lume percepe evenimentele ca fiind inifiate
de el in comunicarea cotidiand. Tenri,'*:r:alitatea genuini a actului qi dirijate de o voinp (inc{t, aqa cum ardta Piaget, fiecare obiect in
migcare va fi descris cu ajutorul unor expresii ce-i atribuie o conqtiintd
relevanlei, marcind condilia evenimenliaii.:' r:. t:trt.i:uii.t.;:, ii.':..',:,t:;,, ii:.f; qi frecare eveniment va fi redat ca acliune intenlionald), societdtile
ren!6 intre doui etape convelional a\*:',. ie,tperi.e't"{0, qi alttpitw'e) ir, superioare recurg la constnrc{ii abstracte, "lumi supranaturale", ca
desfdgurarea acliunii sociale este acurn suspendatA, intr-o desprin- tribut pltrtit aceleaqi logici subiectiviste ce nu admite'tntimplarea",
dere aparent6 a sensului de contextul pragrnatic nemijlocit al situaliei pentru care "totul se leag{", in aga fel inc{t interpretarea fenomenelon
se confund6 cu identificarea gi "numirea" unui eveniment originar,
in eare este utilizat. Tendinla individului de "docurnent&re" a eveni- punet dincoln de care nimic nu mai este de c6utat qi explicat. De aici
mentului se exlinde la scara intregului sistern relafional dintre ac{iu- qi reprezentarea despre dublul sens pe care l-ar cultiva gindirea in
relalia ei cu substanla, pendant al acestei duble relafii, vizibile qi
nea sociali gi formele verbale, care, odat{ desprinse de intersubiec- invizibile, "de suprafatA" gi profunde, in care s-ar concretiza coexis-

tivitatea concretd, igi arog6 un rol central de stabilizare, coordonare tenta obiectivului cu subiectivul, -. substanla frind, pe de o parte,
qi planificare a ac{iunii sociale. Deqi utilizarea formelor verbale (vor-
materialitatea reald., determinabili qi perceptibil[ prin simluri, dar
birea) reprezint6 ea insigi o acliune temporalizat6, limba se constituie concomitent qi mai ales esenfi din care acest realiter s-ar fi intrupat
qi in func{ie de care se cuvine explicat. In clutarea originilor, schema
ca un sistem cvasi-ideal de suprastructur6 a tuttrror celorlalte acliuni s ubiectivistS aj unge s6 substan! talizeze insiqi subiectivitatea origi-
de o anumitd complexitate ternporal[ sau intenlionale, in aqa fel incit nar6, acel "eentru" pe care gi-l inchipuie ca origirre a tuturor acliunilor,

fiecare relatie sociale concretA, fiecare desfAqurarer a actiunii sociale - iar pentru cI Originea devine "faptd" doar prin intermediul ideii, qi

se sedimenteazd intr-o memorie colectivA inter- qi supra-subiectivA, numai prin id.ee evenirnentul perceptibil se "formeazi" in chipul in
transformindu-se in concepte "aranjate" intr-un sistem controlabil ca care este perceput, qi ideile vor fr la rindul lor substanfializatn, ca
funclionare in institutii prin excelen{d sociale (famiiie, religie, econo- elemente ale Originaruiui, intr-un "inainten'ce precede intnrparea lor

mie, literaturl etc.). Max Scheler a numit acest complex de structuri in faptil, aqa cum apar in lumea direct perceptibilA.

relevante - teme conceptualizate - "viziune a lumii relativ-naturale", Reverrberafiile acestei logici absolutiste in filozofia occidentald, de
ia AntichiLalea greacd, prin medievala "ceadi a universaliilol'qi pnn
impusi frecirui individ ca a priori social-istoric, ca un sistem de semne rrrtionalismul cartezian se cristalizeaz& finairnente in formula hegeli-
an6 a Originii ca sintezi de substan{A qi subiectivita.te. Prin Hegel qi
preexistente, cod ideal al realitifii. Limbajele naturale preiau qi prin lingvistica saussurian[ gi post-saussurian5, crede Derrida, ele au
p[tri,rrs qi sint prezente in culturologia actual6, in conceptul timpului
manifeste specifrc trAsiturile "universale" ale schemelor categoriale,
prin care lurnea exterioarfl'napare", devine o "imagine" reprezentatA "gindif,' prin miqcarea spa$iali, ca qi in substanlialismul gi cauzali-
prin intermediul lor.
tatea originarA cultivate de un logocentrism - "teologie a conceptului
Procedura acronizirii r6mine insA funciarmente legati de con-
dilia istoric6 gi subiectivA a individului care o inifiaz5', a infinitdlii absolut ca Logos". Pentnr Saussure, de pildA, "sistemul" constituie
ontogenetice aflate labaza filogenezei: paradoxal, agadar, obiectivi- principiul ordonator suprem in virtutea cdruia bagajul de cuvinte al

tatea "exterioard" va putea fi conceputA doar pe mlsura gi "dupi chipul L7
gi asemlnarea" subiectului. Schema cognitiv6 nu face dec{t sl repre-
zinte "l.umea'' conform logicii propriei geneze, ca obiect "dinamiC', in
acfiune potenfialA; localizatintr-un spaliu imaginar, in relatie cu alte

asemenea obiecte, el va fi plasat intr-o ordine evenimentiali, in timp

ce, pe de altd parte, fiecdrui evenimenti se va conferi o origine cauzall.

16

i- @&qt q - t_ F:GO, AL]I]E, 3l,r Ee 4qo- -l

liur:ej. lirrrbifi

st*.1:i:iiN t:nr*
Ercate in ag*;l {::i ee:lir.'"iiii,,i:r;uI{iariii,,iii',r:r*ii}i.,ii'i":::ri',r:pi:rt1lai^tlrr",ei i,fli;rciir:repu*cqltsccni:vtter t,ru:&arele{iilorqn-iclgiinesccollfigurai,ineayacierjsticfr?ntr.osee.
rriare*l rg"e,"retefl,,**I,derrnneil*irislparuerseurprz'tr|:*idinprmiftna***:niseinr:frietctcurr' *rfclnlislirn:ctniadfii.acdeeeaoEiei'o'noAtuJeL-
ider"rtliJt ri

Lo* r'"r*rrfij-tnciL gle triEti,rra iq{r.i'i,,"?.ijri,ui;liJli:.i; r,*,Riru,-rit:i veli;i,aI. ei rtrcar pc i;eUa*d]xr.r',tf.t,i*fn*dfto,iii:*;sit.i*c";erri"elrolr,p*s*r,cie,aa;z"i_rntee5tone,'*!titicarirr*lur*reatuqtutr-*c:B?.:,1rtnt.er:-ti,or-i-lialidnn:*e".*{reai*.,,vd.la'ersistls$":tuaitlulur{ri,1err.ig:it:li,i{irlr:l]d.ar\,s"rlp.1ii.rrr'Xeioqlatetit,re'sgaaccttal'tia,"vutr'ci".nan-z'caltredi iexciclbti*lnraunenta^iagslaiwgtt6iaetinu{iscicie,aeotrrnrieqtsrdnseterptcueiutsscAn-o-
iaLur;r :,u:arcni,iicant'Jlfft; * fr{iri.r.iriiii:r:.iii iirilrt{.i.,'Lr;1,.,r/'i} el".nL i?ia**esihili,

pen'f;ru i:fr ;lr':tr:tfi, pr.rr spir:ir'i,rlali ryr itirr; t:: pltLll ririr-r{l'rii, ilnne .c1"i

dclirnit,*x',:, llnr:it eioar nierllniiir-,ir-nfri, iriru;.;irl*;i 1,t,;: a,rtr:iit;S ssu lriruc-

ii'i,r.iit'ii.[&, pun'L* tdei:sebi, f':il,i'i ..c,,ur;i si,: r,iii.iriqi!-1.r, rh;p,* $irr"rsslrrre. {*.

uistrr:r;r itr* i:erer:hl ";:ori[inul'll'fi.rmiri", lrrr a,lqli l1:ll liricit, txrrLf?rrm reg-uLii **,,foar*,n-tr**rtr,r,*o*r.'.6i,rr*it***tit'lf{lrluali,1aaLr'Xi?it.elu$c,liirll'r;ii'iltrr:-,;-',ii.l'11'.,,irrtp".iteir.cei-{librc:,X*,ejlri''{il:'i,i-l-":-e:,"r''tra;dit4''{nii;urfrxSrf.'}i:'e:*K.fr-iste't"ell"l"roncaiccrienacpnreciitegiztf'nfue'}rlelaLar-'n

crtd,w!.ti., free&ruj €,*r.nriifigulll, ir tili:erprl:;*:},: i;i:1. sing1lr ,..:reu?-nifie aL, tcn-

r.1ifire nccesarS qi suficieut* pen{,rr.r iliflel'r,lryir:rrir. L:i rE:cc.utrhinarcft $en:i-

nclc.,r. n;'l cogrnos"uri ruei;afizi.c r,iurrlrrslte "lrr,-li-iicrl"" in in&gur'lt 'in ce.r'e

tregitre sSriritului unian sLsitinesc frili:ria raate:icl: rlr*utura l*i nr.ateriaii- t;;i'iJor,iciil**j;u*t1+ll,g,l u*i-,,*$;ft'rii.*upfiv,{+.i:ri,:J.l.il,,dcJt.r.in,,utt,:e,,.r.il.Ll;Li.i{ri,5,'.ai{tii,ti;l1;:ri.?i,i,i:.;ilrr!ti:::'i,u.rJ..:i,,iir;j'i1iuis1,*.e..{rnii1r.*.y.tiiitr1-ii,t'iiL111,;r\),'];'.rr.r'r.li,:u'i):l;r,i,:':,ri:,.ti:iirit;.r"rt:l:iD,rtt'i.ure!i:vr;ti,i1in"icrcilailitTl,-pi.l.-trtitaiiecvmipiudrd;uo1,gr{'isilnLqa,rj}*trl1s1crair.:re-m.'''ra1riela-

f,alteri:,ernporal& devin obir:*Lc alqi u;trei lpl:ir-rni ah*lpr-atr-rrnire" ?n suc-

cesiunea acetstui "rnudel iii"rg'"'is'li*" aI .lurr:'ii i;rsi:ii;r"iit, c{e liagvi*tica

stru.cl,ur"alA, grar.natica gelritl-fil,.,i*, ti].oli*Iia arial,li,rcd a iirnhii, tecr-ia

actelor cle iimbaj, tet-iriii r:iircrrigl,it:ii a ir.rforma{iei r:n"l fae declt sS i*;a-ur,li;".;..r.ii;*';t,l;i,t1,r;r*i,r1'ilr*,gl,rili,ri,:.,s:.i0pir,r.,.j';-,l).i.li:ir.::r'.::lg,l'rIl'ri.|r:ril'rr1r$-.i!!,i:t-i-i,r;:,.r,t;r:i':;i'ljtl!l'j:i,jr-.!,.r,';';'rri,l'trr''"ij:i1''re'1'iti.ri':;ri.:lLu.rr;'tcilr':ior"riL'.if.iiqr4lri"*tliiri;injl-{arIiu'Lu{r':sn1"'u;1l1li;:erltir'llrl;'Alluei-rs-'

protroveze in cotl lcigocoritric ;ri Oligil:rn:-lui, t{in caric "overtimenteltre"

individuale ale vorbirii sl.iLr ([es{rrt:c pi'ecirrrr,i frazi ;riirticu]nre aie unci ilrr.u-*Irtr{rr,r"*d,,r:J{jui:i'airiJil{o:, ;;i-er'i.:liric:;i,lto..rl itllf:i'1*,'i'arL-li,r'i:I";i":1r''';ii' I rlf'r-r'+;,ii:i'r*:ptl$r'':{s{ilii1i'"lrrl1l '1niirnel{-ii1,i.i:il!Iv{e'Jresiav'
re$rli gerrerale. No{iunc* axiornat,icd dr, "superfic'ilJii",ate" este de l,rlilqnir(r{:t."r.:,ilt.str'tl;ri;'i"1 ;'r1i1i1;-1" j'i i: :;'r i':
aeeea preferatd n'pi'ofunzirnii" ii:l st.lrs her:gs,nririan, pro{unzi*:re ce apar-
tine sl"rbiectulul, non-log;icii:ft{.li qi arrrbigruLrilii sa-le, * o1'o deviere sfrtre

"prcfunzirnea" ternporalizai,*. ar 1runfi in d,is:rrilie intr"egil echilibru al irilai,it i'ii.! iil.:'iiii. {le $i;rirr',rr:ll :i''r'i,,',111:.]'-r llrl"ii.i ifirinr"li1lF!'(}&;la}l':'lii!gllrt}l
sistemului. De aici gi reticenfa ctmr:{,urrili*,irnului ciasia: {pe iinia Sar:s'
eure, L6w-Strauss, (]rein'ias r:ic.) "vizs.vi cle o sc.ty:.anLic& ce ar avei{ p.lt.1 ,;t:i.11ii,r:n.Ui,,::Lr*,.ilr,i';tLrlt.li::,':!.i\,.'.,1:iii'ritirrtbiiqil'{:COnt'Urefl:[6pcllt'r"ll

preten{ia si descrie o substent5 psi},i.c6" ireduclibil& rtrin purrct tXe lifliir:*$rri{:',iittiX*.:t,faltli'l,tt,ll'q'i.i:i.r.ir:irilr.iin.i,iil.Liil.l;..!tl:tl.:'i,r'L1iii''";1l,".1i,.;r1:'.{it',ii,1;.:1rtr,':r.!':,i;,lj.lirr;I':'r,.ilr'l1irii:.ir'r1,:+1-ill:l.l::pi't..r1;;l.i;rrr.llitli,i'l:iirplcl+'r':!ri:f'll":ir{'*[::opttrlr'fr'ie,tlizluaivrrrrl-;'rli:tiai;nl rq:rir:'AailrnltL}'Lrfir'

vedere categorial gi punincl din nou ellb semnul ir.tretrAri.i. principiril :{iiqgIAf;rii.il:;;a"i*-orqnm;lil.irn;alld"lli"qhoffr*ru.;ili"pn*ie,_'l..erldfirrrir.;i-i;-*iul.ln,,i;xa.J-i*tcjtl,'ef'il}te;{ii;iip.s*:r.a:.-qo,inrdii*,'ni.iuellrn:ttni,*b{.*ll1ri.,$t,oad!,lir'.ru,n,,fib{iti,,,,icitrii*ui',areutx,ri,"ri"j,plrr-o{mli':'v?i.i;rr-,Fi*.,r*r,:,eenr..,,ii"llitci:.dt,o;rn:,oi:lri':n*i,:-..ul,i:ioilinir'ill.{l:cvrn'f-iir'ii!itp"lqliia,lrf:xvilitr..i'tlu:leit*#'*rn,rlrt;$e,,J.uE"lci{rllilL.r:ie;liiiiixL'prl.exso.:qil:r}inqi*;ahliu1{t*t;Bplu{liil]nui-frtrrLfct'1.'ioii+:niz1lvneipnrlnina.{flreroc'}n1eig$'liadri;p*c"npl"a-'iotee"lrritetfalip-rra'csr{Jvrm'lt&uleaeii'it'zrvbridrterdiil"'i1.$l{:e,rteoii}eeiiic'a.iitl'arli''ebtraplni'lt-ttiitde'psv?tF-eiminlrroatlxrriaitCaurtnrtrir.tie6nefr.ri,{rcn",rik)rnnapefoneedc'urliireeco,ci;rr"renoa'tnterrl'rrunac"-e"xleaa!qseeJli.tiusrutrpuae:eili---t

iclentitA{ii (Greimas), exprinr.at fn eiripui ceL ffiai frde{ de linearitatea 19

binarS a rnaqinii electronice. Intrcgul e l'antai dc rnetorJ,niogii propuse

pentm analiza "conlinuturiiul'verbtale, de la rrea "naivft" a qcolii lui

Berelson qi pind la cele ale lui Scur"iar;, Fropp, Erernond, Greirnas,

Toeloroq van Di.jk, cu terndnologirie lor' "firrlnaliste", sir"rt esen{ial-

mente iegate de o asernenea premis5 frxistd, de uneie qi clasificf,r"ile cu

arntrilia exhaustiviidlii, sperind a epuiza toate eapacitAliie de cornbi-

nare sintactic& relevante semantie. Concepteie perechi temaIrema,

tapics lcomment, type ltoken au f,ost elaborate cu menirea expres[ de

a "compensa" efectul temporal, de a conserva i;emporalitatea intr-un

obiect stabil care, in fond, nu reprezint6 decit o suspendare mouren-

18

ANDREI CORBEA ALTER,ALTEREGO

entizeaz[ ca diferenld. ("asimetrie",'tnsufrcient A", uvin6", "neidenti- unui semn ca reactie pe care individul o produce la "semnalul" acestuia
tate') a'tnteriorului" vizavi de un "exteriol'de necuprins altfel decit
prin "gind", prin schema cognitivi verbalizatd, non-identicd qi de aceea depinde de bagajul de experien{e de care dispune in acel moment
ietoricl, tranzitorie, dar gi activ6, ereatoare a unui "extniot''pentru
sine. Relafia dintre culturd gi istorie, culturd qi societate, culturologie individul-interpret - un semn posedi o multitudine nelimitatd de
qi praxiologie se poate de aceea numi dialecticd doar in rn&sura in care
un dat ini$ial, un comportament devenit obignuinli sint puse sub interpretanli posibili, cdci prin feed-back nu se restituie niciodatd
semnul intrebdrii gi cercetate dincolo de aporia "conlinut 7'forrn6." gi emildtorului un mesaj identic cu al sdu, iar aceasti asimetrie din care
de iluzia lor "adevdratA", finalistd. se nutregte dialogul face posibili in infinitul comunicdrii o (in prin-
cipiu) infinitA acumulare de cunoqtinfe despre "exteriof'. Semiotica
Aceastd "trezire" din narcoza logocentristi presupune recunoas- lui Peirce depdgegte structuralismul saussurian in primul rind prin
terea naturii comunicative a rdspunsului pe care orice organisrn urnan
aceastA "pra gmatizare" adefrnirii semnului; exclusivismul semantico-
il d[ presiunii "exteriorului", a caracterului sAu realist gi constructiv, sintactic, tradus in binaritatea modelului, cedeazi in fala unei a treia
iinnsd,itvaidnluea, lem.ijlMocoidnedluplrtinriaimdipcliaclasreeamnpuultueir,iiu"ncdoenasctreulacgtiivese" ma nciofincgantiitnnleui
mimetic gi subiectiv-creator: incercind sd descifreze mesajele din "ex- mai deterrnind un singur semnificat totalitar qi logocentric, ci trimite
la un du-te-vino dialogic pe traseul mobil al interpretantului, rela-
terioy'', el il va reconstruipentrw sine, ca univers practic (Lebenswelt)
asemdndtor realitd{ii obiective, dar niciodatd identic cu ea, deqi tinde tivizeazl. "ordinea simbolici" prin chiar iibertatea de construclie a
"asimptotic" intr-acolo. Constituirea subiectivd a "lumii" conduce c5tre
un concept care, chiar daci presupune o unitate de sens, nu poate limbajelor, datoritA cirora ego il transformA pe alter in alter ego.
atinge substanlialitatna, Sensul va fi conceput in act,in interac{iunea
Desigur c?1, aga cum avertiza Bahtin, fenomenul pragmatic nu va
rela{ionalA a obiectului cu subiectul, in diferen.la Lor ca uni.tate autono- depdqi registrul subiectivismului individualist (qi in ultimA instanld
mA in migcare, dep[gindu-gi continuu lirnitele prin deschiderea cd.tre violent irafional) c[tre care tinde neostructuralismul (in orizont hei-
deggerian), dac6. nu se va raporta la socialitate, la fundalul obiec-
"exteriol'. Limita ii ingiduie insA pe de altd pade qi paradoxala
tivite$i. DacAtetnaindictr mai curfnd o absenli decit o prezenli ,-vezi
libertate interioarA; ca reflex asirnetric al necesit[lii qi raodel i.mper-
fect al "Lumii", sistemul diferen{iat in limbaj serveqte, prin specificui negatiuitateo funciari a informafiei sau statutul diferenfial al sensu-
temporal al discursului qi libertabea de initiativ6 conqtientizati a
subiectului, unui exerci{iu anticipatoq rrtopic, capabil s6 expr{me lui,- odat[ foruulatA, cApitind coerenla semantic[ a unei izotopii,
"imprevizibilul qi chiar inadrnisibilul social", in aga fel incit limbajul in
miqcare se consacri pe sine insuqi drept cadru fluctuant, diferenfial, tema devine text, capLtb o structurd. verbalA care o fixeazl gi, intr-o

niciodatA coincizind cu Unul - principiul logocentric -, ci pendulind intre anumitd perspectivA, o cligeizeazd ca semn conservat in memoria
codului imaginar aI tradiliei. In permanentul demers prin care iqi
stnrctura absentA qi (cel pulin) binaritatea alternativelor (ego qi alter).
avanseazA ipotezeie interpretative, tent atizanfe, subiectul individual
Statutul temei, a structurii aparent stabilizante in acest flux ca se angajeazi, elabor{nd noi sisteme sociale, scherne de reducere a
sistem de-centrat, nu rnai poate pretinde a incorpora in expresie un
complexitdlii lumii in limbaj, intr-o ac(iune sociald, prin excelenld,
inexprimabil stabil gi exterior, ci trebuie si se limiteze la a-i re- incit se poate considera ci producerea sensului este o devenire, un
eveniment al praxisului, 'ndocumentaf in textul-izotopie. Prin chiar
cunoagte provizoratul de sirnplu instrument epistemologic; qcolile
neostructuraliste (Lacan, Kristeva, Derrida) au enunlat chiar ter- experien(a anticipativA pe care orice act de limbaj o sdvirgegte vrzavt
menii unei'logici a dialogibmului", ale cdrei riddcini evidente se afld de scopul urm[rit, actiune atetnatizanld echivaleazd, pe de aitd parte,
in teoriile hermeneutice, dar mai ales in pragmatismul semiotic al lui
Charles S. Peirrce, ce afirm[ din capul locului cI orice interpretare a cu o denunlare a reificirii discursului qi cu consacrarea autonomiei
sale fald de orizontul "exteriort'al Realului. orizontul necesitd.lii estn
20 libertatea, tot aqa cum orizontul libertd[ii este necesitafea; echilibrul
dintre cele doud "imperii" reprezintd, aga cum hegelianul Manr a

]-.*rt:"Q

alIgROLl$g*
I g,o!-*

.ftrsjua*niire"ecir,o*ranl"r.te"tinolo5ul.du*"0i-crfi#lieea.fr'fiannsftn'teitlslrsihLtirre*eiono:rtoi-*lfa,e{rn,ceitrvp#"irfa;esoleensiilenunt*tlrfoslru*xlrlieutcevei,reaapntrtsirti,uririsr'lo'r"mranru1ql:rcu.riaii.rn*Fsnnutlq'r!api "iidc*ihigrr*;niraliuEuer;rho-uns+--' r]f,r;-:! 1i gr ur:lri "tri-5-ird" egietice fl* p,rofli,.$ C*r enncrefiearq, e il*ri{lt:h-ri

*:aiq: rIl.f*rfnru t't, e.":i.etit& n oilhicctr.i.lu;i.. t'ii.s;l*.'ri fia uoa .,o*136lrr,{ iiri iJ,r'r;..lru.ni-
clltii.i.':. r:iii.repai,6. '{pr"rn i;r*i.di.ta fe, dar gr.l r,\'irrr!r:-i) *+ cli$eelrr hririi]t,tnr,r,ri:l

'l,. Litii ii;r hlrqi.;rer r tri ce "

*''o.ri: ",.:'r.e*.if rfr rn,rrtreiui $ang$'ilr"iFI-r al ilil'rn:".it*.{ii ser:r:nul;-,ti *st,c

ror:i:*!i.ll ;.,t1 fu.irqi.,elnl dietin*{.irri hep:r,1i*i,:r"r riin lr:.": "cu*!inlif;' gi "{i:nnf,",

i"u,i rlllisci:ii;1r.,Je ei, fi*r in aut,:lrtl;sar"'n$. {iperfli ir.r.rionil:irf," f,ie in i*$L:or,'rto;l-

inei. a.r:i1,1,''jiqi*l.filr1{ir.,5, ca.lit*.t* de r;*:Xlie c}}-re{,LisntA. al, n'exi.,*ri.r rnlui".
fiirn1,i*rnafic& pentru "o:ela{ie la|'*li'i:* diiiire allnbele filia{ii ale stt€i,icii

heg'r,:lir':rc q;*tr, {r{lnsl*nta pe care arjrllnxitL cntng;;,rii ccunosi:in rl"rols1i.t,

co^rrtrr:rl) iiEi. 1u,i tft:org L.,ui[racs, de atr n sa Ifsr,deff". et,get "Astlt"t:!.r,&. rednr:t,rr'if.L

in an.[i prinuh,r'i rdzbe i rnondiatr, undr {i]nsn{irl intrepnnr9r: (o ultirn#.

llentrr-r- eli t*r:ilafiv,t de a teoretiza aulonruria r:;tetiaului ?n{r-er rnanifl-
rS. a;:rr,xg:e crlceenA. qi pfn* ia se:l'ier'lle snl* sLin ani.i '$0, de.'$rritorii

p,eri'r,nl rlfunsiva dogmatieA a realisniLr!ui soq:iab.st. Paradigrna,es',i,et'i.tc-

f'orr:r uU s.tA, dermrin an.td in p rima j unr A.l;ate ryi *iai. t-ri n e a secolu lui n cst rcl
a pronrovat ia rindul ei un autrnon'risrn bn.zat pe fetiqizarear a,ga-risei
o'liri:ibi pur:l.i**:". desasralisstft (pril:rt.l"l:.n ecol:, tirziu. a]. eemiqrtirii lui

Ileirrc] a.hia iie lingrdstica pragmaticri a 'tr orhiii"; Eugen Coqr:riu a

fcrerh acela aare a f'onnulet in rnodul ceJ rni*i exnrlicit teza, funr,damentafd,

clupA ca::e *rgn-zisa "limbd poeticd" nu r"epr*zintA deett nivelul la eal"e

e lir:rb$. nat,r:iaLfi. se realizeaz& pe deplin ca fiiric{ionalitsl,s,o cu aite
q:uvinte r:& pnezi.a, iitera-tura, constitriie tei"emrl preclilect f'e oare ftre
loe e1esii-,t"i:gir"efi l:esurselor inter:ri.e qi poten{,i;rle ale lim-bii cn {irnb*j

irroreriv. inl re pc'edicilatea ,rnni tcxt. ce inl,ri. in cornpetent,r un( i

"grarnatit:i a p*eniei" ryI es{etfuitntflo sa nu existd o per:lbct& sirnaltrie,
e.i-r:i pc*tica "lingvisticil nu se simte cituqi de pu{in ?n ur,i.su.rA s* eixplice
i)eea cr fnri:e ea un text tn care trd.s*burjle "poeticitAtii" nu apar deloc:

s6. trxrari;l fi tofurqi recepta.t ca "est€tic".I)e {"apt, ?nqiqi forrnaliqtii rugi
fiu 'proFu.fi, irr pofida fixa{.iei lor asupra texiwlui poetic, un criteriu
ftrnc{icnai de defi.nire a literari-td{ii qi esteticitAgii: binec'onoscuta
cle:nrcrrstra{ic-. cu privire la rilezawtctn.ntizsrea,lirrrbajului trlractic intrc-
ducr. f&r& eloar gi poate aceastd prernisd funclional[, decisivd pentru
yrarildigala comunicati'rA, uncle diferenfa dintre literar qi non-titerar
nu mai este eocotitA drept una suhstantiald, ci doar ca dif,erenlA
funclicna.iA. a utilizArii unui acelaqi mater:ial lingvistic, iar calitatea
utilizfri"ii sale ca poezie/literatur6 este identificat6 intr-o dislocare ia

polul receptiv, fira ca obiectul-text s[ sufere materialicegte vreo_rnodi- ficlionalitatea, care, fale de non-fictiune, provoacd tocmai asumarea
h""r" - in aqa fel incit se impune inslqi inlocuirea termenului de dezv6luit5, conqtientd, de cdtre receptor a capacitAlii sale de inter-
funcliepoeficd, ca cel de functie esteticd. venlie pragmaticA, relativizind iluzia raportului strict referenlial din-
Pe aceasta din urmd a defrnit-o intr-o manierb preluatA aprape tre semnificant qi semnificat, dintre forrn6' qi mnlinut qi afirmind
integral de contemporana estetica a receptarii semiol,ogia lui Jan astfel a.rtonomia qi puterea de ini{iatir'[ sosialmente relevantA a
orice substanlializare a esteticului prin chiar individului uman. 'In loc s6. reprezinte pu.r qi sirnplu opusul ei, fic$iunea
Muklarovsky, ne comunicS. ceva despre rcalitate" (Iser) printr-un nou tip de mediere
considerarea "seu."cspa1iin*gpeio principiu organizatnr al "lumii": ".Arrn spus intre subiect qi realitate; Hannah Arendt o socotea drept paratlignlfi
c[ toate p6r!i1e co*por"trte ale operei de arta, atit cele care lin de modelatoare a cdutirii sensului, a travaliotrui semiotic pe care omul, ca
expriml valori extraestetice care fiinld. "culturald', il trdieqte prin excelen[5..
conlinut, cit qi cele care lin de forma,
intra in raporturi reciproce cadrul operei. in ultimi instan!6, opera De aici qi eforbul esteticii receptdrii de a aprofunda arbiculaliile
in esteticuLui intr-un demers ce are in vedere specificul realist-constmctiv
de arta apare ca un autentic ansarnblu de valori extraestetice qi ca al culturii in dialectica libertilii qi necesit6gii, pe baza cAreia se for-
nimic altceva. componentele materiale ale operei de art6 qi modul in rnuleaz6 teza cu privire la capacitatea de crca{i.e sociald prin lirnbaj, prin
care sint utilizate ia mijloace artistice apar cu rol de simpli trans- cultur6, prin literatur6, definindu-se Frumosul ca rrranifestare (exper-
mi!6tori de energii reprezentate de valorile extraestetice, $i dac[ ne
vom intreba unde a r[mas valoarea estctic[, se va dovedi cd s-a difuzat ienld) dezv5luitd a acestei capacitdfi.'?erforrnan+yd fur acelaqi tirnp gno-
in diversele valori extraestetice qi ci nu este altceva decit o denumire
sintetie[ pentm totalitatea dinamica a rela[iilor 1or reciproce". De- seoiogic{ gi politici a cornunic6rii literare, ea se manifestd prin aceea ci
monstrali-a avangardista a ar[tat de altfel c6, dac6 arta reprezinta
poate ca-drul cel mai adecvat pentru declanqarea unei experienle aparentul moment de neputin{A al operei, intemeiat pe caractenr'! oir-
Lusntoertic.e,a,reteafancutee"stsepqeicsiainl gcurerualt;ea(coebai.egctateesatretipstoicseib)i,ldcin,utedooraerticd,ateoarits6e
poate declanga vizavi de toate obiectele universului practic, r-rnde arta tologic al fic{ionalitdlii, depoten{nazA insfryi rea,litatea dorninantfl: frc-

qi convenliile ei nu furnizeazh decit un situativ al unei aseme- lionalitatea lumiior literare demasc5 drept fic{ional[ preien{ia realitiilii
nea experien!€, prin excelenll sociale. i^ncotinlnteixret a dintre practica arbis- dominante de a se da drept adev/rf'" (Siegfried J. Schrnidt). Frj;r acest
travaliu ernancipator al fictionalitAlii, text,rl literar func{ionalizeazi.r
tic[ a avangaraei qi teoria estetica a unor Brecht, Bahtin sau Adorn{) capacita.tea selectiv*. a unui "sistem de sens", iJ. proiecteazfr, prin chiar:
este in acest sens revelatoare. Esteticul echivaleaza, dup6 ei, cu un alt
tip de relalie cu Realul decit arrnonia "desar4rqitf" dintre "form[" qi rnarcarea lirnitelor sale, intr-un anumit oizcnt, decianqind astfel proce"
"conginut',-fals panaceu qi instru.ment afirmativ atr acestuia, aqadar cu
oporilio fald de un Real completamente instr6irral, cunegan'eo in care sul serniotic la intensitatea experienlei estetir:e. Datorit6 fi.c{iunii, arAba
se investegte intreaga capacitate a subiectului de a se manifesta
concomitent ca producator qi receptor. Institulia artistic6, defetigizat[, Wolfgang Iser, fixitatea conventionaiA qi conven{ionalizath a semnelor,
va fi funclionalizati intr-un cadru in care actul inovativ qi creativ este inclusiv aqa-zisele semne f,ernstice pernepute drept "continuturi", este
"provocati', in aga fel incit ea devine orir,ont al unei acliuni prin pus6 in d.iscu$ie prin aceea c5., integrate in semioz6, ele scot Ia supraf,a{,6
excelenll sociale qi reale, "pusi fn sceni" de esteticitate" Din punci
de vedeie teoretic, ea trebuie sf faci loc unei alte categorii., definitA ca resurse nebdnuite, cu albe mvinte ceea ce, in afara procesului, in sistem,
qi servindu-se de aceeagi el.e exclud- de vrerne ce oricare izotopie, oricare univers practic organizat
,nbivaezvdipmosatatezariaalla" ciliulnimii bsaojcuiolu-ci onmautnuircaaltivcea
qi comunicarea practica: tinde a-qi rnasca provi.zoratul inddrf,tul unei aparen{e de stabilitate mai

24 rnult sau mai pu{in autoritarf. Falsa inccrnpatibilita"te dintre "conlinu-
turile" lileraturii qi artei gi virbulile ior estetice, atribuite indeobgte
"forrnelo/', linea, am vdzut, de acea logicA substanlialistd cu intregul
ei gir de urrndri manifeste in mecanicismul static al binaritdlii sernni-

ficanVsemnificat"Fdr& indoiali cA, suspendat, discursivizat, orice

semnificat ("confinut") nu reprezi:rtd mai mult decit o convenlie proiec-

I ewonnlconsnl I Criticul literaturii critic literar

Reflec{ii cu priwire la (totuqi) resemnatul Adorno

tati pe fundalul unui orizont; integrat in dinamica semiozei, eI iqi O ambiguitate fundarnentale, in parte neglfrati, in parte trecuti cu
depiqeqte condilia, parcurglnd in fond aceeaqi evolulie calitativ[ ce vederea de cunoscitorii operei l.ui Aclornr:, rt6mie asrrpra relafiei auton;-
lvi'feonci estetice eu
transformd un "arlefact" intr-un "obiect estetic". Nu se poate vorbi deci frrsuqi le-a denurnit exerciii'gl praclic al intr:rprerarilor sale iiter.are. El
in sfera literaturii de 'tontinuturl' gi "forme" gi, in consecintd, nu se poate "not,r)" despre litet'atr,ri:S (Noten. zur Literatur.)
vorbi nici de teme propriu-zise, eliberate de contextul mobilitdlii semiotice *

in care sint angrenate ca elemente de limbaj; afta vreme cit tratim aluzie sruzica-16, ce nu, e de tn{eles doar ca plozanterie rnetalbricd pro

domeniul culturii ca pe un limbaj, temele literare reprezintA prin ins[qi dorno, ci qi ca eventuald inrenrare de n t r"a.nsla irr pr"op:"iul irliolect crrvintur
natura lor momente ale unei experienle estetice, ale unei funclionalitAli
desubstanlializate qi dezobiectuaU zate. Ca model dezvdluit al comu- angio-francez "notes" r:tr toate conotaiiil:r sale (nota{ii - sicl -, noti!e,
nic[rii pragrnatice, ficlionalitatea presupune de la inceput aceastA decon-
note de suiiilcl) a]:se,ni-e di.n er,rhivalen|rl gerrnan. Neldmurit ng rlmi-
ven$ionalizare a oricdrei discursivitdli tem,atice, disolutia izotopiilor sau, ne insa doar titlul c'-rnrux al stlrdiil*r llir ,;irll:x6.. tn rlzajul terrninoingic

altfel spus, traducerea lor in altele, ceea ce a,re loc intr-o continu[ obisnuit, ele au font aorrsi.ilcl"el''i.,e ii.r-+,:grf *ritic"i literard, iar Hans Maver,
de pildft, n-a ezitat sh selesrt,er-.ri gi :-i.n texi ariorr. ian pentnl anbologia
confmntare, intentionatd, cu un sistem de aqteptiri ale unui receptor sa de critic5, lilerar5. gerrnRn*.; aserr*.enea "linefuri" au fost considerate
dealtfel superflue, ori de l:iic orj a lnst vclba de a "numi" indeletnicirea
individual gi ale unui pubiic. Existind doar ca sens receptat qi re-produs, lui Adorno cu literatura propnu-zis5.

tematica igi pierde orice calitate autarhicA, ea devine semnifi,cant, sem- DacA ar fr fost intrel:at, sinl,ern convingi ci Adorno ar fi g6sit cu eale
si facd bottiqi ,unlrinite ai'nendarnenfre Ei lrrecizd-ri. tAsind la o parte t'aptrrl
nal, Leerstelle, ca o deschidere cAtre receptor ce presupune o potentiali- cd, pe de o parte, ccmentnriile sale asupra literatlrrii tr6deazA un interes
relativ tirziu in crxaparalie r.i; r€jl p€ntm rnuzica eau chjar pentru cntica
tate auto-nega'"oare, declanqatoare a exper{en{ei semiotice, a efortului de literara a prieteirrrlui siu v'rarter Eenjamiri, iar pe de alta parte cd ele au
fost puse in scenl :mai eintnd ta tiolon d'Ingres c,r preferingi pentm
cunoagtere gi producere, cel care, asociat sau nu cu o reaclie cabharticA
(satisfaclia comunicativl), se identificA pe deplin cu experierrta esteticd. emisiuni radiofbnice qi conferinNe pul:lice - probd de culturd. a'lauzului"
Ficlionalitatea demascd drept r:onven{ie ins;lqi convingerea cd ar ln locul uneia a "lecturii", .- ni se pare simptomaticfjuclecata sa asupra
criticii literare (germane) de la inceputul anilor'S0: "Cel care, dupd
exjsta repertorii fixe, codificate, de conven{ii, de structuri, de semni- lrrngi ani de emigrafie, se gllseqte din nou in Germania, simte decide-
rea criticii literare". O identificare nu
ficalii, de teme. Tema literard devine asti'el o r:ategorie fundamentalA profesionali cu o asemenea activitate doar ideologicd, ci pur g- i simplu
a esteticitd{ii, cAci proiectivf qi nu regresivd, ea se asociaz& ca etapl plrea de neconceput.
sine qua non ipotnticA, utopied a ciutArii sensului nou, a for"muldrii
sale. Abia estetica receptdrii qi prin ea pragmatica cosrunicativi a
qtiinlei literaturii scot la ivealA aceastd diaiecticA, rJintotdeauna mas-

cat6 de iluzionismul logicii absolutiste - dialectica acelor intrebiri

"indrdzne{e" ce compun o seculari tr:adilie a subversiunii impotriva
rispunsurilor "definitive", inscrise intr-un cod substituit artificial

condi(iei ii a lintbajului.Yalenta negativd, concomitent aplicativtr qi

constructiv proiectivd Qtromesse du bonheur) a artei gi literaturii,
constituie cornponente ale dia-logismului ei intrinsec, dimensiune a
Iibertd(ii ei perpetuatd in orizontul necesitd.(ii, afirmind astfel de-a
lungul intregii istorii universale autonomia deplind a acliunii umane,

al cd,rei model predilect este.

I eNnRr:r consra __l |_---

ArLicolul din care am sitat nu a trecut niciodati drept prea irnporbant propaganda qi cenzura, in epoca industrializnrii culturii Adorno crede

pentru gindirea sa teoretic6. Afost conceput mai curSnd ca luare de pozi{ie ca recunoaqte semnele finalului de act: diferen{a calitativd dintre

polernicd asupra vietii literare posi,belice, ce-i dddea fiori fostului exilat "prostie qi infamie, dintre mediocru qi ordinar, dintre trepAduq gi

din pricina urmelor tipice pentr.r mentalitatea autoritarS, gcolitd la bddAran". In ciuda pieirii autoritarismului fascist, a supiavieguit

dictatura nazist6, pe care creciea a le detecta aici. Textul, - confer-in{d "respectul. in fa(a a tot ce este dat, recunoseut qi trece crr ingimfare
finuth la Radioul Bavaree, - poate deveni totuqi interesant doar ca drept irnportant', "ciza" criticii literare postbeiice
dicind o anumitA o'stare generald a fiindului" gi mai in Germania in-
tentativd de a expune dinamica specific sociaiA a culturii, cireia
cu seamd.,,senti-
Adorno i-a consacrat anairzil cxer,rpiari &in Critica cultwrii gi soc.i.e- rnentul dornin anl al neputin{ei indiviziloy'' intr-o sr:cietate amenin{atd.

tatea. (Kultwrkritik und {iesell;;c/roi?). Nu e vorba agadar cituqi de pu$in de hiperrafionalizare qi hipertehnologizare. Ahia in momentul cuimi-
nant al "neutraliz{rii culturii" cad rnAqtile colaborafionismului prac-
de vreo nostaigie pentr'r eptica Republicii de ia Wei"rnar" - ce qi-ar fi ticat de critic'l (literar), dezvd.luindu-se cu acest prilej insaqi "vJchea
rneritat pe deplin, dupd el. $afcasffrul arnar al lui Karl Kraus ia arir:esa

r:,:nformismuiui qi incornpetenfei, "rlezonclinii, infumurfrii qi irespon- necinste a meqtequgului".

rabitritd{ii" cau{ionate dr e:i,^ al,urici c?nd Ador:ro unn6regte sernnifi-

cativa er,'olulie "tle la o pr:,r"ioiidii. in rrr'e crii.icra. fie gi artiflrclaL supradi- Alternativa pe care Adcrno o anunt5 cu aceeagi ocazie ar consta
in *:eea ce etr nurneqte, printr-et forrnulA pe cit de angajantd, pe atit de
mr:nsionat*, qi-a pAst,ri;r, r'i:rlrr,'i tie aqa-zir,,a via{d spiritualii cel pu{in

',:r r:i{nrpei de rndel:end*lr\il 'ryi 1,li rri Ia rnonr*ntul "&ctual", *ind. "spiri- vagd, drept "ms.rea crttic&". Ofensiva inElustriei c*lturale, complice c'
tui liber"lstji qi autorrnrvrici crrii,i*c nlar(i ii lipsi Ln Germani.a". Irr',tali-
avt,lr rrrr)dlcinlle, ilup6 eL, in chinr "puter"ea ;bsnlutA", ar oferi criticii, in r:alitatea ei de pendant clialectic
i,aLtrl unei. agemene*] di1';'q'rrn:i a[ acesteia--qansa de a pr*Jua func{irinea negativ5 a culturii qi a o
';liirir:ctica ra!,iunii cn rlrt.':r;.luii*i:"r-'1i*,i...r:ylt'-t cai"c .r,r riir'uf din lntl',:ega luins
"u il;chisr:are fn aer liber'"; vin:iltii til"l:ini ;rl ii rri:iciri. Ceja ?rtr:r:pu1.udi.et apdr::, nntf*l tocrnai rypi ruirnitlnaacce,e=adced.p-ir.trjestnirr:aes"s;6.deporoadreuc,seel,etnptrreegzednotmuiueinicual

p*: "rim,ple r'rirfuri

i*,tli1..u{i*n-lne ale criticii nii.irrtit:,.,;t, i:,t:in r,r{.tr){i'-t cil "d'ii';i-rr',-ln ii"r',ri:{, gl n litcrr,l|r.lrii .r'iti lnai puale pretinde asta-i:zi demnitatea ce inc6-i maj
titrir ri " ti;l i4-a t,r,"tirliif$' ; ,i - j i;l iI. r 1 , rl r-;i.. -ir ,:elu l'
r.l; i;;d e a indivirlul'*i-Lrei:& relr{:i'lea r*.'brtiir'esi de ani nriii cgr;"r'e'ne'0, criticuhr.i nrr-i r:imine decit

c;*e , "1.t;'itl pc;rifia tr*r: l tlt:.ul't,r,ri.r":ri l.i"i "'i o.'1 'r[l;.:r'-i d". iitti t,l ,:16;:l ;.; "r;i:iiilt,'i':" *r.isil;r:,ll;. de n s.esira "revn din st*;:*:a tie iioc a propriutrr:i sis.i;ern rLe
rrr ;,i,:r**l ;,;*rls, I-ir:nrpi:!t'{ri.:i tritloii:t$-tOrr:,11*. ":i Lirlrli. !;!';,ii:ii,.':il"i i.:l;iitul"l1;i,;c {t: qF:Ay",i"tinciiri rltirtrei"raproe,"*irn"**:aspeabmiilq6cds.A.
i'1r;.i.i:ii.r:. ir inil:ivir.:|r:.lui., lt',;.;:r.if pi: ,Cl :i r..l;1,i,"r;1,,.;l ',:.:l.,,"rii;,,' .t'ii!: i.liit; j:r:; i.rii, ;;tll,3ire" guL:, t"*r"e s-ar fi "{q".ilrr.'r111-1 ,'.*t
l;inltio dc .li;:ni,,ll* instit,l.r;i*i i.?ii,i,t.r:j ;:
ln*i,;oar* *tnrrin:li.t*l'l"l;li:,[ ,r]:iirr','lir'il.*.tii, individul eiiberat, de leutalia
' ji;i,i;,r:ir.r:rtlL ci.rit,_'l,uili" ,;:,:.li ll.g.,,til,..i,r ir:,:,ilri; ill lr.l;;iri;ir,: sai,lr.. "i,i,,,!::::.i, lyr*eil!iir:iri"iior r-"ti ,;1t r:rl;ri .,:r.11.;.rrhe i;r llipierr,eglenrentnte, cu a.tit miai
mi{..ii:ri ;ri'oi"*tiurtii;ti nr;.i;;;i i;':.i*l , c .'t;1;p61'lt,;:Li,r, r.tlirii'r.'l'tite !+i'ti:iii,l,i.i.lld r":.,;1p$se rr.:liiciil1i. *iil* i.r.:lrt, Fi). E1t -reg;ls*.'as,cA. pe sine rritiqAsindu--qi
lr:;si.i.:rl:*& {:'rii:i.t:t'i. i}i:rt,ii, ,*iti;;.ii'rF-r ni.e*a Ce a diagnostica ,*ouferin{a,'
i,r ir iir.''ir':'vrt: i.r;il"ip!.'il lri*rl.1i 6rr"ri'Jr,l'l*lcri r;llr-it,illrli, Ciri.u"l,J:;r;:ii',.11.;ur;v; i,r;
;r,j r:ni* t:xp,;r$ ':irr ,:ir:nreriir.l, e; ill.r i'.&n'r ., 1ns*, ru-r*r-gi-: itiilrftti ai +ii:rr"rlii.ii":i U.fni:-1!1i:i.,

1c;,1', oJe (linivflirilri llu.:,i.ili, ilu;;ni}rriii piodutl, c'if" *ri sfer* i':!;lir.. rilriuc.r ]il,erc.r'i r {i:sL 'Trii-r1"c,", ,rftri"rl Ador:ro, drler atunqi cind
,1\'"tltiglr.rri,ta Rct:rl1;r-:ltr o Fs*r'"tii *1.i tii, {iiiar ttrgr*fi lu ui; $r{.:i:lr+i{it ti.l,li: ;;-;:l;
jndcir,ttii*.: err:li*ticr.r au fli;-qt,.ti;r:'Crt:ir!i :1,'.t r.iltroa"e iritnluq seng rnei adinc
r:ur,uu d*bar;l$a C.s r"clul .1ol tJiuti ". In,,ire*re ce ln eril liberal# d..r:lrr.:iij-
-- n'fr:r :urr1:,'.,1r';r lln care fiecare tr:r:r-iperriiie * ei, reuqitA ori nu, * ar.ut de-a.
il.nin cle pi*!f Ei ideoingia &iJ r;lai pritut fr car;ruflate suh mfi,in,i "til'*i;- f"*ce m $o;r*a sl.nienirii". n esnirrg, Heine, Nietz,sche, Karl Kraus sint
cita.li m exeizrp.le illrstre de crttjci ai literaturii ce qi-au inleles meseria
tu"lui le" r:xpriirrare liber6" gi a "tnened.erii in jueleeata de l\il*i..:, ione- nu cloar prin precizia "exper-ien{ei antistic-tehnice" consumat6 in con-
crinsft a individului", fapt c&re a iitpiedicat decisiv "eunrrtien'li.zar"ea tact clr operele literare, ci au {mplinit firnc{iunea, singura ce-i califica
propriei neliberts.li" uti a neter:it *alea spre inevitabila identifii;are cu

28

t- ANDREI coRBEA _:l

dh;vci";iri[toa;e,i;qtlpda"ttiee.rct.niir",rnirir;etdeii;m-cairuie"cgdtflotiicnanngecteipecelcueaph,nttaeuiccalagetiruloi6nlucritdnuairleeleudtuviitsoerrpcaapdriedeop*rrcilelieeinonseaanuilldaelaeurlepelliiirpodAoar-egdneleoorezeiraoicnnszgroutiaidt,lziucradpniireiaeegicnaipuctadrutrurleoerto{upnAsrrradeedilisbercctiraaa-nnu-qouoraspai-pdni$zeeiitirsdercieetiii,-'ti individuali, experienla pe care o conline textul scris de Lucien de
G;lilptritului',.,'lrleideologic este insA acel gind, ce nu sela.$A redus Rubempr6 intr-o sear[ anume este mediati de cdtre "experien$a
la operoiio*aL terms, ci se sti5duie sd mijloceascl obiectului accesul totalizantd a umanitdlii istorice". Cu alte cuvinte "geniul trui Balzac se
Jtre limbajul pe care i6iornul dominant i-l refuzi"" Pentm a exista, confirrn[ nu in ultimul rind prin aceea cd inervatia-i individuali
are nevoie de "criticul flialectician", "cG-iiltt]resai (ia) corespunde moda[tntilor de reacfie colectiv[ manifest€ intr-o epoc6",
,,rrrarea,,critic[
in raporb cu cane el insuqi s-a constituit ca fenomen istoric". Amestecutr
qi dez-interesat" de cultur[. de orbire qi de congtientA coruptibititate traseaz[ pragul de la care
ineepe de fapt istoria unui treptat procee de perverbire ("r6nire") a
poslNbelicliacadaizeartitnasliedicreucpt rsivairuei:nldeil""etlcizt aa"prcora{tp,iecitioliat,teeramrectiinveGli'trpt"erncaanti:trr:
;;"ffio1-; exege{ilor lni Adonno ie-au deeelat tn corneritariile sgl* criticii. Lumina difuzd a critiii mai r[zbate incl in foi]etonul lui
ia considerarea altei ca "mediu al criii{ii atti'
-"ripr. lt-"aturTi,'de Lucien, in vreme ce la suprafali se ridicA deja "r6ul" implicit al speciei:
;;dfi-" qi pi'ti la jongleria diaiecticianului eu perechile ruxre'r:ptuaic "neruginata dispre{uire a obiectului qi a adevdrului; dispozilia spre
i**i*"tli-ti,ar*ce;de;t*, teorie-practic6, obieetivit'ate-,'rul:rier:tiviiate scoaterea la rnezat, prin variate jonglerii de atmosfe^rb qi vor"be, a
;;-C;fl.""tarea a elouamodele de critic& literar* r:c,respnrrcl*: acelei
spiritului prezent in toate acestea qi in pofida Io/'. In perspectiva
attooto**ari tipoxogie-istoriee tntre eseu. qi foileton tlespre care esrte timpului, asernenea premize n-aveau a duce la nimic btrn, cum a
vorba fn eolnilunerea introductiv6 a "noteiof'6espre lite'ratu.l'4"-Dif.e- dovedit-o pinA ia urm& atit catastrofa individuali a lui Lucien, cit qi

pre;nii{la"setsra6sneivaezlAezeexn"feoigleattoivnois,taice"oelcsueunld: e"Adsiearlneecnteicaarsaclriiuer'ediinq$itrsae destinul spiritului insugi, mac.ulat in chip diabolic - Al.fred Kerr qi
iinniteaza la critica no{iunilor abstracte, a date}or empirice, a cliqeel*r
laolaite, implicinelu-le qi a6reinrin-1e"" "scl.ipicioasa lume, sorLitd pieirii, a lui Lulu" ar putea servi a.ici ca
irr"tt*, ei 1e gi presupude pe toate eseu.lui eit6 vrerne iqi prrezervi inel'*- rnSriurie! {Jn anume echilibm a fost rd.sturnat in clipa cind eseistul
s-a l6sat "in voia. eurentului", amalgarnind "zestrea spintului cu in-
,nMatrea" critic[ se asimi]eazi forrna[ia", aqa curn s-a intimplat, riupi Kar]. Kraus, in cazul lui Heine.
purra"rrtru d,zavi de mecanisrnele industriei culturale; ea alu.necii, sSlre
paralet cu arla burghezA, ":recunoagte-frr-secreto pe Nu incape indoial& cA Adorno nu impAftlqegte citugi de pulin
isileton'ctnd, in. iegit5{ilor formale, iegiteli1e pie[ii, produefnrl pentru.
ii"e5 ;"to""rnia pdrerea lui Lu.kacs, cum cA forrna in care Heine s-a rapoltat la
couiso*utot''" R.agiunea tqi devor6. copiii: pe Heine de exemplu' citat es'
**Asa,rl*cdiutbrrho"t*Ni"r^"mrnpri*uroobtroqlls*puir""i[e"iiriodo*smcmai-trartt[nueuelreizacloiuae;triuea"aniqqatfariiactltgdeiplaitenetl,auu!raeecisicuaiofe"Beien,rafcaesopl[zieirnla"perleitcvcucol,iibiu,bnmtereiidncslaireubtaiai,ecprcecrilupiaiarrper-ioeesnlc,pdccaeaaierddasdiataepue"pcteilv{rputHsi,6atieuoraruiinlrbtsuiil-coteaii"e"ncr.o"rfi,o"na_bsaciliettgaslctiotidApintyeruf'o''tne:ecpaiarddurzennirt"ugraieu-li iiler"atura contemporand. lui ar fi fost, din unghiul de ve<lere al secolu-
Iui unn*tor, "unica acceptabild" pentm contextul gerrnan. Distan{a
30 transpare deja cind Ad"orno exarnineaz& tipul rle critici ra{ionalistd la
care Fleine a supus romantismul; mai grozav decit viziunea heinian6

a unei rornantiee "destrucfii a ra{iunii" i se pare, privind din viitor

citre trecr,rt, caracterul de marfA, camuflat'ode anonirnitatea pie{ei",
aI produselor culturale, * nu tntirnpietnr se semnaleazS asemAnd'rile
qi afrnitA{ile dintre rezerva romanticilor fa{'n de piala arlisticl de la
inceputul secolului al XIX-lea gi critiea nimicitoare a acestor evolu{ii
in Dialektik der Aufkltirun4,Paragrafe intregi din Fichte, Schelling
sau Augrrst Wilhelm Schlegel, unde se vorbegte despre pericolul in-

strumentalizArii artei, - Marx Ie trata drept'lritare isteroidl a fru-
muse{ii sufleteqti inqelate", - sund aproape ca qi la Horkheimer qi

Adorno, ce nu-gi pot cenzura, in ciuda solidaritllii lor implicite cu

progresistul Heine, asprimea la adresa practicii foiletonistice inaugu-

31

ANDREI CORBEA I ___ _' Eco, ALTER, ALTER EG

rate de generalia acestuia. Tocmai subiectivismul polemic alluiHeine .Asemenea dialectic6 a penduldrii, caracterizatd de rduvoitori ca
trezeqte suspiciunea, deoarece iposbaza criticului ca "agent" pledind
pentru sau contra unei opere deveniti maC[ i-ar demasca, dupA echiiibristicA a spiritului, de specialiqti ca "pur6 teorie'', e rnenitd s&
Adorno, subordonarea fald de pia{[, in timp ce romantismul ofer6 depunA garanlie cd acest perpetuum rnobile intre antiteze nu se lasA
impiedicat <1.e existen{a "frzich" a persoanei criticului. Abia in calitate
imaginea unei critici ce se concepe inainte de toate drept "cunoaqtere
in mediul reflexiv aI arbei", cu alte cuvintn 'ocu mult mai putin judecatd de "proces rnediator" intre otriect Ei un subiect icleal - "inegalabilul
a unei opere decit metoclA a desirvirqirii ei". SA mai ad[ugirn c[ aceeaqi
insuEire a criticii, raporbat6 la eseistica lui Valery, a fost lAudatA de maestru" Benjamin s-ar fr aflat aproape de aeeast6 desd.virqit6 ipos-
Adorrro ea "putin{d de a vedea operele de ar"bA din lAuntru, in }ogica
taz6, * eseul deyine o f,oirn6 autonom6, ee-qi ingAduie s[ igrror"e indi-
producerii leoxrc-lucdoeezciouinneciidnetrnefai,m"pmlientioredicg6i "re(fcleecl{pieu"{' inS)im, cpuatiFariepeCnrticrr}-tl
vidualitatea ernpirici a celui ce-l produce" "De fapt g'inditorul nu
Heine nu gtndeqte, ci se coristituie in teritariu al exp*rienlei spirituale, f&r6 a-i

Schlegel! tbr{a desluqirea"; speriat de o iCeologizare irnptriciti, Adorrrtl se aratd
dispus s5 abstractizeze figura eseistului pind intr-acolo, incit areasta
"separindu-se de praxis, arta devine matrice a praxisului social".
pare a atinge prin spiritualizare qi purificale treapta cea rnai inaltA a
Paradoxul conlinut de aceastd celebrA propozi{ie a iui Adorno se irnanenfei: "miqc&rii nutrite din ea ins6qi a obiectului i se alAtur6 cel
dezamorseaza ins6 luind in considera{ie individul ce mediazii intre
cele doul extreme" Or, dupd Adorno, crit'icui se afl[ permanent pe o "a care vine din afnra ei". Exigen{a puritAlii reflec$iei qi aptopierea
treia pozilie" - cu cuvintele filosofului Riidiger Bubner, "dincolo de asirnptoticd a acesteia de adevir ar corespunde dup& tr{ans Robert

reificarea coticlian6 qi de produclia art'istic&", gi nu pentr-u a anula Jauss refuzului clar al lui Adorno de a accepta functiuniie comunica-
contradic[ia dintre poli ci, din contra, pentru a o face "sd izbucneasc&n'. tive ale adei qi mijloacele ei de a seduce in manier6 "culinaristicfr";
Pozilia respectivi pare de ia bun inceput periclitatS, dac6 ne amintirn dispozi(ia subiectu-lui de a se desf6ta cu arta i-a devenit filosofuiui prca
suspect{n incit acesta sA rnai paaL& reeista tentafiei de a-l lichidn
de avertismentul lui A.dorno insuEi, curn c& situarea criticului in nein.t?reiat pe cel dintii. Drept martor este citat Hijiderl.in: procedura
sa ar confinna faptul c6 "instan{a subiectului, ce se d5. drept, filrald r;i
contemplativitat€, "suverana sa pretenlie cle a de{ine qtiinla profunclil nemed:iatd., este totalmente mediat6". Dar deci as{reea tavanzeaz\

a obiectului s6u de studiu, separarea conceptului de obiect pin inde- "empli;.r cl:iectivitf{ii tn conqtiin{a subiectivh", atunci reflec{in se
penden{a judecAlii asupra iui, ... (arnenin!6) s[-I ].ase prad* fcrrmei
neagA pc sine ins*qi, subiectul nemaiputindu-se exprirrra ca atare"
reificate a obiectuiui"; echilibrul va putea fr menlinut doar prin dia-
lectica 'ospiritului", "ce se indep hrleaza" decis!q in nebunia absolutrilui Purisn'iutr de acest gen aI unor Derrida sau Kristeva, criticat de Jau$s
s{u, de efistential", pentru a defini "de fapt exlstenla prin negativi-
tatea ei". in acord cu propria tez6, conform c&reia "medierea..' rnediazd ca 'oexorcizare a subiectului (carl,ceian)", a. fbst practic anticipat tie
prin ceea ce mediaz[", Adoruro incearch sd se sustrag6 pericolului Adorrro! Dealtfel judeeata capit& accente drastice: nemul{trmirea lui
ipostazierii acelui rol de mediator identic cu insugi rnediatorui; dacd
subiectivitatea nu este decit agent al primordialei obiectivitA{i, aceas- Ador:ro la adresa interpretului qi a "participa{iei sale active la consti-
tuirea qi reconstituirea sensurilor, prin care o operA triieqte din punct
ta din urm[ nu se poate inf6{iqa decit in unica hainl posibilS a
d"e vedere istoric", semnaleaz[ finahnente un (demn de a fi deplins)
subiectivitdlii. 'Tbcmai faptul c6 dintre aceste elemente nu doar unul,
rabat la dialectic6.
ci fiecare este indispensabil celuilalt in insuqi procesul gindirii -
medierea in sine, gi nu medierea intre subiect gi obiect - imi pare a fi "Purtind arnprenta ordinii represive", orice criticd literarA pare,

in fond argumentul cel mai puternic in favoarea dialecticii filosofrce"" dupa Adorno, si distorsioneze in foiletonism ideologizat, dacA nu
eonfir:.e inten$ii critice la adresa ideologiilor. Rimine in suspensie
32
intrebarea dacd Adorno insugi reugegte, in calitate de critic, sd me-

dieze intre extremele propriei aporii - otntre sociolog...qi romanticul
iubitor al arteii'- qi aceasta chiar daci un asemenea mediator este

33

pamwrsaeiunhrpelvirnuaeteirunwrnmvauoneicddoasibtuc:ielh"cacctorftidenteinclinan-ueiitmnsutclarurenuicetlueontar,t*zdeles-qtLeudmbceeroveaadzraeer'ln.luuiali ei neintrecut, exersat ALTER.ALTEREGO
Benju*r, a i.opo, a"
structurilor canonice cep adevdml doar ca impuls, inc{t finalmente "conceplia despre indi'
vidualitate ca formi de reflectare a spiritului este neavenitf'.
Eqlrimhfi(ecranfe^oliqie.arucscairiaLfhttqcmaelid.erec_uiiipdtiktutPsconeiditr,crcdcfgcanrTeziweddueoaidtisi"n-ril"luioo_oaedag,tr,uiuticlfniae"dTdyfnnKotnrteeuheepaiunAtluaotciieaertdoygiripmalaflnnaaotererI{pfntsadGpercesrrcuuneustii.tl,coudrnrloanmB{rTilatalnimrpeorerbariac-eqllfccauotnsii.iifocdmurmori'ccc*umer-iluaiociaeesunrnofpmroranigiofsits,ee'irnnt-ed)iiuetu,rflleadtleoarli"naac"grnriurtritdoiit,agAtudnodqeo"narpuafd,mstiirii.,cuarsiIeccrp;prleoartaeeuun;-euu"n.nriznmcpma.rdsatitt"*at{i,icac"sqi"fo"claa't,rpmdaa""uiirep.va"r4tLa*aafai*lrdinriotclirruioii*mndrarrusssatnn*n*t"tmcoadiadj"ce.u"ruh,fuuttao"1i*,,uo*Sac:.AnoL'prpter*c;ueqornllbr;ueubtuul"ts;:nmr"uiiir.l;cilrnu,rle"ni*;rAr;ecailbu,'cilp"lrJtadcaJ"vr"heuicuc"rot;re*tr*icnail;r;*,cnirtoan;Wo:asithrcr:ioisfpe'oioivile*lvc"i-"r*eralelu.iicin?l."t#i"mridrt*'iaa"t[Liiirp,ifn.on*e",tii"."atsc,otrrr"(uii,luotcr,ruar"ddrnql*da-""i,tee-i
3cctdioc'jfafnto4cAglaudouueeuottctmntmrtneurfilirconmnoitednlleoiKicsteatngaepnuicediiagtg,unmitiuoodpagtnetentactinolleetnueropirtoutibefnerearricaeon,pnimatluatensdepcrei$a,tcrpe"ctredrar,etialcttoidnueiaaincatesvfraetiofisiazrircioiidcerceutena-meuanandir-m"ctteituart,rdouiedlea*cegnulpqiddiietaihtisavieoiT.ia.igcmeepF'ragrreflr.rre,olrnneiouileeriitenmmeudAil-.fytc"tadautpdaraiapp"lturlo"e.anouo"leirdicfisraerntiox-ei",ntimtmtcifriper,edtlroatnee"eee,iasss,b;unjrcpnrpaec,i"ttilm;aatoteiotir"s,e,resneontujprioie.a,ege"itriptdgee,dnot"ar"rc"epxiaderia.rfinonitejrZ,rgmm.inu,EenaJpaipe'lcsic"tas*iaanrlmumiticresadas.earmdmd-rpteeieetenauaroeur,vdaiia,ptatmsdartidodteoaetrceradiea,tiuuntpnfc.ua"ealatpd"iteia,,rt,curpearaaoieucecilince",o,aaogerp6aataaorrregaiiciiseoelfu.rnfirinte,sreen,iegs-tutceila-a"rra"o,"dennea_rc-imiiipr.iir"usdav0reo*tnisfriitri"e;c"suJra"epotU"ivtcr"i"anmbeai"r."i;cinburu*irfo.reegrunposimuirs"fifr"rou"a*rcpeou.ritu.,a"tr_liuunieta.-t_ri.at in retalia dintre limbajul poetic gi intenlia subiectivi a poehrlui

Hiilderlin crede Adorno a-gi vedea confirmat crezul s[u imanentist, gi
aceasta mai ales in avertismentul poetului vizavi de "pericolul limbqiu-
lui" ("a te pierde in elementul sdu comunicativ, dind pe nimic in schimb

conlinutu-i de adeviy''), ca gi in "scirba" sa falA de comunicarea
considerati ca o "componentl a formei". Drept replic6, H0lderlin ar fi

descoperit in parataxi acel ritm, in care forma "reflectA" gindul gi se
apropie astfel "prin abandonul afirmatiei predicative...de o configu-
ralie muzical6". Autorul lui Hyperinn va atinge pe aceasti cale acea
treaptd "unde experienla lui dialecticl...nu se va raporta la limbaj doar

ca la un reper exterior gi represiv, ci ii va pAtrunde concomitent qi

conlinutul de adevir"; "stranietatea" versurilor sale "provine dintr-un
dat obiectiv, din declinul continuturilor in expresie, din elocinta celui
fdrd de grai". "Murmurul" lui Eichendorffarindica la r{ndu-i o anume
"devenire a trupului intru cuvint", "preschimbare a omului in limbaj",
datoriti ctrrora cuvintele "se spal6 de semnifrcatiile lor limitate" qi,
"prin atingere", strilumineazi. Limbajul impAcat cu lumea obiectivd
"transcende" cltre muzicd, sacrificind totodati in cazul lui Hiilderlin
gi "sigla unui romantism deja prin sine insuqi reificat". Acest o/f limbaj
(sau logictr a limbajului) salveazA negativitatea'ln pofida romantismu-
lui": "starea de echilibru nu-i totuna cu a anexa, prin imperialism

filosofic, alteritatea, cdci ea se mu\umegte si mentind departele 9i

diferitul intr-o observabili apropiere, dincolo de sine qi de eterogenei-
tate". Sociologul mereu atent la'tstoria suferin(elor lumii" temperea-
z[ entuziasmul receptiv al "romanticului amator de art6", cel inclinind
sd renunfe la critica'Beului". Lauda i-o adreseazi cu atit mai mult

lui Eichendorff, aI cirui "conservatorism...merge destul de departe,

pentru a cuprinde gi opusul sdu" - cdci el n-a avut in vedere "doar

regtaurarea ordinii inliturate, ci gi rezistenta impotriva tendin(elor
destmctive ale celei burgheze". Superioritatea rafiunii obiective in
fata unilateralit{ii ratiunii instmmentale "subiective" s-ar confirma
astfel, dupl Adorno, odatA mai mult.

Parataxa ca marcd a eseului, logica muzicall ca alternativl la logica

-diecurgivi ansamblul pare a reprezenta o obsesie a indeletnicirii lui

35

ANDREI CORBEA ALTER. ALTER EGO

Adorno cu textele literare; nostalgia unei de neatins amu$iri rezultA miezul lui unul istoric"; prctcesul, codificat de opera de art[, trebuie

implicit din refleclia permanentd qi ln esenli obligatorie n cursutrui receptat in chip "adecvat" conform propriei sale dinamici.
ideilor acupra lui insuqi, ceea ce - in treacit fie spus - ar tr6da gi o
anume afinitate a eseului cu "irnaginea". Adorno iqi doreqte cu buni Corespunde oare congtienta neidentitate cu obiectul ca modalitate
a gindirii acestei adecviri ideale a eseului? Forma lui cristalizeaz6
qre$iifnic$aetog"ieaxuptroersniea"tizealitb.e*rsapt6reddeetooasetebigrechdeemreolemarenttoicriic, e(caolensltiamtebajVjuXalun-i
"terenul pe care se desfdqoard in sine rnigcarea istoricA a operelof'; el
frecl Jablinski), ideea de prozA nu i se pare legitimatd prin inflnita
di fonnl interpreterii, criticii operelo4 conforrn convingerii c[ "fiindul
succesiune reflexivA pe care o ad6posteqte, ci invers, ca nrediu.m unde
se articu.leaza protestul (criticii) la adresa raporturilor formale insti- lor este o devenire", ee se revela sub chipul constelaliilor dinamice a

tuite prin tradi&ie". Arnprentele concepliei despre criticA a lui hlarx elementelor de lirnba.j afiate in joc. $i pentru a reveni la nAzuinla c6tre
o "expresie" liberd de orice corelalii ideologizate, acest "mai mult", pe
pot fi ugor descr:perite la Adorno in trauma-i permanentd d€ ? nu ["rrilEfl
menfine echilifiml dintre imanen{6 gi transcenden[4, -- qi in accst tcnu care o asernerlee constelalie il reprezinti in raporl cu conceptul insti-

el a rdmas eu deosebire irrdatorat fazei timpurii a lbot-iei (jnfir:e u tuit in chip subiectiv, tinde a imita dinamica tehnicii componistice de
$colii ele Ia Frankfurt; unitatea clintre teorie.qi pracl;icA, ccinsttnd in tip muaical. Observalia cum ctr Adorno nr citi textele "precum parti-
aceea cd "devenirca filosoficd a lumii" coincide cu "devr:nirea lur,eirscA
turi, ca rneiodii ori lieduri fdrA cuvinte" ( ilolf Oehl€r) nu contine doar
a filosnfiei"o pare a-l flr preocupat deasnrnenea cincl a invr-"rca'i; "i"egula
iccului qtiin(xli gi teoriei ca institu{ie" in calitaiea ei de r:ontlaerr:rnphi i: intenlie metaforir:5., ci urrnAreqte si descrie procedura concr:ete a
'nzavi de rnorlelul sAu eseistic. Ceea ce la llegel fie ruioi cheina. "sirn! criticului literatuni in cAutarea limbajului paradisiac al operei --

f,)ractic" peiltru "inadecvarea lui a fi eu a tr'{,brii", a consiituit, inifial limbajul "atlevd.rat", unde "r:on!inutui se r-{er:vhluie prin sine insursi" qi
pen{,rr: Ma.r:r: qi apoi pentru $coala dr: ln Franirfi.irt, fulrdunrr.: ri;ul
pe al c6mi teren criticului iru-i mai rlrrrlne decit sA identifice qi si
dierlecticii sr:.triect-obiect - cu cuvinr,ele lui I{abennas "oi-!gi.ne; i.npii,l-
citeze "ceea ce in istnrie n-a ajuirs si pr.inriii glas"" Dar, "dacd subiectul
sului cr-itic subiectiv in inlsegi tenclin[eie obieci.ive ak: cr"is,::". trniirrlr:*-
lirrirrr"ri crii,iciiliterareli:rnaniices ari,len4ifico.ar1a,1+;'inint.il,,;iu;lali.- qi obiecl;ul, cuvirrLul qi lucrul nu poi. fi r'tl iir.ile in conditiile prezerrtului",

l:atr,:* sa. $;st,ern{lticA eu tr:oria "t.rilrlifionali", iil -r'l,e.fi}rl c.r: r:i..ipi.ri r.!i dilerna rAmine: "Limkrajul deno*rti'r a.r tiori sii exprime me,rliat abso-

i:onr':cptie r..:.4rr,'-iiand a..i r'rjpreiirln,:i1, ,.-lin crntrl-:. forrt:i a l.:liirrrii;:i ,j.r: Iutul, care ii ocap;l dtaltfel in fict,:it",t tental,;vA in parte, doveditl ca
siliilr cr-'r r-:aract,er ant,icipiii*1, fupt, r:c-l rnli{ic,1 drept "rrit,lni": ",.,n ;lr itur l rnirginita in contparalie cu ati,isLii. fiir:viua il ai,inge nemijiocit, dar ln
i:i vintlr:ce SlrCirl;i iie: nrbjirar'iir, qi iir-' iecerra iL ancy::t:i.'"::A clrili(rut
iicelaEi nroment el se inir:,ticr:1i, tti, asii currr ir:mina prerl put€rnicA
gllJrri"llf i pi"ocerrlcu. irr lnr'de l;-] a.glurlrne si-lt', rrrasci:. u',::,r:ijkirirri"" il orbegte ochiui, inr:apeitil $r1 iir;rr -''arla i,rii; ceea r,i{) este viribil". Altii:l
decit rornaniicii, re L"i.ir-! ii!L,s i,.it,utiata ia indoiald puliii{a "redAii
.:i:tl)iif i:utrJarnltl u tSt:nl 'i;;1 ,:',:U;ri rijl irltrcJ:ii.:ili,ti gnlliiza ji;rlnAi:1 i:r ).i;ir].i sirrrburr:iui lsT tzait,,jiir jrecai rl {r1,';-':i.a" cir fit;siune a i:r'ilicii, cont,ilrgi
t1;el'r: *e Eit:l itr il,?a {ei ilicii: lrlelncr.ilels, {brm;rle s"i poaiii f,i rr.1l't:,:z;r j,r:
c.;nii)]'r{r g;entiirrei llr"ierr,Cinle confinuilisrticr:".'Abia ACr"rJ.o i..irrt.il} iirr.r,rta fiind ci.e inihiliiriiile,"en gitii'iiui rit:s;.'7il girrd - reflec{ia in absoiul, -

ne irnfhqir'1eau & cli fiind erj{r;rr1{:ip&tii d.* arice ccnfinu r precr:ele:ri;, fcir.nel+: .\drlrno, ro;isfienl ,irr irrr:r'lr:iisf.'jiii;r *iitifl"iiall a irrlreprintie;:ii sale ("4
unui j-als
igi inluqesr.; pi-in elc itrs.:ie cxpresie qi corrfinui; proprii" * li;lba.llrl iricet'c;; sr,.ivai,;c :irlr:'.rir;-rt"ilr;'r" rl'la1,i'.'r: 'iiri ruilrele se urrifictl absoltit"),
i;rrtr-urlul
ka{kian, de pild{, $ demr}nstr"eazi clin plin. Acest, "con{inut dr; edvv6:r' r.i* gi-a fiicui, jiilz.ii ci c:;lE: ir.i,rn i.it-ui;iiirr rr;r'tr]LItoa s&
reconshuibi,l din configuratia eiementeior formale -- "r!u irr ai'a"ra ci,
inainte de err,: u1.r:pi.cii .t '*t"I1i:ilirii ejibcrate .si impAcate". I-,anfhl
dar nici imanerrt ei sau elementelor sale" - ar trebui sA fie "pin[ in rciarivikltrii p)etcri de la ,rt,igil,i:tr"il, "in.;',riicietrfei constit,er.tive" a opere-
lcl', trece pliir "r:r'edi!,rrl ilccrciiri anr-lr prari.s irtcA nea.burdat gi despre
36
care nirueni nu poilt,* s/r llpunil tl;lc*I va ncluce sau nu o schimbar"e" gi

ajunge pirrd. la a .r'r:cunoaEtc cA t-loar fiiosofia ar mai putea, datorit6

limbajuiui ei totuqi "denotativ", sd traduc& linitrajul adev&rului acope-
rit de experienla esteticl. l{u insearnnA ins6 oare aceasta c[ teoria

37

transformatd in critica este impinsa inapoi in forma ei "t'radilionald'? ALTER.ALTEREGO
QilirninDialektik der r4ulkkirunS c,Loriee teorie filosofici este marcate
criticii burghezi Nietzsche, George, Hofinannsthal, Karl l(raus, Bor-
iift,iniUfids""uuaobt;ii,timefl*u,inciianrAitttadriceodiireand-oiqaditenoionurlsao-uitgeqimei';taleimirfnribclirmaietjuuincllugemei dpidsegetceru{irntiloo"sdaceceafenilcaladistruttaaeluiociqosdinc-aeiql-atlpiridrenaelexinnii,ustnreeg!iaiq,dc.t.oo.iicmnua--i chardt sau Paul Valery, cici'tn ciuda intenliei lor restaurative" ei au
dat prioritate "lucidititii, conciziei...in defavoarea idealismului", qi
urrica posiUilitate de a desivirqi ralionalitatea ce se doreqte eliberatd acearsta deqi "critica culturald se impdrtiqeqte din orbirea obiectuiui
de dialectica rafiunii".
ei". Il preocup[ mai putin riscul propriei "regresif', cit pericolul ca
d.er ,,orice reificare este egald cu o uitare", se poate citi in Dialektih
Aufkliirun4t; ptopo"ilia apare pentru fairnoasa intenliile sale'tnetafi.zice" si cadl prad5 "confuziei entuziaste". 'M6-
plPa oard in sura R[ului nou este cel vechi. In ctripa condarnn[rii sale eI se infbli-

scrisoare a lui edorno catie nenlamin dtnz1februarie 1940, unde cel qeazS in raport cu cel mai recent gi uluitor chip al lui, in haina
modul "cri.tic" luciarea despre Baudelaire a prietenului
;it*i;i"gi. Ia impAcdrii gi pe cale de disparigie. Nurnai qi numai din aceastd caazh...
s1u. Schimbul de scrisori pe aceastd temA, cu qtiutele-i rnomente se recurge la bagajutr fonnativ tradi.gional". Nu la fel de sigur este qi
dramatice, defrnegte de fapt poziliile contradictorii ale celor doi cu
privire la misiunei "salvatoare" a unei critici a literaturii, pe care au dacd. acest tip de raliune a ra$iunii se poate pereepe dtept criticd,,
L;"noc"e1pi"u"tU-or6dce"ailntfeml iendmiuol dfrudmifeorsitu.luCiluatratirsetaic,frcaigumtaernetedloerstidneataed. eavdler
U;e;x.;qo;t.ta,eori*ebi ,-a-"c*seoelu"ctiiofdrn.ifntigrueuireagairo-cpeueirnecleocayh'i'ep1azsopBtenecincifjLaicm,aiinnc,er"elnuloailraloilect; al tradiliei3' agadar ca "mediu aI ernancipS.rii de sub controlutr i.nterdepenclen{,eXor
cu opJiunea forrnale instituite" gi dincolo de cantor:.area sa istoric6; dacd decanoni-
zarea la nivel transcendent se recomand{ a se infdptui doar cu ajutonul
in timp ce
unei canonice austeritlli formale, defrcitui de substan{d, fatal din
Benjamin asociazd actul interpretdrii de conceptul'tiolenlei revolu- cauza evolutiei istorice, va avea la lectura ulterioar6 un efect ugor
ti"r"a"e,,, plasindu-l in,,cadrul siguf' al unor "noi qi eficace- perspe.ctive previzibil in direclie normativA. Cdutarea "negaliei sensuh-ri ca sens"
iociologice" gi investindu-l astfel cu 'tnsemnele implicd deja o poeticd atre cirei judeciti de valoare diferentiazl tehni-
praxisului", Adorno cegte intre ce e 'bun" gi ce e n'rdu" qi frnalmente instituie chiar gi un
canon de autori gi opere. Goethe, de pild6, n-a indriznit, crede Adorno,
irurri de un aBemenea program gre.sranig' Confrun- ceea ce'in final era inevitabil": ruptura cu comunicarea qi atribuirea
t"aerrerrairrl"n"*"a"cpeisi"t'tsens cu punctele de vedere ale lui Benjamin este ctrtre "cuvintul pu1'a unei autonomii care "din pricina consonanlei cu
cunoscutd. StArii de ofeniive la Beqiamin ii corespunde la Adorno un comerlul ping[ritorrlmine perrnanentprecarl"; in schimb Paul Celan
fel de defensivi retractil[, ceea ce are a face in mod cert cu o anumiti ar fi reugit s[ construiascd "un limbaj subia.cent celui uman qi organic,
ai.po"igi", preferind activului pri,ncip,iu speranld' sqfgrin!L qi- frus- neajutorat, un limbaj mineral, din stele $i piatrd", ce-l calificl drept
i""*u ii considertnd comandamentul utopic al 'tnfringerii tdcerii, "cel mai important reprezentant al poeziei ermetice in lirica germanl
imprdqtiat in experientd" ca i contemporan|". Zeflemeaua lui Brecht la adresa 'tnandarinului" A-
."i"tutij"""" semnificant6 a sensului
realizabile doar prin facultatea individual[ a gfndirii. Prrb.lema rea' It dorno il izeazd. gi pe criticul literar elitist cu tot cu conceptul sdu
iitetii r"" irealiiagii mintuirii devine de aici inainte "indiferentf'.
o asemenea "strategie a hiberndrii" ge reflect5 in tendinta latent[ i emfatic de operd dz artd., sarcasm al celui care, in ciuda propriei
de ftJraturd qi muzicd dizeolaatpeargciuargaeudl'9i!4ie9ui.Pre*gt"a-l-d 'burghezii", a ajuns la convingerea c[ "prdpastia dintre praxis gi
a comentatorului burgheze", cea a lecturii I
ittaioiao"urdrii fericire" nu este de netrecut. 'Tata lui Adorno nu se poate alungi, ceea
, t ce, ca teoretician, ii gi vine bine",noteazf autorul Operei de trci parale.

pfrU"". Ado*o nu licearci nici o elip[ s6-gi renege afinit6lile cu "N-aq dori sd tigiduiesc rnomentul sllbiciunii subiective, inerent
limitdrii Ia teorie", a recunossut Adorno intr-un arbicol in care incerca
38 s[-gi apere frlosofia critici de reprogul resemndrii. Chemarea la a
proclama critica dominantd burghezd ca fiind 'tnoart6" qi la elabo-

39

ANDREI CORBEA Despre'frontiere"

rarea unui alt sistem critic, in stare "$[ arunce pesbe bord subtrirele
concept de operl de artA qi s& inleleag& in sffrqit funclia social[ a

oric[rei literaturi ca pe un elernent hotdritor in raport cu cel incidental

reprezentat de funclia estetic6", a privit-o cu seeptieism, repliciind cd
abia "acela ee gindeqte cri.tjc inafara oricfrui comproinis, ce nu-qi

traficheaz[ conqtiinla qi nici nu se lasfl tfr"it spre ac{iune, este de fapt
acela care nu cedeazfi". Ctr toate contestAri]e drastice, punind in
<lisculie ineiqi substan{a gindirii sale,"* precu-m cea din parbea unui
Meschonnic: "contradic{ia rrralcrd a teoriei cit,ice constd in aceea cd se pgr"o;niMul nec$dlEiatnidnudlnibilcait6uroimigienantseeumrporrabasaiuninenuvidit"raaeliippeie''pdceta"rdaaellimtfeeunrlato,tmucreeln"m,u-l[u-iimidnbeviniatuamstiie.itmpinei
vrea critic6, dar nu poate f1", *. Adorno a refuzat s5-gi insugeasc6 am acceptat-o pe loc, 9u
iare, marturisesc, de songuri celebre, scrise $den1Wlyetd"te1k.iondY' oTtlrpclh"oglst*key
"necugetata inlelepciune a resemradrii"" ro-*""1t" u qir

"Sl&biciunea subiectiv6" a rArnas insd s;i mai departe implicitA, iar

Adorno n-a incetat sA fie conqtient de ea, chiar clac6, spre consolare, a

-recurs Ia reprezentar"ea unei dialectici {,ranscendentrA-imanen{A real-
i,mente functionalA prirr comparalie cu perspectiva ideald asupra vir-

fului Nlatterhorn .-- o sintezh a ceiei dinspre Zerrnr,rtt, de unde apare
ca simbol al "muntelui absoJut", 0n cea dinspre Gor:ner Grat, de unde
se inf6liqeaz& ca "un elemenb dintr-rrn uriary lan!". Dar ublcuitatea nu
face parte indeobqte din insuqiriie indiviiiuiui uman; cu privirea in-
dreptat6 spre Matterhorn un gllgi este im'posibill. ffudefinirea rela{iei in
prrlaritatea dialecticA niei ("a trage cultura la acea rdspundere pe care
ea o neagA insearnn6 a valisla ,:! a.nume farifaronadA cul'r,uralA") /nici
("a scrie dupd Auschwitz o poezie constil,ilie o harbarie, ce submineazE
incLusiv explica{ia irnposihili|Atii ds a serie ast{zi poezii") tine la rindr-il
ei cie domeniui purei teorii (esi,erice), cea- fl&re propu.net tnbloul ideal ai
criticii iiteraturii; "I)in interior, fn miEcarea configuri"aliei irnanente a
operelor de artA qi in dinarnica relaliei ioi' cu toncapt'ul de alt6, se
dezvdluie finalmente curn arta, 1ln cirrda Ei clirl cauza esen{ei sale
rrronadice, reprezintd un mornent in rniqcarea spiritului qi totodat6 in
cea a realit&{ii sociale". Drumul din i{ermatt qi pinii la Gorner Grat e

lung qi uneori inzdpezit, qi de aceea, luindrr-qi. model gest'ul acelei opere

care, in pofida poten$ialului ei de "a schimba conqtiinla oamenilor", a
preferat eliberarea de "orice menajamentn t'a.th de receptof', criticul
Iiteraturii s-a resemnat sd rhmin6 critic literar.
spiiacieuuotlitA.isucr[ecriceoihrroziteri"pinigtentiaannuretiieruuagcrciiednaali:tchafira{eig$itieqcuiueAzi 'rbcaloeilf6nrrlcciniueneplzttdfeer{aloi"ndracepeqrzaioaclatdfpmt eadopadiante6rsr"eur,nrrltm(iandomouncptcae[onbcntialuse]tnpaiamtnare--t
instruiegte irdisplnsabiiul DEX) nu este str5ini de aceas't6 debuso-
lfqa,p*r,;ea*:.*"aF"p,'lnJ(trraoite)-,aancttaufengjpi qpi ocfeoztnilaitaravadreiccoi{nitaaernd(epb.oiJlireoendpoetnrtoaenrrg)ee,naudpl'edt'r'"ea"rirnmeLainaodrcleougcsinscweaa'lau\ntniuiicmnue-l
vocaSuia pa ralttttrature, definifia
1*i', tit,*"ut.rrii ), unde aur de scoperil gi exernplificl prin science-frction,
acceFf ei
insisii a$upra din *rrnd
,rrourr* polil;utu etc. incit, ir. ciuda prograinaticului angajament de a
evir,B cLlirr;ce preg ip.staza "teoreticianului" cu morg6, dedat excur-
.ctqr,a*.rrrdielieloelrantrenur:rnci iln*irbor licoeacgrteic,ie'uclsudis.tttooeamrit"5atdihceou-lneitixevhroaianturllsart6,i'v,oene, uaompbulaitgejuamntosireviugriin"s;ddp-nreeenvvtrmiiinldaa
tntrebarea cutrernur[toare cu care incep qi sfirgesc toate opurile
s*vant.e "c1,e speciaiitate": ce este literatura?
FAr* indoial5, pind qi sumara indicalie a Larousse-ului opereaz[
seamA in misura in care un bun
deja n 6isti'cfie foiositoare, mai cu poate oricind recomanda o litera-
canonizat6 qi admis[ ca atare de
sim$ ,c,uprnoupaiun-{zeisaip,'d, scaut didactice ne
alte cuvinte
tur6 public, literaturd pe care, in calitate
ale gustului obstinagie manifest6ri nespecifice,
I inst .arn[guelenea6pereseaifa',tivoe inso[esc cu

de
aberante, mimetice sau begradate, oricum situate din punctul de

41

otTon"slvuptiruucrspacmmeccvtduei-Fioneudld.aenatueticaooiepaaiuubrmmuraurodetedrfetgseidatcmq9figie,pisieroaucoilliifeineree,ilsondgocilcpldpetottnotceriauagexmuaier-tegatcsueu-iort{nleaasricemdapsdencdavlf6lrmtr-iiiapueuibenceet"attatemci'ede,niii.ftrsstsio/nlntiutoii-grltrentd],ttiisatrd-"eiavca_rtiftnefteeudafaaalietcagitlasaaatuenrtulaeefsdrmituoaotignat-deaaseuriiltanraearviaicoaxcnmgniiia"outiiemprtumriaaadzleiimrna"fidectuminm"atraedniacofnera"rmfgeetttwieereeejdi-itabpangonrsaireagpepq*niaroaaaiadonc:itntarroagej:bouunqeaiticutpbpidnpiidenliinrreroqullrtrre'"readuifsceotendraniiocate","aul.ei-too9maihrttplsanmteiOrmvtlsdcp""dieadie"eat"iierete"rr"z-ffo{raaoetr",aiierpicacactt"ep"or"tftiadto.ruan".vun"iiu"anuoaovrnpelmrvtiJidgen"tsdee,."tmioiana,"reitiAier,ciasin.,.ains"roal"vroriooirdplci'.earanfboi.Jvgnt.ci,onbaorzipr"oiaidiisu"ofirllunranuta-o*,o"tutiiretsipd"rcg*tnnetncbreaiirrcrada,,im."tatemrerilo"pu"iael"riiotcuac.anrpaepo,rl:rrqiaeicis,,enttasrdirrrreiaanoediuc"fitaicin*psnirecpctgdpl,mxi.gozee"ieaueett"adamnu"riei,iarclrri"f,a,dr.eteo,loa"rcfil,aoae.rtlmsa,r/srra*zrabriingo,"nii"tpl",tgzteiaiiitoun-l-tlnur.c-eep-o.lre"ngasian"ti*"eo;tcttindniiiupede;rlD1"-m'iJi,ateufutt.trrrgid'ai"e"oJf"riaa"cp-ra*ieh*trl.i"ri"oo*teau,trrrijafo.aJ,ui1"gJlin"Igixllnl"nruit.otrii".t"imtifraiu,"alnee"rtri"r"i-scaretrtir"taaramodere""dp"pu"tem-"srl(a.e"trrde,anrs,i!icegarua_arair,ctt;det-aa-)o_ei..niii ALTER"ALTERECO
ii"*oi"idTz"chlncv-id6r.tlaiiefeciene:uplropuurosdt:iut,atTetvlurrto"tauunuvrmngutr'scnteaodrbitet-iiitiecnmtsgru'eqdnl'stireinmiodala(smutcicloraminiieiein"csnglHl,aefitagpeieiinnun-ernrogziitesitrlevi"eiisdnctlo'diffreiiesriuarnnu"irt1ie"ilpdstlsul1ariirtart-ecu-irr9.nairrcdi"uaena,dr*c""_die"roail"a-te"pmsdlc.itiiauue-oteqteprt*4ngeein,reirc"iadr;iaeittiare"iuc"retrcuv"paai"aaa.l,aloe"arirrcsoieuei"tr;iuaiaiiii"i;aaoplrqt"iurteiirir€tlma-a,s,"aial*eciutg.pnsuraizrciiAcottfiabr6ceoipp"i,aan,tai"arilg,cresiii"rteaarrduieTret;ne"ipddso;ntror,o,e;,aiaf"dicmiur.rlieIbgn;erle,-"iiiufrpa"fe"aesd'.agcirarerseiat"hriuJitdri",a*e'rm"crriicuz"nux"ieuai_aitei"orn,ea"e,-oat,,i
sd-gi reprezinte cuornmdillriaileisetoireicsate-ttricaen,zcitoonricer,entizuavteominptrr-eugnetamosddeclona-l literaritefii pretins atemporal gi universal, model din care decurge gi
testdm inclusiv mai gus amintita disocier€.

Dilema de care pomeneam se instaleazd in clipa dnd luciditatea
teoretici intreprinde "saltul calitatid', incepind prin a se distanta de
evidenfele @mmon-sense-ului. Coincide oare "abera!ia", "anormali-
tatea" cu ceea ce, in cazul literaturii, a intrat gi intrd sub incidenta
prefixnluiparo.? Este oare distinclia dintre literaturi qi "para"-litera-
turd una valoric6., aga cum praxisul o sugereazi in distinctia dintre
normalitate gi anormalitate? Cine stabilegte oare gi care sint criteriile

acestei normalitdli? E suficient, credem, s[ reamintim modalitatea
prin care mai recenta teorie a experientei estetice a dat rlspuns

acestor interoga{ii gi mai ales celei privind prejudecata normativi a
"clasicitltii" capodoperelor, instalate intr-un atemporal muzeu imagt-
na4 teza dup[ care Est€ticul nu reprezintA cituqi de pufin o calitate
substantiali a operelor artistice, ci un "mod de percepfie" al acestora,
ca gi demonstralia ei con[in, in polemica implicitd pe care o iniliazi cu
principiile consacrate de estetica hegelianA, un demers reformator ce
nesocotegte ab initio limitele fixate de aceasta domeniului "formelot''
vizavi de cel al "conlinuturilor" realitl{ii. Ready-made-urile unor
Duchamp sau Cage au ilustrat din plin ideea dupd care, dacA ceea ce
inlelegem in chip tradilional prin arbl (gi literaturi) constituie poate
cadrul cel mai adewat pentm declangarea unei experiente estetice, el
nu este gi singuml: experierr{a estetic6 este posibili nu doar prin
"artefacte" social creabe (obiecte artistice), ci, practic, ea se poate
declanga in anumite conditii fn raport cu toate obiectele universului
cotidian. Dintr-o categorie formali gi substantializatl., Frumosul este
convertitintr-una dialogici, func$ie gi proces de constituire a sensului,
in aga fel incit "misura" sa devine capacitatea obiectelor "opere" de a
produce qi intretine un asemenea pmces creativ gi relevant pe plan
social, pinl intr-acolo incit fictionalitatea lumilor'literare" si-gi con-

funde ratiunea de a fi cu dezvlluirea fictionalitnlii funciare a pre-

tentiei de adevir imuabil pe care gi-o arogl realitatea dominantA.
Proiectul brechtian al unui teatru "dialectiC'o prevede e:rplicit: 'Nu
este suficient ed cer€m teatrului a livra doar copii fidele ale realitltii.
lbatml nostru trebuie ei stirneascA eatisfacfia cunoagterii, se .orga-
ritzeze, desfetarea produs6 de opera de transformare a lumii. Specta-
torii nogtri tnebuie sA afle nu doar cum a fost eliberat Prumeteu, ci,

,tg

ALTER.ALTEREGO

prin desfitar€, Bd Be gi instruiascd sprc a-l elibera". Lrn asemenea Formidabila rdsturnare a poeticii "oficiale" de citre gcoala romantici
ylce-nt all!_tnryritafid pare a-gi
fcae$in$ldetuunraBsepael gctormulplfertdaemlietne-ltiei extrage resurgele genuine din opozifia se suprapune peste victoria de facto, - victorie in primul rlnd sociald,
- a "stArii a treia"; odatd canonizat, modelul hegelian al acelei feies
instreinat, din trd!r""r r, *niii"r,ta
petisches Kunstwerk,unde mndi$ia sine qua non a reugitei o reprezintA
iluzioniste, anihilinte, paratzlnte a
(I"tp(rreaaropl'izlvmieMzdaouazrcinaeen)rchiiac"eo,pinmafccie,liutaczetuiaeem,acintrceediaevcsi"nturieevbadinaligsctmioepc"inree-treiarectoiaivcbdisdefaoargvssmacufiabinatiaiectfcaai"tcua"ul*utdpui.n*cituniinuidilovobarcrieudacoeet-
ideala "iluzie pncdusl de spirif,', coroboratd cu "caracterul imaginatiy''
gi cu "unitatea integrall" a operei desivirgite ca "for:n5" lGestalt),
pecetluiegte in fond spectaculoasa deplasare a accentelor de la rolul

td1rpiaf_eda-rrie{itnieet ;iuanedistaeernvtigiraialiedtiedninitnictcraseezuaalxsidcouemnfidenlidegeiv"sieeoFcrhriuiiornbeoisestceutetliucliiog-friicllioensfuuornrfgidihapimueledncoetanol- social preeminent emancipator al artei autonome cdtre func$ia stabi-
parte qi reprezentare-a dinamic-funcfionald a esteticitl$ii tn ict, pro-
lizantd, conservatoare, "afirmativ6", dupi Herbert Marruse, pe care
gi-o asum[ mai ales in calitatea ei de "compensa$ie". Forrnularea

filosofuIui rlmine mernorabile:'"Tles[tura ei capitali este afirmarea
unei lumi intotdeauna rnai bune, superioar{ valoric, obligatorie pen-
pozifia se confirmi odatd mai mult in ipostaza sa "pe dos", dace, odata tru toti, diferitl in mod esenlial de lumea real[ a luptei cotidiene
cu eliberarea de mentalitatea discriminatorie a poeticii normative,
'frontierele" dispar gi odata cu ele fenomenele pentra existen{tr gi pe care fiecare individ ar putea-o realiza pentru
dobindesc un statut des-marginalizat egal cu "de frontierd,'ig:di orer--
alte sine, .fin interiorr,, flrd a trece la faptd". Institufionalizatd, "para"-li-
teratura de ieri se va gribi s[ traseze noi "frontiere", in aga fel inc{t
. chizind" conceptul de literaritare pe potriva unei exp"e*r"ie-nnlrer"*,
descatuqate de constringerile institufionale ale "artisticulu"i*"t,uutin"i"- procesul socialmente creativ al experien{ei estetice, nutrit din contra-

vensalizate ca formd de experienld sociala. zicetea normei canonizate, din deviere, negatie, subversiune, distan-

Desigur c[ o asemenea viziune nu face decit s[ omologheze o tare, va rAmine gi de aici inainte de partea a ceea ce, prin excludere,
va prelua automat rolul "para"-litcraturii. Nimic mai relevant in acest
gonlsuptie a raportului dintre literar gi social radical diferid acum,
la efirgit de inceputurile erei rnoderne, ciird nou sens decit textele celui mai inteligent critic al aga-zisei Kunstperiod.e,
secol )Q! fa!6 de
constituita polaritate teoretic{ autonomie-hetemnomie docun:enta -Heinrich tleine, tnxtn a cdror apartenentd de "gen" scrisori, eseuri,
rgvolta artigtului gi literatului burghez impotriva aseryirii spiritului foiletoane, memoriale de cdlAtorie - gi "stmcturtr" - un anume frag-
gi concomitent n[zuinla sa de a construi demiuryic in deplina libertate
mentarism, intretinut inclusiv in liricd de forta destructivl a lltfz-ului
- la o asemenea "para"-literaturi creazd dificuitA$i serioase exegezei
lumi imaginare alternative. Rornanul, gen "secil aizali, anevoie con- tradifionale, credincioasil "canonului": aceea de a recunoagte, in fala
trolabil prin precepte formale sau morale obligatorii, venea in intim-
p.tngrya agteptirilor unei noi categorii de cititori, ale cdror profesiuni, gocului capodoperei, artificiul unor "frontiere" care, utile poate la

"-gdi ieelterabctuivrgeh",e,czaep, trsrintuteasuselecdtuurabopnrhienutrre, indeletnicirile ordonarea formelor literare, sint neavenite in orizont axiologic. Mu-
de la sarcinile compensatorii, tatia funclional& intrcprinsi gi probatd de Heine prin deliberata

general, de ia o coti&ene gi, in rd.sturnare a criteriilor operative de "producere" a textelor - vezi
realitate a tuturor coerciliilor sociale, politice
religioase. Pozifia vr:ind-nevrind contestata"i 't i"a.t i de literatura ,qi-i faimoasa retetA a fbiletonului, alternind'haotic" gi cu efect de dis-

naltt' (Dichtung)liconferd insd automat un statut mdraerpgtinfaral,iepr,itvititr,e.dge, tantare garantat observatia rrealistA, analiza, insertia liricA, reminis-
sug" de un Schiller, ce-l considera pe.,romancier, cenfa parodici, reflectia fi.losofrcA, dialogul, etc. - anticipeazA cu o
'
uimitoare luciditate prriectivi acea cale a insurgentei "pemanente"
da!1ep"a_lrnaeoaeeutf9irl1ug6i"i2t,u8-l dl"eepotaiotrlluaurl"ui-ilditaeelrroXamtV'raIiInIie-nlefpaao,tfridddanedc?hBniaucrumgciaiainecinix-pdliieomczeibenaiiiegidneirtuornrrmaiandleA. a Esteticului ce va culmina su aversiunea avangardistd fa$ de mitul

organicitdfii operei "de artd" ca "re-prezentar€" a Realului, qi, in plan

teoretic, cu noul autonomism postulat de Adorno, menit a prezenra, ln

t4 16

confruntare cu ofensiva "afinrrativ6" a industriei culturale, negativi- ALTER. ALTEREGO
t"t"" qi, prin ea, valenta eliberatoare.a experientei estetice:.''sepa-
,t"a"-id de praxis, arta devine matrice a praxisului social". Este opresc cum se cuvenea gi cum, inifial, imi propusesem. Conditia
;;;qi schimbare de semn pe care o_recomanda qi Brecht actorilor lor..."para"-literar[, ca simbiozi necesari pind la interconditionare

utor,"i cind explica mecanismul "dez-iluzioni,gf,' al unei reprezentafii intre muzicl qi text, melodioasa lorfacilitate de qlagirieftin, nelinigti-
toare ins[ prin acel murlnur (sau uruit) in surdind, uneori exploziv, ce
ddatoerettmciasitatliictsoaActar,eete-amlisctopaaodterrierfei-cppaauruteratzoq,eripnusetliamnofitpepreu,lurecc"iaardejoefdlceotrcaedtiraept-aaaas"r,artfeleec-op,l prs-eia6ztreaefn;iaet'la'iptrraeert.iceanua' npcotrraseeclabuulucttciareeavrcieana se lasd perceput ca semn al frimintArii veacului, "culinaristica" lor
imili;lopdddiiffi;ic;latt"b;itrleeehagniictrematoaadtonepleuinrluecii,o,"andrseteisactriibni'6!,["",.pcaLaraereci,ncpearvliiavtlaatltb6eilxAdterienamuelrr,aacuirieqnpeiriczoaidtr[u"{eciai-'
i"""rio.*ute in maie, igi mdrturisegte implicit latenta-i conditionare popularitate la publicul burghez qi snob, combinatd "pe picior de
ca fals panaceu, instmment aflrnnitiv al agresivitAlii rdzboi" (dupd expresia lui Brecht) cu didacticismul apdsat de satirtr
qi ostilitdtii
pind la violenld, fascineazi printr-un balans hazardat, deseori insta-
Rp-il;sarpl;creJcior;hi"Aattc;eUdilernmiu"rtslial,l-auuuulci-c,sapbvoleegplirmodsaiinednpicdn"eueiettsncacrpiaest-tmireuacvisaentnpotaeirmitaslni"oeaaesui*ncxilci"sapenaettdeiaetap.eerznrtimrmelto,sapnagi[psfiiaesamrmputiic'n"vrpeatiiesrmifcaartei[lisniqtztteoaiii!iclvnrliineieucltd.azuint9Rteauneirreiunuaedsq"aeprcoarieeaurlapiacrmacluteiacsaugaobcmrnigerineliii"stnmiadpliafbtoeroecriomhrtuaooid,zlneguuilfpunriircpautentpfisnetiviicnantiadtA,crAi,.coindpslIloaneeoe- bil, intre poli ce indeobqte se exclud, printr-o curajoasi echilibristicd
;;;iltr;;i gi conformisul ei slructuril, aceasta "literatur6" exceleazl pe o "frontier6" pe care negativitatea o forfeazl provocator, insi-
nuindu-se printre cligeele amuzamentului afirmativ. Este, daci ne
gindim bine, calea cea mai expusA pe cane infinitezimala chimie a
experienlei estetice o poate alege spre a converti negativitatea in

valoare "pozitivi", acea cale a "urii izvorite din iubire", pe care o
revendica T\rcholsky intr-un faimos eseu din 'Veltbiihne" in numele

unei intregi generalii de intelectuali - "literalii", cum ii denumea cu

o nuan(A uqor dispreluitoare establishmenf-ul epocii, cu nedisimulatA

iritare vizavi de boema lor "criticist[", aparent nimdnui folositoare, iar
Ior cu atit mai pulin. Dar nu cumva oare aici, pe teritoriul restrlns al
acestui prea avansat avanpost de "frontier[", igi afl6 literaritatea
izvorul ei mai pur qi mai cristalin, pentru cA innoitor? Cu cuvintele
aceluiagi Thcholsky: 'olVir miissen eret dem Alten fluchen/und dann

nach gutem Neuen suchen".

in a reprodu." ,ro.-" estetice deja conven{ionalizate, oferl experien(e

gatadigerate,lnscenariicuintreb[rigirtrspunsuristandardizate,
i-pfi"iia f" scar6 industriall - romaneie unui Johannes Mario Sim-
;;;a" pild6, au atins pinA azi un tiraj total de 65 milioane exemplare
-btreli""nl".rnl"iie.;ntoir"dlio"r"itgo";in*mjeoi5gsldioteiaafrcacceoaredncensoterrneujucpiislriateaisf,stiaciduSaunib,peillc.g'h?e!,iaxaprnrareig"gs-iIipiatleealrutaiapi t-Muadrreal?rvinceuvnAesicerese,d,liearaeilnctteeosnen"tlcfeariolliipanee--i
;ir"a;;atiic"a*.";eCi;a"t"inapdtaeicream,toidjl"oua'pnceae"tloteaadtLeetciateeldreaerfnni'uiganigrlaaii,teime, xoqposesortilueulnlaileaar9ilstf"ceealtndit9edce.itarupegruilna-
*-"-"Uog'i*d"oigltmt ed. oCairt despre hitsch, acq3sla-i deja altd po"9:t€'.^,
asupra.a-"" ti-pl
gi d".pt" songurile berlineze ale anilor'20-'30,
qi spatiul nu-ni-au inglduit, din pacate, si md

{a

Pentru o noul strategie comparatistt _ EqoLALTER'ALTEREGO
I
Nu ftrri o aplsatA nuantd provocatoare, Adrian Marino lansa in
prefala Carnetelor eunopene, insemndrile sale de cdlltorie din 1976' preser,c-aree unui caracter nalional aparat impotriva tuturor vicisitu-
un ter ren a cirui semnificalie dep[qea, vezi bi.ne, domeiriul pur dinilcr *. iat& constanteie (dacft nu chi.ar eixbrernele, atilnqi e'ind unn a
turistic; "complexul Dinicu Golescu", pe care inv5latul romdn qi-l
tins & elirnina pe ceatraltfr) unrri tr:avaliu comparatist prir e":lrelen{6.,
asuma pentm a-l invinge, ar fi, dup6 el, n'.in{l'rz irr inrreaga congtiinlA
culturald romAnd modernA", caracteriai:ad, i)n tipareie fixale parcd actunl n;i ast.Szi, poate rna'i. rnnXt decft, oricinnl.
odatd pentru totdeauna de voiajatui boi,;r vaiah, complicata reiatie
spiritual6 dintre "noi qi Fluropa": "conqt,iinfa uner tleosebiri foarte FeEitru- c soluf,ie cle ecftiilibru intre cei doi poli rnai srm r:ita{,i
variabile de civiliza{ie, culturA, standarr-1. r:conornit , n',oravuri, penna- plere}erilrii. fntr*aga aper$ t,eorel,ic* qi" criticA a lui Adriail FAarin':r,
nenta compara{ie criticA, impuls de ;rrare pros'es gi reforrn6 prin afln-nad:t. qri reeu:rr:scut6, ast*ei pe marea pia!*. a schir,relrilnlor in-

imitalie gi emulalie, in spirit profund patriotic". I{eluind ideea lu-i terna{ioria}.e de idei. ca o r/oce distinct5 gi, dc ce nu, sin:rptornaticd
i:entni arnbitiile qi intreprindcrile unei gcaf.i. raml,wegdi de litcratur*
Adrian Marino, Mircea Nlaitin va glosa chiar"pe ,nargnea a ceea ce el colnparat&" Este cleasupra oricsrei indoieli fbptul c5 o realfr preocu-
numegte, mutatis mutondis, ",,gcrmplexel"e,' cuiturii qi, cu deosebire, ale pare pentr""r clestinele culturii. romdneqti strfibate inainte rle toate
literaturii romAne", pe care, cu c fervoare aproape programaticd, le Iucr[rile Xui Adrian Marino; temeinir:e clemonstrafii de virtuozita.te
defineqte drept "corrrplexe" ale ilttegrdri.i lor eutn;rene qi, trrtodatA ale teoreticd, inlreprinse la inil{imea unei tensiuni ideatice pewnanent

specificd.rii, "ale afirmdrii unei diferenle specifice in cadrul genului alirnentate de o inforrnalie uriaqA qi de o uimitoare capaciiate tn
proxim rivnif,'. Indiferent cum i'i numim, in'ieresul istorioglafiei qi acelaqi tinep sistematicd qi rnobild, analiticd qi sinteticd, ele con{in
teoriei noastre literare pentru raportu.rile, convergente sau cliver- insietente referiri, ce sint totodatd qi deiimit6ri polemice, la prezentul
gente, cu realit[lile spirituale ale continetrtului a fost dintotdeau.na
viu qi constant; mari dezbateri de idei qi c6i-li nu mai pu{in mari au strid.iil<ir noastre literare. Ar.rtorul rnonurnentaluhti Dic[funar de id,ei
cAutat sd le clarifrce, efort cAmia i s-au dedicat spirite alese, de la
literarc exprimA in peisajul nostru iiterar una din cele rnai tlecise
Kogdlniceanu qi Bdlcescu pin6. la lorga, Ibrdileanu, E. Lovinescu. Nu op{iuni pentru o n'retodologie riguroas*- qi srotrid articulati teoretic a
vom stdrui acum asupra resorturilor adinci, de naturA istoricl, psi-
hologici, sociologicA, ce au dir'eclionat obsesiv i,ematica unei culturi actulrri criLir:" pentmr elirninarca arbitrariului silbiectivist, a judecd{ii
precum cea romAneasci, deterrninat6 nu de pu{ine ori, aga cum hine
!rnr"l:xrsiorriste, "speetaeuloase" da.r ?ntiuipirit**re, gi de aceca, voit sau
observa odatd Sorin Alexandrescu, "BA se gindeascA pe sine in ter-
nu, eorg'.rrti:trirale, pentrn red.efini.rea in epirit qtiin{ifie-obiectjv e
menii, uneori inguqti, ai supraviefuirii". Sincronizarea cu realitSlile
culturale ale Europei (in primul rind eiccidentale) dupA cele citeva tnriuryi i'apor.tului riintre literaturir qi intr:r1.u:e$ii. ei" Nu creCenr n gr*si
in ;irerupirrreres cA., hisrgaf ,ri. exeget al iui l,-i. M*eeclonsld. -1i.cirin:'r
secole petrecute in orizonturile ortodoxiei slavone, dar totodat6 f;trnr"iria s-n fnilr*ptat r:A.t"re c{nmenirrl ieo;"iei. iiterare atlrnr;i eint{ a

48 ccnsi.r.ri;,at ia nloclul acut, insr.rficienta qi inconeisten{a cadrslui pregAtl-
Lcr n${;irsar pentn: o .qctivitate criticA intr-ar*ev5.r probA q,i cornpetent6".

f; funciaril surspiciuue vizavi de retetele faciie ale monografismului i-a

s't:ig*rat, credern, aprofirndarea rnecanismeior fr":rnc{ionale a}e criticii
l"iter*re:. dun* care nevoia. de a decela. in cornplexul acesteia cornanda-

mentele epieteuriee ale epocii i-a suscitat intnresul pentru conceptul

ttrt: wtodewt {modernism, rnad.ernitale), interes dublat de ii."nperativul
orr{c rSrii tutlrror "ideilnr literare" debazh intr-un riicdietnar teoretic

monunrental; obstacolele tehnice specifice aie unei atari intreprinderi
au determinat, la rindul lor, aplecarea sa astrpra herm.eneuticii, ca Qi
incercarea d.e a elabora o metodologie adecvatf criticii ideiXor literare,
pentm ca "apiiaa{ia" la opera qtiintificA a lui Mircea frlliade s& readr.rcA

49

I aNonnr consra ___ r-l- EGO, AI,TER, ALTER EGO I

vreme ce spiritul critic, de care Adrian Marino nu in{elegc si se
in prirn plan rnedita{ia asupra rapori,urilor CrienV{f,ccident, nafio- desparta nici o elipA, "tinde 3A opereze tn perrnanenld distinclia

naVinberna{iona} gi, in general, ar4u.pr:a rrtnditiei aetuatre a comparatis- necesari ?ntre utii qi inuti-I,, favorabil ryi noeiv, fecund qi steril,_forrnf
r9i otapinirea legilor
rnului. I)in apr"oape in aprcai:e, cic tra "f,rfrorJucere i,r* critica literurd qi Lgdcja.flufrzEi,ir.iieiio",nb{ilrr*urt, ::eal". {lontir.d pe eunoaqterea decit in intre5nrl 1o q
pind la Critica ideilar litent.re, etr a ixr"binat efi-*irtrrl rie a depd.Ei suc- *orr*nFe cr-!ttluitt.i{iaree, diill{igui,

cesivele ohrstacole epislteraclcgtc,e: qt m.ei, :rtnlagirrri *ur asprrafia coiistan- ea prgces in arr"h+:ic Fex'rsliE"{l l.lrerctr.-1i r:+lr:epLftrir- vatcii:i!.or univer$'aje se

t& c6tre corrstructi* eritic#" :,,riilic,ii ryi. sir,tematr<:ir, :-r:,e linal'nrJ o pa"siune cr:rnpleteaz& {'rtt fi1-1 {rl:li' l;ulji'tt i'lli'ii:*i'i} r;;'orn'cvftlri vg.icrilor rr:r'n6neqti
i;fisNtr tri echil'llLeu.zI tu
ietreologieP: ryi specuiativii i3o r\i8;rli j'{:.. {.li .rnl iri C-ri.fir;r; ir!.dlar li,tercs,ye e'J- ar.lf,e.nl,ier.: 0fi vfl].oi'i t:i.lr.t][ii]:i* :.:' ,,ill. "';ti.'sittf:?
".ointer?re:targi!>> rlLr c*ul,tiilrlg i-.i:i ui;i.tr-'i-i'r fii,,;rr.1i,rit.*v ei criti*ll, ci ulrrul r"*Spin;1er*ii :1i ,i,::piir,l'ir*it lr-i,.:,ji'r.,2' lto:iii.rtEr r-i.* irrl-lvincil1Liirrn *Ulturn j.
l.,4igiunela i!,:r r)Lif(:,:;i-n.. .: rr:,: ,.i .1.-t',' i- lilL:'ritl'-: ':l'dr'ienMainer' lp
strtct metodologic, iilndpr."irrrrri*1", ,;:*. "suii:,.1t:lidr, in.t,re, tn;lic. ente rn-

ttlarcerea r*etoctricri, pr(tr;i"rr,it.i;.rr:*, 1,,.:o ',.exi. iliirpr;i la tc;;i" }a lechlra

aient*,,::.1:irlutitlirodl, el t,et:<.i;tit:f',;:dl "i:tl"i:fict-,[,tl1;,1;1 ..!;1{.q:r.'pl'tli;itri.i turE:l^-r.. \

f6;>, 4 adevfilratci inl,:,r"i,i"r':1.!:l:.0 ;r. trr::riilllri ijt*:r':;ri r.:,trLri:!1.ii{.r.,;c +u iliii, tyieij

ilrrUlt O ariiilne ei:rl-rltilinilur'i:: i.r;rlr,:i-':i''ft'i,ii:ti.', lii i1-. jirl6'i, ,:& 'iie ia *
anum.itA ctapA upcr';rlirlri ii,: r,-u.'r,'1i,.;iirr;,: rrlq.r,i: sit -ilq .rginxiat*,-. cri1;irii

lin;er:nre, irl al;ecagi'lariig;.lli! ii.r,l;r;.'r, itiL'l,ri:,'ti i,:1 *i"*,,i: inc,n.y,.u riir o.parlritrA,
sub o t"orrnd sau alt::, llli rl r,li Irr'fl,..1ri {;; ri:, i.ri.: il,:.r-i::,r,r r:i:i:iis:rl''. il lr i,..4. de *ofi ji
tt$ d*rri.naiie g cii.trcii "r'-l.'irlrni;1r ", "ri,":t,,t.i;ii r',ir" rtr. ;llitrJ i:,ri*lnr:,t,[c, ;L"

driarr &,{arinql €gtrj diir1.y"; Il-ii r.;i*.t+ sr.,i:lilrii':ii ;ll::::,:.:,lill r:*t,r"enirii l,: ..,',.,'"=i : }t '' ': '" '
nrenirea iniiial* a ggrneritari*ll:.i ci"itit;: cler,rr,ili'i,r i';)ii. tiJ.rfj-',1(:F-.a'i,ria, -inlrr
pretarea crigirrar*., .p;er.:inii, c;.;l:ci:i,ri, liu:rirl;-r:',:-.t ijii:rigi..il1.1i "l*giliin" al .' , i]lii'iiie
i,eutuiui" In br,rna t.radifit l; il.ii IliJ'itrr:':, i:ii iitri,;li,{,rit.ii;", *1&ds.r;rio.{ $i

&ultmiaan, herrrren*u.i.iefi i$-seir,i:nr1ii ir*rni,ru. .i::rllr l,:t'L iX,l:ii;r:ru, *n $i Nrsn- ,.,,g.lli.z"i.: a,.tllL,, r:l.: 1,, i;ilri.'.,. i':r:lr:,nii:i:l{iiti.;'i:;'r"l r:-1r1"

tru u* I'eter $eond.i sar:. Faul 1{.iclr:',rr', ";;.fci.'ni"li qi i,,.r,:i,-ri:C*. & ci'ii,i{jj - li* ]ucr"lrc; rji. .r'S',' , '; :ri i{i ,l '}:rll"rii.1rl uit liiil'l'-":ll'*

literare ri.ecssar& qi ir:lanculd ini,l"egltriui prti{,$:.r rri:il,r'": ul.r liiro s*t ir}.ei:.

tr Scri".

Llr tocma,i &gc$ien€a vrulr'{$ ejs illirqrit"r, c'-ll*crX.rt,linl& pro$upun{., 'g.in d* r:li;:, 1ii;r"1..::. *iu'i fi;,ir:i, llrlnti;j.t. si iflpi.ct-esc intr-r, stlurni{lCa[,ii.A
crdatA au implir:ikl n'rrincrrilillar"ri" ry'i. ;riiinil,i::'': i;,r *.n {-\t{;:Lt'it .ieoistit tii:rnt,ross*ia,p5lllirirenitre*chnre'e,r.utronr$leltliell:i,il'e:--u;ci1lft,lr,c,1i;1lr:5.*i1ru.l;.g,,'igr;iar.,".o',;I:r'rii:r:'l;.ere*lf"tci,ii'ttcli[llli.lii'i;I,'su:ir.crrLYltdti:*rlrd,ree,*uhirhieeincttxl"irv,ean""q'-:fucbturi:aitoAA.F, i]glerrf:areisCn6e-
farnnuiat, citja, irr cacl.re spr:rifi.rJc:, f;rtl."r..n atr; t,irup ql in altn sgra{ii
,,irri{iere,'ir; [,ra,Jliiii tier:nrLeneul,i.iii5' ro$1er:t,Bdscd, cu irleeloarta"milit$ntd'
spirituaie, o foarte rtrel-icat& autqw;li-rrilicarer vizevj rie locr.;1 pr:opriu"lni ,,1 trnpttriva "Lreletdsrnului creefi:l:".*i peni;rrr "o metoti* c6rlcre|S., ohiec-
I tivb, interneiata pe grrirnatui textului,... pe descif,rarea qi-explicarea
demers in a-cest bontext m&i rnult, sa$ !:nil.i puliir internalionaliual,.
rnetodica a settuuriioo qi semniiica{iilor exprirnate sau latente, pe
i'$noacocteinadsut6-saelbdteuorpaorterivn&iciracren&l .fnir.&qii eurupa:orz, Ach'ian Marinn nu gi4$eqt,c parcurgerea unor cir€uite convergente de lecturi qi interpretare, deri-
fleiltsemnal serNs elilematie, por:riin,i
vate din ins[qi natura - am spune "ontologicl> - a actului critic", cu
de Ia eviden{a unor tradigii europene de grrofunzime ale spiritulrr!.
51
romAnesc, de la participarea inconbestabil6 a rornflnilor ia ridicarea

edifrciului cornuR al civllizaliei europene. Procesul dialectic, incitant

cdtre sincronizare qi, in acelaqi timp, c6tre delimitarea propriilor
coordonate, se desfiqoarA in limiteie unei normalitili obiective, de

50

AITER, ALTEREGO

E1llgiadd1e"terstce[ descoperirea gi sistematizarea hermeneuticii lui Mircea pretinde chiar, comparalii firn raportiri istorice, ca qi generalizdri gi
in m[sur6 "s6 judeclti d_e valoare". De la primatul'faptului" la cel al ,,textului,'gi al
aduci. o contr{bulie importantd i"a"fro"i"-
cializarea-culturii qi gfndirii critice romdnegti, la
neesenliai gi periferic". scoaterea'sa din "stmcturilol' sale specifrc literare, disciplina comparatistA va trebui

Aceeagi preocupar€ pentru o mai dreaptd gi mai obiectiv* viziune si reformuleze insSgi ra{iunea cornp ara[ini propriu-zise, ce s-ar putea
intemeia pe o
a8upra raporturilor culturii romdne cu impulsurile venite din exterior invariantelor viziune ipnrtoebrnleamlieolnoar liesitrfugni duanmiveernstaalliestdc.aa,l,irtaepraotruturriii, a
se profileazd qi in studiile pe care Adrian Marino le consacrA unor sale, a gi

momente din istoria li+"erar[ romaneasc6, unele dintre ele reunite in structuri li terare identice, analoge sau omologabile". L]niversalitatea
inslqi se afle integratd in fond in acele "i"nvariante" universale ale
cvInoomluhmpaaiunrlaaLtisin'tmtidli.tdraaetnzubrtcddrarpatewd,rcenaamrieneet$e-ihnneI eitlste1dmpootuzinrietsisvoi{soemcacsuidcl.uAeni,tsaainle*etso.-qrRruretarncrmoeioanntarcuics'_i. literaturii, componente ale unei "scherne operative', qi sistematice,
avind drept, tr6sdtur5. distinctivl "permanenfa, constanla, recurenla

teza sa de bazd cu privire la evolulia moder'd a literaturii rornane, pe qi deci, universalitatea". SemnificativA ni se pare in aceasti radicaih
tentativi innoitoare maniera echilibratA in care Adrian Marino in!e-
care o considera drept un proces concordant sincronizarii ei cu litera-
zddtrriirfrrrigeiilpceegt.axoiittrecdeacemidedeexe, nczctlvauuorsleluti,vai,drde,uapcnp&euaacrstuetiacmsuteilnsaesirndigztaiicenta,etrzg.-uiuE-tanculuhcriiaelibdv.AerruundldisaiipcinnaettcrMiefnica'uc,reaiinneleopria"tum1oli""utaie.lripod"q"e*ii lege sA-qi insuqeascd in propria-i raportare la Vechi tezele hermeneu-
ticii pe care o profeseazl: relalia dintre constanld qi varialie exclude
creatia er nihilo, qi, in definitiv, se intreabf teoreticianul, ,.daci existe
universalii culturale gi lingvistice, de ce n-ar exista qi universalii
poetice qi literare?'Ezitarea de a anula pur qi simplu, in ciuda tuturor
circumstantd., rnenitpur qi simplu s6-i'tmpace" atit pe rnoderniqti cit obiecliilor, suportul comparatist al preconizatei teorii a literaturii
- -imtgninietpcrle-et6ut,gnrailaidsdeeietgniiolasenl6saliaqltieiguprtaiao.rlleetTumbld,riceeadvnaudunlinssdteian.eindmtor'aoaopntferaser6tairaadleicil6foipairo"v,otseaniznlzeeteeapamz"nSuteebircaiitoot"ian.trtp"eue,ra-rora0edrlao,i"cg"da*rricrs*ed--
subliniaz6 in fond o continuitate al cirei "nominalism" se dovedegte
in ultimA instan!6 unul "operator", c6ci frxeazl "adevArate realii in
stare inefabile". Aceasta n-ar trebui sd tnsemne cituqi de pulin un
"ref,uz global al istoriei", cit o reagezare a relaliei dintre componenta
nerest'rictivd, deschisa, fireasei, a interrera{iilor dintre literatun qi istorici qi cea estetici a faptului literar, cea dintii nemaifiind socotitd
strdina de supralicitdrile imitafiei sau, ia antipod, are izorai{i;;iitera- drept dominantd, ci doar cadrul in care se plaseazi valorile. ,,Tlebuie

tura universala, afirma Adrian lVdarino, este iotalitatea *rnarixon, si s[ situ[rn opera ]iterarA gi eNperienla ei estetic& in chiar centrul
"micilov"', literaturi din Eet gi clin vest: in consecin$a, ele se confirrrcti demersului comparatist: anaiiza operelor literare gi a
cu Lileratura pur gi sinnpXu, ferA adjectiv.', Cale de acces c&tre stiluri qi structuri, istoria literar5 "gusturilon ".
urmeaz6 a
Elaborarea unei alte strategii a cerceiarii comparatiste pomeryte fr
pentm Adrian Marino de la "regfndirea" tuturor vechilor eoncepte, "cuplatd" cu refleetia critic*, cAci, in ultim[ instanld., lelul noului
comparatism nu poate fr dec{t sA "aprofundeze, sd consolideze, s6
unele dintre ele transformate in clogme sau cligee de insuqi pr"g""sol
p"erniuvneotttueolutdr{nouiat[rr"moggaaiic"nfisdopcbieriipieiclciatnctrueoelir,',ecmmtaiceaeptro,rcod-adat.,u[dstieenercrmaie.ligednueoulllroangepniioaagzaatinetriurvetmirs6dmidteeaualec,oet-apa'prn,,oecufoulnsntlt-rodoarlvuieccremr"isziad5^i nuanleze irnpresia sensibilA, eurolional[, produsA de operele literare".
Degajat de primatul dogmatic al istorisrnului gi al "raporburilor fapti-

ce", comparatismul este redescoperit de Adrian Marino in starea sa
genuin6, ca "act critic" prin excelen!?i, in inlelesul romantic conferit
de fra{ii Schlegel gi Novalis, ca dialecticd a spiritului liber, asociativ gi
firndamentala pozitivism-istorisrn pe de o parte, care postuleazl str:.- disociativ pe spalii largi, in acea infinitate a deschiderii intemeind
exclusiv ai comparatir**loi, gi,
diul "rsp'rturilorfaptice' ca domeniu "poezia universalA gi progresivl", invocati de faimosul fragment 116
pe de alta parte, de demersul literar, critic qi valoriza'nt, care admite,
din Athentiun. Perspectiva enciclopedicd pe care dirnensiunea cz
52

-4
J

I nrvpnBrcoRsnl *t L ___ EGC}, ALTER, AI,TER EGO-I

ad.eud.rat universalisth o confer"S tezaumli.ri cumulat pin ceea ce terare in f"runte cu invarianta n-au realitate decit la nivelul co{rcep-

exegetul nurneqte o'convergen$5 generalizantd" este ame$itoare, iar telor, din moment ee str-uctura qi finalitatea ior eunstic$.".ui:ndresc
involuntara asociere p6 care c sugereazi cu bagajul tctalizant nl
scopuri teslretice qi rnetodologice ce tin de llat'ura conceptulili: re-
"epiritun.l.it${ii urnaniete", intrrupfnel fntr-o simf,onicfr sisrultanritate
prezentare mentakl, abstract5 qi general6 car* sinletizeaz$ r*ntibaten
ria: *lpn*i, spsre, dnte ryi eunogtin{e 'Jo*ul. cu mfirgelr:le r1*: s'i:li:'iS" riin
Ca*tr.rli;r 1,":.i tr"tnrurrann ri{es$e, fi rien'6.Juie, d.incol{r de pn;grar,'rrx "ryf;,- sensihii6.". Literatura *onstitrrie ea insAqi un f'erlomen iot*dc, cu *
c:zn!.m+yie ce a ad.6uga"{, sureesiv st;:atriri ale Nu',rlui^- "diferentl;" r.l rsrrr
inlific" proS:riu-eis, nuhstan{a r',tnpirh si {gleo)rom*.nl"ir:,t" {r:,tr,rrt-ir-ii
':)";'J..:.i;i!t ig cgrernalnirtrq) ijl1,celi"dctal.* ill1 "p:r'11li.r1fiii.:t" l.t;li .{u;-t,.rf ,filn,lc}r|, a..;i.r.uikrr: ;l rr.i;rrniat qe rlil'ereifreat, irrragi*ea v"*l:rnt a iiterarlt,drlii ptnd.
:.ir'r.xit-lei'irJ;lil cir.-r,-[i.nnl *i "jnlill.:*i" r:crr+l$ in i,L r].erllu$i ilr. lp*l,riir jjirr.:i;'l
t:l i:';1i-v-rl*:nte *i aetuatrfr, rLlit nl* <i'ificil dE) r-eson${,rr-r{t. },tiet,r,rl* r";
',r-l.ir,,L:, :.;..;,,:!;.i *e-1 oi,tl'ii :iil.rrxnii Lu'i rl i'r':i' t:;tl'i,i;:i-rla,3li.q]*X*r 6 g1,{;y1.,; ,,-1,,1;.
-.i'rl,i-i,':,;t'rr *:.i.l:',t i.i.ilt;,,: ii,i-ii, ahril.,l'rrir:i.i;tii.r:p.: g",i;:ritullr{ 'ilr-ri!.ti.r::",r'ii.ir_ nd*i'iiri,if r"ilifiilarati$h& .n<,r care .Ad.d:rn I\{eyr,::il ,: sr.rlli{nrrr& l;i + t',rr:*-
n.rar,ld,t-\. rfi6:tali.*. cerc, iin ]crilL esll*i "rrrsind adi:v.tlrrri univerrriirlr,:* rirr,i;,

lli,r ! ! i I' i.,r:: r r i ; tlt.i'1.1.{ ri'ii,;: i;L,t I. l-, 1 :t,',i ir"l,.:.,rlt'ii.gil ji1 ;i i-:i'f',1',]. rlii ii,,,i,'',i.,,r.i,1 , *itrl;i*. 4;t:li.,ru i,ttcl.eauna", ince{lr"c.h sd J:rotreze: 4t-.;.ii."'.Fonihi}ii.:1;f,s3 ,11i,

rr*r:.'rnl*. 6 i;rjcvi;:-ur-ii*l',"-" ilr lre\,nirid|cd i,n firind d*-r tra j:r"*:crili,,ri';r irrr,r

leia;i irq:::rrr*nerutlci clu"r':, pl'in tiieinnredni:rreec].ic!il"eir:r::p',i1ii.**&i:,iia'iii'ioit'il'llivi'r1.r,r;;.-:rrr"ii,;r1"1r.:,tiirr,,i.il,rr'
"q-ii;iis;;irilllrliui", r.r inilint El+ri:!,

;;r'rttr;iil;i isi,r;lirc: entetica reri:1rt,ilr:ii l4.i te$riu "i;l"terle;utrril]"i",
.l-]el.,;ru,i",r;tr,! rie ciefiniiiiit: ,1i c*nre,i:tr:lc lliu:it,ivi;it* ryi i*t'r'rrr:ir;,,, c:r.,rr^

{eiii.ir};j '.rit. ,x,\i$a fn vedert. ugic:rr'l qi fi;i)rc reie lil,*rr"a.rc lixt 1,,rra-te {-rf 1{ri;::i:{1.r j.rj

;r.-l:fi|.-1:,: .r,i,.;i;,;,'r'ti"a.;;{f i:riTji-i):lri1,'.ill*i:i r:;i.r'rij)i'i 'r. : ",, \, , '"i!:r irj';" {:,,""li,"ivrir(1cr. gi iltrinseci, r:rncc;Ltiltej!u-*a: iir *gal$ 6*.n1ii"&1, 1:,,1i lLliil'' t;'r,r

".ii.ri-"r::r,t,1j- :j::,.,l;'t,i:!tii,3.t, d,:: ":1.31:-.r.1 1llir::tirtfiir., l','1 ,,:pir,.r-i i;itr',*':;,'r'r' , ' ,,.' r:uclq4'1r'l'1 eirr dr.ilc:l-ie#,i, i.ntr*rprr':td.rii Ei. e,o'*rlngoril. l{gtr,r ;i. i::-rr-:.tiri*I
$,':rji.i"r!. a:Lre; olidllnea t:"*dificu:ial$. a sitrrArtr- irperelc'r'i,rlit:.n, i,si.. il.r-r
ir,'r::"liir:i,'"{li"ii;ttril:i;rill:lii"tt'rr!- pe *tl"r1 i.:i'il 1.rr:rr'!i.!.'ii l''r,:,, .'1 ' r*JtlElic iri 1:,-irucfie d,e uri:t*clEl r:riteri.i i,ttr:,r-isl,i,' rie tilrrll:itrr"r'i 1;i r,,ir;iiirrluii
,.,r'r.i i;';:"*iinrl-* a;i ii revi:rr:i i.il: ver:biui cor:c*pt'de \\tt'lllitrirntat'nu {hrt d*.'::! t;
t:;: i,j :y,,rr lr;f;;i"itr ilrr;ri, ;:l':n:e;lte r'l* b*i:,j, :il,nbilc r:ii Jlirr"ri,tr:ir.:::,,.i:,i ,'il
,.ri!,rr:1,.i;tr:;I,);di{lr'iii;,r li'1,rlr"irt;i.rrj.i.. A.J* lrictiifiq:a gi {i;ri J-i:",tiriri'r}:;:,{r:,j $ai, folr,*,"'.*r''it i.tn uni..tqlrr-r fi;rg:*eniat in ier-itri;ii adi,. ":iel", r,rl{:iir.r.i';l
impli,rif,:tr ,;p:qir,'rc.r Cnfit-;.:i.*.utl; inlre'r:emJit:.-*r'iil" rir.tgur,ri::r iii "t'.1,:.i,ritir''" 1y'l;'),.ri. rie aprel;ri,ere rie un canon *lit:rsjs:rsf qi nur:npenrr:rli,r'ii;t,
dup). ctilii r:nritulticaret!. ilre$upun€
.'ilul" c;t:ircu! suhi*ci;i.rrii.:uit Ariri;"in },lai:illo alege l fi'!{'eia ir;rljr, .".t'riri:ii- o instaniri $upericiar:l\ qi n:iL r iirtr"r.'
i!:1,ro
inl:ii$ c.::l"ei ti!.enurtlit"e r.l,,r Sl*p:f't'icd nI. Fichmiei{.' il a sa ,}tiiritirr "trnpiricr!."
* Iite nsrtuJrii ",r"ealiaml consf.rrrctiv", rnoda"iitale i'a{ion*.nirt,s d*:, ',r rolii [i'i,j. i.tr.ii:ricln '":i:. crnit*tt:r qi ui:r recepto:t', injlno,:nt*' gi ir,rit*[ir. .,4,c4::-ri:-r;
lntre !r:r!.ividual qi geueraL, tntre concret qi al:etra*t, int;i"e Liirri;s,i ni t*d. fi otrrune o c*$ciuzie reni:.ii;;r.tii. rti.r-', *hiar
[al-rlLc:Ll t,i,!.ig{, Adr:ian hdao;ino
il explcrare funornenol<.rgich a Littraritd(ii nv se poate iip;ni d.e *rn
ii.li.t,,errrrrsi:!.{trsi'q,ri.i.lr''rn.€r,reea*mrnrXrA:ariantispf-r,iilrrarusltrmincrtiuori'tcroomr u;rnr"itin*1e;exacetl,e;truntn&rxl"itelitre:arr.ea;tui.ulbillf*r-
asefitenea demers rig"rrfos, urmarind recuren$a qi perraratlereir{l, ce$tn
ce, in eezul de fa{i, nu ec}dvaleaz6 cituqi de pu{in cu institr"rirea unui li'ecuNului gi nrezentuiiri, cricerre le-ar ii tra.ili fiiie" limha, clirneneiuliile
sist€rn trogocentric monologie, "substantialist", atita vren&e cft Adrian icri;$r-ice si loealizarea geografic6. Prin intermediul lectrrrii sirnrrl b6,ne
Marino nu pregetd s& sublinieze conditia istoricd gi valoarea rneto-
dologicd de'tnterpretant' a respectivelor invariante. "Categoriile li- a prerenfutui, toate literaturile sint solidare, actuale, cclntemporarne,

51 in ser,rsul cranologic qi spiritual al termenuiui". lntre universalitate pi

speaificitate, intre o "international& a capodoperelof'qi criteriile par-

ticularist€ ale literaturilor na$ionale, Adrian lVlarino propune o foarte

mobilA dialecticd, in acelagi t:mp militantL, - in favoarea unei "coexis-

ten{e" ce implicA dubla eliminare a 'tmperialismelor" literaturilor

b5

| .4xp_44r coRBEA __.---j EGO, ALTER, ALTER EGO

bP"qpilre6ouiv'p.oeit"isrmrt,qiusicntaidier,"dpsinredoutevrls-eicnurccniaioasrljreidfs6nercsnale6l<nlgrolaerst",itoctil:e,n: tdast.olefiuioiatnrLp:nsrri,ililivp-sieeitaerssrr:ai'c4l*llepe1u,cI'iabcbrleiiriirtnleauvrteoausctruiaLprioiai:rrcLole,,i,Rcma*abiisciabsi,etr,er,cnls-e- didacticislS gi ccnservatoare, asupra menirii gi eficienlei disciplinei,

tlarrs iesrl*elles la tri.dpuirliq'e d*:s trettr,'il est, rii,,+rcti.l,roqira i,*.i"or,. pot fi privite, desigur, qi din unghiul raporturilor particulare ale
autorului rom6n cu un sist€m de noliuni relativ coel'ent, produs
-ndautbiolHantaaloplere,lvef-iearncleoancrefiearr'anizod"r-€nru"eirino1ti,i.tr-e+--r"iainlictsiemlrpuiririun_id."rii.lqr.l,iin,t,,r,1r-r.etou.i.dl,l:ir"ld6re,laamcseipe;aiekcu;iriii.rcn;i'dt;Ai'r;iiitileii;roinr
asimilabil qi fdrA indoiali asimilat al unui "exterior" cu vddite'zalente
fscnccesfptaaiceeretoappovcaaeprrnaa'l{i,ctntdcriesintureilaiteitenetgilnitiauitn,atea,fiumprliasrrd-cdriiderecoelaeur[Apoagzdnuuran,iiraetnesnnrcoqd-rt'uamendaeechrbmpdrmorsctoinioiuleoonnldeene'qtldndtc;droiifeipesln.ircacaire,ltenueorioDrptcpsn-rgcuboteaileeuitiaiav-cnupfnsmealduoieecltlucrue,ezrela.ctlgcsiiin-tibr,aoailrlic;riticrlto:netnotlagea"eosrinltczredrreit.tirneiaareacunrreaavdc'rarlitaoe'?izegea,rlcdciedar,,*r:o"ecnlqaesroeralcbrikiierri,nrlc"pn.uiid,tntrr'ai*praesenle--,'bmr:frtcorze*a,oii*ailr;,irupi"iiaiiol"prrcestsorrroisiociirta,ri.rinr.l6,.,..r.ica,"icra.ttargmerci*ri,toe"ailrrenAiceieapirlqainzrfdctiiiil'aaedssAnurfulreneuii6,srra.uolnaarr-rtrtnnAaul,,rse'"o.rdetcizmsgciMAaibp.riif-icooraerrradrnneruclaiiayetrc,oiiias"in.fitl.isuao"otcrrcquefuio;rattiiltline'l.o,iccrlpotiura",o'lgcuoaata"(or.naarsrnri,:i.areire,nteeu-t--*,-ii
rnodelatcare. E important sA descifr6m nuanlele acestei foarte pro-
di'rd"bqJnesiiiiengrrns,enc.tlo'prl1o{cu-ivifntaroiuoai.tc4'arudeiIlneilrr1ipevenaa'leosli"aea',itfrgsllneadtauerieiglrce4seoaarotrcr{fiu,zuiesirereeectcrdcathaadctuzoel:oaA6"nraemdrdri-*:aril-perraeudr.crrteieiude';ihuuridois.t*r*:iirlaa'trlie'idr?reerp6;ei:ilcil,nin1pdiisnt,ti.,liisr,crnJe1c:-p"i.toei1-;r,crilcr,e:1rrlro-rur.r,rirea-r'ur:nd.hrelrlF!iitrc:qi:!e;,,"r;e,nirexrip:n.drlaooru[eitcn'loii,osors1i,uril,r,r,efao"aeiee.'rt,rrra1e,:r,,t1pniirat'r:.rq*rre1anliriuapi,slnpts,rf't,ifbe*6tcezirruig.uni"r.tnlnrl*taeant*aamuatnoiri^ueei,q,c"n.aiicu,ud{,edAre*caeiq,e.-,iii
nun{ate adeziuni, pentm c6, m{rturie in filigran asupra situArii lui
def,nitorie pentru cultura rorn6neascd"
ACrian llfarino falA de un reper asumat intr.un nou efcrt de motier:ni-
'tpoudtlriinmIannadfueiMzmmaotrauinnnstouitfrreasoetsirvfci,aodce'teeugsar'cbfoeoodan' azc"6jaeutpprrtl.ieieecleopait{eaiciit"oipcrdcnpnupeacccr{.aa}lr.rte,aifsic-rqntreer"i*trnuiumtrei"ma.t*i.eq"ri'in*azuJidil;itt"tie"s*rzaitieu.uleramulnua*"ii
zare qi sincronizare a studiilor teoretice romdneqti, se poak-' rrroba in
:lrif!ioneceratatprsrcdyppo"u"z.nTrtd9raqinisladeips<crteousvlicoeocppaeitnioa6acrrueamccooitmniitapensattriaas{imiseounvtiznriru'nensuetiapEa"tsiesomrrbaboiins",ao-"rnurl.dno,-,,a,
definitiv, -- prirr insAqi impiicarea subiectivA a criticului, - efrcien{a
5tt practicd i: convingerilor profesate cu atitit insistenli. Cr *bsenia

oric*.r'ei "anxietilfi a influenlelor" (pelrtru a r-rtiliza placticui tsr.'rnen i,rl

ir.ii Fiarcld Bioom), fires,cul qi dezin"rollul:a cr-r care Aclrian Marinc' se

apleac6, alri;rra operei tecreticE: a lui Etiembl.e irnpun diii mpul ioculrri

er cu trii,rrl;,rlt1 manrerrd de a proiecta o aiiemerlea arleziurre; iliii
necundilionatA "admiralie", Ciin prcgrarrrati predispozifie iil "i mi',;l-

tie", ea cli,vinr'. dimpciri-r'6, o cale rte a corrgacra, in cea ir"ci irr;nil

l,radi1i,,: ltcr*l';*:nr-i.iticil, prii-irai':tr ccnustiinlei rel:eptoare, ca so/lrl.rrl,i,ni';:

iil coi,i1iliil..r urrli d,esri-.,'irqite gi fertile egalita*ri int,r'e cei rloi" poii ai

diairrgrrii,i. Ca gi in t:azul retraliei cu *pera iLrj lv{ircea Eliarlr, ne afiAui
in plirri prll,lcrirrlicil a crrratir,ii5!ii i'rerrnene r,rticc; ca Ei atr.i:-..ci., Ail"iln
l.'iarilr,, i,irir -i1
-7e1-1,i,;ilt: ri,iia,lt s(e'Jairi{ll,arlrciaangrAerr:i"ifuazcciri,rn"eluacrid;riji:.::citrerrl,sulirni!ropli't)t,esticcfJt":r't'lr+i :r'(":is:1tt(',
iiri'i-)i-riji ri li:it 11.11 r'rr m:lti:tl'io. rit.rit-'lliatir, e,cclllse fiind ";.'ecr.tr'il,r'uq:1,ir

rt{,r,t1.r'ti' i:ri:.r ur l11 ,rtit,i1;rrd, "inie,i"prct.area rui:ier:ti.,'d". ''$crJufin r:cinciiiir

r'!1 i'i i1 li,,,iti rjt 4;1jr..11'-1!, trrt.ni itltx;rp;'r:i,:rt,^ [!a lns$ nrr lipat!ini'
:iririrrii rr r:uriligulr:;-lrir in spirii,iri nosLru i...]. Ijstc vol"i-''a rJ{r i,i a'lt,-

..,:1 l.;r; i; ,,:jlrr,'2,1 i::tr.lir,:ltriilai Ei si;rrp.itei_icri t.:ltional6 qj.e:lis;leirt,irri,:, i,

itrt,rii,:iirir{li rr.;i::intjjriri i.iit.riiz;ii-*Cr:'':,t:iifica.lii".int,rebi:i'r'illl,l-
r'i r:r'i :[1:; :,ir'i 'ilfli]vifii!ii" ]i,i:lriic -<i:!r i ' ,il-'lI ar 1[tiLri 1:,i"(,ir 11.)'
gilirrr;, r'i. irlli. ri'-il rli,tit ci; *i1. Allliiin l\,1 .1'lyr d*:cla;'i" C{:l ",,:,lil,'ittt,r'r,^

li!riilii,iir)i1i:r'lir o alli "sist,cntatj:iiire',...;ititrt fiind cA oliir,, irt'afie'
iirrclr.ri,r,, lirr:n14'11411111gir) r:stll prin riefir,i1i'l ,'deschisir", intlivirh:r"iliri,

ireir.,iiriirir,r"" ila;' la nivelui diaiect,icii laLt',riii: a cercr-rlui lterlncrretrLir-',

""ubi+.lr:lir,italca" gi ..subicctivitatea, dcrvin irlr.lisolubile, angrenr.lte in-

l:.c inteliicl,iune oiganici, operd de particii;are qi colaborare. Obiec-

tivitat.oa cste suiriectivizatd, subiectivitatea este cbiecti,r'izat,6; eclu-

catd., eli"rdit6, or-ientatd. de concepte directoare qi metociologice;:rubiec-

ANDREI CORBEA Lecturi 9i dialog

q-t"t" totugi". Eliberatd de orice 'tomplexe", angajarea lui Adrian
Marino pentnr renovarea utilajului comparatist nu-l invoca pe Etiem-
ble.drept "alib1", drept referinfd "de autoritate", menitl a-i justifica
op$iune-a, ciqi-l revendicd drept aliat firesc, eventual rnai bine;plasat,,
vizavi de adversarii de idei comuni; a-l pr.efera pe Etiemble gi, odat6
cu el, comparatismul s[u "marginal Ei eontestatad'doctrinei semi-ofi-
cioase a unor Baldensperger, Paui van Tieghem, .j.-M. Carr6, M" F.
Guyard sau Marcel Batailtron inseamnA, la scara cornparatismr,rlui
romAnesc, nu o rocadd a "maeqtrilct'', ctt o schirnbare ealitativA a unor
raporturi atestind cindva, ele tnseie, funcdionaiiiatea mecanisrnului Este greu de apreciat cit de interesante sau cit de utile ar putea fi
conceptual favortt influen.{d-imita[ie.tn sensul aceluiagi proces calita-
tiv, Adrian IVlarino nu preget*. s& citeze, atunci cfnd i se ireqte ocazia, pentru un cititor obiqnuit al literaturil, fie el oricit de pasionat, lectura
deloc nouf la noi, dar care are
contributiile unor'f\rdor \Aanu, Faul fior:nea, Alexandm Dugu ett. unor studii venind dinspre o disciplinf pe amatori, chiar de
Prrnctele de vedere ale lui Adr"ian lvlarino inc6 darui qi nu doar la auzul
striinl in-aceeagi mdsuri de excese gi fluctua$ii; respira o fermitate si contrarieze,
domeniul ales, ca gi dennmirii sale: gtiin(a literaturii. Nlturarea de termeni, unul suge-
rind rigoare, *"tod". tehnicisnn, cuantificAri, celalalt ficfiune, unici-
programul asumat ii imprimd o austeriiate a reflecliei ce impune qi hte, nJprevlzut, inefabil, pare unora qi astazibizar[, dacd nu fbr!at['
goyving_e, incit prezenla in libreriile strfline a cd{ilor sernnate dL
Adrian Marino nu mai constituie astdzi un fapt neobisnuit. criticii qi Din literaturft qi pe rnarginea ei au f,acut "qtfin![" pozitivigtii, lan-
cercetdtorii occidentali au luat deja act de gindirea teoreticianului gi sonienii, scorrnonitorii de-am[nunte biogfafice, satl, cum e cazul lui

prc[orsemtufparanllriaraitisCdteau.tlo"unpietritcoe[mloqrdi nep,eurctrsippceei nc-e-tivn-de..."eisgnteesatdcuael tadssetiAincdpieteipmreiona?dndeAnmgacdl.iesspuprsiorfciutiutnaadtlaei M. Dragomirescu, minlile hipersistnrnatizante qi hiperdogmatice - cel
pu1,in aga suni cligeul tn circula{ie. Dae{ tn cultura noastr[ am avut
qrri.u unor str6lucite spirite ce s-Eu indeletnicit cu comentarea litera-
iurii nu e mai pulin adevArat sft *rodeletre sugerate de-aceqtia, modele
devine o manifestare organicI, expresia fireascd a unei noimentalitdli de o extracrdinara percutan$& qi stabilitate, recomandi cu totul altce-
(europene> gi "internalionale'i'.
va decit asceza pnrcedurald a gtiin$ei,l-ra din contra, cultivfi tipul
criticului cu secrete an:tri{ii i.'reletristice, capricios in opinie, calofiI,
tentat s& fantazeze pornind de ta iiteraturi mai curind dec{t s[ o fixeze
in concepte gi strucluri. E su.ficient s[ ne glndim la "suprafafa de qoc'
a unor plrs*nalibe$i ca F. Lov.tnesc' qi G" CAlinescu in cornpara{ie cu
cea a unor contemlporani nu mai pulin valoroqi, de talia unor M,
Dragomirescu qi lhdor \&anu, la ,gcoala pe care volens-nolens primii
au f[cut-o, la faptui c6 rnulgi critici din ziua de azi gtndesc in tiparele
deschis revendicate de ia maeqtri gi nici nu concep c[ ar putea-o face
altfel. intre foileton qi analiza tehnicista a unui text, intre eseul
ai aparatul critic al unei edilii, prioritltile in interes gi ee.ouri
biogtafrc fost demutrt trangate, aceasta pune,la socoteall
fdri a mai
par"a fi
alergia unora, merglnd pina la intoleranld, fatn de manifestiri critice
suspecte c{tugi de pulin de scientism"

59

t---.4rylrslqqlEe4 _tI L_ __ EGo, Ar,TER, ALrER EGo
I

Fr*flesor de isLoria liLeratrrrii romane la {Jniversitatea din Bu- fenomenului literar decit cea oferitd in rnod curent de critica eseisticd.:
crii:r3ry1,i, Paurl Llr:r:nea n'prezintA de aproape trei decenii * referin{d
sh:hila i s*r'ioaila penlrt"r fot ccea ce inseainn;1 rel.cehr.ea girlcii-ii qi o perspectivA globalA qi accesibilA asupra mecanismelor constitutive,
','r..iJtu:rj i rtxndrreqLi l'n pr'ilna jurnit,rir.r: a secoluli;i al l"IX-lea, per-i.-ril.dd
p:;: ::ti1{..: Lr lLririiat.l ,.:l.r iie$gcbii:e qi r}.reie i-a rjer'lilr.i,l, fi luci.i.lre il::ida, asupra limitelor qi dn:'neniilor de interferen{A ale acestuia intr-un
:,r;r ili..itil , .l:;ii;t,; iirr:i"i.!fl.:,rlrltiiiti;l l.lrtlt:.cli cct.cdili.Lr,ri-ill;.,. irt rlrimrrii.r_i: .{}.,.1..
i',r.'' i :...r.,r'riit;i;r,,-j?r't.ii,ri i .;, ,';. , s' l.,ir.rr;, ,,r,, Jiil. ilj!:,",,;,r.;:i t,l:'iL;, r.'t context ai socialikltii iArA r,le c'are ins&gi ideea de liteyatur6 nu t-'de
.:rr,t i,t.:i,ri;,..ijt:!it_.,t,\?:.t:.i t|\ti;,|.. cr:ncepurt,. El rnizeiizd pq: ruat,irrrt.at,ea cle g;'indire qi apct,il;ul teoreLir: al
.i:;r,,1,1:,ii..,1_ lti;,;13ii1,r;1;,;-1.i,tili:ri;t,l:. cititomlu.i dr: ;1r1, .3irr:ri. prr-r1:;ur"!icnnle cu canlitaLerr qi caiitatea in-
fcr"nratriei iie r:r:rr'o ri.isprrli: trJ tar;.in !ll ;oniperrafle cu. ,ltlrespondentui
s;1i.r tlin nr:ric:rrl;r ini.r.ti'irr.lir.;r i.irit itii, l'1lr'rri,iile l;r,lsc qi japtr:, pe tiesdri-
r1*.:l'oil 1i cl.ir,,.l" i:i: rt llit,l!nr] r'itiir:tl.;;t': il:r.r:rrtd, i: riii'*:r:tiir, n'uiin[ifici:r;1iti

i ri 1 r I i, I r I l:' lc.ri iilirit,'; l;1 tili, 6lii'i{ir:*l'cil ir,-
il.{; i;1 iiitit.rlti.r,r", !)nui.lr! lli

r r "rr i.l, ; :.r.i)." lir; i. a. lt,fi: L, - lll ii i

'r-i ',,r:r:rll.r.i"), lirt i:,-rr. ri.lirtl 1il
:i$ i r'tit : 1 i t ! I r:rtj t ir' ;
;i;:, i- : .','i i t I :rr,.

iiiii:i,11 t'i.. ":l l, L; r' I j l:?.1'l li] :t ir''l: t',.i
r',rli.jii'r r11'l 11.;.,1 i;"l.ll:":iti":;,i ii:t

i i'i I ;,,:: :-r .',,; tl,]i ::at lit:':! i:, r i r l 1:,.
,, r; i.:,i,l,lir-,.i ;ii ir i,li'i:trtii,:;';

I 1-rri:l i: i l I'i: ii

ANDREI CORBEA [** nco,.lr,rrn,ar,rpnneo
I
reeentd asupra unui complex problematic de maxim[ actualitate,
adevdrat[ "schimbare de paradigm6", inclusiv in context rornAnesc, in pendant dotat "cu o identitate socio-culturali precisd" a-l 'lectorului
intereeul teoretic vizavi de f'enomenul literarl efectul qi receptarea nirtual" sau "implicif,', aqa cum il preconizeazA un Wolfgang Iser sau
operei de cdtre destinatarul acesteia, reper considerat azi decisiv in un Unntrerto Eco; legitimitatea unui asernenea obiect de studiu s-ar

recunoagterea gi definirea obiectului arbistic. Pornind gi de la un curs interneia, drrpd autor, nu atit pe prospectarea empiricd a unor deter-
minalii snciologice, cit pe evaluarea statutului semiotic al cititorului
special linut in fala studenlilor filologi, profesoml Paul Cornea of,erA
o primd sintezl romAneasci asupra chestiunii in mai noul s6u volum 'ode trfnd", a c6nui "merturie", deqi inadecvatd,,,"e autentic[, relateaz6
ap5rut tra Editura Minerva sub titlul.Introducerein teotia lecturii..
nu despre eeee ee ar trebui sd fe lectura, ci despre ceea ce sa. este
Ferbila conjunclie dintre perspectivele herrneneutuluio semioti-
efeetiv"" Firegte, neeunoscutele de care trebuie s6 {inA seama o de-
cianului qi sociologului instruit la izvoarele dialecticii rnarcheazh
scriplie a traiectuiui lecturii sporesc astf'el, pind la pericolul de a
aensibila deplasare de accent fa!f, de viziunea inerent reduc+riordst$ a sabota, practic, orice strddanie modelatoare * precum conetatd qi Faul
frec&ruia in parte intr-o observalie care, in ciuda aparentulu,i ei-'bun
sirn!", fundeazi intreaga "noutat€" a demersului: "Forrnare& sensului Cornea, cornent?nd multitudirrea de factcri prev[zu{i ?n acest sens de
depinde nu nurnai de ceea ce se spune, ci qi de rnodul in care cititorul, $iegfried -]" Schrniclt gi conceptul s8u de ';situalie'pre,*upozi.liona}f

cu indi"vidualitatea lui ireductibil6, tal{clege ce e spus". Opliunea compLex6", inc{t volens nolens recursul la o sc-}u$ie generic*, tatonat4

pentm abordarea pragrnatic& a literarit^A{ii gi, intr-un pian mai gene- aici pe terenul psihologiei cognitive, devine iuevit"abild. Demorrstra$ia
ran, a firnbajului, rnotiveazd, in fond, insuqi interesul pentru lectur&
tntr-c lurne ini eare expiozia informa{iei qi nnuitiplicarea cireuitetror de practicA pe care autorul o intreprinde cu rninii{ie accentr.leazft opor.r.un
a-cces Ia ea determinA, odat6 cu avansul democraliei participative gi
restrfngerea monopolurilor logocentrice, er elecisivd afirrnare a dife- aspectul prvcesual, "de croaeier6", al lectur{i, esenfial. pentnr de-
ren{ei, a iniliativei pee{ornnative a su}:iectuiui. Mefient iresfr fa$6 de clanqarea experien{ei estetice; nu-i irnp&rbdryim insA intSoielile cu
solu{iile radicale, mereu atent sA adopte "procedarea cea lnai cu-
rninte", Faul Cornea incearc6 s6 medieze ira dilema dup6 clinsul prea privire Xa calea "speculativd" a fiIosofiei qi esteticii, pe eare, fn ceea ce
trangant$ lntre reprezentarea sensuitli ca "depus Ce autor in sfmc-
turile textuale" sau, dirng:ertriv&, "preconizat de eititor pe baza anului- ne priveqte, o prefeni,n: pentru c6, irilAtu.ri din capul losului "iluzia" qi
tor reguli de eernni.fieare". Pe ling6 distanla elar& pe care profesorul
hucureqtean nu ezit& a6 qi-o ia gi fa[A de excesele pragmaticii, tents,t& cotevenlia referentialitAiii perfecte, - aici acceptatd prin chiar clasifi-
a ignora cu totul dirnensi.unea sintactico-semanticd a raporturilor
*carea textelor in referenliaie, pseudo-referenli.ale qi autc.'"eferen{iale,
comprehensive, rdspunsu] se intrezireqte in chiar structura c[r[ii de
fa{[: prucesuJ lecturii, descris in dinamica sa creatoare ca "investire qi evidentiezS "d.eschiderea" funciard, potenfialitatea ecnotativ&
(pseudo-referenfial6) a oricdrui lirnbaj.
irnaginativd", este abordat abia dupd exarninarea prealabilA a para-
Xrnpune in acest veritabil tratat despre lecturl luciditatea teore-
metrilor in functie de care se contureazl cadrele mai mult sau mai tic&, tradusA intr-o rar[ aptitudine ordonatoare in h.d.{igul no{ional gi
pufin restrictive ale acestuia (textul, lectorul, sistemul codurrlor, con-
textul). Cu alte cuvinte, echilibrul dialectic dintre libertate gi necesi- terrninologic, ca qi in argurnentarea logici gi clari, izbutind un efectiv
tur de f,or{d printre concluziile unei imense bibliografii triate gi amen-
hb, - echilibruI pe cane regulile il impun "jocului", - implicl o
date qi dezlegdrile proprii, ava.nsate rdspicat, f6r[ complexe inutile.
proieclie "realistd" a valen{ei 'tonstmctive" a lecturii. De aici qi Oiqtigurile confruntirii critice cu alte puncte de vedere sint impor-
tentativa lui Paul Cornea de a lncet[(eni conceptul de'lector reaf'ca
tante qi semnificative: o tipologie proprie a codurilor ('tmperative",
62
"probabiliste" qi "permisive", cele din urmi caracteristice pentru tex-
tele iiterare), extensia, in opozitie cu olandezul van Dijk, a principiuiui
"cooperdrii" dintre textul comunicativ qi cititor la caaul literaturii,
rectific6ri qi completiri la modelul codificdrii literare a lui Fokkema,
la schema lui Genette cu privire la variantele intertextualitdfii, la
sistemul cimpurilor "de producfie" literari elaborat de Bourdieu etc.
Fructuoasi (qi savuroasd) se dovedeqte qi aplecarea "experimentald"

ANDREI CORBEA

a profesorului ce'gi sondeaz[ studenlii cu ajutorul chestionareloE iar, criterii, de a grupa individualul, altfel dizolvat in 'fragmente etero-
gIen;*en, "in"psutolaraJgliidi're(dvuecztii,bpileri"n,trlnedra6ltzenleea, lsatudediau"lnduemspi"refeCno-omnecnepetluel, de
in intimitate, gi pe sine insugi, in calitate de hypocrite lecteur, "pseu- dc
donimul nostru al tuturora". Retinem, de aceea, nuanta extrern per-
sonalizati a definirii lecturi.i ca stare genuind a dialogului, "mod de a concord,angd tn literatui cornparatd.),firi de care "posibilitatea gtiin-
lineiliaprsafi.pbreodliitstp''o, ziinliderilzinnteuaitlidvec,avreirtiuntsee,esheirsitnicddupl reini, nu e de conceput
fbithczudceeaizlahl.lei,teurnrrl,"reonvdoeizn-!v6oudse>e, rnupnaatiep,eldceaspmtautlgdeinrendeinnuemgoircaetnetlreismcarqei excelen!&. Dealt-

insularitate". intemeierea etic6 pe care Faul Cornea o d6 propriei fel, atitudinea receptiva faln de vocea criticii literare, tratatd ca
partener complementar, pe un domeniu strict delimitat, al gtiinlei
intreprinderi "qtiinlifice" - "o pedagogie qi o propedeutich" -'vizeaz6. iiteraturii, intlresul faln de funcliile gi dilemele criticii, mirturisesc,
in ultimi instan!6 acea valoare sociall a "cdutdrii'" novatoare, cu care
lectura, ocupalie qi voca{ie prin excelenlA umanistd, e sinonimA. pe lingl atitudinea antidogmatici de principiu ("schema noastre nu
irebui"e reificat6"; 'tolerarJa dreptului la diferenld" etc'), despre afi-
Studii de mai rnic6 intindere, reluate in vulume, precum Originea gi de allii - nereprimate, qi
pwbliculwi nitdli cllinesciene - semnalate
gi func[ionanea unui mit literur. Csoacziaol[a'g4i'Lee. crstuc,no'd*rit,aTneicadtrruiil ile "diJcursutui gtiinlifiC', d-orecvte, ldataer
sau publicul testrului? (Spre a teqtrale- in mai Lles prin virtulile stilistice
nepretios; "nescrobit", ci, din contra' simplu, sprinten gi clar' noncon-
epoca pct€optistd) sauCansiituirea unui gen. Xntte "ramnrtce" qi"navel": formist qi pe alocuri chiar putin artist.

rornanul tornA,nesctn secolul al, XIX'l'ea, confirrn& resurse irrterpreta-
tive inc6 neindeajuns exploatate de istciog,raf1a rroastra literard,
resurse rezultate din "punerea i1 valcare a similitrrrlinilor, tecgren-
lelor gi abstracliunilof'. Reuqita praet,ici a dernonstratiilor lui Paul
Co..tea, clci e rreindoios faptul c& ele se ada-:gd bii:liogr:afiei de bazA
a fieedrei probieme in parte, este dutrlati ins6, ceea ce rtu e deloc pulin,

de o reuqita rnetodolagicii. Automl deline f,crrriidabilui secret al dozdrii
qi echilibr-ului dintle irrfcrrrnalie gi interpretare, dirrtre empirie qi
teorie. chiar pentrr_r perioade incA insnfirient acoperite de instrn-
mente de Lucnr adecvate (bibliogrnfii, editii $i rnonogra{ii critite,
dic{ionare etc. ) documen kr rea i-qtori cr.rl ui l i ll rar, bli n d ai cr..r cr-lit ll tr zii

a'le unor arrchete qi statistici efticlual e Jnrcvllorriritil,lt1e:r)l't-irnprbitet i'tct'ttiLl'lur r{ldir,raterloll-rceutri-;
cu aceeaqi curiozitate (gq nurrri-o chi;ir

cianul reugegte s*-gi r:renlir,tl lir zi i|rltrr:r:atia in pliuri epocA clo ava-
lanqa bibliograficd. Nn exhauslivil.iitea ca $c(rp ill .eine qi-o rlorcqt'e I'aul

Cornea, qi nici nu crectre in alrEolr.itul otlier::l.ivitdtii acei;1.tiul iri intxlnfic
qi in fapt, distanfe. dintro 'lrotrven{iile savantlicului" pozilivist, dintre
,ifetiqismul scientist" al canl:itativului qi "apcititui nostrri instir"rctiv de

ordine qi arrnonie" se dovedegte a fi imensA. kr*r& darul speculativ, farLl
uqurinla disocia{iiior, fdrra rnobilitatea spiritului, "qtiinla" iileraturii
n-ar fi- depdqit nici in eazul lui Faui Cornea stadiul unei sirnple
acumul[ri de date qi referinfe, aqa curl1 se intimplA ]a destui aubori
romAni qi striini. Experienla sa evidenliaz6 tocrnai curajul de a alege

64

Pagi spre o'teintemeiere estetici"

- leclie ce echivaleazl cu cunoaqterea mecanisrnelor sociale de la un

momlnt dat cu congtiinga perisabilit[lii qi a inl[turtrrii lor viitoare, -
Ion Ianoqi a descopbrit pe Hegel, pe Kant qi prin ei acea "dialectici a
iluminismului'qi a rafiunii, insugiti, se pare' pe colt propriu (qi abia
pproisrrtt"fe-osntummevreitroifrriucaetafoirnt d"etesouribal-imcarirteic6fil"oaso$ficcol'liMi _idgecleal-iIr"agenlkpfuuitret)",,
ce a consolidat opliunea "marlrianl" a filosofului numai dup[ o siste-
*"ii.a aprofundaie a rid[cinilor istorico-fiIosofice ale marxismului,
i-a corespuns o alta, la al cirei provizoriu cap6t esteticianul qi-a
Printre comentatorii mai entuziaqti sau mai rezervali ai Episto- reevaluai qi revizuit instrumentarul drrpl o indelungi confmntare cu
larului ingrijit de Gabriel Liiceanu pulini au fost aceia care s6 nu fr
fost indeajuns de fascinafi de spectacolul oferit de principalii pro- antropologia fllosofrcd. qi social6, citite cu o detagare gi necrispare ce
,,"r. dou" din certitudinile izvorite din incertitudini, qi nu din dogme.
tagoniqti pentru a se mai opri gi asupra unui personaj aparent secun- Nearta-aftd., titlul pulin accidentat, pulin hazardat, al Esteticii lui Ion
dar, plasat in desf6gurarea infruntdrii prin corespondenli cu pulin
i-nainfa epilogului. Se poate deduce uqor c[, menit[ inilial condiliei Ianoqi, evocind intorsltura tipic germanl a unui titlu din celebra serie
de (cel mult) "voce dinoff', ptezenp,, prdsence pleine, a lui Ion Ian-ogi ,,Poeiii. und Hermeneutik-' lDie nicht mehr schdnen Kiinste), fixeazl
el insuqi polii unui traiect pe care obiectul gliseazi, intr-o dinamica a
i-a nedumerit intrucitva pind qi pe realizato ii Epi stolarului; rcferen- balansului continuu intre identitate qi non-identitate' Dialecticianul,
tul solicitat de editurd. spre a se pronunla asupra manuscrisului,,intr6
pacoefinrnmictraauliioecramirqeui loaproiicanertrtdeidaiegnnatsifiinnrcseaarnteisefgcaoacnlliiei[,in-ceotomimipmpruimprileiic,initdluporpopivocozucimtaietoagrf-ild6-oemri,lcae--
in sceni transformind cronica spectacolului in partituri gi in rol,'. Acel
"fundamental dezacord personal", anunlat in referatul Cltre edituri,
faln de acea defini$ie;tradilionale;' qi 'logica" a Frumosului, produs
"care nu impiedici insl aparilia Epistolarului", necesita, desigur,
nigte limpeziri; transformindu-le in gest public, Ion Ianogi a crezut de
cuviinld si sublinieze gi si "fortifice" dezacord.ul, in aceeaqi manierA al unei metodologii ce ignofa, in chiar haina de imprumut a teoriei
in care, cu ani in urmd., a intrat in arenl spre a tempera, lucid, materialiste a "re-flecterii", unele din propoziliile elementare ale dia-
extravaganta dionisiaci a unui mare poet, risfd.lat aI publicului dis- lIeacntoicfq*iiii;i,rq,teiafge6costirev'g"atperr,eipdino,te,rnmpineodiaetrdeeeinaeiscctiie, tiiinncstaru"efapregciaceanrratetciguoinonetpudrroaeptauinnfie' astazi Ion
pus la mult entuziasm gi la mai pulin spirit critic. fine, poate, de o
anume "rlsucire" a firilor funciarmente tolerante o asemenea in- d-ens.itatea

clinafie spre rlzvr[tire:'tmpotrivirea trezeqte doar nemdsura", citim argumentativ e dn Wiirn-artd., eedesparte decisiv viziunea lui Ianoqi
intr-o recenti carte a lui Ion Ianoqi. Un fel de fermitate igienicl, qi de de inlelesul pe care o lung6 tradifie teoreticl, preluati dupi secolul al

aceea benefici, a indemnului spre dialog ("disculia noastri se rezume XVIIi-lea de noua discipline a e"t"ticii, il cultiv[ in contul conceptului
la nevoia discutiei") steruie cu obstinalie in discursul siu qi, nu mai up*"t atit de familiai de Frumos. Cezura corespunde, crede:n, celei
putin vizavi de constructia teoretic[ in care s-a investit frlosoful qi aintre,,static' gi,,dinamic", dintre "substanlial" qi "functional", dintre
esteticianul, luarea de pozitie dtn Epistolar probeazi acel nivel al
reflectiei asupra propriului demers, unde, intr-un fertil "o.rtologic,'gi,,a:riologic'.Delimitarea fald de acea'tluzie ontologica" a
hngajamentul rezulti din distanla conqtient evaluativd du-te - vino, constantele ipotetice-in finalitnfl
luatd unei lolci absolutiste, transformind
fald de absoluie, vizeazlo metafrzici pentru care interpretarea fenomenelor
optiune gi invers, aceasta din urrn6 implici detaqarea, mobilitatea,
se confunda cu identificarea q1 "numirea" unui eveniment originar'
onoarea de incremenire. Prin leclia dialecticii, bine asimilati gi dato- de clutat-gi explicat - de unde
ritd propriei raportdri la istoria qi "istoriile" prin care a trecut el insugi, funct dincolo de care nimic nu mai este Ideii, ca element al originaru-
ii,,substanlializarea,'de semn invers a

66 67

ANDREICOR3EA ALTER,ALTEREGO

lui gi unic realiter. De aceea, un glnditor de statura lui Heidegger, de te", recunoscutd prin gi produc{nd pe mdsura criteriilor unui Frumos
pildi, pentru care distincliadintre Fiinld gifiinlare esteuna de esenld, concrescut cu "nevoile eociale constituite".

este dispus sd acorde artei gi Fmmosului, ca deschidere privilegiata a DepistAm ln aceste concluzii semnificative qi imboge$toare para-

fiintdrii'tntru Fiin!d", o calitate substanliald deosebitd, diferita de lelisme cu o celebr[ directie in istoria disciplinei, direcgie iniliatA de IGnt
cea a productiei artizanale. Dimpotrivi, dialecticianul se recomandd
drept "cel pentru care fiinfa derivi din totalitatea frinfIrilor, iar gi Schiller qi, in pofida mogtenirii estetieii hegeliene - cu disjunclia

aceetea - din totalitatea devenirilor, adic[ (in cazul omului) din totali- "formd'7'continut", al cirei rol in ulterioarele doctrine autonomiste
Fiindul qi-a ,tncelnqat' apare uqor estompat din punctul de vedere al hegelianului Ianogi -,
tatea facerilor, producliilor, creafiilot''. Dac6 trecind prin estetica $colii de la Frankfurt, foarte actuali azi intr-o
estetici a "receptirii qi comunicirii", consolidatn gi printr-o inserfie a
provenienta dinamicd, crede Ion Ianoqi, de vind este doar paradoxul soeiologiei fenomenologice a cunoaqterii, aga cum o cultivd gcoala
care face ca "evenimentul" sd nu poati fi cuprins altfel decit in gerrnano-americani a lui Alfred Schtitz. Varialiunile pe mai vechea
"documentul" structurat - dar'brice substantiv e substantivarea unui temA a'lumii ca teatru" gi a "teatrului ca lume" il dovedesc pe Ion
verb", cum orice "form6" urmeazi unei "fomiri',, unei,,actiuni", pen- Ianogi ataqat de seducdtoarea paradigmi brechtian6 a ficlionalitd$i
tru a o "documenta" gi fixa, ca sens subiectiv qi ipotetic al procesului ce demascd drept fictionaltr pretenlia unei realitdli dominante de a se
obiectiv. Valoarea vitald, in a cirei "plenitudine" se configureaze infl{iga ca "naturali" gi de aceea legitimi, pe care o reformule azL fre
valoarea esteticd, reprezintd agadar un reflex al fiinfdrii, al devenirii prin constatarea c[ "opera de arttr prefigureazS. o stare de personali-
valorizante, ee formuleazl norma c po steriori, ca revelalie a necesitdlii tate qi personalizare pe care (Ia antipodul oricdrui estetism) am
mereu ulterioard. 'tnfmplirii". "E vorba de un tilc concrescut cu putea-o extinde asupra sterii de libertate umand, qi sociall", fie atunci
obiectul, ca un obiect tilcuitor parc6 de la sine, de fapt insi tilcuit de
cei care-i insuflaserd o noud realitate". intr-o cind, cu voluptatea cunoscltorului, decupeazd gi comenteazd. savu-
mosul natural", acela prin care Kant migura s,firnutmagomsui lparretcifuicmia,,l,f,rua-l
roasele pasaje din Mam gi Engels unde istoria cap6te'Virtuli poetice",
artei, atributul aparent ontologic al Frumosului nu rezultl dec{t tot de reprezentatie teatrall.
dintr-o uman['Judecatd" ("sens", "valoare,'): naturalitatea constituie
in fond proiec$ia ideald a unor rrepere reale, acurnulate de'facultatea O sensibill redistribuire a "raporburilor de forfe" devine de aceea
de judecare" a omului in chiar procesul civilizatoric-transformator inevitabilA gi in tabloul tradilional al categoriile estetice, unde, odati
prin care igi concretizeaz[ relafia cu natura. ,T,ucrul bine ficut,,, pe
bcainreefa^cIoenneIaanoogriicdilruini vluoccriun",ucoudaaltted,ciunveienatemncdritedruipudl el ,buna facere gi cu alternativa artei ca model al "luirii cerului cu asalt", Ion Ianoqi
relativ, pe masura
fiecirei epoci, dar gi al fiecirui subiect individual, al Ideaiului gi, in pmpune o noui interpretare a vechii concuren(e dintre Frumos gi
ultimd instanfd, al Fnrmosului. Nu intimplitor, latinescul ors il echi- Sublim: cel dintii apare drept un concept preponderent tehnic, concen-
ualeaz6, pe grecescul techw,iar poesis rafineazi sensurile luipoiesis. trind virtuli intrinseci ale obiectului produs conform unor reguli

Odatd depAgitd, prin dialectici, falsa aporie dintre Fmmos qi Ulil, arta stricte de poetic6, in vrerne ce al doilea abia, in calitatea sa de'frumog

igi redescoperd rdddcinile heteronome ce-i consacra autonomia, "natu- rnai mult dec{t frumos", nnijlocegte printr-o continuA glisare intre
ralitatea", abia la capdtul unui gir de "produceri" in cimpul infinit mai obiect gi subiect, autonomie gi heteronomie, identitate gi opozifie,
vast al ne-artei. Tbt astfel cum'tmperiul libert6fii,, nagte din necesi-
tate gi impotriva necesitdtii pe care o infnlege spre a o deplgi, arta se elenitate gi cregtinism, apolinic gi dionisiac etc., intre antinomii dintre
va infdliga eeteticianului drept expresia real-ideal[ a muncii "elibera- care cea mai relevanti pentru investilia dialecticii in esteticd rdmine
cea dintre artd gi ne-art6. Sublimul devine astfel o categorie comuni-

68

ANDREI CORBEA l--- ncqer,rrn,,lr,rnnncol

cative prin excelent , efect subiectiv, liber in limitele date de necesi- adinciri, qi o autoimpus[ disciplind a deschiderii "fbr[ prejudecili",
tate, aI impactului omului cu natura. 'Demnitatea" Sublimului line dublati de o curiozitate intelectuald ce pare sd ignore orice alte
de un "tipar uman" in care iluminismul a qtiut, spre admiratia solidarl determiniri decit cele culturale, ii extind investigalia spre teritorii cu
a lui Ion lanogi, si imprime, cu expresia lui Schiller, o independentl care opliunea sa ralionalistd nu-gi resimte incompatibilitdli exclu-
siviet€. "Ml tem doar de atagamente care, din totale, ajung totalitare",
moral[ gi o nelimitare ralionali 'tn ciuda faptului c[ fizic sintem citim in aceeagi mai sus pomenitd interventie in Epistolar. 'Tra-
dependenli qi in plan sensibil limita{i". Ii displace de aceea'lipsa de
ternizarea in numele culturii"' i se pare azi mai importantl decit
gratitudine" a generaliei romantice, care' beneficiarl a deschiderii
iluministe, dar indiferenti la rnisura qi echilibrul care au insotit-o, a "desp6r[irile", deqi patetismul apelului sdu vine mai curind dintr-un
mers pinl la a atribui precursorilor "atagamente prea'.. dogmatice"! scepticism pe care ar dori, parc6, s[-l reprime. Mai putin preocupat
Or, chiar destinul auto-negator al atitor romantici transformali in (din pdcate) de o competitivitate internalionald pentrrr care opera sa
apologeli ai Restauraliei qi ai fanatismului catolic indicd posibila teoreticd deline suficiente argumente, Ion Ianogi rdmine, prin ere-
fund[turA in care poate egua excesul, cdci "negarea nagte renegati". dinta sa intr-o asidud qi mai ales deloc gratuitd misiune de "edificare
Revolta "bine temperatI" a Sublimului inseamnd, in fond, o hegeliani culturah", un iluminist.
negare a negaliei, o terapeutic[ a indoielii recuperind valorile prin

distanlarea lucid[ fald de ele - o'tnslnitoqire prin boal[", precum in

Muntele urdiif al lui Thonnas Mann, despre care Ion Ianogi a scris pagrni,

de ce nu?, "sublime". in spiritualitatea romneascl, filosoful giseqte
destule exemple probante in acest sens; simpatia sa necenzuratd se

indreaptA spre "cazurile" clare: Sadoveanu, Blaga, Camil Petrescun
Rddulescu-Motm, Mircea Florian, T\rdor Vianu, in timp ce antipatia,
iscatd de "nem[sur6",vizeaz| direct qi ftrrA menajamente conjunctu-

rale acea parte 'trafionaliste a gfndirii interbelice, predispus[ la
renagterea Evului Mediu" gi postulind un mistic'tredo quia absur-

dumt'.

O 'h[rnicie" fdrl egal caracterizeazl prezentp lui Ion Ianogi in
migcarea noastr[ de idei de asf,Azi. De Ia cursuri universitare qi

antologii tematice, de la tratate academice gi volume colective de studii

pind la clrgile proprii, dintre care cele ale ultimelor dou[ trilogii

Qtlearta-artd.I gi II impreun hcsLiteratufi gi filonfie de o parte, Su blimul
tn estztid, Sublbnul tn artd., Sublimul t'n spiritualitatea rcm&'nzascd. de

atta) au aptrrut din 1982 incoace la intenral de cite un an, scrierile sale
se lntregesc una pe cealaltA intr-un, aqa cum a mai spus-o cineva, 'lucru

bine ficut'. Avansarea este una spiralat[, cu reveniri, decantdri,

70

Lecturi I ALTER. ALTER EGO

Virtu(i tonifiante personalitate; "necesara modestie" a criticului inseamnA aici mode-
ratia calm[ a eruditiei conjugate cu gustul, convingerea cA diversele
o adevirat[ voluptate a excursului subtil, a digresiunii inteli- unghiuri de abordare a operei sint complementare qi c6 "exelusivismul
gente animi eseistica lui silvian Iosifescu (vezi volumul apirut la este qi pe acest teren expresia unei suficien{e naive, practic ddu-
Cartea RomAneasci sub titlril Tbrte gi tntrcbd.ri).subiectele sint varia_ ndtoare". Virtutea fu ndamentali rlmine "desueta luiditate"o rationa-
te gi desigur, de cele mai multe ori, punctul de precare il constituie litateajudec[lii de valoare, aceeaqi care ii pretinde pneocuparea con-
textele, alese inafara oricdror rigori profesionaliste, cit in virbutea stantd pentru "penetralia qi coeren{a punctului de vedere, chiar dis-
yngr,pfferinle de-lecturd cu alurd maimult sau mai pulin personali. cutabil", pentru recursul Ia intrebarea ce conduce la dialog, aceeagi
A"rdcstupluinnsteurrpi"-rclatattitvn,trperboicreildeu"ratehxeterlmore,neesuteticilnstgi idceriUladab)udneinacegpdusti eare ii. permite o drastici delimitare de "critica celurilo4 vaticinarrtd,
refuzat in postura a ceea ce ar putea semdna cu decretarrea ae sotiEii dramatic aforistici", de categoria critici a "vagului gi verbatrismului".
absolute, definitive gi necorectabile, cdci',infailibilitatea gi critica sint Cornprehensiunea gi efortul de infelegere, sincer gi tolerant, se des-
termeni contradictorii" acolo unde'tdentificarea valorii,"corelarea gi fAgoari in raport cu practici critice diverse gi divergente, unele fat6 de
aprecierea ei sint operalii cu un coeficient de dibuire chiar gi pentru eare igi rnArturisegte deschis calitatea de outsider (precurn in cazul.
cele mai inzestrate spirite". oricit ar p6rea d.e paradoxal, Sivi"tt Retorici,i generale elaborati de cunoscutul grup belgian qi tradusi la
Iosifescu s-a algs de pe urma unei notorii gi fruciuoase activitagi pe noi acum cifiva ani). Cdci, arati Silvian losifescu, "se simte tot mai
pterrievninutlate"aourietairlhitieeriatetuorriei tsicuuluuni",seanotimricednrtcrcr"orneifcetdeesriegluarteiv"itaaltee mult nevoie nu de Cartea care sd propuni metoda unic5., patentatA,
in infailibill de cercetare a literaturii gi de ierahizare esteticl, ci de cdrli
di- care str clldeasci punfi intre drumuri ce se ignoreaz[ reciproc...".
!!tiislgvietianenltorsapeclaetounnrrutidmg.ni9i""!u,oAdiran9bfcloioarrsmpe1lileingeisl cslahisetumenememv"ee,ogroimdecee6pngdatiertdeaaaocJtericeiniual6gcdr,oei-jn"mo"grreptlinuinisn.gtu'iapr.rirl,ce-od"tllie,uf,eofsarriapfeirt"teeiacale"eitldeocee,r
"folosesc t€xtul ca pe un-teren Reintilnim in volumul de faln interesul mai vechi al lui Silvian
unor'Jocuri intelectuale ce de decolare pentru specula$ii" fa" irg,r"t
a convinge". intre atricgia Iosifescu pentru delimitarea sferei literaritd,lii gi a poeticului. pentru
atrag firi zonele "de frontiert'' ale litpraturii. "Literaturi fdrd voie" scriu, dupl
subiectivit[tii-"degustatoare" de tip thibaudean gicertitudinea unor el, Amiel in jurnalul siu destinat posteritAlii qi ducele de Saint-Simon
determindri obiective, intre fenomenul social qi culturl, sitvian to- in memoriile consacrate inifial rdfuielii cu contemporanii, Mem.oriile
varianta ce-i traduce la modul cel mai conse*""t p.op"ia
gifescu a ales lui Casanova reveli un scriitor "putin eunoscut gi pulin apreciat",
publicistica "de bas 6tage" a lui Caragiale "se incorporeazl operei gi
72
ne oferA valori comparabile", meditaliile biologului Lewis Thomas
asupra vietii celulare nasc "o formi particulari, discontinud, de poezie
gnonricd", Vala ca o pradt. a lui Marin Preda, 'tartea despre earln",
apartine "aceleiagi ordini de valori ca romanul de la care pornegte"; la
antipod, aga-zisele "romane eu cheie", simulind la modul rudimentar
gestul narativ, ingroagd diferenta dintre'literaturl gi maculaturd". O

pasiune de asemenea mai veche, cea a "recitirii', il indreapti pe

Silvian Iosifescu cdtre zonele de "armonie gi calm stilistic", cdtre
retorica "liniqtei gi detaqdrii" practicati de un Anatole France, Thomas
Mann, Marguerite Yourcenar. "Distanfarea inleleaptA in fala obieetu-
lui" ce le caracterizeazi stilul, impreund. cu inchegarea, construclia gi
continuitatea,'tnseamni autodominare qi discrelie, nu simplism sau

7S

L_ ANDREICqRBEA __--l t_- EGo-A!IEE 4!rE&IG9__j

lR:'1[ci"lrtiTn:rmen9eyei:sil3nl1lp?epA'7;rri,t[jifutrrqafr"itairadtrlnin?ar*et"yeinqerir?*t.{i1trdso-rre,tealda*stoe$p"ar€oi:afr'cteo:6sgaiiroz"d,nfe,tllq'neaiorlcicdc"llseetiqueuiutac,uaeinrurzc"deprarpefinreeen,isrs.i'eeiitrgcsriet,aropvifr,t*n'ieisrro'rrcigisseextcdcr.ritatmo*]ii,-su'rtipurauen}*rcr_i.vrrnlerufriii,;.ene:ntr,-'',r:r.alouni-iil,':.*,vh'u,r6oixiiiesilt;tij6i$ienarj;,cii..s::*rin.v'r:,nrcre,ai"iut;..n,"irailr,anitttetl*oi,ue,to-nal,j:o,,,",.,rn}."ii',ir,iilu,'tr.;atc.iiit,iii"*tuiu:i.rp:,,i.,,rj":.,,l,',pur.itlr,lii1i:r*.s,{jionnli,t,,*riatir,1r,tc"""l.rrriiir,r4un.t,rt1r;r.'*oagi-fn,u-rnciuL,.tietqrrl.Jli.ee,.uiJ,{1e.-n-!r,rri,,"i(\n._,,.cn.rrai!,etr{eiutorii:r;utrc;:drc..Ji;r*i"utorneut"*".i;i,,rirourt1"nn;*:e.itti;li.s,ur-,.i,l*,(r,qt}h;!i.c,f,:,Tri*ii'r,,ril;,iruTc1r*oir,nii*,**,aiiiitvliti.,rdrt*nr,rdt;-t",e)c*r*udd."iqp,.*firani'"sli,cilrnnl**e_lu,,t studiul cultur"ii rcrndne de obsei$ia sincriln.iz[riior, ".. va putea ffiarca

locul eultuii romdne irr cil'iiizalia coniinentului, surpdnzind dina-
rnica irrtelnA * vic!,ii inl,electriatc lcrr,flfle gi dep:istind. in asimildri o
parte dinFun dioi*g car''e" i*:, cc;rin!q,r"-s pa;rfie, ccnlirie rcp'riir:1 qi difuzi

uu€i".

Au kri'ul, c;*iaci,,i: rriru l; {ln t{-,'it A.{li iat , Jb{rr.rii:lo ,":;r fiintl "dintte toli
roiiiini '.ic"r
ccrnirarat:sllil impt--.rl"atnr gi n edia-
ri-r'' !,ip r.:1",,.ii, ..cel irraj.;:ri,rL:r"*
t*r de idei. t.rirrrit"r'i. i"lr:,lri:lrr lri rni:i,sri'i11,rg-ir iu,.:tlt.,:1*," gc af]& pl{ntre

cel-certfi.trfr"il {1&,1'e ;11.i t.ri..ifi;:i;irul'il1; .* *-"l,ri '.'i;,i;..i:i*:l i.iil,egf irioare a tlernefsn*
iui inierrligi:iiiiirril.!; iir;uir i:":.1,'-r::' ".'':l:',,tt-rii- ::il,r ar:rl.e::icrire (,9lnfiled,pf

f)fulns,) *-.,.-r..tii:, ;6'1rr;rii.;::; ;;rL;-,., ,: ir:::.,r ..t'-.: : ii)i);::i.il;"ilOf dinti'rl lhpi;lli
de Cr:liii.lrij;;.j,,'i11;ritill_t.1., rl.t$ilrr.: i,;r:1,.,,ii. i.i.ili: ..::'jj1t,&(:(:Ut:.0 {.$pt'lnde,
irl,r:,,.t:a *,ii "(.1l't,oi;c;lg'i"i.i,J"i::trir,',r'.ir!t.:.lii.ri. . .:l.ri;.ri:iiui, dar qi i:,;;r"npulu:i
i:d.ruia 'ei ii ,;p,,.1.nr:. ;,'-,.)..,.,i-t.,.t':i.,..' ,.!')::.i\':..].1 ,.,: ar,'{.i:ct;'li:i-:5", iiri{i:iiivii

pe lirig;i; ;rr:,iit;i;,v'iJtr :rii.,,'}i:r.: x.i!1ri::i .;' 1r. t)Oi., li;illatiltc, r-lnn6ri|''{
r{,elir*!i;ar+:ri "ril,tttciio' ,i,','l i:.el .i.,r,i' rrc .'r' iJ.t:ril,1,,ilrii "inodr-rtr irl i'lie g*a

S en sw. r i fe. et / ra j:w n i z,drii olganiar: t 114;t!vj!;;li,'"i.i. ini,;.:!u,;?,r,leri.:i i;:i. .,::-1 ,:,..irricnl. .dai, .:.t icil rlirr,deli.ll

cuit,urol". czr gi 'iliragiil,i.)i,. ii:ri:' ,.::.r.i : ':r, : ,..:r.lt,:, t,-{r iirae ,lospre oile qi
irnii;pn*a qtie cii.!:"ilr fii.ti rilrr" lil;Lc'iu,:rlt;ii eetla trr:, dup6.
pArer"ealui ,'l,ii:xl-irLi.[i'l i;,':,":t, ',ill:,ri:l'i:,

r i. -
Arr{Arrt.t'ilt1t.'l't"ti.i'r}dit,,i.i1,.'.1:.iui"$ ir';",r,'i;,'ii,'.;,.;.t-t:.il:a:n-rg.rtele.a;..tica-rr:A

ui:ltil" r:r'riet'ii (fliit.riil,g;,1r": i:l;,r,-, .jiii.i;1.r'r.:j-i i:ii,:r.l:.'"t'11* o.irl*i. iulttl:i'i c'Li o gtru.c-

;i,rL aeosei:,-i,ii irl trir,;rii +ii:i.-.ii',. ,:i.r .!'.ti:i.l.i i1t a*uti citcvrr :-r.ecr.,tre, iar pe

de ati,ji par"te i$ r,ri:.iii;.;;r'''';i1 i'i,r':rr ii:l*err"r.i.r::rifit n ss:nrefirei sirnplil.rcalo&rrr

intluerr[.a,'"re{1er/t?,;'{]" ;ii:r..,}Lii,,i:r r:r: ;t3nl1;a:r'ttismul tradilional dr:ept, ca.-

racteristic;1 p*ntn; "oliLf,e"r;le dln.*,rc agil.zisele culcuri "urari" gi cele
"periferice". unor diviziuni
Ast&:tr lt-* plr.rtr,ll, r"jun6* tra trftsarea adifi-

ciaie, trrrercum cea clin'i,i'": liic:i'a-ii,rra "veche" qi cea "moderrl6", una

caraeterizat6 prin'tntirziere'n, cealaltA ilrin adaptabilitate rapidA la
modelul ocr;idental, creindu-se imagini rleformate, cu "goluri",'hia-

tusuri" gi "salturi brugte", ale unei evolutii culturale ce presupune in

mod logic continui.tatea. Perpetuarea qi "canonizatea" unor formule

pr€cum "stagnare orientali" in opozi{ie cu "dinamismul occidental" nu

mai reprezintd astAzi dec{t manifesHri ale unui pozitivism desuet,

dovedit ca depAgit din punctul de vedere metodologic in efortul de a

75

I ANpRETCORBEA -l @

indica "iocul zonei sud-est europene in civilizalia continentului qi temelor picturale, imaginea Antichitllii qi paid,eea "preocupat[ de
modul in care s-au articulat culturile europene intr-un kjt,'.
RS.spunsul lui Alexandru Dulu la intrebar"ea dac6 culttrra euro- definirea solidaritdfilor fundamentale gi a trdsdturilor omului exem-
peana. constituie o unitate distincte este hotirit afrrmativ,
gi pictura ne vorbesc despre pornind de plal' rimin deopotrivd in atenlia cercetdtorului. Date qi interpretdri
la faptul cert e[ "scrisuL unitatea qi noi aduc capitolele unde este urm6.riti, in paralel cu procesul de

diversitatea unei civilizalii cu aceleaqi funcla$ii, cu lerriri similare, d.ar sintetizare a "impulsurilor prirnite din partea culturilor apropiate sau
cu- solu$ii exprimate ca_rd.spuns unor probleme mai indepSrbate qi de raportare a inovatiilor la mogtenirea culturalA",
apirute in ccndifii
diferite de existenld". configurafii social-economice deosebite,,'so- difuzarea in alte spa{ii de cuXturd a valorilor elaborate in centre
ciet6li cu structuri diferite, mai diversificate in occident qi mai pugin
mobile in Balcani" gi-au pus rnmAnegti: cancelarii princiare, tipografii, qcoli, mari gantiere arhitec-
cultural in amprenta asupra oEaurrnoepredii;oar c"eaais"tauoa tonice, mindstiri. Oliqeul "tineretii'' culturii romdne, al cdrui punct de
elaborat programul diversele
,o"" ul" pl.ecare era cindva socotit secolul al XIX-lea qi efortul de sincronizare
ineemnatcd "civilizafia europeani nu a inceput sa dobindeascd dimen-
siuni cu adevd.rat continentale decit din momentul in care fonnele cu Occidentutr al pagoptismului est€ infirmat de chiar puternicele
elaborate in divercele <<centre ale hunii, au inceput s6 se intrepd- rddAcini in cultura tradilionali pe care le atestd formatia qi preo-
trund[, decit atunci cind Occidentul qi Sud-Estu] au inceput si-gi cupdrile nnarilor oameni de culturd de la mijlocul veacului trecut.
transmitd sistematic valori culturale". Realitatea- supusd unei analize Alexandm Dutu demonstreazb c6. sinteza culturali romAneasc[ este
profunde atesti cd mecanisrnul contactelor a funclionat tn direclie original6 "pentru c6 a pus in miqcare forfe care preexistau gi pentru
biuniv-acfr, incit"eurtpenizarua sud-Estuiui uo."puan a ar"ut loc con- cd a ajuns s[ se inchege intr-o noud. form6 cultural6", ci fenomenul
comitent cu eurapenizarea occidentului"; "adevlrul este ca modelul cultural romAnesc a jucat rolul de "placA turnantA in civilizalia eu-
occidental a dat o nou[ orientare vechii congtiinfn europerre din cul- ropeanA, datorit6 aceebei sinteze dominate de vigoarea unei traditii de
turi-le acestei zone in momentul in care acestmodel a tnceput el insuqi gindire gi de inteligenga aplecat& asupra realitAlilol'.

sd in.registreze tnt mai multe fapte de culturd. din alte zone al-e

continentului".

fncercind s[ defineasci rolul jucat de cultura romnA in acest Pedagogia lecturii

prcces, Alexandru Dutu accentueaz[ odat6 mai mult asupra nece-
dItuiu?mbfilinaiaddreeetpaindggafuirreniic"$dpieeozsdciefhiipelormroacroesrnnimtaunpl tcliicosentttiag, iccptaeolrozeritsicvtuaisbtOeilce,,cq,itdceeeencatoucel,efi,cp,iirmeencptuluimcl fldgeoi
A consacra un amplu studiu fenomenului traducerilor din litera-
de_ convingerea naiv{ c*. proclusulautohton este intotdeauna superior
celui str6in". Aceaste pozifie echilibrat[ a comparatistului, pentru tura univeraalA in lirnba rorndn[, intreprindere in principiu intere-

care esenfial[ ramine rigoarea gtiinlifice a dernonstra$iei, intinsa santA gi necesarA, rnai alee cA in ultirnii 30 de ani s-a realizat imens
in acest domenin, reprezint6 in fapt n tentativi temerarl fa!{ in fatd
informa{ie, argrrrnenta{ia eliberati de orice aproxirna{i-i specurative,
ii faciliteaz[ migcarea dezinvoltd in spagii gi dbmenii cit rnai diveme. cu prejudeci{i inc[ rezistente, dpericnarfeeccurintidciutal teGegliusploencetasccuu,lo-ziatacte{,ruili
Dinamica internl a evolu$iei culturii romane de la o forma de univer- carte de vizit$, ce nu exceleazi
salitate medievald la una modernd este studiata atit in zona circula$iei
ideilor cit g-i in cea a linnbajelor figurative; expansiunea carfii, indibir: aliniaz5., poate gi de aceea, intr-o str{lueitA generatie de tehnicieni gi
al constituirii unor noi structuri mentaie ca qi modificarea ireptatd a eruditi, al.Sturi de un Sorin Alexandrescu, Mircea Martin, Mihai

Zamfllr, Liviu Petreszu, fl. Cdlinescu €k., - cel ce gi-o asume dintre

primii la noi (in Orizontu.l traducet'ii, Ed. Univers, 1981), pare a fi pe

76

f-

I

(1i i{t, . ; ll "' ':i.;i'ill:i f1! i:.1,-lr i, ,rJ-i'ER" ALTh);t lt6i{l

.:rr i.,-',..:i ?"tji3ii .$: J 1,::.el.i ill,r !,1! ritt-'i i '*

i,l tr,,r:,
:,: :l.l;.:.i.:ii i-1. .{'iil ii..j :ii, 1rr l. !'.} i 1 l { i,ts: i'ili rr i.r,r:$lnc . ir],+m,:ri fu{ltr"il',:lu;l, F[i:lrierrjiir, ]J'lifr.l"ii.:,, ,Iar:k

^ ', rji.i{:r,. x.'i':r'qll'.,:r, i::li,rirLdlttr"};l rL:1.:.j..i"ltr,,:ri!.r i.ln 1;:r:ririi

'hi ',t'. 1,, r::t' r;ir','i!. i'i:!ri!.iir,,: irl i:itttt.tg :ilji.. iri 1,rl'r-'i it'r-i.tr"rtilr.ir.l.l: rr','r.

,1 1':-'.;,,. ,r, " t,t i iirr..i i:,".',it',r'rtlir i,iltlllL;1,:i;itlt'',r;:r;::l:t;,i-t ilii. 15,fi,. ,1r1. ,.,.i,':,.1 I

: ,l ,;-ilif.t;i;iix: i"r::, ,t,,i 'ir. '. ,::! ..,",",. ,,11,;t:,i r'; ir .,:i',:l .l,rllt
. r,,. ,,,,,, i, ii,1;:i.l' ,.],:, ; .i,-""'t "..';',,"!r.t',r:llt L' ,.:;i.1,j1'r ti.i.t. i. . ::r , l
'.,,.,r;:;'ir, r1,,,, ,;"r.ll;,li :.;.1. ,
1. ,;", ;,,r:ti!t:..tl,,tr
r : - i,,i:l.r , i .;f.' .,.: ,. "i : "...,.,r.. : ...,.:,

., I ii",

;.1 . ,t

j:
,'.

i .:rr .l;;-llitli;,i ill.,.:.,;.1 r,;.r,.;1;,1'1,.lli.l.ilt:":.-:i-'.1 i"';;'.:;.;i :r'. 'i:lirr:r:.'r': 11.;tj;,,;..,,r"1it$, r,.i,tr 'l:i: I 1 :;:tt.rrll."il: i;r ir.

r,ji;rr;,:r: i-rj.l4.tu.l .:,!'j.i{jil;.ri , " ';i..i r,!"ixii1rt, q, :riel,rr,i:lir;i* i$r;r.}:i.ir:,;..r 1'll;1 1r..ri1!!,.11. :,iLi i.'{ri1i4} ij.r,l'i[: ni tr-rr]:rrrre c{}xt$ti'tft[,6jle qi sir :il.lfr:1"* i::,]r'ri!r:ilij.i,i', {:!.;,ir.}r:;

"{.,;'a.iliilii,-:ltfi,ir*" in.ii-ritlirrt rsllltlfri prinii la invesL;lts,tlrt$. -(-:*!li'{.r,''::r"ii' ii:irl r,ii sr;n{r.{,i}'!l.cie lr*bieui, pentru eare 1eg$.t,lrra- dint,re rrroa"iot' ql ni:ir:itr:r1
;r'!.ri"1.!,ii'ii ;li-';riifii, a 1la.t-itrrror:tiutui de trriduceri d* cei:e dr.l:t'r''i,r:"le:l;': ii;
7S
prercr.ri. ii trrrneaz& ct1ruerltg.rii eslrprrr a pe$ie Pai,ruzeei fi,; c'6:c1e alc
literatuii uni.veruale traduse la noi tn ultfunii ani; seiec$ia so vi'ea Pi

este r"eprezentantivA pentru d.iversitatea de genuri, de arii geografice,
de epoei liter.are, ce stau }a dispozi{ia cititorului romfln de asi (selecthrn

78

T ANpRETcoRBEA --l

-- SFIDAREA FRONTMREI

luminat al clasicismului, demascator acolo unde'lumea nu-l cunoagte

pe Descartes", este una implicitl. Exemplar* ni se pare in acest sens

atitudinea pe care simte c6 trebuie s5 o ia intr-unul din cele mai

controversate cazuri ale literaturii veacralui nostru; "Ar fr imposibil sn
uitlm cA C6line, cu aceearsi mind cu care e scris Calaturzo, a putut cere
sau m6car justifica genocidui, inibuqirea cuiturii gi libertA[iior. Ar fi

irnoral, tot atit de imoral".

La vechi rispunsuri noi intrebiri

"Oare cui nu i-a tremurat inima qi mSruntaiele de emotie gi teamd

cind Don Juan, sfidind cu incdpllinarea lui monstruoasi rinduielile
veqnice, incollit din toate p[rlile de puterile intunericului care dau

n6val6, se zbate gi se zvircoleqte, qi in cele din urmd, piere {inindu-se
sentiment asemdnitor aceluia
dirz pin[ la ultima suflare? Este un
care te cuprinde cind priveqti, uluit, mlre$ul spectacol al naturii

dezltrn{uite sau focul ce mistuie o corabie minunatd. FirI sd wem
luim gi partea acestei puteri oarbe gi, scrignind din dinti, asistem la

procesul sfiqietor al nimicirii ei prin sine insd.qL'.

TAcerea s-a l6sat grea qi infricogatd in salonul conlilor Schinzberg

dupd ultimele acorduri din Don Giouanni; la clavir se afla insuqi

Mozart, pe care o ciudatd gi vesell intimplare il convinsese sd-gi

intrerupi obositoarea c[ldtorie de la Viena la Praga, unde avea sd'

asi'st€, la 29 octombne l7&7,Ia premiera operei. Scena astful relatatd,

ca qi intreaga imprejurare, aparlin fictiunii, imaginate frind de post-

romanticul Eduard Mririke in lunga nuveld pe care a publicat-o in 1855

sub un motto extras dintr-o biografie a lui Mozart, celebri in epoci,
datorati nrsului Dubilicev. Citatul, veritabil[ profesie de credin[A a
unui romantism intirziat gi nostalgic, paradoxal in asocierea dintre
anti-filistinismul slu apdsat qi resentimentul conservator impotriva
materialisrnului greoi qi lipsit dc fantezie al erei burgheze, recon-

ditioneaz6 in chip evident legenda, vie multd vreme in memoria
colectivi, despre qturlubatica existenlA a lui Mozart, a cdrui glorie

muzicalA postunl a alimentat cultul pentru prea deweme dispdrutul

personaj pintr la o fascina{ie impnrHgitn in aceeaqi misurd gi de Jean

t Paul, de Kierkegaard qi Mam. Arnintirile despre neastimpirul co-

&igcrrtgdi*catrldisaioeyi-eridlsreee*eimfgrnsp!iTinat'agrt'iul€oesaigotuaniinrieLziqr$lepi"ii'iise,teadgitodtS,ia*eilicpi,rllanlniiaieariFnqu.ouesullliedtenAa,cfatavraneluiapplaeoofviariadmlmarareuoqsdoldrerrltratilruiea-eearzaaMareirspr,adm.eoicNtrtnpiea-neazNu"dce-standdtp|+eooe"i,rtceilrcr,uvimtctane-nmiea.laaoujiceniirorfpi-iinranedscpsnuiteu,rteluuirionca*rcntrnnFr6ovrsu.lovptr"ataeirtguisidr$rlnirraqaecstcppt+mui.urrutetxoua.dn,pfpne*i,iceod-crusdhsmocaeoulezaairdoqprn*ir!$nuoermluia1i:oiibia,rcnm*egdraseo,"hniiaaoaaruacnitaannaapmia*tc.riesree,crrie"rsest&'ure;;cmicn**ncs;-onr"ei-;ruiapfit;oeiieieie"tib;lde*celiro"e;iiein*lt,rip&v,"uii",e^eoiaprira."*uiirarie*Jn:ps[arrtoli**ec.n;"s*r*o*r-olr.Gc*t?tei,renr"u"sreup^nutiv'fasiariirernp-smro,"inrotui*iritngi"ra"aiie*rrla-aobdsl"u.u-*uua-_eifr,iillil AL' ALTEREGO

,ii.*i.gs:i':$vra.;bi,l.iLt"r.ir'r.i,$i.frrtr.,"ii'i:-?,'-':.:r:cq:.ifilir,r;r,ul*i,.:'n'reitrrr"l:sil';,i".:r'fri:rr:iitial1,'rrl,ri''.,irrlni'i"+r,,,]rl1:l"ids,tr;'tr'a-iri'ij,:.llie.,.:&dlie*.#l1r,,r',,:):.*Xr;ulle;N:.:1'ru,:i;,Ei;.{"'t:l_;r1ir:{'1:f,ca;qa;ir,,ultrp-1n&1grir;;r':Jl;:.o::f:"i:l.ilertr;i.ar:;ro;ut.*tr1i,tr,tFJirc6>iil,-'ni.ei'r'c7rll,'*-;L:."e_-i,r*i.",.-,i--cric:1-n..t;irie.ftitri;:irnn:jrr,,vi,r..j:i*:tri,ii,:r1.il,i.s,f:;{r:ii',,+,afin.4u:tr:.sorf*rrrri$in.i,e!la.ii:slv,r.,eUJtlxg,fnniiltn:_n,f$noi,ergi..rrtrirf;sc+,u,r,1:iif.rlir.:"c:*ina,..j"erl.o*.rs*erril{-,l.,{s.le:;lLen+a.illjii,,id.v1r*.a.seaa.ili,ne:-lor,l,c+Fr,;,i,a*r$gt+.rlr.ls,{r,"au*reni,:ii.u,n.-*esr:*a,1l,f1fpra,;i..i'e1*,i;..,n,l.r=ce,,g.uo1ilrJr.l,t:.,oj.*.e;tl.;*n.rxr;.'*:urIor;,i,&,il*,,,r.r,jp,,l,i,i.,,"*irri,*;iiiii,),:*p,r,e,.,,.{);;ne,i"1,tlt+*,e1l,frr.-u:itr::i,.ii.u.:t.**,:,,a'r!,..,L:r,,oiEliti1';rrr1irr;,r:f.l.e;asr.e1.,*i:r,ai,l*.lrilel.,,r:.+.ri,;,irtr:rv**lLl*n.l*riiii}g,i,n.:-r.*r.n:,o..f1'.i,,I,lr,J,*4"t:,j.l,i,n.t.,,;.ni.*:{lr.':itf'i.,r;r.*;r.r*.ri':in.i*"ll?;.,f*.,lrll,:,,i.i,,rura,;rlf:{zrt..*ufd,..;:ul,.u*,i.i.r:u.,:ig*-,tri,/1r,*;.uirr_x.rtr.",r:r.in.,lj:'r-,lrli pind gi Kierkegaard atunci cind, d propos de acelagi Don Giouanni,
recomandi alte repere ale moralit6lii decit cele uzuale gi limitate in
Xi;rrrt"r'tri.rr'jrr-*rni:i,ii'irrr,:;o.l..ujliii'ui lactlu, rsl*cir.ri[;,.i'rgfidrr"*fi.rycec;rr,u.j:l-r,iJ:arer*pl,rrill*plaiir,,:,,nu.lrgiuresr$q.ge!r,t!..O,rij,i,*..,rrr;,i,;:l,,.,,,.,1,,.g,;oi"{r}*r,*i judecata globaln asupra operei, pe care filosoful danez o exaltd ca

i/,is-*l;n'il,iai.t,ill:e;:*i,J!:liu'Ti?irtnlltt:vi:i-]l1ro:;ntrkgseeii{$rI,,u'riuisl{pu9u,-ersateuzrieen tGaresotiefet,helcfriign"iiani aiuuuleggirpirat"r;feiM:v*iLitiruazutr,rlsr,illiig;r4;rr,,rii{l,hrl;il,:;ul1ie,,,:;,;f.iI."ai*rr.:i,i,-i probd de autenticitate a Pathos-ului qi, implicit, ca produs at trdirii
existenliale depline, dincolo de artifrciui filistin al unei urnanitdli
pp?tl^:rn:rta1ricnto1uar.rp-ncn,6eh.,_{niriaOnenra?ssrc:pseuuui1rlgaudUeei,escpntuiina[oapear,gt,ee]naucrodifitceacltl)eutoienrmneacd{(rt'a,]nc.aioaeorzavsauaslrnutntaieEnaiinin,riantnpw;as"eg"p*tdiiipin*r.eerauti,lr*-ioitc*aa*pr"r*urlt*"irvtrta"rian-iit*ria**rr,:;r-i";"n*s*;i,;uarg;uii;i**i.G,tr,'"*e,*n-*r,i'c*uua"
private de fior metafieic.
84
PinA la cinic-glaciala ard.tane mrmit"d fuIoaart, din "teatml rnagic"
in care se rAtAcegte "iupul de stepA'o al ncoromanticrrlui qi iubitorului
de autenticitate Hermann }{esse, rneriit eS mrli st6r$in! o elip& asupra
persona;'rrlui din nrrvela lui fuIijrike &d*,uart awf ri.er trLei.se naeh Prag,
lectrrrA din catre afr,r$ da. agretti:iXd in pofida rnasivei inser{ii de recuzitd
rornantic{, p* ce?e rJ c&r:}1p€fl.$carji i:rs6. r'a{ina.mentui calm al unei
scriitun cise}sie cre ;:d.bclare *ie cel:lson:.ican intre anecd.otica lungilor
riivaga{ii, qi eiahcrai,a cu,r:*li-uctis ;r plarr*rihlr tnarati.ve, les#tura rie
nlru{;i','e qlqst:ri.r,iar;X eE;nL*.i":ii *:ri"r.flidili:Li ,t".r:t,uni,at, deja in juxi;apunerea
eelcr ciouA ;:eis*lu:-ca,t{trr a!',r "'e"*ti:ll.rji'"; n$d,u;:'ea., eu rf*to$reg el birr.e-
ffre6.t*are q.l prr:ar:p6lil, .1il''ir;lerii.ntl su"fia:,ieie, irrel:$.eqte f.n srirrlir.rA ext*-
norul anl,i{icio.l: r.i r,:rr*i i*fi,rt nt gi.ti'v*+eioy cri ps]llccali ni ;:. ccp.ii.lor t{.lipf,
statuE:t* n.tltif;l,t. lire *r.el{, ,tjrir r-r.t'rni4. firtrtlal se ,iler:{HEoai,:!o benig,..i',

dep"Ltfel, i{uinirlal,Li.rr- ir+'r.irr,:rl;iJ ir,,;iLi,,,r t,ri,lj{r;;,iri:i.* lgl vnin.qia g&iilgionn*i qi
*laX:erficit.tr;io ii .r"o,.(,i{js,'- i.t.i[.i.r- i]r'r.i,r-r $r;:tll,ri1--f i;:r].ri.iitft intn.rlir'fi.riitr{r, p€Irtrn cn,
di.ir perlif'cr:11* ilr:li:lri:r:-iri:it;! a qr.r:irdti,rriti,l:.{ii, rrr ta:aile *r:rtriiulile r:i soe iali-

rate in tnlir,l.e.r*i,r r"iiep;:rt:,:i,* nle, ,silirlgliu.ir-r,i de se*+l XW.(I, s6. immpdl p,e
ireaqt*ptrll.e 'dr:.iirl,r"ri r!,r:.rr.iu;,.;.e *1 r:l*otert,&llnr:it, deevrlluind m clip& dc*r
aiedluirea iirnci*.,' ciii;+i:r'r:rrnicg iii rrorr l";1"3;nbrie, f.r6rrrirrtatA qi tragic*

a telrnelii.lor rrnfine"i*;rrLni- r'rirnt,r-c pl"nigre *ie blrrscd a l,ensiunii, 'trdocea"
persorrajuk:e p,rltteipal te akrsennnbe, .le r*neentreaz[ pe toate celelalte

intr-u.ll rru;r:rirn atr enpa.tiei cat.frartir:e -- mnrrrentul fast clnd alta, in
infd$igarea ei purA.. se ofcr{ in incande scenfa totalizantA gi innpAirnin-
t[toare a "adevdrrrlu.i", a "noi.rneloC' ascunse sub falsa poleial5 a
Realului. $onurile choralului final Seln tr achen erud.et uar eler Margen-
riite var mijloci, odati cu dramatica incontrare dintre rebeliunea
"sceleratului" Don Giovanni gi Legea irnplacabild, acea irezistibild

85

ANDREI CORBEA EGO, ALTER, ALTER EGO

"iluzie" a integrdrii in spectacolul vie{ii donjuanegti, iluzie descris[ in cu iz normativ, pe de altd parte ca urmare a unei cdutate simetrii
chiar mecanismele ei muzicale de Kierkegaard, concomitent, cu ini-
"clasiciste" a artelor, pe potriva viziunii armonizante a protagonigtilor
tierea alegilor - in dramatica dialecticd a solarului qi nocturnului, a
vechii Geistesgeschichte. Nimic mai semnificativ dec{t certitudinea
viefii qi a mortii. Mozant, peruonajul gi creatorul, poartd stigmatul in
insigi fiinta lui; Eugenie, "aleas[", chiar qi numai datoritd gestului celui dintii exeget imporbant al formelor muzicale vtrzute ca expresie
simbolic de a fr giustat din fructele 'tnterzise" ale portocalului, d.esci-
freazl, asculdndu-i opera, tenebroasa tain5.: "Era atit de sigur[, cu a unei opliuni spirituale, E.T.A. Hoffmann, cu privire la "romantismuf'
des[virgirc siguri, cd in mod inevitabil acest om avea sA se mistuie
repede in propria sa vipaie, incit nu mai exista pentru dinsa nici o muzicii lui Mozart, considerate in succesiunea celei a lui Haydn gi
tndoiall ci Mozart mr putea fi decit o aparifie trecitoare pe pdmint,
prefigurind-o pe cea a lui Beethoven; citim in faimosul comentariu la
deoarece pdmintul nu era in stare sd suporte abundenla care izvordgte
Simfonia a V-a, elogiu ai muzicii intrumentale ca manifestare puri,
din acest geniu". Zbuciumul negator qi automistuitor al artistului
nelimitatd de cuvinte, a esenfelor sufletegti qi de aceea ca artA rornan-
contrariazi, cu qi prin Don Giovanni, aparenta senind a unei arte gi a
unei lumi; vestitor genial al unei implacabile r6sturndri, I\{ozart qi nu ticd prin excelenti, o metaforici descriplie a simfonicului mozartian

m.ai putin "imoralul" siu erou devin prototipuri ale acelei revolte - excursie'tn profunzimile imperiului spiritelof', "dragoste qi melan-
colie ... in vocile gratiei"', "noaptea
romantice ale cArei izvoare s-au confundat cu cele ale revtllufiei "aer al infrnitului", pin[ cind

sociale. spiritelor se dizolvi in sclipirile luminoase ale purpurei, qi cu inexpri-

Dincolo de ceea ce nuvela lui Mtirike reprezintd in inleiesurile sale mabill nostalgie, urmim figurile care ne cheami poeticegte la ele,
pentru opera poetului n6zuind, printre canoanele rornantismului epi-
printre nori,.in vegnicul dans al sferelot''. Ideea lui Jean Paul din Vor-
gonizat in Biedermeier, spre absolutul "poeziei universale qi prc-
gresive" ale inceputurilor rornantice de Ia Jena, ea "flxeazd" - cu a€ea schule der Asthetik delimitind intre idealul plastic (sculptural) al

expresivitate prin care beletristica a fost intotdeauRa mai'tonvin- Antichitelii gi cel poetic-pictural-muzical al modernitdfii romantice,

gftoare" in a ini{ia qi intreline reprezentirile eolective - un cliqeu al rodise in epoci, pini la a produce o adevdrati obsesie muzical[,

recept[rii mozartiene ce nu trebuie cttuqi de pu{in ignorat. Mczart - certificabili prin multiplele referinte de care abundi textele lui Au-

compozitor romantic? Mai pulin bbiqnui{ii cu clasificArile rigide ale gust Wilhelm qi Friedrich Schlegel, Novalis, Wackenroder, Tieck, Hof-
istoriografiei muzicale nu sesizeaz& erezia, cu atit rnai rnult cu cit
"buntrl simf" crediteazd o perspectiv[ temporall mai largA 6i chiar; de fmann, Zacharias Wemer, Arnim, Brentano sau Eichendorff. Poezia
ce nu?, rnai pulin nuan[at& asupra fenornenului cultural. Pe de alt"6 "ndzuind a se innobila ca muzic[" afl6 in limbajul "metafiziC' al
parte, o congtiinfd de sine specifici a "clasicismuluiu'vienez, asernenea
gi paralelA cu cea a "clasicismului" weimarian in literatuni, nu poate melosului for{a capabilA si concureze ra{ionalitatea dominantd a
ft cituqi de putin probatA din punct de vedere docrrmentar; este evident iluminismului qi sd faciliteze accesul cdtre teritoriul pur al spiritului
faptul cA, pentrrr domeniul rnuzical, termenul reprezintA o inventie qi al spiritelor, al fanteziei neingrAdite gi al misterului conservat in
tlrzie a secoluiui XD(, izvoritd pe de o parte din necesitdti repertoriale acest chip vizavi de agresiunea utilitaristd a Realului. Admiratia lui

86 I{offmann pentru muzica bisericeasci a Evului Mediu (adrniralie ce
deviazd in accente critice inclusiv la adresa lui Haydn gi Mozart,
invinuifi de a se fi contaminat in messe de superficialitate laicistd),

proiecteazd in chiar "istoria" muzicii viziunea triadicf a unei succesi-
uni unde epoca de aur, corupti de modernitate, avea s[ renascd prin

"romantizare", anuntatd de acea "strdlucire a feluritelor instrumente,

intre care citeva sunl atit de minunat in bollile inalte" gi pe care insuqi

"spiritul lumii l-a intrupat in tainica artd a epocii celei mai noi, epoci

indreptatA spre spiritualizare interioard". Ca model absolut qi "prag"

romantic este invocat (totuqi) Recui.e,rnul mozartian, cel care "leag6

forfa, demnitatea sfintd a vechii muzici cu podoabele bogate ale celei

87

fANpRETcoRBEA _-l

noi", allturi de, gi ln ciuda a ceea ce el numea "de fapt respingtrtoarea catabula rasal crealie er nihilo qi conservatorismul funciar al teoriilor

formd a opereil', Don Giovanni cu halo-ul titanic, dar gi halucinant, despre "adevirurile permanente" ale metafizicii, despre "congtantele
antropologice" sau despre "substanla" imanenti a istoriei, trecerea
vrdjitoresc al unei muzici imposibil de cuprins ln categoria "graliosu- "pragului" se infitiqeazl sub chipul evolufionismului moderat al "re-
lui" gi rococo-ului favorit al teatrelor de ctrrte. distribuirii" datelor intr-un cadru constant, garant al unei minime

O asemenea aglutinare "formal'- "conceptuali" a criteriilor hoff- identitdti qi continuitili, ce controleazi instaurarea nearbitrarie, in
manniene in a judeca tranzifia istoricn a muzicii la sffrgit de secol
XVIII gi inceput de secol XD( cdtre deschiderea pe care a impus-o ceea functie de aqteptdri qi necesitlli, a Noului. La rdspunsuri vechi irr-

ce, la rindul nogtru, dar intr-un cu totul alt sens dec{t autorul lui Ka.ter trebdri noi, - astfel ar suna "traducerea" tabloului in termenii

Murr, vom numi "Zeitgeiat', a fost priviti cu circumspectd suspiciune hermeneuticii "intrebirii" gi "rAspunsului", ca traiect spiralat al
de protagoniqtii ulterior constituitei discipline a 'tstoriei muzicii"; intelegerii. Celebrul citat din amintirile lui Goethe despre cam-

"arbitrariuf', "amatoriemul", "artizanalul", "subiectivismul", reclama- pania militarA a vechilor monarhii impotriva Frantei anului 1792,
te de la indltimea "specializirii", qi-au gtrsit replicd fie in canonul cind, in noaptea de 19 septembrie, dupd "canonada" de la Valmy,
dogmatic al'tlasicismuluf' muzical, strict delimitat de "romantismul" poetul gerrnan pretindea a fr se.sizat tnceputul unei "noi epoci in
muzical, fie intr-un dezarmat agnosticism, precum cel asumat de un istoria universalA", se demasci din acest punct de vedere drept
Carl Dahlhaus, care deplinge pe de o parte intruziunea reperelor simpld hiperbold retorici; o frgur6 de stil mai potrivit[ pentru a
filosofico-literare in periodizarea epocilor muzicale, dar, pe de altA evoca tranzilia dincolo de limita conturatA prin "discrepan{a dintre
parte, constatd ineficienla diferenlialelor strict tehnice intr-o atare
intreprindere. Dilema are bdtaie mai lungi pentru c[ implici o dis- spaliul inchis al experienlei gi orizontrrl deschis al aqteptirii" ii pare

cutie prealabili asupra conceptelor de "epoci" gi "prag de epoci", - lu.i Hans Robert Jauss metafora "conversiunii" pauliniene din cea

atentia de dati recentd ce li se acordl trideazl fdrl doar gi poate o de-a doua scrisoare citre Corintieni ("CAci dacA cineva este in
Hristos, este o fiptur{ nou[. CeIe vechi s-au dus: iatA cd toate
incertitudine epistemologicd pe care "provocarea" neostructuralistd qi lucrurile s-au flcut noi") deoarece subiiniazi relatia dintre nouta-
resuscitarea dezbaterii in jurul rafionalismului, iluminismului gi mo-
dernit[tii (vezi textele lui Foucault, Norberb Elias, Habermas etc.) par tea ealitatiud ndscuti in criza Vechiului. Folosul sugestiv al analo-
gonului se misoard cu atit mai mult prin efectul de "limpezire" ce
s-o fi cronicizat. Solulia delimitnrii istorice dintre Vechi qi Nou prin se exercit[ asupra a inc5' nellrnuritului raport dintre energia obiec-
modelul "revolutionaf' al "schimb[rii de paradigmd", aga cum l-a tivd qi cea subiectir'[ propulsind progresia istorici de la Vechi la

preconizat scientologul Thomas A.Kuhn, n-a satisfbcut pe frlosofii gi Nou. "OmuI face istoria, dar nu gi epoca", afinnd Hans Blumenberg,
istoricii culturii, al cdror anti-rigorism programatic a preferat alterna- pentm a evidenlia tocmai dialectica specifrcl prin care "epoca" se
tiva, formu.lati de Niklas Luhmann, a unei "Geschichtserfahrung als
Dfferenzerfahrund'. I{ans Blumenberg o explicita intr-o definitie constituie la interferenla tuturor acfiuniior intreprirrse de subiecti,
acliuni determinate fiecare in cauze qi efecte, ca qi prin reciproci-
binecunoscutA a "pragului de epoc[": "Cotitura epocald este un limes tatea dintre simultaneitate gi succesiunea acestora; dar "conversi-
unea" individuald produce gi re-produce concomitent conversiunea
neobsenat, nelegat de vreo dati sau eveniment anume. Dar un
epocali, in aga fel incit "omologia" dintre structurile gi procesele
examen diferential marcheazl un prag, sesizabil fie ca incd neatins sociale qi respectiv varianta lor particulartzatl, (inclusiv intr-o
sau deja trecut". Intre extremele reprezentirii totalitariste a cezurii
oper6. artisticd, nivel o'concret" qi obiectivat de manifestare a unei
88 personalitdli singulare), apare in ipostaza ei de-maniheizati, com-

plexl qi realmente "dialectictr", pentru ci opereazl in ambele sen-

suri.

ANDREI CORBEA aqa cum, in linii mari, iI schilaserl deja Friedrich schlegel pentru
instrumentarului
Este momentul s[ revenira la istoria muzicii gi, odati cu ea, la poezie qi'E.t A. Hoffmann pentru muzici. Rafinarea lui Mozart nu atit
ieoretic ne permite, in definitiv, sd relulm "cazul"
Mozart. Scepticismul interpretArii conform cireia insiqi terminologia din perspectiva unei totuqi superflue dileme terminologice, ci, mai
ce regleazd refleclia asupra periodizdrii se supune unei semantici indeaproape mecanismul concret al unei
ales, ca irirc5 a" a examini talie "epocal[", simptomatic[ pentru mai
fluctuante gi c[, in fond, o singurd. gi unitarl istorie a muzicii nu a ,,con rersiiuni; individuale de

existat, ci doar "igtorii" paralele, deruIate pe parcele absolut diferite sus enuntata dinamicd a progresiei de la o epoci la alta tocm_ai Pentru
c6, inclusiv in ipostaza ei'legendar6" (vezi"ficliunile" lui Hoffmann,
qi pe care o ratiune unificatoare le-ar fr aldturat ulterior - drept Miirike, etr.), conota\ia istoricd, a schimbarii covirqegte presupusa

exemplu serveqte chiar procedarea lui Hoffmann, care ar fi asociat motivalie psihologica-sau aplecarea spre invenlie tehnic6. cit6 "glu-

dou6 fenomene independente unul de celilalt: inovaliile lui Haydn in m[" qi cita.,roinp expresl de "datare", cu aproape doi ani inainte de
lu.rea Bastiliei, se *fie in id""o lui Mozart de a "cita" in finalul actului
tehnica componisticd. gi noua estetic{ a lui Wackenroder qi Tieck, Don Giovanni, a cirei acliune este plasati, cum se gtie,
al doilea din XVII-lea spaniol, citeva mlsuri din opera vicente
pentru a-gi susline teza despre romantismul complementar aI muzicii secolul al lui
in
gi poeziei epocii, - se vede contrazis qi numai de observalia de bun sim! Martin y Soler Cosa rari qi din propria'iNuntd' a lui Figaro, ambele
(datoratd aceluiaqi Carl Dahlhaus), cum cd "lucrarea conceptului, cu doar c{teva luni mai inainte Ia Praga qi viena, e greu
urmdrind a infdliqa unitatea unei epoci ce apare inilial ca simpli "d"epcr"in""ta.rrtirt,tedar mai elocvent decit orice speculalie pe aceastd tema ni
se pare ceiebrul pasaj dintr-o scrisoare a artistului adresat6 ta$lui
aldturare a eterogenului qi simultaneitate a nesimulbanului, incepe
sau la 4 aprilie 1"?8?: "pentru ci moartea (pentru a-i spune pe nume)
firldeja chiar in respectiva epoce". Cu alte cuvinte, viziunea lui Hoffmann, este adeveratul 1el finat al existenlei noastre, m-am apropiat de vreo
ciliva ani in aqa mdsuri de acest adevfrat gi bun Pfeten al omului,
legatA doar qi poate de ideologia primilor romantici, n-avea cum
intit imaginea sa nu doar c[ nu mai are nimic inspiimintdtor pentru
fi intimplltoare qi arbitrarie: ea a furnizat acoperirea filosofici gi mine, ci riai curind ceva liniqtitor qi consolator... Nu m6 culc niciodati
estetic[ unor initiative "epocale", - precum structurarea "tematic6" la fdrd sd reflectez c6, nricit sint de tinar, s-ar putea sA nu mai exist in
n-ar putea
care recurge Haydn in cvartetele de coarde op.33, - izvorite dintr-o ziua urm6toare - qi nici unul din cei care m6 cunosc ce strdbate
aieea cirbitor sau trist''. Criza interiohri
necesitate 'tnterioar6" artei muzicale. Congtiinla "de sine" a muzicii pretinde ci ag fi de
instrumentale clasic-romantice, consideratd inci la mijlocul veacului respectivele rinduri nu se poate ascunde in spatele aparentei sere-
al XVIII-lea drept gen minor, "de divertismenf,', nu poate fi evaluati, nitili, mimind imptrcarea ragionala cu tragismul existen{ei in numele
decit din perspectiva postulatului autonomist al artei, reformulat de acelei armonii a spiritului pe care Mozart invilase s-o preluiasca, in
estetica clasicisti a lui Karl Philipp Moritz, apoi de Kant qi Schiller; ai Vienei iozefrnismului luminat, drept ideal al de'
"cezuta" fatd de rococo subliniazi o "conversiune" inimaginabili, pe mediul masonic mai intensa insi decit aceaste zestre apropriata prin
de altd parte, inafara simetriei cu noua mitologie a genialitnlii qi slvirgirii. o for[a
originalitnlii sau cu expansiunea istorismului qi nafionalismului, cu educalie qi devenita chiar convingere, - convingere asumate cu pu-
acel "Zeit4eist" revolutionar qi romantic dind sensul deplin a ceea ce terea inteiectului, crezind in aptitudinea sa iluminist6 de a remodela
Haydn numea "eine ganz neue besondere Art", iar Beethoven o "wirk- geometric temeliiie qi durerile iumii, - se insinueazd odatd cu tentatia
IfnletrteosgptieaclteivS6i,urinrndiuvnidduDalriasntig, -ualcueie; adgeiccitaareltrauissmtirunlitstinertpemalpjeurdiielecdstiui,'
lich ganz neue Maniey''. in ce ne priveqte, vom evita meandrele ahenlnte prin convenlionalismul rigid instaurat la tot pasul, mai

dezbaterii ulterioare asupra diferenfei specifice dintre un "clasicism" 91

gi un "romantism" muzical, (inclusiv asupra legitimitllii unui "prag
de epocd" in jurul lui 1830, marcat de canonizarea unei alte specii inci
minore, devenitd apoi efigie a romantismului: liedul), satisflculi frind

pe deplin de genul pnrxim al unei epoci omogene, degi contradictorii,

90

ispititor se infitigeazl libertinajul egoist, pasional, dedat senzatiei gi EGO, ALTER, ALTER EG'_-l

sentimentului, aqa cum gi-l dorea Tasso al lui Goethe. De aici qi I

cochetdria cu o anume neinfrinare gi belie instinctualA cu iz iralional, cA, dintre toate operele sale, Don Giouanni este singura al cirei erou
d.e aici gi reflecfia, ingrozitl de fapt, in ciuda tuturor asigurdrilor de sfirgeqte "rlu", qi pinn la anaiiza complexi a acestui sffrgit din per-
resemnare qi luciditate, asupra morlii, cici vitalitatea dezl[nluitd se spectivele complementare ale reialiei dintre opera buffa giopera seria
vede surpri.ns5, iatd, in chiar vecin6tatea RAului, cr.l care se intersec- in combinatia pe care Mozart a numit-o drama ginenso, pe de o parte,
teaz[ pinl la a se confunda. La mijloc se af16, fireqte, o crizi social[, gi ale impactului a doud coduri morale opuse, al aristocraliei qi al
burgheziei, in a c6ror ciocnire Fericirea gi Binele devin valori anti-
pe care Adorno credea a o fi descifrat in nuce in destinul Zerlinei, nomice pe de altd parte, interpretarea detineqte in general starea ei
deexcep(ie prin aceea ci, aga cum nota Ivan Nagel, "nicdieri altundeva
personaj secundar in Don Giouanni: "Natur6 a c{rei adiere topeqte in operele lui Mozart culezanla emancipatoare n-a fost dus[ pind la
vraja ceremoniali gi care totuqi mai est€ incA prizonierd a formelor, capdt. Conciliatorismul rationalist al eticii iluministe, ce guverneazl
finalul buf aiNun{ii lui Figarc, reprimi in comic impulsul arbitrar al
naturl ascunsd in spatele unui stil in curs de ofilire". Ritmurile lui Almaviva, virtual f)on Giovanni, impuls reprobabil din punct de
vedere social, dar care, in esenta sa, invoctr o libertate individuall
rococo-ului gi ale revoluliei, ale ariei gi ale lied-ului se intrepAtrund in sfidind orice constr{ngeri convenlionale". Odatd cu Don Giovanni,
"pragul" este trecut: personajul transforml libertatea in libertinaj,
partitura logodnicei lui Masetto, "deja nu pdstontd qi incd nu ce- individul refbzi predeterminarea sociali gi implicit morald a "stArilof'

t6feanA", instalatl agadar in acel interregnum intre nu mai qi nu incd (sociale) pe care le dispreluieqte ,si le infrunti - revolta, dusi pind la
prin care gi llans Blumenberg definegte, cum am v6zut, "pragul de
epoc[". Formula lui Adoi:no sund gi mai pregnant: "alegorie a istoriei limitele ei extreme, afrrrnA un potential vltalist agresiv gi revolulionar,
in suspensie", 'tnchidere" gi "deschidere" totodatA, intr-un echilibru
(instabil) in care stimie, de fapt, toatl crealia mozartianA. Revine senzual gi negativist, demonic in destructivitatea activ[ pe care o
odatd mai mult analogia cu Goethe, ca'balans" intre polii opuqi ai exercitd gi o anunli, ca voinlA eliberatoare. Aeeastd de-socializare a
obiectivitAfii rafionale qi ai subiectivitdtii emotionale, intre principiul revoltei transformate ln individualismu-l orb al posesiunii absolute
acti'r qi cel pasiv, intre Bach qi Schumann, intre Nord qi Sud, intre poarti in ea inslgi germenele auto-distrugerii, c[ci, pini la un punct
spiritul gerrnan gi cel italian, intre masculin gi feminin...
aliatd cu rebeliunea geniului gi titanului impotriva alcAtuirilor unei
*** lumi anchi.lozate in privilegii gi restriclii, congtiinta burghezi o va
renega in clipa cind ii va resimli pericolul pentru propria siguranti
Ispiiitoare este, desigur, proieclia tabloului sincronic (de tip mu- sociali, la rindul ei normatA intr-un cod moral. Un al doilea "prag" va
zical!) al unui asemenea "du-te vino" pe orizorrtala narativi a dia- fi trecut intr-o ame$itoare vitezd- pentru ritmurile istorice echivalente:
croniei. Criza latenti ce bintuie 'bntogenetic" intregrrl operei se lasi
totugi tradusi intr-o "filogenezA" pe care biogratii qi exegelii lui Mo- proieclia emancipatoare pe care revdrsarea des-frinatA a lui Don
zart au descris-o, empiric, foarte amdnunlit. Experienta lui Giovanni o contine se estompeazi pini la a se transforma in opusul
Ifoffmann, notatd cu scrupulozitate intr-o scrisoare cdtre Hippel din
4 martie 1795, ce constata c6, studiindu-l pe Don Juan, 'tncep acum ei, ca infiliqare orgiastici a puterii represive, vizavi de care unicul
si pitrund tot mai mult spiritul intr-adevdr mare al compozitiilor lui rispuns colectiv este...represiunea. Nici iertare gi nici clementA, ci
Mozatt", s-a multiplicat in nenumiratele comentarii ulterioare, unde doar rizbunarea singeroastr constituie solutia pe care o pmfeseaz5
Don Giouanni afocalizat intreaga atenlie ca sintezi, dar qi ca ntoment concurentii lui Don Giovanni, al ciror sextet final de dupA pedepsirea
crucial, al creafiei lui Mozart. De la obsenlalia naiv-rudirnentard cum '\.inovatului" inalti un adevlrat imn filistinismului gi ipocriziei, cdci

92 divinitatea pedepsitoare invocatA se demasce a nu fi dec'lt o alti
ipostazd a demoniei tiranice, "pacificind" prin teroarea latenti gi

nivelatoare a credinlei ce anihileazd exploziile individuale, interzice

93

indoiala gi restaureaza arbitrariul drapat acum in mantia moralitdtii AITER.ALTEREGO
se instipinegte, dupd for-
si lesalitatii. o incremenire de tip mitic al acestora, sugerate de retorica gi ritualul masoneriei gi implicit de
illiaiUit" ioana de-a lungul celor doui acte, intr-un epllgc ce trans- discursul iluminist, gi dilatarea sa ulterioari pe teritoriul simbolisticii
;;rtd i"|"."g,rl cadru, pinE aici de un realism vivace qi deloc lipsit de romantice, concentratA asupra "imperiului" utopic al poeziei in opo-
in irealitatea magici a basmului' zilie cu cotidianul m[rginit gi filistin, pe care eroul il poate surmonta
vemsimilitate, absolvind doar un qir de incercdri gi examene menite a-l'lumina"
asupra adeviratului sens al lucrurilor. Dar premisele unei "refunclio-
**'t nalizlri" rornantice existau din plin in cadrul construit al Singspiel-
ului: lumina insdgi, orbitoare gi atotstdpinitoare, ce dA str6lucire lumii
s-o recunoagtem drept fireasci tranzilie chtre Flautul ferrneeat? lui Sarastro, prefigureazi reversul dialectic al nocturnului novalisian,
Fir[ a neglija ilementeie masonice, - legate aqadar *luui.Mtloaznaurtm' e- simbol tipic romantic - vezi albul mistic al identificlrii cu divinitatea,
cu absolutul, cu Adevdrul. Pe de alt6. parte, dimensiunea totalitarA a
bagaj ilur;inist al formaliei qi orizontului mental ale unei asemenea solaritili a'tntunericului", tem6. favoritd a unui Gyiir-
critica a avut in cazul popularului singspiel mai puline ezitdri decit ry Lukacs gi a altor critici ai irationalismului romantic, poate fi extinsd.
cteurizparirveiaresalacaDpoinesGd irooimunanntiicsaa.uEadlutearpdroHdauncslliiickm, oazuatrolireitnaeruiln^scaainratec-- la r{ndul ei, retroactiv, asupra operei mozartiene, a cirei'tuminfire",
Beuve al criticii muzicale germane din veacul trecut, stabilea coor- dup[ eruptia demonici a lui Doz Giouanni, pare a fi consecventd cu
Jo"rt"f" principale ale unei asemeRea receptAri, legind-gpera, pe de o finalul afirmativ al prccedentei, cu care implrb[geqte paralizia ireald
;imiia"i;"to"J@"nt"e*ictaese,ci;tadIuia;reie"nrdSfdc,idpag-ododia,chruirdn,lvianei<e*lgeunpinpWeuetzneeilacbtntqreuairrlgdaqdemilieriiiminnvaeetatdon-uopelneraearsenaiamiuqlpmpairln-ouenvpu"mercminuoiil-sstizuetuuilsiumrcilr"ro,"odZmiemaaaraBuntpebitceeiecetrdehse,oqpviciaeeoallnnt"r['-;- qi ameninldtoare, ca qi satisfactia mlrginitd a empatiei cu'tdealul"
ia"*u o regasirn ciriar qi 1a Guido Adler, altfel teoretician al "clasicis-
mtorpau"nlu"s*i"foimrrrmtorli"afircntaiearanac, tcceearlrueflacreominedscetatp-abraocsa6ms'tpn-iScnet ppgoiinetdzraiednesplpaaarufruvemenrtatutadrla-".sptDoilleuifolaunliit,cfeacl,e, moral. "In nici o alti piesi...burghezia germani n-a parcurs mai
;;i;t*l al lui Jean Paul la intrebarea asupra melodiei sale
,lian,ptroerenafeezdreairte"ei6nc"ttrdrApeoiaanrgFc*aolanoucpteueplr{[i,efei-rpmereesc-riamot,mp-taonamtciaceetliacdcepdsepanrretrturperebefeuemictiiunnleaenciteianstmf,couarzzmicusi-ri' repede tranzi$ia delalaaltceuo: insula de mucava a Binelui, Adevlru-
hio,talis, s6 nu uitem, definegte basmul drept o lui, Frumosului, inundat[ de barbaria practicd.". Nega{ia cu care
;.;uiioitput,uri"cmuuvzinictualluei;", iar HoiTmann, (din nou Hoffmann!), pare a-9i debuteazd textul, "Der Hrille Rache in meinem Herzen", inqeal6, cici,
Ii odatA trecut "pragul" revolutionar, scena se va l[sa acaparatd de acel
moedaeuiioc"crdi"oeisnrqlauaciultRtrliKAinobls"der,oeainLrttiautueZlmualaenciihnugl.u[mei isaq'is.triemc-lnhodgtinukeuianovlineaemesrrineidctal,leertrdie,sriaandclgeeiuroelmsuatmaensgtuiqiinbifaoisunnmtrlrte[aai'ilstleuTetiplcfleisqinaqiF-lleiiaddcclinrdlaepUsrupeelrlc|idm-imcdianpoutrudrpaeneil individualism mlc-burghez, impdciuitor qi manipulabil, intolerant qi

copt pentru toate trldirile gi compromisurile istoriei ulterioare.

** 'i

Ispititoare in "rotunjimea" ei, concluzia atitor preparative nu-qi
poate revendica un statut mai mult decit ipotetic: traseul mental qi
ideologic al burgheziei (germane?) in perioada de mari rdsturndri
sociale qi politice de la sfirgitul secolului al XVIII-lea qi inceputul celui

ai XIX-lea se vrea reprodus, ca succesiune "epocali", pe chiar parrcur-

sul, fragil qi accidentat, al unei evolulii specifrce, intrinseci artei. A
reconstitui calea, atit de scurti gi atit de lung6, de la Sturrn und

Drang-ul rebel pini la romantismul reac4liunii qi al Restauraliei,

trecind prin toate meandrele anilor de entuziasm revolulionar, prin

g1

I eNonnrcoRgnl J ALTEN.ALTEREGO

teroare qi Thermidor, prin r[zboaie qi mire$ie imperial[, prin reforme al Penthesileei, ce lnchide lui Kiitchen orice altA alternativi dedt
"ddruirea" umil6 in identificarea mistice cu st[pinul gi bdrbatul.
gi nationalism mistic, echivaleazl cu a defini un "pragi'pe care, iat6,
ingrogate phn la trivial, contururile comprtrrisului istoric al roman'
privilegirrl operei geniale il evidenfiazi cu o pregnanli altfel de nea-
tismului par a parodia, ln gmtesc qi monstmos, diafanul imperiu
tins. Vidul diferenfial dintretncd nu gideja, despre care am mai vorbit, "universal gi progresit''al lui Sarastro. Dar nu cumva, cincisprezece
pare a se statornici intre cele doul "praguri" vizibile dinDon Giouanni;
il vom regisi ins[, multiplicat prin aceeaqi rnecanic[ subiectiv-obiec- ani dupi "Declarafia drepturilor omului gi cetiteanului" qi gapte ani
inaintea Sfintei Alian{e, ii qi demasci adevlratul chip?
tivi, qi aproap€ douizeci de ani mai tirziu, cind clasicismul "dionisiac"
al lui Kleist din Penthesilea se va vedea metanoorfozat in supuqenia Printr-o reverbera$ie pe care paradoxurile temporale ale dialec'
trcii o inglduie, cei doudzeci de ani ce despart "pragurile" trecute
iubirii mistice in decor medieval din Krif chen uon lIeilbrcnn. Analogia "subiectit''de Mozart gi Kleist martheazl "pragul de epoct''suprain-
"tr€cerii" n-a frapat, inafar[ de noi, pe nimeni, qi nici structura'?nuzi- dividual (gi obiectiv?) dintre extremele luiincd. nu qi dcia ce desem-
cal[", pe 'toci" lirice aPenthesileei, evocatA de Benno von Wiese, gi nici neaz6,, odat6 cu Revolutia gi romantismul, debutul erei burgheze.
"somnanbulismul" poetic dir. Kiitcherl, care l-a impresionat pe
Hoffmann intr-afit incit a vizut intr-insul "esenfa romantismului",
n-au semnalat o posibild. apropiere. Noud ni s-a impus cu forta evi-
denfei tocmai prin simetria soluliei afirmative ce urmeaz6, inlilautul

ferrnecat qiin Kiitchen uon Heilbronn, pasiunilor dezlAnluite gi tragic
curma.te ale lui Don Giovanni qi ale PenthOsileei. Un catalog compa-

rativ al coresponden{elor ar putea revela, desigur, nebinuite valenle
interpretative, inc[ deloc exploatate; ne gindim, de pildtr, la revolta

fird de misuri a reginei amazoane impotriva raliunii dominante a

statului ei, la resurrsele vitale, intunecate, dar fascinan.te ale persona-

jului revoltat impotriva converrliei ce interzice patima, la excesul

sentimental qi furia pedepsitoare bintuind drama "greac[" a lui Kleist,
sau, de ce nu?, la e'rentuala asemAnare dintre "regina rroplii" a lui
Mozart gi Kunigunde, geniul rliu al lui Kiitchen. Ele sint semnificative
cu atit mai mult din unghiui celor douizeci de ani ce Cespart respec-

tivele momente tranzitorii - cadrui antic in care se consumi falimen-
tul alienat al experien(ei rationaliste a iluminismului trimite fdr[

doar gi poate la infltigarea sa cea din urrnd, "clasicistd", profesind prin

Ifigenia goethean6 clemenla cosmopoliti gi "civilizatia", iar transferul

basmului dintr-un atemporal Orient in Evul Mediu germano-creqtin

atest6 avansul cert al conqtiin{ei de sine nalional-romantice. Spre
deosebire de "n.aivul" Mozart, Kleist insuqi traver,qeazd "pragul" in
chip conqtient, atunci cind o num.eqte pe Kiitchen "cealaltA fala a
Penthesileei, polul ei optrs, o fiinfd la fel de puternici prin totald
diruire precum este cealaltd prin acliune". Dar "actionismul" ilumi-
nist-clasicist se vede deja deplgit qi renegat in finalul singeros-extatic

96