Corbea, Andrei - Alter Ego

C_u privire la critica .brodelului germano, ALTER.ALTERECO
al Junimii
diferitele surse gemane care le-ar fi. inspirat se verifrci in ponderea pe
sus'ciospen,cmlioerieiiort"tudaa,aetlsepud-eaaeivreg{dcliireauotserrnueamrearaali-jrnauaci,pmor'irenoifdngitaeetpc'aomteuirnglptacaiaovoJnrsanauiestsnicitmmgiaoinutdeustledaluun.s'iiaDonftisnrefit"suir"tutl"ola,1urni|pppoiaeoitgilavrirtoeat{enrnfg"iiaamtpt"lee,i"nntcod".tua"*r;rs.urt_itu+rridrr;rariir"'rciip";oJqroinGiitrasopi:aioo*rucr"rair"tt.ai""ec__t.,{
care acest factor "exterl" a detinut-o realmente in opera concretA,
gdtile^imprygnate la rindur]or de partiranat ate unuilorga ("'""*1"a""
social[ gi cultural5 a societ[tii iegene. Spre mai multd circumspecfie
ajccsiRieuu1"znidlanotfi3renreuqoesncucmtlsneioriaeehmAdemuutldl,itogdti_piitdnuidggamedd$rpo-lisgtieee(idaiirraunis,rieioaiglpmutgejxgncirimurdnsia-retau-olieeafcmncumuienmuiilmanimidtoai-nlnattGridaasiiurtduisneziaceri.cnrtseaiuenciuicpcieg.tu,fidecmu,[ieirm_eelaoluib_nialni.lminune,aqfcieariogducipsilGyfi-a.nulardtnuco.JausieileruluurrrniillIqna,"si,mrbcntftbritMdgiieiecdzlmaioeuslnuoiiinrlsrpparretc;reeoerriiJanae,aentfluainiai\c'tiocbn"tnn,nu"i,ep.mi""piidmri;fp"oqraenii":tifrir;rrainitffLiipii)isrvguii,oaSoei"mnii-"voer"eatpo,uiriluurnp""raarial.itnrTe"usn,itui'ts.\ta,iilerr""nrocdAcrig"rpguu"r"_ooe,r{re,.jrd.aifurnnrs,rugslstvIndeijo-f"iuuaiuad,opca";,rnnr"e;t;tina"e*iiig;lbsrma{uinaii"digaftq,;uiz'iesr.si.iiiactJ,ria.vdta"god-"treuds".lor,rrinr"toliurLfdiila"ioaaaeitzrifpriivrar"uliuipuroli"prfnr"ueiosurte",-
alceaduopxeuimre"vofmeipNoandlppseetelrettaerpdseru)ndi,nste"eotdf(elamtiadepmpcilsntediainictttrtdrd"ierco,iesli"bucnatdiaaltnnarrpacteeio"rtliiirczoviipdeiaerleaeitlteTo"aadlro4aJqLgutieor,c"oralrf"ialnnai"(ftidgeaslt,triiif"iilctipiuctu,eldaihae'a-zt;tiui.ciietsiJanotamo),rsrnlauuijpoei;icitigamrr,rir"todaluu"rnilsraitrup.rtdc"iu{tue,sa',,picioei"ei"tiar",csl""-hedc"riri"vnirp"-oai;lzpl.*';am*iu"ttraoefrna"taac-eit in acest sens ne indeamnd, in ciuda speculatiei etno-psihologice pe
care o reprezintA, teza lui Mircea Martin cu privire la fenomenul
98 aga-ziselor "complexe" ale culturii romAne (al'tntirzierii", al "discon-

tinuitifii', al "existen(ei periferice" etc.), manifestindu-se, printre

altele, gi prin raportarea obsesivi, justificatd sau nu, la "modele"
strline, ca gi prin importanfa cu totul deosebitA, uneori dispropor-
fionatd, acordattr in sens pozitiv sau negativ, prnblematicii "gincroni-
zirii" cu asemenea "modele"" Relativizantl este gi observatia, atestate
documentar, cu privire la r[d[cinile aproape neverosimil de adinci ale

acestei axiomatici excesiv simplificate ale mecanismului influenlA
/imita{ie, in optiunile gi controversele conjuncturale, insuficient fil-
trate in plan teoretic, ale secolului XIX, cind "intervenlia deviatoare"
a sentimentplor qi resentimentelor a supradimensionat, devo{iuni gi
ostilitAfi, altfel benigne; "germanismtl,l" Junirnii a constituit in primd
instanli, o formuli creat[ de opinia pubiicA contemporanA (pornind,
desigur, de la date reale) qi care, in contextul anumitor evenimente gi

lulri de pozitie - de exemplu atitudinea fatn de prinlul Carol qi

dinastia germand, afacerea Stroussberg, conventia comerciald cu Aus-
tro-Ungaria, pmblema aiian{elor poiitice gi militare ale Romdniei etc.

- s-a stabilizat in prea categorica polaritate liberalisrn/conservatorism

= "model" francel'model" german,

O a doua chestiune ce pretinde a fr^ clarificat* implici insugi
"continutul" mai sus amintitei formule. In ee constA specificitatea

"german5" &tribuitd "modeLuiui" ideologic, politic, cultural cu care s-ar
ft identifrcat jurrimisrnul? Dac5, din capul locului, conotafia etnicA se

elirnin{ ca fiind irelevantS, * cfci a defini, de pildA, un ipotetic "spirit
germann', asimilat odat& cu educa{ia pe care rnajoritatea junirnigtilor
marcan{i gi-au des6virqit-o 1n institu{ii acadernice din Germania gi
Ausi.ria, reprezint6 o tentativ6 supusA autornat riscului specula$iilor

qi aprnxirnatiilcr de tot felui, - discu{ia rirr se poabe desftgura decit pe

terenrrJ run*ret arl op{i.uni}:'r +erngl,icnt, fqi, de ce nu?, cultivate prin
educa{ie) ale ji;nirniqtilcr 5.ri:irir'u su*mrli aatori (fiiosoft, poli"lclogi,

scriitori) Ce Ji.wbL ge,.m.and. slirr, fntr-un alt plan, pentru atrianta

econornicft gi p*lrtic& cu ii)uI*rlie u,rntrale, op$iuni ale c*ror mcltiva{ii

99

ANDNSI CORSEA ALTER,ALTEREGO

se afl6 dincolo de nivelul lipsit de argumente al ,,sirnpatiilorr'gi ,,afec- pind in amdnunte", crede Zeletin, traduse in relativa lnapoiere fald de

fiuniloy''. Or, odatA mai mult gi din acest punct de vbdere, eiclusivi- capitalismul occidental, anglo-francez, considerat ca termen de refe-
tatea "german6" a'hodelului" rimine sub semnul intrebtrrii, ca sim-
plu artificiu nominalist, inapt in fond s6 acopere complexitatea spec- ripp ei stimulent al dezvoltirii, ar fi produs la noi o reacfie intelectu-
trului cultural asimilat de fiecare dintrejunimigti gi, in consecin!6, s6
marcheze fidel natura qi dimensiunea reald a relagiei acestoia cu al6 cvasisimilarA: 'tdealizarea vechii lumi rurale, desfiintatn de Revo-
epiritualitatea geman6.. lutie, prograraele agrare indreptate impotriva invaziei capitalismului,

migcdrile nafional-cregtine ale tinerimii universitare cu ndzuinla de

, RAmine, ln sfirgit, spre limurire, inc6 o prcblemi terminologic[. a salva specificul nalional de contropirea streinismului, pin6 gi nein-
crederea in puterea de viat6 a propriei nagiuni qi persiflarea itabiA-
Am utilizatdejacuvlntul"model"pentru a desemna, cu o considerauite unilor ei". Ideologia junimistd nu constituie, in concluzie, decit,.reac-
maniera in care receptarea culturii germane
(Tdaarrjg{ i de ambiguitate, de cele doul mari puteri gerrnane ale wemii) tiunea" romanticd, 'tmpotriva revoluliei noastre burgheze de la 1848,
atitudinea fa!6
cum romantisnnul german fusese (...) o reacliune impotriva ideilor de
e-au concretizat in acliunea junimismului asupra tuturor aspectelor la I-789", sau, dupi expresia ulterioari a lui Vianu, '\rn moment aI
viefii sociale, politice gi culturale romnegti. Admilind ins6 acceplia
curentd a tennenului, catre, dupL Dicfionarul Limbii Romilne, denu- restauraliei eunopene, ajunsd pe tirimurile noastre dup6 ce igi inde-
megte grosso nnodo "tot ceea ce servegte sau poate servi ca obiect de
plinise rolul siu in Occidenf,'. O dezbatere separat[ ar merita, flr[
lndoial[, ideea de a echivala prezentalunimii a;.o manifestare autoh-
imitafie in privinta formei, alcdtuirii etc.", ar insemna sd contribuim tond a curentului romantic; licenla este flagranti atunci cind, ignortnd
implicit la cultivarea acelei imagini vulgarizate a Junim.ii,,germano-
fiIe", imagine care, - am spus-o de la fnceput, evidenfele gi de dragul "simetriei" cu cele dou[ tipuri romahtice
- trebuie fundamental consacrate: cel revolutionar, "personificare a individualismului" (fran-
amendati gi corectatd. Nici o a doua accepfie a
"modelului" semnalat[ rceezg?ls),egai sccell,pransuetiasttisgimanuttairnedviosl,uliinonpaeris(agjeurlmsapni?ri)t,usaolciroolmogAunl elisnce, sd le
de acelagi dictionar: "ceea ce lntrunegte calitAlile tipice ale unei unde
categorii", nu ni se pare suficientA pentru a incorpora caracterul
s-pecial ln care respectiva eintezd'tdeale" a putut deveni gi a fost, fdr6 lnstr, lncornnane a arbitrariului, miqcarea romanticd n-ar fi inceput
doar gi poate, productivi la nivelul societnlii romAnegti a epocii. tn decit odatd cu Junimea! Nici analiza consacrati ,,paralelismului',

ultimd instanta, dificultatea conste in a circumscrie inir-o semantici economic, social gi politic intre starea Principatelor gi situalia din
ignecnespibuitludluifiedrietevecaecauXDco!ndpueslinag@dlof,anputuml ecdrgneudleinciet
lipsitl de echivoc acel aparent paradox prin care o ideologie ,,cos- F*""rg seama
mopolitA" , nutritd din belgug pind la
tat (in teorie gi practic[), mai la izvoarele germane, a ap[rat 91 garan- de cauzele
eficient dedt oricare alta, specificitatea
jumdtatea drumului, cdci Zeletin, prizonier al mai vechii sale ieze cu
privire la "trecerea economiei noastre na$ionald in faza schimbului sub
nafionald a tinerei culturi moderne a RomAniei din cea de-a doua influenta
jum[tate a secolului trecut. gamente capitalismului str[in" - realitate ce ar fi. determinat nece-
romaneascd a ideilor
adoptarea gi aplicarea la societatea
liberale gi revolufionare de provenienli francezd, preferd si combate
Valoarea unui adevdrat "salf,'teoretic la nivelul discufiei asupra o datd mai mult teoria'forrrelor ferd. fond", supraliciffind,.exotismul',
"gennaniemuluf' Junimii-mutalie ce marcheazi concomitent deschi- programului junimist, dedt si tragl weo concluzie de pe urma prnpri-
ilor afirmafii. in ceea ce ne priveg-te, sintem de perere cn abia de aici
derea conceptuali citre o noui virstd comparatistl, eliberati de incolo, dupi ce se vor fi adincit gi obsenraliile lui lbrdileanu qi Lo-
vinescu privind condi$ionarea social-istorici
tairnaanloiag'iti ndfelufoenndfctlnotyre''-deozdveogltianreeaipoetceoznaolmuiic$ot-esfoacniaZli ealeptirninacsipuaptrealournleai pagoptism gi junimism la problemele epocii, ,.apasraolleulliisilmorul,ofmeria-tiesudse
mijlocul eecolului XD( gi condigiile in care se gdseau, o jumitate de
veac mai devrrme, statele germane. "Aceleagi simptome sociale (...) semnalat poate fi investigat cu real folos pentru efortul de a depdqi

100 101

J\)
i,{t

Affid;;uf;uofsttn;Lr;f;;ia;r;i;a,e"nf*nn;;rinell"ocnd"ui;;j*;*;a;Jr:I"ilaic"roprks;iiife;;#ilp;;ifei;po;rv;toiiI-"a;tdintii;ich*;;dtfo,l*isL;e"rdl";errlre.*nt!";Li;;i"uir-aradoro,Ia;1;e"eaci;c;;;'ipruirc;i"";m1pdfin:errr;tss;ei,aocl;*g,t;";ionneuI,i;;"ct*azsseriht,"i;fa.tritt;n;.Sijiri*t;iavefr*[rnl5mfr*iiJi,uao;s;$ftvillt"eiireace-{lefuf;"s+-"ccain"eiruiistpi:caeinfic.t&dfrsramum,"*tri-iiu-e;[seertiegdrBmeeiiieitlftn"tuaic"neca,nu,ru6aeu"uoraa"ersq.iti"iei**t;rcgaqtir,*cqrlsnd.-nitiirae'rpis^mu"ir1.lsl"ioie"rneloirtteaem.cieoale"sl"riiusr:ou,io-ei,.titlicnae.iiia1-lsaen"ipaeoiplvrfrurab"ac*o'*c,,nic*t"c*i*nortaagnt.gnli,rii*adopirreriu"t,le'ruin{etseitisB.iqilillett*iheriptzznappeitJrumcrrcnlsuf'orf;iuoqra*s1rrugtui*coarni"tefpr"haritlrsmqtrp,"iarilGn"uAo:saf"iil:iiirrtlrd.;a"iiut-so"oid;*iae"f'c;ladoilaJi"ull,ae..riiali"-"ttil*nmomouute;ut;lt*tartiadrl"i"i,6laron[ca1ogac'astmis*ne*otespmruioi\i'ashcitr.crr"aetrspuatet"n'aroci*r:,6ti1a"its"oeiieeir.peii-vucaun-rlir*lrRlte'ifisnrrgto,a-s:ieefm'rnaiauf-a**uct";"6"silcqa:irltetqAimiasagtine*ii.hriclinoinnlest:uiiaeesgtiilq'e,fre;ltaetnrxpoceiua,ade.aaa,endie(a,yi-dettt{giiiuen'd1irgro,garatiaiiu:ittesritdnl€tiali";Faie,rli'lii,9in:rrcflf:nn$retgti]plat'c'ioed",roct,iJc.tanifts"'lie1(rquFua?tAr:reib,'iaipdptafrps')-eedi'inraiT'iieriat$rbiu,rpniue.:inlv"lcr-iura1lnze,eine,roenn;\.ari'iiuinsagpeol'nn.;oointpttllglqrdsa&tt"anarudl,ri'ccserlp:iad;miirsllaoraqo.gci,diiva{aigeyf-artiipiuafttliepil'eienrtt,.sfhe"reer*as"aain|peoerarlei"c;iar*riissvpiea,taireti,ruLms.''oignaietocgCuccioaredett,sgdazep'taranitracc;elniiciiqqi,aapceueLn,iellnetdtrainipsnlpgeict'st8scoiitoita.oipiitslmtiiar"rit'notiiceetol{vrce*nfdrpilaseo:srritecepio)aeiello6tbcargsapiotuierepuidruruanbelmatewe"ra!atapfstepriaetlta?eii'iipiiieacdaceiel*'rimlsitrrqoeAc'cicn"f,qt'ginraeuinninrqe-Ereiinct6ctiii'"r.fineir:frdanr*llduttiaAcptaaeji';i"rndnnirdu9aeLiFcin.iltlcfaan'1aea'atrcnnCnilufirgiaiigAaorsEu.cjnlirgrltrttinqulcite:iavaacefec'rletuit'ejntiaeaj;oeon*iuareoolternulbcrruii'tct,'r:1itrrn'ld"cdai.n'pa1centognr-reiriepFlnglFeQuupe:redeutinul'tiu'seu"{lfaruerntreiinx-eiloe-diia-an-diqijsen-mnlurrncslirileqia.ttiepiaaim'ercit:z':qiticaloutptjaen]i'i.ivtaieim'rsf'a:rnrnalcr'sil-iZigritleilrrt'oooa'ts$nnrgler.orgri\{reinAa,if:5nieprA\non:nlxrnemez-ibiocrbz€iefn1*ilelgil''eiliisfueere[a;a'urnaaimneaii;,r:dcid-'-u-qi-ccs'iC-^nl'ienlaot'r-*tere"*[i-ia[l' EGO.;\L ALTEREGO

\i': "avantagiile unei colonii, fard a avea cheiiuielile ce aceasta ocazio-

neazd" - caracterizeazi viziunea junimistA asupra propriului fond

doctrinar, debitor, se qtie, surselor striine (germane, dar gi engleze gi
franceze!), ca qi asupra modaiitdlilor de a-l integra in cirsuitul re-
alitdtilor romAneqti. 'Tlot ce e de valoare trebuie sA fie gfndit qi sdvfrqit
in mod original, in orice lartr, mai ales qi cind e vorba de a aduce intr-o

lari rnai pulin cultivatd cultura superioar6 a alteia", nota lMlaiorescu

in 1872, pentru cao intr-un discurs celebru din 1.901, Carp str declare
la rindul slu cd'tdeile poiitice trebuie s[ fi.e, chiar cind le lu*m din
strdindtate, prelucrate in eeneul naturii poporului la care le aplicdm".

Absolvindideologiajunimistd de aparentainccnsecventd de a fi apdrat
"traditia autohtonA in nurnele unor abstracfii" imprunlutate din teorii
strdine, Lovinescu preciza cu dreptate cd''tdeile poiitice qi sociale nu-qi

scot valoarea din originaiitatea lor, de cele nnai rnulte ori neexistentd,
deoarece, teoretic, toate formele posibile au fost exprimate cindva, ci

din organizarea lor pini la a provoca o stare de spirit generald qi a se
traduce intr-o actiune comuni". Originalitatea de care vorbeqte Maio-
rescu constA, in fond, in adaptarea acelor "principii strdine, presupuse
la ternelia formatiei tuturor civilizatiilof', la realitdtile prii, principii
care, 'oadrnise ca atare, fdri sd le fi pomenit sursa, anonime deci, nu
sint considerate ca avind vreo importanti decit prin aplicarea lor in
cadrele culturii noastre"(E" Lovinescu).

in termenii teoriei cunoagterii, ac$iunea junimistA poarti numele
d.e rnodelare: in timp ce "o copie ia nagtere prin determinlri cauzale
ale obiectului asupra subiectului, un model este creat de subiect cu un
anume scop gi nu se af16 in vreo relalie cauzali cu obiectul" (citim
intr-un Fh.ilo sophisches Wiirterbuclr.). Dincono de programui national
generos qi in pofida "surdinei" autohtoniste din scrierile unor Kogil-
niceanu sau Alecll Russo, parsoptismul s-a rnanifestat rnai ales ca o
"dispozifie" spre preluarea integrall, nemijiociti de reflexivitate, a
iinpulsurilor "obiective" primite din exterior, de unde qi preocuparea
primordialA pentru realizarea "copiei ideale" dupd originalul apusean
pe singura cale de acces in acest sens: reyolutia burghezi. De partea

Ju.n iwii se afli, o datd mai mult, spiritul critic - respect al adevArului

qi al nr&surii, insugire superioard. de a disocia ra{ional intre deziderat
qi necesitate, intre redundanta haotici qi implicit pernicioasd a irnita-
liei qi eficien{a receptdrii creatoare , "rechemind spiritele la conqtiinta

103

ANDREI CORBEA ALIEILALIEBEGO

limitelor qi a condifiilor de fapf,' (T. Vianu). La egalA distant{ de tinerei societili moderne ronAnegti: alinierea la ritmurile progresului
'fanfaronada noastrl cu simpatiile franceze" antipatizatA de Maiores- particu-
cu, dar gi de retorica nalionalista a epocii ("ceea ce-i neadevirat nu capitalist, Fnind seama de cadrul specifin, de antecedentele junimiet
devine adevirat prin imprejurarea c6-i nafional; ceea ce-i injust nu lare ale respectivului prooes. Definitoriu pentru tnodelul'
devine just prin aceea c6-i national; ceea ce-i urit nu devine fmmos
este agadar, din perspectivi comparatisti, nu'brigineao german[ a
prin aceea cd-i national; ceea ce-i riu nu devine bun prin aceea ci-i
unora dintre autorii conspectati d"adaptati", cianalogia de ansamblu
nafionall', spunea Eminescu), programul societdtii iegene, in diferent ctr aga-numita "cale prusacd'spre capitalism, cu toate eontradictiile
daca.i admitem sau nu calitatea doctrinari, instituie vrtmodel,"care, ei care au fbctrt din Germania imperiali "o eocietate feudal-industri-
pe baza unei analogii structurale, funcfionaie qi comportamentale fatd alA" gi care in Rom6"ia sfirfituluide seaolXD( au urniritosLdezvoltn

de un original corespunzltor este intilnit qi utilizat de un subiect, categorii economice iegite sub gi din regimul capitalisto-burghez (...)

pentru a putea rezolva o anume problemf'. Produs al "subiectivitdtii" intr-o tari cu regim semifeudal neoiobag - gi asta nu numai f6ri a

critice, modclul lgi produce, ln cazul Junimii, propria "cenzurf' a lnlitura acest regim, dar eilindu-se ince s6-l consolideze'(C. Dobro-
geanu-Gherea). Revine sociologilor misiunea de a studia ln arni-
originalitefli ln raport cu'briginalul".
Abia sub rezewa acegtor disocieri, indispensabile unei situdri nuirfime "paralelisme" frapante lntre pmgramul'erei noio gi unele
dintre evolutiile in planul structurilor social-politice ce au insofit in
corecte a junimismului in miqcarea de idei a epocii, devine posibil[ gi
chiar operativl sub raport practic utilizarea termenului de "model Prusia qi Gemania proaesul induabializerii; de un interes deosebit
geman", pentru a desemna intr-un regrstru mai larg referinla "ex- sirt, de pild6, corespondenfele lesne de stabilit intre viziunea juni-
ternd" prioritard in teoria gi practica (politicd qi culturald) a celor mai misti minimaltzatnare la adresa rolului burgheziei gi faphrl atestat

de frunte reprezentanli ai sei. E poate necesar s[ mai subliniem o dati istoricegte cd'in Germania industrializarea nu a produs o burghezie

calitatea euristicl, de'tnstrument de investigalie" gi "artificiu meto- crr congtiin{A de sine gi pretenlii politice', inclt, tn misura ln care a
dologic" a accepfiunii pe care o acordim'tnodeluluii', accepliune din
care lipsegte orice conotalie "normativi, paradigmaticl", implidnd, ln luat nagtere o burghezie, ea a rAmas redusi ca pondere, gr -ai ales
conformitate cu mentalitatea tradilionali a sursologiei, 'tdeea de
copie, norrnl, lege, regul[, mAsurd, canonizare". Faptul ci la izvoarele dependent5 in reperele ei sociale gi politice" (Ralf Dahrendorf), @ gi
preferinla manifeste a junimiqtilor pentru fac.nrii tir6nesc gi natio-
ideologiei junimiste se afli textele unor Schelling, Fichte, Hegel, nal, decisivi, se gtie, penhrr'calea pnrsaci'mai sus pomeniti. Citre
"modef' oonverg, ln aceeaqi mAsurd, elemente de detaliu, pnecum
Schopenhauer, Herbart, Savigny etc. este de aceea mai pulin relevant
dec{t maniera in care acestea, receptate qi prelucrate fn sensul con- pretecfionismul economic gi comercial, inspirat din teoriile lui Fried-

difiilor qi imprejurdrilor autohtone, s-au constituit intr-un proiect rich List gi devenit opgiune de stat in Germania guvematd de Bis-
original, constructiv * c6ci organicisrnul "englezeqte (sic!) evolulionaf'
marck, pe carc l-a propovlduit mereu Petre Carp, sau refomele
evocat de Maiorescu nu a reprezentat doar o manifestare pur criticistA,
o "treaclie" negativistd, ci, tot astfel cum in Prusia sugest'iile din opul preconizate de Tlhr Maiorescu in invitnmintul primar, in chestiunea

lui Savigny Vorn Beruf unserer Zeit ftir Gesetzgebun4 und Rechtswis' gcolilor reale sau a eeparirii bisericii de fuvnfnmint, formulate gi
senschaft au inaugurat o considerabili operl legislativi, prefrgur{nd sustinute pe baza experien(ei pmsiene. lbtodatA, trebuie avut in
calea citre Germania bismarckiand qi wilhelmian5., doctrinaJwnimii
a anunlat, in fond, acea "adaptare la realitatea constit'ulionali", cu vedere insi, pe de altd parte, qi cd tentativa de a depngi tnfrzierea"
fafi de Occident printr-o industrializare rapide, posibile doar prin
alte cuvinte programul concret, politic, sociai qi cultural, de solutiona- intenrenfia directA a statului gi, implicit, prin controlul sAu autoritar
re a ceea ce pentm asocialia iegeani constituia problema de bazi a asupra viefii economice, sociale gi politice interne a putut reugi, in linii

104 mari, in Germania, datoriti unui potenfial economic superior, diver-

sificat gi mult mai pufin dependent de capitalul anglo-franez, dublat

de o structurd de stat bine oonsolidat4 cu badi$ii puternioe S crr rrn

105

*Dppmvpd:lue:eearuiats1innitr"Fimnellgt,:.irdaaea!iuioagrl,cfnqteniiknituicsordindfaurumr:ecutnaitcrpnieusant-{eett.ldusraaaimnitaldnseauletoiatetzdedoeca'nep,ermtarliosdpetcacotrae;uiiddr.i-m1neegaagrluiuucu-ai-1iallarts',,aieanrit:dvpajqnudo"ut.,lunEvietrnFrleigilumitaarederhileaiaietngi,no,rsoistdncniiooleteiorncalcot'aaie[iolarruiclninloRelirboseapsio"irmtlnsea;piiaemuenacpthtgtt.proeigaeuoprtlmisleqr"istctliiiiaaeosguacten.,'oogip;l,a;tai.pt;;;i'cl";i"ier"r;o;ol,l*;*;","tJo;;iirrir";"r;;J-ai1t;;fg",,itiiluronr"r"r"ale."rttu"lciru,ia"o_r""._---,, ALTEREGO

grlcno"iebuo,Deg"lemat.tre.ier""iiutnnc:6sjn3u.ue9{icvcniv_osiaae"ivtnrm,rtreiiti!vicedenieqtsxinanrttc!udddpafEliu.ernuanenrtrirsocrnonpeusfptairrtpoaur-nanuro"seca,aienpadlecia-t,terarasuoa"zt'blsracbtcertueaeoagnrmLnatiiuzsri'ahceuilctgnuirlccedeao,leretrdalc'rdrniearre,aniaaurtiaiunucrirranle&or'itpd"mavq,ioeslaziearpcntiasuibacepuaianr"lpuiurasn!ran'c"aac*depatt,,rniee,i;imtrp"df;iiot"z;eooei;erirlirz;taidi''g"lucziiaeud"i-irlrial.mr*",iiii,aimeinlrlinaiellmataenmagaoaljia-i-_"i-i rate qi nedrepte; mai tirziu, Ibriileanu gi Lovinescu vor contrazice
ti:-I:icfneilimlptrtnr"amni,omioontbv:e:c]eaacm:fcaobcTedrnlPititneennrtulierptacbelceairruHn!lala5nuaasg-l"!mFdarl,alclf1ieciidiotrlruditi-edadtea"oipc,eeel-gpltenunemeiirzedarreci9iveiarmeavocxsimiciopaielnineeuc"ridpll,aaaq,evthmlratGre-gntciloleueneolpraiaev.ep"ietluajgrr(-ouineuipa..ncsnier.,nngmrdor6.ubgsae)'ahna,iremat,ef:L{inuaaoiifc,.uter1i1iicudaul?ntmaliteeaeyre,spfa"t,"eeiitarsrr"iyeurrn:.ia-atendep"rnupao'nfiTlaisudlmalieniuaatiolnddlrrtnrenitAerzriefeechsit,,snra;aaegearuiAipipoieipuneraelirrp.oaitnetieecsda"A_rl,gdfmi.Goci,meIt,aclgeii.encltmcdreuuipiu,oXnbjle.srcrluatetpana"meee6pearortseilnerrgiafiiarariaoonotGornc*i,ncuqgvidtlrplrtpa'ereutireiqieoeumenrlerizrdistlu",imsu.dsraa,TeodsaiinE(dcullnaecdiha.dd,aiiun.eplnieeecu.eaaiipepo)osvicaccBeialaadaicevei"p"n,t,opat,riec*"ec'oeosp"rec,"taaaq"aleiitederrtpmaRr-aieutreniunniee;,otfatfcrta-,nM;*irisernaaiaucaftrrueiripaeerafptuitpri"d"ic""r-t,_a"io-.arii-aeim,u"a"o.rabi.a"rue"cipi,i.eii-"ae";dis;a*seoii:Supau.;pc"inrls.canseau"pruotttrdqr.it-e"rcroo"s"riqtau-itui,-u*,see"l"I-i categoric o altd mistificare, colportattr in epoci, printre altii, de Gheor-
mopolrtrsm" qi "dispre! al amorului de patrie,'din ghe Panu, ce pretindea ctr "junimismul osindegte scurt o fabuld, o
schopenhauriene i s-au cauza lectirrilor lor draml, o poezie, o stare social6, dacd acestea contrazic o anumitd
pirut gi unui udrr".r"" ca dogmA stabilite de cutare autor german", merglnd pinA la a"i atribui
C. A. Rosetti exage- lui Maiorescu opinia dupd care "fdr[ cunoaqterea qi imitatiunea lite-
raturii gerrnane este cu neputinld infiintarea unei literaturi romA-
106 negti infloritoar€". De altfel sint prin ele insele g::6itoare atitudinea
criticului fa!6 de primele semne de difuziune ale literaturii romAne in
"strlinitate" (vezi, de fapt, in spa{iul de lirnbi germand, sensibil insd
la "originalitatea nafionali" a unorAlecsandri, Eminescu, Slavici etc.,
care, "pAr6sind oarba imitare a conceplirrnilor strline, s-au inspirat
din viala proprie a poporului loy'', sau alarma cu care previne asupra
"monstruoasei germanizLti" s limbii gazetelor romdneqti ttin Tbansil-
vania, Banat qi Bucol'ina, pericol interpretat ca "denaturare a spiritu-

lui propriu nafional". "Onestitatea, sinceritatea gi gtiin{a nu sint

privilegiul exclt'-siv al germanilor" * reptri.ca Maiorescu unei faimoase
broquri, semnate cu pseudonirn de liderul liberal D.A. Sturdza qi
intitulatd Germanirr,, Ram&nia qi Prineipele Carol de Hohenzollern.
"Cit pentru cultura qi aita special german6, intrucit este germand., in
deosebire de alte n"aliuni, pe aceste nu a putut trece nici unui romdn
cu mintea sdn6toasi prin cap de a ie introduce in Romdnia. Nici un
popor, dacA voieqte a mai trAi ca popor independent, nu poate abdica
la cultura gi la arta sa proprie nalionatri".

Deqi intr-o aitA ordine de idei, nu putem ignnra aici nici capitolul
mai delicat al consecvenlei cu care liderii junimigti au suslinut decenii
de-a rindul alianla economicd qi poiitict a @rii cu Austro-Ungaria gi
Germania, opliune atr e5rei eqec final a fost pecetluit de evenimentele
primului rAzboi mondial qi de dureroasa ei contradictie cu dezideratul

atit de popular al implinirii idealului nalional. "Faptele", oricit de
lipsite de echivoc, trebuie privite gi in cazul de falA intr-o lumini mai
mranfatd. dedt cea in care le infifigeazl rudimentara dihotomie a
"simpatiilot'' qi "antipatiilof' pentm Puterile Centrale sau Antanta.
Intre determindrile obiective ce trebuie luate cu deosebire in consi-
derafie se inscriu, printre altele, rolul crescind al capitalurilor ger-
mane in viata economici a Romdniei din cea de-a doua jum[tate a
secolului trecut, insemndtatea prezenfei indelungi in fruntea statului

107

ANDRETCONBEA ALTER.ALTEREGO

a lui carol r de Hohenzollenl ca gi tratamentul inechitabil aplicat "filiafi'',.mai mult sau mai putin unilaterale, ce lncearci sd situeze
fidrii, lnvingntoare ln rizboinl cu Imperiul otonan, de citre Marile "ascenden{e" gi "descendenfe" intr-un domeniu prea complex pentrtr
Puteri gi cu deosebire de fogtii aliafi rugi in timpul Congresului de la
Berlin din 1878. Alegerea jrrnimigtilor, accidental anticipatd de un asemenea exercifii, qjung ln impas atunci cind punctul de vedere este
Ioan Maioressu, urmeazi unui examen lucid al tuturor premiselor
inteme qi extenre in sprijinul ei gi se tntemeiaz{ pe intirna convingere cel "al deschiderii ori inchiderii fati de influenla strdin6". Junimea

cd ea constituie alternativa cea mai convenabild interesului nafional, lipsegte ln chip simptomatic din schema lui Mircea Martin dup[ care
aninind astfel pentru circumstante mai favorabfle rezolvarea chegti- "mesianismul pozitav (IfugAlniceanu, Russo, n.n.) devine mesianism
unii nationalit{ii romane din Transilvania gi restul teritoriilor habs- specifist (Hagdeu, Iorga, n.n.),ln vreme ce mesianismul utopic (paqop-
tigtii munteni, n.n.) sffrgegte ln criticism sincronist (Lovinescu, n.n.)'.
burgiee. Acerbi opozanti ai conven$iilor comerciale, incheiate de gu-
vernele cons€rvatoare cu Austro-Ungaria qi Prusia in deceniuf al La egalA distanti de un liberalism autohtonist moldovenesc pe care ll
optulea, liberalii se vor ralia treptat aeestei politici, lncit articolul lui
fitn Maiorescu.lin numanrl pe ianuarie 18gL al publicalieiDeutsche continui qi, respectiv, de cele doud dire{ii ce i-au disputat succesi-
Reuue, pledoarie pentru aderarea RomAniei la blocul puterilor Cen- unea: "gcoala nafionalisti" a lui Iorga gi "generafiile maioresciene",

ttale, avea si iaaugureze o 7:urrtg6, erl de consens intre partidele societatea iegeani pare gi este, firi indoiali, "neinregimentabild", cdci
guv_ernsmentale asupra orientirii externe a $&rti; apropierea politicd
"fhrd sA fie impotriva fonnelor str[ine, (ea) (...) conditioneazd adop-
de Germania giAustro-Ungama,lacare Petre Carp qi-a dat concursul tarea lor de adecvarea la fondul national". Prin aplecarea sa cdtre
ea diplo&at, a {ost eona$nfitA prin tratatul de alian{6 ineheiat de tolerant6 gi annonie, prirr "rationalismul, spiritul european, aspiralia
primul-rninistru liberatr L C. Frdtianu. Dup6 raai bine de treizeci de spre evolulie qi modernitate", pe care lVlaiorescu gi prietenii sdi le-au
ani, in condifii sensibil diferite, fogtii conducAto n aiJuniwii ieqene au pmfesat'ncu distinc$ie gi vocafie", junirnismul instituie intre "national"
qi "universaf' un echiiibru fdnd preeedent gi totodatd exemplar in
istoria gfndirii rorn&negti" Relalia cu eee& ce am convenit a numi aici
"model german" eete tn acest seng o dati mai mult lAmuritoare.

continuat inc6 sa mai creadd nn viabilitatea mai vechilor rafiuni de
soportunitate -ponsre eare,tilditirnpopularA, a gi fost sanclionabd de

evenimente anaerorfich qi linitatA. Dar a determiina eu precizie dt
de greu a afi:rat in aceastl deloc confortabill, dectzie un aga-zis
ataqament penbnr 'Deutschtum" ni se pare, chiar qi astfuzi, o ope-
rafiule hazafiatA; atitudinea denoni a lui Maiorescu fald
riti{ile gennane de ocrrpafie, @ Qi opozilia (fir marginile, de auto-
desigur,
pogibile) a lui carp fatd de stipulafiile umilitoare ale p6cii separate de
la B-uguregti trebgie reginute ca-mirturii ale unei consewenle de
oonduiti @tr pe lingi gi deasupra manifestirii "ger:aranofiIe,,-, qi-a
p6strat o credibilA componentd patriotici.

Fnrn prctentia de a fi reugit s6 rispundem in cuprinsul acestor
marginalii tuturor chestiunilor formulate ini$d, credem c6 din mul-
tihrdinea de fapte supuse disarfiei se desprinde cel pulin o concluzie,

mai mult sau mai pu$in clrrri, asupra locului de excepfie pe care ll

ocupd doctrina junimieti intre marile curente de idei ce au lnsofit
prccesul de fomare gi consolidar,e a RomAniei moderne. Obignuitele

1(n

Lecturi II L---- - *!9O,AITER,4!TE&EGO I

0 rd.scruce tn eminescologie constatativ al micilor "descoperiri" frlologice ar fi putut eonstitui

Nu vorn ezita cituqi de pulin, - gi aceasta fir6 a ne terne, tn cazul singurele rispnnsuri viabile la vechea, imprudenta qi demult depdqita
de fa$S., de riseul vreullor entuziasme necenzurate, - in a afirma cfr de
aser$iune a lui II. Sanielevici cum c{ Eminescu n-ar fi f6cut decit "sd.
o carte precum cea publicatA de Zoe Dumitrescu Buqulenga qi consa- rd.sldeasc& in literatura noastr.e inkeaga conceplie despre via{d a
crat& retra{iei dintre Enainescu gi rom.*ntism.ul german (Ed. Eminescrr
L986) cultura noastrA avea de mult6 vrerne o acutA nevoie. tr a aproape rornanticilor gerrnani". trn aceastd vrerne, manuscrisele eminesaiene
un secotr de Ia rnoarbea poetului, odat6 cu efortul de a intregi, m&car
in acest al doisprezecelea ceaso edilia critici integrall a opere]or sale, in lirnba ger:man6 aflate laAcademie au continuat a nu fi dec{t par$ial
exegeua ins5.qiu in care s-au exersa.t cindva spiritele strAhrcite aie unal'
descifrate, in pofida apelurilor alarmate (qi de pericolul deterior[rii
fitu lt{aiorescu, G. Ibrfiileanu, G. CAlinescu sau Tudor I/iattu, avea. lor) ale lr,ii Constantin Noica, iar sisternatizarea operei qi a feluritelor
dator{a de a fntreprinde, pe ling[ o reevaluare atent& a textelor
ei izvoare, aqa cum a efectuat-o G. Cdlinescu cu noulte decenii in unnd.
emi.nesciene in lumina rnarilor cigtiguri ale teoriei qi practicii inter- a rd.mas unicul reper sintetic de asemenea factur6, pe care edifia
pretative rlin ultimele decenii, qi o explorare sintetici a unor sectiuni critic6, ea tns6qi destul de vulnerabiln din aceast6 perspectiv$, * dupf,
care, di.n obscure motive, au r6mas incfl in stadiul fragrnentarisrnuh.ri
qi al jurnltd{ilor de mAsur[. E notorie absenta, rnereu deplinsf, a unor cum a arAtat Dan Petrovanu, - n-avea cum il suplini. Am salutat de
cercet6ri cu adevdrat probe, intreprinse dinspre sociologia ccntemper-
ranA a eulturii gi eliberate de distorsiuni oportuniste, asupra frlosofiei aceea acurn ci{iva ani publicarea in coleclia'Erninesciana" a stLrdiului
poiitice a lui Eminescu; Iur ne poate da decit de gfndit f,aptul c[, inire lui $tefanAv[danei despre rel.alia dintre Eminescu qi literatura engle-
"contribulii" tributare unor cligee la modd sau unor vechi poncife de 26, ini{iativ6 indemnind spre una analog6, clar de o irnportanfA rnajorf,
nefericitA tradilie, uqor asezonate cr.r bibliografie recentl, cel mai solid, in incercarea de a-i (re)descoperi poetului Sinele in qi prin confruntare
obiectiv gi rAspicat studiu in problem[ apdrut la noi in ultimii ani se cu Alteritatea. Mai eurind decit ne-am fi aqteptat, "provocarea" a fsst
datoreazl... profesomlui Klaus Heitmann de la Universitatea din prirnitA; efbrtul de a investiga in chip exhaustiv raporturile eomplexe
Heidelberg. Nu mai pufin curioasA, deqi nu inexplicabili, a fost arni- riintre opera eminescianf qi cultura germanb a secolului al XIX-lea qi
narea prelungiti a unei disculii concluzive asupra multiplelor filoane
culturale striine identificate de-a lungul timpului in forrratia gi opera l-a asurrrat specialistul astezi cel mai indreptd.fit in acest, sens, prin
poetului nafional, de parci ticerea jenatd sau voita limitare la stadiul
experien{a unei superioare erudilii qi, totodatd, a indelungii indelet-
110 niciri cu textele poetului: Zoe Dumitr:escu Buqulenga.

flnuntind din capul locului prograrnul unui comparatisrn son"s
tivages drept singura modali.tate adewatd "cazului Eminessu" in a.
proiecta inecanisrnul contactelor ereatonrlui cu impulsurile venite
ctirispre alte culturi, Zoe Durnitreocu Buqulenga intrez[reqte direclia
saltului salitativ al cersetdrii, ce nu-qi mai poate ingA<iui si stAruie in
"sirnpla inregistrare de nume qi titluri intlhrite ori ghicite tn rna-
nuscrise sau in opera finit6", in redimensionarea ei la o scar6 unde ,,ar
putea trAda ceva dirr articula$iile unui tip de gindire, ale unui demers
creator care aruncA altfel interdiclii inhibitorii mintilor noastre de
r{nd". De altfel, pozitivismul in cAutare de "raporturi faptice", fatal-

rnente izolate qi'bilaterale", - de neignorat, oricum, intr-un anume

registru interpretativ, - pare s[-gi fi epuizat raliunea de a fi, odat6 cu
secdtuirea inerentA a surselor documentare privind viala lui Erni-
nescu; o altd virstA a comparatismului, care, cel pu{in in teone,
recu-noaqte astizi irelevanta schematicA a vechii qi cindva atot-

111

ANDREI CORBEA

putenxicei paradigne influenfid. / imita[ip, Wrraegte, mai ales cind este poetului nostru nafional, de lipsa unei riziuni cit de c{t istorice, de
vorba de o operi de talia celei eminesciene, de la cu totul alte premise. lnsamblu, a evoluli'ei romantismului german, de gustul qi capacitatea
de receptare a trecutelor etape de culturi": aceea c[, acordlnd credit
Este meritul Zoei Dumitrescu Bugulenga de a le fi definit cu o claritate *""i-... statisticii, dupd care in crealia lui Eminescu ar predomina
ecourile directe ale unoi post-ronoantici germani, in majoritate epigoni
ce exclude de aici inainte orice recidivi in mecanicismul sursologrc: in

discufie se afl[ ln exclusivitate dialecLrLcareceptd;i.i productive, e,apaci- la inceputul secolului al XIX-1ea, ar rezulta
in perspectivf europeani aceeagi condilie
tatea poetului de a metamorfoza prin forla geniului individual gi "ci[i"eoariinasi imgiairmiloprnfqtAcqolei gdtee

implicit nafional Vechiul acumullrilor eulturale in Nou, meandrele minorl, iniirziata, aiiuata. Or distinclia operatl de Zae Dumitrescu
procesului co tdlitic, transformind 'tntllnirile" cu "drumurile altora" in
prilejuri de a se descoperi pe el insuqi, de "a conferi armoniilor speci- Cugulenga intre microm.otivele romantice, deprinse de- qgetul romAn
i;;i;d* cu atmosfera culturali "obositi", "rarefiatA",'tncdrcata de
ficite$i nationale sunetul cel mai curat gi mai plin". Cigtigul teoretic o moqtinire prea gtea'', a Vienei qi Berlinului deceniilor qapte qi opt'
qi.rii-i*ng,ii"rcr"ao,nrao"lcoeutiin,odepirteue'ctledteer",frf'.,i"eit.o"pririinnputer-naotpruaanrr{aoinlmoegaidenetidcseimt eucselelmonrleamjointa't'r,mii,netfeagnagtlreiazitneietfrrquei
gi practic al acestei aft de lipsite de echivoc viziuni este, credem,
enorm. In primul rlnd, ea afim6 odatd mai mult prelioasa idee
enunlatd c'indva de Leo Spitzer, (la care filologiile nafionale, inclusiv

cea romdneascd, au incd de meditat), idee ce congacri modelul dialectic fauriri de univ^ersuril' are darll de a marca temeiuri interpretative

aldialogului cu Celilalt drept unica metodologie capabili a configura - bun cigtigat al

o dinamic6 a culturii, atit in migcarea ei interioari, c{t gi in multiplele solide acelei cer"litudini despre romanticul Eminescu plasindu-l la ho-
*""gurui noastre, alaturi de care fragile speculalii
ei relalii cu exteriorul- cdci ingustimea izolalionistd nu poate produce tare"le simbolismului sau chiar al curentelor errnetice, ca alibi, inutil,
decit reprezentdri statice, mortifrcate, ale unor fenomene prin ex-
rnenit a-i proba valoarea in universalitate, iqi vddesc derizoriul' iqi
celenp vii, conditionate h existenla lor de eferuescenta conexiunilor Inves[iiia conceptuali a e6rlii Zoei Dumitrescu Bugulenga

de tot felul. Iluzia de a-l putea stlrdia pe Eminesor prin gi pentru sine gleeqte un'admirabil pendant in rezultatele concrete ale un.ei ex-

lnsugi, intr-o splendidi retractilitate siegi suficientd, se vddegte la fel iio"a* intreprinse *"todi., reordonind gi reconsiderind uriaqa in-
iormalie acumuiatA in configuralii noi, imbog[litoare-in toate.sen-
de reduclionistd ca gi cealaltA extrem6, a credin{ei fntr-o intertextu-

alitate totalitari, subordonind pind la anihilare factorul particular, srrrile pentru imaginea contempoiani a poetului qi gfn-ditorului Emi-

individual .sau colectiv, al creafiei. Un sondaj al specificitafii prin rrescu. Pe vedicJa biografrca sau pe orizontala confruntdrii siste-
*uti." a operei cu fiec-are dintre marile etape qi personalitdti ale
confruntare w difercnla, aqa cum ll recomande gi il pra&,ieA Zoe

Dumitrescu Bugulenga, presupune o impliciti deschidere conceptu- romantismului german (confirrntare precedata de o densi qi lSmun-

al[, eliberatd de tirania factologiei, in aga fel lncft spaliul "de contad' pe care oricare germanist- de marcl
compa-ratistul dezviluie alte gi pin[
luat in consideralie se va extinde acum de la citate, reminiscenfe, toare sintez6 asupra curentului,
gi-ar fi semnat),
reluAri parodice etc. pfuni la teme, motive, situafii, mituri, topoi,dar qi putea dori sl o
acumnebanuite articulalii, resorturi, motivalii ale evolu{iei qi profi-
mai departe, spre inrudiri de ordin tipologic, in "datul structuraf' Pretioas[ este'
(dup[ expresia Vioricdi Nigcov), "stipulind simbioza idendtnlii gi com- lului erninescian la limita unde cultura devine crea{ie.
dupd p{rerea noastra, circumscrierea acelui rnoment de trecere, atit
plementarite$l", - cici doar libera deplasare pe multiple registre
<leimportanti pentm spiritul autorului Glasei., de la faza_"formaliei
hermeneutice poate tinde spre valorificarea deplind a experienfei uagfnlanurdei iiirrilioacfciael raepaap,rltouicaturrrlitailr,dpeeccuceortneeqcietiupintn!a6ereidasepnseiencdeif,irfeediertderfnei-laaialnitzuna.mrdeeea"i,nofmrlugaearnnt{iaceitt[Adiitnnii

estetice acumulate ln textul poetic. Consecinta imediatA ce rezultd de

aici,la rtndul ei decisivl, dupi opinia noastrd, pentru eminescologie,

vtzeazb, o fals6 "dilem6", intrefinutA, printre altele, de "subiectivitili f,iografre de perioadaberlinezd a studiilor, cu adincirea preocupdrilor
ale criticilor unei vremi mai vechi, de neornoagterea intregii opere a

Ltz 113

i

T.

ksapnretietnderimvieunl eczuenco6sttrien(eetrnoorpisnihsoplroegiteirigmi muirtorlo"g;iJe;; isl;a,rtulJdecisiv,din- ALTER,ALTEREGO
nvpstllLe\1drpurdugmeio"ieocrfee*nruvd7sioiireoirasernrtviInoskee8,euliarfnacrMi"zoteaerlns9dafebari-utrnuoieisc,remeieio:ltabt'$nnpainsriifdaatieadcneneinitttrEdtiefnleuteeln)s'if.aa:eit,vhmcdearlofiil{(cscidtniatcusndtlviniduasdioaefoitanunllieeciievrdamsglrntzcstteachisauret,uiirzcuuduclnrsigrioetaaloitnruepieipRaclteetlotcxzntarggirli.utaugZEnnieaceaaooroeestO(roiiBdoltmn'aescsmltanprdieodarn,ertcfimreiioreciitgnearveura.cNeicrDeumosanuesuiti..nirio-scgioapmtsntlunartdlaaauiotinvaaccn.mapijt,sdainacanuliuioiso,sluooeneet-ionrtinorumcu*prtrniim.sengesrcnousciuisenneroepm:sudoitgiaipiiiaitnset.c,mo,icispua"gemaear)Ic"ieerancuesd^ezte,p"vni"uruoreiet*rnarac,oucei,Bcp;bcer*dinetzaiiio-ud"oonxu"onuaie;ntjtdeplpa'eadnagqnii*g.fu,alouCtlp;rsvrt"iirunltnelrie"itlrnaatriinueliporgui"lo"te,"n,aruiciii,srvr"ta-t*aiafinieootiruiui.o"rirsduinig,r*idanion"pJ"ulg.nunel-upetau,ui"cimdatriprni"zntntpiiloet-aeoaucnru-iinua.uduomaanqoaaroal,,auinur'namnfitnriep"ceritracn".fdmaisai"a,atr,airccr*snnteoirldoipdrno,pitafccacd.iarsiuDrxi,tnsce"tqeiiipuiitgno"itdipctooifiin""sm,sleoctltifdiraoeinuitdt"n-uonri{riroeatfto"iz"daiuamqr"eriiraatnes"irli.pt.i,irltra",psir.*pi"i"reinRidafginsitdn^seoa.iama,r""de.e-t"ntet'"u5cercti*giz"iicais*)ca,iin"ea*.aantIioriotlli.;iiJ"iuliaualuasn.aaieir"lln.Jn-r.muntutarpl;a""br;Jro"-"ticlarargipl;lrqearr'aiureuaro"n";itrciirutgsrg*npud;al1oi_r"r6e,itliatrriz,"drps_ur.r*re"euaat"i"-l-ul"-t'eiarai,i,il.,-ii,
i!nceii1vdit,a.{bgisl 1asbusre,ntgei ddeinin(p{eenlelrpucwiuemneeaa;lo;;r;icalaurnvea"i;z;ea;x;tp;"Je"r*pife";n.,{ilUe"Jris""*tro"rrg"ic_iie la poetul romdn. Lectura cirlii adaug[ tuturnr celor inqirate_de noi
ale unor Ibrdileanu, Lovinescu ,"" Z"iuti"r'. pina aici pllcerea de a urmiri in plinl desfhqurare o inteligenti
rrchaszuaatleeesrtrlliie.emcialNtucalzuduipsocloercepeop-hlraciuauiluvDeinptriemgerfuiemnepmes-rnaetl,iiatntunanrNierlptz,,i9osarrezaiHvc{iziscauoaieuiernl,idnpBzsalredqaulaesirrgn-atagciunnliuopuiieo,r'diaseEnrcreilsg,g'aemuppaitnaeoai"niw,nirloueeduiargsesp"prcone'"riu"ppoiiJ"l]irlp;o*laJikitrf.e.u"iir,rri""oril"lrm.hepz,-e,dirlord,nr-iie"initnilaiioqnt"erHrircirem.selr"nuu,iii"ondsboieseiitlisp-iill"b.ceAea"ieilerieci"ri"inagli;ceAri,;"e*oW"rcdn"gau"s"ipnnricidratl"eier_l"_rei-e_r
valorifidnd erudilia istoricului literar gi a omului de
114 "cdutltttu"iruition"tceh,ipul cel mai productiv qi neconvenfional. Este inc6 un
motiv in a socoti cartea de fa!6 ca pe o rlscruce in eminescologie.

'J ucd,t orul" C aragiale

Studiul lui Florin Manolescu, cu un titlu de o foarte incitantd

sonoritate: Caragiale gi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii (Car-
tea RomAneasca, 1983), porneqte de la o constatare de ordinul evi'
denlei: deqi "dintre toli contemporanii s[i, numai Creang[- gi Emi-
rezistat, prin intreaga lor oper6, unui secol de lecturd",
n,,n"ro"tooraie*tamteaai
lui caragiale a atins relativ tirziu cota meritati, el

reprezentind, din acest punct de vedere, unul dintre cele mai parado-
xaie cazuri de receptare intirziatd a untri mare scriitor la nof'. Intr-ade-
v6r, capitolul deliCat al relaliilor dintre autorul Scrisorii pierdute qi
publicul s[u, de Ia "origini", adica din perioada vielii scriitorului, qi
plna itr prezent, se mai afl6 printre chestiunile inci "deschise" in
e*egura caragialian[ - biografii au inregistrat cu scmpulozitale zig-

zagurile acestor raporturi, succesele gi cdderile spectaculoase' popu-
Iaritatea qi impopularitatea merglnd pin6 la violenta qi duqminoasa

contestare, iar, la rindul ei, istoria "receptdrii critice" a operei consem-
neaza opinii diametral opuse vizavi de viabilitatea gi 'lerenitatea"
acesteia. Din capul locului ins6, contribulia lui Florin Manolescu se
detaqeazd de ceea ce critica tradilional[, cu gtiuta-i-inclinatie spre un
anume detectivism psihologic, cu motivafiile sale "de bun simf', alea-
torii gi contradictorii, a crezut cd reprezinta "ultimul cuvinf in expli-
carea mai sus pomenitului paradox. Impasul acesteia, prin excelenld
impasul oricirei istorii
teoretic ai metodologic, este identic, de fapt, cu (dupd schema'tiala gi
literare hxate cu obstinatie asupra autoqilor
opera") gi "evenimenteloy'; unei literaturi. Inc{t mutalia de perspectivl

115

ALTEB. ALTER EGO

pe care o propune Fllorin Manolescu ni se pare semnificativa nu pentru igi potriveqte repereLe interpretative in func{ie de cititorul socotit
cd actuala vog[ (superficiah, ca toate modelele) de cane se bucuri la
noi estetica recept{rii ar pretinde volens-norens o "aplica$ie', autoh- drept "principala unitate pdoeadteecfizi ie'b"uant"exoturilu"ir[luite",rasra. uC,itiintortecramree,nqiii
toni, ci mai ales deoarece criticul a intuit, in cazur "dialoguiui" dintre
in cazul lui Caragiale,

rrpera lui caragiale qi publicul ei de-a lungul timpului, icea pror"su- consacrati de teorie, "ideal" sau "real". De cititori "ideali" Caragiale a
avut parte, cel putin in timpul viefii, foarte rar; un prototip al acestora
alitate cinominutneirceastuivl lpinetnrteru"pproudbuliccfioa""tgeimreicedpetarerefaerliintelaradtuinriis.isDteesmcuo-l pare si fi fost, crede Florin Manolescu, Paul Zarifopol, acelagi care, cu
perind glndul la Maiorescu, probabil, ii evoca pe spectatorii'tdeali" ai Scriso-
rii pierdute, "oameni care, prin educalia qi situalia lor, aveau faln de
literar al scriit'orului caragiale", Florin Manolescu o tiateazd,(pentrrr
intiia datd) drept cheie a operei, cititd aqadar in consonan{a cu toate
implicaliile sale: "punerea insistentd a pioblemei contractului literar subiectele acestui teatru distanla esteticd, deci infelegerea gi rfsul lor
erau libere de orice incurcAturd personale". Se in(elege aqadar pe cine
qi a meseriei de scriitor, a competenlei autorului in raport cu compe- elogia 'tnicul debitant" dtn Exigen[e -grel,e rd.mineau ins[ ceilalli,
tenfa cititorilor sai, a succesului qi difuzarii produselor literaie',,
precum gi principiul, familiar lui Caragiale, dupd care, ,,adresindu_se mugteriii cusurgii, pentru cd "marfa", oricit de bun6, "... nu le trebuie":
cei care, majoritari in publicul caragialian, reprezentau, dup6 expresia
qi depinzind de public, textul este in realitate om[rime negociabild.". lui Zarifopol, 'tnsigi lumea acestor comedii". intregul edificiu al lite-
_ Dae&, duptr L967, s-a discutat cu insisten!6, la nivJ teoretic, raturii lui Caragiale se consbituie, in consecinfd, pe aceste sistem
idnesaproefeproi smiboildee"leistaoprliiiclaitteivrearveiaableilec;itistoergilotiye'',c6pdraecsttiucaleainincteirrzci[arit insd
de a multiplu de comunicare, concretizat in ceea ce Florin Manolescu
reconstitui'brizontul de agteptare" al unor opere anume n-au depdqit
stadiul unor investiga{ii empirice de sociologie a lecturii. Mai proao.- numeqte "texte cu ofertA de participare multipli", capabile ,,sd vor-
beasc[ in coduri diferite, succesiv sau concomitent, unor categorii
diferite de spectatori", gi previzute de autor, in acest scop, cu o
"structurtr apelativ[ complexd". In ceea ce ne privegte, nu vom stdjrui
varianta ei simetricd, aga-numita esteticd a efectului (wirkungstis-
thetik), ce qia propus descifrarea "structurii de apel" a textelor litera- asupra tuturor meandrelor demonstraliei, (in care se utilizeazi copios,

re, cu alte cuvinte, mecanismul textual de comtrnicare cu un viitual uneori, din pi.cate, qi redundant, concepte qi termeni ai teoriei jocu-
receptor. Din acest punct de vedere, caragiale oferl materialul ideal: rilor), demonstralie ce urmdregte pas cu pas intregul inventar de

travaliul con gtie-nt al"pimului nostrup oietician,atit in planul teoriei, procedee ale "regiei textuale" caragialiene, incepind cu recursul la
cit gi in acela al producliei literare", situat "chiar in inima operei, in "formele simple" gi pin[ la existenla sp a[iilor uide - termen preferabil
centnrl procesului defabricare. de producere, de instau""* r operei"
- dupa cum a demonstrat'o admirabil Al. cdlinescu in eseul sdu pentruZeerstellen, pe care Florin Manolescu le numegte "l.ocuri goale',

- ca nivel maxim al ambiguititii textuale gi, concomitent, al ,des-
chiderii" hermeneutice cdtre receptor. Ne vom opri asupra unui singur
carogiale sa.u utrsta modernd. a titeraturii, - trideazr preocuparea aspect, exemplar, ins[, dupA opinia noastrtr, pentru obiectivele unui
manifeste de a dirija r934ia cititorului, de a-l csaurgaegsitaioten:a,;indetuirgoulgiindue
efecte indelung premeditate. cu cuvintele lui studiu de esteticd a receptdrii.

vremi statornicit micul debitant qtie ce marfd s" gtie ce tibuie Ni se pare, desigur, fi.reascl, armdtura istorico-lierard a intreprin-
n-rugteriului cunoscut qi credincios: ba ii merge chi"auroitn6a, intea nevoilor; derii lui Florin Manolescu, interesat in a reconstitui printr-o vastd
documentafie asupra epocii lui Caragiale (mergfnd pini la a num6ra,
chiar i le provoac[, cunoscindu-i firea gi guJtul,,.
impreunl cu C.C.Giuressu, imobilele conatruite in Bucureqi intre 18Bb
- Este qi premisa lui Florin Manoleicu (,,ceea ce imp*sioneazd de qi 1905) gi dimensiunea faptici, ree.ld,, a relaliei dintre scriitor gi
publicul slu. Tbnsiunea aprcape constante care a caracterizat aceastd
la inceput in literatura lui caragiale este programarea am&nunfitd a rela$ie, accentuatA gi de imprejuriri de ordin extra-literar, asupra
tuturor elementelor textului gi urmirirea lorinsistenta,') atunci clnd

116 tt?

iril .

S'l i'

ANDREI CORBEA AI,TER. ALTER EGO

cirora Florin Manolescu stdruie, - gi vom vedea gi de ce, - i-a acreditat seqiune sincronici, acesta se re-produce fn perspectiva diacroniei,
de autor "neinfeles", variantA de bos 6tage a unei realitdti
o imagine C6linescu i-a dat expresia cea mai adecvatf afirmind cI prin aceea ci permite cititorului, mereu altul, "si aleagi intre mai

cereiJAl. multe strategii qi si revinl la mutdri inilial ignorate, dar pe care textul
,,opera sa joac6 in cadrul literaturii romane un rol de plac6 turnantfi, i le line la dispozitie". Resursele mereu pmaspete de a-l activiza pe
ceasigura operafia de substituire dialectica intre doui epoci literare r"eceptor, capacitatea de a-gi exercita efectaltn timp, de a fi "receptatd"
gi marrheaza intiarea in vi6ta modernd a literaturii noastre". Reaclia de generatiile succesive ale publicului, traduce, in defrnitiv, cunoscuta
afirmalie a "revizuitului" Lovinescu: "sdpind mult mai adinc, Cara-
de contrarietate a receptonrlui contemporan lui caragiale in fata giale a dat o expresie de artd, unice, materialului vulgar gi trec6tof'.
dificultalilor textului "modern", in care prolifereazl, ambiguitatea sau Odat6 mai mrrlt, negatiuitateo funciard a lui Caragiale se dovedegte a
"oferta dL participare multipli" (reactie care' pe de altA parte,, garan- fi esenlialm ente constructiv d.
tepza "implic.rea'' lui in teit gi funclionatitatea de facto a 'lanlului
comunicaiir'), se traduce prin ceea ce deja Gherea, incercind sd Revenind la studiul lui Florin Manolescu, ne r[mine s[ mai
motiveze insuccesul Ndpastei, numea 'inqelarea aqteptArii". Para-
doxul apari$iei unei literaturi precnm cea caragialiand'tn plin senti- constatirn "jocurile cu mai multe strategii" la care iqi invitd cititorul,
mentalism iomantic,ln plin seminitorism liric" (Pompiiiu Constan-
tinescu) lntruchipeaz[ cazul tipic al ciocnirii dintre o opera radicala in in mdsurd si aleagi varianta de lecturd cea mai convenabil6, de la

-ansamblul ei gi un,'onzont de agteptare" prin excelenli conservator teoria jocuriLor (asupra cireia autorul insistd cu predileclie) qi plnA la
confirm[, d-e altfel, din plin tnzacuprivire la'tehemen{a artisticd" istoria literard, ln care imaginea lui Caragiale se intregegte sensibil
se prin consideratiile relative la acea labilitate cronicl, inclusiv de ordin
"radicalismul total al atitudinilor" caragialiene, ce-l al[turl in politic, ce i s-a reprogat nu o datA. Descifi.dm in fond ambifia de a oferi
qi Abia o noui "viziune", integratoare qi coerentd in toate articulaliile ei, o
ienpoca6c,e-stdmupom[ oepnint iaatilnugi eFmlorcinheMsatinuonleeas,cuin, d-edluonargludieEz,mbdintuetsdc,u.a pos-
voin!6 de coroborare (uneori forpti) a tutur.or nivelelor interpretative,
teritalii lui Caragiale, a carui 'tnactualitate", mereu invocatd de
ro.c".i.uii "detractori", a fbst motivatd prin aqa-zisul realisno "docu- chernate a furniza argumentele unei convergen{e, ce se traduce, cu
mentay''al"eoiperei, incompatibil, chipurile, cu evolutia societalii rom6'- riscurile simplificdrii, intr-o "formule" stabile, intr-un Caragiale plau-
negti qi, implicit, a gustului qi agteptir{lor,ei estetice. confuzia elasici zibil din toate direcliile" "Jucd.torul", sub a c6rui efigie totalizanti eint
aintre virtulile nnimetice gi cele artistice ale unui text, legat mai mult plasate omul gi opera, apare in ipostaza veqnicului pdgubaq, sanclio-
sau mai pulin de o anume "materie" ocazionald din care s-a intrupat nat aproape automat de propriul destin de mare scriitor, "care se
("... opera lui Caragiale e sipatA intr-un material pulin trainic pe care opune,.. canoanelor obignuite qi regulilor acreditate ale societ6tii".
timpul a inceput sa-l macine", scria, de pildd, E. Lovinescu in 1925)
primegte, in cazul lui Caragiale,'cea dintii replici lntemeiatd pe o Cdci, adaugd. Florin Manolescu, "atunci cind !i se cere sd rninli qi se
argumenta$ie eliberata de schema simplificatoare a pllcerii estetice agteaptl de la tine sd faci lucrul acesta, nu poli fi rdsplfttit pentru cd
izvor{te din "recunoaqtet€", cilciualaarco operei, - in concepfia $colii ai spus adevirul". Meditatia, cu apdsatd, tentd moralist6, asupra
de la Konstanz, - se evalueaza nu in funcfie de adaptabilitatea ei la condiliei implicit "opozante" a scriitorului de valoare, uzeazd, odati
mai mult, de o tezi a esteticii receptdrii. Cit despre tehnica, admirabil
structurile orizontului dc agteptarc, ci, din contra, prin distanla este-
tica luata fa![ de acesta, prin capacitatea de a-l qoca gi de a-l remodela. minuitA de Florin Manolescu, de a imbina "teoria gi practica", sche-
La Caragiale, procesul schimbd,rii de orizont este echivalent, in toate mele lotmaniene qi, sd zicem, necazurile lui Caragiale crr liberalii, ne
recalibrarea siste- asum6m, deocamdatd, propozitia interogativi dintr-un recent studiu
ipostazele sale, cu 'tncendierea norrrelor literare _gi in
pe baza unui nou contrad dc proiectat al lui Livius Ciocdrlie: "Sl nu fie nimic newalgic in atita spirit de
mului discreditat, lecturd.";
echilibru qi in atita fnlelepciune?"
118
119

lll

ii*dli

ANDRSI CORBEA L EGO,4LTER,ALTEREGO I

Lirismul inaderen(ei noastre iqi poate ingidui prescrierea unei'Vini", ea insdgi artificial

Aqteptam aceastl carte a lui Mircea Martin despre poetul Priue- agravatA in polemicile vremii, i se pare insi lui Mircea Martin a

Iigtilor (Introduenre in opera lui B. Fundaianu, Ed. Minerva, 1984), reprezenta o eroare inacceptabild, pe care istoriografra literar6 este
datoare, in fine, s-o indrepte. De unde gi teza volumului de fa!A: "8,
dupi ce criticul, prin doud texte cu valoare programatici, apirute ca Fundoianu e un autor nepreluit cum se cuvine. Neprefuit pentru cA e

prefete ale editieiFundoianu de amm citiva ani, iqi asumase misiunea necunogcut".

dificile de a-l "restitui" istoriei literare romAneqti pe cel care, la doar "O carte pe care Fundoianu o merita!"- vom exclama qi noi, alaturi
de Ov. S. Crohmdlniceanu, care igi intitula astfel comentariul ce i-l
25 de ani, a devenit, sub numele de Benjamin Fondane, scriitor consacra in Romdnia literard, Mai putin competenli decit autorul

francez. Un caz dificil, dar cu atit mai interesant din perspectiva nu Literaturii rom&ne ?.ntrc cele d.oud rdzboain m.ondiale in opera lui
mai pulin curajoasei intreprinderi pe care acelaqi Mircea Martin o Fundoianu, autor ce-gi vede confirmate, prin travaliul critic al lui
abordase intr-un precedent eseu, (lipsit, din p6cate, de ecouri pe Mircea Martin, o serie intreagi de mai vechi observatii gi aprecieri
misurd), aceea de a defini prin riscantul qi riscantul termen de recui:eratoare, ne rimine si mdrturisim c6, dac6, din principiu, sin-
"complex" efortul obsesiv al culturii romAne de a-qi determina, in tem sceptici in fafa oricdror apologii, declarate sau nu, aceasta din
urrni ne-a eonvins, inclusiv in actul final, 'tn egal6 misur[ copiliresc
raport cu modelele gi reperele strdine, specificul nalional. Dac6, pe de gi riscant al ierarhiz[rii", unde citim c['locul lui Fundoianu in poezia
romdneasc6 modernl esfa dupd. Arghezi gi Bacovia, care l-au inriurit,
o parte, integrarea lui Fundoianu, lipsiti de complexe, in cultura qi dupd. Blaga, dar tnaintea lui Adrian Maniu, a lui Ion Pillat, a lui
Voiculescu gi chiar a lui Vinea''. Ne-a convins in primul rind prin
francezl, ar putea dovedi, crede Martin,'1aten!a de universalitate a luciditate qi prin "di4iunea ideiloy'' a ciror fortd persuasivd intrece

unei culturi periferice", destinul operei sale romdnegti se leagl qi el, dintotdeauna parti-pris-urile encomiastice; critica de identificare, de-
prinsi de Mircea Martin la qcoala genevezi a lui Marcel Raymond qi
intr-un anume sens, de un episod al acestei frimintiri, care n-a practicat[ de el cu predilecfie in eseurile sale despre poezie qi poeti,
este aici dublatA de un demers prin excelenti valorjzant, qi de aceea
incetat, dupl cum bine qtim, nici astdzi. Provocatoarea prefa!5 la
argumentativ, in care "subiectivitatea", (inclusiv in ipostaza de ple-
volumul Imagini gi cdrli din Franla, din 1992, unde Fundoianu a-
doarie), se converteqte, printr-un joc complicat de comparatii gi diso-
firma, "imprudent", calitatea de "colonie a culturii franluzeqti" pe care ciatii, in intuigre a obicctiuului.Imagjnea asupra lui Fundoianu cigtigl
cultura rom6.neascd din acea vreme ar fi delinut-o din pricina'bi-
astfel in citeva dimensiuni esenfiale. in primul rind, remarcabili ni
lingvitSlii clasei suprapuse", prefall urmati de brusca decizie de a se se pare redefinirea diferenlei specifice a liricii lui Fundoianu prin
"migcarea interioarA a poemelot'', ter:siune ce se consumi, intr-o noti
supune efectiv unicei, dupi el, "condrrite logice" - aceea de a scrie in
de modernitate debordantd, dincolo de cuvinte, de imagini sau emofii,
franfuzegte, s-au aflat, consideri Mircea Martin, la originea reacfiei in arridre-plan-ul imbin[rii dintre'!olume, din suprafe{e potrivite, din

marginalizante, dacd nu chiar ostracizante, cu care l-a tratat critica, conjug[ri de echilibruri, din contacte precise, din ponderi misurabile",
aqa cum poetul insugi o spusese cindva. Pornind (gi) de aici, con-
predispusA, fGiu.sCtiefilcinaetscgua,u dneup),ildai,saanucrteioancalioansaetminenceoansdeizciindfeAn; leil. ;iE. tradictia, aparent ireductibild, pe care criticii au gesit-o intre poezia
Lovinescu gi il in I sa romAneascd qi cea ulterioarl, in limba francezd, intre, aga zicind,

modest pe care acordi lui Fundoianu tablourile lor valorice, ,l Fundoianu gi Fondane, se relevi a fr, in fond, opusul ei - o translatie,

marcheazi, in ultimi instanp, ecoul, pentru ei de neuitat, al "excesu- i, L2t
lui (sdu) de negaliune". A-l prelungi astdzi in chip de prejudecatd, il
intr-un moment ln care maturitatea teoreticd gi critic[ a culturii il
120 ll

il

ANDREI CORBEA

o pregetire, o 'tnconfundabile" continuitate a stilului de gtndire, s[ considerirn poezia lui Fundoianu, qi nu pe cea a lui Vinea sau
aiei se
detectabil in "implicitul operei". incA un temei pentru Mircea Martin, Voronca, d,rept norma a avangardei noaJtre literare' dar nu afli
intr-o demonstrafie admirabil condusA, pentm a invoca impotriva
p^iftumaSnuirdsonioa"Ju.cbpnteD"$fill"ei-ffroei"umcnenf"sicif"e"iatAinoai"ne,ndirttofeapcn.idam"rrdu*eoete,d"pcsfocrieuaanlaaim.bciserdqtseeiisrli,onau:tddleonluimenat,itsi'licciostumfrilamd,,ilcritetetupitramrlarnatnodonIie[spurclomiiucentmaeenss,lariitnnaaoarisaadvtnatualuoli(lArsina-reintii,guno,etaoaagoolrrra)adeaucnt-i,lfin'sIaetioeuomgrriiderarf,iuilctccniieptvaiacetixtritt,ureeapaprtgceedrteeoere'iromfdF'iouireueaenispntncnciircecdqtiyasaaaeo't:lrpqiialslitaindenrmceri'ausclifrcoraieenreptlii'tzdrccaiigdinn"t-ilr'
deformantei viziuni din prefala dela Ig22 exemplul lui... Fundoianu
insuqi, dovedind "incompatibilitatea statutului de .colonie, atribuit f""iif" esteticii negative a iui Adorno, mtrrturisim a fi descoperit' in opera
culturii rom6.ne care l-a produs". Negafia sa, a unuia care iqi probase
nu aservirea sau parazitismul, ci deplina libertate spiritualA faln de sa poeticl qi criticl, romaneasce qi francez6, c{teva din notele esenliale
presupusele modele (in chiar lze agini gi cd.r(i din Franla) este, crede ale manifpersintlrfioi ramrt5is"t,ictiepipcrninqieixncesleenn$sui leamxaionlocigpicatopaernet"m'opuunnisnedcuo-lsael
criticul, "mai eficace in ordine intelectuald decit o proclamalie sufi-
cientd a valorilor literaturii nalionale". Din pdcate, nu ins6 qi in ordine "**ien-i*ipidSitei"b""souit".riosidrnretrouatr"lmeu*dnl[ i[lpcitpr!eiiemir?anert",jrdpeuie"otnnauohsird"uau; v"cpeattrn"uimtnunerudij,edecpioeueanrnisiutt[rauqpinjnruuionmmi vf[aatoaicitapieljieetanm"t'tegrsuaic!ricierazii'-eiepul'rviineencx1lhci9pers2:sa2aet'
morali, cd.ci, renun{ind a depdqi negalia dinld.untru, eI .b. f[cut ca
frazele sale si fie interpretate in litera, nu in spiritul lor. Le-a redus

sernnificatia gi autoritatea, le-a ripit gratuitatea ideall, adic6 efi.-

cien!a".

jabiRli,imdienoearteocteu,qpi rininseuxstpeennssiiuenoe,rnsaeimvneaclheeazcdonistrtoovreiorgsir,afdieeliocnonaesgtrlei-

literare un teren pe care neclariti!ile, cel pufin teoretice, sint incd
departe de a fi fost rezolvate. E dificit sA stabileqti cu precizie, (atita

citA admite domeniul), dacA Fundoianu. poate {i considerat sau nu
"avangardisf,',
criterii limpezi de vreme ce, - o constatA qi Mircea Martin - lipsesc idis"eiieijtaicpiAnro,d,a*iardrlesevecatdmi.cul a;ponnoehigtei.awlvrieeFsiertiicmtoarrbeaaallrdbaaideeonvcedor,na"-ftieeni'efgi'pi."rsiinunpFinreasmalsqeuii glrtoeranadttaitteitadtiz"e,i

"care sd reglementeze raporturile intre avangardism
gi modernism in literatura romAn6". Aqa s-ar explica qi ezitarea
criticului, care, dupd ce respinge pe drept cuvint teza, maicomodl, a
tradilionalismului poeziei "fundoiene" (sic!), analizeazb, cu minufie rrrtorro-e, enunlati de Adorno in faimoasa propozilie: "separindu-se de
praxis, arta devine
ceea ce il desparte pe autorul Priueligtilor d.e maderniEtjj Arghezi qi matrice a praxisului social"' Vom reveni poate
uttaauie, intr_o clemonstralie delaliata, asupra textelor lui Fundoianu
Blaga pe de o parte ("o devalorizare pur qi simplu" faln de ,,o converbire icciresorttrsotd-praoirnci"jt,ierna")dpvd,ar=ininn"gtLartteeradoairscimalhtli'qngiiteepi srrfealanacplatltiltc,aasctieansr,taeef,ts'oicfcrh6rliairtqoimirs:diAocitearcailocesiecnc,tcAiici'dnlAaoainaccrstoreen-ammcvoeaernndreggaaana(rtsedoiiiatsur(maedru'isela-
a valorilot''poetice fundamentale, un "schimb de taine" cu tradilia),
de avangardigti, pe de altA parte ("devalorizarea nu e impinsa, de
regull, pinA
la dezagregare qi in nici un caz pinA la una a formelol,),
f[r[ a putea decide insi care dintre aceste distanle este mai profundd

gi de aceea definitorie pentru Fund-oianu.in ceea ce ne priveqie, g6sim p*g*u"i"i artistic. Ne vom mArgini a mai observa doar ce' din aceastA
formula l;ieo;;"c;r;iuutpti,r"intd,deevinainsnpmtarel-aicoziie,fpilce.udel,,tien"mhin.r[e"sicl*uee,r,vAal(animatieaipv'deirneelaurrcmflansirleaecirunuannaMieafiiicirnvacainezdlaiiunlornMrcinaqinlirettsiei'negam)r'aan"tfofiiforaimcrrmaeaf,uitliocle6eri
decvatd ffiinrialmdoeanrtegiapdooapteta, tdd,egcieiansdiestleirnislamcuaIcianruedMeiiercneleai',Md.areripinl ao-

separ[ de avangardism ni se pare excesiv6; doar prudenla de a-l feri
pe Fundoianu de rezervele qtiute fa!6 de opera avangardismului
romAnesc, de la afigatul cosmopolitism qi pinA la pretinsa (de c6tre "soaununi""g"ar"gae"i implicite. intre Stravinstri gi ScltinUerg Adorno marca' de
unii) precaritate valoricA, o explicd.. in definitiv, nimic nu ne impiedici t.""u, o'ittnrritn distan!6; il regisirn, de aceea, pe Fundoianu' mai aproape

122 123

ANDREI CORBEA ALTER, ALTER EGO

de Tzara, de 'Vinea, de Voronca, de Bogza, de Gellu Naum, decit de pe care Eva Behring le dezvoltl cu o riguroas[ siguranld in postfala
Arghezi sau Blaga.
volumului. Asupra acestora am dori s5' stiruim, inainte de toate, in
Dar, pentru a cita finalul acestei excelente c6r!i, ,,despre Fun-
rindurile ce urrneazA.
doianu totul - sau aproape totul * rimine inci de spus".
Esenliall ni se pare deplasarea de accent pe care Eva Behring o

intreprinde de la aspectul inovator la nivelul limbajrrlui gi al expresiei
poetice, in juru,l cdruia s-a statornicit imaginea standard a revoltei

avangardiste, la fundamentul social gi mental al acesteia in lumea

Au ang ardd rarnlAne&scd t n tr ad,ucere g errnend romAneascd dinaintea qi mai ales de dupd primul rizboi mondial.
tntreaga discu{ie in juruI aqa-zisei lipse de 'brganicitate" a migcirii,

diseulie care, de la E" Lovinescu incoace, a suscitat un interes dispro-

portionat fa{n de dirnensiunea reall a chestiunii, are qansele unei

turnuri deeisive prin refonnularea datelor prcblemei pe terenul eioc-

A treia antologie a avangardei romAneqti publicatA in ultimii ?u nirii dintre fractiunea intelectual6 cslntestatarf, motivat6 socialmente

de ani, dupd cea a lui Saga Fan* din 1g6g qi cea a lui Marin lvlincu in rebelir.rnea ei individuatr& gi de gruF, gi ideoiogia dominantA, tinzind
(in vergiune italian[ in eolaborare cu &Iareo Crigllo,r a ap6eu,e in R"D.
spre arnncnie gi omogenizare in numele unui idealism paseist, regresiv

{ierman&, Ia editura Ftrilipp }teclarn jun. din tr eipzig, intr-o edi{i<r qi suspicios fa!6 de orice potengialA tulbunare a echilibrului soial qi
"de bu.zullar" ingrijiti
quinpvoesrtiftaalbatilJtedv.eenEirvnaenllte, he.rcin#gru. ifnreaccere:.aan"{eA rre de putere. Oricit de tranqantd, conftgura{in culturald propusd de Eva
priveryt,eo o consider6m
tn Behring, configrra$ie pe car"e retractilitatea noastr[ precautd vizavi
intregul spa{iu lingvistic ger:xlan, -- unde, inafb.ia traducer.iloi iui
de excesele sociologiste o euf,rrmizeaz6 indeobqte, indearnnf abia de

{}slrar Pasi,ior e!.in Ul:rruz qi Thistan Tz&ra, avangania r*m6r:ea..;c$ a aiei incolo spre o analizii serioasfr a mecanismelor de producere gi
rispindire a bunuri-lor n'siqnbdlliceo'?n prirnele deeenii ale secolulrri XX,
fcoustcicruenuellas*{ri1eh6inpeirne&nt,aeliurnmitaeetAl r,n*ulat riafll*'j&udsotiufracamt,inqfii.."u, ui:urirnaistetearisiiir-ergv"uitnic}.e,
pind la. a evalua in ee rndsurA cliqeui "ilu.zionisf,' qi "sentimental" al
eredern, urr tratament mai pu$in o'debaqat" din partea pi'esei ncarltre
literare. Iq'u vom. pregeN;u eS repet$rn ori de cite ori se va ivi nracia c$ romantisrn,-llui epigonizat fn se.rn6n&torism ajunge sA se manif"eete in

Xite'rai;u.ra roin&ni are ?n Eva Eehring un "flmbasadof' dinlre cei rnai ipostaza socotitd. ile un f{erheC fuIarcuse drept tipieA pentru literatura
erei 'burgheze": cea 'uafirrnativ,f", tn sensul disocierii autonomiste
autorizali de o profundA cnnoaqtere a istoriei qi prezentutrr-ei ei_, pegtnl dintre lurnea "spir"itului" qi lurnea "rea16.", in aqa fel lncit prima, i
l
ale cilrur valom se inveabeqte cu o rar& gi s'irnpateticd d6n*ile. Comen- perxoisctleanm{da,tds.d[ rceopmtp"esnaslpeezerio*adri5n" valoric f'a{5 de lupta cotidianl pentru
tntor avizat al unui intreg gir de autori gi eipertl, eercet*toares ber- interiof' orice nizuindd de schimbare,

linezA a g&sit nu rareori solu$ii interpretative originale, avantajrte in contribuind irnplicit la corrgervarea statu-quo-ului social. Nu putem
fdaeiflrBoraescaht",p*ivairceeaindsitsrtdainnaf*tAp"r,odduacr tcivuAa, tint umtiatdi p. rd.oeauspn6ta5l,t
aeesfi sens de gti dac6 exegeta est-germand a consultat aceaTlteoric der Auantgarde
recornandatd
a lui Peter Biirger, carte cu rnare rd.sunet in deceniul trecrrt, in care
backgrnund teoretic decit al criticului rorn6.n in starea sa ,,generici,'o
intreaga avangardA artisticA europeanf este examinatd ca incercare
dincolo de prejudecAti, automatisme, idei "primite" qi locuii coruune
auto-critici a artelor de a-qi deplgi, prin negativitate, o aga-zisi
pe care le poate ignora fhrd a risca reaclii punitive din partea cutumei
ultragiate. Inci o probd. "neconformiste" o constituie insAgi antologia eondifie socialmente "represivi" qi a-gi rec{gtiga odatd cu detabuizarea
obiectului artistic qi integrarea sa printre celelalte produse ale arti-
de fa!d, care, dacd nu atit prin selecfie, se desparte in citeva sennnifi-
cative puncte de viziunea curentA Ia noi asupra avangardei, cu opinii zanatului uman valenla creatoare din punct de vedere social. Ob-

servafiile "la obiect''ale Evei Behring suplinesc oricum reducfionismul

L21 L26

AITER. ALTER EGO ii

teoriei, insuficient articulati pentru a nuanla deosebirile Ce cadru chipului particular in care tradilia "modernistd" a liricii interbelice, l
intre avangarda occidentaln qi cea est-european[; rezultl din demon- c,ea marcatd de opera marilor poeli Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, pe
strafie, pe de altA parbe, cd subversiunea destructivd a lui lJrmuz sau de o parte, qi cea "avangardistd", marginaiizatd in epocd, pe rte afta
Tzara nu reprezintd mai pulin un atac la adresa n'valorilor burgheze", parte, gi-au delimitat
jumdtatea secolului, "zonele dc influen{6" asupra publicului de dtrpd
a "ierar"hiilor recunoscute" gi a "modelelor de comportament verificate" dintre care un rol esen{ial in-conturarea (oricit
decit, eea giratd de Marinetti, Arp, Soupault sau Breton, iar imlractul de fluid{) a "canonul'i" l-au j'cat qi il jcaci;'cititorii-producdtori" ai

cu un public propriu, or"icit de redus in. comparalie cu, bun6oar6, generatiilor '60, '70, '80. Ca sugestie ar putea servi qtiuta disociere a
proporliil e'oconsurnul ui" avangardist in Berli nul anilor'3 0, confi rrnA lui- Adorno dintre esen{a "afirrnativA", mascatl de veqmintul unui
pe fundalul citadinizArii progresive a mediuiui nostru social in pr"irna limbaj muzical novator, a ope'ei lui stra'zinski qi "n-egativitatea"
jumdtate a veaculrri o predispozi{ie "intern6", fie qi minimA, dar fdrA funciarS. a celei a lui schijnberg, socotita mai productiva in iimp tocrnai
dato'it'6 fo4ei de a se debarasa ascetic de orice artificiu 'Lrtistic"
doar gi poate real6. centrat
pe "desfdtare" qi "consum"; oq la rind'.ri ei, fervoarea "anti-lite-
Fd ri indoial i cd raportui rialional/interna{ional in caracteriz are a rari" a a'angardismului, derrrascatoare de conven{ii qi cliqee, a rodit

avangardismului rornAnesc prezintA dificrriHli specifice, nu attt cit ca valoare socialmente constructivd tocmai prin ostiiitatea fali de
pr:iveqte enulatia relaliiior qi contactel:r in ambele sensuri cu con- incremenire. in eforbul de a lumina intr-o irnbogdlitoare reciprocitate
fra{ii intru avangardA din intreaga Europd, cit expectativa suspicioasA dialectica Realului prin dialectica poeziei qi, intr-un reg'istru mai
a lrnor autori avangardiryti fa{h de rnaniera in care legitime aspiralii profund, a limbajului. Odatd mai mult, tranzi{ia istoric[ a iui Geo
nafionale, maniprrlate de institufia literard a vremii, devin cliqee Pogza d.e Ia Poemul inr:ecti,ud la proza
(inclusiv formale) obligator:.ii, puse in serviciul unor reprezentiri ofi- pdm?nt, pragul hermeneutic dupd care lArilt;r de piatrd., d.e foc Si, rJe
cioase aJe stabilitalii sociale. Sintem tenta{,i s;l afirmdnr totuqi cd reportajele lui Brunea-F.x
alternativa exclusivistd a unei cp{iuni ?ntre militantismul social qi cel iqi
na{ional a fosi, mai crirind'1ipit6." post festum de o criticd iiterard qi trarrscend condi{ia ocazionalA pentru a fi citite astazi ca ttixte ,,po-
crrlturali oglindind la r{ndul ei anurnite raporturi sociale in inte- tceaotigncoesne",icgcvtueilonar{lateeaic,nu*gvipanejtaenmteruegnarltaeuvlduoiislupd[oieonniebaxirlitetraae,rme"fdoarnmatviena]gncgd/'araqdi.me"ci,oan-jo{i!rinniruidni{rdi:iriqlpoirdo1e_'
riorriui fracfiunii intetrec;trrale; un caz ilustm de "deterrnirrare" este in tocmai prin refrrzul demarca{iei a'tonomiste
judeeAfi-le sale asupra avangardei G. OAiinescu, a c6rui intui$ie ex- (minus Ei "eitetice; dintre ele
eeptiorrald pate a se bloca in orizrint extrinsec, incit, de trlildA, Frrn- silita conversiune uiterioara la un conlin'tism primar. qi
doianu qi Vrrronca sint tratafi ca poeli "tracliEionaliqti", iar lui Geltir agresivl) devin repere ale aceiei prtigresii neliniare a liter:ar-itilii ce ne
l'Iarrm, ignorat in Istarie cu desdvirgire, ii sint preferati, cum remarca situeaz_5 azi in plin...post-modernism. comentariul Evei Behring are
meritul, pe iing6 de a evoca asernenea filialii, tle a le plasa pe rrn
cineva" "suprarealiqtii" bucov-ineni. f)e altfel, Eva Behring atinge doar mteariitod,rifiueremnaliiastodiiedcqiti,oindifourzddinoepaliguennee,r,aelxiiploerrimliteernatarelis, t*du".1 r,.tutrlut qi

in treacdt controversata temA a va{orii estetice a avan6gardei,judeuatA z't cii, privegte antologia propriu-zisa, cercet€rtoarea berlinezd a cre-
sever de unii sub cuvint cd nu ar fi produs "capodopere". Ne insuqirn de cuviin!6 c6, decit gruparea compact5 a textelor pe autori, mai
aici punctul de vedere al lui Marin Mincu, dup{ care "poetii, rnar:i sau
mici, trebuiesc trata{i cu speciali atentie intrucit fiecare, in felul sAu, elocventd. este eqalonarea lor istoricA, in succesiunea "qcoliloy'' qi

contribuie la instituirea gi codificarea sistemului literar c[mia ii gr,-rparilor avangardiste, modalitate pe care o socotim avantajoas{
prin frdmintarea procesuala pe care o sugereazi in spatele tabltului
aparline", cu adiugirea cA dialectica intern[ a sistemului contestd general gi al profilului individual al fiecdrui autor in parte. De toatd
lauda este, de altfel, capacitatea sistematicl a Evei Behring, ale carei
"mu z eul im aginay'', promo.,'ind gi retrogradind in func[ie de conj uncf ia
127
dintre orizonturile agteptirii gi experienlei estetice ale fiecdmi "mo-

ment" istoric in parte. Ar fi de reflectat in aceaste direc{ie asupra

126

I exuRnrcoRnpe, Exerci{ii de dialectici

caracterizdri succinte ale constructivisrnului, integralismului qi su- in anevoioasa gi complicata operafiune de editare a celor 14 mape l1
prarealismului romAnesc reuqesc delimitiri de o memorabild limpe- conlinind insemndrile lui tsertolt Brecht din perioada 1938-1955,
zime. Interesantd ni se pare iniliativa includerii in antologie a unui li
ordonate qi definitivate de el insuqi gi rAmase dup6 moartea sa in
fragment din Capul de rd.[oi al lui Gh. Ciprian, binevenitd ca lirgire lr
pistrarea arhivei familiale din Berlinui rdsdritean, editorul Werner
a spectrului dincolo de linnitele avangardei "istorice" utilizarea gi a i
unor texte de H. Bonciu, Brunea-Fox, Ion Cdlugiru, Constant Tone-
garu, Geo Dumitrescu, prezenli in antologia lui SaEa PanA qi absenli li

din cea a lui Marin Mincu; nejustificat6 rdmine, credem, ignorarea I
unui avangardist prin excelenld ca Miron Radu Paraschivescu. T!a- l
ducerile in germand, datorate, printre a\ii, Iui Franz Hodjak, Ane- I

mone Latzina, Peter Motzan, Elga Oprescu, Heinz Kahlau, sint ex- i

celente. )

Hechta avut deinfmntat, pelingi nenum[ratele probleme detotfelul:

preten{iile urmagilor directi de a dirija qi controla publicarea postu-

melor, argumentele de oportunitate ale "elevilot''qi urmaqilor "spiri-

tuali", ingrijorati de efectul unoreventual incomode dezv[luiri, in fine,

dificultdli de ordin strict filologic - dati fiind cvasi-ilizibilitatea grafiei
bareecvhittiaetnesl-pinrecv[audnlai,ndsoeamr napirailroerntsmaleinourn6.tiBtlrue:chstpionrsaudqici a uitat gau
doar, el le

nurnegte "Tagebiichel', qi intr-un singur ioc foloseqte terrnenul de

"Journal". Simpla scdpare dinvedere sau nehotirire... premeditatd de

a-gi asuma astfel o optiune "teoreticd'? Din raliuni ce tin de cutuma
rnilenar[ a titlului pe care orice text fdcut public trebuie s6-l poarte,

editorul Ilecht, a fost nevoit s6. ia asupra sa intreaga rdspundere a unei
hotiriri, incit insemndrile au apirut la editura Suhrkarnp, ln 1973,
(17 ani dupd dispari{ia autorului lor), sub titlul de Arbeitsjournal
(Jurnal d,e lucru).

Motivafiile deciziei par a se fi sprijinit pe textul unei insemndri

din 21 aprilie 1941, pe care Werner Hecht a qi plasat-o ca motto al

c6rlii. "Faptutr cA aceste insemniri contin atit de putine elemente

private se explicd nu doar prin aceea cd eu insumi nu m[ prea interesez

de asemenea aminunte (gi ci n-am gdsit nici o modalitate satis-
f6ctrtoare de a le da expresie), ci in primul rind pentru cd din capul
locului am pl[nuit s[ depdqesc limitele imprevizibilului cantitativ qi

calitativ. Acest din urmA glnd m-a gi impiedicat si-mi aleg alte teme

dec{t cele strict literare". Dincolo de o anumiti ambiguitate a for-
rnulirii, ce camufleazi o dubl6 negafie, rezultd doud idei clare: aceea

L29

CORBEA {i t;at;a1oin6pf;;;dlrPdi;lirgic;r;;;;alsliire""ouHc3;;fn;;;;tetvui+;,eol;g;:1e;ldpitNair",i;,;i;lp.r,enimtJr;ri;ul",;dlioiiai-"lra;;zuuiIoeepnd;;mn;il""atnlto;r"ie;eaud;,,Lmoi;eat,unitlJis;fib"aun;Ap;nsii|ic"scii.iu"ituldei;eriacsfmraririo"c,iadeinrnanrb.ptziititie"ui"rasr;mea!"i,ie"i",6pttsicup,"ip"o""dcp"ie,p"goa?1iimr",o*r"teriaifauloiuioa,fei"eicrrldppuii"ina;l,"iitrmiea-*t-"T"iiJl"*,h;rre---iisipni,.itJ,Jicddo.*i"t;"lcr*"nr'ueLati"tiac;l*irerimp"";sl-ilrri;uuoi"ii*"ei;rguu.f"#iesir-plmodfrrtaat"ri.";"eeiisi"fdr"ardir"peis""detdueJ"mH"gthoi"ndbedaeciutguitnirueUuualee"n"tinraiitccrrp"xtlsi"rlrntaatuslihataeeeiaeaioldnoac-urilftgpi$eoiheictals:ttsnapieea,osaoisrrif,rrttmgftiaetfAartieeairjlnr"ceauicuidrcuntrtpl-eauindelebiriamt*ljlstgednuuiiie"gmatpflfcesiadciaiievoaiaciorntteeoleessasirafibsnstltxmdia-nii,tlnrfcctsuteoetnnal'uo-ltoienieetzruafolcgtjaareadn1siuis6r"lin-d,rrezntvn'tc9iptl'ieefresaeegte'icaa"4evrnerenauflrnleie1trredeatvxzdla'aneil6ppea'tnnetrdalei'unu-leimer'citutisatldnlnutsa6esoponusapfltitiuablmremccnaaercsuo'oq'oiuipeiccsatlnllbjerolmuuin'tte'emitlnlcsolrnuucagttersacmfe,aWittmiurrtrne[mit'aeaiiievcpn.daie,ntina'relqmf[aeauaunitca"itsutr(ettartpeteilnaCuariac"irlleladlgdlel!sne1nogidatoe)nerleei-1.ei''iri
L;#*i"""*i"iil. -"cD;o"fsatutriu';.uimoGrcli"ir&-upotu"ts;rZtse;*imiu"C"l"iep;p*lado"unce"t'i.&,suo".aN.tpnt"qc*oi*smoraurnpng*itrectn"i"ir&qn"trat"tutf"oeh,"taoi_ta"i,g--iDob"Ag;a;trJ,ifa**taaufrerpitip"fr'vZttad*a,ud*pOiaa9f;rat[cz"1ir,ulqL6aapealivnci-aeecnc3eeaiislcamesi1iiintlna9taoed13vgldiei8ennneisi,grtd[tttrtiapedeioodertideafutei,onicurlrietieeapcnnu-eed'usgarceiu"ress1Jinniucnusralprcciarn.-lrenieoulatl-ripaqtoiitounllbaluurrptsrn.lulimileue"TlsC,mulreoddaln.daean.utue*sfiitllusrccaieminaph,lorlarila'snener'i
ci, nemullumit de cadrele traditionale ale'Jurnalului"' intim, Brecht
asupra motivelor care l-au deterrninat
igi impune si scrie altceva - un alt tip de'Jurnal" sau, de ce nu?, un
sntiJJurnal" - gi ci eventuala solutie o intreziregte ln eliminarea, pur ;"d ffida .otlttuaEenantevxxueacin"lrulujucsuliissuru,u,ningbameqi leain"ae.uuirmOp"aanuill""etur"na"sl"""JriednriinJ.il";trrt"Aierrl"i'buuJ;laaina""grUni;eiSi.rei"ifdo"nta;eims:tatlcgelaeafeinublrotoe"giatgniiisntnimetiuscfmomauier"nluue-ntli"r"p-apnaepraplroitzvsousiipsentl'eettdercsdirttdipiaitvnaesteetseGelateed.eed$surcueir,mirsmdadpd6enberriaaaesclil6tnipfnateerule?eel''

gi simplu, a sferei... intime. Un jurnal al scriitorului ca scriitor, o voitd 131

identificare intre existenla cotidiani qi cea propriu-zis creatoare -

lnleleasi nu ca'tndltare" lntr-ale spiritului, vecini cu dispreful snob
fat[ de "mdruntigurile" omenegti, ci, din contra, ca "umanizare" a ei,
inclusiv in sensul economic qi material ("din cite imi amintesc, citim
intr-o lnsemnare din 25 decembrie L952, n-am scris niciodatd vreun

rlnd f[rd ca, tnrpegte, sd mA simt bine.Doar o asemenea stare ili con-
ferd, acea suveranitate necesard scrisuluf'). Nu vom intlzia acum

asupra conotatiei programatice pe care meditatia asupra raporturilor

dintre arti qi'tiati" o Bugereazi d propos de vechea revoltd brechtian6

irnpotriva dogmaticilor "realismului" fotografic, incapabili a in{elege
identitatea procesuali, dialecticd, intre realitate gi operi, aga cum o
propunea, ca singurd alternativA cu adev[rat creatoare in afara so-

cialului, autonrl lui Galilei.Istoriografia literari a ignorat, de dtfel,
asemenea "subtilitdfi", pentru a se bucura ln schimb din plin de
inestimabila mini de informalii pentru exegeza scrierilor lui Brecht

din intregul interval 1938-1955; nu existe astAzi comentariu serios aI

textelor perioadei care si nu porneasci gi sn nu citeze pe larg din

Arbeitsjournol. Afost qi este, in fond, acoperirea cea mai la indemini
pentnr seleclia terminologicd adoptatA de Werner Hecht: "jurnalul" ca
ecou nemijlocit al "lucrului" cotidian la masa de scris, trecere tn revist5
sau "sum6" de fapte t'de munc6", pe care scriitorul le-ar fi inregistrat
f6r[ doar qi poate in scop'lucrativ". $i nu putem si nu recunoaqtem
cd, in ciuda prohibitiei proclamate asupra a ceea ce se in{elege fn'
deobgte prin 'tntimitate", lectura insemnlrilor lui Bertolt Brecht (in
codui impus de legitima foame informalionalA a istoriei literare),
pasionantA prin datele reconstituind mecanismul unei creatii de ex-
ceplie, igi este siegi suficient6. In acest sens, diferenta faF de volumul
de Tagebiicher qiAutobingraphische Aufzeichnungen, apirut in 1975

sub inffiirea Hertei Ramthun, n-ar fi dec{t una strict'tematicf'; in

eomparafie cu acestea, gi mai alee cu primele, datind din anii 1920-

L922 - unde Brecht acordi un spatiu privilegiat incurcatelor sale

tribulatii sentimentale gi notatiilor bravind boema de tinere{e, de-
plasarea ponderii cltre refleclia profesionalA gi profesionisti, arindica

130

l- ANpRET coRBEA -_l ALTER, ALTEREGO

esiteeirfincietaleted-ezabcaetaeertiaamleatiecourestiecaiemniilodrupol'jugroncaullulluuii"1h93p3ro-peosstedenoratoproier-, qi Slatan Dudow, in fala unei table pe care cei trei urmdresc, intr-o

turile dintre destina$ia lor strict intimi sau publicd, dintre sinceritate evidenta disput6, un rnodcl, o schem[ a proiectului pe care ll vor

gi nesinceritate, dintre "autenticitate" qi ficfiune, par, in cazul siu, cu concretiza prin efortul creator comun. RepmiectatA in singur[tatea
totul lipsite de obiect. stilului., imaginea se topegte.." in'Jurnalul" menit sd ad6posteasc6, in
cuvinte qi fraze, o lntreagi'lume" risipiti in cele patru vinturi' pe care,
Revenind la primele notafii ale'Jurnalului",legate toate de proiec- intr-un efort supra-omenesc, o minte incordatd incearcd s'o reconsti-
tuie in vegnica nelinigte a indoielii qi c[utdrii.
tele sale scriitoricegti imediate, un singur indiciu (a c6rui relativitate
trebuie s-o recunoaqtem) ar putea sugera inceputul: o anume febrili- Citind in 1.944 jurnatui tip[rit al lui Gide, Brecht iqi va fi precizat
tate qi chiar precipitare a spunerii (gi scrierii), ca gi cum, amenintind odati mai mult distan(ele ce-i despirfeau propriul "jurnal" de con-
gi se reverse gi sd se piardi, preaplinul gindurilor ar fi trebuit retinut
ven{iile "genuluf', pe care, chiar dacd le respect[ in aparentd - qi o
cu orice prc!, in fntreaga-i sdnteiere efenrescentd. Cind.va, in fur-
tunoqii ani petrecuti in Berlinul Republicii de Ia Weimar, in acea crudl ironie postumi ii va inscena Lectura, am vdzut, in marginile
ahnoeferd. unici a deschiderii cdtre libertatea experiraentului, tsrecht
cliqeului - le dispreluiegte ca invechite, fosilizate, incapabile a furniza
incorporase ca nimeni altul mentalitatea scriitorului descituqat de gtndutui expresia adecvati. Cdci "subiectului" monoman al'Jurnalu-
orice prejudecatd a'treafiei"' izolatn, "i.nspirate" de o geniaiitate ego-
lui" tradilional, Eului mirturisindu-se mai devreme sau mai tiniu
istd qi egolatri.Dimpotrivi, - qi aici gi-a spus cuvintul din plin tem-
intregii lumi, Brecht ii opune o alternativd risturnatd: "jurnaluli'este
peramentul siu - jucase "ctr cdrtile pe fatd", detestase secretomania 'lumea", este martorul universal fdrd de care scriitorul, unicul sdu
"profesionalff', se obiqnuise pini la a nu mai putea altfel cu rnaniera Iector admis, (altii sint "nedori$i", cum afrrmd la un moment dat), nu
"regizorald" de a scrie din mers, fdr6 intrerupere, de a se sfbtui cu altii, poate rdmine scriitor. Piatra de incercare, acea modalitate (inc[ "ne-
de a le folosi sugestiile qi de a le da la rindul sdu sugestii, de a nu satisf6cdtoare") de a concepe un "jurnall'pe md'sura lumii reale, nece-
considera nici un text ca definitiv, ci de a-i acorda cel mult'taloare de sard lui ca aerul gi ca apa qi pe care, doar astfel, s-o poati reclqtiga, o
reprrezinti. capacitatea de a o rnod,e/o in mic, de a traduce cu maximi
material" - nu mai pufin textelor altora, fie ei Marlowe, Schiller sau fidelitate dialectica-i obiectivd in unicul cod pe care nu i-l poate nimeni
Shakespeare, - ln vederea unei vaste dezbateri, inceputd la repetitii confisca: limba... germani. Fin[ la un punct, telul modelator coincide
cu insdqi operafia de semioz6 proprie literaturii, in preocuparnea wasi-
qi incheiatd, temporar, cu spectacolul, pentru a o lua a doua zi de Ia similard pentru aceeagi corespondenlA intre un "confinut' qi o'form6""
capdt. Or, in loc se instalase acum izolarea sugrumitoare a exiluLui, Nurnai c[, in cazul "jurnalului" brechtian, operafiunea de esenlia-
din care, treptat, dispdreau ultimele urme ale dialogului gi contro-
Tizare,de condensare a realului in datele limbajului devine cu aftmai
versei fertile, fhri. de care ins6, precunn un narcoman inveterat, Brecht
simlea ed se gufoc6. Ideea'Jurnalului" ca surogat al unui nnediu cdruia delicati cu cit de reugita sa depinde intregul egafodqi al unei existente
scriitoricegti: in absenla lumii reale, opera se va raporba de aici lnainte
ii ducea lipsa trebuie sd fi fost salvatoarc" De aici qi tensiunea pe care la aceste nuclee, la aceste "gene" continind in nue totalitatea com-
o respir[ insemn[rile primilor ani, impresia vizibil[ de colocviu la care plex6 capabild s[ nutreasce'orepr€zentarea" ei esteticd. Ele sint cele
interlocutori imaginari tgi apdri punctele de vedere gi cdrora Brecht, care asigur6 gi garanteaz5, nu doar in regietrul psihologic, continui-
crr o maximd concentrare argumentativi, le explicd (gi igi explicd) tatea izvomlui creator; precum o'banc[ de date", ele conservd struc-
propria-i opinie. Un studiu de sociologie a retoricii ar putea sesiza aici turile realului ln configuralii omologe pentru ca mai tirziu, in vremuri
prccesul latent de convertire a oralitdlii in pseudo-conversatie a re- de pace, si Ie poati regdsi intacte, sd le poati relua, dezvolta, depiqi.
cluziunii, a dialogului co;rcret intr-unul imaginar, silit la a mima, in in chiar momentele de disperare, atlt de frecvente in exil, dnd scrii'

monolog, gi replicile partenerilor. Nu se poate uita o fotografie celebrd, torul se simte la capitul puterilor, golit de orice impule de a mai
din anii '30, infdfigindu-l pe Brecht la'lucru", aldturi de Hanns Eisler
133
132

fh

ALTERALffiBEC'O

l-doipnoecrdoa-ovdz"eiauiigoltcntnreea'c,,.le.ifg'f,u-iq(asr6ibnipWitaaidnledeuonilan'lraacaatotiteinisu,atoniannerutotaedtppa*ef{s'nliriils{ef-pirqenrnieccuiptlniio'vnenaozae,oiniznietnpds,sueec{pnaimnenunan"ntranmerpnaileueBrnuprcebne6crote_ur,heutf,ahumostsi'eeehmmn'ueoFenbnepcierlo6Aeat pnosese, pe qare, mai devrene sau nai 6ziu, le va canaliza in favoarea

sa.Aceste exerci$i otidiene de dialeefice trebuie sn fr fost pasionante'

- gi sint pasionante astfid,la lecturl, cind distanta 1a t''np le conferi
o aurd tmraani smlau$ltiilsoarudme apiepuuntinplgarnatpueitde,li-laplrti,n extraordinara mobili-
tate a prin for{a sugestivi a

fi reelmente considerate e vn Albei*journal - analogiilor surprinse in filigran, prin capacitatea lui Br,eeihtde a utiliza

'Adevdrahrl senriciu pe care il face dialectica: i{i permite s6 ogerezi deopotrivi partiorlarul gi generalul ln detectarea mntradic{iilor care,
*tstu"l".ltDaiatilec*oicnatratediqei toobriliigecese6a & o" filseamrlS numai eA rclahvizezi dupi el, ar constitui motorul, func$ionind {hri greg, al unui pmgres in

descoperi gi eh1ultili?f"/ztwnflictul latent care crede crr nestrdmutare.

ai" to"t* procesele, inatituliile, reprezentari-le (aliarr1a ntso'englezh,, Semnificativi este gi consemnarea grijulie, degi enen'ati ureorl"
alianta anglo-a*e"i.ca"a, alianla germano-japoaez6, democratia swie- a datelor polemicii asupra'tealismuhd', polemici pe car€ a purtat-o
6ce, ;badgia tory-lor, et*. etsi.Pe de alt6 parte (concomitert) func-
tionarea unitara a claselar antagoniste iI! Germania naziste ete." indelung, mai infiii ctr Lukacs gi an esteticienii dogncatici ce-l acrrzau
i*-rr"n"", datate 22iarruarle \942,parc gA fr urmat unei lecturi
,*1-"pr*i"* a nota{iilor de p6A atuncin eAci ea sio,tetazeaz1, in fond de formalism in nnii '30, apoi cu funcfionari culturali E -ai obtuzi ln
procedural pus isnpefucinfiecli*uJnuernaal:ulFuri'y'. "NlJupceonntsreuma-
intregsl meeanism spa$iul qi @dul anii '50; lungile digresiuni tecretice, foarte clarc insil datoriti aeleiagi
tehnici dialectiee dg limpezire a punctelor de vedere otrxlae, iEi g6sese
"h,afud, tunwin un pendant "aplicativ'ln chiar mim-secvenfcle in care asociaz[ gi
disoaaz6,, in relalie dinamici, realitatea gi c6ile de a o exprima in

narea neuffi a ereni*enteloa nu re-produeerea lor fidell in cuvinte esenfialitatea ei contradictorTe, @ thzatrwn ntund.i, ai eenri nenu-
gi propoziiii doar corecte din puact de vedere logie qi gramatieal, - tot mirali ac'tori igi reciti partiturile
a; ;* f," nt**nt"a nu refiectarea eonte.mplat',u1 9i pasivh, chiar previzibile, prea bine cunoscute
dialecticianului. Confom acelui tip
daca fideb, sall prea fidell a realitalii qi realitdfilor, - ci puterea gi de teatm oplanetay'', previzut in
Messingkauf,'teatru doar pentru sopuri didactice, pur E simplu
voinla de a surprinde roiqcarea, dtalTdbLylor interioar6 gi inerenti' modelind in vederea studiului miqcnrile (gi sufletele) oamenilor, ari-
tiind cum func[ioneazi relatiile sociale, pentru ca societatea si poati
teneiunea dia gare naqte praxisul gi schimbarea devin ra{iunea gi
"imperativul &sml" ai inlreprinaerii intenrenil', tsrecht obsen'A gi refine elementele structurale de "teatm
*uioodi*,ale literat*rii "&itaTecfucd'pe $umalului", d-q" gi rn'utati's epiC', reacfiile automatizatc Ei gestice'de gcent" a pereonajelor, indi-
vizi qi state, pentru a ffxa, crr minulie regpzorall, direcfia'obieetiv&"
care gi-o revendic6. In labora-

tonrl unde scfiitorul ?qi ofer6 liber*,atna snratui experinent, fdtat/ct' spre care, odat5 desoperite mnfiguratiile conflichrale, se indreaptd
nai eaipoatlcd qi maistrAinA 6lumii fqi reglseryte, qiraSrlqs, trane-
pr*op] dop a repta"dtxtangh{tt,reprcdgs6 cu eatisfacfia identit6{ii istoria. Pe de altA parte,'es un strateg in fafa he4ii" iqi confrunta

de idei dopi C""Lu,': "un obiect dispare deindat6 ce-i distrugi forma previziunile cu desfdqurlrile ulterioare, pentru a-gi verifica precizia
instrumentarului. Tbebuie descrise alte tipuri ale teatrului otidian,
gLi dai ilt", teaqtaptath, indt, de fap!:ru-l fac. sA dispar6, ci, din nota el la 6 decembrie 1940, ciutate prilejurile cind se joaci teatru in
"il evihelrlieo pr:llr- viala zilnicl, in dragoste, in afaeri, in politicd, justi$ie, religie etc."
tntra, stranietatd', Brecht re'fuz6, neag6 inf6-
gE t"i cotidiani a realit5lii pentm a^re1l[di in pmcenualitatea ei,
iipnJe"ectsaer"rnela'e-alieureteodinasrpideiEmrai-enonf'esaixudenerecsaict6huimmlabaansrecea, ,rfadaemmriyiln'iaauirsbi,cinupeue'nFa!roum$aaodrleeedlmuelisuucirogepiscetdrei De cele mai multe ori tacit, dar nu nunai, "teatrul lunii' se

intrretaie ln'lurnaluf'bredrtian cu aumea teatrului", ale cnrei rreaor-

turi scriitorul le cunogtea afit de bine; modelele conhrrate in r€alitate

L-proiectat6 ae Iirecntb imenea scard a lumii, unde omul, c-a specie' sint refuncfionalizate dupn tehnici specifice teritoriului fictional sau
chiar asimilate acestuia, qi, la acest nivel "de laborator', nimic nu-l
s€ ;?ve1e astfel a fi adevdrat'l stdSn, adevirat'l minuitor al marilor

1:X 135

ANDREI CORBEA

impiedicd pe dialgctician sd utilizeze din plin experienta ficfiunii in Ribbentrop zimbindu-qi cordial. Goring in plini fervoare retoric[,
studiul realului. ll preocupi cu obstinatie "teatralizarea politicii de
cfltre .fascism", geetica emfazei brutale a gangsterilor-dictatori gi ai ChurchiLl aprinzindu-qi hanatta, Feuchtwanger dup[ gxatiile.unui
lag6r de concentrare al guvernului de la Vichy, coloane motorizate,
ciracilor lor, din care se va nagteArturo Ui, dar qi mulenia oamenilor la tceuxrtteeasAtenmglaicii,pouraliqnerdigisutrrouassededtce.cCit oinmbciunnaotisacudtiantrsea
simpli sub dictatur[, sursi directi pentru Furcht und Elend d'es ceiemonii gi
Driiten Reiches va pl[nui chiar gi o piesi-replic[ la acestea doutr, fotografre
Kriiesfr.bellantologie de fotngrafri de aceeaqi factur[, comentate fie-
urmind a se numi Der Markt der Na,tinnen, in care intreaga desfd- care cu cite o,,epigrami" vimlenti, minioasl (antologie care va_ap[rea

lurane a evenimentelor europene de dupi L938 devine subiectul unei cu rnari ttifrculaji abia dupd 1955). similar in intenlie, efectul tPugt-
imense comedii "epice", unde personajele, frguranli ai unor puteri ce-i nilor este aici mai diluat din cauza predominanlei textului, dar in
manipuleazl, se vind gi se cumpiri, se trideazi qi se ameninli unele aceeaqi ipostaza a,,caietului de regie", "jurnalul" le asimileazi pinl la

pe altele intr-un carusel amelitor, nebunesc: "Benes anunt6 cu ernfazd a le integra organic. Ele marcheazf indeobqte, in raport e'u textui,

- am un plan, dar se dovedeqte c[ nu-i decit un aeroplan cu care fuge. efecte del,distanlare", promot'eazi surpriza grotesc6 sau cutrernur[-
trlnsformata in fond in cotidianul unei istorii qi al unei
Daladier care trebuie sd vindl Cehoslovacia pentru c[ a vindut frontul toare, surprizd
conlinindu-gi, fir[ a mai avea nevoie de intervenlia
popular francez. Torics iqi trimit in Franta corpul expedilionar f6rd lumi;'pe dos",
avioane pentru cd regele automobilelor, Nuffield doreqte sd aibi mo-
.blrl"iceuunl e,,itreeaglriiu"luairtilsutimcei"l', toate argumentele, capabile a convinge. pu-
nopolul bombardierelor. Manciuria, Spania, Abisinia sint vindute, cL schimbareo este
iminenti gi inevitabill.
apoi Franla (de francezi). tntre timp frer vechi, petrol, cauciuc. La ,,cele mai apropiate de realitate mi-au pirut intotdeauna asemenea
Mtinchen este vinduti Uniunea Sovietici, iar in vara anului '39 9i
piese precum istoriite shakespeariene, nota el la 26 octombrie L941,
Finlanda (de citre Uniunea Sovieticd). Apoi Daladier va fi deja la d"u**tirari ale unor capitole de cronicd. EIe nu inf{liqeazi weo idee,
inchisoarc: Chamberlain la Westminster Abbey' iar Hess vine in
Anglia. Iarna in Rusia este rece, darvrernea pe canal este rea, optluni vreun plot, nu este vorba de actualitate, ci doar o strdluminare a ceea
ce a fost cu ocazionale corecturi in sensul lui "altfel este de necon-
de zile... etc.". ln aceeaqi viziune "te,attalizatd" va discuta apoi ln-
delung cu Feuchtwanger, la Santa Monica, daci Hitler trebuie consi- ceDutr"t,
in cauhrea constantelor, a marcilor distinctive ale "jurnalului",
derat mai mult decit un simplu "comediant'rnanewat de ofi{erime, in prevaleaz[ rnentalitatea teoretici predispusi, intr-o suspect[ vecinA-
timp ce fuga lui Hess in Anglia qi ctrderea lui Mussolini, grotescul iate cu fairnoasa dogm[ scolasticd a "realismului" medievalo a subor-
ctrona reah,rl unor categoni ante rem, de a-l concepe ca pe un invizibil
infringerii franceze din 1940 (combinalie de'T(arl May gi Clausewitz")
tablou mendeleevian finit qi inchis in care singularitatea nu este
qi o qedin![ a Camerei Comunelor, enigmele politicii sovietice faln de

Folonia, Finlanda qi lerile bdtice in anii'40, qi trd,darea Cehoslovaciei omologatd decit ca varianta "aqteptati", autorizata, a unei invariante
de cdtre Franta, chiar qi comedia recrutdrii in Statele univeisale, atemporale qi u oleis iotens totalitare. intre mirajul genu-
Unite * toate

acestea gi incd multe alte insemnlri ale "jurnalului" sint de natur6 a'l lui proxirn, al unei procustrenelangue qi latenta rezistenla adiferenlei
transfonma intr-un fel de "caiet regizoral". Li se adaugl o insolitd *p".ifi*", acolo unde, prin excelenld, in prim plan se aflA'\zorbirea"

coleclie de fotografii tdiate din ziare, inflliqindu-i la lucru lndeobqte *.tiito*loi, trufra deducliei, a ciii de la "general la parbicular", fatal-
mente opac[ qi indif,erenta la fenomenul individual qi la proteica lui
pe marii "actori", pe figuranti insd nu rnai pulin, in ipostaze de
veritabil teatru epic Hitler in formidabilul siu "dans" de dupd capi-
tularea Franlei, Mussolini cu birbia inainte pe balconul palatului cauzalitate, se vede descumplnita qi paralizati in fala istoricitdtii, a

Yenezzia, 'lacifistul" lord Strabolgi manifestind in fata Camerei Co- mutaliei relativizind convenfia. vizavi de jurnale ca ale lui Kafka,
munelor, regele Leopold al Belgiei inainte de capitulare, Molotov gi Thomas Mann sau Ernst Jiinger, "jurnalul" lui Bertolt Brectrt iniliazi
o asemenea mutalie in fala clreia fervoarea poeticii in a aduce textul
136

L37

$

""aii"i'itiiiii;;dili;l"lt"a;t";;, ,iiii;laqltsH'nsualfailasectteefiuuncnaaargJhrictfi"otiitdei.eanuaglzatercil-eegnercheiaua'innoaflu)Bd}t,ratdmroreldntiroiaceutirmoh,fliructstuoi'dci'ifnrnnnrdretnestiumeeiug-ptxrigieconnteir,'eae,menvtrito-iamrnipmturoeiepsnrercpaoidp-drdgu.;ryio"-ieeiecsxp"vdiigrto.atislicusdita"eheieai""raxmozJprao"delot.narihann-ucteiutld[grp,mnaerneiem-dr.d.afp,iegcnreoterunpniu,rvrr,n"iien--pdnJ"eitlaic"i"inarrlr.rt.i1oerwtur",iie'"e"i,.f"s"ru,"ni"ainz"ened"o-r "Alle Dichter sind Juden"

O pist5 relativ pulin urmdrit5 in tentativele aft de insistente gi

diverse de a decodifica limbajul poetic celanian a fost una sugeratd de

insdqi practica artistici a modernismului, cea cat€, in chip progra-

matic, supune cuvintul unei implicite autocritici prin chiar efortul de

a "lua in stipinire" realitatea exterioard gi a o acoperi cu expresie
Iingvisticn. Studii foarte aplicate, ce au reconstituit minulios travaliul
textual al poetului bucovinean, ateetd inci din perioada lui timpurie
o tentalie irepresibili, asimilatd fre prin lectura intensivd a lui Mal'
larm6, Stefan George, Rilke, Trakl, fie prin filieri suprarealistd, cdtre
ermetizarea discursului liric, "descdtuqat sub semnul unei radicale
singularizdri, dar qi supus, concornitent, limitelor trasate gi posi-

biliiagilor ingnduite de limbaj". incerc{rile de a descrie meticuloasa-i
combinalie de prospecliune semantictr qi inovatie lexicald pe de o
parte, gi inifiativd sintacticd pe de alt6 parte surprind aproape toate
momentul de tensiune maxirnl aI confmntdrii dintre grila limbajului

gi idealul, urmirit ad absutdum, al "poemului absolut''. Rezultd de aici

un provizoriu echilibru al expresiei, mediind ilrtre echivoc gi precizie,

lntre memorie gi trdire momentan[ - echilibru instabil, cdci temeiul

sdu nu egte altul decit prncesualitatea constituirii sensului. Este un
"traseu ingust)' (Engfithrung), evocind, dupi Peter Szondi, fie "restric-
tivitatea, mersul strict aI poemului", fie "strimtoarea ctrii pe care o are
de parcurs cititorul in lectura sa", fie "amintirea constringerii din
vremea celei mai proaspete proscrierf', dar gi pe toate la un loc. Nimic
intimplitor in faptul cd, pentru Adorno, Paul Celan a lntmchipat,
intr-o serie cuprinzindu-i, printre allii, pe Htilderlin, Kafka, Valery,
Beckett, poetul predestinat sA anun{e "sfirgitul artei" ca nostalgie a
"amufirii" limbajului corupt de Real. Ce altd solutie de a se delimita
de complicitatea afrrrnativd a artifrciului artistic, compromis gi ma-
nipulat de mecanismele ideologizate ale industriei culturale ar fi putut

139

el alege dec{t refuzul obstinat de a uza de empiria semnificaliilor EGO, ALTER, ALTER EGO
automatizate, aservite paradisului tehnologic al ra{iunii totalitare qi
extrem dezumanizate? (auf Gauner und Ganovenweise) a materialului lingvistic mecanicizat,
in liberLatea pe car€ doar insolitarea o acordi limbajului "secund" al
vec.hVim.oeiotd?.ed'1eesdemcloiqd-eeriznaerge" a tiparelor lingvistice, anunlatd deja in poeziei qi citre care trimite simbolica aldturare din poemul Inselhin:
atunci cind gi-au proclamat refuzul de a
mai irnita "Die Fremden und Freien'7'Cei strlini qi liberi". Este acel nivel inter-
modelele antice, defineqte un intreg program emancipator, pretativ ce se identifrcd in spirala herrneneuticd imaginatl de Brecht
- pentm de establishment-ul lingvistic, mental qi cu o "nouA inlelegere, revelalia instr[indrii, incheierea procesului de
c[ opozant fald insolitare". In acest moment de supremi combustie comunicativl are
lLimotbualjlu-luia, lceeaxpcearreienillediezeasutetotimceatmizeoadzebrn, egi.
Lucrarela po"[i.a asupra loc decisiva conversiune valoricA spre utopia emancipatoare, spre, cu
ii regenereaza productivi-
pntdteaeeegtnesataetfzmai(dtvlaicendcszcutieo^fetlcaoelucrpnemdoraeoesspcnttdeuriiixta,pctrrgorcoinladnsppuuaarccorcrtepiai.v-trlcaiii:tuutaen6-tzcoepaissrrcqot,udi,gtarc"i,,saractrsitenapiv,uun6msinn.eeess"iucieecguciin,tninrovdedseuvcr-safquruietl-bu{oreifi,edg"ciueqrtnlut,iugira)ecn,dletut"riueasne-t"- cuvintele lui Celan, eliberarea "unui cu-totul-Altul".
de Brecht, gi de aceea, intocrnai ca gi $klovski, autorul iui'Galilei Ontogeneza textului celanian, ca succesiune a etapelor pe care le
recornanda, ca mijloc de cointeresare superioara a publicului modern,
recursul autorului la paiesis in defavoarea crnannesis-ului. Frivirea parcurge orice proces de sublimare a mentalului in limbaj, ca traseu
mirata, invocat{ de Brecht, cu care Galilei urmdregte oscila{iile banale ermetizant al diferenlializdrii gi abstractizirii expresiei, recapitu-
ale unrri candelabm, tfriaidnuldcteurvaot itaautdoimstaatnislmaruel/,infsroonlittiaerria'wmnartrrc.rirnnd_ leazd qi "codificd", finaimente, o anume filogenezd. Prefacerea datului
dynd prin care poate socio-cultural colectiv in valoare est€tici individuald presupune nigte
acumulIri cantitative pe care, de pe axa temporali a evenimentialului,
alienarea,/instr[inarea (E ntfremdung) omului de substanla adevdratA opera singular[ in care se concentreazl saltul calitativ Ie re-produce
a Realului. Dincolo de cadrul concret c6tre care iqi dirijeaza Brecht in propriul spa$iu sincronizat. Putem astfel descoperi chiar qi referen-
reletele insolitdrii, constatdm ci noliunea acoperd intreaga dialecticd tul (mijlocit), al faimoaselor "z[brele lingvistice": (Sprachgitter) dtn
a insurgentei literare girate de modernis*r a itrgroqa diferenla dintre poemul cu acelaqi numer este ins[qi li.rnba german6, limba in care
realitate gi artd, a denunla iluzia prin a sublinia artificiul, J qfiutele Celan a scris Die Todesfuge qi de care l-a legat dintotdeauna o relatie
obiective ale efectului de distanlare pe scena teatruLui epic,'- ech! complicati qi contradictorie. "In aceastd limb6 am incercat s[ scriu
cv"-hffleei.i-ia"yaua.cfliacm1ebsaualj$uuoil-uas1ippr$erapacotdiacet,evcirecuaulcinadreiea-dqoiipnuocnpoeeloreadm{eiupcnauetiveaiindateert.eeArrnmcatetuitvilzaianrlsueocl,iid.tpaeo-,-
rivdistanldrii constituie astfrl negalia unei negafii, cdci ea inl6tur6 poezii: pentm a vorbi, pentru a rni orienta, pentru a afla unde md
instr[inarea/alienarea ce decurge din nivelarea instrumentalizat| a g[seam qi incotro voia (intimplarea n.n.) s[ m[ indrepte, pentru a-mi
comunicarii. in interpretarea lulDerrida, ceianianul schibb oleth ofe-
ra in acest sens proba cea rnai elocventi: obsesia "datdriii'poemului, proiecta realitatea"" Limbd "de staf,'devenitl limbtr maternd a unui
ce coincide popor "str[in" gi tolerat, transformatS, ca limb6 "de cultur6", in sem-
cu demersul istoricizat al insolittrrii pe de o partl gi, pe de nul apartenenlei sale la civiliza$ia Europei apusene, ea s-a preschim-
alti parte, rnetafora liniei de de-marcalie, uog""i.td bat brusc, printr-un sinistm paradox al istoriei, in limba represiunii
esenga L"icarei
gggrafii ermetizante - marcanea diferen{ei ne-gemnificativl ca o con- gi extermin6rii pind Ia "solulia finala". A fi qi a te simli evreu gi,
ditie a semnificdrii. Noul rezultd din veciri, din utilizarea "pe ho{egte"
concomitent, a serie dupA Auschwitz in aceaste limbA german6, a i te
140 incredinla dupd ce ai asistat neputincios la forla ei destructivd, abi-

tuti cu furie asupra propriei lumi pe care a anulat-o ca spa$iu gi ca

timp, a o institui drept martor privilegiat al singur6t[tii gi exilului
(inclusiv cel lingvistic), a o pnomova odati mai mult ca marcd a

instriinlrii Sinelui reprezintd gestul hotiritor de negatie a negatiei,

oeazia de a sfAdma "z[brelele" gi a te rupe de un destin prin chiar

asumarea lui - insolitarea absolute.

141

ANDREI CORBEA ALTER,ALTER

Pornind de la istoria gi avatarurile emancipirii eweilor europeni, regule mascat5 gi imponderabili, ce frltreazi in perztanenfd drama
Georg Simmel a alcituit cindva un portret-robot al colectiv6 a alien[rii in era modernl citre canalul extrem individuali-
"str[inului": '!ri- zat alrnanifestdrii ei catraumd alimbajului gi comunicdrii, igi g[segte,
beagil potenlial, cel car€, chiarde se opregte din drum, nrr gi-ainfi{nt iatd, o ilustrare "la vedere".
aenniu" dislocarea veqnicelor sale pleciri gi intoarceri". Marginali
zarea,ca fapt social obie*iv, line gi de o componentn spirituah aparte, Congtientizind-o gi dezvAluind-o, Paul Celan parcurge intervalul,
de localizat, poate, mai curind decit intr-un fond etnico-religios auto- decisiv in relevanla estetici, de la instrd,inare la insolitarc.
izolalionist, in acea faimoasd combinalie dintre "stranietate"
(Fremdheit) gi ralionalitate, prin care evreii ar fi stimulat "desac- P. S. : (Tabwuri, cligee, prej udccdli)

ralizarea lumiil, moderne gi implicit galopantul proces de expansiune La o din plcate aproape confidentiah reuniune gtiintificn organi'
capitalisti. Nimic mai firesc in asemenea imprejurari istorice_ decit
ihizia "asimilistf'a eweului european' aspiralia sa de a putea depdgi zati de Societatea Germanigtilor din RomAnia pentru a aniversa 70
prin limbl gi cultura starea de outsider- de aici gi progresiva'tnstr6i-
nare de silne", cu punctul culminant in ceea ce Ttreodor Lessing numea de ani de la nagterea celui care a fost Paul Celan, Elena Loghinovski
"ur[ de Sine" (Selbsthass),Iar daci egecul tentativei de asimilare,
semnala un aminunt lnc[ ignorat in legiturd cu scurta trecere prin
subminate qi de migcarile antisemite radicale declanqateinca de la Bucuregti, lntre 1944-1947, a poetului Tangoului rnorlii. Se gtie c6,
sffrgitul secolului d ><rxJea conduce la polarizarea optiunilor politice angajat al editurii Cartea Rusi, el a semnat, printre altele, o ad-
ale masei evreiegti intre nalionalism (sionism) qi internalionalism mirabild traducere romdneascd a povestirii lermontoviene Un erou al
(mamism), o alambicatd conjunclie de for[e qi innprejurari istorice a tirnpului nostru, ap[rutd atunci cu o prefa!6 de Al' Philippide. O
cercetare atentd a editiilor ulterioart, publicate dup6'ilegala" plecare
favorizat simptomatica suprapunere intre fenomenul socio-psihologic din RomAnia a lui Celan, indic6, inafara unor modifrcdri stilistice
al alien[rii qi proieclia sa in militantismul modernist, cu poetiea sa minore, menlinerea textului de bazd al respectivei traduceri. tn
non-confonnista, la care se aliniazi (gi) literatul eweu. "Alle Dichter schimb, numele traducdtorului Paul Ancel nu numai ci va fi de aici
sind Juden'f'Toli poe{ii sint ewei", nota undeva Paul Celan, pentnr inainte cu desivirgire trecut sub tdcere, ci, dupi o prim[ menliune a
ca, in poemul Sbruehgitter, "evreul" qi "poetul" si-qi devini reciproc
echivaienle metaforicd: "De-ag fr ca tine de-ai fi ca mine/I.[-am stat noi lui Philippide ca "revizoy''al tilmicirii acarm anonime, va fi pur gi
oare sub aceeagi vijelie?/noi sintem strdini", de vrerne ce-i leag6
aceeagi revolt[ impotriva chingiior limbajului, acgeaqi ndzuintd de a simplu inlocuit cu cel al academicianului. Procedura se potrivea per-
fect manierelor timpului, deloc amabile cu'transfugii" gi'tenegatii''.
le binri, "tdlmdcindu-1", - precum, dupd Martin Buber, o face invi-
ldtura hagsidica, - qi reinventindu-l ca "alteritate". Locrrl geometric O mlrturie consternatA a poetului redegist Gtinter Deicke, aflat la

i meridianul',) pe caie Paul Celan-il descoperd in ciutarea obsedante Bucuregti in 1957, consenlna vigilenta indignare a unora in fafa
a originilor poeriei sale se instituie la interseclia unui destin colectiv
(dar temporalizat) cu unul particular (dar atemporal), c6ci tot aqa curn propriei indrizneli de a recita in public o poezie, ("antifascist6", de
poetul reconstituie experienla iudaic[ a instrainlrii, devenind "mar- altfel), a lui Paul Celan. Cu atit mai mult lineau si se remarre cenzorii
ior al universalului in cadruI singularitdlii absolute, in cadrul gi in de profesie, zel ce a dat nagtere, iati, unui "fapf,'de istorie literarA,
numele Altului,'str[inului, ln numele lui T\r" (Derrida), qi literatura
german6, rus[, francezd sau romanl scrisi de ewei verific$ viziunea preluat pin[ gi de...enciclopediile sovietice - AI. Philippide ca tra-
iclaniani despre poem ca produs al izol6rii, singurdtn$i qi diferentei:
"poentul ar fi-atunci...limbajul intmpat al Singularului". Relalia de 143

t42

EGO, ALTER, ALTEN EGO

ANDREI CORBEA nal-socialistl din Romdnia gi participarea la razboi in uniforrnele

ductrtor al lui Lermontov in limba romdn6. De la tabu la fals nu e dec{t wehrrnacht-ului, exterrninarea prin ghetto qi deportarea in lag[rele
de concentrare transnistriene a eweilor germanofoni din Bucovina'
un pas! dqe.rp*UorilLoaareea*igptoas"tebaeliscpdreinveUs.tR,'b.Srg.Sa.ngiziaatpf oiinintraBnq[re6agparn-oaaltesfaixqeilopringli
Mica ispravd, datorati vreunui trepidug al sistemului, qi cdreia

nimeni nu i-ar mai fi dat de capdt dac6 fostul lector de Ia Cartea Rusd in decernbri" rgsg gi de atunci incolo intr-o cregtere exploziva, alcdtu-
n-ar fi devenit una din figurile de seam6 ale liricii gerrnane contem-
porane, se adaugi altor asemenea, sortite cele mai multe uitArii, dar iesc fundalul tragic al dezintegrdrii gi nivel[rii unor identitlti cultu-
rale altldabi inconfundabile qi motiveazhpaatn efortul de a le ooncen-
care, impreunl cu distor"siunile binecunoscute, alcltuiesc prodigioasa tra performanfa, oricum diminuati cantitativ qi diluati calitativ. $tim
operl lAsatd in urznl de un Minister al Adevirului ce qi-a fecut cu insA nu mai pulin cit a contat in primii ani de 'R.P.R." grija pentru
asupri de mdsuri "datoria". E superfluu sd insistAm; eradicarea
urmirilor se anun!6 indelungatd, qi ea piveqte, pe lingi necesara pnetrrafodrimliiapnrlbAg, rerasitsate-"',, fasuldprcauvepgrhieoaritteatceua satrb5sgonluictaie a unor nebuloase
coreclie factologici, o atent& qi echilibrat6 re-potrivire a nuanlelor de culturnici pro-
prii, ,de iimbe gerrnana"fin gardtr vizavi de orice devieri de la jargonul
insolitoare, multe aplicate inci reflex, printr-un indelung antrena- iit*"* *onocord qi sirdcicigs, anume ficut pentru a descuraj.a qi

ment mental intre tabuuri, cliqee qi prejudec[$i. Nu avem decit a ne anihila tocmai divbrsitatea. in cea mai purd logicd a sistemului, cu
suspiciunea sa bolndvicioasi la adresa a tot ceea
intoarce la "complexul Paul Celan" qi la conotaliile sale istorico-litera- ce s-ar fi putut

re pentru a identi-fica, la vedere, un asemenea automatisrn conceptual, uouitagu dirijismului hipercentralizat al puterii, minoritdtile nnai tre'

infiltrat in limbajul exegetic al deceniilor din urml din motive aparent buiau }erite qi de tentalia neloialit6lii faf6 de "patria socialist6", cu
aite cuvinte izolate de orbita culturald a "metropoleiJ', cu deoeebire
pragmatice gi libere de orice intenlionalitate ideologicd; il pune in

diseulie, explicit (in contribulia profescrului Kurt Rein) qi implicit, gi pernicioasa in cazul german, unde R.F.G.-ul personifica din plin ame-
un impozant volum. de studii, apdmt de cur{nd la Tiibingen, intitulat
ttit1.""* "duqmanului de clas[". Or, alunecos qi ubicuu,termenul de
Die Bukowino gi ingrijit de Dietnoar Goltschnigg qi Anton Schwob' ,,Ruhaniendeutsche Literatuy''s-a llsat nnanipulat in fel gi chip de-a
Termenul de "Rumdniendeutsche Literattlr", * cAci despre el este lungul timpului in numele unor ipocrite alibiuri "social-politice", pini
constitui o convenlie ordonatoare, menitl, pe
vorba, - a inceput prin a doar criteriului lingvistic produclia literard la a sugera, in interpretarea "patriotic6" a unora, primatu! elementu'
lui teritorial, asimilist prin excelen!6, in raport cu cel lingvistic -
de o parte, a subsuma

german[ din interioml granilelor RomAniei, indiferent de zonele de sing:urutr criteriu valid, dupd gtiinta noastr6, in definirea_diferenfei
a unei literaturi. urmatorul pas nu mai putea fi decit cel
culturd germand, distincte ca tradilie, de pe acest teritoriu, pe de aiti up"".ifi""
parbe ambi{ionind si localizeze o "a cincea literaturi germani" a
Europei de dup6 al doilea r6zboi mondial. Nu este nesemnificativ intreprins de un Diclionar dn literaturd. romd,nd' contemporand, (dar
detaliul c[ acesta, qi nu primul rizboi mondial, in urma cAruia a luat qi de manualele de iiteraturd romdn[), in care, dincolo de gesticulatia
generozitAlii, prezenla autorilor de limbi german[, maghiarl, ucra-
naqtere Romdnia Mare, reprezintd reperul istoric al tendin{ei spre inean6 sau siib6 tr6itori in Romdnia lintea s[ consacre pseudo-con-
omogenizare, ce se poate citi in filigranul iniliativei terminologice;
ceptui de naliune "socialistl", inventat in chiar defavoarea veleitafilor
specificitatea comunitard a vorbitorilor de germani din Tbansilvania, de autonomie culturald a minoritIlilor.

Banat qi Bucovina a supravieluit Imperiului Austro-Ungar' dar nu qi Din punctul de vedere aI efectelor sale in adincime, terminologicul

catastrofelor abltute asupra terii qi tuturorlocuitorilor ei incepind cu abuz de incredere in serviciul oportunitllilor politico-ideologice ale
ultimii ani ai deceniului al patrulea.'Repatrierea" mai mult, sau mai
pulin dictatd de la Berlin a germanilor bucovineni qi basarabeni in originalului nostm totalitarism cigtign in gravitate. I se datoreazd,
printre altele, indelunga incapacitate a istoriografiei noastre literare
1940 gi colonizarea lor pe teritoriul Poloniei invinse, ralierea unor
fracliuni importante ale populaliei strseqti qi qvAbeqti la filiala natio-
145

t4

l- ANpRETcoRBEA _-l

de a sesiza "miracolul" cane a produs in Cerniutiul interbelic pe un intr-un asemenea mecanism mistificator igi are locul frresc "pu-
doarea,'de a detalia particularitilile societdlii bucovinene dinainte qi
Paul Celan, dupi unii cel mai de seamd poet german al jumltdtii a de dup6 primul razboi mondial, in care burghezia eweiascd - horribile
dictui- gi fracliunea ei intelectualf joac6, altfel dec.it ln toate celelalte
doua de veac )Ot qi aldturi de el o generatie cu destule nume retinute
in bilantul literaturii germane in intregul ei printr-un sever canon al provincii romAnegti, un rol esenlial. finti preferat6 a nationalism-ului
omologdrii estetice gi critice. Amnezia inilialA privind trecutul gi
prezentul provinciei nord moldovene line desigur aproape in exclusivi- vechii Ligi Cultuiale, pentru ci, protejatl de administralia austriac6'
tate de "comandamentele superioare" ale "prieteniei" cu Uniunea se maniiestase ca prit cipate fo4d interesate de stabilitatea micului
I(ronland nord-moldovean in sistemul chezaro-craiesc, p[tura eweiasc[
Sovietici, sanclionind drept "duqm[noasl" orice evocare a teritoriilor germanofonl (insumind aproape ZOVo din populafia regiunii) repre-
anexate acesteia in 1940 in bunl in{elegere cu Germania hitleristd. fentase aici fermentul insuqi al capitalismului ln expansiune, de unde
tllterior ins6, cind, cu precaulii qi accente bine cintirite de "organele" qi mefrenla clasei rurale conservatoare, fie ea romaneasce, ruteane
specializate, s-a permis pomenirea Bucovinei qi a Cerniuliului, inclu- sau etnic-germana, la adresa ei; dupl ]-918 va suporta presiunea
concertata a noilor autoritdli gi a migcirilor nationaliste tot mai
siv enclava sa germanofoni, dizolvarea retroactivd a scrisului gerrnan agresive pentru a o determina s[ cedeze mai intii_pozitiile qolitice qi
apoi pe clle e"ottomice, delinute cu deosebire la Cerniuli. In aceste
de aici in mai cuprinzdtoarea, dar qi mai incolora'Tlumdniendeutsche .6"al1ii s-a petrecut (in termenii sociologiei lui Bourdieu) aga-numita
,,convlrsiun-e a capitalului simbolic" aflat in posesia burgheziei ewe-
Literatuf'a fost o solutie mai curind interesati decit pur qi simplu iesti bucovinette, diotr-unul economic qi politic intr-unul preponderent
comodi. Interesatd in primul rind pentru ci modelul exotic al unei cuitural, cu alte cuvinte lncercarea sa de a compensa pe acest din urm6
"Literatur des Deutschtums im Ausland" (dupi formula lui Karl Kurt plan eliminarea treptata din avanscena vielii socialg a provinci.ei qide
Klein), marginali giizolationistd,localistd qi minord, realiste gi mora- a-qi reafirma identitatea prin recursul la o legitimitate prioritar in-
telictuall. Nagterea unei literaturi majore in limba germanl nu poate
listA, - modelul tipic miqclrii culturale tradilionale a germanilor etnici
fi desprinsa, in acelagi sens, de momentul decisiv al rupturii dintre
din Tlansilvania, Banat qi Bucovina, - pd,rea mai convenabil ofi- oo-otrit"tur get*unoiond evreiasci gi gerrnanii etnici, atragi in orbita
hitleristi qi nia de perrnanenta tensiune antisemitd, cu intermitente
cialit[lii decit'fenomenul bucovinean", sincronizat Ia paradigma mo-
dernit[tii angajate qi deschise cltre experiment, cosmopolit gi receptiv izbucniri violente, intrelinuti cu lnalte coniplicitati de extrema dreapti
romdneasci, fie cuzist[ ori legionarl. Din perspectiva istoriografiei
Ia nevroza "decadenfei", mobil qi fundamental democratic; prin chiar "de palaf,' de dupd 1,965, se inlelege cd subiectul, stingheritor- qi
,tnco-ntrolabil," a fost,,pus la adipost" sub perdeaua de fum a locurilor
varianta sa realist-socialistd de dup[ rlzboi, cel dintii domina, ca
pondere, profiIul a ceea ce mai rlmisese, cu tot cu diaspora cer- fcao!m[ udneemcuinizoriidtaeoril,ogiuicpor-aeimicoitlaiotAnalpi-npi rleacuremfu"zt,ocleurarenzlau''ltamt aimjoerditiaartiloinr
niufean{ stabilitd la Bucuregti dupi 1944, din literatura germani din s.id"""r invers proporlionall a credibilitAtii ei mult sub ceea ce
RomAnia, considerate qi din acest motiv ca o structurd unitarl. Peisa-
aceasta bleranld a insemnat, totugi, in realitate. Dar despre riscurile
jul multicultural, pe fundalul ciruia a apirut civrlizalia citadind Ia care neaua credinld poate expune buna credin!6, altddatA....

cernAufeanl qi "cimpul s6u intelectual', germanofon, generator aI Am meditat Ia toate acestea citind cu atenlie contribuliile reunite
unei culturi burgheze in multe privin{e comparabile cu coresponden- in mai sus pomenitul op dedicat 'teritoriului scufundat' al literaturii
tele ei in mediul vienez sau praghez, nu putea provoca dec{t idiosin- germane din Bucovina, volum remar''cabil gi pentm cd reprezinti una

crazia celor puqi s[ croiascA la Bucuregti reprezentarea "autorizatd" t47
asupra trecutului apropiat in legiturA cu chestiunea in cauz6. Si ne
mai mirlm oare ci intregul dosar al problemei nalionale qi ale rami-
ficatiilor ei sociale, culturale gi politice in provincia reuniti cu Rom6-
nia in noiembie 1918 va fr minimalizat gi adaptat in conformitate cu

imaginea edulcoratA a'bunei inlelegeri" guvernate cu inlelepciune gi

moderatie de la "centm'?

L4E

ANDREI CORBEA Lecturi III

din primele intreprinderi de asemenea dimensiuni initiate de germa- I n "atelierul" g eniului
nistica occidentali in jurul respectivei teme. Curio zitateaexegezei, ce
n-a depigit dedt rareori interesul pentnr marile nume, se extinde Se cuvine salutatd ca un evenirnent al actualitdtii noastre literare
acum fntimp gi spatiu, fntr-un mirturisitefort de reordonare a datelor aparitia pentru intiia datd in limba romAni a unei editii din jurnalul

gi faptelor relevante pentru istoria literarl nu doar locell. Cdci, aqa qi corespondenfa lui Franz Kafka; volumul, pe care il datordm a doi
cum atrage atenlia (gi nu pentru intiia oard) Dieter Schlesak, tinutul dintre cei mai competen{i qi derui$ traducdtori de limbi gerrrand de
de baqtinl al poetului Faul Celan a fost multe vreme ocultat qi de
cealalti parte a Cortinei! A functionat, pe lingd cronica lipsd de la noi, poetul Mircea lvi.nescu gi criticul Alexandru Al. gahighian, (ce
informafie, qi o anume preferintd pentru imaginea'bardului adev6- semneazd gi o ldmuritoare prefatd), este g[zduit de seria "Corespon-
rurilor vegnice, cdzut de undeva din cerurl', mai convenabilI progra- dente, memorii, jurrrale" de la Editura Univers qi marcheazd, deqi cu
mului depolitizant al criticii vest-gerrnane de pur6 interpretare textuall intirziere, un omagiu la centenarul naqterii, ca gi, prin forta lucrurilor,
din deceniile cinci gi gase, cu deloc inocenta ei alergie la orice trimitere la comemorarea, in iunie 1984, a gaizeci de ani de la moartea scriitoru-
ln istoria mai apropiatd. Insistenta lui Celan insuqi asupra cheii
(intr-un sens superior) biografice a liricii sale a rodit tirziu, dar a lui praghez. Aceste Pagini de jurnal gi corcspondcnld, in sd rotun-

semnalat, - mai bine decit niciodatd, - dimensiunea coleetivd ce a jeascd o imagine relativ completd pe care cititorul romAn a dobindit-o
in ultimele doul decenii asupra operei kafkiene, tradus{ incepind cu
favorizat, inclusiv prin diferentd, explozia geniului individu.al. versiunea dati de Gellu Naum Pruesului,iptot ce ale ea mai reprezen-

tativ: revelatia unui alt univers, esentializind in chip genial atitea

dintre cele mai intime trdsdturi ale unei existenle in veacul al )Q(-lea,
s-a addugat in pncfunzimea acelei experiente intelectuale in md,surd

a se acorda cu infelepciune qi chibzuintd schimbului de 'tunurl'

culturale, inevitabil gi crr atit mai necesar epocii noastre.
Este v6dit{ intentia alcdtuitorilor acestei editii de a depdgi, prin

modul in cane au pnrcedat la seleclia textelor, unghiul de interes strict

biografic, inerent in cazul unor asemenea scrieri. Atit fragmentele

alese din jurnal, cit qi Scrisoarca cd.trc tata qi restul celor traduse din
bogata corespondenti., insumind in original mai multe volume dis-
tincte, tind a instaura un registru de lecturl cu precddere sensibil la
literuritatea textului gi mai pulin atent la imprejurdrile concnete de

149

cJ-;**n_"agi".urr*tri,e"?"mi,""Jaa"f*;rc""f"tie;i1*t'acss.u"at,ia"nz"vs"u"fia,oiulinliteactGei;emta.ralleiu"Sm1-gisepioicait"cuaarfrofiaeSiudnn,baitnsndumdoteerriselemvuaaaetcruezeresl,iealaaluaasilumtiihgcfnJieiito{al,p1fsrdoottgeiea4nfipit,dcmpehi,ioq"c[aK!sieT,iclm"eodmr9pn"ionaClis9nitiltriolrgne["u-rekdiceaandaqmofmiktnrge,imaairlcindaaouie"lmsurqtcpoaainueanmarrtGebsseuoslelenunlmoracir9dnigj-li [- e@
ijif;u#iu;m;";o;"1it?rieL"".;.ti..lriC""J;i*o.rn;di;gaoa;t'tiirieeecnau' mltiDIteapedtuceoinelfiernaicrlu"loet.lfmaeEmelvsedrtaeeuicamausapnepsaai"trrajaio9ttcusoi"eaacpiproeeaonr,aidicntaiuelcgil,aeorcespmu9,uiyeuot6anac,ur-fei-enic9nlsa1dprfejer,9aeicnlsa.tinrpsce9tueicmreemeurri1ie[al-''
p"l""O"f se simte infricoqat, t9-r9rizat, incapabil de- adaptare 9i inslqi suferinfa spunerii - "eu nu sint nimic altceva decit literaturl qi
nu pot, qi nu vreau si fiu altceva". Finalul este previzibil: ca gi in
iUuai""[e Spectrul acelui "guler alb" in-miqcare pnl"pidurea intune- Colonia penitenciarrt, unde o terifianti maqini...de scris igi devord un
ultim gi fanatic suporter, sacrificat din propria-i vointl pe altarul
coasA,cupimintulp&trunsdeumezeal4''(dinceadintiiinsemnarea
iurnalului) anunte intr-o halucinanta viziune obsesia fundamentala credinlei (absurde, deoarece maqina piere odatd cu eI) in perfectiunea
;;;hii"fkd a unei lumi in care naturalului
alcituirea "pe dos" acesteia, "ercul" se surprinde, in ultirna insemnare a jurnalului, * cu
iiAisi";-ar;s";ur,b*sdtsiirturup^i"trauovr"ioe,rldduiuinrpee6anteeofaicrteoeansdpci"l6ioo,tntdU3o!lm'tfitinadea6.t'ljdeo,dveniauotbleiedxciutsetbdlnl'eaiirnltrssiupcf6laeilmteitiend,e- un an inaintea mortii, -- 'tot mai mult cuprins de spaimi cind
iegire decit nebunia,'. Asumindu-gi aceasta predeterminare, persona.
jui comite, congtient, supremul geit dere't'olt[ atunci cind' in 1,ocs[ se scriu...Fiecare cuvint risucit in mina spiritelor"..devine o lance indrep-
rosturi, oricit tatd impotriva celui care vorbegte", ii rimine o ultim[ "mai mult decit
;;p";;;;"i, fit"A""nor nebullase ale c6ror de'bur-
mingfiere", aceea de a fi cunoscut "armele" datoritA cdrora sfirqitul
gi"i" -'protaice, i se par bizate, de nepdtruns' - precum acea'taind nu-i totuna cu "sd restitui nimicului nimic", cu zadarnica jertfi a
Eo""*ui[,'a ultimei
tatllui, - el se aruncl din fiecare lune, fatidic6 in ritmul afaceri]or celorlalli K., victime ale unor forle anonime, tiranice, necruldtoare
op""ri. lui Camus), "iinletr-o aventuri "la limita glndirii umane" (dup6 pentru individul r[mas singur qi fdr[ apdrare.
aventura mdrturisii, aliteraturii. "Lumea mon-
esb""unlrtililrtbqLiiumeiuior"nde*azi[seimf,ni*csfphlpdteiearlddiebnecerclsa"uii,.drteiTsumntnobrte[roaaars1bimpopianearnuirsndigtriioec"lcnminasaie6pbluld.uosziCcaiionn6bur'eg!iimeillr.uo,ziDp,sdteef[rianunootntaammcelt,iiinlinvieabaeanet.d,irdhePeseietzocsanrrpniiitnsertmu,ursal[a'tat,ianiascsbtdauoeinemassemaipnsslrntrdeiatasu,mmitcraidn6i,[- Lectura jurnalului constituie firl doar qi poate o fassinantd ini-
l;CCA;o;r"giniJitna;dc,utu-sfslie"pcaueinr,cfa,.emtatau,'-tnignntiaetarlie-nnuiuvtnolargediii*jrgiief",t"lnupttucr1irnuaadrbefu-izcodieacu,l66pp",d,raecjuucdnnucigmpepleiasnrndsocsbnaeinazcjueuolln.clfukauailncfHdulrelaiaantcn's'u''
liere in ceea ce s-a numit "atelierul" unuia dintre cei mai autentici
150 reprezentanti ai modernitAtii, ai literaturii condiliei umane intr-un
secol atit de zbuciumat precum cel pe care-l trlim. La tot pasul apar
imagini, gesturi, replici, frinturi ale unei atmosfere fixate in chip
definitiv in textele de aqa-zisi "fictiune"; se adaugl aici schi{ele gi
bruioanele unor incerciri neduse pin[ la capdt, trddind chinul nocturn
asupra paginilor albe, zbaterea altfel indescriptibih din care s-a

n[scut literaturs, kafkiand. Pare aproape paradoxald contradictia din-
tre limpezimea gi fluenta expresiei din romane qi povestiri gi haosul
de ginduri, viziuni, idei din "culisele" lor, pe care doar un extraordinar

efort de voinlA le-a putut disciplina gi sublima pini la esenle.'Vreau

sd scriu, vreau asta cu o incordare constantd care-mi zvicnegte pe
frunte". Aparenta uqurinfd cu care a fost elaborat, de pildd, Verdictul,
'tn noaptea de 22 spre 23, de la orele zece seara pin[ la gase dimineata,
dintr-un suflu", ascunde preparative indelungate, labirintice, con-
ditionate de o sumedenie de necunoscute exterioare qi interioare, plnA

la a se combina in formula fastA a "inspira$iei". Dominantd este o
permanentd stare de nelinigte, o agitafie nervoasd in care cuvintul

spaimd revine meneu, obsedant, fie in momente de hiperlucidd auto-

obsenrare, fie in transa 'tecreerii vietii de vis", cfnd simte "sus in
sfnga, in cap, o fldcdruie rece, temdtoare..., o for![ incordati". Truda
decantirii tuturor senzatiilor (intre care latenla eroticd se manifestd
exploziv) gi imaginilor conduce ea insiqi la r-evelafii cumplite: "in-

151

ANDREI CORBEA ALTER.ALTEREGO

spdimintitorul in ceea ce este pur gi simplu schematic". NicAieri n-a Istoria in libertate

reugit Kafka s6-gi sintetizeze mai bine condifia dec{t in ciudata poves- Pentm cititorul nostm, cunoqtinta cu traducerea rom6neasce
(apa{inind lui Dumitru Hincu) a romanului Winterspelf de Alfred
tire in care, fati in fatn cu Legea imuabili a pmpriei existente, omul Andersch (Ed. Univers, 1980) a constituit o veritabili surprizd, gi
adastd umilit gi chinuit la porfile ei ferecate, pentm ca, abia lnaintea aceasta inainte de toate deoarece gi-a vizut contrariat cligeul mental,
mortii, sd afle din gura neinduplecatului paznic cd "nimeni, in afari inevitabil simplifrcat gi simplificator, despre ceea ce credea a gti ci este
de tine, n-avea dreptul si intre aici, edci poarta asta era fdeuti numai gi nu este reprezentativ pentm literatura vest-germand actual6. Al-
pentm tine; acum plec, qi o incui". Supraomeneasca dorinti a desd- fred Andersch (1914-1980), Qi ca el mai sint un Wolfgang Koeppen,
virqirii, pe cane n-a sperat si o poati vreodatA atinge, i-a mistuit'tiala Arno Schmidt, Walter Jens etc., face parte dintre cei care, fdri si fi
omeneasci", fhrtr a-i fi oferit in schimb nici o certitudine, decit "sufe- atins weodati cotele de popularitate ale altor contemporani: Eliill,
rin{a cd trebuie mereu g[ incepi, cA ti-ai pierdut iluziile, ci ceva anume Grass, Siegfried Lenz, Peter Weiss, figuri "emblematice" ale mai sus
ar fi mai mult decit un inceput, sau mlcar un inceput...". amintitului cligeu, profileazd, nuanleaztr, intregesc prin opera lor o
epoci literard pini la a o definitiva qi chiar a o defini. Afirmafia nu e
Revenind pentru incd o clip[ la prezenta editie, nu credem a cituqi de putin gratuiti, dacd ne vom gindi qi numai la rolul jucat de
scddea cu nimic meritele iniliativei Editurii Univers dacd vom
declara deschis cd, in ceea ce ne privegte, am fi conceput-o altfel. Andersch la "ora zer",o" din 1945, - anul frziului siu debut -, cind a
Pe de o parte, ni s-a p[rut excesivi comprimarea a citeva volume
de corespondentd Ia cele doar o sutd de pagini, cite ni se ofertrin purces dintre primii, gi cu o nemirginiti sperantd in forta cuvlntului
scris, la reclddirea unei literaturi qi a unei spiritualitAfi aduse de
traducere din scrisorile c5.tre Milena, privilegiate aici, cdtre Felice, fascism la ruini. Entuziasmul dintii, materializatin revistele pe care
citre Ottla gi cltre ceilalti prieteni qi apropiali; n-ar fr fost poate de le-a scos, in participarea la constituirea fgimosului "Grup 47",1ntt-o
prisos un volum separat de corespondentd, c[ci semnificatia operei prezentd literari gi publicisticd sustinutA mai ales de iluzia ci leclia

epistolare a lui Kafka nu se suprapune intru totul peste cea a dictaturii qi a catastrofei va fi fost suficient[ pentru a deternina
jurnalului. Pe de alti parte, "paginile de jurnal" selectionate in volu-
construirea unei umanititi mai drepte, mai senine, ferite de pericolele
mul de fald reprezintd o uariantd, 'totundd", ce-i drept, insd doar o
variantd aJurnalului kafkian. Nu stlmim asupra motivafiilor elimi- pe care abia le cunoscuse, a cedat locul treptat, fati cu gocul noilor
ntrrii(fdrn semnele corespunzAtoare) a atitorinsemniri; am presupus constringeri gi limite impuse de o societate impermeabil[ la o reall

ci pasajelor mai aplsat biografice le-au fost preferate cele mai rele- schimbare, resemnirii gi scepticismului. A urmat retragerea sa volun-
tard intr-o pozitie marginali, dar nu mai pufin favorabild luciditdlii
vante pentru oper6. Daro asemenea categoric[ separare a domeniilor, angqjirii; pentru Alfred Andersch, bitnlia cu trecutul atit de prezent,
aparent pierdutd in aren6, n-a contenit pini in ultima clip6.
in cazul lui Kafka, este imposibilA, iar lipsa de consecven{d a pro-
cedirii din perspectiva supozitiei noastre este gi ea semnificativd. Romanul Winterspelt, publicat ln 1974, (al cincilea ln ordinea
Dealtfel, o incercare de a ataga traducerii jurnalului trimiteri bio-
grafice mai bogate gau mAcar un tabel cronologic cit de cit aminuntit marilor creatii epice ale lui Andersch, inaugurate in 1952 ar Circyle
libertd.(ii), pane a se preta lesne la o lecturi prin prisma propriilor
n-ar fi fost, credem, deloc inutil6. Tbaducerea textelor, vie, nuantati,
reugind aredatensiuneaoriginalului, ni s-apirut, in schimb, o reugitd 153
deplind (cu exceplia regretabilei erori de la pagina 182, de unde rezultd
cdFranz Kafka i-arfi citit"o pagini gijum[tate dintr-o nouA povestire"
lui A.I. Herzen, mort in 1870, dnd, de fapt, el citegte din Herzen).

L52

arHtsaFMplrd-1efd$iEapeeenfcsJiaieg9eieueaxppen.umtirrr"rjgrnpririmegsmtcuqeo,sd"oiseaucnarorur"cdu,tJrachluug(oedJ$iuttoclArenrIm,llcnuoect!f""ennnick",eDlnti"la$iadtsnda,al,api€itiununveiitnb,iTjndreeuu"gerutvc"tla"ssrlonn*ilndmfikmea,udccoibufotnsulidhcliitatmieirertleiocltre,-hegaienrdgi,gooGs"adieecaulrfoldibpuidatoestee,u-mrce"ieaftmnl"zlrdeiIceuripacsmr."uzrnoiraaai:td6nin"iai.gaimofmiaoui,o1t"ltt",utpcdarnmittsia"qtot-arorlpc'izeunina"mievaurngumns"iditnJi"nluatcoctiioita"nanrnreighr"it"sndf"-pntudnrtpa"oiuremiuuittipgpedil-uiuringlliirrprdeua"uuiurrbtltoapo""lruoii;it"emm,iip"trdiudnisuH*t-aroJoritaa"iipsi*ivi:eifiturt"um"i"i"o"?lmji"-a-oielrti"zir"2"erri""niii"r,iorti"-i"i-rn0)Jl"efidudt""ra,*"iutt"riiLai,tn":u"e"cc*tiidri."pnoulir"iaruiigotiei,"erit.,"de"v.tlirRotu;""i"aerfr1varr;rnteuerqscge"t;g"rfirbiitai"i"ci;nenp;,nlrnclulh;;""i?au*tmirhaainu*iu-;d,;ote""vlf"elrtilateeuer"ieati;aa;glo"Hsti;ild"c;lea"adu.i*[m;itlsrlm"gt,""eiL;acraJruoiihi;anhelcirirf;fenirrtaai"ilr,t"tdrmni"ii.1]licuotrtfz*ir""aaild"brTnnJlbgluiil-cu.flaet"moo,'"ooii,i"cirpz'.lnittee"iu-"iieg"rgi(,d*ongtlrrAiu"dauard"tai"c,lnn"oeei"+ei-lt.e""_,.,til condifie a naratiunii romanegti, paralelE gi inediti cu 'tstoria-

;;J;;d H:ilrtoasaaftgaeocfbiyndandcucoilmpo1raoeuerturmdieTmeislrliAaraooaeredtepmnb-zrcd,brtzesvlunauuieaeimsocigdcta,rlxmretedusrindiieeiinigniel,ieeatdni,maobaunadantmperiasisgalernsintneiuauiandedlalendr,aiuiltenriancrtdrem,iuraetuiaclfr,eetaldmenoeeid'lma.cserrweonKtriaedilrinc-ossauaiiesacaziiiceirttmlbncgaaleihuomtstitoo".i,anutateooen,emncieitgzrrnaanuea"piatrrir.tm4.1ntlz,ltegevsli,i""ibateiasiraitlideifpicoiett,u1uleso6.dalgcnein"t!ine,"oDii1a;odrt"p-nirrregaitiareiqaooeufoilrriziinrflci;"a,nlrru";uif;r_tlttnjfgti"iiigli;ui"irdlftlz)ap";uiirbd",ie"ataiiJaettu"p"_ttr-cpt"ea,J"a'";'ligielsopit.s*i4-"i"ied.ifi"e'ni"sir.idlum,"""hoc"ol.d"Jnai"neeirunti"et"ordBnttao-aiutal.""eeemu;"geor-"lea"iunpr*"tirtruroalfiriia""iacdflacnrmr.oalitgedoepriu"r.mrcres"ola-i;el"eu.aa";dpinIsautclntnetoirlucudav"vreuttlae",aa*lri?rauineictsrfa"luJis;ciGEi",i,tje-c;norco.".dp;a.arioc"ebior-itiiureiig"tcsjnlfi?oloig"-r;o,dsitiiad,"ovrrprnpriruirpam"i"rr"u"ooilursueit"rn"""iinr"tl"in_r,u"rnoard"id",arn"r,a-r"ie" naratiune" (echivalentA pentm Andersch cu "a arunca lasso-ul unei
intentii asupra unui obiect') intre finalitatea "de consum-' a unui sfory
let amen4iat cu detalii autobiografice gi adev[rata problemi a gcriitoru-

lui, aceea de a cuprinde irntre copertile unei cirli istoria "aga cum s-a
petrecut'', distanta este nemisuratd. Istoria, nu aqa cum este ea
cunoscutd din manuale, vasti, impersonali, in sezs unic, et istoria
tr6iti, induratA, lesituri de destine qi decizii individuale, expuse nu
doar actiunii unorlegi superioare, ci gi capriciului, intimpl[rii,liberu-
lui arbitru. ln Ciregele libertdlii, rememorind clipa in care a trecut
in liniile inamice, Andersch vorbea despre 'libertatea abgolutd"
resimtitd efectiv tntre momentul conceptului gi cel al implinirii

faptei, gi spatial in '!ara nimdnui'', peticul de p[mint situattntre cele

doui fronturi. Motivul, nelipsit, dar abstractizat in alte texte de
prozi ale sale, este nemijlocit incorporat in doul personaje din

Winterspelt: maioml Dincklage tqi cuceregte, vremelnic, libertatea,
prin planul glu temerar, sortit a nu fi niciodati implinit, iar fostul
emigrant Schefold, locuind intr-o cdsutd din "!ara nimdnuii'dintre
trangeele dugmane, gi-o pierde odati cu viata, dupi ce acceptd sd

apard 'bficial" dincolo de liniile de demarca$e. $i ce altceva dedt
asumarea prin literaturd a libertdfii fap de rigorismul istoriei "di-
nainte qtiute" poate si ingemne ideea lui Andersch despre "opera
narativi (ce) nu trebuie si impingi affit de departe fictiunea", fiindu-i

de-qjuns'Jocul de-a rizboiul la lada cu nisip'? "Cdci aceaste povestire
nu vrea doar si istoriseasc6 dacd gi cum maiorul Dincklage a izbutit
ori nu sd predea americanilor un batalion german cu aproape tot

efectivul de rizboi". Setei evenimentiale, linearitilii diacronice i se
subgtituie consistenta sectiunii sincrrnice, stop-cadru tntrc eveni-
mente gi unde, paradoxal, prin libertatea ei de migcare, literatura
este mai aproape de istorie dectt insdgi 'tstoria". Explicafia este

lnlocuite prin fn{elegere, sensul dedus din General al Particularu-

lui prin sensul indus al Generalului din Particular. Nu e de

mirare agadar cd in satul Winterspelt, acolo unde nu se intimpld
nimic, intrebdrile, gi mai putin rispunsurile grdbite, abrupte,

atotcunoscdtoare, lin loc de fapte. Ce I-a determinat pe Dincklage,

dupi ce ani de zile se conformage sistemului, sd proiecteze un aseme-

nea act de "trtrdare"; de ce KEthe Lenk, r[masd orfand tn urma

155

ANDREICORBEA EGO, ALTEN, ALTEREGO

bombardamentelor aliate, doregte a6t de puternic victoria celor care si cerceteze, sA compar€ gi, inleleglnd, sd decidi el insugi. ln fafa unui
asemenea cititor, Alfred Andersch a cigtigat pariul pin[ la cap6t.
i-au ucis plrintii; cind a inceput maiorul s6-gi desemneze arrrata a
c6rei unifor:ar[ o poartd prin pronumele.,ei" gi cite smdnunte, despre
care preferase si nu gtie, delinea despre crimele'1o/'; de ce comunistul
Hainstock a acceptat s6-I
qiute pe ofifer, in p,,orfeidgauliflaeprteuvluoiluc${ieaie";esdtauciad
ii lipsea 'baza de mase" gi cd nu respecta

americanii, refuzlnd prcpunerea lui Dincklage, o socotesc drept o Prouincia onr.ului
simpld dezertare sau drept un act de rezistenld anti-hitleristd deja
inutiJd pentru ei in acel gtadiu al rdzboiului; de ce, in final, mai presus
tdeertna{i'nigciac,edaa"rinintecronn6s"is, tdeinnttareleSgcithuerftorldstqai bmilaitiiord, itnrtiuremefdm,igprrae{iiuam"eixn-
complotul de la 20 iulie, instinctul terorist gi ura oarbd a un"i Riedel? Citim printre insemnirile anului 1960, cuprinse de Elias Canetti

Ce a urmat momentului fictiv Winterspilt se qtie din tratate qi ?n Prouincia omului, (volum de note gi aforisme transcrise din perioada

nimnoeacmsetorfdreiilddaeersprfdrrezpbueolteiu, tviaaarcfderisintnasroi[nmpflaruinnennjoluacnueelvleoasltulealiddilaeatcusul[tenarisfiolidpamrped..oa$pcotdisinsadlaue 1942-1972, pe cane Editura Univers ni-l oferd in remarcabila transpu-

nere romAneascd a lui Alexandru Al. $ahighian), o declaralie ciudatd,
aparent contradictorie: "Scriitor nu sint: nu gtiu s5. tac. Multi oameni
ins6, pe care nu-i cunosc, tac inliuntrul meu. Izbucnirile lor m[ fac
Andersch mai autenticd, mai adevdratd. citeodatA sd qiung scriitoy''. Nu poate fi, desigur, totuna cu ritualica

Citeva cuvinte despre construc$ia romanului. Ceea ce inilial formuld de captatia benevolentiae, pe carre acutul nostru relativism
zaivseacuaecritualteundeiinblizuacrreirriii:dmesiprreefecronlaflalngcraadfirea,re(vaiztieuxnteulu,di inproavpiroiun,-'
criticne-o semnaleazi ori de c:ite orimodestia autorilorpare si devind
excegivd., ergo (?) 'Jucat["; o cit de gumar6. familiarizare cu opera
yzuald tn cinematografie cobortnd in cercuri concentrice asupra locu- canettian[ reduce la absurd o asemenea "prozaicd" supozifie. CeI
distins ln
lui "faptei" qi indepdrHndu-se apoi in volute simetrice dup6 consu- Iiteraturd 1981 cu Premiul Nobel pentru literaturd a scris pu$in, - ca
marea ei), se dovedegte ulterior ca fdcind parte din strategiile apAsat
de propriu-zisd "fic$iune" un singur roman, Orbirea, gi trei
piese de teatru, - in compara$ie cu alli contemporani prceminenfi; a
semnificante utilizate de autor; alternanfa planurilor e menlt[ sd
sublinieze limitele fixe in care, volens-nolens, se desfdgoari jocul Iucrat mai bine de treizeci de ani la un gigantic proiect antropologic-
filosofie, parlial incheiat in 1959 qi publicat un an mai tirziu, (anul din
libertin al literaturii, compozilia textuald polifond ae noialii dispa-
rate, de mai mare sau mai micd intindere: relatdri de fapte, descrieri care dateazd mai sus citata stranie insemnare), sub titlul Ma.s se und
Macht (Masd gi putcrc). Prelunga ezitare de a da formi acelei "nevoi
de personqje, incunsiuni in trecut, comentarii ale autorului. Miza imperioase" a mirturisirii, care "a existat in mine...(gi) pe cane n-o voi
relativizdrii perspectivei unice a istoriei-cadm este perfect atinsd prin
fragmentarismul caleidoscopic al dispunerii elementelor gi figuriloa intelege niciodatd"igi afld,la Canetti, posibila cheie in insdqiinvestitia

plasate printr-o miqcare permanentd tn pozi{ii gi relalii diflrite unele existenliald cu care se confund[ gestul re-creator, descdtuqind "pute-

fald de celelalte,ln aga fel incit cititorul iqi pbate permite gd reconsti- rea ascunsl" a Spunerii gi nAzuind, orgolios, cdtre reunificarea'tntr-

tuie un eveniment sau un personaj din pluralitatea de unghiuri in care un acelagi cap" a Gindului init"d "asupra tutunrr lucruriloy'', pin6 la

tl risfrlnge textul. ln fond, cel stimulaf cltre investigafia-istoric! prin apogeul expresieipure a ldeii: "pornind de la spirit ginumai dela spirit
poate fi dobindit totul". Drama incepe odati. cu apdsdtoarea congtiinld
gi in libertatea literaturii este tocrrai acest cititor, ale cdrui sinoorite$ a condiliei 'tarnale", de nedep[qit decit fntr-o proiec$ie ideali, la
de gfndire autorul pare a le urma, stimulindu-l in fapt si contemple,
capdtul unei asceze sffrgind/culminind in Negalia suprem{, t{cerea.

156

ANDREI CORBEA ALTER. ALTER EGO

$Ispita reali a omului glnditor este de a amufi. Gindul dobindegte prin neazd", heracliteene, ca gi tezewa, deasemenea declarat[, fa$ de
amufire demnitatea suprem6: nu mai umlregte nimic. Nu
nimii, nu ee dilati. Gindul cane se inchide ln tdcere renunll -laoroprliiccee spiritele "care fac ordine", aflate, dupi el, in descendenta "glnditorului
atingere". Hdlderlin, Kleist, Robert Walser "erau ln atft de mare flrd vise", in ale cirui clasificeri, cutii gi sertare lucrurile "nu sint decit
mlsurd scriitorf', indt "au sfirgit sufocati", tn (auto[mpusd ticere;
fatd tn fap cu acegti'hartirL' ai creafiei, partialitatea destinului de mai vegtede" - l-a numit pe Aristotel. Dimpotrivn, o anume tehnici a
"scriito/'obignuit i se pare lui canetti, in ciuda veleitifilor de'liber- inscen6rii paradoxale pini la absurd, (practicati de Canetti, iat6, in
tate, spaiii lirgi qi invenfie", derizorie qi pentru sine inacceptabilA.
"Sint sltul de asemenea pretenfii sforiitoare de poet. Nu am ajuns chiar una din piesele sale de teatru, Die Befristnten, unde'lumea" se
nici mlcar sA fiu om cu adev[rat". '?rofesionalizarea" ln limitele unui cornpune din personaje ce-gi gtiu, chiar din clipa naqterii, data mortii),
"discurs" predetemina! agadar incapacitatea de a "ticea", de a-gi este investiti intru facilitarea unei altfel de cunoagteri, insubordonatd
domina'tocea", reclam6, in fragilul echilibru al crezului canettian, o logicii, relativizfirdu-i gi risturnindu-i regulile, gi, odat[ cu ele, dog-
compensafie pe cane doar "tA@rea" celorla$i qi propria identificare cu
mele structurante ale existenlei moderne. Datele esenfiale, - ti"te,
o umanitate a cirei coplegitoare complexitate gi-o insuqegte inves- moarte, trecut, viitor, libertate, religie, etc. - sint caleidoscopic redis-
Ei...de-scnind-o, i-o pot oferi. 'siecare om ar putea fi incitant,
tigind-o ba chiar gi de neinlocuit, dacd i-ar izbuti si agtearni pe hlrtie tribuite ln mereu refonrrulate "prcbleme": "un orag cu nume secrete
uimitor,
tot ce poartA lnl[untrul luij'. Asumindu-gi aceaste sareinA, aceaste de str'62i",. o sdrbdtoare anuali cfnd oamenii ar trebui si se lase,
'tzbucnire" a a6tor'teceri", Canetti se descoperd totugi ca fiind, iatd,
obligatoriu, furafi,'b comunitate in care totul se desfbqoard agtfel lneft
scriitor. nimeni nu ia cunogtinlA de moarte", o lume'in care oamenii ar trebui
O atesti insdgi "expedilia" in'tinutul de baqtind" al poetului, acea sd se opreascd la o anumitd virrte",'b societate ln care oamenii, in loc
"provincie a omului" ce se dovedegte a fi, de fapt, un imens continent si mdnfnce, rid", g.a., ln aga fel incit efectul nu poate fi dedt unul de
nec'unoscut. Preferinta pentru aforistici, pe care Canetti a practicat-o, "distanlare" fali de pmpria "lume", aparent cunoscut{, dar care acum,
in acest joc al unghiurilor de vedere, se demascd dureros tn fisurile gi
dupd propria mlrturisire, ca pe un'tentil]' aI libertdfii 9i sponta' vulnerabilititile ei: ea insdgi este, nu rnai putin dec{t celelalte, ciudatA,
neit6$i in indelunga confruntare cu materia eseului despre "masd gi ilogicA, "pe dos", o variantd intre atitea altele, precum geometria
puter€", este rnotivatA prin ceea ce dinsul numeqte "necesitatea unor euclidiand in infinitatea celor neeuclidiene. Morala devine, chiar gi
fAr[ voia ei, avertisment qi profetie; iluzia ordinii gi a stabilitdtii
propozi$ii izolate: ele lovesc intr-un unghi de incidentd mai abrupt; valorilor, a legitdtilor imuabile gi a inoemenirii fntr-o unicd variantd
lovesc qi se infing mai adinc; nu fbrd de a se incinge mai inainte pfulrd a desfigurfrii istoriei, tr6deaz6, dup[ Canetti, "teribila funddturi a
la incandescenp, iluminind pe de-a intregpl o patimtr care n-a fostlnci gfndirii noastre de acum", degi "tot ceea ce consemnezi mai contine
niciodatd pini acum rtzumatd astfel gi care nu se va mai intuneca totuqi un grdunte de speranti, oricit de mult s-ar fi niscut din dispe-
niciodatd pe deplin". ln spatele aceetei predilectii pentm rigoarea
tradilionala a formuldrii laconice gi pregnante se ascarnde insi nedi- raret'.
simuiata erezie fal5 de unidimensionalitatea aforismului clasic, cdru-
ia Canetti li opune modelul lui Lichtenberg, mai degqjat, mai sensibil S-a mai spus gi de c6tre a$ii cd temele canettiene sfnt, in fond,
Ia multiplele revelalii ale contingentului, ale experienlei directe. O pufine, ba chiar reductibile la o unicA obsesiel moartea. 'Auri moarbea
curiozitate vie, scomonitoare gi ireverenfioasl fatn de autoritarismul
oentinlelor definitive, gi mai ales deschiderea dubitativa citre nuanle fiecdruia ca pe propria moarte, a incheia odatA qi odatd pace cu toate,
numai cu moartea nu", igi propune autorul Orbirii ln plin rizboi, pe
ii coniacrA programatica opliune pentru acele "spirite cate ilumi-
care ll urmdregte cu onoare din exilul sdu londonez.Meditpazd chiar
158 Ia un roman, al c6rui erru qi-ar fixa drept lel mlrturisit dobindirea
nemuririi pentru oameni. Nu va reuqi si-l scrie niciodatA, cici i-a

devenit limpede, cu timpul, ci "astfel de convingeri...trebuie exprimate
nemijlocit qi ln toatd nuditatealoy''. Afostpoate impulsul deteminant

159

ANDREI CORBEA 'PRIN ALTrr SPRE SINE"

citre studiul asupra ??osei qiputerii,putere a c6rei cumpliti structurd
s-ar fi ndscrrt, crede Canetti, "din strddaniile frecdruia ln parte de a
abate moartea din preajma lui", dar qi, in reprezentirile ei cele mai
hidoase, din paranoia. Cu glndul la nebunia fascistd, identifici in
'tnchipuirra ci egti singurul sau dorinla de a fi singurul, singurul
printre legurL'o trisdturi comun[ gi definitorie pentru psihologia
paranoicului gi cea a "exponentului puterii extreme", - o boald in fafa
cdreia istoria nu pare a se fi imunizat, din moment ce'tnodelele" cele

mai infiordtoare, "planurile persane ale lui Cezar inaintea mor$ii sale,
care provin de la Alexandru, campania ruseasci a lui Hitler, incerclnd
s[-l intreacd pe Napoleon", au fost, in chipul cel mai nefericit pentru
omenire, "recuperate". Resemnat in a nu mai vedea in speranlele de
dupd rdzboi decit "amdgiri", Canetti ajunge s[-gi puni, pentru sine,

"problema fundamentald a oricdrei etici: trebuie oare spus oamenilor

c{t de rdi sint? Sau este mai bine s6-i lagi sd fie r6i in nevinovitia lor?

'R6spundul il vom gdsi in altd parte, acolo unde cel care a continuat,
("ca evreu", eublinieazd eI), sd glndeascd gi s[ scrie in limba germand,
anii celei mai ingrozitoare nebunii", iqi mo-
pistrtnd-o curat[ 'tn nbamenii de acolo igi vor ciuta in curlnd limba

tiveazi bizara decizie:
ce le-a fost furati gi schiloditn"; le-o va restitui "cu iubire qi re-

cunoqtinti, cu dobinzi qi r[sdobinzi". Exista aqadar ceva gi deasupra

acelui "rdu" car€, dezllntuit ln limba germand, pdrea totuna cu viata
inslgi, existi un legat salvator al puritntii spiritului, pe care scriitorul,

trlitor "mai departe pentm tmolai iqii.n..maletereuinssitnagnufer,",rlsilpupndzsdtrteoarziAn fala
lui lnsugi ca in fala celei
qi il

"datoreazd" tuturor celorlalti. Prototipurile ar putea fi, in subiectiva
opliune a lui Canetti, Goethe, la a cdrui lecturi "m[ cuprinde o stare

indescriptibil[ atit de plind de sperante cum nici o religie nu mi-ar
putea-o da", Kafka, odatA cu care "a p[truns ceva nou in lume, un sim!
mai exact pentru ambiguitatea ei, sim! neimperecheat insi cu ur6, ci

cu respect in fata vie!ii", dar gi Stendhal, Leonardo, Hobbes, Robert

Walser. "Rezistenta pe cane gindurile lor o trezesc este sindtoasd gi
fertil[".

Filologie clandeetini

in 1933, cind Hitler a preluat puterea in Gerrnania, Victor Klem-
perer, de 13 ani titular al catedrei de romanisticd a Universitilii
Tbhnice Dresda, autor cunoscut gi respectat al mai multor lucrdri
despre Montesquieu, despre proza francezd modernl gi al unei istorii
a literaturii franceze in cinci volume, se pregitea s6-gi tipireascd o
noui carte, rnodul muncii mai multor ani, consacratn imaginii Frantei
in literatura germand. Dramaticele desfdgurlri politice nu pireau si-l
afectnze pe profesor, convins atunci cA in afara unei wemelnice victorii
reactionare nimic nu se schirnbase gi nici nu se putea schimba in
Germania. Dar foarte curind evenimentele il vor readuce la realitate
pe profesorul Klemperer qi, cu el, pe to$ cei care priviseri cu indife-

rentd gi superioarA detagare agitatia nazieti. Loviturile vor veni una
dup[ alta: manuscrisul ii va fr unanim respins, va urrna peste citeva
luni indep{rtarea de la cabedr6 din motive rasiale, interdiclia de a
publica, de a folosi bibliotecile publice, evacuarea din propria casd gi
confiscarea bibliotecii personale, angajarea fbrtatn ca mdtur6tor de

stradl gi apoi muncitor necalificat intr-o fabric6. Tbtul pe fondul

perchezifiilor, anchetelor, interogatoriilor Gestapoului, pe fondul per-
manentei ameninliri a laglrului de concentrare.

Este aproape miraculoasd supravietuirea, fizicl gi moral6, in

urma unei asemenea experienfe-limiti, c[ci eroul ei se afla printre cei

mai putin pregdtiti s[-i facl fat6. Crescut ca filolog in atmosfera

"izolationistA" a sfirgitului de secol XD(, orbit de iluzia victoriei defini-
tive a idealurilor desprre care le vorbea studentilor ln prelegerile sale
despre enciclopedigti, prea adincit in cotloanele disciplinei pentru a
inregistra gi seismele prezentului, Victor Klemperer s-a gdsit deodatA
singur in plini explozie a irafionalitnlii, a neomeniei bestiale, a terorii.

Rafinamentul torturii Ia care l-a supus regimul, pe el gi pe a\i

intelectuali, a intrecut orice lnchipuire: i-a interzis contactul cu cdrtile,

163

ANDREI CORBEA EGO. ALTER. ALTER EGO

a incercat s{-l distrugA in insdgi conditia sa de intelectual. Lipsit de sfirgit rizboiul, cind s-a lntors in l)resda mutilatd de bombardamente,
lecturile sale favorite, din care adeseori cita despre victoria definitivd filologul, rechemat la catedr[, qi-a reluat lecturile gi cursurile sale
a umanitfrtii, fiiologul, redus ca individ la neputinld, constr{ns si nu
eiteascA nimic inafara maculaturii oficiale, gi-a glsit punctul de spri- despre secolul XVIII francez. Dar perspectiva asupra realititii, a
istoriei qi a propriului siu rol in aceastd istorie era acum alta. Iar
jin, premisa victoriei sale rnorale in confruntanea cu apocalipticul
rnecani.sm al persecufiei naziste ln instrgi facultatea umand de a aceaste earte, pe care a finut s-o publice inaintea celei care igi agtepta
rindul din 1933, a insemnat chez[qia angajlrii manifeste ln lupta
rationa, de a reflecta critic, de a polerniza "clandestin", in t{cere, eu pentru raliune a filologului care gi-a in{eles menirea abia in "clan-
regimul. Ca teren al ofensivei sale a ales domeniul predilect ai profesi- destinitate".
unii cdreia de aproape 35 de ani i se dedicase: limba; rezultatul acestor
ani de filologie "clandestin[", practicatd pe un notes cu grijd ascuns
(descoperirea lui ar fi insemnat lagdrul gi moarbea) il reprezintA cartea
publicatd imediat dup[ rlzboi, gi reluati in mai multe edifii.

LTI (Lingua Tbrtii Imperii) este un studiu filologic de o facturd. cu
totul deosebiti, gi aceasta nu doar pentru cd lipsesc referin{eie biblio-
grafice, iar observatiile de specialitate se intrepitrund cu amintiri gi
cu pagini de jurnal. "N-a fost un lux prea mare, n-a fost egoism,

rnetragerea ln gtiinp gi ocolirea politicii" - se intreabi filologul exa-
minind retrospectiv perioada dinaintea lui 1933? Cercetind limba

celui de-al treilea Reich, Victor Klemperer deplgea nivelul pasivitdlii

gi resemnlrii; gi nu doar curiozitatea specialistului fat[ de singurul

material de lecturd ce-l putea nestingherit folosi, ci gi treptata trezire
a congtiin{ei sale de apirdtor, predestinat de profesiunea sa, al unor
valori c[lcate ln picioare, reprezintd motivatia substantiald a cArfii.
Disecind limba, Klemperer disecA gi demascd sistemul. O limbd sdra-
c[, falsifidnd gi remodelind in chip monstruos, denaturind concepte qi
nofiuni, intrebuinfind cligee pini la satura$ie, este imaginea fideld gi
totodatd "otrava" secretd. a unui regim de factura celui instaurat de
Hitler. Anestezierea personalititii umane prin sugeetionarca maselor,
printr-o demagogie de esenlA misticd, erau arme efrciente in arsenalul

nazist; idealului umanist al clarititii i-au substituit nebulozitatea

unui linnbqi "de prizonieri", antiintelectual gi antirational, anihilarea
virtuiilor creatoare ale limbii prin incorsetarea in tipare controlate de
oficinele de propagandd. Puterea de distrugere spirituall a hitleris-
mului se exercitd gi dincolo de nivelul limbii, ln pretenlia odioasl de
Bubordonar€ a culturii gi literaturii germane'tdealurilot'' regimului.

Victor Klemperer a reugit, datoritA unor imprejurlri norocoase, sA

supraviefuiasc6, qi a reugit totodatd s[-gi salveze gi notesul. Cind s-a

164

Minima moralia EGO, ALTER. ALTER EGO

pentru el, poate prea insistent gi apdsat pentru gUstul lui, Alexandru
Paleologu), mu$umindu-se doar cu remarca imunizantd cA ,brice
gfndire, fie cit de negativi in efectele ei asupra unei alteia de care se
lovegte, este pozitivd
t6". Important mi se aptaurneciincsidndfaepntudsl ccuitdZadriinfotnpool,in,ttenltiegleencltduarloublucsu-

atitudine caragiale", traduce la noi poate mai explicit decit orice alt
teoretician maleccoannsisumbuslt,adnetisaclrities Fmi adiiatlierzcituiceinddinettraeliucudletu$idcoaqriacrdieticlaa
Oricit ar plrea de ciudat, conceptul de "criticd literard" tine gi Frankfurt,

astezi incd de ceea ce Paul Zarifopol numea'tegistrul iderlor gingaqe". culturii, dintre crealie gi ceea ce Adorno, ca gi Zarifopol dealtfel, a
numit'hegativitate". In fildrnicia pudibondi a "apostolilor educatori
$i aceasta in primul rind deoarece pentru limbajul comun stdruie cu de anume specie" ocupali peste mdsurd s[,,pozitiveze', qi sd,tdeali-
obstinalie o impreciziune terminologicd, de care gcoala nu se sinchi- zeze" arice literaturi in'tnodele de bund purtare',, el a intrevdzut cu
segte, qi care, in ciuda efortului intirziat al unora de a o risipi - efort
o rarf acuitate gestul dogmatic alergic la negativitatea esenliald a
contrabalansat de sirguinla altora de a o cultiva - ia de timpuriu crealiei cu adevdrat valorcase, cea cane in universul ei ofer6 o alter-
chipul comod gi vindicativ al cligeelor convenabile. Substantivul "cri-
mnautliav{rereaalliutSi fAii,doprrenforg, uarpinnodaope'loinstirbaidliuecltiibbeilria:re,."\il(ainstrn-iochcteliesbt,rdwfoirrd-
ticd" vine, desigur, de la verbul a critica, totuna cu a dezvdlui (cu sau
fdr[ bun6voin!6) Iipsurile gi defectele; rezultA de aici, cu o logicd
jedoch dadurch dass es erscheint, versprochen"). Nu mai pufin, intr-o
"impecabill", cd nici critica literar6 nu s-ar putea indeletnici cu alt- epoci tulbure a "apetitului de autoritate',, tot el a in(eles ca nimeni
ceva, de vreme ce "critici" literatura, dec{t cu deseoperirea lipsurilor
gi defectelor acesteia. PlnA la imaginea criticului literar drcotaq, cel altul pmvocarea f6!ig[ pe care suveranitatea criticului cultivind '1i-
bertatea gi adevdrul" o adreseazd implicit'toinfei impulsive" qi agre-
care, pentru a-gi legitima un statut de favoare nemeritat in absenta sive, stupiditelii primitive gi lenege. "sd distingi fenomenele qi sa t"

creafiei se afl6 in pennanentA goantr dup6 asemenea defecte, reale sau descrii cu bdgare de seaml, si precizezi prudent...asemenea iucrdri

inventate, nu mai e decit un pas. La ce bun aceaste ("ccuritvicindolvitaetrdarodtn" o-- rilSiltalq c:1mult
se intreabd destule'toci din public", dintre care
ideile altfel decit
timp, dau deseori concluzii negative, desfac Ai leagd
cum sunt obignuit legate qi poate
cen$i') nu puline "autorizate", gi aceasta dupl ce au decis, dup[ multe - ceea ce-i mai
- dau impresia cd, operalia nu se poate sffrgi niciodatd. De aceea ori
indoieli qi deliberdri, cd totugi literatura e bun6 la ceva - "toleratf" de de cite ori omul neglnditor se lovegte din greqald de sfera gfndirii
gcrii.tori gi "ignoratd" de cititori, ocupalie "parazitard" gi rnai ales curate, el se sup[ri, fiindca simte acolo ceva care nu-i este de folos
"destrue.tiv6" in raport cu efortul prin excelente "constructit''al litera-
imediat, ceva foarte strdin qi prin urrnare duqman...El vede atunci in
turii?
frI"natatpiel"rerinxoaenfmoernptdtldanrisutpaneruenmtdraeui uncreegeleimanfucde,rictadritiignciassetlrmu6iinnZadat,riidfnoatprr-oguli nipnodmaeteosmtfriueccnottinbsgiilrddee"u.-
L-am pomenit nu infmpldtor pe Paul Zarifopol, cel care atrdgea

atenfia fbr[ sA se ingele cd'tnutilitatea criticii este un loc comun vegnic
improspdtat", gi a cdrui consewenld criticistA a fost taxati, mai cu
veghea ratiunii, pentru disponibilitatea ei de a inlocui gi prelua in
seaml dintrun anume sens, drept'frondd iresponsabild, paradox cazul extrem, atunci cind cultura, golitd de orice conginut umanist qi

ieftin, irespect al valorilor absolute, stearpd logicd, etc." Nu cred cd, autonom, devine un simplu instrument al puterii oarbe (in anariza pe

tntre aqa-zigi "constmctori" gi "negatorii" Ior, pe Zarifopoll-a afectat eare o consacrd. fenomenului, Adorno se raporteazd la concretul tragic

irntr-adevir situarea sa in cea de-a doua categorie, qi ca dovadi nu s'a al-"erei'' naziste), intregul potenlial semnihcadv gi funclional al aces-

striduitniciodatisiconvingi cuorice pref de contrariu, (cum a fEcut-o teia, de a oferi singura alternativi lucidd gipozitiud.. ociate mai mult

166

@ --l virahrl critic, cel ciruia ii ramine mingfierea "gfndirii lucide": "ratio'

se verifici obsenratia lui Alexandru Paleologu, dupi care, "printre tifu.J;iol;.;i;"-";i*plt*t;rfe;"udfif,-il.4o"ii.""t-"tsiond"tfieercilaaaiutlis*Fier,ear"d^a.i"ct,t;auclctei"Hde,,,ii"ted*ldneaoildniiaiodclicanrcrilcrtraeiarPaimtogaaeialeettraiooegdll;uo-ipcacgedilude", sntddoo:eernsilnipindfurieicena,elaPaTrlmaae\ruadmal od$ZordeadVurruiygiflaooainptdinuoneoli)d--i''
confuzii, erori gi insolentd' de tot felul, criticismul practicat de Zai-
fopol postuleazi de fapt adevdrul "existent dar greu discernabil". A'-d'ir;i;a;n;;M;earino. prirneqte, inafiara acestorminime (maxime) prefer si
"Scepticismul in aceaste acceplie e totuqi mai mult o tehnici avalidirii ma
m[ consider orice altceva decit "critic literay'"
dedt o argumentare aincertitudinii, dupd cum pentnr artA critica e...o
tehnici a admirafiei, negatia fiind doar un efect subsidiat de necesari
profilaxie. Scepticism qi criticism, mai exact criticism pur gi simplu:
termenul acesta exprimA o functie pozitivi qi indispensabili a cu-

noagterii gi a culturiil'.

F[ri indoiali ci, dincolo de suspiciunea cronicd, din fericire rare-

ori ofensivi (nu din senin ins6, aga cum s-a infmplat dnd un poet mai
pulin inspirat ln ultima vneme a decretat spiritul voltairian, criticist
gi rationalist, 'Jeg pe sandaua lui Dionysos"), fate de care are la
lndemini destule resorturi, chiar gi institutionale, in m[surd sd o
aprere, critico litemtrt iqipoate vedea liniqtitl de, aqa cum li recomanda
Wellek, etudiul evaluativ al operelor literare. E posibil de aceea ca, din
perspectiva imperativelor actuale cane au concurat la forrrularea

temei de meditalie propuse noud, digresiunea pe care mi-am permis-o

sA fi fost cam lung6. Continui s[ sper ins6 ctr nu gi inutiln, in mdsura
in care trimite c6tre un reper calitativ mai pulin aleatoriu intr-un
domeniu in care, oricit de "gingag[" ar fi la rindul ei problema,limitele
pmfesionalititii sint destul de neclar definite. E simptomatic faptul
c6 "nemultumifii" se pling mai rar de cei care se cred indrepteliti sd-gi
spun6 "critici literarl'doar pentru ci se ocrrp[ de comentarea (recen-
zarea) c6rfilor, cei mai dispuqi a se devota unora "ca agenturd de

propagandh gi adulafie" gi impiicit, a-i cenzura implacabil pe alfii. 'tn

zona cea mai de jos a foiletonului", acolo unde, spunea Zarifopol, "se
ceartd oamenii cu deosebitA vioiciune pe'tema originalit6lii,..se con-
stituie dogma elegan{ei uqoarle, a inspiratiilor subite, a talentelor
sAltArele", acolo "criticii" sfurt inofensivi gi pot fr ldsati in pace. Su-
pdritoare gi incomodi devine abia atitud.inea demn6.. hrdnitA de
gestul critic ongqnar al intelectualitdlii autentice, ce'lresupune ela-
borare inceatA, (gi) se dezvolt6 capricios gi greu" (Paul Zarifopol), ce
'!nu poate fi nici reduclionism, nici preferinli exclusivisti,..(ci), dim-
potriv6, in{elegere, aprofundare, privire sporitoare, agadar admirafie,
nu extaziere" (Alexandru Paleologu); orice altceva decit "idolii pie{ei"
poate constitui domeniul 'lucrurilor realmente sfinte" pentnr ade-

16E

$eoala de Ia Konstanz ALTEREGO

acdnlea"toolrroiiizgocdinitgtrueel Kdooegnasrg-attaerp;"rt,acrreo-""_rcilus"cta#"re;L_m;;i;"-;a#mialiein;.s;alom;liitlin;poulralirnrduietl lc,ee"cl.teu*ir,ddi._i,ndtrei find pe fundalul Alpilor gi a marelui lac zidurile oragului medieval
iiliffpuiri ndscocite de ,bchii fnfloritor, intemeiat inci pe wemea romanilor, sub domnia impera-
torului Constantius Chlorus, devenit curind regedintn episcopali
cind, aflat in sara u'cnoeianTsdiuiintrt'ttm;a;iimilf"lt;o"#;t."to;;_";pir;or;lte;"f"fsirui;da;i;ct;eilc,ah,l'eiJarR"#deip*nu,,bcstliip,c"aii (pentru o diocezi ce a proteguit doui dintre cele mai de seami centrre

ff :??}",ft ale culturii germane timpurii, mlnistirile de la Reichenau gi St.
li*;*lrulifr;;#;vccpgleoouanrntrpcs*(turgii.deritcegfsduureianlc;bitnaeiilliaAnpc;e;adtrd;trirnm[e-u:tazru-daccdrmitn:eHdd'cLvogiu.uicdr",aeeogt,a.o";srrt";eiu.,;",r;TiJiin"i-il:go-H.fiidl*i"ii"itl:iii";ll"ii;"lliu;i"""T.n;r,i*tn,hefo-;vfu;"ied;nrrectutaubriJiae.n,,leutrnpeutisreternalnaioslbpb#iuognrndcuudt*i"trs":ie:o,, Gallen), in 1192 'brag imperial" gi popas preferat al lui Friedrich I.
uJ;;;r;i "spBpdaftoeeeocdsendnttadsetthtrrtnoiouuonsrataeecorneeiarnei,c,,trtbopiasniapLn{er6cuhegfariedottaieretnreaneirdcvntaioeutetcmrcizpsnie-zeaespilr*"l'pecip"caedl.aeus"Cfsti_-reia".n"lr-icrrdg"'r4rJ,i;?ipi.'v;;";a'i.l"i#il;if-kf't;"iuq#li?o"li'ti"inmos"dtctrcu,e,uarqorrtpriiJd.ilenei"lrrJatsr;Rtp_e;c#:ieoxdnTJ#ciruslmtiletitflvoetiatasorTnetie"ec{"lireema,1drime"irbipn"sieei.r"ep#nportrttoponi"esnfraiuindidaereeeau,
.irX::"#';Tfrlr" doar la figurat' o -i'a "*u*; i"tii"l[l'"u*" Barbarossa; a vedea cu ochii gi a c6lca pe locurile unde s-a consumat
"r*il:*;"l*iempeasslmivtnarier{aei-glbupeacideelzaunti{muperit'meeadari,gndfipeldimisnmce*etai'rdmecMamhttinreni;oili;ccrnuiceetlzc$trnu:cic:p:iuo,vriTeinn;r_:ea"v,iT*eligEitqnrrLingfigFinTot""'"tne'",;*a"?n;"ilA1rte"i"J"T"di"ia";riitito'""elu];iirl,l""-i1"oJa;o.;i'i"ea'o""1.rq.i,t1"sui"anufra"fudpriioir,"'apoKdcvme1aooennag1,o?sthipHunt;eaaun;a#nrtaetzzefri',efiq,ilsnuipedtsrreto-irnoiaaevtlceatea--- unul din actele finale ale Evului Mediu, faimosul conciliu ecumenic
170 desfigurat aici lntre 1414 qi 1418,Ia care, aminunt semnificativ, au
fost de fa!6 gi delegali moldoveni trimigi de Alexandru cel Bun, gi
printre ale c6rui decizii s-a numdrat gi nefericita condamnare Ia ardene

pe ru& executat5 chiar in Konstanz, a lui Jan Hus, mi se pirea un alt
motiv suficient pentm a justifica indestul efortul gi incomoditntile
prevdzute penbrr clldtorie. $i, se cuvine s-o mdrturisesc asum, intere-
sul meu turistic Ai (indriznesc s-o spun) intelectual pentnr l(onstanz
fusese degteptat cu dtiva ani in urcr6, in wemea studen$iei, dnd imi
cdzuse ln mind un volumaq ln fornat de buzunar, cu titlul putin
obignuitlsfori,a literafi. ca pnouom,ne; autorul se numea Hans Robert
Jauss, gi, potrivit notei biobibliografice, funcliona ca profesor la Uni-

versitatea din I(onstanz.
Spuneam cd surpriza din gara Miindren constituise doar inceputul

unui gir intreg de retuguri pe care a trebuit si le aplic treptat imaginii

mai mult sau mai putin 'tdeale", - oricum, inventatd, prefabricatA
acasd din ce{i gi her$ - despre ce ar fi trebuit si vdd, sd simt gi sd

sunosc pe paruursul acestei celetorii. Bunioarl peisqjul alpin, pe care
contam ca o consolare bine meritati pentru ritmul gffiit qi obosit
(neobignuil repet) al trenurilor, s-a dovedit cu mult mai domestic dedt
tn indripuirile mele hrinite de ilustrata elvetian[, transformlndu-se,
cu cit ne apropiam de Konstanz, in veritabil Ees, ici gi colo mtur{it de
vreo colini izolati; munfii se ghiceau doar undeva, ln zar€, fdgnduind

si reapari ln ipoteza continudrii drumului mai departe, spre Ro-

manshorn, tn Elvefia. Miarta gard, nedrept de mesdrini pentru un
adevfuat "capit de !ar6" dincolo de care lncepe Confederalia Can-
toanelor qi spre ciane, am aflat mai 6rziu, se tndreaptd totugi zilnic gi
dte un vagon direct de la Berlin gi driar de 1a... Paris, prefigureazl
dimeneiunile modeste ale unui orag pmvincial, aparent lmptrcat an
conditia sa marginali impusi lui de mai bine de patru sute de ani

t7L

B(pcooinrnadat,ppAaerutdese,tprMiseitai,rpeferlinuntidruDmuocaveiretdimrezeBirunaidc"eddn.d)er.ureFitze"ie,rniprrdionitsesg;ttraia;n,ltlidua,'rtuf"uies-meisiie.Jpiontc"oor-' ALTER.ALTEREGO
satg de-a lungul atitor veacuri sint atent ingrl;iie gi s_iu pis"t*ria"-t
cfinlreair bine decit in alte locuri: Domul aauna ain secolul al kilometri a unei piduri tinere. De partea cealaltI, la cap[tul liniei, mi
mult mai rnindetire dominicani. in care rnai tirziu s-a nAscut aflu fali in fald cu o clldire de o formd bizard, schelet metalic imbr6cat
ln sticl6, asimetric[, vopsitd in abuz de albastnr, roqu gi galben gi
xl-lea, vechea
acoperiird in trepte o considerabild suprafalA ce coboard pinl la malul
nbdpPlc$oueaorrtin*nmsctfebtaeiid"arnlpeerroddieaazeiifntez,aeaeeppcrepusotyupeintJnlialsnianctodncrd,ru6aciaHqintud-vevueaiesasiafenn.jiicacat(seatoUlttlalaouialgtllriiriaumfeartaronrdulnaX,adltstnaiirrecrivttiezrjia-atanbljebdtoiaaEesilil,utlvagacregcrullaigt[iiiics,nviiehrdia$iceiate"iiatnurieapcv"aicicetaa"ilottt"nrcme;e"aacaapspeei*r*fipf"uaiJi"."l'pe*".gi*a,"iuurutaut*"p"a*aiop"tr*a^t'ap""sti*tor""t"u"*iea"er,* lacului. M-am obiqnuit cu aceast& arhitecturd a functionalitdfii uma'
iin1iratnvanopbcnginvpmaesaucraioteileeteznremttpe,eeiirnoce.nostejeiehlrerlulteaeorbiaoeeifxap:tiolitlrneaspacp,tcizestp{zrcausi,uooltiaifzaiernotuscotcllrtanca,rrun,rtcaueaipezeolo{itinusmvplutele,rcprdlluoiaaoancaonvotereesvmddq_cfiomuaisluct'ciaieuadingurtitceuhnpgeofruvletureuwiel'alideidIrnuoimmniiisncaasissrnoifliiaa-hctnelbnmeuttmosanpaitirerltn,lnneticuldtleuaoidfilletiznmiahgsisedsccre,ataunscedtemii.dopieeaanecriueaa,mnatedbrtltauinfrsazeig,vcnaicnnnelee[nsiuteudesteaoi'dml,6eiaiaiitalpnncgiuivedfcpbseptoifruelmazcdzecaudatgoniffiia6lidlisr6iseinireiasda.ciitsgttariqh-animr!oa-nnufsaucoebai-iadappb6iuntzamfuaurare'ri,eaeen,renenisrrei}gtaedumneiset{eim(nahrl,eciiaiftiiasanettveupatrnaogcpeuaeazigritmtlraitdtum-ca6lplitirriaczLzaehiiaeitrepeHmit"iilin'uacnugstocrsiepnimsa-uiantXmltteuluecirtrrlrtdteuibourotaooipsveeeai,gcnnlr,avauntu"linHrtistcbictlndursir[nsiraeuaipelidietmutreu.vdnraisidrxcvrlcefn*;ioppii""aaecrilr;izrecir""eG,agr"tan;ee"."eett,;iucqetiliai'e".ou-",oeL'iz-ri,tt,*t"*a'"agu*utrr"irwa;irlarrtUc-in"prioen;eriilai"iarg"."ogci*rt,p"ri"tlta*u""irsritoriluir"ren*#*g"*aleus",itotom""u-qaprsnupu"l*afi"lacoritt""gpr"aiAu"nrrrqtrgl'.-tita.*-"*oi"- nizate prin cuLoare (analogia cu Centre Pompidnu de la Paris nu e
lrytA'ul*tob*udzlul deplasati) gi o gfsesc infinit mai suportabil[ in comparalie cu cenuqiul
ce mtr dmuacei mlaulUt nsaivuemrsaitiapte"dFep"i;g;e;g;tSe "re;p;e;d"e limita betonului turnat in masive paraleiipipede, ca Ia noua universitate din
i"ai"e Bochuna, bunAoari; cu atit mai mult aici qi acum, la Konstanz, unde,
p9.o*: de pe platoul intr6rii principale in Alma Mater, ajung pentnr intiia
oard sd" sesizez peisajul col$uros al Alpilnr reflectat de deparbe de
oryo:nl_st*rruyitseteln,.u$lntim,,qeile_dduecpe6nii,ceditsrpaavreensinearzndtunseucbiumrebaiilelucnugci adseedallibvea, azurul apelor Constantiei. Intuiesc oricxtm c[ subita mea receptivitate
fafd de decorul natural ignorat cu pulini vreme inainte nu este
t72 intimplitoare qi incep si in{eleg de ce proiectanlii acestui ansamblu

arhitectonic nu l-au conceput decit inafara gi departe de oragul vechi,
intr-o izolare ale cirei merite covirgesc dezavantajele. O euforizantl

explozie de tinerele impregneaz[ atrnosfera pe care o respirl, in
exterior qi interior, aceasti a doua cetate purtind numele de Konstanz;
o simt mai autentied, mai vie, rnai eferrrescentd qi intelectualiceqte
incomparabil mai pmductivi decit cealalt[, incremenitd parcd de
blestemul "pddurii adonrnite". Nu e de mirare c[, drn 1966 incoace, de
cind a fost infiinfatdo f,errnentul schimbdrii a constituit elementul de
permanenliinjurul ciruia a gravitatintreaga existenti de pind acum
a UniversitAlii: de la reforma structural[ a institutiilor academice,

experimentatd aici in prernierd in Republica Federali gi pinl la

"democratizarea" uriaqei biblioteci, r[spinditd pe qase etaje, in care
fiecare cititor iqi poate alege singur, sub control cornputerizat, cartea
dorit[ din raft, de la ini{ierea a ceea ce azi reprezintd o admirabild
alternativd teatral[ studenleasci la spectacolele Tbatrului Municipal
gi pine la ponderea electorald de stf,nga pe care a marcat-o tot mai
vizibil populafia de studenli gi profesori in tradilionalul fiefconserya-

tor de aici.
Tbate acestea gi incd multe altele le-am aflat pe parcursul celor

doutr sdptimini petrecute in cotidianul "gcolii de la Konstanz", cum s'a
numit inc[ de la inceputul anilor '70 gnrpul constituit ln jurul a ciliva
profesori de aici: Hans Robert Jauss, Wolfgang Iser, Jurij Striedter'
Wolfgang Preisendanz, grup care a afinnat gi a impus ln studiile de

173

AI.IDREICONBEA Lecturi fV

rpecialitate o noua direc$ie de cercetare orprins! in aga-zisa "estetice Ra[iunea gi ra[iunile
Se cuvine si mlrturisesc din capul locului ctr am citit tulbur6-
a receptdrii". (Cu profesorul Jauss md afla-t in corespondenli din
toarea confesiune (tulburdtoare in pofida ironieijucauge gi a afigatei
1973, dnd ii trimisesem un exemplar din revista studenleasci in care bune dispozilii) a lui Paul Georgescu dinvlrstele rafiu.nii cu gfndrrl la
i-am tradus dteva fragmente dtn Istoria literard, ea pnouocott, dupi
gane, su un alt prilej, ne cunoscusem qi personal, pe "teren neutru'). un nu r"ai p"jin tulburdtor personaj din ultimul roman al lui Marin
Preda. un personaj cu o aur6 de dramatism abia disimulata in spatele
Nu eete acum cazul sd intnr in detaliile acestui prea scurt sejur unei perpetue jovialit{i destins-sarcastice, dind sugestia cd "putea
rlspunde la orice intrebare...in acei ani cind de pretutindeni r6slreau
universitar; despre concepfia asupra preddrii literaturii, despre cur- semne de intrebare". Fostul utecist in ilegalitate Ioan Micu, arestat
surile gi seminarele la carne i-am asietat pe Hans Robert Jauss (Intro- atunci, bltut de Sigpranli, aflat la un pas de moarte, se vede confrun-
duete tn tooria rceptdrii gi, impreun[ crr J. Mittelettasa, Hermnneu-
firn lihrwrt, gi fiIo soficd.) gi Wolfgang Ieer (I maginorul, impreund cu J. tat in anii imediat urm[tori cuceririi puterii cu o nelndurltoare
Andercgg), despre programul de specializare postuniversitari, despre
colocviile qtiintifrce bilunare, la care l-am putut asculta pe profesorul dilem[; intre a se impotrivi gi a accepta siluirea idealurilor pentru care
genevez Lucien Ddllenbach, voi reveni pe larg poate altidat5. Dincolo
de asemenea am[nunte, ceea ce trebuie lnsd consemnat neapdrat in suferise cu pulini vreme inainte, el alege, cu bund credint6,-dar qi cu
finalul acestei lncerciri bilanfiere, qi ceea ce se imprimd deindati pe luciditatea,te ite bine itttelectualului, caleaagteptd'rii, gi,inlipsa unei
retina memoriei oricdrui nou venit, indiferent cft de vremelnici i-ar fr acliuni pentru care, credea el, nu venise incd momentul, tactica
"miculuidiavoll', ce procedeaz6 intr-un anume fel qi in acelaqi timp
fost gederea acolo - iar nou venifii se transfomrd cu timpul ln figuri face cu ochiul, cd trebuie si se in{eleagn altfel. Solulia nu s-a dovedit
mai comodl decit alternativele extreme, cdci pinl la urm6, ea a qi fost
obiqnuite, cdci nimeni nu rezistd tentatiei de a reveni micar o datd in redus[ la una dintre acestea (Paul Georgescu: "Probabil cd pentru unii
mijlocul'gcolii de la Konstanz" - rdmine inconfundabila atmosferi de am fost dogmatic, pentru allii liberalist''), iar concesiile au fost jude'
comunitate intelectuald, de mic[ "republicd a literelot'', in care auto- cate in valoarea lor absoluti, ca simple qi oricum vinovate concesii.
ritatea magigtrilor nu se poate lntemeia decit pe meneu stimulata
iniliativl a discipolilor, in carc seriozitatea concentratd qi metodicd a Mai ales din perspectiva global[ asupra a tot ce s-a intimplat in (totugi)
lucrului bine ficrrt se completeazd cu indrdzneala speculativd, inalta "obsedantul deceniu", drama de atunci, cea a optiunii, devine azi o

tensiune a argumentatiei teoretice cu practica aplicativ[ congtiincioa- drarnd a explicitdrii: dac[ pentru unii "supravietuirea" otunci irr-
sl, unde deechiderea novatoar€, antidogmatismul gi mai ales sincera
disponibilitate la dialogul cu alte puncte de vedere fac parte dintr-o seamni ocurn un fatal compromis, iar dac{ orice compromis de atunci,
nescrise tabl6 de valori morale ale indeletnicirii su qtiinta. Acolo, Ia
Konstanz, am lnleles mai bine gi mai profund ce poate gi ce trebuie sd chiar gi unul comis din profunde raliuni interioare ("Sint obligat si fac

fie o Univereitate, acolo am vizut pe viu ce inseamnd gi cum func- t75
fioneazi efectiv o gcoali a deprovincializirii spiritului, o gcoald a ideii

de $coall.

ANDREI CORBEA lns6 ci proiectele adevirate din'binunata" vard a lui'44 trebuiau,
Au inleles gi s-au supus' cu convingerea
orice numai ei nu fiu arestat gi b[tut. Asta am putut-o suporta din pentru citd weme?, amlnate. cd "iufa va
irece", dar mai ales ci n-u le
partea celorla\i, dar de Ia ai mei n-aq putea gi mi-aq pierde convinge- id ,,excesele .o soio scud',
"eisindtasmtetueeaprbirolo,natrrgi:,i-r,vaba,acaauuirnidiettmo"es,gli6iemj"lopsaaaaleetcitnsaetmtglaeir[uc,ultsluinncaiut"aur'in-ucqmuoniennpmatuursabteersmaurtereaadvnevoteeelapuaga{isiuaeretn,iicid'oc,s"lee,.qndnDiseucicnrde{ptfapiuidlnetdetenrelaetimtcai"fttrsedeopuicp,usiaelduslnifspdtrrtlinannu
rile. $i fdri ele ag fi un om mort") qi exterioare ("Les grcs bataillons
d-is-c;uif"ie,, cici era a lor. fr acceptate concesiile? De unde incepind
ont toujours raison'\ perfect justifreate omenegte, este echivalent acurn pinfl unde pot
altereaz5 chiar esenla acfiunii?'tcurn sa deosebeqti "intre o concesie
cu o ieftini gi lagd tranzaclie, soarta lui Ioan Micu, fdr{ "fitantie" Ia pujin grav6?'indoiala chinuitoare nu lipseqte
min6, * cici de rimas au rlmas doar cursurile despre Necululi, degi rnai gravl qi una mai
ele fuseseri concepute in aqa fel incit s[-i trimitd pe studenli spre dirr V?.rsteli cu atil mai mult cu cit "revolulionarul din
raliunii,
Eminescu, qi conferinta asupra poeziei Amflicdlitului, degi ea fusege demnitate" ,"fir6, spre deosebire de a\ii, "s[-gi dea t'recutul la cur[-
iet*.oroirr,oriri-jrroda-"ae""taco"ut"uuirntesecze"iul,'slt,sac,euhtsenii;ezbmaoeurini icianmutmlreo-"aa,rdra"eeelaivo"pd.norDas"itabdfgiilrr"eseac6qmliimitl"esd,p"fduaiesminadgteeraislCsatuit'q''la,ei"tl.e.gooolaggrepeontmee"Arciginpiteiiei'
finuti sub o tenebroasd amenintare, - va fi pusd in balant6 cu cea a care n-avern de ce s-o punem la indoial[ ("prea dibace poat'e, prea
lui Petrini, trimis, nevinovat, la minele de plumb de la Baia Sprie, ascunsa, dar in orice caz periculoast'') impotriva "unor excese' a unor
incit, a posteriari (sau "la gura sobei") vinovnlia celui dintii pare gr"qufi';? Victor Petrini era de altl pArere. un anume patetism al
limpede, logicd gi chiar obinctiud.. Din nefericire, rotunjimea unei jIufi "ngnra"g"ii.eliutiralnosac'enMdiecuto(t,u,sqeimint Vr stele ra{iunii masca ghiduq-cinicA'
asemenea analize pe care astd.zi, din considerente estetice qi ex- c6-qi pistra neatinsd qi ascunsd ade'
traestetice, prea multi se grlbesc s-o adopte, eludeaz[ ceea ce lui "vaoe[at"EiJgut"nAeiriea")n,unmuepeconntrsuecav-lednelezvcinuosvidnlei,,,adersringeuir,acni upmenetrcuoandinugitteogcae

Petrini (ce nu-qi ingdduie aprecieri circumstantiale: 'tl inlelegeam tnrnite, din orice unghi ai privi-b, la acel moment "pentru care merit&
bine", spune el la un moment dat, pentru a reveni mai tirziu: 'ti s5 tr[iegti", vara lul'44, de cind "dateazi' a doua mea naqtere"" De
atunci incoace, singura certitudine asumata efectiv ramine acea "sen-
d[deam dreptate, deqi simteam in forul meu interior c[ n-o avea") nu
i-a scdpat; "fiindcd cel mai ugor pentru un om cane ane obignuinta *i"n""eiiie*maaunupalrtib,ee!sraataul tleiunisi-lenotaaemnrionMair,iAcau, -iPnacsacouelliptG6taedo"ersgdoepsfcariurce;iaag-iflimlpudpcsurtulruarii"n,ceabirnuetninnualutcleeal
doregti". Dialectica ingdduie qi acest paradox.
gindirii este si aib[ dreptate gi cel ncai greu sA te faci si simti ci are
gi o acoperire gau m6car o neliniqte sau rezervd interioari dictati cle Cit d"rp"" lipsa de 'fitaniie" de care eroul llirstelor ra[iunii face
conqtiinta fisuririi frintei sale". Reieqea, adaugd Petrini pe un ton affita caz, ea constituie la unna urmei un exces de prudenli. c[ci orice
istorie literard onest[, eliberatj de neomaniheismul gi neomecanicis-
neutru, cA "fusese mai bine de mine decit de el". mul decupajelor (manevrabile) dinjurnaleletimpului, se va ro-sti drept
E necesar s-o spunem rispicat ci "rnai bine" nu i-a fost lui Fetrini despre preiala Ia edilia Maiorescu din 1966 gi despre Polivalen[a

in nici un caz! Dar fie-ne inglduit si credem ci experienla lui Ioan t77

Micu nu devine, de aceea, mai pulin tragicd in sine. Exist6 inWrstele

ra[iunii o sumedenie de pasaje care, flri a se constitui in "mdrturisiri

complete", pe placul celor cu vocafie de anchetatori qi grijulii cu
propriile'frtantii", mlrturisesc cu suficientd qi amar[ claritate despre
destinul unui anume radicalism intelectual niscut Ia noi in lupta cu
fascismul gi, la nivel uman, a unei generalii de tineri militanti pentru
care vara lui'44 a insemnat momentul pur al sperantei ne!6.rmurite,
al proiectelor generoase gi entuziast-lucide. A apira qi consenra prin-

cipiile in care credeau rational gi pe care igi intemeiau acea "solidari-

tate viriltr'in abnegalie gi sacrifrciu, principii ce incipuser6 pulini ani
mai titziu pe mina "fie a unor fanatici religioqi, fie a unor naturi
primare" grAbite si le deformeze gi si le sterilizeze, a rimas singurul

alibi moral al celor inteligenti (gi nu mai pulin devotali), care au inleles

176

ANDREI CORBEA marginea, unor opere' de punere in {iscu!i3 sau de afirmare de puncte

necesdrrt, despre susfinerea lui Main Preda qi Nichita Stdnescu gi a" rriau""" ,due"obirnroe"etihr"pauzyi ipiuritnilevxecsetlei!n'a!{iiAn textele volurnului de fa!i'
gii" Ia fel
chiar despre curajul din anurnite gedin(e, curaj ce n-a stricat deloc Ia pe care l-a.'tnveFt" din
vnemea aceea, ba dimpotrive. Privind spre tinerii s[i lectori qi critici,
li"fti*"r c6rlilor cititl (;sa cred ci totul are o explicalie').inseamnl
Paul Georgescu pane gi el, rnai degrab6, optimist. De n-ar fi insi innriii*U iutt, qi 'tnsearnnl totdeauna altceva dedt literatura"'
Ln dialog transformat gindva' forbuit' in monolog'
aceaste tulbur[toare qi stranie, foarte stranie sewentd: "Cind vezi FrJi.ip..u* sa la
'd".tMr*r;ptt;;"oIiGi";t*u";f;a"te;uitEi"fn*uup,""laricVdli,ut%ii6sn.'t,cfg"nu"igrfinsippcuueefliuuitc-rinaai,neresd"l),tis'rliaui-hnalaitgnuotufiprcsfedtucraecrlttiueiictvtoaraairsnit(paliao'6cd,rueaimbnspaeurdormdotcairenuyit,'se'cd,t)oiepenazrnetilerneca'uvc'mo'ts5ulimtgruCiuiPrhrdsriaeprguie-ti
decorurile de carton crezi ch toatd lumea le vede aqa. Incerci si le ;;;til -g"i inrieg"*a"fiie",rtiamuensttoramtepnartae liai momentane g-i conjuncturale' $i
atragi atenfia. Egti pus la punct, poate chiar mardit" Explicit, te dintre eseu, proz[,
;aa"gfira f'ontierelor
infldc[rezi, gesticulezi"..Egti privit cu ure.." Deodatl, decorurile cad.
Atunci, toli te acuz6 Nurnai tu n-ai vAzut c[ erau niqte decoruri r,"''"-ip'"Ci"uatt"*i.teU.a:cl"uAni,Agiij"uc*ruhnriaarldr,'p*cGiencef oolanrfgaeere[rllo4ugcpeiasoteac-ftreeeteftiux,ldtebeesunnigeffuiacrr'manleic"csi"eadrcetaasprcuarrluaistfo'6.r."''

grosolane. qi nici ."opo"vre"s"tiptAfoisx".tebaeLtezriclctetur,r&assetieft-umi rnoidlie'es'emupenraunrielaainnmsuSamrgeitisnteeipnat-idaa9lfiilrimnpt6eernlieitrcustoupcarialelgae-l'
- Ce-a fost asta?
;";F
- Povestea vielii mele".
"l,aiipEcv#ia"ariruz""iio*o"nt*tttipstt""rten""tu,ttli"rinnptereaaunpsduigpiueut""Einfss-eGlmduneoap.'griaurnp"*all,arepi,neendzuoitmualreedleeg-uicenin$etiei' rngioreurnizfeearnraelpi'i
C on s eru at o rul b ine t emper at a":*"ftoepsi.a"t"ddtneinfct""iut",sprrueinlsjiu"re,mapcti&rrnoltcqianeatcepanupuutanodcudeitlaamvt{d;oeulcaultunfgtuaaecnrne,cel cir"aa6fefrcillei ddideeelusaaitipAnsreulievlsxi"uadlpunrucdanrrmuueraiiGltleoiceg'opircaeguledla'uocnsie-sgga-ii
arditrariului,;,evocat''^acum sub chipul unui absurd profesor de mate-
Am fnregistrat fdri surprindere, in chiar primul text al volumului mszai!amietiaic,'vi.odclineniectaiienecdereeasleproe,tiamclAea,sc"Acdmueitposertrtuaurnrmaii alceoacnclqieitsisitnee{mieciinodaneuf-r,pufenuttwdeerximcieneseaugl-aIlnolecr hdsiee-
lui Alexandru George, Simple?.nt?.mpld.ritn gind gi spa{ii (ed. Cartea tigr"att"d"atu"ic"""et,"a""afs"tt"i"z"iq"pi.nr"iitnctisr-cpoairi"atdccecrreiitnvicaiuitnatlpeAullrpsra-onlpuienntdsuoiiulainereicafcei"trfrdoergmirnediqea",ppecinitdrcuaenn"tadaperdreiei'
RomAneasci, 1982), franca nostalgie a autonrlui pentru vremurile in bh;ierlanFrdeaarercatiotremdaaellilfuojui",-sactraierea,,,acinceedasotoimnraes,ng'.iuli.ltAvn'cauulz-oaor$idlioaart,ddiensc..eunaermagjanutailvcitsormictim'c,, aqdii-eeccrhehiaail-ri
care, credincios vocatiei sale "inifiale", de "prozator gi eseist', nu qi-o indoiala, i pare lui .Nexanaru George ca reprezenttnd o
"tridase" inci pentru mai noua sa carieri de critic iiterar, datorit6 "itdl" se
cdreia "din scriitor de sertar am devenit un prea activ publicist''. $i 179
aceasta pentru cd, flcind abstrac{ie de constelalia ce i-a favorizat
debutul editorial qi publicistic tirziu (al s[u, ca gi al unor Radu
Petrescu, Mircea Horia Simionessu, Costache Oldreanu), Alexandm
George este gi rAmine... un scriitor de "sertaf'. Tbrmenul nu conline
in sine nimic depreciativ sau, dimpotrivi, superlativ, ci incorporeazd
pur gi simplu o anume relalie dintre autor qi public, sau, mai exact,
dintre autor qi mass-media foarte preocupatd de a delimita teritoriile
literaturii (ca "fic!iune"), criticii (inleleasA exclusiv drept comentariu

asupra cirgilor) gi Restului - unde singura imixtiune admisibill se

numegte reportajul "de scriitol'. Or Alexandru George, a c6rui in-
clinatie "adevlrattr" spre "spiritul asociativ larg gi controversist "pe

178

ANDREICORSEA ALTER. ALTEREGO

eternd emblennd a dogmatismului drapat in'bune intentii"; in fond, civica", un angajament in cotidian pe care il inlelege inainte de toate
crede el, fArd spiritul "adversitilii nu e cu putinld viata nici unui ca pe un sincei (d""e no qi demodat) gest de solidaritate umani.'T)in
principiu, iar contrazicerea i{i dezvdluie faptul ci orice aflrmalie e ... tot-ceea ce se intimpld, trebuie s[ descoperim realitatea mai profundi",
o interogatie". Aceasti consecvenfl pufin inc6pdfinatd, aceastd ne- sscarriceasAtilceex,adned,rfua!aGlnoergvee,zpurteto'aculupamt,ii,indetoimnupreircbelinpdtib-iirloenleiceei sau acid-
strdmutatA credintA in "radicalismul" criticii, contine pe undeva un dezechili
admirabil simbure donquijotesc, un orgoliu al seninitdtii trimilind in
timp c&tre "duhul Junimii", "conqtient cd nimic nu existi in domeniul bre, paradoxuri, crize, ce o imping inainte, dincolo de zidurile qi
crea$iei decft daci se verific[ riguros qi flrd menajamente, prin eea oa*enii aparfinind implacabil trecutului. In ciuda voitei detaqdri a
mai severd judecatd critic[", cdtre acea "societate de inteligen(e libere, celui care, cu timpul, s-a deprins cu meandrele progresului (gia
in care frecare dddea gi primea ceva de ordin imponderabil". Se inscriu
aici declarata sa anti-idolatrie ("un artist nu poate fr evoeat de o antrenat acutul sim! al schimbarii inc[ din copildrie, cind, auzind in
statuie"), pe care a pltrtit-o cu calificativul de "detractof' al iui Arghezi, megafoanele Ciqmigiului urletul riguqit al lui llitler, a intuit Plmej-
al lui Ion Barbu, al lui Urmuz gi chiar al lui Maiorescu, - printre atitea dia de moarte ce amenin{a un univers atit de inconqtient qi indolent),
"pete fn soare" gi o preferintd neconditionatd: "rnirificul" rornan al lui contemplalia sa p[streaza gustul amar al experientelo-r unei generatii
"chircite" de o cotituti existenliall pentru care nu fusese cituqi de
Mateiu Caragiale, - disprelul pentru agresivitatea ursuzA a "genia- pulin pregltitl. "$tiu astdzi cu cerbitudine cl acel spatig urban." in
cr"b pl-nmldit viala mea, in care md integram, care-mi rlspundea
litntiil' gi "originaliti$ii", "pufina stimi" pentm tlcerea lamentabild Ia fie"c-aure ieqire pe stradi cu prezenla lui amicald sau nulnai t!'nos-
din'laboratoarele catedratice", alergia aproape violenti fatd de feti-
gizarea unui anumit scientism in cercetarea literari. De partea sa, cuti, va dispareinainte ca eu si ating virsta lui Matusalem. In cel
Alexandru George se mirgineqte a invoca orgoliul modest al lecturii mult 20-30 de ani'. Profefia rece a automlui vizeazil, desigur, nu
"pure gi simple", lnafara oricdror "programe gi refete" gi in consens cu numai casele ... "Omului vechi"'Alexandru George ii rdmin ins6, spre
'togica unei priviri care se fixeazd capricios gi neaqteptat'; este "un act
ln care se precizeazd, se determinl adevdrata libertate a cugetului in plstrare, eternele valori ale spiritului.
f,ata adversarei gi eeducitoarei realitdgi". Clci pentru intelectualul
Alexairdru George, sensul "din urm6" al oric[rei existente printre Ctmp negru
c[r$i, aparent refugiu contemplativ din mijlocul viltorilor cotidiene,
Recitind poemele lui Nichita Danilov dtn &.rnp n€gtu, (Cartea
nu-gi poate afl a implinirea decit demonstr{nd c6 "Frumusefea impune, RomAneasc[ lgAZ) am avut, pe neagteptate, revelalia unui fapt in
aparenli paradoxal: lirica lui Danilov se sprijini pe-un nedisimulat
cd sensibilitatea se poate manifesta gi concentrindu-se liuntric, cl fundal epic, in care, intre mai multe personaje, unul - gi acela este
i"PmSoeaetgfuiiclne-aarnuaclur6e.i.a."mz-ailrfatourpmreisursilaot acfnaaasaittniatrpieir,iinnintcitmraorpdeuH8cereid,se(tscrachhniaiidir al c6ror erou este.
realitatea se poate reconstitui gi altfel, in Adevit''. nemijlocit porlile
Nu e greu deloc e[-l descoperim aici pe moralist: fiecare text in
qi direct, pnecum
parte, eonstruit intr-o minutioasd arhitecturl de observatii, amintiri,
notatii cu caracter intim, lntimpldri divense, constituie de fapt un in Ctrnp gol), discursul celui care preferd autorneflexiei subiective, aqa
pre-text de reflectie, mai mult sau mai pufin pilduitor. Aparenta cum a foit ea consacrate de genul numit de Platon "expozitiv" (pentnr
ocazionalului, strecuratl strategic in citeva fragmente, cedeazi meneu
in fafa "temelor favorite", ce revin aprcape obsesiv, parcd pentm a 181
completa gi intdri pmpozitiile initiale. O astfel de "bemi" este cea a
Bucuregtilor, ce sttrruie in variatiuni asupra unei cauze de care Alexan-
dru George pare a fr legat tn chip cu totul deosebit 'tongtiinla noastri

180

c6, in loc sd inventeze intimplari gi personaje, poetul erp une direcl ceea Desigur c[ orice investigalie aprofundatl va putea demonstra
ce simte) o posturE ugor petife"irata, itt umbra protectoare a povestirii' pin5la urmd cd, in definitiv, aceeaqi straniezare a limbajului din

i"natr"enpr"riini ddqeriar"eipcauanlipeiordei etiinc,d,rsedcgeeinve6i"n"me, daaeisctmoferuul rmlti agsiai uccohmmiaapr licicpoasuttduli;mnseia,nmtlainnecucagerlsei'a"resee. care s-a nutrit noua ordre podtique a modernitdtii reprezint& gi
I"natae"figsaantA ni se pare in acest sens tocrtai limita de unde derularea in cazul poemelor "epicizate" ale lui Nichita Danilov sursa or-
ganic[ a lirismului. Dar calea urmati printre meandrele povestirii

s*eoc"vreunr{ieelodrrseepct o,nlivreicrtie"q.teN,ipvreinluelfelact,cainrestsaereparpeepcaarrleqtoecrmulineosltoeg,iadi"on implici o strategie reforicl mai complex[ decit cea edificatd exclu-
siv in planul senzorial gi imagistic;'ticlequgul" lui Danilov m:izeaza
plrsfec6"a analiticA, cel stilistic gi in_cercarea d,e a-i delimita cu qi mai in subtila operalie de declangare a empatiei receptorului pe acea
p"egnanta precizie teritpriul ne-arechemat in mernorie celebra inter- jucatd uirnire amestecatd cu candoare' cu care Poetul-subieet iqi
iio"*rLeuxa"caerlbuaitegriinetteAliputeicrbgaicchornetrlaatdivicdtolraiut,exctuelaebbsiebniiclae,orciue6terenisdiuenteilre-
pigmenteazl naralia ori descriplia, obsesiile qi viziunile. 'Dar ce

caut eu aici, in mijlocul lor, /imbricat intr-un costum negru de sear6,

minAri locale gi temiorall, cu tdcerile menite s& sugereze $n-dyi 9i la aceast#mdsufl joas6, unde stau liniqtiUgi-mi beau ceaiul?" pare

eentinoente altfel inexprimabile. "Naraliunile se depfrteazf, de-la baza el s[ se intrebe nu doar in B aia de aburi. Neputincios gi pasiv, nu-i
i* obligind pe cititor sao auditor sd-qi mute. atenlia de 1a rimine decit s[ inregistreze comedia um and (Finita la comedia),
s6-i consemneze sfirqitul insingerat pe egafodul tuturor ghilo-
fap"tu-"l-rfrU, lJ semnificalia sa",_incit-evidenla celor narate se tinelor (Ghitotina), si constate, kafkian, addstarea mullimilor

a-;irea"a"*nsuubi6pillasa sernnificaliilor gi, finalrnente, se stinge" Nichita
Danilov repeta, congtient sau nu, o experienia a misteruiui construit
din hiatuslri narative, abil intrefesute, in aqa fel incit receptarea fa!6 in fali cu Porli ale t,ntunericului pe care incearci in van
textului sd genereze nu atit o dezlegare (sau, in epicAo s6 le forleze gi, arghezian, Cd,derea ?'ngerilor in pdcatul para'
un dezno- disului ln destrdmare. "Pajiqtea arsi", casa pdrisitd, cenuq[,

ldaXa6aipAmfertitcnnt(nteV)ui,otlzcr*tiuit"nno-oaedga,i"tsa-lpuprot,iazrKsiblhieiarfiiuael:nsgefuaiiistidap"teennzntilusn6unSnleuleuirmiircininucfualoult)riid.d)iaiccnteo,tunamntliaenerrermei,ucAumalgmeevtianinzefaiorutardnilciiz(i,a"IlitnauA-ri "vint lunar", "stearpa priveligte" a izol[rii gi tristelii compun un
peisaj al deznidejdii, pe care, fer[ vreo sperantd, Poetul 1l eter-

rrizeaz| cu rninulie ("Birbatul scrie atent,/qi intr'adev6r trebuie sd

i"urgi aceast6 alternanli a planurilor semnificante: prezenttrl epic scrie atent, /pentru c[ pentru orice gregeald./poate fi tras la rAspun-

se di;olvd in trimiterile spre timpuri qi spafii, dincolo de realitatea dere") fdrd insi f-gi Putea cituqi de putin birui sllbiciunea cronictr
in fafa istoriei. "ln fala ta Ochii ti se impdien-
,iip"i""i." a spunerii."Imagini ce vin dinsprL trecot inspre prezenVgi se zbuciumd lumea./

"tioniiiq"qtt*a*"locru,/saabusenmgaailodreAgiprasabdtoctualni eal.ipnfiegzteenatuloluri/"t/oatcompeariinldinuiJqtcitui jenesc, se incruntd./ca un ochi gura ta induntru. Te apas6./groaza,

.../..7...nic6ieri nu exista adevdrata reintoarcerer/ci doar o revenire disperarea, uritul. Golul tiu,Ainiqtea ta. Poet al neliniqtii, te zgu-

concentricd gi depnftatd/sau un fel de pendulare in sfera prezentS./fn- duie plinsul!" (Poet aI netinigtii).

tre un fel de-trecut gi un fel de viitor/.../'. Departe de a f.r o.conventie Nichita Danilov, un solitar in generatia sa, igi urmeazd, ascetic,
dinainte gtiutd, lirismul
poemelor lui Danilov se constituie treptat' destinul gi "scrie la o neagrl psaltire". "Am in fala mea o clepsidrd

intr-un prLces al acumulirilor de tilqrri qi noime sugertrrd frnalmente qi-mi moi pana in nisipul care se scurge din ea" lKiril); uneltele
uniiers alternativ ln care, intre"subiect gi restul obiectelor, rela- poetului, ale autenticului Poet, e-au dovedit a fi fost mai tari
acel fixate odat[ pentru totdeauna de percepfia
a""i" altete dedt cele decit primejdioasa'"boare de vint", ce "poate da peste cap tot ce
tiu"
cotidiani. am scris".

182

ANDREI CONBEA ALTER,ALTEREGO

No st alg i a s e nin d,t d,[ii o virste de aur a comunicirii firegti, senine, ferite de bruiqie abuzive

"Pe conturul fatalmente subiectiv gi partial" aI unei optiuni se se implineqte, in fond, in aceast6 speranld de a o recupera in oglinda
construieqte volumul Pe contur de Norman Manea, reunind, sub mai puri a Eeteticului.'Fidelitatea fa!6 de estetic a devenit, credem,
semnul unei diversitAti simptomatice pentru prezenla scriitorului,
in conditiile noastre, o problemd etic6, iar demnitatea conqtiin{ei cu
eseuri, comentarii, interviuri - puncte de vedere asupra actualititii
adevlrat responsabile gi angajate condilioneazi izblnda estetici".
(fn cel mai bun gens al cuvintului) culturale. O optiune ce rezultA
Nu e de prisos observafia cd, implicit, substratul clrtii de fafi este
dintr-un'tnod de a gfndi literatura gi a trii viata literar6"; o prezenld unul polemic. Rivnitului firesc i 6-au opus gi i se mai opun deseori
apatia qi gustul mediocru, comoditatea qabloanelor gi "spiritul primar
care, degi foarte pulin "public6", std sd. confirme, daci mai are cumva
agresit'', dar, qi mai gran - crede Norman Manea, -o anume "p6le-
nevoie, pe qtiutul non multa, sed multum qi care, pe de alti parte, vrdgeald in clnd sd i se
in juml cuvintelor fmmoase" incearcd din clnd
atrage lncd o datA atentia asupra "atelierului" intelectual al unuia, substituie - o'pentru scriitorul autentic demagogia apare ca boala cea
dupd p[rerea noastr6, dintre cei mai interesanti prozatori rom0ni de mai cumplit[, pervertind, falsifrc{nd, batjocorind omul sub inveligul
azi. Norman Manea, a cdrui semndturi o intilnim destul de rar prin fragil gi omat al frazelor visate de om qi de om inventate". ii rdmine
paginile revistelor literare, face parte din tagma acelora pentru care
scrisul nu poate fi desprins de reflecgia asupra literaturii, de meditafia acestuia doar demnitatea de a-gi proba "desivirgita independentd de
aplicatd asupra roeturilor acesteia, de confruntarea permanentd, st6-
spirit qi exemplara tdrie de caractet'', concretizate, dup6 cum citim
ruitoare, pitrunsi de o realf bur:urie, cu cdrfile - contactul privilegiat
fntr-un r{spuns dat de autor unei anchete aSiplimentuluiliterar-ar-
cu "suflul lor delicat gi durabil, sufletul lor inteligent qi ndstruqnic, tistic al Sctnteii Ttnerctului gi reluat ln volum, in "adevdratul cu-
raj,...,1nsugi curqjul de a fi gi a rdmine artist". In jurul acestei axiome
melancolia lor stenici, intrebdrile an'.uindu-se, ca apa mirii, intre
se cristalizeazd qi preferin{ele de lecturi ale lui Norman Manea, a
cuvintele ce intineresc topografia ficliunii gi reveriile realit6fii". Lec-
tura este una inevitabil "activA", "producti.:4", ea inseamnl "partici- cirui ipostaz6 de obeeruator atent, comprehensiv qi prevenitor, sever
pare, comunicare, solidaritate, implicare, interogatie"; in spaliul cul-
turii, scriitorul regiseqte cirlile ca'fapte de viati", iradiind o fortA cind este cazul, ultrasensibil la nuanle gi nu rareori plin de scrupul
echivalentA qi, de ce nu?, compensatoare in raportcu acestea dinurmi.
Cdci, departe de a nAzui citre un paradis artificial, autor"ul lui Octom- filologic, impune din capul locului un "canon" valoric ferm, compus,
brie, ora opf crede a fi aflat astfel calea mai lesnicioasd spre "recep- din propriul punct de vedere, dincolo gi deasupra oricdror oompro-
tarea liberd a vietii, in intreaga ei imprevizibiln prolificitate de sen-
suri" qi, concomitent, 'o luminoas[ gansi de apropiere gi infelegere". misuri. Nu este probabil intlmplitor interesul pentru un anumit tip
Ffu6 a patetiza, Norman Manea invoci in mai multe rinduri virtulile de prozl'torintic6", ertrdit-ironici, dar nu mai putin gravi ln sub-
cuutntului intr-o erd bulversati de seisme gi ameninlati de standar-
dizar.e, fa!6 cu'brdinea strictutilitaristi" a existen(ei pe cane doarun stanta ei, aga cum o practicl un Radu Petrescu, Paul Georgescu,
vast efort de "reg6sire a omului" arputea-o reechilibra: nostalgia dupi
George Beleip, Mircea Horia Simioneseu, Costache Oldreanu, Mihai
184
Sin, Virgil f)uda, Radu Cosagu, Maria Luiza Cristescu sau pentnr un

anumit tip de eseistici deschisd, neinhibatd gi de aceea captivantd ca

trdire 'tnlduntrul literaturii", aga cum o practic[ un Al. Paleologu,
Lucian Raicu, Al. George, Mircea lorgulescu, Mircea Martin, Ion

Vartic, Octavian Paler. Remarcabili ni se pare,ln alt registm, atenlia

plini de in{elegere qi simpatie acordati celei mai noi generalii de
prozatori, de la $tefan Agopian gi Mircea Nedelciu pini la Adina

Kenereg gi Alexandru Vlad, atentie care, de neconfundat cu vreo

(cdiricnumnosuta,nf$irieasldcuglencearoezxictaetpe,tieti!n) epedne torureacdeepvtiivriatatetelefiereuaesncimi,,ednetcfadpint

185

ANDREI CORBEA Cu Jiirgen Habermas'
despre diatog gi comunicare
lumea literelor - cdci o "schimbare de puls litera/', a{a cum Norman
TtveTsSF1;cn;,ihcdh;a9nso.";eU;he4reon;;;;eo"9oim.idv;JivEAd;,dlgaaCanior.seodtt,tal"arta;ri;eu"dnii;rn"WWilcprlidnnJole.G[1i.apvlt.9b"AAoqrotiut2ati*ddi*ao3W*nr"otouolaibb"idrrre."pannefept.orooprtorpicd"igta,ipre,'feuo",rr"G"uiout.shrJi;"'iie.1*lt"i;![U;-ii;lJi;iiiirHo;"-"as'ltid;i'"u";ctt.1at"rlo"ari;w-g"t^"i;;iW-fi"taib;i*tttpepuJ"udtiypp,v.oiidfifi,itrepr'e*ii',nJni""zs"Ar4FeGurgotisertfd"rnf"iioutlove")oo"dntt'sdeise"tmudlustruo.enti,c!rcoipafizininoulNiitrr,i-loarine\P-EsnqgiiArddncaiciPnioueruuidhs,iet-oscsloa1iIaxsmlLnchclldidito1elihFabesoedcFo"iwutlrtonkoM.ouiarli3ti'gLoltuneaaEuziMqimsaktitx"nwmulouefv'ameurtomlHee-xadair.c'nlzeaftodie"iHTabntwrnrrehmpeoe'kolataeqaeaihsrcFraklltmMet,e-tfr'hfabeci.aiarlomeapeuiarpcncnnilir4mlneetudlBudacua"'vrttriaeelrulatianir6sriqrn*nlt"ie,'i'i'
Manea crede a o inregistra ast6zi, compar{nd-o cu cea din anii'60 tiH"ceioFc"amialfllulxsi-eo"m;"lm;eco"tm;rirdi4reltnkslcieer";n"photkeeag;n-'le.sff;itilFieiuiiveeitinr-ma,p."ri#ipltsa*tauee"s"uoitc"nl,url"leocli,;"uposnz(it-"nargp,iNterAa"r,:l*e"aciet'l.'ii"aee,c"o"1rirop"toaf"i6l;armt*aa",";rlto.d"i"o"ip"p;iUeetou'*-"-oUir"ir,u-e"i-1iif'r"i.s"i;i1s"riftJdit;"l*"iuto*-"ocutt;"ltril*t'nipJti.o"febt*""f.aa."ir'ieoiii";inmtafat"eA"retprta"ena""tMstua"gt"ri*aeute",l"aitaini.c-rimsNtdsnr"niiuaatc'utiea"one"sn,iluledtztwYpidFst,aaaigqiler-rnrstaaocteeua1uYailuiaplisna'i9opieOonifrtkz36frrdireoau'sfelt1k'autrosMc'l'oieaorcgt)acutKa,ipui'ralscfnc(etutilconor-o4orei')htncurrxetoaiaiiin!sohl'ntrr[aaafacvdiehii-tncolroiiea'ileninrananesca"tti-cntcliem{$mltcaienedlelc*paeoundeuto|rtaccantlI.'oprruatcg"tutade'rf6o.iil.iernl,tianiltna'"losfudis'dlsuid,codArtMiitunsrnridieuriti-d{eaujdipa1dasednla8xea-euleot7[-'
reprezint6., desrgur, un asemene a eu enirnent "Operele literare impor-
tante slnt f,avorizate de un clim.at dinarnic, de confrunt6ri qi de im-
boldul tindr ai contestdrii qi inovirii". tr"ec$ia departicipane, de auten-
ticitate curqjoasd, angajat{, liber6 a iui follron Radu Paraschivescu,

cel care, in i.966, i-a patronat in Poues/eu Wrbii, debutul literar

(relatat cu o necenzurati cAidur[ intr-un inderviu acordat lui F'lorin

IVlugur, de asemenea reh-aat aici) rAmine pentru Norman Manea mo-
delul mernorabil al unei atitudini fa!& de qiperufra cutrturfl"

Nu vom stdrui, din pdcate, asupra textelor, numeroase, ce ar
merita o discufie am[nunlitd; inzestrarea analiticd' a eseistutrui Nor-
man Manea, erudilia neostentativd., rafi.narnentul disociativ qi critic
constituie deopotrivd mlrcile esen{iaie r:.le acestui volum, care, iatd,
piqiilddio,bsinddengeteoapsritmfelmodaai tidndmealui nmgualtsluiapnratuclounnsiidtaerr..aA$imilorffaduotorirtu, lduei
despre prrcblema "accesibilit[lii" gi "dificult6[ii" in literaturd (',cxperi-
mentul literar trebuie privit cu interes qi respins cu prudenld, in orice
caz diniuntrul culturii, nu din afara ei" observd., cu. dreptate, Norman
Manea), sau se relulm citeva din subtilele refleclii din comentariile
asupra lui Robert Musil, Elias Canetti, Giorgio Bassani, $alom Ale-

hem, Franz Kafka, Thomas Mann, asupra romanului sud-american qi

in special asupra lui Ernesto Sabato, ca qi asupra filmografrei lui
Ingmar Bergman. O tonaiitate gravi, pe alocuri chiar incordatd,
trddeaz[ combustia inalti a scriiturii, investilia de sine in afirmalie

gi nega{ie, ce exclud, in pofida scepticismului, resemnarea. Cordiali-
tatea este aici absent[ qi, in ceea ce ne priveqte, nu-i ducem lipsa;

aceastd permanentd stare de trezie in care proiecteazl texbul lui
Norman Manea - cu "rinile" sale, cicatrizate sau nu, perceptibile cu
ochiul liber, - are, in fond, efecte benefice. Senin[tatea pe care autorul
qi-o doregte intr-atit rimine, deocamdatd, o nostalgie pentru,.. mai

tirziu.

ANDREI CORSEA zice cd tocmai cvoomn owdiiitrdttleilemb(eeprgat,acnoten!)starlueitfioisntteriere1q7e6d0ing{ie-17lg66-qdreAuna

masA qi esteticii'fnegativitAtri" etc. Radicalitatea inifiall vizavi de tui carl Eugen
.rftit"* fra]ncez gi clreia i s-a adaugat nu demult un ultramodern
structurile societdlii burgheze a cip[tat in aceqti ani noi dimensiuni hotel, au stimuiai rivna cotidianl a celor peste optzeci de participanli
mals"ei"a,a4ii"iviu.tanrasti",otnf("6ificrrliioa,sqi-oifoidmIpoeeas, rioeetfisii,n$tl;cptriooci,llaiitiuoqdlnoeiigiqdli,ati*ninsFttlrroeearinsceokii,cfduisaeroljteac' )i,-orelaocpugauir,atejauulriidmiqicatpoit,6mqe4eisintdtietiastiintccoiuerttirnaegit,i'i
teoretice, conturate cu o acuitat€ pe care doar confruntarea directd qi "d*eitc"oimjiuttneictluri.e"pPurizoavroecaaroebai"ecla[dnusia(tgi i subjeclilor),_aProape cincizeci
imediatd, fie cu realitatea acelei Yolksge.raeinschaft hitleriste, fie cu
cea a "omului unidimensional", i-o putea conferi. Este qi motiva{ia de Jiirgen Habermas incd in

prufundi a refuzului manifest al "gcolii", reinstalatA dupl rizboi la primele ore ale lucrlrilor, intrebindu-se dac[ nu cumva este degartd
ambilia de a reconstrui sub eticheta $colii de la Frankfurt un unic
Frankfurt gi oficial "recuperatd", - prezentl totodatA qi prin "elevl'qi acolo unde, mai ales prin multiplicitatea aproape contradicto-
r"iaeina.i1"brm6rilo1,, impune in primul rind diferenla, sau,.in terrnenii
discipoli la catedrele unor mari universititi americane qi vest-euro- consacragi, non-identitatea, gi-a vddit virtufile-constructive in^insdgi
dialectica internd a colocviuiui, ce a impletit diversitatea de facto a
pene, - de a se "reifica", de a coopera (mitmachen) qi a se identifica in contribuliilor cu acea aspiralie c6tre generalitatea filosofici, mog-
tenita de refleclia gtiinleior speciale asupra "destinului individuall',
vreuna din ideologiile capitalismului tirziu. Pentru Adorno gi ceilalfi, Baseunpjarma,i,ns,trMucatrucruiissel,ciFarfoem" qmi asi'asuenHsourlukiheisimtoerire.i'lindeolgaliancdeaiaqeitaAldoonrunlou,i
filosofia nu a incetat nici o clipi a fi "reflectie asupra vietii mutilate"; ideal al teoriei critice, retorici altfel atlt de indep[rtate, precum cea a
nu mai pulin semnificativl este, in anii'50, convocarea citorva f,ogti "qu"o""ii*i*Jiilt"tr:""*ifprreovfeisstoeriPderofrrlioss, oafilecdlreeiiarozlaignredbe,zGvoaljtoarPeaetrmoavincr,ilsidmeur luail
membri ai institutului, rimaqi in America, in fata comisiei de triste iogosla.,, iupe 1948 a fost fundarnental, a fascinantei Sheyla Ben-
amintire a senatorului McCarthy, culpabilizali fiind pentru "stingis- ft.tiU, astazi profesor la Boston, dupd, ce in anii '70 s-a aflat printre
rnul" socotit abunci drept flagranti dovadi de "antiamericanism".
Doud decenii mai tirziu, miqcirile protestatare ale tineretului occiden' ii"""ii -jarpttoifn*etzrtRtgyi'osimukploOtrhivaashrdi,zinbcoeiurclu{ni ddino Vietnam, a heideggeri-
tal il vor citi gi cita pe Marcuse, in temerara lor incercare de a for{a, conciliere
in gtiuta manier[ contradictorie gi semi-anarhici, temeliile societAtii anului intre Platon,
o'post-industriale". Lucid5, teoria qi-a conservat forta negativ[ gi criti-
plotin qi Aao*o in numele unui (aproape ecologist) concept al "frrrmo-
ctr dincolo qi chiar in raport cu eqecul confuzei tentative de a o sdui nltural', s-au intilnit in insuqi firescul ascezei ralionale profe-
scepticism, drept iLntctiomnjuterdmteoiaerex.isItnenctaiazlu-lalgienrtemleacn-'
transforma in ideologie a "noii stingi"; la egald distanlA de politicd, de sate, cu misurat
tualului agresat de haosutr lumii
mecanismele'bundstlrii" gi'tonsumulur"', de tentatia dogmaticd, ea Ar&gceutlunbsldtdirumaeirrceaftiuhaltettmu,$Wr-cooaoeirltialrilvmacdiucdeetiisrlIpiiaetaruiFndaliiianntsrniuaplokutirrfmu,isturdgatl,euairnaircnccdcaelelnrnvveatieu,ienelaiiazrtnfdeohbsiopdttlederdenareidttsrioemybxmpuionraldeucisiiltmiidepqi[uoa,rlaitrpdizmrcebi6nnoa,tisifupta,alrultiliennia,
a continuat sA reprezinte un fecund rezervor de incoruptibild intelec- totalitare qi irati;ah pe care n-a putut-o impiedica, suspecti' Doar
tualitate, ca qi un indispensabil punct de plecare in dezbaterile con'
temporane din filosofie, psihologie, estetici, politologie, sociologie. 189

Desprre toate acestea gi despre inc6 muite altele a fost vorba in
colocviul cu tema "$eoala de la Frankfurt" gi urmdrile ei, otganizat de
Fundalia Alexander von Humboldt, la Ludwigsburg, intre 10 qi L6
decernbrie 1984. Intilnirea, obignuiti in practica binecunoseutei insti-

tutii gtiintifice germane de a-i reuni pe specialit{fi qi Ia anumite

intervale pe fogtii bursieri, nu gi-a pierdut o clip[ caractprul de lucru,
in ciuda unei posibile tentatii mondene,la care atlt somptuosul cadru

al castelului Monrrpos, ales parcd si argumenteze odatd mai mulb
teoria lui Adorno despre "opulen!d", ca gi prezenta neintrerupti a

marilor'!edete" din cea de-a doua generafie a "gcolii de la Frankfurt":
Jiirgen Habermas, Alfred Schmidt, Iring Fetscher, Albrecht Wellmer,
Ulrich Oevernann, ar fi putut, eventual, indemna. Din contra, s-ar

188

ANDRNI CORBEA ALTER,ALTEREGO

astfel, a continuat profesorul de Ia Konstanz' a r€devenit posibilfl in dialagului, a comunicd,rii, ii conferd statutul de exceptie al 'tnodera-
Germania o existenld intelectuali, "preocuparea pentru morald gi torului", ln toate sensurile pe care le poate incorpora acest cuvint.
Meditarn in acele momente, privind la coltul de sal6 unde se strinse-
esteticl, fbri a simli nevoia sd-i ur[qti pe Kant qi Hegel, pe Bach gi
seri cei care, fie c[ sint sau nu de acord cu termenul, compun o "qcoalf',
Beethoven, pe Goethe qi Hiilderlin". Prezenta in colocviul de la Lud- o $coal[ de la Frankfurt extinsd spre cele patru puncbe cardinale, la
acetr rnecanisrn interior vechii institu{ii a iu.i Horkheimer qi Adorno,
wigsburg, - orag poate nu intimpldtor ales pentru a-l gdzdui, cdci se care, din principiu deschisd, qi l-a puttat aldtura in anii'50, - qi aceasta,
fdrh indoiald, printr-un dialag nu rnai pulin viu decit ceX pe care-l
afl[ aici nu doar imensele regedin{e baroce ale ducilor de Wiirtemberg, utrrn*.rearn, concrebizat gi numai in scurta seeven{5 mai rnult sau rnai

ci gi modestele case in carc s'au nlscut Eduard M0rike, Justinus pu{in ocazionals a inceputului de -r.olocrriu" pe tinArul Haben"nas,

Kerner, Friedrich Theodor Vischer, David Friedrich Strauss, ca gi propu.ninciu-qi pe atunci. *'a gtndi cu li{eiriegger impotriva iui F{e'ldeg-
get'', cAutind solu$ii proprii, Xre urr ci.r Lotul aXt teren decit fitrosofirl de
"gcoala latin6" ce l-a avut elev pe Friedrich Schiller, - a profesorului
la I'reibul:gXa dramatica intrebare asupra "devalorizf,rii Xurnii rtmane"
Fians Mayer, fost bursier al Institutului de Cercetiri Sociale dupf
1933, in exil, qi a cdrui agitatd biografie sintetizeazhparcl,intreXtiln, in era postbelicA, "Adoptarea", inf5ptuite forrnatr prin incadrarea sa,
Paris, Frankfurt, Leipzig qi Ttibingen, intre iluzie gi deziJ'uzie, afirma- in 1956, in stmcturile Institutului de Cercet'dri Sociale, nu a f'ost de
lie gi retractare, destinul exemplar al unui intelectual german in fapt o'nncadrare", o inregimentare, respinsA de insdqi tradilia plura-
confruntare cu istoria ultimilor gaizeci de ani, a fost qi ea, dip acest listd a $colii de la Frankfurt; fdr& o permanenti distantare qi delimi-
punct de vedere, simptomaticL. Ein Deutscher auf Widerruf ("Retrac- tare de rnodelele qi sistemele maeqtrilor, de la Marx qi pfnd la Ben-
ierile unui german") se numegte volumul de memorii din care Hans jamin, evolulia sa ulterioard, ce l-a consacrat drept unul dintre cei rnai
Mayer a citit in plenul colocviului fragmente despre Horkheimer, importan{i ginditori ai contemporaneitAlii, ar fi fost de neimaginat.
De neimaginat ar fi fost, pe de altl parte, vreo abatere de la fidelitatea
Adorno qi Ernst Bloch. fa!6 de aceastA tolerantd productivd, care, sub directoratul,dejure qi
de facto al lui Habermas, inaugurat la sffrgitul deceniului al qaptelea,
**'* a continuat str rdmini nesursa fundamentald ce a garantat, prin
diversifi care, continua regenerare, aproape miraculoasd, a spiritului
Pe Jiirgen Habermas l-am zirit in dimineala deschiderii oficiale venerabilei qcoli, dovedit atit de fecund in timp qi spaliu. In chiar
a eolocviului; ii cunogteam o fotografie aptrrutd demult in "Die Zeif,', elaborlrile cele mai abstracte asupra teoriei comunicdrii, in definiliile
date conceptelor de "acliune comunicativd" qi "discurs" , autorulLogicii
infdliqinduJ cu o figurA incordatd, aproape contorsionatd,, dar su- gtiin(elor nclble iqi sugera op$iunea fermi pentru "puritatea" qi "umani-
gertnd, paradoxal, gi un fel de zimbet, - ironic? optimist? - in fala unei
mari mulfimi de studenli protestatari,la Frankfurb,ln anii opoziliei tatea" relaliei comunicative "dintre oameni care sint incd oameni" -

"extraparlamentare". Era uqor reperabil, datoritA in[Ilimii' - nu una deveniti, iat[, normi de conduitd qtiinlificd, - dincolo de distorsiunea
atleticd, greoaie, dominatoare, mt'am zis atunci, cit sportivd, mlldi- 'tdeologic6" perturbind egalitatea "intersubiectivi" a partenerilor,
dintre care unul ar putea ajunge astfel "srrbiect', iar celdlalt doar
oase, energicd, - in grupul de fogti studenli, doctoranzi, bursieri, de
"obiect" al unei comuniclri pervertite, aparente, instrument de do-
care s-a l&sat pe datd inconjurat. Pdrea incdrunlit faln de imaginea minalie qi coercilie a unuia asupra celuilalt. Am in{eles de aceea
intiplritn in memoria mea, dar zlmbetul, acelagi zimbet, acum destins "discursul" inaugural al lui Jiirgen Habermas, rostit citeva minute
qi dlschis, stdruia neschimbat, stimulind desigur efenrescenla dis' mai tirziu cu acelagi zimbet incurajind Ia dial.og qi comunicairc, nu sa
cipolilor, a cdror relalie cu'tnaestml" excludea, de la chiar prima
vedere, orice urmd de noorgd fals respectuoase' de fetigistd adoralie 191
sau admiralie.lJnprimus inter parcs, un egal cdruia doar adincimea
reflecliei sale asupra imprejurarilor gi condiliilor acestei egalitali a

190

EGO. ALTER, ALTER EGO

pe o incercare de contestare a identit6iii comune, a etichetei de postbelicd, a cdrei evolulie o studiase de nenumirate ori la fafa locului,
"qcoalf' aplicati directiilor de cercetare addpostite de Institutul de partici-
itrnitrt sd !in[ prelegeriin universitali sau la cursuri de var6,
CercetAri Sociale, ci, din contra, ca pe apologia qcolii de un asemenea numir
pant la cot ferittle gi colocvii, qi, ln plus, prin intermediul unui
tip, strdin de tentatii doctrinare, dar nu qi de idealuri reformatoare qi considerabil de itudenli qi doctoranzi pe care ii vdzuse la lucru la
F rankfurt, sau la Starnbeig, la Instit'tul'1gax PlanclC'; in fond, faptul
democratice, ln slujba cirrra ea a pus, Xnainte de toate, liberbatea cd la Ludwigsburg cea mai numeroasi "delegalie" era cea iugoslavd
nu putea fi decit simptomatic pentru rolul jucat de receptarea unora
propriului gfnd. dintezele elaborate de teoreticienii $colii de la Frankfurtin experienta
iugoslavl, ca qi pentru influenla practicii acesteia asupra dezvoltarilor
fu fi dorit s6-i iau un interviu, dar accesibil, in principiu, oric{nd, teoretice ulterioare ale qcolii, inclusiv in ceea ce-l privea. Dar, i-am
in pauze, pe culoarele hotelului, ln restaurant, Jiirgen Habermas lmi replicat, ce resorturi au determinat, inafara indelungii prezenle a
pdrea aici, - insotit merleu de citiva colegi de institut: Iring Fetscher, Institutglui in statete unite, forla de iradiere a gcrierilor lui Adorno,
Alfred Schmidt, mai tindml Axel Honneth, de colegi striini, de foqti lvlarsuse gi, de ce nu?, ale sale, intr-o citadeli a "capitalismului tirziu",
pnecum societatea americani de ast6zi? M-a trimis citre un studiu al
studenti gi doctoranzi, dintre care multi iugoslavi gi americani, - a lui Ador-
iui Marbin Jay, consacrat meandrelor receptdrii americane
inaccesibil pentru o convorbire mai lung6, pregititA de mine din url fenomen la prima vedere paradoxal, cici opera sa a inceput si
vneme, pe care s-o putem purta netulburali de obligalii gi urgen{e. no,
Ocazional, ne-am intilnit de dteva ori la aceeagi masi, la prlnz sau la fie crrnoscuta realmente acolo dupd 1970, mult mai tirziu decit cea a
cini; au fost unicele prilejuri cind am putut infiripa un inceput de lui Horkheimer, Fromm gi Marcuse, mai devreme decit cea a lui
dialog, pre$ios pentru mine chiar qi in uguratecul zgomot de cutite qi Benjamin. Studiul degajn o conduzie foarte important[, a continuat
Habermas: degi intre nivelul de asimilare al "noii stingi" militante,
pahare, gi ale c6rui idei principale am incercat s[ le fixez apoi, noaptea, radicalizate in-epoca marilor proteste impotriva rizboiului din Viet-
in singurdtatea carnenei de hotel. Cele citeva file de carnet pistrate de nam, qi cel al reeeptdrii academice, programatic apolitice, a mamis-
mului'a existat gi exista in America o pripastie adincd, aproape de
mine in mapa colocviului de la Ludwigsburg mi ajuti astdzi, - cu netrecut, prapaslie care a determinat gi determinl interesul selectiv
al unora gi altora fald de aspecte teoretice diferite, societatea ameri-
riscul unor tolerabile aproximatii, - in incercarea de a le reconstitui. can[, lipsitd de o puternicl migcare muncitoreasci de traditie euro-
L-am intrebat pe Jiirgen Habermas intr-o dupl arniaz6. dnd, lin p"utt'e, dar sensibilizat[ gi suspicioasd cel pulin in mediile intelectuale
la-!d de agresiunea ralionalitAlii tehnologice, a gesit in marxismul
minte, oanecane vilvi fbcuse un numer din'Der Spiegel", unde, sub o indeedaofgtme aatricguAmi aennttiasrtealcinriistitc[aIa$nctoi-laiiudteorlaitaFrrl.alinkfuGretrumnamnioadfeedl earparlo6a, pine
fotografie a profesorului, o legendd redactatd in binecunoscutul stil schimb, $coala de la Frankfurt ar reprezenta lnc6 pentru multi, ln
ciuda poziliei ei qtiinflfice incontestabile, o sursi de pericol politic
ironic-provocator al sdptdminalului hamburghez il desemna drept qi

"articol cdutat la exporf', dac[ a primit gi ce impresie i-a ficut volumul social din cauza experienlei radicale a aclionismului protestatar, care,
s[u aptrrut in romdnegte, tn colectia'ldei contemporane" a Editurii rnarginalizat gi hiituit, a pmdus, in formele sale paroxist-dis,perate,
nefericitul epiiod terorist din deceniul al ophrlea; la mijlocul anilor
Politice din Bucuregti, sub titlul Cuzoagterc gi cotnunicare, volum '60, Marurse ajunsese Iectura preferati a opozifiei tinere din univer-
datorat strddaniei filosofului clujean Andrei Marga. II primise, se site$. L-am intrerupt, amintindu'i desprre propriul studiu din 1968'
bucrrrase de acest prim contact cu publicul mmAnesc, dar mi intreba
la rindul siu cum fusese primit gi, in general, ce statut au operele 193
teoreticienilor $colii de la Frankfirrt, de pildi Horkheimer, Adorno,
Maranse, Fmmm, ln lectura curentd a filosof;ei romAnegti actuale.

I-am vorbit despre obstacolul limbii, despre traduceri, unele realizate
deja, altele in cum sau in proiect, de voga lui Lukacs gi de tilm[cirea
lui... Heidegger. L-am aecultat apoi pe Habermae recapitultndu-gi
amintirile legate de o colaborare pe care o socotea excepfionall prin
invnldmintele pe care, spunea el, le-ar fi tras: cea cu filosofia iugoslavd

tg2

ANDREI CORBEA Wodoahtlifachurt,rnJatsi"ag"d"effpurbinuzL't"im^sp-areqd"enspgao4.i.tpdrtefensooi'rufhl cianmdue-rniceanunIrsveimngn

intitulat'ilber einige BedinSuWen der Reuolutionicrung sptitkapita' t#*"*:lrxrx*i*rml:tH'ti?:",!:?;itffeAdfHaaioWeiIemaclzidp'inelomaextxtteiermiasgpsi"pbgncoirsii.tofltcnoelelfttpubtiifericfeAeaperrri]lWuiisnmreianttrlcataaiad:apldnuaaaleBBfpnrteard,m6fi-lsoeilelttolt,eaceednpa"nqilod[jrnr"iiu:gjit,fq.ia"aeaintiisnarocdcilrtmret-mia'asie"iela"ra.inlscncnbetiniitineae,it"autita"ltiauesohit"tli""c,<ttt""*irnaao'r*looitt;igiptii.si;Jp;;";"lr:*ta"f'ltJ";;,ei;5oiJJ"rlil'";ai";sil;",iiJli;t";;l;ft"ttJtAL#tieie';u;Jil'ai"ui'it*t;ni."*;*'*;d"rl;r"tJ-;l;i"to';iioii"i;;a";lttg'ltin;uLt;Gislioo"f';fazi*J:iie"u"lirtamqz"eta-*z;"tu"gqoc"tbs'-ii!"n*talo";pteu"iiit'ir*iir"unr,ps,t'lleei1:dnstt!enidrlintJe:oes-e"eioi:t"npep$"srar.ltavf"de;a'esuadirirtayj"ue*ircgnrt"s"pd-toeiea;etindrtt'aaaircteialn"irtenosrcpel'it'stenfinctaddrnodaiet"qe'[MsriastiteinriK'ea(ode-cecdd!Aiaiarb-)iui'o":aansenaudoimloalttlsimoteo6lmKlcmpiuuaprucrileoldnirrenerrcsqiaipisliatottactrriap-oiiuecacHlekiicfrtnuciqanenin-naiitoialDnntdrefadcetebieBnlet6ovseoil"oelgsKeiees,rimn'r#daratvi;nacimdardteirceabAricjhs"ebuatriidanaantibtak"miumkepuesl3ilttudlemtno)sudinu"iitli'tnporgnauiigiooltJieaiuu'r'i-enri-uielii
Iistischer Geseltschaftez, din care am gi citat, aproximativ, pasqjul
regdsit apoi in'litera" sa: 'lpoteza mea consti in aceea ci nu mizeria fItdoecsauofuptiixlm,uceinepiedruprriraei[iem:runqrfirnilaaificatri-mtonefoapsfi[onaezcid"iurutf.erpea"ui"oiuur,!adt'[rf"."e"iacla"tani""tz"rf""tl*f"ia;i""ilti"i;Jirri"?;i""lJu;ll"u"?aJtae"als;at;ei;"plif;f}'lt*otii;";llzJLlt*i-m"riiJlu'iy'"itaicim*""etgoaert"".e"a"tto"*i'zmtcuto"ule*d.ue*"l'eiitnqo"."ai"o'atltltoien'ipiuolrairi"^mm*laoarolnieuueseottctiiniotioizIulcnotatrrad6ortoi'ela""motasi"'e'rp'ta"chatdr"li'onrienietmbdcia:cceme,rTlbiaeaahadinsill'eoiigdpfeppt'aeertt"eeeearcsorzp"ntcieitdvarton"anourslr'eoer'l
materiald, ci excedentul material reprezinti premisa pe baza cdreia
structura mic-burghezd a trebuinlelor, conturata de secole ca urrnare ff:rl#'*i''::3;l;:Skffi:i;tr;;ff#x;T1Tr#*ffibbdiuuepiczAeliialdezi[nt,ugciui als,eapsotii'rttlnuoot#o,;n;ioli;lmil;p;i;e;"'tdroii"p[,e'tr1ain1ns6utaurseeat*fea"teitgiiii"bzteea*pzaebteBqepinrnjoaudmusicnetivct1aa965-''
a concurenlei individuale gi pe care qi-a insuqit-o acum gi muncito-
rimea, poate fi rlsturnati". Nu cumva, intrebam, aici se afla qi sim-
burele "acfiunii practice" a filosofiei sale sociale? M-a indemnat sI
recitesc cu atenlie intregul studiu: nu putea fi in nici un caz confundat
cu o chemare Ia revoltd, pentru cd ceea ce el evidenfia erau toctnai

condiliile obiectiv potrivnice unei tentative revolufionare in acel-mo-
ment. Alaturi de studenli gi de revendicirile lor legitime fusese de la
bun lnceput, dar utopia unei risturndri de sistem n-o putuse im-
Herbert Matruse, din acelaqi an
pdrtngi. De altfel, eInxp'4licnittwtoerzteenle auf Marcuse cu privire la folosirea
1968, respinsese
lui

mijloacelor violente, ilegitime in condiliile in care aplicarea lor in acele
emancipatoare. S-a
imprejurlri era una subiectiv[, f[ri qanse oprit

aici, zlmbind larg; erau lucruri pe care le repetase, se vede, de multe
ori, qi care iqi pierduseri, desigur, miza polemicl din anii'70. Aq mai

fi dorit si revenim asupra multelor sale "desplrliri" de Marcuse, aqa
cum rezulti ele din convorbirile cu bitrinul filosof, publicate in 1978,
mai ales h propos de pozilia lui Martuse cu privire la raportul dintre
artd. qi revoluyin, pozilie analizatd critic de Habermas intr-un articol

din 1973, reluat in volumul Kultur und Kri.tik. Oare contradictia pe
care o semnala atunci intre mai vechile teorii ale lui Marcuse qi Adorno

despre caracterul "afrrmativ" al artei'tluzioniste" burgheze gi despre

concentrarea potenlialului ei progresist, revolulionar, exclusiv in "ne-

gativitatea" avangardistd qi respectiv noul punct de vedere al lui

Marcuse, favorabil menlinerii'tluziei" artistice ca unic izvor al insur-

genlei irnpotriva aplsArii cotidianului, nu oglindea o semnificativi

deplasare in mentalitatea occidentali vizavi de asceza negatoare a

"desfbterii" estetice qi de profeliile anun{ind ehiar "sffrqitul" artei?
Oare reacliile aproape concomitente ale unor Roland Barthes sau

Hans Robert Jauss ln favoarea "pldcerii" textului qi a "identifrc[rii"
estetice - la cel din unm6 in ehip polemic fafA de Adorno, - nu se inscriu
intr-un curent ln care insdgi $coala de la Frankfurt a fost sau este' a
pirut sau pare dispusd si se integre ze? Dar discutia luase sfirgit, vai!,

194

ANDREI CORSEA tn vizitn la Ernst Jiinger

creative in Social? Mi-a dat sd in{eleg ci intrebarea mea simplifica Am coborit cu un aer qovditor in micula garl de pe malul lacului.
excesiv - o qtiam gi eu; un singur pasaj din Erkenntnis und, Interesse IAm. i potrivisem sosirea cu un ceas inaintea orei de intilnire frxate la
era suficient pentru a proba diferen{e sensibile intre Habermas gi telefon, cu vreo citeva zile in urm6. Tbtul avea un aer oarecum ireal;
Adorno in reprezentarea noliunii de "experien!d.", inclusiv estetici. imi contemplam miqclrile ca qi cum n-ar fi fost vorba despre mine, sau,

Mai lesne i-ar fi fost poate si formuleze domeniul ce-i apropia, inclusiv dacd tot eram eu aCela, atunci un alter ego pe care il urmlream cu
de Benjamin: o conceptie asupra faptului estetic considerat drept acea curiozitatea celui care se viseazi intr-o ipostaz[ altfel imposibila.
capacitate poetici gi poietic[ de a interpreta gi recnea lumea din Eram aqteptat de Ernst Jiinger gi mi-o spuneam cu (ne)firescul cu care
perupectiva trebuintelor omeneqti, "dizolvare" comunicativd a tuturor olopgriocpiiolzimiliebaajnualuloi:gmi, a[paagretenatpctodreFcratlndzinKpaufknac,tuill
ag fi puiut formula
convenfiilor solidificate in natura interioarl a omului, inldturare de vedere
creatoare a tutunrr obstacolelor din calea comunicdrii libere intre strict al
vizitez pe Thomas Mann, iau eeaiul la Bertolt Brecht... Sim{eam mai
subiecti, a tuturor instrumentelor "interioare" ale instrd.inlrii, - cu acut deiit oricind altcindva labilitatea acelui prag existenlial pe care,
inevitabil, cartea il traseazl Ia propriu intre cititorul gi autorul ei, tot
alte cuvinte forta, prin excelenlI emancipatoare, pe care o conline aga cum, in copilflrie, m[ emotionam cumplit clnd, la teatru, persona-
"acliunea comunicativf", u.ne prrirnesse du bonheur. precum... zim- jeie coborau de pe scend gi se plimbau prin sali in carnea gi oasele
betul lui Habermas. actorilor. Experienla germanistului, obignuit si treblluiascd imper-
prin epoci gi perioade transformate automat in istorie gi
;i turbabil initiatici,
"istorifl', conferea episodutui in plini "tr[ire" o aurd il
il
echivala unei c[lAtorii in timp gi prin timp, unica qansl de a vedea cu
t, proprii ochi ceea ce altminteri se afll intre coper$i de carte. llentatia
;l irepresibiln pe care o incercasem la prirnele mele ctrl[torii la Berlin,
cind, cu ajutorul unui plan al metropolei de prin anii'30, m[ striduiam
s[ reconstitui strlzi gi clidiri ingropate de bombardamente gi demolari
pentru a respira ceva din ceea ce fusese qi nu mai putea fi, tgi gdsea'

iati, o fascinantd fmplinire.
Prima carte de Ernst Jiinger pe care, acum aproape 20 de ani, am
linut-o in mlni afostKirchhorster Bkitter, jurnalul redqcta! de autor
din ordinul autorititilor hitleriste,
incepind cu 14 august 1944, cind,
a foit lasat la vatrd ca'tredemn", gtiute frind relaliile sale apropiate
cu complotigtii ce atentaserd la 20 iulie la viata dictatomlui. De ce n-a

19?