Bojor, Ovidiu & Perianu, Catrinel - Pledoarie pentru viata lunga (ed. a II-a) - scan

CAPITOLUL IV

PRINCIPALELE FRUCTE
DIN ALIMENTAŢIE

Pentru fiecare dintre cele mai comune vilele moderne de azi, are proprietăţi
fructe şi legume utilizate în alimentaţie diuretice şi urolitice remarcabile, hipo-
am adoptat o clasificare recunoscută de colesterolemiante, antiseptice intestina-
cei mai multi autori în acest domeniu. le, decongestive hepatice şi multe altele,
După un scurt istoric, în cadrul mono- iar Gutuiul, cultivat în urmă cu mai bine
grafiilor prezentate se va descrie compo- de 4 milenii în Babilon şi Persia, este un
ziţia chimică şi, pe această bază, vor fi
formulate indicaţiile terapeutice. excelent remediu antidiareic, în special
pentru copii şi persoanele de vârstă îna-
Recomandările de folosire atât în uzul
intern cât şi în cel extern au la bază pro- intată.
cedee simple de preparare care pot fi in-
troduse în orice cămin. MĂRUL

GRUPA FRUCTELOR MALUS PUMILA MILL.
SĂMÂNŢOASE (sinonim Malus domestica Borkh ele.)

Este o grupă foarte unitară din punct (FAM. ROSACEAE)
de vedere botanic, toate speciile f'acând
parte din subfamilia Pomoideae şi a fa- În prezent, genul Malus este reprezen-
miliei Rosaceae, având drept principal tat prin 28 de specii şi peste 10.000 de
caracter comun fructul fals de tip poa-
mă, un fruct care nu ia naştere doar din soiuri cultivate.
peretele ovarului, ci din concreşterea De o mare varietate, cu pieliţă verzuie
acestuia cu receptaculul care devine
gros şi cărnos. Din această grupă pre- şi aproape transparentă, suav-gălbui sau
zentăm două dintre speciile cu cea mai roşu îmbujorate, merele sunt cele mai
mare răspândire la noi, respectiv Mirul populare fructe autohtone şi cele mai
şi Părul, alături de Gutui şi din ce în ce larg consumate. La vârsta copilăriei,
mai puţin cunoscutul Moşmon, cultivat printre poveştile cele mai îndrăgite se
azi doar sporadic. Toate, dar în special numără şi „Prâslea cel voinic şi merele
Mirul şi Gutuiul, au importante pro- de aur", iar în colinde ni se urează să în-
prietăţi fitoterapeutice. Mărul, acest florim ca Mărul, ca Părul... Mitologia
pom minunat, prezent lângă casa omu- greco-romană este foarte bogată în le-
lui, de la locuinţele palustre şi până la gende în care Mărul joacă un rol de sea-
mă (să ne gândim numai la mărul de aur
pe care Paris 1-a înmânat zeiţei Venus ca
semn de supremă apreciere a frumuseţii
ei), iar în mitologia scandinavă nu am-
brozia era hrana zeilor, ci merele. În le-
genda cea mai dragă elveţienilor, despre

46 Pledoarie pentru vială lungă

Wilhelm Tel1 ca simbol al dragostei lor că în coaja fructului se află de două ori
pentru libertate, Mărul joacă un rol de- mai mult acid pantotenic şi de două ori
mai multă vitamină C decât în pulpă.
osebit.
Mâncarea ceremonială a Paştelui RECOMANDĂRI TERAPEUTICE

evreiesc includea la desert o combinaţie Intern. Principalele acţiuni se mani-
de mere tocate mărunt, nuci şi stafide pi- festă asupra aparatului digestiv. Datorită
sate, curmale, scorţişoară, vin şi miere. acidităţii moderate, merele ajută diges-
Această hrană ritualică se numeşte cha- tia, provocând prin act reflex o impor-
roset (haroset) şi se pare că însuşi Iisus tantă creştere a secreţiei salivare şi gas-

a ts::t~::;:· română, Mărul este con- trice.
Merele consumate cu coajă sunt uşor
siderat pomul vieţii şi exprimă, în cre-
dinţa ţăranilor, dorinţa de rod bogat, de laxative şi absorbante ale toxinelor şi
belşug şi perenitate. În unele zone din microorganismelor la nivelul intestinu-
ţară, mireasa se joacă pe două mlădiţe de lui, care sunt înglobate în celuloza şi
Măr dulce, pentru ca sarcina căsătoriei pectinele pe care le conţin, care nu sunt
să nu fie anevoioasă. Tot după o veche iritante şi care se elimină.
tradiţie a locului, se puneau în apă ra-
muri de Măr, care urmau să înflorească La copii, merele rase curăţate de coa-
jă - alături de morcovi- reprezintă un
de Anul Nou, cu care copiii mergeau tratament eficace în diareile acute şi cro-
ruce.
apoi la sorcovit. Acum, sorcovele sunt
de hârtie sau de plastic ... Acţiunea diuretică a merelor este evi-
dentă, dar mai importantă este elimina-
Pentru importantele şi bine cunoscu- rea masivă pe această cale a acidului
tele proprietăţi terapeutice pe care le are, uric, ceea ce le face utile nu numai în
un dicton, larg răspândit în mai toată Eu- afecţiunile renale ci şi în diatezele urice
ropa, spune: ,,Un măr pe zi, doctorul (artritism, reumatism, gută).

niciodată". Preventiv şi curativ, ele au acţiune fa-
vorabilă în hipertensiunea arterială, ceea
PRINCIPALII CONSTITUENŢI ce, combinat cu proprietatea pe care o au
de a micşora concentraţia colesterolului
Mărul ca fruct conţine, în funcţie de în sânge, justifică recomandarea lor în
soi sau varietate, 83-93% apă.
ateroscleroză.
S-au identificat până în prezent zaha-
ruri reducătoare (7-16%), celuloză (în Merele intră în dieta pentru combate-
coajă), zaharoză, pentozane (poligluci- rea obezităţii, iar în gerontologie sunt
de), lignine, acizi organici liberi şi com- considerate utile în multe dintre neplă­
binaţi, pectine, materii grase, protide, ta- cerile pe care le aduce cu sine vârsta îna-
ninuri, săruri de Ca, Na, Fe, K, P şi- în
cantităţi mai mici - Si, Al, Mg, Mn, S, intată.

Co etc. Autorii elveţieni citează rezultate fa-
Aroma este dată de esterii amilici, vorabile în tratarea diabetului infantil
prin cură de mere şi tomate.
acizii caprionic, formic şi acetic, de ge-
raniol şi aldehida acetică. Asupra sistemului nervos au o acţiune
calmantă, considerându-se că wi măr
Conţinutul în principalele vitamine mâncat seara, la culcare, uşurează som-
este prezentat în tabelele de la sfârşitul nul.
lucrării. Merele conţin pe lângă vitami-
nele A, B, C şi vitamina PP în partea ex- Este cunoscută în medicina populară
ternă a fructului. De remarcat este faptul
utilizarea merelor pentru efectele lor

Principalele fructe din allmenta~e 47

asupra afecţiunilor pectorale, favorizând 230-300 g orez fiert pe zi şi mere (după
eliminarea secreţiilor bronşice. gust). într-o a doua fază, se introduc pu-
ţin câte puţin legume, came, peşte, car-
Extern. Medicina populară recoman- tofi şi puţină pâine rară sare.
dă aplicaţii calde de fructe fierte, în du-
reri de urechi. Oţetul de mere şi miere. După Elena
Niţă Ibrian, rezumativ se prepară astfel:
Pe plăgi atone se aplică fie mere rase merele din soiurile de toamnă se spală,
şi fierte în sucul lor, fie suc cu ulei în se strivesc în piua de lemn sau se rad
părţi egale. prin răzătoare inox. Peste acest terci pus
într-un vas potrivit se adaugă 5 I apă la 4
Tot în medicina populară se consideră kg terci şi, pentru fiecare litru de apă,
utilă aplicarea de tărâţe bine umectate cu 140 g miere. Se poate pune, pentru a
decoct de mere concentrat şi cald în zona grăbi fermentaţia, 1/2 kg drojdie de vin
splinei, contra inflamaţiilor acesteia. din struguri hibrizi, nestropiţi (partea
groasă lichidă ce rămâne după tragerea
Cosmetică. Sucul merelor ajută la to-
nifierea ţesuturilor, masându-se uşor vinului).
obrajii, sânul, abdomenul. Borcanul sau vasul de lut în care s-a

MOD DE ÎNTREBUINŢARE preparat această combinaţie se ţine la
temperatura camerei (20-30°C) neastu-
Merele pot fi folosite ca atare, în cure pat, doar legat la gură cu un tifon, pentru
de lungă durată, mergându-se până la I a nu intra musculiţele. Se ţine la loc în-
kg/zi, la bătrâni şi bolnavi putându-se da tunecos. Prima fază de fermentare du-
numai sucul. Pentru obezitate se reco- rează 10-12 zile, perioadă în care se
manciă „zile de mere", în care să se con- amestecă de 2-3 ori pe zi cu o lopăţică
sume câte I kg de mere pe zi, rară ali-
mente. de lemn.
Sucul obţinut după fermentaţie se
Decocturi din mere uscate şi bine mă­
runţite, o lingură la o cană, luându-se strecoară prin tifon dublu. Se pune în-
3-5 căni pe zi îndulcite. tr-un vas cu gura largă şi se mai adaugă
pentru fiecare litru de suc 50 g miere.
Mere rase, contra diareilor la copii
(1/2 kg-I kg pe zi, la cele 5 mese). Pentru a doua fază a fermentaţiei, de
asemenea aerobă, se leagă gura borcanu-
Decoct dintr-un măr tăiat în bucăţele lui tot cu tifon şi se păstrează la căldură.
în 1/2 I apă, fiert la foc încet până se re- După 40-60 zile oţetul este gata.
duce la jumătate; se îndulceşte şi se bea
seara înainte de culcare. Se trage după limpezire, cu furtunul,
în sticle care, astupate bine sau ceruite,
Sirop laxativ şi pectoral, îndeosebi se păstrează la rece.
pntru copii, din suc de mere şi zahăr în
părţi egale; se fierbe la foc încet până la Se consumă la salate, sosuri sau dife-
consistenţă siropoasă, luându-se câte 2 rite preparate culinare.

linrti=~:i!:~e;:~:~~diorenale, PĂRUL
ateroscleroză, colesterolemie, prein-
farct, se recomandă de unii autori cura PYRU5 COMMUN/5 L.
lui Kempner, care duce la scăderea seve- (FAM. ROSACEAE)
ră a colesterolului sangvin, reducerea
valorii tensiunii arteriale, reducerea ede- Având ca origine Părul sălbatic, Pă­
melor, merele având un rol important. rul de cultură are o veche istorie, fiind
Într-o primă fază (1-3 luni), o adevărată cultivat în special în Asia Centrală din
„fază de atac", se consumă numai vremuri străvechi. S-a răspândit treptat

48 Pledoarie pentru viată lungă

spre vest, iar în Evul Mediu era deja pre- Infuzia din flori are proprietăţi antiin-
zent şi în Europa. Deşi înrudit cu Mă­ flamatorii recomandate de asemenea în
rul, digestibilitatea şi valoarea terapeu- cistite.
tică a perelor este mai redusă.
MOD DE ÎNTREBUINŢARE
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Consumate ca atare (mai puţin reco-
Perele conţin, în funcţie de soi, între mandate însă celor cu digestia dificilă,
82-85% apă, hidraţi de carbon {zaharuri cu tractul digestiv iritat, cu hemoroizi,
- n.n.) 10--13%, protide 0,5%, dintre din cauza celulelor pietroase sau sclerei-
zaharuri - în special levuloză (8%), ce- delor din pulpă).
luloză, pectine, tanin, săruri de Ca, Na,
K, Fe, P şi cantităţi mai mici de S, CI, Suc, 2-3 pahare pe zi, înainte de
Zn, Fe, Cu, Mn, I, As. Conţinutul în vi- mese.
tamine este redus: cca 5 mg% vitamina
Decoct din 40--50 g pere uscate (,,poa-
C, vitamina A 50 mg%, vitamina B2 70 me") la un litru de apă.
mg%, vitamina B6 0,25 mg% şi vitami-
na PP în cantităţi reduse. Cidrul de pere are acţiune diuretică şi
uşor laxativă.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Observaţie. Frunzele de Păr, pe lângă
Acţiunea laxativă, similară cu cea a taninuri, conţin arbutozid, Ia fel ca frun-
merelor cu coajă, este marcantă. La fel zele de Merişor. Ele au proprietăţi diu-
ca şi merele, perele au acţiune diuretică retice, dezinfectante, antiinflamatore,
şi urolitică, împiedicând depunerea ura- uşor sedative, favorizând dizolvarea cal-
ţilor şi favorizând eliminarea lor. Pe culilor renali. Prin creşterea diurezei,
această acţiune se bazează recomanda- urina devine clară, iar micţiunile frec-
rea curelor de pere în afecţiuni urinare, vente în prostatite se diminuează. Frun-
în litiaza urinară, precum şi în reuma- zele de Păr sunt indicate ca adjuvant în
tism, gută şi artritism. Tot datorită acţiu­ cistite, în litiaza renală şi în general în
nii diuretice, perele au acţiune depurati- afecţiunile renale, vezicale şi ale prosta-
vă, iar conţinutul ridicat în levuloză le tei. Se utilizează sub formă de infuzie
recomandă şi diabeticilor. preparată din I00 g frunze proaspete sau
25 g frunze uscate la I litru de apă. Infu-
Atât scoarţa Părului cât şi frunzele şi zia astfel obţinută se bea în cursul unei
florile sunt utilizate în medicina empiri- zile.
că. Astfel, scoarţa are proprietăţi astrin-
gente, antidiareice (datorită taninurilor) În trecut, în medicina tradiţională,
şi febrifuge. Substanţele active pe care scoarţa de Păr era recomandată pentru
le conţine scoarţa au acţiune hemostati- proprietăţile ei astringente şi febrifuge.
că locală, datorită toi taninurilor care
precipită proteinele, contractă capilarele GUTUIUL
şi diminuează secreţiile.
CYDDNIA OBLONGA MILL.
Frunzele, în special cele ale Părului (FAM. ROSACEAE)
sălbatic, au proprietăţi antiseptice în ca-
zul căilor urinare, similare cu cele ale Gutuiul, originar din insula Creta şi
Merişorului (Vaccinium vitis-idaea), fi- Asia de Sud-Vest, era foarte răspândit în
ind recomandate sub formă de infuzie în jurul anticului Sidon, oraş înfloritor al
cistite, prostatită, infecţii urinare. Feniciei, de la care, de altfel, îşi trage şi
denumirea genului (de la cuvântul gre-
cesc Kydon, numele vechi al oraşului de
azi Canea de pe insula Creta, nume folo-

Principalele fructe din allmentatie 49

sit şi de Hippocrate). În Grecia antică, gite, faringite, amigdalite, stomatite, în
gutuile erau considerate :fructele zeiţei tratamentul hemoroizilor, eczemelor, ar-
Venus, tinerele căsătorite trebuind să surilor etc.
guste din ele înainte de a păşi pragul ca-
merei nupţiale, pentru a pune căsnicia Seminţele sunt recomandate şi ca ad-
sub protecţia frumoasei zeiţe. Gutuiul juvante în calmarea iritaţiilor pielii şi ale
se cultiva cu 4000 ani în urmă. sânilor, ca şi în tratarea crăpăturilor mâi-
nilor, a degerătwilor, în eczeme, arsuri,
Gutuiul are două varietăţi: var. mali- conjunctivite, hemoroizi inflamatorii.
formis (Mii!.) (C.K. Schneid.) şi var.
pyrijimnis (Kirchn.) şi mai multe soiuri Cosmetică. Seminţele de gutui se ci-
de cultură: Angers, Lescowatz, Constan- tează pentru hidratarea tenurilor uscate
tinopol, Bereţchi, .,De Vrania". şi curăţarea celor pătate.

Se utilizează, în scopuri medicinale, MOD DE îNTREBUINŢARE
atât pulpa cât şi seminţele.
Consumul fructelor ca atare sau al
PRINCIPALII CONSTITIJENŢI unor produse obţinute clin acestea (suc,
sirop, jeleu) şi ca mâncare preparată sub
Gutuile conţin 70-72% apă, 7-8% za- formă de diferite feluri culinare.
haruri, 0,5% protide, acizi organici, ta-
nin, pectine, cantităţi mici de grăsimi, Decoctul are o acţiune mai marcantă.
săruri minerale de Fe, Ca, P, K, Cu, Mg, Se prepară dintr-o gutuie mare, rasă, la I
S etc., vitaminele A, B, C şi PP. Semin- litru de apă; se lasă să fiarbă până ce li-
ţele conţin 20% substanţe mucilaginoase chidul se reduce la jumătate, cantitatea
care se bea în cursul unei zile, îndulcită
şi amigdalină. cu 50 g zahăr. Acest decoct se utilizează
şi extern pentru gargarisme.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Infuzie pectorală clin seminţe, o lingu-
Intern. Graţie taninului, pulpa fructu- riţă la o cană, câte două căni pe zi.
lui are proprietăţi astringente puternice,
gutuile fiind indicate ca antidiareice, Macerat la rece clin o linguriţă de se-
mai ales în diareile celor debilitaţi, ale minţe la o cană timp de 2-4 ore, pentru
convalescenţilor, copiilor şi vârstnicilor, loţiuni sau comprese contra iritaţiilor
deoarece acţiunea taninului este atenua- pielii şi în cosmetică.
tă de cea emolientă datorită mucilagiilor.
De asemenea, se recomandă ca antihe- Observaţie. Frunzele, bogate în tanin,
moragice în hemoptizii, hemoroizi, he- sunt foarte eficiente, ca antidiareice, sub
moragii uterine. formă de infuzie cu 1-2 linguriţe la o
cană, bându-se 2 căni pe zi. împreună cu
Uşoara lor aciditate le face utile în frunzele de Mur sau Zmeur şi cu fructe
dispepsiile atonice (aşa-zisul „stomac de măceşe, se obţine un ceai alimentar
leneş"), iar în consum prelungit, în insu- foarte plăcut la gust.

ficienţa hepatică. MOŞMONUL

Gutuile se recomandă şi ca antivomi- MESP/LUS GERMANICA L.
tiv în vomismente cronice. (FAM. ROSACEAE)

Seminţele, puternic emoliente, sunt Moşmonul este un arbust sau arbore
recomandate ca remediu pectoral în de 1,5-3 m sau chiar mai înalt, cu frun-
tuse, bronşită, răguşeală. ze alterne, scurt peţiolate, alungit elipti-
ce, lungi de 5-8 cm şi late de 2,5-5 cm,
Extern. Proprietătile astringente com- cu marginea întreagă, fin dinţată spre
binate cu cele emoliente justifică utiliza-
rea lor sub formă de gargarisme în !arin-

50 Pledoarie penlru viafă lungă

vârf. Florile sunt solidare, cu diametrul Observaţie. Frunzele, la rândul lor
de 3-4 cm, având petale albe. Fructele puternic astringente, se utilizează sub
au receptaculul extern cărnos, asemă­ formă de decoct (2 linguri la o cană),
nându-se cu cele de Măceş, dar mai pentu gargarisme şi spălături bucale, în
mari (2-3 cm în diametru), cu sepale afte şi inflamaţii ale gâtului.
persistente şi după maturizare. Creşte
subspontan pe coaste însorite, stâncării, GRUPA FRUCTELOR
tufişuri, de la şes până la munte. SÂMBUROASE

Cultivat astăzi cu totul sporadic, Moş­ Este o grupă foarte omogenă, cuprin-
monul a fost bine cunoscut în Antichita- zând specii din familia Rosaceae, subfa-
te, Iulius Cezar aducându-l în Italia după milia Prunoideae, caracterizate prin
vestita sa campanie din Galia. La noi în fruct cărnos tip drupă, endocarpul lor fi-
ţară este semnalat la Deva, Hunedoara, ind lemnos, alcătuit din sclereide (celule
Craiova, Piteşti, Iaşi etc. pietroase). Acest endocarp constituie
sâmburele care protejează în interior să­
PRINCIPALII CONSTITUENŢI mânţa. Din această grupă fac parte Pru-
nul, Cireşul, Vişinul, Caisul, Piersicul
Cu un procent mai scăzut în apă şi Migdalul, acesta din urmă constituind
(70-74%), fructul conţine substanţe o excepţie prin aceea că mezocarpul este
azotate, grăsimi (0,44%), tanin (în fruc- pielos şi nu cărnos ca la celelalte, iar la
tele uscate până la 12%), mucilagii, acid maturitate se desface. Această grupă de
citric, malic şi tartric, vitaminele C şi B, fructe este mai răspândită în ţara noas-
zaharuri, proteine, săruri minerale, celu- tră, ocupând peste 60% din suprafaţa
loză etc. cultivată cu porni fructiferi.

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Prin conţinutul lor în glucide (cca
15%), fructele sâmburoase au o ridicată
Fructul, puternic astringent, are acţiu­ valoare nutritivă, iar datorită conţinutu­
ne antidiareică, cu efecte chiar în diare- lui ridicat în apă şi potasiu sunt diureti-
ea dizenterică şi enteritele rebele, având ce. Celuloza şi acizii organici le impri-
dublu efect, respectiv stagnarea scaune- mă proprietăţi laxative, iar prin sărurile
lor diareice şi fortificarea mucoasei in~ minerale şi vitamine - în special vita-
testinale. mina A şi riboflavina (vitamina B2) -
sunt mineralizante şi vitaminizante.
Are proprietăţi diuretice, cu elimina-
rea de uraţi, fiind un adjuvant util în li- Consumate în stare proaspătă, dar mai
tiaza urică, gută şi reumatism. ales sub fomă de compoturi, dulceaţă,
gem, marmeladă, în timpul iernii, ele
Empiric, în tratamentul paludismului constituie desertul ideal al fiecărei mese.
şi litiazei renale, în special decoctul din
PRUNUL
rădăcină.
PRUNU$ DOMESTICA L.
MOD DE ÎNTREBUINŢARE (FAM. ROSACEAE)

Consumate ca atare sau în compot; Atât de puţin pretenţiosul Prun, origi-
pentru a avea efect, trebuie consumată nar din Persia şi Caucazul de Est, a fost
circa o cană de compot. adus în Europa de către romani. În ţara
noastră şi-a găsit o a doua patrie, fiind
Sirop pentru regularizarea tranzitului
intestinal, din 1 kg fructe, 800 g zahăr
sau mai bine miere şi 500 ml apă; se
fierbe I oră, la foc mic. Se bea diminea-
ţa câte un pahar.

Principalele lructe din alimentalle 51

pomul fructifer cu cea mai mare ponde- maiorii ale ficatului. în medicina popula-
re. Având valoare nutritivă ridicată, el
are şi proprietăţi terapeutice recunoscute ră se recomandă şi în inflamaţiile splinei.
încă din Antichitate. Pliniu cel Bătrân la- Cosmetică. Se pot folosi sub formă de
udă proprietăţile laxative ale Prunului,
iar prunele uscate erau recomandate de mască pentru tenurile grase, cu porii di-
diferiţi autori din Grecia antică. Mai târ- lataţi.
ziu, aceste fructe se bucurau de mare fai-
mă în prescripţiile Şcolii din Salemo MOD DE ÎNTREBUINŢARE
(sec. XI-XII), pătrunzând până în Far-
macopeea Engleză, ca medicament, în Consumate ca atare, în special dimi-
secolul al XVIII-iea. neaţa sau la începutul mesei (8-20 bucăţi

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub sunt suficiente pentru efectul laxativ).
pseudonimul literar Moliere, face aluzie Decoct din prune uscate: în cazul in-
la prune într-una din operele sale, ,,Bol-
navul închipuit" (1673). flamaţiilor splinei se recomaodă să se
bea dimineaţa lichidul, iar fructele din
La noi se cultivă peste IO varietăţi de decoct să se consume seara.
Prun. Aproape că nu există casă în me-
diul rural care să nu aibă un prun sau Infuzia obţinută dintr-o prună şi o
doi, majoritatea lor, însă, cultivându-se smochină la I 00 ml apă, administrată
în livezi. Pe lângă fructele gustoase pe zilnic copiilor uşor irascibili. Asocierea
care le dă, Prunul este şi un bun fixator cu smochinele este benefică şi în cazul
al solurilor în pantă, al terenurilor alune- constipaţiilor, deoarece smochinele sunt
coase, împiedicând spălarea coastelor şi emoliente şi se evită iritarea tractului in-
fenomenul de eroziune.
testinal. Se poate face o infuzie cu prune
PRINCIPALII CONSTITUENŢI şi smochine, lăsându-se apoi la macerat

Prunele proaspete, coapte, conţin cca 10--12 ore.
80% apă, 14-15% hidraţi de carbon, Pentru combaterea constipaţiei se re-
0,6% protide, săruri minerale (Na, K,
Ca, P, Fe, Mg, Mn), dintre care predomi- comandă maceratul obţinut la rece din
nă potasiul (210 mg%), acizi organici, cca 200 g prune uscate (nu afumate), ţi­
mucilagii, vitaminele A, BI, B2 etc. nute în apă 3-4 ore. Se iau seara.

Valoarea nutritivă energetică a prune- Suc de prune, câte un pahar înaine de
lor în stare proaspătă este de 58-{i2 kcal
la I00 g pulpă, iar în stare uscată de 249 mese.
kcal. Mască cosmetică astringentă cu 5.-{i

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE prune zdrobite care se lasă 20 minute pe

Intern. Au proprietăţi diuretice, sti- faţă.
mulente ale sistemului nervos, laxative,
decongestive hepatice şi dezintoxicante. în etnoiatrie (medicina populară) se

Se recomandă în special în constipaţi­ foloseşte ţuica cu tărie alcoolică ridicată
ile cronice, atât proaspete cât şi uscate, pentru „plămădeli", respectiv pentru
înmuiate în apă. Sunt un bun laxativ şi macerarea unor plante medicinale, o for-
pentru cei care suferă de hemoroizi, dar mă populară a tincturilor. Se utilizează şi
nu şi de colită. Ameliorează stările infla-
intern, dar mai ales extern, pentru fric-
ţionări. Intern nu se recomandă în ulcer
şi hepatite.

Observa/ii. Frunzele de Prun au şi ele
proprietăţi diuretice şi laxative ca şi
fructele, fiind în plus febrifuge şi vermi-
fuge (contra oxiurilor şi limbricilor). Se
folosesc empiric sub formă de decoct
(fierbere 10--15 minute), o lingură la

cană.

52 Pledoarie pentru vială lungă

CIREŞUL, VIŞINUL tritism, ateroscleroză (contracarând de-

CERASUS AVIUM (L.) MNCH. punerea colesterolului).
Se mai recomandă consumul în litiază
(sinonim Prunus cerasus
var. avium L. - Cireş); ca şi în hepatitele cronice sau în sechele-
C. VULGARIS MILL. le de hepatită (deoarece ajută la regene-
(sin. Prunus cerasus L. - Vişin) rarea parenchimului hepatic), iar în ge-
(FAM. ROSACEAE) rontologie sunt considerate printre fruc-

Originare din Asia Mică. Pliniu cel tele cu efectele cele mai salutare în întâr-
zierea fenomenelor de îmbătrânire.
Bătrân afirmă că au fost aduse în Euro-
pa de către Luculus, vestitul gurmand al îndeosebi cireşele sunt sedative şi to-
Romei antice, după victoria sa asupra lui
Mitridate, regele Pontului. Despre Cireş nice pentru sistemul nervos.
şi Vişin există referiri şi în operele lui Extern. Se folosesc sub formă de
Teofrast. Cireşul are la noi 3 varietăţi
principale şi peste 25 soiuri cultivate, iar comprese, deoarece au uşoare proprie-
Vişinul 2 subspecii, numeroase forme şi tăţi antimigrenoase.

Cosmetică. Uşor astringente şi tonice,
redau elasticitatea pielii.

peste I5 soiuri de cultură. MOD DE ÎNTREBUINŢARE

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Consumate ca atare, făcându-se cure
în obezitate şi artritism, consumându-se
Cireşele şi vişinele au până la 90% fie o anumită cantitate în fiecare zi, fie
apă. Dintre zaharuri, conţin în special le- rezervându-ii-se în exclusivitate o zi pe
vuloză, ceea ce face posibilă folosirea
lor şi în alimentaţia diabeticilor (în spe- săptămână.
cial vişinele).
Suc - utilizat în special în hepatite.
Sunt bogate în săruri de Na, K, Ca, P, Infuzie de cireşe uscate ( I lingură ia o
Mg, Fe, conţin, de asemenea, clor, sulf şi
cană).
microelemente ca Zn, Cu, Mn, Co etc. ·
Sunt mai bogate în vitamina A şi conţin Aplicaţii de fructe zdrobite pe frunte,
mici cantităţi de vitamina BI, B2, niacin cu rol antimigrenos, precum şi pe obraji
şi vitamina C. Cireşele dulci conţin şi pe gât, pentru a reda elasticitatea pielii.
13-14% hidraţi de carbon şi au o valoa-
re energetică de 57 kcal ia I 00 g fructe. Observaţie. Au proprietăţi medicinale
recunoscute pedunculii sau codiţele
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
(,,Stipites Cerasorum"); ele constituie un
Intern. Uşor acide, sunt un adjuvant diuretic de bază al „farmaciei naturii"
utilizat în colitele de fermentaţie. De datorită conţinutului de săruri de pota-
asemenea, se întrebuinţează ca hipoten-
siu, flavonoide, taninuri, catechinice. În
medicina populară se mai foloseşte şi
cleiul scoarţei, ca antitusiv.

soare; prin aportul lor caloric redus, ca şi MIGDALUL

prin efectul uşor laxativ, se recomandă PRUNUS DULCIS (MILL.) D.A. WEBB.

în obezitate. AMYGDALUS COMMUN/S L.
Acţiunea diuretică este destul de mar- (FAM. ROSACEAE)

cantă, însoţită de una de purificare a or- Migdalele reprezintă una dintre acele
ganismului de substanţele de dezasimi- seminţe ia care proprietăţile nutritive se
laţie (,,acţiune depurativă"), fiind reco-
mandate în afecţiuni renale, inclusiv li- împletesc cu cele terapeutice. O roman-
tică legendă din mitologia greacă poves-

tiază, precum şi în gută, reumatism, ar- teşte că frumoasa Phyllis a murit de du-

Princlpalele rructe din allmentalie 53

rere deoarece a fost părăsită de către De- În secolul al XI-iea Migdalul figura
mofon, fiul lui Teseu şi a fost transfor- în lista speciilor cultivate în grădinile
mată într-un Migdal. Când infidelul, cu-
prins de remuşcări a venit plângând, îm- medicinale ale lui Carol cel Mare. În
brăţişând pomul, acesta s-a acoperit în- Evul Mediu şi mai târziu, Migdalul re-
tr-o clipă cu acele flori frumoase roz, pe prezenta obiectul unui comerţ activ.
care le cunoaştem.
De la Migdal se folosesc seminţele
Dar înainte de această legendă, Mig-
(sâmburii), atât de la varietatea dulce,
dalul era cunoscut în Siria, Persia, în cât şi de la cea amară. Numai varietatea
Asia Centrală până în Turchestan, unde dulce este comestibilă. Cea amară are
creştea spontan. A fost maturizat sau s-a însă proprietăţi terapeutice.
sălbăticit în China, India, în ţările medi-
teraneene. Este cultivat în Europa Cen- PRINCIPALII CONSITTUENŢl
trală şi în America. Medicii şi învăţaţii
Antichităţii (Teofrast, Porcius Cato, Co- Seminţele proaspete conţin până la
lumella şi Scribonius Largus) au reco- 88% apă, iar cele uscate numai 4,5%. Ele
mandat Migdalul în multe afecţiuni. con(in cca 18% protide, 54--55% grăsimi
formate din 75% acid oleic, fermenţi,
Medicii arabi îl recomandau tot ca 16% hidraţi de carbon, acizi organici, să­
medicament, pe baza unuia dintre pre- ruri de potasiu (833 mg%), calciu (250
ceptele lor care spunea că un medica- mg%), fosfor (455 mg%), fier (4,1
ment trebuie să fie plăcut la gust. mg%), vitamina A (20 µg°/o), vitamina

Numele Migdalului este pomenit şi BI (0,20 µg%), B2 (0,60 µg%), niacin
în Vechiul Testament. În timpul celor pa- (4,2 mg%) şi cantităţi mici (I mg%) vita-
truzeci de ani de peregrinări, evreii s-au mina C. Conţine şi o enzimă (emulsina).
simţit descurajaţi şi au vrut să se întoar-
că din drum. S-au plâns conducătorilor În continuare vom prezenta pe scurt
lor. Moise, cel care îi călăuzea prin de- rezultatele unor cercetări relativ recente,
şert, s-a rugat pentru îndrumare şi a fost puţin cunoscute cititorilor, în legătură cu
îndemnat de Dumnezeu să ceară fiecărei
una dintre cele mai comune nitrilozide,
familii câte un toiag cu numele capului anume amigdalina, care se găseşte în se-
minţele unor fructe, în special ale mere-
familiei cioplit pe el. Pe toiagul casei lui lor, caiselor, cireşelor, migdalelor, pru-
Levi, Moise a scris numele fratelui său,
nelor, piersicilor, nectarinelor etc.
Aaron. Toate toiegele au fost aduse în Din fructele seminţelor menţionate

cortul cel mare (numit tabernacol), iar a s-au izolat compu'şî netoxici, hidrosolu-
bili, care conţin nitrilozida sau vitamina
doua zi, când Moise a intrat acolo, toia-
gul lui Aaron încolţise. Era plin de mu- B17.
guri, flori şi migdale coapte. Lipsa din alimentaţie a acestui factor

în ebraica veche, cuvântul ,,migdală" poate duce la tulburări fiziologice şi, da-
torită acestui fapt, a primit statutul de vi-
înseamnă „darul lui Dumnezeu".
Migdalul este primul copac din Ţara tamină.

Sîantă care înfloreşte ca semn al vieţii în procesele metabolice, nitrilozidul
reînnoite şi al deşteptării naturii. Chiar şi
în zilele noastre, evreii mai aduc crengi (amigdalina) este hidrolizat în hidrocia-
namidă, benzaldehidă sau acetonă şi za-
cu muguri de migdal în sinagogii, la ma-
rile sărbători religioase. hăr.

Hidrocianamida formată este detoxi-
ficată de către enzima rodanază în mole-
cule de tiocianaţi netoxici. Benzaldehi'.'c
fonnată în prezenţa oxigenului este :·

54 Pledoarie pentru viaJă lungă

dată imediat în acid benzoic, de aseme- Până vor ajunge şi la noi aceste pro-

nea netoxic. duse denumite Laetril sau Letril, putem
Înainte de-a considera posibila acţiu­ beneficia în alimentaţia noastră de bine-
facerile amigdalinei. Preventiv, doza zil-
ne de modelare antineoplazică a vitami- nică de 250--500 mg se poate asigura din
nei B 17, trebuie să menţionăm faptul că 6--8 sâmburi de migdale sau caise şi din
acidul benzoic este antiseptic şi antiin- 20-25 sâmburi de cireşe sau mere.
flamator. Nu de mult timp, în multe ţări,
Valoarea energetică este apreciată la
pentru bolile reumatismale au fost utili- 615 kcal la I00 g seminţe uscate.
zaţi produşi de adiţie orto-hidroxizi ai
RECOMANDARI TERAPEUTICE
acidului benzoic.
După numeroase cercetări s-a ajuns la În prezent, în terapeutică, migdalele
joacă un rol mai important decât în tre-
concluzia că prezenţa vitaminei B 17 în cut. Rolul major rămâne în alimentaţie şi
alimentaţie calmează durerile reumatice în cosmetică, dar nu numai după cele re-

şi reduce temporal hipertensiunea. în ca- latate la subcapitolul „Principalii consti-

zul în care considerăm boala canceroasă tuenţi".
ca o dereglare metabolică, se pune între-
barea dacă una dintre cauze n-ar fi şi de- Intern. Migdalele se recomandă în ul-
ficienţa în vitamine, în special în vitami- cerul gastric şi în gastrite hiperacide,
deoarece, pe de o parte, uleiul gras for-
na Bl7. mează o peliculă de protecţie pe perete-
le stomacului, iar pe de altă parte, proti-
în această direcţie sunt semnificative dele tamponează acidul clorhidric, neu-
tralizând aciditatea excesivă. În acelaşi
cercetările omului de ştiinţă american timp, migdalele reduc secreţia de pepsi-
Dr. Dean Burk de la departamentul de nă şi stimulează peristaltismul intestinal.
citochimie al Institutului Naţional de Durerile şi arsurile gastrice (senzaţia de
Cancer din Washington, după părerea ,,pirozis") se reduc simţitor după consu-
căruia vitamina B 17 este o vitamină în- marea seminţelor de migdal. Tot asupra
aparatului digestiv au şi o acţiune anti-
tr-adevăr antineoplazică. septică intestinală remarcabilă, fiind ast-
fel utilizate în colitele de fermentaţie.
Considerăm totuşi necesară o preciza- Sunt, de asemenea, uşor laxative şi anti-
re: până în prezent nu există un medica-
ment specific, sigur în boala canceroasă. catarale.
Această precizare o considerăm cu atât Datorită acţiunii antispasmodice şi de
mai importantă cu cât în publicaţiile
săptămânale de nespecialitate se face re- calmare a tusei, ele constituie un foarte
clamă unor „medicamente anticanceroa-
se" preparate din plante (Spinz, Mărul agreabil remediu pectoral, fiind indicate
lupului - Aristo/ochia sp., Tătăneasă chiar şi în tusea convulsivă. Ca anticata-
etc.), care au produs grave intoxicaţii.
Plantele cu substanţe citotoxice ucid în rale, au efect favorabil în laringite.
primul rând celulele sănătoase sau so- Acţiunea anticatarală se manifestă şi

matice, iar apoi pe cele canceroase. în inflamaţiile aparatului genito-urinar;
După ultimele cercetări, speciile men- au şi proprietăţi antilitiazice.
ţionate accelerează dezvoltarea celulelor
canceroase, sunt nu numai citotoxice, Prin compoziţia lor chimică foarte
dar şi hepatotoxice, mutagene etc. complexă sunt tonice şi reconstituante

Cu toate controversele ştiinţifice, în generale (inclusiv ale sistemului nervos)
prezent există produse autorizate pe şi remineralizante, putând fi consumate
bază de amigdalină sau vitamina B 17. ca adjuvante în tuberculoză.

Principalele fructe din allmenta~e 55

Deoarece au un conţinut redus de glu- Chinei, din Manciuria până în Caucaz.
cide, migdalele pot fi consumate de dia- Este cultivat în Europa şi America.
betici.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Extern. Prin acţiunea emolientă şi tro-
fică asupra ţesuturilor se recomandă în Fructele proaspete conţin cca 85%
eczeme, arsuri sau crăpături ale pielii. apă, 0,8% protide, grăsimi, 10-13% le-
vuloză şi glucoză, un tip de carotenoide,
Cosmetică. ,,Laptele" de migdale con- săruri de Na, K (250 mg%), Ca, P, Fe,
stituie un preparat foarte indicat pentru iar ca microelemente: cobalt, fier, brom,
catifelarea şi hidratarea pielii. magneziu, vitamina A în cantităţi apre-
ciabile (250 mg%), vitamina BI, B2,
MOD DE ÎNTREBUINŢARE niacin şi cca 8 mg% vitamina C.

Decocţia pectorală din coajă cu 50 g la Proaspete, au o valoare energetică de
litrul de apă, fiartă 20 minute; se beau 49-50 kcal la 100 g fructe, iar în stare
până la 4 căni pe zi, în mai multe reprize. uscată de 306 kcal.

Sâmburi zdrobiţi, câte l 0-15 de 2 ori RECOMANDARI TERAPEUTICE
pe zi, folosiţi ca preparat antiulceros.
Intern. Recomandările terapeutice se
Şi mai eficace contra ulcerului este un bazează în special pe faptul că este un
amestec din 30 sâmburi de migdale fruct foarte nutritiv, cu aport mare de vi-
dulci, o lingură lapte şi o linguriţă smân- tamine şi foarte digestibil. Este reco-
tână (reţetâ din medicina populară). mandat pentru dispeptici, convalescenţi,
anemici (fijnd un regenerator al ţesuturi­
Sirop, care se prepară din 500 g sâm- lor, mai ales al celui nervos, îndeosebi în
buri dulci, 150 g sâmburi amari, 125 ml anemii consecutive datorate unor hemo-
apă şi 750 g miere. Acestea se freacă ragii).
până se obţine o pastă care se fierbe la
baia de apă cu 1,5 l apă rece şi 2,5 kg za- Fiind şi tonice nervine, caisele pot fi
hăr. Se poate aromatiza cu esenţă de por- consumate prioritar în astenii, stări de-
tocale. Se păstrează la frigider. presive, nevroze şi insomnii.

„Laptele" de migdale, întrebuinţat în Acţiunea asupra tranzitului intestinal
uz extern, inclusiv în cosmetică, se pre- este paradoxală; astfel, în timp ce fructe-
pară din l 00 g migdale lăsate în apă câ- le proaspete sunt astringente, antidiarei-
teva ore, pentru a li se umfla pieliţa, care ce, cele uscate sunt uşor laxative.
să poată fi apoi curăţată. Se zdrobesc cu
puţină apă rece, se amestecă cu sirop din Cosmetică. Caisele constituie un toni-
l 00 g zahăr la 2 l apă şi se utilizează, ca fiant al tenului normal.
atare.
MOD DE iNTREBUINŢARE
CAISUL
Consumate ca atare sau ca suc, com-
PRUNUS ARMENIACA L. pot, fructe uscate.
ARMENIACA - VULGARIS LAM.
(FAM. ROSACEAE) În cosmetică, măşti cu caise zdrobite
sau loţionări cu suc.
Originar din China, Caisul are fructe
foarte nutritive, parfumate, bogate în vi- PIERSICUL
tamine. Proprietăţile medicinale sunt re-
duse. PERS/CA VULGARIS MILL.
(FAM. ROSACEAE)
Axe o mare arie de răspândire, înce-
pând din Asia Centrală până în nordul Piersicul a fost adus în Imperiul Ro-
man din Persia, de unde îi vine şi denu-

56 Pledoarie penlru via~ lungă

mirea latină, însă aceasta n-a fost decât o asemenea, proprietăţi diuretice, utile în
haltă pe drumul răspândirii sale, origi- nefrite.
nea trebuind s-o căutăm în China, cu
peste 4 milenii în urmă. Fructele sunt Cu flori şi frunze de piersic se poate
foarte digestibile, însă proprietăţile me-
face un dublu tratament contra oxiurilor,
dicinale sunt modeste. intern sub formă de infuzie, extern -
spălături sau cataplasme. Florile au în
PRINCIPALII CONSTITUENŢI plus proprietăţi sedative, fiind foarte uti-
le pentru copiii cu stări de nervozitate,
Proaspete, au 85-89% apă. Fructele precum şi proprietăţi antispastice, putân-
conţin numai 0,7% protide, I0% hidraţi du-se folosi pentru calmarea tusei spasti-
de carbon, acizi organici, săruri minera- ce. Se fac infuzii cu flori (se pot obţine
le: Na, K (200 mg%), Ca, P, Fe, I, vita- foarte uşor, strângându-le pe cele avorta-
mina A, BI, B2, niacină şi cca 9 mg% te, care se scutură abundent imediat după
vitamina C. Uleiul volatil, obţinut prin începerea înfloririi), frunze sau în ames-
distilare, conţine esteri, linalol şi acizi: tec, cu 1-1 1/2 linguri la o cană de apă
sau lapte; se iau 2-3 căni pe zi.
acetic, formic, caprilic, aldehide, cadi-
nen etc. Pentru copii se recomandă şi un sirop
foarte parfumat din infuzie concentrată
RECOMANDĂRI TERAPEllTICE de flori şi fructe (100 g la litru), cu o
greutate egală de zahăr sau mai bine de
Intern. Datorită digestibilităţii ridica- miere; se fierbe pe foc mic până la con-
te a pulpei, piersicile facilitează digestia, sistenţa siropoasă. Se iau 20--30 g pe zi.
uşurând la maximum travaliul muscula-
turii aparatului digestiv, recomandân- GRUPA ARBUŞTILOR
du-se persoanelor în vârstă, debile, dis- ŞI PLANTELOR IERBOASE
peptice. Fierte sunt mai bine tolerate. FRUCTIFERE

Stimulând secreţia glandelor digesti- Reprezintă o grupare eterogenă din
ve, piersicile sunt stimulent stomabic. punct de vedere botanic, având ca ele-
Ele sunt şi uşor laxative, însă mai accen-
tuat diuretice şi depurative, fiind reco- mente comune aspectul de arbust sau
mandate în dieta celor cu litiază urinară, ierbaceu, precum şi fructele (sau pseu-
gută, reumatism. dofructele) cărnoase. Din această cate-
gorie fac parte specii ale căror fructe, pe
Cosmetică. Piersicile pot constitui şi lângă valoarea lor nutritivă, au şi o im-
ele un remediu pentru curăţirea tenului. portanţă terapeutică. Dar nu numai fruc-
tele, ci şi alte părţi de plantă, în special
MOD DE ÎNTREBUINŢARE frunzele, conţin substanţe active cu apli-
cabilitate în tratamentul unor afecţiuni
Consumate ca atare, sub formă de suc
şi compot. metabolice. Unele specii sunt considera-
te medicinale şi fac obiectul unor cerce-
Măşti cosmetice din frunze zdrobite. tări fitoterapeutice chiai în zilele noas-

Observaţii. Importanţă medicinală tre. în cadrul acestei grupe vor fi descri-

mult mai ridicată decât a fructelor o au se: Coacăzul negru, Coacăzul roşu şi
frunzele şi florile, care prezintă şi avan- Agrişul (Fam. Saxifragaceae), Măce­
tajul unei arome foarte plăcute; ele sunt şul, Porumbarul, Murul, Zmeurul,
foarte uşor de suportat, îndeosebi de că­ Fragul şi Căpşunul (Farn. Rosaceae),
tre copii. Din păcate, sunt prea puţin cu-
noscute şi utilizate în prezent. Ambele
sunt un laxativ uşor, fiind complet neiri-
tante în constipaţiile celor mici. Au, de

Principalele fructe din allmentape 57

Cătina (Fam. Elaeagnaceae), Afinul particular, deoarece această vitamină
(Fam. Ericaceae) şi Socul (Fam. Capri- este foarte stabilă, probabil datorită unor
foliaceae). inhibitori ai oxidazelor, coacăzele mani-
festă un efect tonic general, în special în
COACĂZUL NEGRU mărirea rezistenţei organismului la pro-
cesele infecţioase, de asemenea, în sti-
RIBES NIGRUM L. mularea formării globulelor roşii, în
(FAM. SAXIFRAGACEAE) creşterea ponderală, în creşterea oaselor

Arbust montan, sporadic în flora la copii. Prin toate acestea, fructele de
spontană, dar cultivat din ce în ce mai Coacăz sunt foarte utile pentru cei doi
mult în grădină sau pe suprafeţe com- poli ai vieţii, fiind preconizate în ali-
pacte, Coacăzul este cunoscut de mult mentaţia copiilor ca şi a vârstnicilor, ad-
pentru proprietăţile terapeutice ale fruc- juvante de preţ pentru gerontologie. Se
telor sale. Aşa se explică faptul că fran- recomandă şi în perioada de convales-
cezul Beaumont i-a închinat în anul cenţă. Efectul tonic se manifestă şi asu-
1757 un voluminos „Tratat despre coa-
căz", în care scria: 11Cu greu se pot găsi pra sistemului nervos, constituind un re-
alte remedii cu efecte atât de marcante şi mediu adjuvant în surmenajul intelectu-
pentru un număr atât de mare de boli al, în astenie.
precum Coacăzul". Cercetări recente
i-au confirmat şi fundamentat din punct Datorită rutozidului solubil, ele joacă
de vedere fitochimie şi farmacodinamic
utilizările terapeutice. un rol important în prevenirea acciden-

PRINCIPALII CONSTITUENŢI telor vasculare.
Pigmenţii antocianici duc la mărirea
Coacăzele negre conţin 87-88% apă.
Acizii organici specifici fructelor sunt acuităţii vizuale, coacăzele fiind foarte
până la 3%, iar protidele 1,3%. Conţin utile pentru lucrătorii în subteran, avia-
12% hidraţi de carbon şi săruri de Na (2
mg%), K (300 mg%), Ca (45 mg%), P tori, scafandri etc.
(40 mg%), Fe (4,3 mg%), Zn (3,5 Diureza crescută produsă de coacăze
mg%), vitamina A, care se află în fructe-
le coapte în proporţie de 23 mg%, canti- este însoţită de o eliminare masivă de
tăţi mici de vitamina BI, B2, B6 şi PP,
vitamina C în cantităţi apreciabile (cca acid uric, recomandându-se pentru
200 mg%). 100 g fructe proaspete conţin aceasta în afecţiuni renale şi cu deosebi-
56 kcal, din care se resorb sub formă re în litiaza urinară, precum şi în gută şi
energetică 89%. Coacăzele negre sunt
bogate în pigmenţi antocianici şi flavo- reumatism.
nozide. Proprietăţile lor pectorale le fac utile

Fructele mai conţin taninuri, rutozid, în tuse de diverse etiologii, răguşeală,
antociani, betacaroten, microelemente angină. Faptul că sunt şi sudorifice face
etc. din coacăze un remediu în afecţiuni fe-
brile şi în eliminarea toxinelor.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
MOO DE ÎNTREBUINŢARE
Intern. Coacăzele au un conţinut re-
marcabil în vitamina C (de circa 3-4 ori Consumate ca fructe proaspete, ca

mai mult decât lămâile). !n mod cu totul atare, suc.
Infuzie din fructe uscate, 1-2 linguriţe

la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi.

Sirop (în special ca pectoral) din 250
g fructe la I I apă, fiert până scade la ju-
mătate; se strecoară, se adaugă o cantita-
te egală de zahăr sau miere şi se fierbe
din nou până scade la jumătate. Se ia

58 Pledoarie pentru via1ă lungă

câte o linguriţă la două ore. Siropul de răspunsurile sistemului imunitar, sclero-
coacăze preparat din suc de coacăze ne- za multiplă, alcoolismul, atopiile etc.
gre obţinut prin presare şi suprasaturat
cu zahăr sau miere se păstrează timp de AGRIŞUL ŞI COACĂZUL ROŞU
un an, când nu pierde decât 15% din vi-
tamina C. După doi arri, pierderea vita- RIBES UVA-CRISPA L.
minei C este de 70%. (R. GROSSULARIA L.)"
ET RIBES RUBRUM L.
Cidrul de coacăze, câte I00 ml înain- (FAM. SAXIFRAGACEAE)""

te de mesele principale. Nu se va admi- Ambele specii se întâlnesc sporadic în
flora spontană a ţării noastre, în păduri,
nistra la copii. tufişuri, lacuri stâncoase, din regiunea
Observaţii. Frunzele de Coacăz con- de munte până în cea subalpină. Se cul-
tivă sub numeroase forme şi varietăţi
ţin taninuri, rutozid, vitamina C, ulei vo- pentru fructele lor, care se consumă sub
latil (0,26%) şi sunt o materie primă me- formă de compot, în special Agrişul, iar
dicinală importantă. Ele constituie unul sub formă de dulceaţă, siropuri, marme-

dintre remediile „farmaciei naturii" în ladă, Coacăzul roşu.
hipertensiune şi ateroscleroză, datorită
acţiunii hipotensive. Proprietăţile diure- PRINCIPALII CONSTITUENŢI

tice sunt dublate de cele de eliminare Fructele ambelor specii conţin între
masivă a acidului uric şi uraţilor, fiind 88-93% apă. Agrişele conţin 0,80% pro-
adjuvante importante în litiaza urică, re- tide, 0,80% acizi malic, citric şi tartric
umatism, artritism. Se recomandă cure (cca 1,5%), substanţe grase (0,65%), za-
de lungă durată, de până la 6 luni, sub haruri, celuloză, vitamina C (26-43
formă de infuzii cu 2 linguriţe la cană, mg%), vitaminele A şi BI, săruri de K,
bându-se 3 căni pe zi, între mese. Ca, Fe, P, Mg, Zn, Cu.

În seminţele de Coacăz negru se află Coacăzele roşii conţin I, I% protide,
unul dintre cei mai importanţi acizi graşi acizi malic, citric şi tartric (până la 2%),
esenţiali, acidul gama-linolenic (A.G.L.) hidraţi de carbon (9%), substanţe mine-
în proporţie de 19% din totalul de acizi rale sub formă de săruri de Na (I mg%),
K (230 mg%), Ca (30 mg%), P (25
gr~i. mg%), Fe (0,1%), vitamina A (6 g%),
Acizii graşi esenţiali scad presiunea mici cantităţi de vitamina BI şi B2 şi cca
35 mg% vitamina C.
sangvină, iar A.G.L. inhibă agregarea
plachetară. Efectul imediat următor: ri- Consumate ca fructe proaspete, coa-
dicarea nivelului prostaglandinelor din căzele roşii conţin 44 kcal energie la I00
g fructe, din care se resorb în orgarrism
seria I formate din A.G.L., având ca ur- 91%, iar agrişele 43 kcal, din care se re-
mare o dilatare vasculară periferică. sorb 89%.
Cantităţi mici de A.G.L. au dat rezultate
RECOMANDARI TERAPEUTICE
bune în tratamentul anginei, spasmelor
vasculare, în afecţiunile coronariene şi Fructele ambelor specii, fiind acide,
luate înainte de masă sunt tonic-aperiti-
în tratarea sindromului Raynaud.
Printre potenţialele utilizări clinice

ale A.G.L. se numără în special urmă­
toarele afecţiuni: diabetul, tulburările ci-
clului menstrual, stările inflamatorii,

• În FranţB, Agrişul se cultivă din sec. al XIII-iea. Este răspândit în Europa, Asia, Africa de Nord, în
America de Nord şi Centralli.

•• Răspândit în Europa şi Asie. În Europa, se cultivă aproape în toate tările.

Principalele fructe din alimenta~e 59

ve, iar după masă stomahice, în atonii 10%), calciu (211,8 mg%), fosfor (194,4
digestive; sunt totodată uşor laxative şi mg%), magneziu (186,1 mg%), potasiu
remineralizante. Ca şi coacăzele negre, (165 mg%), sodiu - mult mai puţin
produc diureză cu eliminare de acid uric (2,80 mg%), fier (13,84 mg%), vitamine
şi uraţi, fiind recomandate în inflamaţii liposolubile: A (până la 380 mg%), E
ale căilor urinare, litiaze, hidropizie, ar- (16 mg%), F (8 mg%,), D (20 mg%); vi-
tritism, reumatism, gută. tamine hidrosolubile, a căror cantitate
variază în funcţie de perioada recoltării
Fructele ambelor specii swit „depura- fructelor (între 360--2.500 mg%): C, P,
tive" prin diureză. K şi aproape toate vitaminele din com-
plexul B. Conţine 18 amino-acizi, dintre
Se recomandă ca stimulent al fwicţiei care majoritatea esenţiali.
hepatice.
Pe drept cuvânt, fructele proaspete şi
MOO DE iNTREBUINŢARE produsele liofilizate din Cătină pot fi
considerate adevărate suplimente nutri-
Consumate ca atare. ţionale, care conţin multivitamine, mul-
Suc 100-300 ml pe zi, în 3-4 reprize. timinerale şi substanţe prebiotice.
Agrişele, sub formă de compot, supe
sau garnitură cu sosuri albe. Uleiul de Cătină albă conţine 80--
Coacăzele roşii, sub formă de dulcea- 90% acizi numeroşi graşi esenţiali dintre
ţă şi sirop, sunt recomandate pentru care: oleic, linoleic, linolenic (în semin-
aportul de vitamine, în special iama şi ţe), pantotenic, palmitoleic, heptadeca-
noic, erucic (în proporţie de 1-1,5, chiar
primăvara. până la 3%). Mai conţine acizii succinic,
malic, maleic, ascorbic etc., alfa şi beta
CĂTINA ALBĂ caroten, licopen, criptoxantină, zeaxanti-
nă, fitofluină, kantophilă etc.
HIPPOPHAE RHAMNOIDES L.
(FAM. ELAEAGNACEAE) Frunzele şi scoarţa de Cătină albă
conţin cantităţi apreciabile de ritosteroli
La srarşitul verii şi până toamna târ- şi tocoferol.
ziu, călătorul poate desluşi pe povârni-
şurile Văii Prahova, Teleajenului şi Tro- Prin tehnologii speciale, cum este în
tuşului, pe dealurile Buzăului şi practic ţara noastră cea practicată de Hofigal, se
în tot lanţul subcarpatic, ba chiar şi în pot obţine din Cătină produse care con-
Deltă, ciorchinii portocalii ai Cătinei, ţin în cantităţi mari substanţe active, cu
arbust ţepos care are şi proprietatea de a o stabilitate bwiă.
fixa terenurile în pantă. Datorită valorii
deosebite a fructelor, acestea au făcut RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
obiectul a numeroase cercetări originale
româneşti şi străine, Cătina fiind toto- Fructele constituie în primul rând o
dată introdusă în cultură şi ameliorată în polivitamină naturală, cu efecte în toate
multe ţări (USA, Germania etc.) afecţiunile provocate de carenţa wior vi-
tamine, dar şi cu recomandări deosebite
PRINCIPALII CONSTITUENŢI pentru convalescenţi, în stări de slăbiciu­
ne, tonifiante pentru copii şi persoane în
Fructele de Cătină albă conţin vârstă. Mai ales în anotimpul rece, când
80-85% apă, zaharuri, în special mono- sursele de vitamina C swit mai reduse,
zaharide (0,05--0,50%), acizi organici ceaiul de Cătină este foarte bine venit,
(1,5-4,1%), pectină (0,14-0,50%), poli-
fenoli şi substanţe taninoase (1,80%), putând fi folosit în fiecare zi ca un ceai
celuloză (0,90%), proteine (1,20%), ulei alimentar, aceasta datorită savoarei dea-
gras (8,0--12%), beta-caroten (3,5-

60 Pledoarle penlru via~ lungă

sebite a fructelor, iar băut rece, în timpul MOD DE ÎNTREBUINŢARE
verii, are un efect răcoritor evident, tăind
setea datorită gustului acrişor. Infuzie din 1-2 linguriţe la o cană cu
apă, 2-3 căni pe zi. Asocierea cu măce­
Foarte importante sunt efectele pe care şe este benefică, deoarece rezultă o infu.
le imprimă flavonele asupra aparatului zie care poate fi servită la micul dejun
circulator. Acestea măresc forţa de con-
tracţie a miocardului, probabil datorită sau seara, ca un ceai alimentar cu efecte
unei mai bune circulaţii coronariene şi tonice şi reconstituante utile.
îmbunătăţirii generale a metabolismului.
Îndeosebi quercelina antrenează o vaso- Cidrul, care are o discretă aromă de
constricţie şi o diminuare a permeabilită­ ananas, se prepară din 200 g fructe des-
ţii capilare, ceea ce explică efectele ei în hidratate peste care se toarnă 5 litri de
tratarea maladiilor hemoragice, ca de ex. apă fiartă şi răcită, adăugându-se 1,5 kg
purpurele. Vasoconstriţia este urmată de zahăr sau miere şi 20-25 g drojdie. Se
o vasodilatare la nivel renal, mărind diu- lasă 15-20 zile într-un borcan acoperit
reza, fructele fiind utile în insuficienţa cu tifon, agitându-se din timp în timp,
renală şi în edeme. Adăugându-se şi după care se decantează şi se trage la sti-
efectul hipotensor, se ajunge la o acţiune cle. Fiind totuşi o băutură alcoolică, se
complexă, tonifiantă asupra aparatului va consuma cu moderaţie, iar adminis-
circulator, diferită de cea a digitalicelor trarea ei la copii este exclusă.
sau a cofeinei, fiind utile în insuficienţe
cardiace uşoare sau chiar în forme mai Gem, marmeladă, compoturi din fruc-
avansate, însoţind medicaţia de bază, ca te proaspete.

antiagregant plachetar, antitumoral, anti- Nu neglijaţi nici produsele fabricate
de vechea şi tânăra f!Oastră industrie de
inflamator, antioxidant, antispastic, cole- produse naturale.
retic, diuretic şi antihipotensiv.
MĂCEŞUL
S-a preconizat, relativ recent, utiliza-
rea produselor care conţin kamphaerol ROSA CANINA L.

în tratamentele limfoamelor, radiculitei, (FAM. ROSACEAE)

fiind antagoniste serotoninei, inhibitor Spinosul Măceş este capul de serie al
al creşterii tumorelor şi trofice ale mu- marii familii al Rosaceelor, chiar denu-
mirea ştiinţifică venind tot de la o utili-
coasei uterine. zare medicinală, însă cu totul neaştepta­
În corelaţie cu compoziţia chimică tă, ,,canina" însemnând în latină „câi-
nesc", aceasta pentru că în Antichitate se
prezentată a Cătinei albe, fără a exage- considera a fi un remediu eficace contra
ra putem spune că în special fructele şi turbării! Măceşele reprezintă din punct
uleiul reprezintă nu numai o polivitami- de vedere botanic fructe false, fructele
nă naturală, dar şi o sursă de microele- adevărate fiind acele mici achene păroa­
mente şi substanţe prebiotice. În opinia se din interior, cărora popular li se spu-
noastră, valenţele terapeutice ale produ- ne îndeobşte „seminţe". Cunoscute şi
selor pe bază de Cătină nu sunt decât utilizate încă din Antichitate, măceşele
deţin câteva „recorduri absolute" în lu-
oarecum „pe la mijloc" de-a fi complet mea fructelor. Astfel, ele conţin de 4-16
elucidate şi aplicate în fitoterapie. ori mai multă vitamină C, de pildă, decât
citricele, adevărate „etaloane" în acest
Se mai citează efectele ceaiului de domeniu, iar faţă de alte fructe indigene
Cătină ca antidiareic, antireumatismal, raportul este şi mai mare, întrecând de
dar în special „depurativ", în urticarii şi

în diferite dermatoze.

Princlpalele fructe din alimenlalie 61

80-100 de ori cireşele şi vişinele, de cca caţiile de specialitate din Statele Unite
120 de ori piersicile şi caisele şi aproape ale Americii, din Germania etc.
de 200 de ori merele, perele, prunele şi
pepenii. În ceea ce priveşte vitamina A, Am propus introducerea în cultură a
măceşele, de asemenea, nu au egal, de- acestei specii în zonele submontane şi
păşind de 2 ori caisele (considerate a fi montane ale ţării. Este suficient să men-
cele mai bogate în această vitamină), de ţionăm că doar printr-o tehnologie simplă
10 ori afinele (şi ele bogate) şi de peste - uscare, în condiţii adecvate, pulveriza-
re şi tabletare - se poate obţine uşor cea
20 de ori merele. mai bogată sursă de bioflavonoide, ceea
ce este complet diferit de vitamina C sin-
PRINCIPALII CONSTITUENŢI tetică pe care o înghiţim zilnic.

Pseudofructele de măceş conţin RECOMANDĂRI TERAPEUTICE

0,20--0,80 g% vitamina C. Unele specii Compoziţia chimică explică convin-
sau variaţii de cultură conţin 2-5 g % vi- gător utilizarea principală a măceşelor
tamina C. Ele conţin şi acid dehidroas-
corbic, 2,50-6,50 mg % vitantina A şi ca un excelent tonic-vitaminizant, reco-
mici cantităţi de vitamina BI şi B2, vita- mandat mai ales pentru convalescenţi şi
mina P şi vitamina K, acid nicotinic, copii, în cazurile de avitaminoze.
acid citric şi malic, zahăr invertit, tani-
nuri, flavonoizi, ulei gras, ulei volatil şi De fapt, intrând mai în profunzime,
săruri minerale. Seminţele (de fapt, fruc- prin sistemul redox format din cuplul de
tele) conţin vitamina E, ulei gras (cca acizi ascorbic şi dehidroascorbic, ele
10%), ulei volatil, lecitină, zaharuri. contribuie la procesele intime de oxido-
reducere şi respiraţie celulară.
Cu privire la conţinutul în vitantina C
al pseudofructelor de Măceş din ţara Datorită conţinutului în vitamina P,
noastră, arbustul reprezentat prin cel pu- măceşele au un rol în permeabilitatea şi
ţin 45 de specii şi peste 500 de varietă\i elasticitatea capilarelor, acţionând pen-
şi forme a constituit obiectul unui studiu tru normalizarea circulaţiei periferice,
desfăşurat de-a lungul a cel pu\in 6 ani. fiind utile, spre exemplu, în purpure.

Cu această ocazie, am descoperit spe- în ce priveşte aparatul digestiv, măce­

cia „Campion mondial" în ceea ce pri- şele sunt indicate în stările iritative ale
veşte maximumul existent de vitamina C intestinului (catar intestinal), în colite şi
în natură. Este vorba de specia Rosa pen- în afecţiuni hepatice.

dulina L. (sinonim cu Rosa alpina L.), Achenele, popular „seminţele", sunt
care creşte în tot lanţul Carpaţilor noştri un diuretic deosebit de eficace, reco-
mandat în curele de lungă durată, deoa-
la diferite altitudini, între 600-800 m rece nu sunt iritante. După unii autori,
până la 2000 m, în căldarea lezărului efectul ar fi atât de marcant încât ar duce
Mare a Cindrelului din Munţii Cibinului.
chiar la eliminarea calculilor renali.
în pulpa uscată a pseudofructelor de Numai pulpa fructului este considera-

Rosa pendulina am găsit, prin diferite tă un bun vermifug.
metode de analiză (indometrice, cu di-
clorindofenol etc.), un conţinut de 9 g % MOD DE iNTREBUINŢARE

(9.000 mg%) de acid ascorbic. Infuzie sau decocţie scurtă, 2 linguri
Această descoperire a fost publicată de pulpă mărunţită la jumătate litru de
apă, cantitate care se bea în cursul unei
în Comunicările Academiei Române zile. Este foarte utilă asocierea cu fructe
(1956) şi a fost recenzată în toate publi- de Cătină.

62 Pledoarie pentru vială lungă

Pulpă mărunţită şi amestecată cu mie- ce, negre-albăstrui, astringente, care se
re în părţi egale. Se iau 2-3 linguriţe di- păstrează pe arbust şi peste iarnă.
mineaţa pe stomacul gol, în cure de
8-1 Ozile, ca vermifug. PRINCIPALII CONSTITUEtffl

Sirop din 250 g pulpă de măceşe peste Florile de Porumbar conţin flavo-
care se pun 1,5 litri apă în clocot, lăsân­ noizi, acizi organici, quercitină, kem-
du-se la macerat 12 ore, după care se fil- pherol, săruri de potasiu şi magneziu,
trează şi se adaugă 500 g zahăr. Se fier- numeroase microelemente şi glicozide.
be până ce capătă consistenţa specifică
siropului. Fructele conţin zaharuri, acizi orga-
nici, antocianină, prunicianidină, polife-
Cidru din 500---600 g pulpă de măceşe noli, gumi-rezine, taninuri, vitamina C,
care se pune la fermentat în IOlitri apă; săruri de calciu şi magneziu etc.
se adaugă 2,8 kg zahăr, 2 lămâi rase (dacă
se doreşte un gust amărui se poate adău­ RECOMANDARI TERAPEUTICE
ga şi coajă rasă), 30---40 g drojdie. Se ţine
la temperatura camerei 4---6 săptămâni în- Porumbele sunt astringente puternice
tr-un borcan acoperit, astfel încât să se în diareea însoţită de dureri şi spasme,
poată degaja bioxidul de carbon rezultat simptome pe care medicamentele uzuale
au tendinţa de a le agrava, precum şi în
din fermentaţie. în primele 2 săptămâni colitele de fermentaţie.

se amestecă la fiecare 2 zile, în caz con- Fructele au de asemenea proprietăţi
trar trecându-se la fermentaţie acetică tonice stomahice, sedative, în diateze
(,,oţeţire"). La încheierea fermentaţiei se urice, datorită eliminării acidului uric
lasă să se limpezească, apoi se trage cu (uremie, gută, artritism), precum şi în
furtunul în sticle. Maximum 2 păhărele dischinezii biliare. Florile au acţiune la-
de 100 ml pe zi pot constitui doza consi-
derată medicinală, depăşirea ei având de- xativă şi diuretică.
sigur efecte inverse, ţinând seama totuşi
că este o băutură bidroalcoolică. Mustul proaspăt, datorită proprietăţi­
lor antihemoragice conferite de bogăţia
Decoct diuretic din achene (,,semin- de tanin, opreşte sângerările nazale
ţe"), cu 1-2 linguriţe la o cană, putân- (epistaxis).
du-se bea până la 3-4 căni pe zi.
MOD DE ÎNTREBUINŢARE
PORUMBARUL
Decoct din o lingură la o cană, 2 căni
PRUNUS SP/NOSA L. pe zi.
(FAM. ROSACEAE)
Suc - cu care se fac tamponări ale
Primăvara, prin tuf"arişuri, pe coline mucoasei nazale.
sau în viroage, la marginea pădurilor, a
căilor ferate, de la câmpie şi până la mun- Sub formă de compot, sirop, gem,
te, se întinde podoaba florilor arbuştilor pastă. Se industrializează sub formă de
de Porumbar, pur!And numele de Spino-
marmeladă.
sa, din cauza ramurilor transformate în
ghimpi puternici. Foarte rezistent la ger, Observa/ie. Florile de Porumbar
este unul din puţinele exemple în care (Flores Pruni spinosi) sunt uşor laxati-
ve, sedative, diuretice, depurative, fiind
florile apar înaintea frunzelor. Toamna ra- recomandate în special copiilor cu irita-
murile se umplu de fructe cărnoase, sferi- bilitate crescută dublată de constipaţie,
recomandându-se; de asemenea, şi ca
uşor hipotensiv, sub formă de infuzie cu
1-1 1/2 linguriţe la cană, 2-3 căni pe zi.

Principalele fructe din allmenlalle 63

ZMEURUL Uşor acide, cu proprietăţi sudorifice,
fructele sunt utile în afecţiuni febrile.
RUBUS IDAEUS L. Aciditatea uşoară le face să fie recoman-
(FAM. ROSACEAE) date pentru dispeptici.

Arbust fin-ghimpos în partea inferioa- Zmeura este şi uşor laxativă, precum
ră, foarte mult întâlnit în flora spontană şi diuretică, cu eliminare de uraţi, adju-
din ţara noastră, îndeosebi în tăieturile vantă în afecţiunile renale, reumatism,
de păduri din zona de deal şi de munte, gută, astenie şi afecţiuni cardiace, pul-
introdus sporadic şi în cultură. Zmeurul monare şi renale.
este cunoscut pentru proprietăţile sale
nutritive încă din timpurile palustre ale MOD DE ÎNTREBUINŢARE
omului primitiv, lângă locuinţele căruia
s-au găsit mari cantităţi de seminţe. Este Sub formă de fructe crude.
răspândit în zona subarctică şi rece tem- Sirop din suc şi o cantitate egală de za-
perată din emisfera nordică (Europa, hăr; se fierb până la consistenţa dorită.
Asia, America de Nord). Se cultivă din Siropul cu calităţi superioare şi cu aromă
secolul al XIV-iea, de când s-au obţinut plăcută, naturală, se prepară din sucul
numeroase forme şi varietăţi cu fructe proaspăt de zmeură obţinut prin presare
galbene, albe, negre sau roşu aprins, şi suprasaturat cu zahăr sau mai bine cu
foarte mari, parfumat. Astăzi se cunosc miere (75%). Se conservă bine şi 2 ani.
peste 40 de soiuri de cultură. Observaţii. Frunzele au proprietăţi
medicinale recunoscute (Folium Rubi
PRINCIPALII CONSTITUENfl idaei), utilizate ca infuzie simplă sau în
amestecuri, având proprietăţi astringente
Fructele de Zmeur conţin 85-86% şi dezinfectante, recomandându-se în
apă, 4,5-1 O g% zaharuri, acizi organici diaree, hiperaciditate (micşorând acidita-
(1-2,3 g%), pectine (0,5-2,8 g%), protei- tea gastrică) şi în alte afecţiuni digestive.
ne (1,2 g%), potasiu (127 mg%), fosfor
(45 mg%), calciu (27,3 mg%), magneziu MURUL
(24 mg"lo), mangan (15 mg%), sodiu (3,5
mg%), zinc (3 mg%), cupru (I mg%), RUBUS FRUTICOSUS L.
fier (0,6 mg%), acid carbonic (25 mg%). (FAM. ROSACEAE)
Conţinutul în vitamine este: vitamina C
(30 mg%), BI (0,02 mg%), B2 (0,03 Sub denumirea de Rubus Fruticosus
mg%), provitamina A, vitaminele D şi P L. în prezent sunt cunoscuţi mai mulţi
în cantităţi mici şi substanţe tanante. !axoni, dintre care mai importanţi sunt
Rubus candicans Whe., Rubus su/calus
Frunzele conţin cca IO% tanin, sub- Vest, Rubus tomentosus Borkh.
stanţe de natură flavonică, vitamina C
(800 mg%), substanţe minerale şi micro- Este un binecunoscut şi răspândit ar-
elemente. bust din regiunile deluroase, de la mar-
ginea pădurilor, rărişuri, până în zona
Ca valoare energetică, 40 kcal la 100
g fructe. superioară.

RECOMANDARI TERAPEUTICE PRINCIPALII CONSTITUENŢI

Zmeura reprezintă un fruct tonic pen- Murele conţin cca 84% apă, 1,2%
protide, I% acizi organici (izocitric, ma-
tru astenici şi copiii în creştere. în trecut lic), 9% hidraţi de carbon (zaharuri
3,48% până la 6%), săruri de Na (3%),
era mult întrebuinţată ca sirop în farma- K (190 mg%), Ca (30 mg%), Fe (0,9
cii, pentru corectarea gusturilor neplăcu­ mg%), vitamina A (45 mg%), cantităţi
te ale unor medicamente.

64 Pledoarie pentru vielă lungă

mici de vitamina BI şi B2 (0,04 mg%), proprietăţi diuretice şi litotropice, iar
n.iacină şi vitamina C (25-40 mg%). Linne, părintele sistematicii, care s-a
vindecat cu ele de o gută rebelă, le-a de-
Sub aspect energetic, murele au o va- numit la rândul său „o binefacere dum-
loare de 48 kcal la I 00 g.
nezeiască".
Frunzele de Mur conţin taninuri,
acizi organici (malic, lactoizocitric, suc- Căpşunile au o compoziţie chimică şi
cinic şi oxalic), peptide, substanţe colo- proprietăţi medicinale asemănătoare cu
rante, flavonoide, inozitol, vitamina C. frăguţele de pădure. Fraga şi căpşuna nu
sunt fructe propriu-zise, ele rezultând
RECOMANDARI TERAPEUTICE din îngroşarea receptaculului floral care
devine cărnos şi include numeroase
Datorită conţinutului mai ridicat în ta- achene mici numite nucule.
nin, cu calităţi astringente, murele sunt
utilizate în diaree şi răguşeală. La noi, în nordul ţării, există varietăţi
de căpşuni care dau 2 recolte pe an, pri-
MOD DE ÎNTREBUINŢARE măvara şi toamna.

Consumate ca atare, crude. PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Sirop obţinut dintr-un kg de suc (din
fructe zdrobite şi lăsate, pentru sucul lor, Fraga şi căpşuna conţin cca 89% apă.
24 de ore), la care se adaugă 900 g zahăr Conţinutul în protide este relativ redus
sau 1,2 kg miere; se fierbe până la con- (0,8%), la fel ca şi cel în hidraţi de car-
bon (7%); în schimb, conţinutul în săruri
sistenţa siropoasă.
de potasiu este destul de ridicat (140
Se utilizează şi extern, în gargarisme. mg%), iar în fosfor este de 30 mg%. So-
Observaţii. Frunzele de mur fac parte diul este prezent în cantităţi mici (2
din nomenclatorul plantelor medicinale mg%), calciul 25 mg%, iar Fe 0,9 mg%;
(Fo/ium Rubi Frulicosi), cu efect ton.ic, substanţele uleioase sunt în cantitate de
dar mai ales astringent, atât pentru uz in- O, 150 g%, iar acidul salicilic este pre-
tern, cât şi pentru uz extern. zent în mici cantităţi (0,01 g/kg), la fel
Infuzia de frunze de Mur (o linguriţă ca şi microelementele (sulf, siliciu, iod,
la cană) este indicată în gastroenterite, brom). Conţinutul în vitamina C este în
enterocolite, în congestiile de hemo- proporţie de 60--80 mg%.
roizi, menoragii, metroragii şi în infecţii
pulmonare. Fraga şi căpşuna mai conţin vitamine-
Pentru uzul extern se folosesc, tot sub le Al, BI, B2 (0,05 mg%). Între zaha-
formă de infuzie, 2 linguri frunze la 200 ruri predomină levuloza (cca 5%), ceea
ml apă, în amigdalite şi în angină, sub ce permite consumarea lor şi de către
formă de gargară. diabetici.
Mugurii şi rădăcinile se folosesc mai
rar, tot ca astringente. RECOMANDARI TERAPEUTICE

FRAGUL ŞI CĂPŞUNUL Intern. Indicaţiile vechilor medici şi
naturalişti şi-au păstrat valabilitatea şi
FRAGARIA VESCA L.; astăzi, fragile şi căpşun.ile fiind diuretice
FRAGARIA MOSCHATA DUCH active, cu eliminare de acid uric; ele se
(FAM. AOSACEAE) recomandă în curele pentru afecţiunile
renale (inclusiv litiaze), artritism, reu-
Apreciat încă din Antichitate la ro- matism, cu un accent în plus pentru
mani, Fragul a fost studiat de marii me- gută. Efectul diuretic favorizează elimi-
dici-naturalişti ai secolelor XVII-XVIII, narea toxinelor şi le face utile în trata-
Lobelius şi Boerhaave, care i-au atribuit

P~nclpalele fructe din alimentaţie 65

mentul eczemelor şi al afecţiunilor der- Măşti cosmetice cu căpşuni zdrobite,
amestecate cu albuş de ou pentru tenul
matologice. gras şi cu smântână pentru tenul uscat.
Asupra aparatului digestiv, acţiunea
Lapte nutritiv din suc de căpşuni cu
este multiplă: uşor laxativă, de combate- aceeaşi cantitate de lapte.
re a oxiurilor şi cu efect favorabil în
afecţiunile hepatice, inclusiv în litiaza Observaţii. Frunzele de Frag şi de
Căpşun fac parte şi ele din nomenclato-
biliară. rul plantelor medicinale (Folium Fraga-
riae). Frunzele conţin tanin elagic
Proprietăţile hipotensive le fac în ace- (12-15%), fragarol, cvercitrină, citrol,
laşi timp utile în ateroscleroză şi, în săruri minerale, zaharuri, urme de ulei
plus, prin efectele lor diuretic-depurati- volatil şi vitamina C. Ele reprezintă un
produs antidiareic şi diuretic foarte efi-
ve contribuie la eliminarea excesului de cient, cu proprietăţi dezinfectante ale
colesterol. căilor urinare. Se utilizează sub formă
de infuzie 1-2 linguriţe frunze uscate şi
Datorită bogăţiei în săruri minerale mărunţite la 200 ml apă. Se beau 2-3
(cu deosebire de fier) ca şi datorită valo- căni pe zi. Împreună cu frunzele de
rii nutritive mari, se recomandă caşecti­ Zmeur, constituie un bun ceai alimentar
cilor şi, în tuberculoză, ca tonic şi rerni- de fiecare zi.

neralizant. AFINUL
Fragile şi căpşunile pot fi folosite şi
VACC/NIUM MYRTILLU5 L.
de către diabetici în cure de primăvară, (FAM. ERICACEAE)
până la 300 g zilnic.
Arbust răspândit pe suprafeţe întinse
Pentru nediabetici, se recomandă cure (afinişuri) în zona montană din ţara
de căpşuni 1-2 kg/zi, timp de 7-14 zile, noastră, introdus experimental şi în cul-
în special pentru cei care suferă de con- tură. La limita atât de apropiată între
stipaţie cronică, reumatism articular, "medicament" şi „aliment", afinele re-
gută sau nefrite, litiază urinară şi biliară. prezintă un bun exemplu, ele fiind şi ve-
Se vor evita de către indivizii care sufe- ritabile produse fitomedicinale (Fructus
ră de alergie la căpşuni şi fragi, deoare- Myrti//i), cunoscute încă din Antichitate
ce declanşează puternice reacţii alergice şi, în acelaşi timp, şi alimente. Dioscori-
însoţite de urticarie. Se pare că alergia la de este primul care le-a indicat contra
aceste fructe se datorează unei deficien- dizenteriei, deşi proprietăţile lor antidia-
ţe a mucoasei intestinale care devine reice se cunoşteau cu mult timp înainte.
permeabilă pentru unele protide existen-
te în pulpa pseudofructului. PRINCIPALII CONSTITUENŢI

Cosmetică. Şi căpşunile se numără Fructele de Afin conţin cca 86% apă.
printre fructele cele mai utilizate pentru Conţinutul în protide este relativ redus
măşti de frumuseţe, pentru diverse te- (0,6%), iar acizii organici sunt în pro-
porţie de cca I%, dintre care acidul ci-
nuri. tric cca 0,9%, iar acidul benzoic, tartric
şi malic între 0,05--0,15%. Conţin cca
MOD DE iNTREBUINJARE 13% hidraţi de carbon, săruri de K (65
mg%), Ca (10 mg%), Na (I mg%), P (10
Consumate ca atare, putându-se face
cure cu 300--500 g până la 1,5 kg pe zi,

de preferinţă dimineaţa. 1n cazul oxiu-

riazei se mănâncă 500 g dimineaţa pe
stomacul gol, f"ară a se mai consuma alt-
ceva până la prânz.

Sirop.

66 Pledoarte pentru viata lungă

mg%) şi Fe (0,7%), taninuri, pectine şi borat şi un produs farmaceutic pe aceas-
pectoze, o substanţă colorantă, mirtilina tă bază.
şi antocianozide, care joacă rolul de vi-
tamina P. Conţinutul în provitamina A Nu este de neglijat nici acţiunea anti-
este în jur de 20 mg"/o, în vitaminele BI helmintică a fructelor de Alin şi în spe-
şi B2 şi în niacină între 0,02-0,04 mg% cial în oxiuriază. Fiind complet inofensi-
fiecare, iar vitamina C este clar repre- ve, se administrează în special copiilor,
zentată (cca 15 mg%). Vitamina E exis- timp de 3 zile consecutiv, perioadă în care
tă în cantităţi mici. Ca săruri minerale, nu se consumă nici un alt aliment, cel
conţin K (50 mg%), calciu (10 mg%), mult 100 g lapte zilnic sau apă la cerere
(în cazul tratamentului cu fructe uscate).
fosfor, sulf, magneziu, mangan, fier (1
Atât asupra tubului digestiv cât şi asu-
mg%).
Puterea energetică a fructelor crude pra aparatului respirator, afinele au o ac-
ţiune anticatarală, în diversele stări in-
este de· 60 kcal, din care se resorb 90%.
flamatorii ale acestor aparate.
RECOMANDĂRI TERAPElJTICE Protectoare ale pereţilor vasculari,

Intern. Datorită conţinutului în tani- afinele sunt utilizate în hemoragiile dato-
nuri şi acizi organici - în special acidul rate :fragilităţii pereţilor vasculari, purpu-
benzoic, precum şi datorită conţinutului re, tulburări circulatorii (varice, arterite,
în substanţe antibacteriene, fructele sechele de flebită, afecţiuni coronariene,
sechele de infarct), recomandându-se şi
proaspete sau uscate de Afin au un rol în ateroscleroză.

important în fitoterapia enterocolitelor, 1n afecţiuni hepatice au rol de regene-
în dizenterie şi în colibaciloză (sindrom
entero-renal). rare a celulei hepatice.

1n fructe, taninurile sunt combinate cu Afmele au, de asemenea, rol hipogli-

substanţe colorate, care se scindează în cemiant, fiind utile ca antidiabetice.
intestin prin hidroliză sub acţiunea unor Extern. Tot datorită conţinutului mare

enzime. Taninurile astfel separate prote- în taninuri, afinele dau rezultate bune
jează mucoasele, iar substanţele colo- sub formă de gargarisme în faringite,
rante potenţează acţiunea astringentă.
Mai mult, s-a demonstrat că extractul to- stomatite, afte, candidoze bucale.
tal de afine posedă remarcabile proprie-
tăţi bacteriostatice şi bacteriolitice. Prin Tratamentul antihemoroidal intern se
această acţiune complexă, taninuri - poate completa şi cu spălături locale sau
substanţe colorante - substanţe fitonci-
comprese cu decoct sau macerat la rece.
de, dezvoltarea colibacililor (cauza dia- În fine, au şi acţiune antieczematoasă.
reii de fermentaţie) poate fi oprită într-o
singură zi. Fructele de Afin acţionează Se recomandă şi în tratamentele rănilor
şi asupra bacilului lui Eberth şi al lui
Gaertner. De menţionat este şi faptul că sângerânde.
proprietăţile bacteriostatice şi bacterioli-
tice se menţin şi după uscarea fructelor. MOD DE ÎNTREBUINŢARE

Un rol terapeutic important îl joacă Cură de afine 300--500 g zilnic sau
!00 g uscate (în practica populară, usca-
glicozidele antocianice asupra aparatu- te sau macerate în alcool, ca antidiareic).
lui circulator şi în special asupra vederii,
aşa după cum au arătat cercetătorii fran- Decoct din o linguriţă de afme uscate
la o cană sau macerat la rece din aceeaşi
cezi din Clermont-Ferrand, care au ela-
cantitate, timp de 8 ore, din care se beau
2 căni pe zi.

Pentru maturi, se poate folosi cidrul
(slab alcoolic, din fermentare naturală)

Principalele fructe din allmenla~e 67

sau afinata, în cantităţi moderate. Siro- 1n aceeaşi măsură, fructele de Soc au
pul preparat de preferabil cu miere.
efecte favorabile în reumatism, ca şi în
Observaţii. Frunzele sunt un produs bolile eruptive, cum ar fi rujeola şi scar-
medicinal reputat (Folium Myrti/li), fi. latina.
ind prezentate pe larg în lucrări de spe-
cialitate. Conţinând mirtilină, supranu- ln afara efectelor sudorifice, fructele
mită şi „insulină vegetală", sunt printre de Soc au şi o acţiune diuretică (de fapt,
cele mai eficace adjuvante antidiabetice o componentă a efectului sudorific), ca
din „farmacia naturii". Ele sunt, ca şi şi uşor laxativă, prin conjugarea tuturor
fructele, bune antidiareice. acestora ele fiind recomandate în com-
baterea obezităţii.
SOCUL
Se mai citează efectul galactogog,
SAMBUCUS NIGRA L. respectiv de mărire a secreţiei lactate, fi.
(FAM. CAPAIFOLIACEAE) ind deci utile în perioada de alăptare.

Arbustul atât de comun din câmpie 1n uz intern, au o acţiune specifică,
până în zona de munte, înflorind abun-
dent de la sîarşitul lui mai până la mijlo- respectiv de combatere a hemoroizilor.
cul lui iunie, este o plantă cu proprietăţi Dau rezultate bune şi în tratamentul ar.
atât medicinale cât şi alimentare, folo- surilor.
sindu-se în scopuri medicinale în princi-
pal fructele şi florile, într-o măsură mai Observaţii. Fructele necoapte au un
redusă frunzele şi scoarţa, iar în scopuri anumit grad de toxicitate, intoxicaţiile

alimentare fructele. 1n ultimii ani s-au manifestându-se prin vomă şi diaree. 1n

făcut în zona Braşovului culturi experi- caz de intoxicaţii, bolnavului i se dau
mentale, în scopul ameliorării fructelor. lapte şi .cărbune medicinal.

PRINCIPALII CONSTITUENŢI !IOD DE îNmEBUINŢARE

Fructele coapte conţin 80-95% apă, Decoct din o linguriţă de fructe coap·
rutozid, izocvercetină, antociani, ami- te, proaspete la o cană cu apă; după ce
noacizi, acizi organici: citric, chimic, dă în clocot, se strivesc boabele şi se
malic, sichimic, taninuri, zaharuri adaugă zahăr. Se beau 1-2 căni pe zi
(9,1%), vitamina C (65-120 mg%), vita· (decoctul se poate face şi din fructe us·
mine din complexul B, vitamina A (300 cale).
µg%), săruri minerale, în special potasiu
(300mg%). Compot, dulceaţă, gem.
Suc 50-100 mg/zi.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Cataplasme cu decoct concentrat (30-
50 g la un litru apă ca antiinflamator).
Fructele au în general aceleaşi pro- Din flori se prepară socata, băutură
prietăţi medicinale ca şi florile, însă În· răcoritoare, analcoolică.
tr-o măsură mai redusă.
GRUPA FRUCTELOR
Se consideră ca principală acţiunea USCATE
sudorifică, sudoraţia - respectiv trans-
piraţia cutanată abundentă - având o Grupa respectivă este eterogenă din
influenţă pozitivă în numeroase afec- punct de vedere botanic, fructele fiind
ţiuni, în primul rând în răceli; stări gri- diferite şi din punct de vedere al structu-
pale, bronşite şi stări febrile. rii morfologice; caracterul comun este
acela că de la acestea se consumă sâm-
burele, foarte concentrat în substanţe nu-

68 Pledoarie pentru viaţă lungă

tritive, cu conţinut redus de apă. Deşi au mg%, B2 0,20 mg%, niacină l,4 mg%,
valoare nutritivă mare, sub raport fitote- iar vitamina C numai 3 mg%.
rapic au importanţă redusă. Sunt bogate
în săruri de potasiu, calciu, fier şi fosfor RECOMANDARI TERAPEUTICE
şi în vitaminele BI şi B2. Din această
grupă fac parte alunele, castanele co- În primul rând, alunele au o valoare
mestibile şi nucile. Arahidele vor fi tra- nutritivă foarte mare. Sub aspect energe-
tate în capitolul plantelor exotice. tic, 100 g alune au o valoare de 2890 kj,
ceea ce este echivalent cu 690 kcal, din
ALUNUL care se resorb 89%. Acest fapt funda-
mentează recomandarea alunelor ca
CORYLUS AVELLANA L. energizant la bolnavii de tuberculoză şi
(FAM. BETULACEAE) la diabetici.

Arbust formând tuf'arişuri întinse, în Fără a se baza pe experimentări ştiin­
poieni, păduri, de la câmpie până la eta- ţifice, unii autori consideră că alunele au
jul montan mijlociu. Se cultivă nume- proprietatea de a dizolva calculii renali.
roase varietăţi cu fructele ameliorate.
Lujerii tineri se folosesc pentru împleti- Uleiul de alune este considerat teni-
turi, iar lemnul este adecvat lucrărilor de fug (favorizează eliminarea teniei). Alu-
nele sunt recomandate tinerilor aflaţi în
strungărie. creştere, persoanelor anemice, femeilor
în timpul gravidităţii, copiilor debili şi
Mai există o specie de Alun, cunoscut persoanelor de vârsta a treia.
sub denumirea de Alun Turcesc (Co-
ry/us co/urna), din aceeaşi familie. Este MOD DE ÎNTREBUINŢARE
un arbust foios, spontan, megafanerofit
până la mezofit, moderat termofil, întâl- Consumate ca atare sau măcinate în
nit în special pe coaste însorite calcaroa- amestec cu miere.
se, bogate în humus.
Uleiul, ca tenifug, câte o linguriţă în
La noi se întâlneşte în special în ves- fiecare dimineaţă, timp de 15 zile.
tul Olteniei şi în sudul Banatului. Este
răspândit în Peninsula Balcanică, Asia Un aliment energetic natural pentru
Mică, Caucaz, până în Himalaya. sportivi şi alpinişti se prepară din părţi
egale de alune, nuci, stafide şi miere.
Fructele sunt mai mari decât la Alunul
comun, ajungând până la 2 cm în diame- Observaţii. Frunzele de Alun (Folium
tru, lat elipsoidale, turtite, muchiate. Coryl/i) sunt considerate materie primă
Compoziţia chimică este similară cu cea vegetală cu aplicabilitate terapeutică.
a Alunului comun (Corylus avei/ana). Ele au proprietăţi vasoconstrictive şi to-
nifiante venoase, cu aplicaţii în trata-
La fel, recomandările terapeutice. mentul varicelor şi edemelor la picioare.
Se utilizează sub formă de extract fluid
PRINCIPALII CONSTITUENŢI în doze de 60-80 picături. Sub formă de
infuzie se recomandă extern în trata-
Alunele au un conţinut redus de apă, mentul plăgilor ulceroase varicoase.
cca 3,5%, în schimb sunt foarte bogate
în ulei (62%). Conţin cca 14 g% protide, CASTANUL DE CULTURĂ
l3 g% hidraţi de carbon, 635 mg% să­ (comestibil)
ruri de potasiu, 225 mg% calciu, 330
mg"!., fosfor, 3,8 mg% fier şi numai 2 CASTANEA SAT/VA MILL.
mg% sodiu şi urme de cupru. Vitamina (FAM. FAGACEAE)
A se află în cantitate de 2 µg%, BI 0,04
Specie mediteraneană care pe vremuri
forma păduri întregi, la noi Castanul

Principalele fructe din alimenta~• 69

este întâlnit în zona Baia Mare, în depre- !urilor sub formă de băi locale sau cata-

siunile Tismana, Polovraci din Subcar- plasme.
paţii Olteniei. O interpretare romantică a
originii numelui său botanic susţine că o MOD DE ÎNrREBUINŢARE
frumoasă nimfă din alaiul Dianei, Neea,
cea castă (casta Neea), a căzut victimă Decoct din 15-20 g la un litru, lăsân­
pasiunii lui Jupiter care, urmărind-o cu du-se în clocot numai 2-5 minute, după
asiduitate, a prins-o odată, când se de- care se lasă la infuzat încă un sfert de
părtase de tovarăşele ei. De disperare, oră; se beau 2-3 căni pe zi.
aceasta s-a sinucis, iar Jupiter a transfor-
mat-o în Castan. Longevitatea Casta- Sub formă de pireu de castane coapte
nului depăşeşte I OOO ani. sau fierte, după masa de prânz şi seara.

Alimente foarte nutritive, castanele NUCUL
sunt totodată adjuvante în tratamentul
unor afecţiuni. JUGLANS REGIA L.
(FAM. JUGLANDACEAE)
PRINCIPALII CONSTI1UENŢI
Adus din Persia de către romani în
Castanele fără coajă conţin cca 52% primele secole ale erei noastre, ajuns
apă, 2,6% ulei, 4% proteine, cca 40% hi- simbol al vieţii şi al fecundităţii, Nucul
draţi de carbon, săruri de potasiu în can- a găsit condiţii favorabile de dezvoltare
tităţi apreciabile, fier, magneziu, man- în ţara noastră. Nucile au o valoare bio-
gan, cupru, zinc, cantităţi reduse de so- logică foarte ridicată - sub raport ener-
diu, calciu, vitaminele BI şi B2 şi canti- getic, plastic, favorizând unele funcţii
tăţi destul de mari de vitamina C (cca SO metabolice. Sunt recomandate în alimen-
taţia celor slăbiţi, a convalescenţilor, dar
mg%). Valoarea în kilocalorii este de şi a omului sănătos. Valoare medicinală
se considera în trecut că are învelişul
220 kcal la I00 g castane. cărnos sau pericarpul (Pericarpus Nucis
Juglandis), de ale cărui proprietăţi tera-
RECOMANDARI TERAPEUTICE peutice s-au ocupat în Antichitate Dios-
coride, Pliniu cel Bătrân şi Galen. În
Intern. Bogate în tanin, castanele sunt prezent se folosesc în acelaşi scop tera-
un remediu pentru diareile benigne şi di- peutic, validat ştiinţific, frunzele.
zenterie. Ele sunt tonice stomahice, sti-
mulând digestia, precum şi antiseptice PRINCIPALII CONSTITUENŢI
ale tubului digestiv. Se recomandă în ali-
mentaţia celor ce suferă de afecţiuni car- Nucile proaspete conţin cca 17% apă,
diovasculare şi renale, datorită conţinu­ iar cele uscate aproape deloc. Conţinutul
tului redus în sodiu. Castanele se reco- în protide este destul de ridicat (15%),
mandă, de asemenea, celor cu predispo- iar în grăsimi foarte ridicat (63%). Hi-
ziţie la varice şi hemoroizi. draţii de carbon sunt prezenţi în propor-
ţie de 14%, sărurile de Na (4 mg%),
Valoarea lor nutritivă le conferă pro- foarte bogate în K (545 mg%,), Ca (70
prietăţi energizante şi remineralizante în mg%), P (430 mg%), Fe (2,1 mg%), vi-
asteniile fizice şi intelectuale. Profesorul taminaA (4 mg%), B2 (0,10 g%), niaci-
Heupke numeşte castanele „pâinişoare nă(l mg%),iarvitarninaC 15 mg%. Va-
naturale". Se recomandă în special copi- loarea în kilocalorii este de 705, din care
ilor şi celor în vârstă. cantitatea de energie resorbită este de
peste 90%. Extractul de nuci conţine şi
Extern. În medicina populară, decoc-
tul de castane se foloseşte contra degeră-

70 Pledoaria penlru vială lungă

acid omega-3, indicat în afecţiuni infla- Observaţii. Frunzele de Nuc (Folium
matorii şi boli cardio-vasculare. Jug/andis) reprezintă o materie primă cu-
noscută pentru proprietăţile astringente,
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE antidiareice şi tonice, în scrofuloză şi ra-
hitism, precum şi ca adjuvante antidiabe-
Intern. Cercetări mai recente asupra tice. Se mai recomandă în leucoree, pre-
uleiului de nucă indică rolul acestuia în cum şi pentru combaterea transpiraţiei.
prevenirea aterosclerozei.
În uz extern, sub formă de gargară în
Pericarpul (coaja verde)* era utilizat stomatite şi ca vulnerare.
ca tonic, stomahic, acţionând şi în stări­
le catarale ale tubului digestiv. Prin con- Inflorescenţele, şi ele bogate în tanin,
ţinutul ridicat în tanin, are proprietăţi as- sunt antidiareice şi antihemoragice.
tringente care acţionează atât în diareile
rebele, cât şi în oprirea hemoragiilor, iar Miezul nucilor asociat în părţi egale
prin conţinutul în vitamina C, este şi an- cu miere este un aliment energetic
tiscorbutic. În afecţiunile renale se citea- aproape complet.
ză efectul adjuvant al pericarpului în li-
tiază renală şi enurezis (incontinenţă uri- GRUPA FRUCTELOR
nară). Mai aparte sunt proprietăţile diu- EXOTICE
retic-depurative ale pericarpului, fiind
folosit de aceea ca antidot în intox.icaţii­ Este o grupă eterogenă în care sunt
le cu compuşi de mercur, manifestate tratate fructele tropicale şi mediteranee-
prin ulceraţii ale pielii şi ale ganglioni- ne cele mai comune din alimentaţia
lor. Bune rezultate se obţin şi în comba- noastră. Ele reprezintă o preţioasă sursă
terea oxiurilor şi limbricilor. În fine, se complementară de vitamine în perioada
citează utilizarea în reumatism şi gută. anotimpului rece. Sunt cuprinse în acest
Nu se mai utilizează intern. capitol grupul hesperidelor (Lămâiul,
Portocalul, Grape-fruitul, Mandari-
Extern. Sucul nucilor verzi poate fi nul şi altele), apoi Smochinul (deşi izo-
utilizat pentru îndepărtarea negilor la lat, este cultivat în părţile sudice ale ţării
copii, precum şi pentru tratarea celor noastre), Curmalul, Bananul, Măsli­
scrofuloşi sau rahitici. Băile cu coji de nul, alunele de pământ (arahidele), cul-
nucă se recomandă c~ tonice. Fiind as- tivate şi ele rar în ţară. Dintre acestea, lă­
tringente, atât nucile verzi cât şi pericar- mâile şi portocalele sunt cele mai mult
pul se recomandă sub formă de gargară utilizate, fie ca atare, fie sub diferite for-
în amigdalite. me: sucuri proaspete sau conservate, li-
monadă sau oranjadă în cofetărie sau
MOD DE ÎNTREBUINŢARE coaja în industria lichiorurilor.

Extern. Decoct preparat din 80-100 g LĂMÂIUL
la un litru, care se adaugă în apa de baie
sau cu care se face gargară. CYTRUS LJMON BURM.
(FAM. RUTACEAE)
Pentru îndepărtarea negilor, aceştia se
freacă uşor cu suc de nucă verde de 3 ori Originar din India, cunoscut din cărţi­
pe zi, dar nu mai mult de 3-4 zile. le vedice sub numele de ,,nimbuka", Li-

• După ultimele cercetări, pericarpul (coaja verde) a fructelor, din cauz.a ne.ftachinonei juglona, are pro-
prietă\i mutagenice şi probabil can:inogene. Nu mai folosiţi, deci, dulceaţa de nuci verzi!

Contrar unor păreri generalii.ate, coaja verde de Nuc nu conţine iod. Colorarea pielii când se cunlţă nu-

cile de pericarpul fructului se datorează juglonei şi pigmenţilor antocianici.

Principalele fructe din allmentaţle 71

mi.iul a fost preluat de arabi care l-au burări de circulaţie şi în special în preve-
botezat „!imun", găsindu-şi o a doua pa- nirea fragilităţii capilarelor, în hemora-
trie în partea sudică a Mediteranei, pă­ giile subcutanate şi în hemoragiile gin-
trunzând târziu în Europa, de vreme ce giilor. Carenţa în vitamina C duce la in-
Ibn Bauthar nu îl citează într-o enumera- suficienţe corticosuprarenale, astfel în-
cât consumul de lămâie măreşte capaci-
re a plantelor cultivate în Spania. Se tatea de apărare a organismului în bolile
pare că în cultură a pătruns în Europa
de-abia spre mijlocul secolului al infecţioase.
XV-iea. Gama recomandărilor sale tera-
peutice este de-a dreptul impresionantă, Bactericide, datorită uleiului volatil,
uneori chiar exagerată, atât pentru pulpa lămâile pot fi utilizate în infecţii digesti-
fructului, pentru suc, cât şi pentru coajă, ve şi respiratorii.
în uz intern şi extern, în cosmetică, pen-
tru prepararea uleiului esenţial sau a aci- Efecte bune se obţin în tratarea afec-
dului citric. ţiunilor hepatice, atât în refacerea paren-
chimului hepatic (în hepatite şi chiar în
PRINCIPALII CONSTITUENŢI preciroză), ca şi pentru calmarea crizelor

Lămâile conţin 86-88% apă. Dintre acute hepatobiliare.
acizii organici: acidul citric (6-8% în Contrar unor păreri răspândite că ar
suc), acidul malic, citrat de calciu şi de
potasiu. Conţinutul în protide este redus mări aciditatea (prin conţinutul mare de
(0,5%), la fel ca şi cel în hidraţi de car- acid citric şi gustul său acid) şi deci că ar
bon (5%). Sărurile minerale sunt repre- fi contraindicată în hipoaciditate, ulcer
zentate prin cele de Na (2 mg%), K (95 gastric şi duodenal, lămâia are o reacţie
mg%), Ca (7 mg%), P (10 mg%), Fe bazică puternică, căci acidul citric este
(0,3 mg%), iar sub formă de oligoele- oxidat în cursul digestiei şi prin reacţiile
mente: Si, Mn, Cu etc. Dintre vitamine,
pe primul loc se situează vitamina C din tubul digestiv se ajunge la carbonat
(40-50 mg la 100 g fructe), apoi vitami- şi bicarbonat de calciu.•
nele BI, B2, B3 A, E şi PP.
Prin aceasta, sunt alcalinizante gastri-
Uleiul volatil din coaja de lămâie este ce în gastrite hiperacide, ulcer gastric şi

format din terpene (limonen, pinene, duodenal.
camfen, felandren, sesquiterpene etc.), Valoarea lămâilor nu constă numai în
din linalil, acetat de linalil şi geranil, ci-
tronelol, citral, aldehide etc. aportul de vitamină C, dar şi în acidul ci-
tric care joacă un rol important în metabo-
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE lismul celular, respectiv în ciclul lui Krebs.

Intern. În trecutul îndepărtat, lipsa din Lămâile au multiple efecte şi în afec-
alimentaţie a vitaminei C, în special din ţiunile aparatului circulator. Tonice car-
cea a marinarilor, provoca o boală cu-
noscută sub numele de scorbut. De aici diace, ele sunt active în scleroza artere-
şi denumirea de „acid ascorbic" dată lor cărora le redau elasticitatea, ducând
pentru vitamina C. Această vitamină şi la scăderea concentraţiei în colesterol;
joacă un rol important în viodecarea sunt deci indicate în ateroscleroză şi hi-
fracturilor prin fixarea calciului, în tul-
percolesterolemie. Destul de remarcabi-
le sunt şi proprietăţile hipotensive.

În afecţiunile vasculare, în special în
cele ce afectază membrele inferioare
(varice, flebite), lămâile sunt un adju-

vant util. De asemenea, sunt antihemo-

•Defapt,lacitratşibicarbonat<lecalciu.

72 Pledoarie pentru viaţă lungă

ragice îndeosebi în epistaxis (hemoragii ciorbe etc., iar în uz extern utilizat într-o
multitudine de forme; aplicaţii cu suc ca
nazale), hematurii, hemoragii digestive atare sau diluat, în arsuri şi plăgi; tampo-
în care apar scaune cu melenă. narea locului unde s-a produs înţeparea
de insecte cu vată îmbibată în suc, pro-
Prin stimularea hematopoezei, acestea cedeu recomandat şi pentru oprirea he-
sunt antianemice, în acelaşi timp acti- moragiilor nazale; frecţii ale porţiunilor
vând şi funcţia leucocitară. cu degerături; picurarea câtorva picături

Diatezele urice (litiaza urică, artritis- în ureche (pentru otite), diluat l: l pe

mul, guta, reumatismul) sunt printre globul ocular (pentru blefarite) sau în
afecţiunile care beneficiază cel mai mult
de aportul lămâilor. narine, de mai multe ori pe zi, pentru ri-

Ducând la scăderea glicemiei, lămâile nită şi sinuzită.

pot intra prioritar în regimul diabeticilor. Contra migrenelor se ia o ceaşcă de
Ca remineralizante, ele se recomandă cafea în care se adaugă o felie de lămâie
stoarsă; totodată se pun comprese cu fe-
în special în tuberculoză. Seminţele sunt lii de lămâie pe frunte.

un vermifug eficace contra oxiurilor. Cura de lămâie se recomandă să se în-
Mai puţin cunoscută este acţiunea anti- ceapă cu o lămâie pe zi, crescând zilnic
migrenoasă a lămâilor; în schimb, cu- consumul cu câte încă una, până se ajun-
noaştem cu toţii efectul binefăcător al ge în ziua a zecea la IO lămâi (sub diver-
acestora în maladiile febrile. Numeroşi se forme: limonadă, suc, în preparate cu-
autori o citează ca armă importantă con- linare), apoi se descreşte până se ajunge
tra obezităţii. din nou la o lămâie pe zi.

Extern. Sucul este printre cele mai Decocţie, pentru calmarea crizelor he-
bune remedii în afte, angină, amigdalită, patobiliare: o lămâie stoarsă se taie în
în special la copii, ba chiar şi în otite, ri- bucăţi mici şi se fierbe în 300 ml apă, în-
nite, sinuzite.
tr-un vas acoperit, timp de 20 de minute.
Prin efectul lor antiseptic şi cicatrizant, Se strecoară, se îndulceşte şi se adaugă
lămâile se pot utiliza în plăgi infectate,
erupţii şi furuncule, acţionând şi în cal- sucul stors.
marea înţepăturilor de insecte. Tampona- Macerat la rece dintr-o lămâie zdrobi-
rea negilor şi herpesurilor cu suc de lămâ­
ie dă, de asemenea, rezultate pozitive. Se tă, cât mai bogată în sâmburi (care să fie
citează şi utilizarea lor în degerături. bine mărunţiţi), timp de 2 ore, în apă cu
miere. Se stoarce şi se bea seara la cul-
Cosmetică. Astringenţa sucului îl face care, fiind recomandat contra oxiurilor.
util pentru porii dilataţi (spaţiile interce-
lulare) şi punctele negre care apar la te- Tot ca vermifug, 2 linguriţe de sâm-
buri zdrobiţi şi miere, pe stomacul gol în
nurile grase. fiecare dimineaţă, timp de 5-6 zile.
Ca adaos în ultima apă de spălat pe
Macerat la cald, dintr-o lămâie tăiată
păr, dă supleţe şi strălucire părului. felii şi 2-3 flori de Muşeţel, ce se lasă
peste noapte într-o cană de apă; dimi-
Pentru cosmetica mâinilor, acestea se
freacă cu felii de lămâie, care întăresc neaţa se strecoară şi se bea.
totodată unghiile casante. O sursă bună de calciu natural este

MOD DE ÎNTREBUINŢARE coaja bine spălată şi fiartă, apoi pisată,
care se lasă la macerat o săptămână în
Consumate ca atare sau ca limonadă sucul de la două lămâi. Se adaugă miere,
(mai ales în maladii febrile, ca răcoritor). după gust. Se iau 3 linguriţe pe zi.

Suc, în uz intern, până la 200 g/zi,
consumat cu miere sau adăugat în salate,

Principalele lructe din alimentatie 73

1n afte, stomatite, amigdalite, fie tam- con\inut destul de ridicat de vitamina C,
măresc rezistenţa la boli infecţioase şi
ponare cu o felie de lămâie, fie badijo- sunt indicate în carenţe de vitamina C şi
nări cu suc, fie se ţin în gură cât mai
multe felii de lămâie cu miere şi apă. ca reminera!izante.
Au proprietăţi antihemoragice şi de
Gargară cu suc diluat, în angine.
Oţet medicinal din coaja de la 2 lămâi protector vascular în fragilitatea capila-
macerate 8 zile în 200 ml oţet; se stre- ră, tromboze şi vâscozitatea crescută a
coară şi se fac badijonări de 2 ori pe zi, sângelui. Se cunosc, de asemenea, pro-
contra negilor. prietăţile lor uşor diuretice şi laxative.
Mască în cosmetică pentru tenuri gra-
se, din suc, la care se adaugă un albuş de Alte proprietăţi comune cu ale lă­
ou bătut. mâiului sunt cele de hepatoprotector,
uşor coleretic-colagogene.
PORTOCALUL
În fitoterapia aparatului digestiv, por-
CITRUS AURANT/UM L. tocalele sunt indicate în dispepsii şi me-
(FAM. RUTACEAE) teorism.

Arbore originar clin China şi India, Portocalele au şi efecte depurative.
adus în Europa în perioada cruciadelor şi Coaja, la rândul ei, este tonică, stomahi-
răspândit în special în zona mediteranea-
nă. La fel ca şi Lămâiul, este o specie că.
pretenţioasă faţă de temperatură, sol şi
umiditate. Se dezvoltă bine chiar la tem- Extern. Efectul uşor astringent, cumu-
peraturi de +8-10°C, iar la înflorire are lat cu cel antiseptic, fac ca portocalele să
nevoie de+ 15, + I8°C. Îngheaţă la-7°C. fie recomandate şi în stomatite şi gingi-
vite, precum şi în unele dermatoze şi ec-
PRINCIPALII CONSTITUENŢI zeme.

Portocalele conţin până la 90% apă. Cosmetică. Se utilizează în întreţine­
Protidele sunt în cantitate mică, doar rea tenului, prevenind formarea riduri-
0,7%, iar hidraţii de carbon cca 9%. Să­ lor.
rurile de sodiu 2 mg%, cele de potasiu
130 mg%, de calciu 30 mg%, fosforul MOD DE ÎNTREBUINŢARE
15 mg%, iar fierul 0,4 mg%. Dintre vita-
mine, cantitatea cea mai mare este repre- Consumate ca atare.
zentată de vitamina C (35-50 mg%), în Suc ca atare, iar în uz extern, tampo-
timp ce vitamina A este de numai 11 nări în stomatite, gingivite, dermatoze.
mg%, vitamina BI 0,06 mg%, vitamina În scop laxativ, se fierbe coaja de la 2
B2 0,03 mg%, iar niacinul 0,2 mg%. portocale 30 de minute, apoi se aruncă
Acizii organici sunt în proporţie de apa. Se fierbe din nou în apă îndulcită
1,5-2,5 go/o. Energia pe care o dau 100 g (cu 200 g la un litru). Se lasă să se usu-
portocale rară coajă este de 39 kcal, din ce pe o farfurioară şi se consumă a doua
care se utilizează 89%. Necesarul zilnic zi dimineaţa.
de vitamina C este asigurat prin 100 ml Aplicaţii pe ten cu felii de portocale,
suc proaspăt din pulpă de fruct. 15-20 minute.

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE MANDARINUL

Intern. Portocalele au multe recoman- CITRUS NOBILIS. ANDR.
dări comune cu lămâile. Având şi ele un (FAM. RUTACEAE)

Originar, de asemenea, clin China,
Mandarinul are fructe foarte asemănă­
toare cu Portocalul, ca gust şi compozi-

74 Pledoarie pentru viaţă lungă

ţie chimică. Ca atare, şi recomandările vie al XV-iea, iniţiativa fiind urmată în
terapeutice sunt similare, în plus - da- multe oraşe mari din Europa. Aceste cul-
torită conţinutului ridicat în brom -
manifestă şi proprietăţi sedative. turi în sere reprezentau un lux, care a de-
căzut datorită extinderii culturilor în ţă­
GRAPE-FRUITUL rile calde care, prin preţul redus al fruc-

CITRUS PARADISU MACFAD. telor exportate, au eliminat culturile din
(FAM. RUTACEAE)
serele europene.
Bogat vitaminizante, fructele sale au
recomandări comune cu ale lămâilor şi Din punct de vedere botanic, Anana-
portocalelor. Datorită gustului amărui, sul reprezintă o curiozitate: fructele re-
grape-fruitul este un tonic amar, foarte zultă în urma reunirii fructelor a nume-
util pentru copiii debili, cu lipsă de pof- roase flori situate pe aceeaşi branclriolă.
tă de mâncare. Conţine 0,5% protide,
4% acizi organici, 7% hidraţi de carbon, Fructul de Ananas conţine 83-84%
130 mg% săruri de potasiu, 14 mg%, apă, 0,5% protide, cca 14% hidraţi de
calciu, 10 mg% fosfor, 0,2 mg% fier, carbon, 0,67% acizi organici, bromelină,
32-35 mg% vitamina C, 2 mg% vitami- două cisteine similare ca acţiune brome-
na A şi cantităţi mici de vitamina BI şi
B2 (0,02--0,05 mg%). linei, acid cinamic, beta-cumaric, feru-
lic, polizaride, pectine, vitamina C, fibre
Energia calorică dată de acest fruct vegetale. Nu conţine grăsimi. Valoarea
este redusă: 23 kcal, la 100 g pulpă.
în kilocalorii este de 62-100 g fruct.
ALTE FRUCTE După cum rezultă din compoziţia clrimi-
ŞI SEMINŢE EXOTICE că, fructele de Ananas sunt foarte boga-
te în apă, au un aport caloric redus şi
ANANASUL conţin foarte puţine substanţe minerale
şi vitamine.
ANANAS SATIVUS SCHULT,
ANANASSA SAT/VA Undi. Totuşi, ananasul este singurul fruct
(FAM. BROMEUACEAE) care conţine un ferment de natură proti-
dică, care are o remarcabilă proprietate
Din această familie, numai Ananasul
se bucură de un renume alimentar deo- de a disocia moleculele protidice din ali-
sebit. mente (bromelina, enzimă proteolitică,
comosaina şi ananaina).
Originar din America tropicală, în
prezent se cultivă în toate regiunile cal- Astfel, acest fruct poate stimula di-
de şi în unele sere din zonele temperate. gestia protidelor şi, ca o consecinţă di-
rectă a acestui proces biochimic, este
Fructele de Ananas n-au fost cunos-
cute în Europa decât după redescoperi- foarte util în dispepsii, pentru a combate
rea Americii de către portughezi, care au
introdus în cultură planta în India în atonia gastrică, achilia şi anorexia. în-
1594. În secolul al XVIII-iea, un olan-
dez a avut ideea să-l cultive în sere şi a tr-o oarecare măsură, fructele de Ana-
reuşit. Se spune că olandezul a cultivat nas înlocuiesc sucurile gastrice. Se va
Ananasul în grădinile regale din Ver- consuma după mesele principale.
sailles în anul 1730, iar mai târziu, cul-
turile au fost reluate în timpul lui Ludo- Acţiunea biologică a sucului de Ana-
nas este datorată în principal conţinutu­
lui în bromelină şi în compuşi înrudiţi.
Un studiu recent a raportat că această
substanţă (bromelina) are şi acţiune an-
tiinflamatoare, fibrinolitică, precum şi
proprietatea de-a înlătura leziunile cuta-
nate. De asemenea, s-a demonstrat că in-

Principalele fructe din allmentatle 75

hibă agregaţia piastrinică şi interferează imediat după presare. Se poate adminis-
tra şi sugarilor.
replicarea crescută a celulelor maligne.
Rezumativ, principalele efecte terape- BANANIERUL

utice ale fructelor de Ananas sunt: MUSA PARADISIACA L.;
MUSA SAPIENTUM L.;
• Acţiune antiedematoasă şi antiinfla- MUSA SINENSIS SAJOT;
matoare datorată bromolinei şi com- MUSA FEHI BERTERO ETC.
plexului fitoterapeutic din pulpa fruc- (FAM. MUSACEAE)

tului în edemele datorate albuminu- Este o plantă anuală cu creştere im-
riei, în edeme traumatice, edeme pul- presionantă. Are înălţimea de peste 30
monare, contuzii. rupturi de ligamen- m, iar frunzele ajung la lungimi care de-
te sau muşchi, în insuficienţă venoasă păşesc 2,5 m. Este o specie zigomorfă,
etc.· florile masculine sunt de obicei situate
în partea superioară a tulpinei, iar cele
• Acţiune favorabilă în celulite şi obe- femele ceva mai jos. De fapt, acestea in-
zitate. O reţinere excesivă a sărurilor teresează, deoarece conţin în medie 20
în ţesuturile subcutanate contribuie la de banane, a căror greutate poate ajunge
depozitarea lipidelor în ţesuturile adi-
poase care contribuie la patogeneza până la 30 kg. în cazuri excepţionale, la
celulitelor. O cură cu Ananas, care
are şi acţiune diuretică, elimină atât varietăţile de cultură, se înregistrează
sărurile cât şi apa în exces din ţesutu­ până la 250 fructe.
rile subcutanate.
Deosebit de alte specii este faptul că,
• Acţiune benefică în răni şi arsuri. S-a după rodire, planta moare. Continuitatea
demonstrat clinic o îndepărtare a du- speciei este asigurată de numeroşii lăs­
rerilor şi o mai rapidă refacere a ţesu­ tari bazali care se transplantează de către
cultivatori. Iar în anul următor vor da
turilor. noi plante viguroase, care vor rodi nu-
mai unan.
Considerăm necesar să subliniem fap-
tul că numai sucul proaspăt de fructe de Nu vom intra în amănunte cu privire
Ananas (obţinut prin presare sau la mi- la cultura Bananierului, dar considerăm
xer) are aceste proprietăţi. Enzimele din relevant faptul că într-un sol fertil pro-
ducţia de banane poate atinge 50-70
acest fruct sunt extrem de termolabile, tone la hectar. Este, deci, o cultură foar-
iar sucurile sau compoturile conservate te rentabilă.
de Ananas, deşi au un gust plăcut, nu au
nici o valoare sub aspect dietoterapeutic. Este semnificativ faptul că, în ceea ce
priveşte conţinutul în glucide, fructele
În prezent există produse standardiza- Bananierului înregistrează creşteri
te obţinute prin liofilizare, sub formă de semnificative în timpul coacerii. Astfel,
capsule operculate de 262 mg (titrate, la dacă în primele două zile de la recoltarea
un conţinut de 1,53% asparagozid, prin fructelor mature, acestea conţin numai
metoda cromatografiei de înaltă perfor- 2,31 % glucide, în ziua a 8-a au 16,05%,
manţă), corespunzând la 4 mg de sub- iar în ziua a 12-a au un conţinut de peste
stanţe active. Unul dintre aceste produse 18% glucide. Aceste date demonstrează
valoarea nutritivă a bananelor, amidonul
foarte bune este preparat în Laboratoare- din ele transformându-se în glucoză, le-
le Aboca din Italia. Se administrează 4
vuloză şi zaharoză.
capsule pe zi.
Se recomandă consumarea feliilor de

ananas proaspete sau a sucului obţinut

76 Pledoarie pentru viată lungă

Un kg de banane conţine 350 g coajă, medicilor indieni cu privire la această
650 g pulpă proaspătă, care conţine, la specie: cenuşa din întreaga plantă este
rândul ei, 78 g apă, 250 g pulpă uscată, considerată ca antiacid, fiind recoman-
care la rândul ei conţine cca 22% apă. În dată în calmarea durerilor abdominale,
ceea ce priveşte conţinutul în elemente în primul rând pentru a potoli senzaţia
minerale, în primul rând se plasează po- de sete în holeră; este recomandată şi în
combaterea crizelor de ulcer şi ca anti-
tasiul (0,850 g%), fosforul, sodiul, cal-
helmintic.
ciul, magneziul, iar ca microlemente, Planta este recomandată în disfuncţii
fierul şi cuprul.
de natură nervoasă, cum ar fi isteria şi
Pentru a înţelege mai bine valoarea epilepsia, în diaree şi dizenterie, ca anti-
nutritivă a bananelor şi aportul lor în dot în intoxicaţiile cu opiu, iar ca purga-
energie, mai prezentăm în continuare tiv, în combinaţie cu iaurtul, în părţi ega-
unele date analitice: o banană conţine le, câte o uncie (23,3 g) din fiecare.
23% apă, 4,97% protide, lipide şi
67,04% glucide. În ceea ce priveşte ca- Extern, se aplică ca stiptic în diverse
pacitatea în kilocalorii, I00 g de pulpă răni. Extractul apos preparat din lăstari
uscată au valoarea de 354. Bananele se aplică sub formă de cataplasme în ar-
proaspete au un conţinut scăzut în vita- suri şi ulceraţii.

mina C (1,218 mg%). Rădăcina plantei este considerată ca
tonică, coleretică şi antiscorbutică, iar
1n concluzie, bananele nu pot fi consi- sucul rezultat din presarea rădăcinii se
recomandă în retenţiile urinare (anurie),
derate un aliment complet, din cauza iar în combinaţie cu iaurtul şi cu zahărul
conţinutului redus în substanţe azotate şi în părţi egale, în tratamentul gonoreii
în substanţe grase, dar au un procentaj
ridicat în amidon şi în zaharuri, ceea ce sau al altor boli venerice.
explică folosirea lor ca aditiv important Sucul obţinut prin presarea florilor se
în alimentaţie.
recomandă în dismenoree şi menoragii.
1n ţările tropicale, bananele verzi, bo- În diabet se recomandă introducerea în
alimentaţie a florilor fierte.
gate în amidon, reprezintă alimentul de
bază în preparatele culinare în locul car- Fructele Bananierului sunt conside-
tofului care nu creşte în aceste regiuni.
rate ca antiscorbutice, afrodiziace, diu-
Dacă facem o comparaţie între cartofi retice şi laxative.
şi bananele alimentare, apelând la statis-
tică, vom obţine unnătoarele cifre: Dorim să facem o precizare pentru cei
interesaţi: bananele verzi, necoapte sunt
- bananele conţin 75,3% apă;
- cartofii conţin 84,6% apă; hipoglicemiante, în timp ce bananele
- bananele conţin 1,3% protide;
- cartofii conţin 0,4% protide; coapte sunt hiperglicemiante. Deci, uti-
- bananele conţin 0,6% lipide; lizarea lor în alimentaţia zilnică trebuie
- cartofii conţin 0,5% lipide; făcută cu discernământ.
- bananele conţin 22% glucide;
- cartofii conţin nwnai 14,2% glucide. MANGO
Deci, valoarea nutritivă şi energetică
a bananelor este superioară celei a carto- MANGIFERA INDICA L.
(FAM. ANACAADIACEAE)
filor.
1n ţările de origine (ecuatoriale şi tro-
Din punct de vedere fitoterapeutic,
picale) se cultivă în prezent peste 300 de
vom prezenta în primul rând concluziile varietăţi pentru fructele gustoase, muli
apreciate atât pe plan local, cât şi pentru

Principalele fructe din alimentaţie 77

export. Greutatea fructelor se situează roşie. Rezistă bine şi în timpul iernii, în
între 200-500 g, dar sunt varietăţi care special în sudul ţării: Băile Herculane,
ating până la 2 kg. Bucureşti şi în Dobrogea la Techirghiol.
Creşte spontan la Buziaş.
Cele mai apreciate fructe provin de la
speciile Mangifera elephantiana Lour şi În trecut se utiliza foarte mult ca plan-
Mangifera siamensis Laur. tă medicinală, folosindu-se scoarţa de pe
rădăcini sau de pe ramuri, în combaterea
în India, Malaezia, Indochina şi alte paraziţilor intestinali, acţionând în spe-

ţări şi zone, arborele de Mango este cial asupra teniei (Taenia serrata), asca-
considerat şi ca plantă medicinală. Frun- rizilor şi ankylostomelor.

zele fragede sunt recomandate în diaree În medicina tradiţională indiană, pe
şi diabet. Infuzia de frunze şi scoarţa ra- lângă folosirea pentru efectele tenifuge,
murilor este astringentă, fiind folosită ca se utilizează şi în prezent ca febrifug, în
apă de gură în stomatite şi paradontoză. leucoree şi în hemoragii pasagere.
Datorită conţinutului ridicat în taninuri,
scoarţa are o acţiune benefică asupra Bobocii florali se utilizează în gono-
mucoaselor; se recomandă în menoragii, ree, tricomonază, în diarei cronice, în di-
în tricomonază şi în secreţiile muco-pu- zenterie (în special la copii), în bronşită
rulente uterine şi intestinale, în dizente- etc. Sub formă de pudră fină sau infuzie,
rie, ca hemostatic, în general, în afec- se recomandă în tratamentul paraziţilor
ţiuni cutanate, difterie etc.
intestinali din genul Stringylus, Stron-
Fructele necoapte sunt bogate în acizi
organici şi vitamina C şi sunt recoman- gyloides.
date ca antiscorbutice (în unele ţări avi- Acţiunea antihelmintică se justifică
taminoza C mai reprezintă încă o pro-
blemă), diuretice, laxative, în cura de prin prezenţa în scoarţa rădăcinii a alca-
slăbire. Coaja coaptă a fructului imatur
se recomandă amestecată cu zahăr în loizilor 1 - peletierina, d- peletierina,
menoragii şi dizenterie.
un derivat al tropioninei numit pseu-
Seminţele decorticate conţin o mare do-peletierină. Mai conţine tanin elagic,
acid betulinic, fridelină, betasitesterol,
cantitate de acid galic, un astringent pre-
ţios în dizenteriile cronice, în diaree, he- oxalat de calciu, minerale.
moroizi, tricomonază vaginală, menora- Fructele sunt comestibile şi nu conţin
gii, hemoragii de natură diferită etc.
alcaloizi, ci zaharuri, acid citric, acid
Din păcate, noi beneficiem foarte pu-
ţin de proprietăţile şi valoarea nutritivă a malic, vitamina C, tanin etc. Nu au pro-
fructelor de Mango. prietăţi tenifuge, deoarece nici fructul şi
nici coaja fructului nu conţin derivaţi ai
RODIA peletierinei, care sunt contraindicaţi la
cei care suferă de nevroze, la femei gra-
PUNICA GRANATUM L. vide şi la copii.
(FAM. PUNICACEAE)
Se consumă ca atare, sunt duloi-acri-
Arbust originar din Persia şi Mesopota- şoare, răcoritoare şi se utilizează în spe-
mia, introdus în Europa de cartaginezi, se cial la prepararea şerbetului şi a siropu-
cultivă în toate regiunile mediteraneene.
rilor.
La noi se cultivă pe alocuri, în special Tot din medicina tradiţională indiană
ca arbust ornamental, datorită florilor
abundente, mari, frumoase, de culoare este de reţinut indicaţia utilizării semin-
ţelor pisate şi amestecate cu lapte pentru
dizolvarea calculilor şi a nisipului, din
rinichi (de altă natură decât cea oxalică),

78 Pledoarie pentru viaţă lungă

în special la femeile gravide care suferă smochinelor verzi este activ în combate-
de această afecţiune. rea negilor şi bătăturilor.

SMOCHINUL MOD DE ÎNTREBUINŢARE

FICUS CAR/CA L. Consumate ca atare, fiind recomanda-
(FAM. MORACEAE) te în special sportivilor, copiilor şi celor
vârstnici.
Smochinul este bine cunoscut şi
apreciat încă din Antichitate. Egiptenii îl Decoct expectorant cu 2-3 fructe la
considerau medicament, Biblia îl evocă cană, 2 căni pe zi.
adesea şi este pomenit şi de Horaţiu.
Sirop, din 500 g la un litru de apă. Se
În sudul şi în vestul ţării s-au făcut în- fierbe pe baia de apă până se reduce la
cercări reuşite de introducere a Smochi- jwnătate. Se strecoară şi se adaugă 250 g
nului în cultură. miere. Se ia câte o linguriţă de 2-3 ori
pe zi.
PRINCIPALII CONST1l\JENŢI
În vechime, latexul fructelor imature
Fructele proaspete coapte conţin până de Smochin servea la prepararea brân-
la 84% apă, iar cele uscate aproape de- zeturilor şi la frăgezirea cărnii.
loc. Conţinutul în protide este de 3,5%,
foarte ridicat în hidraţi de carbon - za- Aplicaţii cu rol maturaliv al furuncu-
hăr invertit (61%), la fel ca şi în potasiu lelor, de favorizare a colectării puroiului
(840 mg%). Sodiul se află în fruct în (,,coacere") - smochine calde sau cata-
proporţie de 40 mg%, calciul 190 mg%, plasme din fructe fierte în apă sau lapte.
fosforul I05 mg%, iar fierul 3,3 mg%.
Vitamina A este 10 µg (micrograme)%, Aplicaţii repetate (de 3 ori pe zi, timp
BI 0,10 mg%, B2 0,10 mg%, niacină de 5--{i zile) pe negi şi bătături cu suc ob-
1,1 mg%. Conţine mici cantităţi de vita- ţinut din fructele tinere.
mina C, magneziu şi brom. Sub aspect
energetic, smochinele uscate conţin 260 Obsen,a/ii. Frunzele de smochin au şi
kcal, din care se resorb peste 90%. ele unele întrebuinţări terapeutice ca ex-
pectorant, în tulburări circulatorii şi sunt
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE emenagoge (reglarea ciclurilor) sub for-
mă de infuzie 20-30 g la litru. Ramurile
Intern. Proprietăţile pectorale sunt do- tinere, sub formă de decoct (cca 2 lin-
minante, fructul fiind un emolient şi ex- guri de rămurele tăiate mărunt la 250 ml
pectorant recomandat în bronşite, larin- apă), constituie un bun laxativ şi diure-
gite, traheite, pneumonii. Fiind emolien- tic, care se poate da şi la copii.
te, smochinele au o acţiune utilă şi în
alte tipuri de cataruri, de pildă în cel in- CURMALUL
testinal şi urinar. Au, de asemenea, pro-
prietăţi laxative şi diuretice. PHOENIX DACTYLIFERA L.
(FAM. PALMAE)
Extern. Tot prin proprietăţile emolien-
te se explică şi recomandarea lor în sto- Palmier exotic cu port arborescent,
matite, gingivite, inflamaţii ale gâtului. răspândit în zona tropicală, subtropicală
De asemenea, sunt utile în abcese denta- sau chiar mediteraneană {Algeria, Tuni-
re, furuncule. sia).

Pentru zonele de la noi unde cresc Curmalele - fructele Palmierului -
exemplare de Smochin, sucul lăptos al
au fost numite „hrana pământului". în

Valea Iordanului erau atât de răspândite,
încât Ierihonul era cunoscut drept „ceta-
tea palmierilor" (Deuteronom 34:3).

Princlpalele 1ructe din allmenta!ie 79

Simbol al speran_ţei şi al supravieţuirii Dau rezultate bune în astenie fizică şi in-
(vezi chiar denumirea sa latinească - telectuală şi în anemie.
Phoenix dactylifera), Palmierul roditor
de curmale este menţionat şi într-unul MOD DE ÎNTREBUINŢARE
din psalmii lui David (Vechiul Testa-
ment): ,,Drepţii vor odrăsli ca Finicul Consumate ca atare.
(palmierul, n.n.) (...). Sădiţi în casa Infuzie din 50 g la un litru de apă,
Domnului, ei vor da mlădiţe (...). Chiar bându-se 2-3 căni pe zi.
şi la bătrâneţe, ei vor avea rod." (Psal- Obse111aţii. Sâmburii de Curmal se
mul 92: 13-15). pun la germinat în ghivece şi se udă din
când în când. Germinează după 3-4 luni
Legenda spune că Sfântul Cristofor a şi se obţin palmieri ornamentali pentru
folosit un toiag din lemn de Palmier interior.
când l-a condus pe pruncul Iisus peste
râul năvalnic. Iisus i-a spus să-şi înfigă MĂSLINUL
toiagul în pământ, iar din acesta a cres-
cut un Palmier, miracol care a dus la OLEA EUROPAEA L.
convertirea lui Cristofor. (FAM. OLEACEAE)

La intrarea în Ierusalim, Iisus a fost Cu silueta sa de o nobleţe aparte şi cu
întâmpinat de popor cu frunze de Pal- un aspect deosebit de decorativ, Măsli­
mier, ca semn al iubirii şi al renaşterii nul este un simbol al păcii şi al înţelep­
spirituale. ciunii, bucurându-se de un aifevărat cult
din partea locuitorilor anticei Eliade. El
Se mai povesteşte că îngerii le aduceau poate fi considerat totodată un simbol al
ramuri de palmieri martirilor creştini, altruismului şi al grijii faţă de generaţii­
pentru a le conduce sufletele spre cer. le următoare, căci, datorită longevităţii
sale, ca şi faptului că fructifică tardiv,
Chiar şi azi, frunzele de Palmier sunt cel ce l-a plantat se bucură mai puţin de
folosite la marile praznice, atât la evrei, roadele lui decât urmaşii. Importanţă te-
la sărbătoarea Tabernacolelor, cât şi la rapeutică are îndeosebi uleiul de măsli­
creştini, în Duminica Floriilor şi la Paşti. ne. Măslinul este cultivat în regiunea
mediteraneană, în Asia de Vest, în Ame-
La noi se cultivă în sere sau ca plantă rica Centrală şi de Sud, în Africa de Sud
ornamentală de apartament. Se cunosc şi în Australia.
mai mult de 200 de varietăţi.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Măslinele proaspete conţin până la
Apă 24--33%, protide 2%, hidraţi de 75% apă, iar cele uscate aproape deloc.
carbon cca 50%, săruri minerale, deri- Protidele sunt în proporţie de 0,17-1%
vaţi cumarinici, vitamine: A, D, BI, B2. în măslinele crude, iar în cele uscate
Conţinutul în fier este de 4--5 mg%, iar până la 3%. În măslinele verzi, cantita-
în magneziu de 63 mg%. Valoarea nutri- tea de grăsimi (ulei) este de 15%, iar în
tivă este exprimată în 350 kcal la 100 g cele mature, uscate este de 58%. Conţin
fructe uscate. între 1-3,6% celuloză, în funcţie de sta-
diul de maturitate. Sunt bogate în săruri
RECOMANDARI TERAPEUTICE minerale, potasiu (până la I g%), calciu,

Curmalele au proprietăţi pectorale şi fier, cupru, magneziu, sulf, fosfor, man-
emoliente apreciabile, favorizând ex-
pectoraţia, tonic-nervine şi musculare. gan etc. Sunt prezente vitaminele: A,
Bl, B2, C şi E (8 mg%).
Sunt recomandate în perioada de creş­ .
tere, în sarcină şi după bolile infecţioase.

80 Pledoarie pentru vlaJă lungă

Valoarea calorică este, pentru I00 g (coajă de Stejar, Salcie, Nuc etc.), cu
măsline, de 224 kcal, iar pentru ulei 900 ulei de măsline de 2-3 ori pe zi.
kcal.
în furuncoloze se fac cataplasme cu
RECOMANDARI TERAPEUTICE
măsline coapte, pisate, aplicate local,
Intern. Uleiul de măsline, obţinut prin pentru a accelera maturaţia.
presare la rece, este în primul rând nutri-
tiv, dar este util ca adjuvant în afecţiuni ARAHIDELE
hepatice, cu deosebire în dischineziile
biliare, deoarece are un efect colagog. ARACHIS HYPOGAEA L.
(FAM. LEGUMINOSAE)
Este, de asemenea, util în insuficienţă
hepatică, în colici hepatice, precum şi Specie erbacee originară din America
pentru eliminarea calculilor biliari. de Sud, cu o maturare foarte aparte a
fructului, care îşi pleacă pedunculul, ast-
Având proprietăţi emoliente şi for- fel încât ultima fază a coacerii se produ-
mând o peliculă protectoare la suprafaţa ce în sol, de unde şi denumirea de „alu-
tubului digestiv, este utilizat în stări iri-
tative sau cataruri stomacale şi intestina- ne de pământ". în prezent se cultivă în
le. Pentru că această peliculă împiedică
absorbţia la nivelul intestinului, se reco- Asia, India, China, Africa, America de
mandă şi ca antidot contra unor otrăvuri. Nord şi de Sud, în Europa (Italia, Spa-
nia, Grecia etc.). Fructele fiind extrem
În doze moderate, se manifestă ca un de nutritive, se fac încercări de introdu-
foarte bun laxativ, rară a produce colici. cere în cultură şi la noi în ţară. Proprie-
I se mai citează şi efecte antihelmintice. tăţile medicinale sunt moderate.

Extern. În amestec cu albuş de ou, PRINCIPALII CONSTITUENŢI
este un remediu contra arsurilor.
Conţin apă 3,5--6,5%, protide
Uleiul de măsline calmează imediat 24-30% şi grăsimi 45-52%. Hidraţii de
durerile şi ajută la cicatrizare. Dă bune carbon sunt în proporţie de 18%. Aceste
rezultate în masaje ale gingiilor în paro- componente principale le conferă im-
portante proprietăţi energetice: 650 kcal
dontoză. la 100 g arahide. Ele mai conţin: sodiu 6
mg%, potasiu 780 mg%, calciu 65%,
MOD DE INTREBUINŢARE fosfor 410 mg%, fier 2,3 mg%. Uleiul
de arahide conţine peste 15% acizi graşi
Administrare ca atare, câte o lingură nesaturaţi. Alunele de pământ conţin şi
de supă dimineaţa devreme, eventual în vitaminele BI (0,25 mg°/o), B2 (0,14
amestec cu suc de legume sau fructe şi, mg%) şi niacină (14,3 mg%).
dacă este posibil, să se stea în repaus,
culcat pe partea dreaptă, 15-20 minute, RECOMANDARI TERAPEUTICE
în afecţiuni hepatice, sau doze de 20-40
g pentru efectul laxativ şi în aceleaşi Foarte nutritive, alunele de pământ
doze ca antihelmintic. constituie un remediu util în astenii şi
surmenaj.
Pentru tratarea arsurilor, uleiul de
măsline se amestecă cu albuş de ou şi se Prin conţinutul extrem de ridicat al
unge Jocul afectat. uleiului în acizi graşi nesaturaţi, ele sunt
importante în scăderea colesterolului şi,
Pentru tratarea parodontozei se ma- prin aceasta, şi în ateroscleroză.
sează gingiile după badijonări cu tinctu-
ră de Propolis sau decocturi de plante Datorită conţinutului în tanin, sunt an-
care au un conţinut bogat în taninuri tidiareice.

Principalele fructe din alimentaţie 81

MOD DE ÎNTIIEBUINfARE Seminţele sunt emoliente, laxative şi
diuretice. Se folosesc în constipaţii cro-
Consumate ca atare, după o uşoară nice şi în hemoroizi.
prăjire. După o prăjire prea avansată,
uleiul se transformă în acroleină - sub- Uleiul din seminţe are proprietăţi de-
stanţă foarte nocivă în special pentru fi- mulgente şi emenagoge şi este folosit în
cat (hepatotoxică, carcinogenă). Prefera- special în dizenterie şi în afecţiuni ale
bil este să se consume neprăjite. căilor urinare. Se foloseşte în doze mici,
2-3 g, în doze mai mari fiind avortiv.
SUSANUL
Uleiul se mai foloseşte sub formă de
SESANUM /NO/CUM L. fricţiuni în migrene şi ameţeli (vertij), în
(FAM. PEDALIACEAE) special combinat cu uleiuri esenţiale (de
conifere, Eucalypt, Levănţică, Mentă).
Este o plantă anuală erbacee, mult
cultivată în regiunile tropicale şi medite- Datorită faptului că în prezent se cul-
raneene. Este menţionată în scrierile lui tivă aproape pe toate meridianele plane-
Herodot, Teofrast şi Pliniu cel Bătrân. tei, încheiem acest capitol cu:
începând din anul 1956 s-au tăcut încer-
cări şi la noi de introducere în culturi, VIŢA DE VIE
dar în prezent seminţele de Susan pro-
vin în mare parte din import. VIT/S VINIFERA L.
(FAM. VITACEAE)
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Plantă cu mare răspândire şi impor-
Seminţele conţin substanţe grase tanţă nutriţională. Se clasifică aparte da-
(48-65%), substanţe proteice (24%), torită biologiei ei specifice.
substanţe extractive neazotate (14-
18%), vitaminele B, D, E, F. Uleiul este Viţa de vie, simbol al bucuriei, pre-
format din glicerid-esteri ai acizilor zentă în atâtea practici cultice înfăşu­
oleic, linoleic, palmitic, stearic, arahi- rând toiagul lui Bachus, a fost cunoscu-
nic, linoceric, fitosterine, alcooli supe- tă din vechime şi pe meleagurile noastre,
riori, compuşi nesaponificabili, sezamol unde a găsit cele mai bune condiţii. Se
şi sezamolin. (C. Pârvu, 1997). spune, nu ştim cu cât temei istoric, că în
vremea strămoşilor noştri geto-daci, s-a
MOD DE ÎNTREBUINŢARE luat măsura stârpirii viţei de vie, produ-
sele ei abundente influenţând în rău vite-
Se foloseşte la garnisirea produselor jia luptătorilor.
de patiserie şi simigerie. Intră în proce-
sul de fabricare a indigoului şi penicili- „Eu sunt vinul cel adevărat", a spus
nei. Din uleiul de Susan se fabrică cele Iisus, a cărui primă minune a fost pre-
mai fine săpunuri. Din plantă se extrag schimbarea apei în vin. La Cina cea de
substanţe odorante parfumate, iar din fu- Taină, El a fost cel care a spus că vinul
ningine tuşuri fine. va simboliza Sângele Său, instituind ast-
fel sacramentul vinului.
În ţările de origine, această specie are
numeroase utilizări medicinale. Deoare- în parabola Bunului Samaritean, vinul
ce frunzele, datorită substanţelor muci- este menţionat direct ca fiind aliment tă­
laginoase pe care le conţin, sunt emo- măduitor: ,,i-a legat rănile, turnând pe
liente, se folosesc în afecţiunile respira- ele untdelemn şi vin". (Luca, 10:34)
torii, în colera infantilă, în diaree şi di-
zenterie, în amenoree şi dismenoree, în Licoarea strugurilor este deseori po-
cataruri, cistite etc. menită în textele Scripturii: ,,Fost-am lo-
vit, dar nu m-a durut, bătut am fost, dar

82 Pledoarie pentru viaJă lungi!

n-am simţit nimic. Când mă voi scula tite, deoarece au totodată şi proprietăţi
din somn, voi cere iarăşi vin." (Pildele coleretic-colagoge.
lui Solomn, 23:35). însuşi Apostolul Pa-
vel îl sfătuieşte pe Timotei în Epistola Proprietăţile diuretice şi depurative
Întâi: ,,Nu bea numai apă, ci foloseşte-te marcante fac din struguri un adjuvant de
de puţin vin: pentru stomacul tău şi pen- preţ în afecţiunile renale (inclusiv litia-
tru desele tale slăbiciuni." (Epistola I a
Siantului Apostol Pavel către Timotei, ze), în bolile de piele, artritism, reuma-
5:23). Erau astfel recunoscute proprietă­ tism şi gută.
ţile sale stimulative, în doze mici: ,,Vi-
nul care înveseleşte inima omului şi un- Asupra aparatului cardiovascular au o
tul de lemn care face să strălucească faţa acţiune hipotensoare şi de scădere a co-
lui." (Psalmul I04: 15). Sau, dimpotrivă, lesterolului în colesterolemie şi ateros-
sedative, dacă este folosit în cantităţi
mari: ,,Daţi băutură îmbătătoare celui cleroză.
gata să piară şi celui cu sufletul amărât,
ca să bea şi să uite sărăcia lui şi să nu-şi Pentru influenţa favorabilă asupra
mai aducă aminte de chinul lui." (Pilde- metabolismului, se recomandă în obezi-
le lui Solomon, 31 :6-7). tate şi avitaminoze.

Se poate afirma că, şi din punct de ve- Mai sunt şi variaţii în funcţie de sol şi
dere fitoterapeutic, Viţa de vie are o im- varietăţi. Astfel, strugurii mai acizi de pe

portanţă deosebită. soluri reci, argiloase, mai improprii pen-
tru viţa de vie, sunt laxativi sau chiar
PRINCIPALII CONSTITUENŢI purgativi, pe când la cei crescuţi pe so-
luri calcaroase predomină proprietăţile
Conţinutul în apă al pulpei de strugu- diuretice şi depurative. După varietate,
re este de 72-73%, zaharuri fermentes- cei albi sunt stimulenţi, cei negri sunt as-
cibile 22%, acid tartric liber 0,29%, alţi tringenţi datorită taninului şi în mod de-
acizi organici 0,30-0,35%, protide osebit tonici. Sucul de aguridă are pro-
0,7%, hidraţi de carbon 16%, sodiu 2 prietăţi diuretice marcante, combate
mg"/o, potasiu 255 mg%, calciu 20 mg%, obezitatea, iar diluat cu apă dă o băutură
fosfor 25 mg"/o, fier 0,5 mg%, vitamina
revigoratoare.
A 5 mg%, vitamina BI 0,05 mg%, vita- Strugurii stafidiţi au proprietăţi pecto-
mina B2 0,03 mg%, niacină 0,2 mg%,
vitamina C 3 mg%, taninuri (în pieliţă) rale, calmând tusea.
1,2%.
Extern. Turtele rezultate de la pasarea
Valoarea energetică a I00 g struguri
este de 70 kcal, din care se resorb în or- strugurilor se pot utiliza pentru atenua-
ganism 90%. rea durerilor de gută, reumatism, sciati-

RECOMANDAFII TERAPEUTICE că.

Intern. Strugurii au un rol deosebit Cosmetică. Mustul reprezintă un re-
mediu util pentru întreţinerea tenului.
asupra aparatului digestiv, atribuin-
du-li-se proprietăţi tonic-aperitive, sto- Cu totul aparte este indicaţia privind
mahice, fiind utili în dispepsii, atonii ,,camuflarea" încărunţirii părului.
gastrointestinale. Efectul lor este de ase-
menea binefăcător şi în hepatite sau MOD DE ÎNTREBUINŢARE
chiar în ascitele consecutive unor hepa-
Consumaţi ca atare (în obezitate 2 zile
pe săptămână doar 1,2 kg struguri zil-
nic).

Cura de must (importantă pentru efec-
tul diuretic, depurativ şi antisclerotic):
se începe cu 0,5 1zilnic, în 3 reprize, cu
o oră înainte de mese, apoi se creşte pro-
gresiv până se ajunge, după cca 2 săptă-

Principalele lructe din alimentaţie 83

mâni, la 2 litri zilnic, cantitate care se mucoasei nazale, alterări ale pereţilor
menţine astfel 2-3 zile rară a se mai con- venoşi (varice, hemoroizi). În cură de
suma altceva. După acest nivel maxim lungă durată, frunzele de Viţă de vie se
se revine apoi la cantitatea ioiţială de citează a fi utile în celulită, obezitate.
care se profită cât mai ţin strugurii. Cele cu nuanţe roşietice se recomandă în
combaterea hemoragiilor uterine şi ca
Cataplasme cu turte rămase de la pre- fortifiant. Se folosesc sub formă de de-
coct, clin 2 linguri la o cană de apă, bân-
sarea strugurilor. du-se 3 căni pe zi: prima dimineaţa de-
Loţionări cu o cârpă curată îmbibată
vreme, celelalte 2 înaiote de mese. La
în suc, se lasă 10 minute pe ten, apoi se rândul său, seva abundentă de primăva­
şterge cu apă călduţă cu un praf de bicar- ră, numită atât de romantic „plânsul Vi-
ţei de vie", este un produs util în spălă­
bonat de sodiu. turi oculare, în conjunctivite şi alte stări
Pentru „mascarea" încărunţirii, se iritative oculare, fiiod considerată toto-
dată tonică, cicatrizantă şi antihemoragi-
fierb 4 g sulfat de fier în 250 ml vio că. Litiaza renală şi litiaza biliară sunt
roşu. Se piaptănă părul cu pieptănul
umectat în această soluţie câteva minute influenţate, de asemenea, favorabil. în
pe zi, timp de 15-20 de zile, apoi se con-
tiouă de 2 ori pe săptămână. uz extern, este antiseptică şi cicatrizantă
a rănilor.
Observaţii. Frunzele sunt foarte as-
triogente şi prin aceasta utile în cliarei
cronice, hemoragii, sângerări la nivelul

CAPITOLUL V

PRINCIPALELE LEGUME, SEMINŢE
ŞI c·EREALE DIN ALIMENTAŢIE

GRUPA LEGUMELOR HREANUL
DE LA CARE SE CONSUMĂ
RĂDĂCINILE TUBERIZATE ARMORACIA LAPATHIFOL/A G/L/8.
Sin. Armoracia rusticana (LAM) G.M. Sch.
Reprezintă o grupare eterogenă din (FAM. BRASSICACEAE CRUCIFERAE)
punct de vedere botanic, majoritatea
plantelor făcând parte din familia Um- Nu degeaba Hreanul ocupă un loc
bel/iferae (Morcovul, Pătrunjelul, important în galeria plantelor medicina-
Păstârnacul, Ţelina)", celelalte repre- le analizate în opera sa de flamandul
zentând familia Cruciferae (Ridichea şi Dodoens, unul din marii medici şi natu-
Hreanul) şi Chenopodiaceae (Sfecla ralişti ai Renaşterii.
roşie). Toate aceste plante au comun
faptul că sunt bienale (exceptând ridi- De altfel, până de curând, era conside-
chile de vară care sunt anuale), formând rat numai ca plantă medicinală, calitate
în primul an o rădăcină pivotantă, iar în în care este menţionat încă de Pliniu cel
anul al doilea o rădăcină tuberizată, prin Bătrân, fiind inserat în unele farmaco-
dezvoltarea intensă a unui parenchim de pei. Ierburile amare de la Cina cea de
depozit. Substanţele de rezervă care se Taină sunt simbolizate, uneori, de Paşti,
depun la acel nivel conferă rădăcinilor de un singur aliment: hreanul.
tuberizate importante proprietăţi nutriti-
ve. În acela.şi timp, datorită con(inutului Se utilizează rădăcinile, care au pro-
în substanţe active, enzime, vitamine, prietăţi stimulente. Intre excitant, stimu-
săruri minerale şi microelemente, pre- lent şi iritant este însă numai un pas, mai
cum şi în uleiuri volatile, legumele din mare sau mai mic, în funcţie de concen-
această grupă au şi o valoare terapeuti- traţie şi subiect. Depăşind dozele mode-
că remarcabilă. În special Morcovul, rate sau medii, se ajunge la efecte nedo-
Pătrunjelul, Ţelina, Hreanul şi Ridi- rite, iritaţii ale parenchimului rinichilor,
chile de iarnă pot fi considerate, în sen- ale mucoasei gastro-intestinale şi ale sis-
temului nervos. Hreanul este contrain-
sul larg al cuvântului, drept plante me- dicat pentru cei suferinzi de hemoroizi,
hemoptizie, dere~lări de ritm cardiac,
dicinale. stări congestive. In măsură mai redusă
se utilizează şi frunzele, un bun conser-
vant natural pentru murături.

• De la Pătrunjel şi Ţelini se consumă curent şi frunzele, ele unnâ.nd a fi tratate şi în subcapitolul în
ceresedescriulegumeledelacaresefolosescfrunzele.

Principalele legume, semlnfe şi cereale din allmen1ape 85

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Ca antiparazitar, Hreanul are o acţiu­
ne tenifugă remarcabilă.
Rădăcina de Hrean conţine cca 2%
protide, 8% hidraţi de carbon, săruri mi- Extern. Utilizarea în uz extern se ba-
nerale de sodiu 5 mg%, potasiu 295 zează în principal pe proprietăţile revul-
mg%, calciu 55 mg%, fosfor 35 mg%, sive ale Hreanului proaspăt ras. Produ-
când o congestie la locul aplicării, acti-
fier 0,7 mg%, vitamina A 2 µg%, BI vând circulaţia sângelui, aplicaţiile cu
0,05 mg%, niacină 0,3 mg% şi l 00 mg% Hrean fac să dispară sau să diminueze
vitamina C. Pe lângă aceste substanţe durerile. Se recomandă în diverse ne-
comune multor fructe şi legume, Hrea- vralgii de natură reumatică, în inflamaţii
nul mai conţine glicozizi sulfuraţi, miro- articulare, chiar şi pentru combaterea
zina - o enzimă care se eliberează prin migrenelor, a nevralgiilor intercostale şi
raderea rădăcinii, formând mirozinat de dentare.
potasiu. Mai conţine cantităţi mici de
ulei volatil şi acizii clorhidric, sulfuric, Congestia locală puternică în circula-
carbonic, silicic, precum şi substanţe an- ţia periferică duce, prin compensare, la
tibiotice.
descongestionarea unor organe interne,
Valoarea energetică este exprimată în în special a plămânilor, Hreanul fiind
40 kcal la I00 g hrean proaspăt. utilizat prin această proprietate în bron-
şitele acute, pneumonii, gripe. Prin efec-
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE tul revulsiv, prin afluxul de sânge la ni-

Intern. Dacă importanţa sa ca anti- velul gingiilor, poate fi un adjuvant pre-
scorbutic este astăzi cu totul secundară ţios în paradontoză.
- · scorbutul aparţinând trecutului, în
schimb înţelegem principalele sale pro- Datorită efectului antiseptic, se reco-
prietăţi terapeutice tot prin prisma efec- mandă în igiena bucală, sub formă de
telor sale excitante asupra mucoaselor. apă de gură.
Astfel, intensificând secreţiile salivare şi
gastrice, este util ca tonic aperitiv şi sti- Se mai citează şi recomandarea în
mulent gastric în anemii, lipsă de poftă combaterea degerăturilor.
de mâncare, gastrite hipoacide, acţio­
nând favorabil şi ca antidiareic. Cosmetică. Hreanul reprezintă un re-
mediu şi contra pistruilor.
Datorită excitaţiei generalizate şi asu-
pra parenchimului renal, se explică şi MOD DE INTREBUINŢARE
efectul diuretic marcant, util în hidropi-
zie, gută, reumatism (completat şi cu te- Consumat ca atare, în scopuri condi-
rapie de uz extern), considerându-se mentare; pentru combaterea teniei se re-
chiar a avea şi efect antilitiazic. Nu se comandă să fie consumat timp mai înde-
recomandă în afecţiuni renale acute. lungat, alături de ceapă şi fructe crude.

în terapia aparatului respirator, Hrea- Infuzie din 15-20 g la litrul de apă,
nul este utilizat în catar cronic respira- care se lasă apoi Ia macerat 12 ore; se
iau 2 căni pe zi, între mese.
tor, astm, bronşită.
Foarte interesantă este recomandarea Vin tonic şi antianemic, prin macera-
re timp de 24 ore a 30 g de Hrean ras la
sa, inspirată din medicina tradiţională, un litru de vin. Se strecoară şi se ia câte
ca adjuvant în afecţiuni cardiace: cardio- un păhărel de 50 g înainte de mese.
patie ischemică dureroasă, angină pecto-
rală şi hipertensiune arterială. Sirop - pentru copiii anemici, limfa-
tici, fără apetit. Pentru aceasta se taie ră­
dăcina în rondele fine, se adaugă zabăr,
iar din sucul care se formează se reco-
mandă acestora câte o lingură pe zi.

66 Pledoarie pentru viaiă lungă

M~cerat în lapte timp de o oră, din 2 sul pentru Morcov datorită cercetărilor
linguri de Hrean ras la 1/2 litru lapte privind utilizarea sucurilor de legume şi
fierbinte; se bea dimineaţa, ca adjuvant fructe, cel de Morcov fiind de bază în
acest sens, fie consumat singur, fie în
antireumatic. amestec cu alte sucuri din plante. Unele
Cură de Hrean cu miere în cardiopa- studii merg până la recomandarea sucu-
lui de Morcov ca preventiv în boala can-
tii ischemice dureroase, angină pectora- ceroasă. Se recomandă ca morcovii să
lă, hipertensiune. Se face o pastă omo- nu se cureţe, ci numai să se spele foarte
genă dintr-o lingură de Hrean ras cu o bine.
lingură de miere; se ia treptat, cu lingu-
riţa, dimineaţa cu o oră înainte de micul PRINCIPALII CONSTITUENŢI
dejun. Cura durează 30 de zile, repetân-
du-se cu pauze de câte 2 luni, de 4 ori pe Morcovii conţin cca 80% apă. Conţi­
nutul în protide este de numai I%, iar în
an timp de 3 ani. hidraţi de carbon de 6%. Conţin 35 mg%
Cataplasme cu Hrean ras aplicate pe sodiu, 235 mg% potasiu, 30 mg% cal-
ciu, 25 mg% fosfor, 1120 mg% vitamina
torace în cazuri de bronşite, gripă, con- A, 0,05 mg% vitamina BI, 0,05 mg%
gestie pulmonară. vitamina B2, I mg% niacin, cca 7 mg%
vitamina C şi mici cantităţi de vitamina
Băi locale sau generale cu taină de K, de magneziu, sulf, cupru şi brom,
Hrean, utile în reumatism şi inflamaţii precum şi un ulei volatil, asparagină şi
articulare, asemănătoare celor cu făină
de Muştar, ţinându-se făina într-un să­ daucarină.
culeţ de tifon peste care se toarnă apă
caldă de 25-30°, socotindu-se circa o Valoarea energetică este de 30 kcal la
linguriţă cu vârf la un litru de apă. Săcu­ 100 g, din care cantitatea de energie re-
leţul se agită în apă, iar baia durează sorbită este de 93%.
20-30 minute.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Tinctură de Hrean din 20 g hrean ras,
macerat timp de 2 săptămâni în 100 ml Intern. Morcovul este considerat un
alcool, utilizată în fricţiuni antireumatis- remediu de bază în numeroase afecţiuni
male. ale aparatului digestiv. El acţionează în
stările inflamatorii (cataruri) gastrointes-
Mestecarea unei bucăţi de rădăcină, în tinale. Totodată, el reglează tranzitul in-
fiecare zi, în paradontoză. testinal, atât în constipaţie cât şi în dia-
ree, fiind unanim apreciat în tratamentul
Tinctură din frunze (20 g la 100 ml al- dispepsiilor acute şi al diareilor sugarilor.
cool timp de 10 zile), diluată cu apă, este
o apă de gură antiseptică. O acţiune favorabilă este cea din gas-
tritele hiperacide, ulcerele gastroduode-
MORCOVUL nale, chiar cu hemoragii.

DAUCUS CAROTA L. Acţiunea sa bactericidă se manifestă
(FAM. UMBELLIFERAE) în colibaciloză.

Provine din selecţia şi ameliorarea Indicaţiile anti-parazitare se referă la
Morcovului sălbatic din bazinul medi- combaterea teniei.
teraoean. Menţionat de Pliniu cel Bă­
trân, Morcovul a fost folosit iniţial ca Se recomandă, de asemenea, în trata-
plantă medicinală şi apoi alimentară. Şi mentul tuturor afecţiunilor hepatice, fi-
în medicina tradiţională românească, ind un vechi remediu al medicinei tradi-
Morcovul este un remediu bine cunos- ţionale în icter. Este, de fapt, un stimu-
cut. În ultima perioadă a crescut intere-

Principalele legume, semlnie şi cereale din allmentaiie 87

lent al regenerării parenchimului hepatic ulceraţii, eczeme, pecingine, degerături.
şi, de asemenea, un coleretic şi colagog Se studiază şi efectul'adjuvant în abcese,
cancere de sân şi epitelioame.
activ.
A doua grupă de recomandări se ba- Cosmetică. Morcovul se utilizează
pentru a da prospeţime pielii şi a comba-
zează pe acţiunea diuretică. într-adevăr, te petele, îndeosebi cele care apar odată
această proprietate este remarcabilă, cu vârsta.
Morcovul determinând chiar dublarea
volumului de urină şi, ceea ce este mai MOD DE ÎNTREBUINŢARE
important, şi eliminarea masivă de acid
uric, fiind astfel recomandat în litiaza Consumat ca atare.
urică, ca şi în alte forme de diateze urice Suc obţinut la mixer, câte 100 ml di-
(reumatism, gută, artritism). mineaţa devreme, ca diuretic, depurativ,
antianemic în cataruri gastrointestinale.
Prin conţinutul său de vitamine, în Supă din 500 g morcovi raşi sau tăiaţi
special A, BI, B2, C şi K, Morcovul este mărunt, fierţi 1/2 oră, preferabil 1/4 oră,
un excelent vitaminizant, având ca efect la presiune; se pasează şi se completea-
accelerarea creşterii la copii, mărirea re- ză până la I litru cu apă fiartă. Se dă cu
zistenţei la infecţii, păstrarea rezistenţei biberonul pentru diareile nou-născuţilor,
epiteliilor, mărirea acuităţii vizuale. înlocuit treptat cu lapte.
Cataplasme cu morcovi raşi.
Ajutând la regenerarea globulelor ro- Mască cosmetică cu morcovi raşi
şii, este şi un remediu pentru anemii (la simplu ori cu adaos de smântână sau lo-
copii, convalescenţi). De asemenea, uti- ţionări zilnice ale tenului cu suc.
lizat de mamele care alăptează, are efect Observaţii. Frunzele au proprietăţi as-
galactogog (mărirea cantităţii de lapte). tringente, decoctul proaspăt din ele pu-
tând fi folosit în gargarisme pentru afte,
Asupra aparatului respirator, Morco- stomatite, precum şi ca băi locale sau
vul acţionează favorabil în bronşite cro- comprese în degerături. Fructele au pro-
nice şi astm. prietăţi carminative, tonic-aperitive, ga-
lactogoge şi vermifuge contra limbricilor
De dată mai recentă sunt cercetările şi oxiurilor, proprietăţi comune cu ale ce-
lorlalte fructe de umbelifere, datorită
privind efectul vasodilatator, îndeosebi conţinutului bogat în ulei volatil. Ele se
folosesc şi sub formă de infuzie prepara-
la nivel coronarian. S-a depistat de ase- tă dintr-o linguriţă la cană, 2 căni pe zi.
menea şi o acţiune asemănătoare insuli-
nei, de unde şi recomandarea Morcovu- NAPII
lui ca hipoglicemiant în diabet.
BRASSICA NAPUS L.
Îndeosebi sub formă de suc, Morco- (FAM. BRASSICACEAE CRUCIFERAE)
vul are o acţiune depurativă, prin eliini-
narea masivă de toxine, fiind recoman- Plantă originară din bazinul meditera-
nean, este astăzi folosită din ce în ce mai
dat în dermatoze. rar, fiind îolocuită cu alte legume mai
În gerontologie, consumul de morcovi productive şi cu gust mai plăcut. De la
Napi se utilizează în special rădăcinile
are ca efect prevenirea îmbătrânirii şi îngroşate, uneori şi frunzele.
formării ridurilor.

În prezent intră în compoziţia unor su-
plimente nutriţionale ca Herbaforte,
Herbatonic, capsule granulate etc. (Fa-
res Orăştie).

Extern. Prin proprietăţile antihemora-
gice, analgezice şi cicatrizante, Morco-
vul are efecte favorabile în răni, răni cu

88 Pledoarie pentru viaţă lungă

A fost cultivat din Antichitate. Roma- Decoct pectoral, preparat din I00 g
nii îl numeau „napum". S-a extins în napi tăiaţi în felii la I litru apă sau lapte.
culturi în jumătatea de nord a Europei,
în Canada, Noua Zeelandă şi fosta Gargară cu acelaşi decoct.
URSS. La noi în ţară a fost cultivat în ju- Aplicaţii în uz extern cu napi fierţi,
deţele Braşov şi Maramureş. Se întâl- apoi masare uşoară, pentru a-şi lăsa su-
neşte uneori subspontan pe marginea cul.
drumurilor.
PĂTRUNJELUL
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
PETROSELINUM CR/SPUM (MILL.)
Conţin 88% apă, iar conţinutul în pro- A. W. HILL
tide este scăzut (1-1,6%); relativ mai bo- (FAM. APIACEAE - UMBELLlFERAE)
gat este conţinutul în hidraţi de carbon
(6%). Napii conţin 8 mg% sodiu, 190 Provenit din Pătrunjelul sălbatic, ori-
mg% potasiu, 40 mg% calciu, 25 mg% ginar de pe litoralul mediteranean, Pă­
fosfor, 0,4 mg% fier, 14 µg% vitamina A, trunjelul cultivat mai are şi un alt punct
0,05 mg% vitamina C. Energia este eva- de convergenţă cu Morcovul, şi anume
luată la 29 kcal pentru I00 g napi. faptul că de la început a fost utilizat în
egală măsură medicinal şi alimentar.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Este cunoscut şi apreciat încă din Anti-
chitate, de Hippocrate, Dioscoride, Pli-
Intern. ·Proprietăţile diuretice, la care niu cel Bătrân, Galen, pentru frunzele
se adaugă cele de dizolvant uric, fac na- sale. Dioscoride îl numea „petroseli-
pii utili nu numai în cistite şi litiază uri- non", iar Pliniu „petroselinum".
că, ci şi în gută.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
În medicina populară sunt mult apre-
ciate proprietăţile pectorale, în bronşite, Frunzele de Pătrunjel cu rădăcină
tuse, angine. conţin 3% protide, 6% hidraţi de carbon,
20 mg% sodiu, 600 mg% potasiu, 145
Fiind depurativ-diuretici, consumul mg% calciu, 75 mg% fosfor, 4,8 mg%
lor are efecte favorabile în eczeme, ac- fier, 730 mg% vitamina A, IOµg% vita-
nee. mina BI, 0,20 mg"/o vitamina B2, 0,8
mg% niacină, peste 100 mg% vitamina
Se mai recomandă în enterite, având C (de 2-3 ori mai mult decât portocale-
proprietăţi astringente. le). Pătrunjelul conţine şi un principiu

Tot în completarea tratamentului in- estrogen: apiolul, ulei volatil format din
tern, se recomandă pentru afecţiuni res- terpene, pinene, apiol şi apein. Conţine
piratorii. şi numeroase microelemente: iod, mag-
neziu, mangan, sulf, cupru şi o enzimă.
Extern. Napii au proprietăţi maturati- În rădăcini, conţinutul în vitamina A este
ve, putându-se folosi pentru furuncule şi mai ridicat (730 µg%).
abcese.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Aplicaţiile cu napi se recomandă în
degerături şi pentru completarea trata- Aşa cum le recomandă încă din Anti-
mentului gutei. chitate Galen, rădăcinile de Pătrunjel
sunt un diuretic important, recomandat
MOD DE iNTREBUINŢARE în afecţiuni renale, cu deosebire în litia-
ze. Important este faptul că el are şi efect
Consumaţi ca atare, în special ca de- declorurant (deci cu acţiune favorabilă
purativ-diuretic.

Infuzie diuretică cu o linguriţă de pul-
bere de napi la 0,5 I apă.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 89

în edeme cardiorenale), precum şi în eli- Se citează efectul emenagog (contri-
minarea uraţilor. buind la reglarea ciclurilor), precum şi
cel antireumatismal.
Are, de asemenea, un rol tonic-aperi-
tiv, fiind un stimulent general şi nervin. MOD DE ÎNTREBUINŢARE
Are remarcabile proprietăţi antixeroftal-
mice, antirahitice şi antianemice. Re- Consumat în preparate culinare sau
glează tulburările de ciclu. sub formă de decoct, ca şi rădăcina de

Datorită conţinutului ridicat în apiol, Pătrunjel.
fructele se utilizează în scopuri avortive.
Nu recomandăm această practică. ŢELINA

MOD DE ÎNTREBUINŢARE APIUM GRAVEOLENS
(FAM. APIACEAE - UMBELLIFEAAE)
Consumat în preparate culinare.
Decoct din 50 g rădăcini fierte 20 mi- Această legumă, ce-şi are originea în
nute într-un litru de apă; se strecoară şi Ţelina sălbatică din bazinul meditera-
se îndulceşte, bându-se 2-3 căni pe zi. nean, a fost cunoscută pentru proprietă­
Suc, 50-100 ml pe zi. ţile sale medicinale încă din Antichitate,
Observaţii. Proprietăţile fitoterapeuti- fiind recomandată de medicii hippocra-
ce ale frunzelor vor fi tratate în capitolul tici Dioscoride şi Pliniu cel Bătrân. De
privitor la legumele de la care se utili- la această interesantă legumă, cu o pale-
zează frunzele. tă de recomandări terapeutice surprinză­
tor de bogată, se utilizează în aceste sco-
PĂSTĂRNACUL puri atât rădăcinile, cât şi frunzele şi se-

PASTINACA SAT/VAL. minţele.
(FAM. APIACEAE - UMBELLIFERAE)
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Mai puţin utilizat, Păstârnacul îşi are
originea tot în zona mediteraneană. Conţine 83% apă. Are un conţinut re-
Efectele terapeutice sunt moderate, dus în protide (I%) şi mediu (5%) în hi-
deoarece se consumă în cantităţi reduse, draţi de carbon, comparativ cu celelalte
numai ca adaos. În schimb, proprietăţile legwne rădăcinoase. Bogată în minerale
nutritive sunt remarcabile. şi săruri de sodiu (55 mg%), potasiu
2,35 mg%, calciu 50 mg%, fosfor 60
PRINCIPALII CONSTITUENŢI mg%, fier 0,4 mg%, conţine mici canti-
tăţi (2 µg%) de vitamina A. Vitaminele
Păstârnacul are o compoziţie chimi- BI şi B2 sunt în cantitate de 0,05 mg%,
că asemănătoare cu cea a Pătrunjelului, niacina 0,7%, iar vitamina C numai 10
fiind bogat în săruri de potasiu, vitamina mg%. Ca microelemente, conţine iod,
A, B l, B2 şi C, în ulei volatil, conţinând magneziu, mangan şi cupru etc. Ţelina
şi apiol. conţine şi un ulei volatil format din an-
hidridă sedanoică şi alţi componenţi (co-
Valoarea energetică este exprimată lină, tirozină, acid glutamic).
prin 40 kcal la 100 g rădăcini.
Valoarea energetică este de cca 28
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE kcal la I00 g, din care se resoarbe cca
92%.
Ca şi celelalte rădăcini de umbelifere,
cele de Păstârnac sunt tonic-aperitive şi RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
uşor diuretice, prin diureză producân-
du-se şi o eliminare de toxine, deci au Intern. Efectul tonic este binecunos-
efect depurativ-diuretic. cut şi în medicina populară, afirmân-

90 Pledoarie pentru vială lungă

du-se metaforic că redă o nouă tinereţe. iau 2-3 păhărele pe zi, manifestându-se,
Unul din factorii responsabili de această în afară de efectul diuretic, şi efecte to-
acţiune este probabil stimularea glande- nice generale.
lor suprarenale.
Băi locale pentru degerături. Se fierbe
Proprietăţile diuretice sunt certe, ră­ o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt, în
dăcinile de Ţelină fiind totodată şi de- 2 litri apă, circa 45 minute. Se ţin părţile
clorurante, fiind utile în afecţiuni renale degerate în decoctul cât se poate de cald,
(litiază, colică nefritică) şi pentru car- reîncălzindu-se pentru a se folosi de 3 ori
diaci cu edeme cardio-renale şi albumi- pe zi. Tratamentul durează 3-5 zile.
nurie. Prin eliminarea excesului de apă
din ţesuturi se recomandă şi în obezitate, Observaţii. Seminţele de Ţelină au
putând intra în cura de slăbire. Având proprietăţi comune cu ale celorlalte um-
acţiune diuretică, este şi depurativă; se belifere, stimulând digestia, fiind şi car-
recomandă în formele de diateză urică minative. Se folosesc sub formă de infu-
(reumatism, gută). zie cu 1/2 linguriţă la cană, 2 căni pe zi,
maximum 3 zile.
Având proprietăţi hipoglicemiante,
este considerată ca adjuvant antidiabetic. RIDICHILE

În catarurile bronşice, Ţelina acţio­ RAPHANUS SATIVUS L.
nează prin proprietăţile expectorante şi
de calmare a tusei. (FAM. BRASSICACEAE - CRUCIFERAE)

Extern. Cu totul specifică este acţiu­ În mitologie, zeului ApoUo i se atribu-
nea de combatere a degerăturilor, folo- ia afirmaţia potrivit căreia, dacă guliile
sindu-se pentru aceasta rădăcinile de merită greutatea lor în plumb, iar sfecle-
plantă cu frunze cu tot. le greutatea lor în argint, ridichile arme-

Sucul este utilizat în unele forme de rita desigur greutatea lor în aur, fapt care
afecţiuni oftalmice. atestă importanţa pe care o dădeau anti-
cii acestei legume, cultivată de peste 4
MOD DE iNTREBUINŢARE milenii. Părintele istoriei, Herodot, arată
că sclavilor care clădeau piramidele li se
Consumată ca atare în preparate culi- dădeau, alături de usturoi, şi ridichi.

nare. Mult apreciată în Grecia şi Roma an-
Suc (îndeosebi în cure de slăbire, reu- tică, Hippocrate recomanda ridichea în
hidropizie; amintită de Teofrast, era
matism, gută, tuse şi catar bronşic) - apreciată de Dioscoride pentru proprie-
câte I00 g dimineaţa înainte de masă; tatea de a stimula apetitul, a favoriza di-
pentru afecţiuni oftalmice, se picură pe gestia şi a calma tusea.
pleoape câteva picături sau se tampo-
nează uşor cu un tampon steril, umectat. În Evul Mediu se folosea pentru „eli-
minarea din viscere a tumorilor malig-
Decoct din cca 30 g la un litru de apă; ne" şi drept antidot în otrăviri. Matthio-
se beau, pentru efectele diuretice, 2-3 lus - savantul Renaşterii - o recoman-
căni pe zi. da pentru proprietăţile diuretice şi antili-
tiazice, iar Mizauld, în lucrarea sa „Gră­
Tinctură preparată din rădăcini tăiate dina de plante medicinale" (1578), o re-
şi alcool diluat de 40° în părţi egale; se comanda şi el ca tratament specific anti-
ia câte o linguriţă de 2 ori pe zi. litiazic.

„Vin tonic": se prepară din o rădăcină Multe din aceste proprietăţi sunt adu-
mărunţită şi macerată 48 de ore într-un se în atenţie prin cercetările fitoterapeu-
litru de vin alb, adăugându-se I00 g de

miere. Din acest vin deosebit de parfu-
mat şi cu o aromă discretă de ananas, se

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimenta~• 91

tice mai recente. Proprietăţile medicina- Extern. Ridichea rasă are proprietăţi
le aparţin îndeosebi ridichilor negre rubefiante, respectiv de a produce o iri-
(aşa-zisele ,,ridichi de iarnă"), Raphanus taţie locală şi prin aceasta un aflux mai
sativus L. var. niger (Mill). D.C. mare de sânge, o înroşire locală, care
provoacă cedarea stărilor congestive ale
PRINCIPALII CONSTITUENŢI organelor interne (pneumonii, stări con-
gestive al ficatului).
Ridichea de iarnă conţine l % protei-
ne, 3% hidraţi de carbon, 15 mg% sodiu, MOD DE ÎNTREBUINŢARE
245 mg% potasiu, 25 mg% calciu, 20
mg% fosfor, 0,6% fier, abia I mg vita- Consumate sub formă de ridichi rase
mina A, 0,05 mg% vitamina BI, 0,02 (eventual cu mere).
mg% vitamina B2, 0,3 mg% niacină şi
25 mg% vitamina C. Ridichile negre, în Suc (de preferat în amestec cu suc de
special, conţin un ulei volatil sulfurat: morcovi), îndeosebi în litiază biliară sau
rafanolul şi mici cantităţi de tocoferol. renală. Se iau 30-40 g cu cca 15 minute
înainte de mese.
Valoarea energetică este redusă şi este
exprimată prin 15 kcal la I00 g. Sirop pectoral, din ridichi tăiate felii
peste care se presară zahăr şi se acoperă;
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE după 24 de ore se strânge sucul care s-a
lăsat, administrându-se 3-4 linguriţe pe
Intern. Sunt considerate în primul zi. De asemenea, pentru proprietăţi pec-
torale, în medicina populară se recoman-
rând ca antilitiazice importante, atât în dă să se scobească o ridiche mai mare,
litiaza biliară, cât şi în cea renală. Mai să se umple cu zahăr (cu miere) şi hrean.
ales în cea renală, lucrări recente consi- Se coace, iar apoi se strânge sucul care
deră ridichile, alături de frunzele de se lasă, administrându-se 3-4 linguriţe
Mesteacăn şi rădăcinile de Roibi (Ru- pe zi.
bia tinctorum, o plantă tinctorială bine
cunoscută şi la noi în popor), ca formând Tot în medicina tradiţională se reco-
„triada de aur" capabilă să mărunţească mandă aplicaţii locale cu ridichi rase în
pietrele (proprietăţi litotritice). dreptul plămânilor (pentru pneumonii)
sau în dreptul ficatului (pentru stările
Efectele coleretic şi colagog le fac uti- congestive ale acestuia).
le pentru cei cu insuficienţă hepatică,
colecistită şi alte afecţiuni hepatice. Se Observaţii. Ridichile roşii şi albe de
citează folosirea ridichilor şi în atonia primăvară - numite şi „ridichi de
stomacului (deci pentru aşa-numitele lună" - au proprietăţi similare. Se reco-
,,stomacuri leneşe"), ca şi în aerofagie. mandă să se consume cu frunze cu tot,
care sunt foarte bogate în vitamine, să­
Consideraţii mai recente asupra sucu- ruri minerale şi alte substanţe chimice
lui de ridichi indică utilizarea acestuia
pentru „curăţirea" şi regenerarea mucoa- foarte utile.

selor în cazuri de sinuzite sau rinite. SFECLA ROŞIE
Bine cunoscute în medicina populară
BETA VULGARIS L. Forma RUBRA L.
sunt proprietăţile pectorale, adjuvante (FAM. CHENOPODIACEAE)
de real folos în bronşită, tuse de diferite
etiologii, cataruri ale căilor respiratorii, Având originea într-o specie spontană
din bazinul mediteranean (Beta mariti-
chiar şi în astm. în secundar, datorită ma L.), Sfecla roşie s-a cultivat încă din
sec. II - III ale erei noastre. Este carac-
conţinutului ridicat în vitamina C, mai
puţin în BI, B2 şi A, se recomandă în

afecţiuni carenţiale.

92 Pledoarie pentru viaţă lungă

!eristică formarea mai multor fascicule Suc de Sfeclă roşie, simplu sau în
libero-lemnoase concentrice, care se ob- combinaţie cu cel de castraveţi şi mor-
servă chiar cu ochiul liber în secţiune. covi. Se bea dimineaţa, IO~150 ml.
Specie alimentară nutritivă, aperitivă şi
energetică, are şi unele aplicaţii terapeu- GRUPA CEPEI
tice, deşi este încă insuficient studiată
sub acest aspect. Grupă omogenă din punct de vedere
botanic, reprezentanţii făcând parte nu
PRINCIPALII CONSTITUENŢI numai din aceeaşi familie (Liliaceae), ci
chiar şi din acelaşi gen - Allium. Din
Conţinutul în protide este de 1-1,8%, această grupă, principalii sunt Ceapa,
cca 6% hidraţi de carbon, cca 60 mg% Usturoiul şi Prazul. Atât în scopuri ali-
sodiu, 260 mg% potasiu, 25 mg% cal- mentare, cât şi în fitoterapie, se folosesc
ciu, 35 mg% fosfor, 0,7% fier şi nume- în principal bulbii şi tulpinile aeriene fal-
se. Acestei unităţi de structură îi cores-
roase microelemente, dintre care unele punde şi o compoziţie chimică destul de
. rare: rubidiu şi cesiu, alături de cupru, unitară, cu totul caracteristică fiind pre-
zenţa fitoncidelor, substanţe cu puternică
magneziu, brom, zinc. Conţinutul în vi- acţiune antimicrobiană, similare antibio-
tamine este scăzut: 2 mg% vitamina A, ticelor produse de plantele inferioare.
0,02--0,03 mg"/o vitamina BI şi B2, cca Toate cele trei specii au o deosebită im-
0,2% niacină şi doar 10 mg% vitamina portanţă medicinală, fiind adevărate plan-
C; în schimb, conţine asparagină, betai- te medicinale cu o paletă largă de reco-
nă şi acid glutarnic. Valoarea energetică mandări, în unele cazuri servind chiar şi
este de cca 30 kcal la 100 g. ca materie primă pentru industria de me-
dicamente (ca, spre exemplu, Usturoiul).
RECOMANDARt TERAPEUTICE
Toate cele trei specii sunt pomenite în
Prin conţinutul ridicat de săruri mine- Biblie (Vechiul Testament): ,,Ne adu-
rale şi microelemente de mare importan- cem aminte de peştele pe care îl mân-
ţă ca elemente constitutive ale unor en- cam pe degeaba în Egipt, de castraveţi,
zime, Sfecla roşie este utilă în colite, en- de harbuji, de praz, de ceapă şi de ustu-
terite şi tuberculoză. Se recomandă con- roi." (Numerele, li :5)
sumarea ei în timpul edemelor, epidemi-
ilor de gripă, iar după unii autori, chiar CEAPA
în boala canceroasă. Ea constituie şi un
adjuvant în tratamentul hipertensiunii. ALL/UMCEPAL.
Este contraindicată în diabet. (FAM. LILIACEAE)

Medicina tradiţională consideră, nu Cultivată încă cu 500~000 de ani
iară temei, sucul de Sfeclă roşie un ex- înaintea erei noastre pe valea Nilului,
celent depurativ şi diuretic. provine din forme sălbatice originare
din centrul Asiei şi Asia Mică.
Pe baza cercetărilor recente asupra ac-
ţiunii sucurilor, se citează utilizarea su- Amintită în lucrările lui Homer şi He-
cului de Sfeclă roşie, împreună cu cel de rodot, Ceapa a avut încă din Antichitate
Morcov şi de Castravete, în tratamentul o reputaţie deosebită şi sub raport medi-
litiazelor urice şi al diatezelor urice. cal. Astfel, Dioscoride o recomanda ca
diuretic extrem de eficient, iar Pliniu cel
MOD DE INTREBUINŢARE Bătrân, care o numea „Cepa", o conside-

Consumată ca atare în salate şi în alte
preparate culinare. Fiartă sau coaptă, îşi
pierde din proprietăţile terapeutice.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 93

ra drept cel mai bun leac contra ascitei, carminativ. Proprietăţile de stimulare a
cele indicate de el rămânând în mare digestiei sunt cunoscute de toţi. Acţiu­
măsură valabile peste veacuri. Reco- nea antiseptică amintită, combinată cu
mandări interesante se găsesc în lucrări­ cea emolientă, îi conferă proprietăţi pec-
le vestitei şcoli din Salemo, precum şi în torale, făcând-o utilă în răguşeală, tuse
operele marilor medici arabi ai Evului rebelă, cataruri bronhice.
Mediu. Se utilizează bulbul, cu o multi-
tudine de recomandări medicale, atât în Datorită proprietăţilor hipoglicemian-
uz intern, cât şi în uz extern. Este contra- te, Ceapa este un adjuvant şi în diabet.
indicată suferinzilor de hiperaciditate.
Cercetări destul de recente au arătat
PRINCIPALII CONSTITUENŢI că un regim bogat în Ceapă fluidifică
sângele, micşorând riscul de tromboză şi
Conţinutul de protide e scăzut ( 1%), infarct. Prin aceasta se explică şi efectul
iar în hidraţi de carbon este de 9%. Con-
ţine mici cantităţi de sodiu - cca 8 antiaterosclerotic al plantei.
mg%, 160 mg% potasiu, 30 mg% calciu, Se mai citează şi proprietăţile ei uşor
40 mg% fosfor şi 0,5 mg% fier. Dintre
microelementele pe care le conţine Sllllt hipnotice.
citate: iodul, siliciul, sulful şi fluorul Extern. Prin proprietăţile ei antisepti-
(0,05 mg%). Vitaminele sunt în cantităţi
ce, constituie un remediu activ în stoma-
mici: 5 µg% vitamina A, O,Q3 mg% vita- tite, afte, alte afecţiuni bucofaringiene,
minele BI şi B2, 0,2 mg% n.iacină şi 8
mg% vitamina C. Mai conţine acizii fos- furunculoze, având efect în special asu-
foric şi acetic, ulei volatil, bisulfat de
alil şi propil, enzime şi glucochinonă. pra stafilococilor. Utilizarea în furuncu-
loză se explică şi prin proprietăţile ei
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE maturative (grăbind colectarea) şi emo-
liente (înmuind ţesuturile).
Intern. Principala recomandare pentru
Ceapă este aceea de diuretic energic, Plăgile congestive, ulceraţiile pot, de
diureza fiind însoţită de o eliminare ma- asemenea, beneficia de efectele Cepei,
sivă de clorură de sodiu, prin aceasta do- ca de altfel şi degerăturile şi durerile de
vedindu-se utilă în toate cazurile de re- urechi. Se citează în medicina populară
tenţie clorurosodică (edeme, ascite, ciro-
ze, pleurezii, pericardite). Producân- utilizarea cepei pentru calmarea nevral-
du-se şi o eliminare de uree şi acid uric, giilor dentare.
Ceapa este utilă în litiaza urică şi diate-
ze (reumatism, gută, azotemie). Amelio- Cosmetică. Sucul de ceapă se reco-
rează simţitor starea bolnavilor în pros- mandă pentru combaterea negilor şi pis-
tatite, mai ales în pregătirea lor pentru
intervenţii chirurgicale: preventiv, inhi- truilor.
bă evoluţia adenomului de prostată.
MOD DE ÎNTREBUINŢARE
Deoarece fitoncidele (antibiotice din
plante superioare) îi conferă proprietăţi Consumată ca atare, minimum 1-2
antiseptice, Ceapa combate flora pato-
genă din intestin în colite, enterite şi, cepe pe zi.
prin aceasta, constituie şi un remediu Tinctură, în special ca diuretic şi în
contra diareilor, fiind totodată llll bun
prostatite, dintr-o ceapă zdrobită macera-
tă 10 zile în aceeaşi cantitate de alcool;
se filtrează şi se iau 2 linguriţe pe zi, îna-
inte de masa de prânz şi înainte de culca-
re. Pentru prostatite, se recomandă cure
de zece zile pe lună, timp de 6 luni pe an.

Infuzie cu proprietăţi pectorale din
4-6 cepe la I litru de apă, îndulcită cu
IO g miere, se strecoară şi se beau 1-2
căni pe zi, dintre care una dimineaţa.

94 Pledoarie pentru viaţă lungă

Macerat în ulei, dintr-o ceapă mare tă­ îmbiat înaintea unei întâlniri pe genialul
iată mărunt şi 4 linguri de ulei, timp de îndrăgostit la o masă bogat agrementată
10 zile, în litiaza biliară se iau 2-3 lingu-
riţe pe zi. cu acest odorant condiment. Este lesne
de înţeles ce s-a întâmplat apoi ...
Decoct din 3 cepe mari la I litru de
Arabii l-au recomandat ca antidot
apă. în reumatism se ia câte o cană dimi- contra turbării şi muşcăturilor de vipere,
iar şcoala din Salemo i-a recunoscut în-
neaţa şi seara la culcare.
Cataplasme maturative şi revulsive cu suşirile antiseptice. în timpul Renaşterii,

o ceapă fiartă, în furunculoze, plăgi, de- Paracelsus şi vestitul chirurg Ambroise
Pare îl considerau ca un advărat pana-
gerături.
ceu. Timp de secole a constituit singurul
Tamponări cu suc de ceapă pentru afte
mijloc de combatere a teribilelor epide-
şi ulceraţii. mii de ciumă care bântuiau lumea depo-

Aplicaţii cu un bulb cald în conductul pulând regiuni întregi. Se utiliza pentru
auditiv pentru calmarea durerilor. aceasta vestitul „oţet al celor 4 hoţi", le-
gat şi el de o anecdotă istorică: se spune
Aplicaţii repetate cu suc (de 3--4 ori că în timpul epidemiei din 1628 de la
pe zi, timp de 5-6 zile) contra negilor şi
pistruilor. Toulouse, care a secerat în 3 ani 50.000
de vieţi, au fost prinşi 4 hoţi care jefuiau
USTUROIUL casele celor morţi sau muribunzi, fără să

ALLIUM SATIVUM L. se teamă de contaminare. !n schimbul
(FAM. LILIACEAE)
salvării vieţii lor, ei au destăinuit reţeta
Originar din stepele Asiei Centrale, oţetului aromat care conţinea şi Usturoi
Usturoiul este printre legumele cele mai în cantităţi mari. În medicina tradiţiona­
vechi în cultură (cu cca 5000-6000 ani lă românească, Usturoiul este, de ase-

înaintea erei noastre). !n Egipt se citează menea, mult folosit, frecându-se spre
exemplu buzele copiilor cu un căţel de
utilizarea Usturoiului în hrana lucrăto­ Usturoi pentru a le da forţă şi a-i apăra
de boli, interesantă confluenţă cu tradiţi­
rilor ce ridicau piramidele de la Gizeh, ile populare din alte ţări (se citează, de
ca fortifiant şi pentru a proteja împotriva exemplu, că bunicul regelui Henric al
pestei. Talmudul îi recunoaşte o proprie- IV-iea al Franţei a procedat la fel când
tate perfect valabilă şi azi, aceea de ver-
mifug. Autorii greci, în frunte cu Aristo- acesta era mic).
fan, i-au adus elogii pentru numeroasele Departe de a scădea, importanţa me-
sale proprietăţi terapeutice. Dioscoride
1-a descris ca fiind un bun vermifug, la dicinală a Usturoiului este şi azi valabi-
fel ca, la romani, Galen. lă, servind şi ca materie primă pentru

!n acest cor de lăudători, singur Hora- mdicarnente hipotensive. Desigur, nu
credem azi în panacee, însă tabloul reco-
ţiu a făcut excepţie, scriind că „dacă, în- mandărilor terapeutice ale Usturoiului
tr-o zi, un fiu va dori moartea bătrânului este cu adevărat impresionant, singurul
său părinte, va putea să-l facă să piară cu impediment constituindu-l mirosul său
Usturoi. Căci chiar şi Cucuta e mai penetrant, neajuns ce nu poate fi decât
blândă ca acesta". O relatare anecdotică parţial evitat prin igiena repetată a gurii
arată că motivarea era foarte subiectivă: cu paste de dinţi puternic mentolate şi
bogatul Mecena, invidios pe Marele clătiri cu alcool foarte diluat (la cca
Poet pentru succesul pe care Horaţiu îl 30°), luându-se totodată şi 1-2 tablete de
avea în faţa frumoasei Lidia şi cunos-
când că aceasta detestă Usturoiul, l-a