Bojor, Ovidiu - Sanatate prin seminte legume si fructe - ctrl

Principalele fructe din alimentaţie 53

rere deoarece a fost părăsită de către De- în secolul al Xl-lea Migdalul figura
mofon, fiul lui Teseu şi a fost transfor- în lista speciilor cultivate în grădinile
mată într-un Migdal. Când infidelul, cu- medicinale ale Iui Carol cel Mare. în
prins de remuşcări a venit plângând, îm- Evul Mediu şi mai târziu, Migdalul re-
brăţişând pomul, acesta s-a acoperit în- prezenta obiectul unui comerţ activ.
tr-o clipă cu acele tlori frumoase roz, pe
care le cunoaştem. De la Migdal se folosesc seminţele
(sâmburii), atât de la varietateja dulce,
Dar înainte de această legendă, Mig- cât şi de la cea amară. Numai varietatea
daiul era cunoscut în Siria, Persia, în dulce este comestibilă. Cea amară are
Asia Centrală până în Turchestan, unde însă proprietăţi terapeutice.
creştea spontan. A fost maturizat sau s-a
sălbăticit în China, India, în ţările medi- PRINCIPALII CONSTITUENp
teraneene. Este cultivat în Europa Cen-
trală şi în America. Medicii şi învăţaţii Seminţele proaspete conţin până la
Antichităţii (Teofrast, Porcius Cato, Co- 88% apă, iar cele uscate numai 4,5%. Ele
lumella şi Scribonius Largus) au reco- conţin cca 18% protide, 54-55% grăsimi
mandat Migdalul în multe afecţiuni. formate din 75% acid oleic, fermenţi,
16% hidraţi de carbon, acizi organici, să-
Medicii arabi îl recomandau tot ca ruri de potasiu (833 mg%), calciu (250
medicament, pe baza unuia dintre pre- mg%), fosfor (455 mg%), fier (4,1
ceptele lor care spunea că un medica- mg%), vitamina A (20 |Jg%), vitamina
ment trebuie să fie plăcut la gust. Bl (0,20 ug%), B2 (0,60 jxg%), niacin
(4,2 mg%) şi cantităţi mici (1 mg%) vita-
Numele Migdalului este pomenit şi mina C. Conţine şi o enzimă (emulsina).
în Vechiul Testament. In timpul celor pa-
truzeci de ani de peregrinări, evreii s-au în continuare vom prezenta pe scurt
simţit descurajaţi şi au vrut să se întoar- rezultatele unor cercetări relativ recente,
că din drum. S-au plâns conducătorilor puţin cunoscute cititorilor, în legăturâ cu
lor. Moise, cel care îi călăuzea prin de- una dintre cele mai comune nitrilozide,
şert, s-a rugat pentru îndrumare şi a fost anume amigdalina, care se găseşte în se-
îndemnat de Dumnezeu să ceară fiecărei minţele unor fructe, în special ale mere-
familii câte un toiag cu numele capului lor, caiselor, cireşelor, migdalelor, pru-
familiei cioplit pe el. Pe toiagul casei lui nelor, piersicilor, nectarinelor etc.
Levi, Moise a scris numele fratelui său,
Aaron. Toate toiegele au fost aduse în Din fructele seminţelor menţionate
cortul cel mare (numit tabernacol), iar a s-au izolat compuşi netoxici, hidrosolu-
doua zi, când Moise a intrat acolo, toia- bili, care conţin nitrilozida sau vitamina
gul lui Aaron încolţise. Era plin de mu- B17.
guri, flori şi migdale coapte.
Lipsa din alimentaţie a acestui factor
în ebraica veche, cuvântul „migdajă" poate duce la tulburări fiziologice şi, da-
înseamnă „darul lui Dumnezeu". torită acestui fapt, a primit statutul de vi-
tamină.
Migdalul este primul copac din Ţara
Sfântă care înfloreşte ca semn al vieţii în procesele metabolice, nitrilozidul
reînnoite şi al deşteptării naturii. Chiar şi (amigdalina) este hidrolizat în hidrocia-
în zilele noastre, evreii mai aduc crengi namidă, benzaldehidă sau acetonă şi za-
cu muguri de migdal în sinagogă, la ma- hăr.
rile sărbători religioase.
Hidrocianamida formată este detoxi-
ficată de către enzima rodanază în mole-
cule de tiocianaţi netoxici. Benzaldehida
formată în prezenţa oxigenului este oxi-

54 Pledoarie pentru viaţă iungă

dată imediat în acid benzoic, de aseme- Până vor ajunge şi la noi aceste pro-
nea netoxic. duse denumite Laetril sau Letril, putem
beneficia în alimentaţia noastră de bine-
înainte de-a considera posibila acţiu- facerile amigdalinei. Preventiv, doza zil-
ne de modelare antineoplazică a vitami- nică de 250-500 mg se poate asigura din
nei B17, trebuie să menţionăm faptul că 6-8 sâmburi de migdale sau caise şi din
acidul benzoic este antiseptic şi antiin- 20-25 sâmburi de cireşe sau mere.
flamator. Nu de mult timp, în multe ţări,
pentru bolile reumatismale au fost utili- Valoarea energetică este apreciată la
zaţi produşi de adiţie orto-hidroxizi ai 615 kcal la 100 g seminţe uscate.
acidului benzoic.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
După numeroase cercetări s-a ajuns Ia
concluzia câ prezenţa vitaminei B17 în în prezent, în terapeutică, migdalele
alimentaţie calmează durerile reumatice joacă un rol mai important decât în tre-
şi reduce temporal hipertensiunea. în ca- cut. Rolul major rămâne în alimentaţie şi
zul în care considerăm boala canceroasă în cosmetică, dar nu numai după cele re-
ca o dereglare metabolică, se pune între- latate la subcapitolul „Principalii consti-
barea dacă una dintre cauze n-ar fi şi de- tuenţi".
ficienţa în vitamine, în special în vitami-
na_B17. Intern. Migdalele se recomandă în ul-
cerul gastric şi în gastrite hiperacide,
în această direcţie sunt semnificative deoarece, pe de o parte, uleiul gras for-
cercetările omului de ştiinţă american mează o peliculă de protecţie pe perete-
Dr. Dean Burk de la departamentul de le stomacului, iar pe de altă parte, proti-
citochimie al Institutului Naţional de dele tamponează acidul clorhidric, neu-
Cancer din Washington, după părerea tralizând aciditatea excesivă. în acelaşi
căriiia vitamina B17 este o vitamină în- timp, migdalele reduc secreţia de pepsi-
tr-adevăr antineoplazică. nâ şi stimulează peristaltismul intestinal.
Durerile şi arsurile gastrice (senzaţia de
Considerăm totuşi necesară o preciza- „pirozis") se reduc simţitor după consu-
re: până în prezent nu există un medica- marea seminţelor de migdal. Tot asupra
ment specific, sigur în boala canceroasă. aparatului digestiv au şi o acţiune anti-
Această precizare o considerăm cu atât septică intestinală remarcabilă, fiind ast-
mai importantă cu cât în publicaţiile fel utiJizate în colitele de fermentaţie.
săptămânale de nespecialitate se face re- Sunt, de asemenea, uşor laxative şi anti-
clamă unor „medicamente anticanceroa- catarale.
se" preparate din plante (Spânz, Mărul
lupului — Aristolochia sp., Tătăneasă Datorită acţiunii antispasmodice şi de
etc), care au produs grave intoxicaţii. calmare a tusei, ele constituie un foarte
Plantele cu substanţe citotoxice ucid în agreabil remediu pectoral, fiind indicate
primul rând celulele sănătoase sau so- chiar şi în tusea convulsivă. Ca anticata-
matice, iar apoi pe cele canceroase. rale, au efect favorabil în laringite.
După ultimele cercetări, speciile men-
ţionate accelerează dezvoltarea celulelor Acţiunea anticatarală se manifestă şi
canceroase, sunt nu numai citotoxice, în inflamaţiile aparatului genito-urinar;
dar şi hepatotoxice, mutagene etc. au şi proprietăţi antilitiazice.

Cu toate controversele ştiinţifice, în Prin compoziţia lor chimică foarte
prezent există produse autorizate pe complexă sunt tonice şi reconstituante
bază de amigdalină sau vitamina B17. generale (inclusiv ale sistemului nervos)
şi remineralizante, putând fi consumate
ca adjuvante în tuberculoză.

Principalele fructe din aiimentaţie 55

Deoarece au un conţinut redus de glu- Chinei, din Manciuria până în Caucaz
cide, migdalele pot fi consumate de dia- Este cultivat în Europa şi America.
betici.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Extern. Prin acţiunea emolientă şi tro-
fică asupra ţesuturilor se recomandă în Fructele proaspete conţin cca 85%
eczeme, arsuri sau crăpături ale pielii. apă, 0,8% protide, grăsimi, 10-13% le-
vuloză şi glucoză, un tip de carotenoide,
Cosmetică. „Laptele" de migdale con- săruri de Na, K (250 mg%), Ca, P, Fe,
stituie un preparat foarte indicat pentru iar ca microelemente: cobalt, fîer, brom,
catifetarea şi hidratarea pielii. magneziu, vitamina A în cantităţi apre-
ciabile (250 mg%), vitamina Bl, B2,
MOD DE ÎNTREBUINŢARE niacin şi cca 8 mg% vitamina C.

Decocţia pectorală din coajă cu 50 g la Proaspete, au o valoare energetică de
litrul de apă, fîartă 20 minute; se beau 49-50 kcal la 100 g fructe, iar în stare
până la 4 căni pe zi, în mai multe reprize. uscată de 306 kcal.

Sâmburi zdrobiţi, câte 10-15 de 2 ori RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
pe zi, folosiţi ca preparat antiulceros.
Intern. Recomandările terapeutice se
Şi mai efîcace contra ulcerului este un bazeazâ în special pe faptul că este un
amestec din 30 sâmburi de migdale fruct foarte nutritiv, cu aport mare de vi-
dulci, o lingură lapte şi o linguriţă smân- tamine şi foarte digestibil. Este reco-
tână (reţetă din medicina populară). mandat pentru dispeptici, convalescenţi,
anemici (fiind un regenerator al ţesuturi-
Sirop, care se preparâ din 500 g sâm- lor, mai ales al celui nervos, îndeosebi în
buri dulci, 150 g sâmburi amari, 125 ml anemii consecutive datorate unor hemo-
apă şi 750 g miere. Acestea se freacă ragii).
până se obţine o pastă care se fierbe la
baia de apă cu 1,5 1 apă rece şi 2,5 kg za- Fiind şi tonice nervine, caisele pot fi
hăr. Se poate aromatiza cu esenţă de por- consumate prioritar în astenii, stări de-
tocale. Se păstrează la frigider. presive, nevroze şi insomnii.

„Laptele" de migdale, întrebuinţat în Actiunea asupra tranzitului intestinal
uz extern, inclusiv în cosmetică, se pre- este paradoxală; astfel, în timp ce fructe-
pară din 100 g migdale lăsate în apă câ- le proaspete sunt astringente, antidiarei-
teva ore, pentru a li se umfla pieliţa, care ce, cele uscate sunt uşor raxative.
să poată fi apoi curăţată. Se zdrobesc cu
puţină apă rece, se amestecă cu sirop din Cosmetică. Caisele constituie un toni-
100 g zahăr la 2 1 apă şi se utilizează, ca fiant al tenului normal.
atare.
MOD DE ÎNTREBUINŢARE
CAISUL
Consumate ca atare sau ca suc, com-
PRUNUS ARMENIACA L. pot, fructe uscate.
ARMENIACA— VULGARIS LAM.
(FAM. ROSACEAE) în cosmetică, măşti cu caise zdrobite
sau loţionări cu suc.
Originar din China, Caisul are fructe
foarte nutritive, parfumate, bogate în vi- PIERSICUL
tamine. Proprietăţile medicinale sunt re-
duse. PERSICA VULQARIS MILL
(FAM. ROSACEAE)
Are o mare arie de răspândire, înce-
pând din Asia Centrală până în nordul Piersicul a fost adus în Imperiul Ro-
man din Persia, de unde îi vine şi denu-

56 Pledoarie pentru viaţă lungă

mirea latină, însă aceasta n-a fost decât o asemenea, proprietăţi diuretice, utile în
haltă pe drumul răspândirii sale, origi- nefrite.
nea trebuind s-o căutăm în China, cu
peste 4 milenii în urmă. Fructele sunt Cu flori şi frunze de piersic se poate
foarte digestibile, însă proprietăţile me- face un dublu tratament contra oxiurilor,
dicinale sunt modeste. intern sub formă de infuzie, extern —
spălături sau cataplasme. Florile au în
PRINCIPALII CONSTITUENŢI plus proprietăţi sedative, fiind foarte uti-
le pentru copiii cu stări de nervozitate,
Proaspete, au 85-89% apă. Fructele precum şi proprietăţi antispastice, putân-
conţin numai 0,7% protide, 10% hidraţi du-se folosi pentru calmarea tusei spasti-
de carbon, acizi organici, săruri minera- ce. Se fac infuzii cu flori (se pot obţine
le: Na, K (200 mg%), Ca, P, Fe, I, vita- foarte uşor, strângându-le pe cele avorta-
mina A, B l , B2, niacină şi cca 9 mg% te, care se scutură abundent imediat după
vitamina C. Uleiul volatil, obţinut prin începerea înfloririi), frunze sau în ames-
distilare, conţine esteri, linalol şi acizi: tec, cu 1-1 1/2 linguri la o cană de apă
acetic, formic, caprilic, aldehide, cadi- sau lapte; se iau 2-3 căni pe zi.
nen etc.
Pentru copii se recomandă şi un sirop
RECOMANDĂRI T E R A P E U T I C E foarte parfumat din infuzie concentrată
de flori şi fructe (100 g Ia litru), cu o
Intern. Datorită digestibilităţii ridica- greutate egală de zahăr sau mai bine de
te a pulpei, piersicile facilitează digestia, miere; se fierbe pe foc mic până la con-
uşurând la maximum travaliul muscula- sistenţa siropoasă. Se iau 20-30 g pe zi.
turii aparatului digestiv, recomandân-
du-se persoanelor în vârstă, debile, dis- GRUPA ARBUŞTILOR
peptice. Fierte sunt mai bine tolerate. Şl PLANTELOR IERBOASE
FRUCTIFERE
Stimulând secreţia glandelor digesti-
ve, piersicile sunt stimulent stomahic. Reprezintă o grupare eterogenă din
Ele sunt şi uşor laxative, însă mai accen- punct de vedere botanic, având ca ele-
tuat diuretice şi depurative, fiind reco- mente comune aspectul de arbust sau
mandate în dieta celor cu litiază urinară, ierbaceu, precum şi fructele (sau pseu-
gutâ, reumatism. dofructele) cărnoase. Din această cate-
gorie fac parte specii ale căror fructe, pe
Cosmetică. Piersicile pot constitui şi lângă valoarea lor nutritivă, au şi o im-
ele un remediu pentru curăţirea tenului. portanţă terapeutică. Dar nu numai fruc-
tele, ci şi alte părţi de plantă, în special
MOD DE ÎNTREBUINŢARE frunzele, conţin substanţe active cu apli-
cabilitate în tratamentul unor afecţiuni
Consumate ca atare, sub formă de suc metabolice. Unele specii sunt considera-
şi compot. te medicinale şi fac obiectul unor cerce-
tări fitoterapeutice chiaf în zilele noas-
Măşti cosmetice din frunze zdrobite. tre. In cadrul acestei grupe vor fi descri-
Observaţii. Importanţă medicinală se: Coacăzul negru, Coacăzul roşu şi
mult mai ridicată decât a fructelor o au Agrişul (Fam. Saxifragaceae), Măce-
frunzele şi florile, care prezintă şi avan- şul, Porumbarul, Murul, Zmeurul,
tajul unei arome foarte plăcute; ele sunt Fragul şi Căpşunul (Fam. Rosaceae),
foarte uşor de suportat, îndeosebi de că-
tre copii. Din păcate, sunt prea puţin cu-
noscute şi utilizate în prezent. Ambele
sunt un laxativ uşor, fiind complet neiri-
tante în constipaţiile celor mici. Au, de

Principalele fructe din alimentaţie 57

Cătina (Fam. Elaeagnaceae), Afinul particular, deoarece această vitamină
(Fam. Ericaceae) şi Socul (Fam. Capri- este foarte stabilă, probabil datorită unor
foliaceae). inhibitori ai oxidazelor, coacăzele mani-
festă un efect tonic general, în special în
COACĂZULNEGRU mărirea rezistenţei organismului la pro-
cesele infecţioase, de asemenea, în sti-
RIBES NIGRUM L mularea formării globulelor roşii, în
(FAM. SAXIFRAGACEAE) creşterea ponderală, în creşterea oaselor
la copii. Prin toate acestea, fructele de
Arbust montan, sporadic în flora Coacăz sunt foarte utile pentru cei doi
spontană, dar cultivat din ce în ce mai poli ai vieţii, fiind preconizate în ali-
mult în grădină sau pe suprafeţe com- mentaţia copiilor ca şi a vârstnicilor, ad-
pacte, Coacazul este cunoscut de mult juvante de preţ pentru gerontologie. Se
pentru proprietăţile terapeutice ale fruc- recomandă şi în perioada de convales-
telor sale. Aşa se explică faptul că fran- cenţă. Efectul tonic se manifestă şi asu-
cezul Beaumont i-a închinat în anul pra sistemului nervos, constituind un re-
1757 un voluminos „Tratat despre coa- mediu adjuvant în surmenajul intelectu-
căz", în care scria: „Cu greu se pot găsi al, în astenie.
alte remedii cu efecte atât de marcante şi
pentru un număr atât de mare de boli Datorită rutozidului solubil, ele joacă
precum Coacăzul". Cercetări recente
i-au confirmat şi fundamentat din punct un rol important în prevenirea acciden-
de vedere fitochimic şi farmacodinamic
utilizările terapeutice. telor vasculare.

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Pigmenţii antocianici duc la mărirea

Coacăzele negre conţin 87-88% apă. acuităţii vizuale, coacăzele fiind foarte
Acizii organici specifici fructelor sunt
până la 3%, iar protidele 1,3%. Conţin utile pentru lucrătorii în subteran, avia-
12% hidraţi de carbon şi săruri de Na (2
mg%), K (300 mg%), Ca (45 mg%), P tori, scafandri etc. I
(40 mg%), Fe (4,3 mg%), Zn (3,5
mg%), vitamina A, care se află în fructe- Diureza crescută produsă de coacăze
le coapte în proporţie de 23 mg%, canti-
tăţi mici de vitamina Bl, B2, B6 şi PP, este însoţită de o eliminare rilasivă de
vitamina C în cantităţi apreciabile (cca
200 mg%). 100 g fructe proaspete conţin acid uric, recomandându-se pentru
56 kcal, din care se resorb sub formă
energetică 89%. Coacăzele negre sunt aceasta în afecţiuni renale şi cu deosebi-
bogate în pigmenţi antocianici şi flavo-
nozide. re în litiaza urinară, precum şi în gută şi

Fructele mai conţin taninuri, rutozid, reumatism.
antociani, betacaroten, microelemente
etc. Proprietăţile lor pectorale le fac utile

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE în tuse de diverse etiolegii, răguşeală,

Intern. Coacăzele au un conţinut re- angină. Faptul că sunt şi sudorifice face
marcabil în vitamina C (de circa 3—4 ori
mai mult decât lămâile). în mod cu totul din coacăze un remediu în afecţiuni fe-

brile şi în eliminarea toxinelor.

MOD DE ÎNTREBUINŢARE

Consumate ca fructe proaspete, ca
atare, suc.

Infuzie din fructe uscate, 1-2 linguriţe
la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi.

Sirop (în special ca pectoral) din 250
g fructe la 1 1 apă, fiert până scade la ju-
mătate; se strecoară, se adaugă o cantita-
te egală de zahâr sau miere şi se fierbe
din nou până scade la jumătate. Se ia

58 Pledoarie pentru viaţă lungă

câte o linguriţă la două ore. Siropul de răspunsurile sistemului imunitar, sclero-
coacăze preparat din suc de coacăze ne- za multiplă, alcoolismul, atopiile etc.
gre obţinut prin presare şi suprasaturat
cu zahăr sau miere se păstrează timp de AGRIŞUL Şl COACĂZUL ROŞU
un an, când nu pierde decât 15% din vi-
tamina C. După doi ani, pierderea vita- RIBES UVA-CRISPA L.
minei C este de 70%. (R. GROSSULARIA L.)*
ET RIBBS RUBRUM L.
Cidrul de coacăze, câte 100 ml înain- (FAM. SAXIFRAGACEAE)**
te de mesele principale. Nu se va admi-
nistra la copii. Ambele specii se întâlnesc sporadic în
flora spontană a ţării uoastre, în păduri,
Observafii. Frunzele de Coacăz con- tufişuri, lacuri stâncoase, din regiunea
ţin taninuri, rutozid, vitamina C, ulei vo- de munte până în cea subalpină. Se cul-
latil (0,26%) şi sunt o materie primă me- tivă sub numeroase forme şi varietăţi
dicinală importantă. Ele constituie unul pentru fructele lor, care se consumă sub
dintre remediile „farmaciei naturii" în formă de compot, în speciai Agrişul, iar
hipertensiune şi ateroscleroză, datorită sub formă de dulceaţă, siropuri, marme-
acţiunii hipotensive. Proprietăţile diure- ladă, Coacăzul roşu.
tice sunt dublate de cele de eliminare
masivă a acidului uric şi uraţilor, fiind PRINCIPALII CONSTTUENŢ1
adjuvante importante în litiaza urică, re-
umatism, artritism. Se recomandă cure Fructele ambelor specii contin între
de lungâ durată, de până la 6 luni, sub 88-93% apă. Agrişele contin 0,80% pro-
formă de infuzii cu 2 linguriţe la cană, tide, 0,80% acizi malic, citric şi tartric
bându-se 3 căni pe zi, între mese. (cca 1,5%), substanţe grase (0,65%), za-
haruri, celuloză, vitamina C (26—43
în seminţele de Coacăz negru se află mg%), vitaminele A şi B1, săruri de K,
unul dintre cei mai importanţi acizi graşi Ca, Fe, P, Mg, Zn, Cu.
esenţiali, acidul gama-linolenic (A.G.L.)
în proporţie de 19% din totalul de acizi Coacăzele roşii contin 1,1% protide,
graşi. acizi malic, citric şi tartric (până la 2%),
hidraţi de carbon (9%), substanţe mine-
Acizii graşi esenţiali scad presiunea rale sub formă de săruri de Na (1 mg%),
sangvină, iar A.G.L. inhibă agregarea K (230 mg%), Ca (30 mg%), P (25
plachetară. Efectul imediat următor: ri- mg%), Fe (0,1%), vitamina A (6 g%),
dicarea nivelului prostaglandinelor din mici cantităţi de vitamina B1 şi B2 şi cca
seria 1 formate din A.G.L., având ca ur- 35 mg% vitamina C.
mare o dilatare vasculară periferică.
Cantităţi mici de A.G.L. au dat rezultate Consumate ca fructe proaspete, coa-
bune în tratamentul anginei, spasmelor căzele roşii conţin 44 kcal energie la 100
vasculare, în afecţiunile coronariene şi g fructe, din care se resorb în organism
în tratarea sindromului Raynaud. 91 %, iar agrişele 43 kcal, din care se re-
sorb 89%.
Printre potenţialele utilizări clinice
ale A.G.L. se numără în special urmă- RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
toarele afecţiuni: diabetul, tulburările ci-
clului menstrual, stările inflamatorii, Fructele ambelor specii, fiind acide,
luate înainte de masă sunt tonic-aperiti-

* fn Franţa, Agrişul se cultivă din sec. al XIII-I i. Este răspândit în Europa, Asia, Africa de Nord, în
America de Nord şi Centrală.

** Răspândit în Europa şi Asia. In Europa, se cul i;\ aproape în toate ţările.

Principalele fructe din alimentaţie 59

ve, iar după masă stomahice, în atonii 10%), calciu (211,8 mg%), fosfor (194,4
digestive; sunt totodată uşor laxative şi mg%), magneziu (186,1 mg%), potasiu
remineralizante. Ca şi coacăzele negre, (165 mg%), sodiu — mult mai puţin
produc diureză cu eliminare de acid uric (2,80 mg%), fier (13,84 mg%), vitamine
şi uraţi, fiind recomandate în inflamaţii liposolubile: A (până la 380 mg%), E
ale căilor urinare, litiaze, hidropizie, ar- (16 mg%), F (8 mg%), D (20 mg%); vi-
tritism, reumatism, gută. tamine hidrosolubile, a căror cantitate
variază în funcţie de perioada recoltării
Fructele ambelor specii sunt „depura- fructelor (între 360-2.500 mg%): C, P,
tive" prin diureză. K şi aproape toate vitaminele din com-
plexul B. Conţine 18 amino-acizi, dintre
Se recomandă ca stimulent al funcţiei care majoritatea esenţiali.
hepatice.
Pe drept cuvânt, fructele proaspete şi
MOD DE ÎNTREBUINŢARE produsele liofilizate din Cătină pot fi
considerate adevărate suplimente nutri-
Consumate ca atare. ţionale, care conţin multivitamine, mul-
Suc 100-300 ml pe zi, în 3-4 reprize. timinerale şi substanţe probiotice.
Agrişele, sub formă de compot, supe
sau garnitură cu sosuri albe. Uleiul de Cătină albă conţine 80-
Coacăzele roşii, sub formă de dulcea- 90%. acizi numeroşi graşi esenţiali dintre
ţă şi sirop, sunt recomandate pentru care: oleic, Iinoleic, linolenic (în semin-
aportul de vitamine, în special iarna şi ţe), pantotenic, palmitoleic, heptadeca-
primăvara. noic, erucic (în proporţie de 1-1,5, chiar
până la 3%). Mai conţine acizii succinic,
CĂTINA ALBĂ malic, maleic, ascorbic etc, alfa şi beta
caroten, licopen, criptoxantină, zeaxanti-
HIPPOPHAE RHAMNOIDES L. nă, fitofluină, kantophilă etc.
(FAM. ELAEAGNACEAE)
Frunzele şi scoarţa de Cătină albă
La sfârşitul verii şi până toamna târ- conţin cantităţi apreciabile de ritosteroli
ziu, călătorul poate desluşi pe povârni- şi tocoferol.
şurile Văii Prahova, Teleajenului şi Tro-
tuşului, pe dealurile Buzăului şi practic Prin tehnologii speciale, cum este în
în tot lanţul subcarpatic, ba chiar şi în ţara noastrâ cea practicată de Hofigal, se
Deltă, ciorchinii portocalii ai Cătinei, pot obţine din Cătină produse care con-
arbust ţepos care are şi proprietatea de a ţin în cantităţi mari substanţe active, cu
fixa terenurile în pantă. Datorită valorii o stabilitate bună.
deosebite a fructelor, acestea au fâcut
obiectul a numeroase cercetări originale RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
româneşti şi străine, Cătina fiind toto-
dată introdusă în cultură şi ameliorată în Fructele constituie în primul rând o
multe ţări (USA, Germania etc.) polivitamină naturală, cu efecte în toate
afecţiunile provocate de carenţa unor vi-
PRINCIPALil CONSTITUENŢI tamine, dar şi cu recomandări deosebite
pentru convalescenţi, în stări de slăbiciu-
Fructele de Cătină albă conţin ne, tonifiante pentru copii şi persoane în
80-85% apă, zaharuri, în special mono- vârstă. Mai ales în anotimpul rece, când
zaharide (0,05-0,50%), acizi organici sursele de vitamina C sunt mai reduse,
(1,5-4,1%), pectină (0,14-0,50%), poli- ceaiul de Câtină este foarte bine venit,
fenoli şi substanţe taninoase (1,80%), putând fi folosit în fiecare zi ca un ceai
celuloză (0,90%), proteine (1,20%), ulei alimentar, aceasta datorită savoarei deo-
gras (8,0-12%), beta-caroten (3,5-

60 Pledoarie pentru viaţă lungă

sebite a fructelor, iar băut rece, în timpul MOD DE INTREBUINŢARE
verii, are un efect răcoritor evident, tăind
setea datorită gustului acrişor. Infuzie din 1—2 linguriţe la o cană cu
apă, 2-3 căni pe zi. Asocierea cu niăce-
Foarte importante sunt efectele pe care şe este benefică, deoarece rezultă o infu-
le imprimă flavonele asupra aparatului zie care poate fi servită la micul dejun
circulator. Acestea măresc forţa de con- sau seara, ca un ceai alimentar cu efecte
tracţie a miocardului, probabil datorită tonice şi reconstituante utile.
unei mai bune circulaţii coronariene şi
îmbunătăţirii generale a metabolismului. Cidrul, care are o discretă aromă de
îndeosebi quercetina antreneazâ o vaso- ananas, se prepară din 200 g fructe des-
constricţie şi o diminuare a permeabilită- hidratate peste care se toarnă 5 litri de
ţii capilare, ceea ce explică efectele ei în apă fiartă şi răcită, adăugându-se 1,5 kg
tratarea maladiilor hemoragice, ca de ex. zahăr sau miere şi 20-25 g drojdie. Se
purpurele. Vasoconstriţia este urmată de lasă 15-20 zile într-un borcan acoperit
o vasodilatare la nivel renal, mărind diu- cu tifon, agitându-se din timp în timp,
reza, fructele fiind utile în insuficienţa după care se decantează şi se trage la sti-
renală şi în edeme. Adăugându-se şi cle. Fiind totuşi o băutură alcoolică, se
efectul hipotensor, se ajunge la o acţiune va consuma cu moderaţie, iar adminis-
complexă, tonifiantă asupra aparatului trarea ei la copii este exclusă.
circulator, diferită de cea a digitalicelor
sau a cofeinei, fiind utile în insuficienţe Gem, marmeladă, compoturi din fruc-
cardiace uşoare sau chiar în forme mai te proaspete.
avansate, însoţind medicaţia de bază, ca
antiagregant plachetar, antitumoral, anti- Nu neglijaţi nici produsele fabricate
inflamator, antioxidant, antispastic, cole- de vechea şi tânăra noastră industrie de
retic, diuretic şi antihipotensiv. produse naturale.

S-a preconizat, relativ recent, utiliza- MĂCEŞUL
rea produselor care conţin kamphaerol
în tratamentele limfoamelor, radiculitei, ROSA CANINA L.
fiind antagoniste serotoninei, inhibitor (FAM. ROSACEAE)
al creşterii tumorelor şi trofice ale mu-
coasei uterine. Spinosul Măceş este capul de serie al
marii familii al Rosaceelor, chiar denu-
în corelaţie cu compoziţia chimică mirea ştiinţifică venind tot de la o utili-
prezentată a Cătinei albe, fâră a exage- zare niedicinală, însă cu totul neaştepta-
ra putem spune că în special fructele şi tă, „cânina" însemnând în latină „câi-
uleiul reprezintă nu numai o polivitami- nese", aceasta pentru că în Antichitate se
nă naturală, dar şi o sursă de microele- 'considera a fi un remediu eficace contra
mente şi substanţe probiotice. în opinia turbării! Măceşele reprezintă din punct
noastră, valenţele terapeutice ale produ- de vedere botanic fructe false, fructele
selor pe bază de Cătină nu sunt decât adevărate fiind acele mici achene păroa-
oarecum „pe la mijloc" de-a fi complet se din interior, cărora popular !i se spu-
elucidate şi aplicate în fitoterapie. ne îndeobşte „seminţe". Cunoscute şi
utilizate încă din Antichitate, mâceşele
Se mai citează efectele ceaiului de deţin câteva „recorduri absolute" în lu-
Cătină ca antidiareic, antireumatismal, mea fructelor. Astfel, ele conţin de 4-16
dar în special „depurativ", în urticarii şi ori mai multă vitamină C, de pildă, decât
în diferite dermatoze. citricele, adevărate „etaloane" în acest
domeniu, iar faţă de alte fructe indigene
raportul este şi mai mare, întrecând de

Principalele fructe din alimentaţie 61

80-100 de ori cireşele şi vişineie, de cca caţiile de specialitate din Statele Unite
120 de ori piersicile şi caisele şi aproape ale Americii, din Germania etc.
de 200 de ori merele, perele, prunele şi
pepenii. în ceea ce priveşte vitamina A, Am propus introducerea în cultură a
măceşele, de asemenea, nu au egal, de- acestei specii în zonele submontane şi
păşind de 2 ori caisele (considerate a ft montane ale ţării. Este suficient să men-
ceie mai bogate în aceastâ vitamină), de ţionăm că doar printr-o tehnologie simplâ
10 ori afmele (şi ele bogate) şi de peste — uscare, în condiţii adecvate, pulveriza-
20 de ori merele. re şi tabletare — se poate obţine uşor cea
mai bogatâ sursâ de bioflavonoide, ceea
PRINCIPALII CONSTITUENŢI ce este complet diferit de vitamina C sin-
tetică pe care o înghiţim zilnic.
Pseudofructele de măceş conţin
0,20-0,80 g% vitamina C. Unele specii RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
sau variaţii de cultură conţin 2-5 g % vi-
tamina C. Ele conţin şi acid dehidroas- Compoziţia chimică explică convin-
corbic, 2,50-6,50 mg % vitamina A şi gător utilizarea principală a măceşelor
mici cantităţi de vitamina B1 şi B2, vita- ca un excelent tonic-vitaminizant, reco-
mina P şi vitamina K, acid nicotinic, mandat mai ales pentru convalescenţi şi
acid citric şi malic, zahăr invertit, tani- copii, în cazurile de avitaminoze.
nuri, flavonoizi, ulei gras, ulei volatil şi
săruri minerulc. Seminţele (de fapt, fruc- De fapt, intrând mai în profunzime,
tele) conţin vitamina E, ulei gras (cca prin sistemul redox format din cuplul de
10%), ulei volatil, lecitină, zaharuri. acizi ascorbic şi dehidroascorbic, ele
contribuie la procesele intime de oxido-
Cu privire la conţinutul în vitamina C reducere şi respiraţie celulară.
al pseudofructelor de Măceş din ţara
noastră, arbustul reprezentat prin cel pu- Datorită conţinutului în vitamina P,
ţin 45 de specii şi peste 500 de varietăţi măceşele au un rol în permeabilitatea şi
şi forme a constituit obiectul unui studiu elasticitatea capilarelor, acţionând pen-
desfaşurat de-a lungul a cel puţin 6 ani. tru normalizarea circulatiei periferice,
fiind utile, spre exemplu, în purpure.
Cu această ocazie, am descoperit spe-
cia „Campion mondiai" în ceea ce pri- în ce priveşte aparatul digestiv, rnăce-
veşte maximumul existent de vitamina C şele sunt indicate în stările iritative ale
în natură. Este vorba de specia Rosapen- intestinului (catar intestinal), în colite şi
dulina L. (sinonim cu Rosa alpina /,.), în afecţiuni hepatice.
care creşte în tot lanţul Carpaţilor noştri
la diferite altitudini, între 600-800 m Achenele, popular „seminţele", sunt
până la 2000 m, în căldarea Iezărului un diuretic deosebit de eficace, reco-
Mare a Cindrelului din Munţii Cibinului. mandat în curele de lungă durată, deoa-
rece nu sunt iritante. După unii autori,
în pulpa uscată a pseudofructelor de efectul ar fi atât de marcant încât ar duce
Rosa pendulina am găsit, prin diferite chiar la eliminarea calculilor renali.
metode de analiză (indometrice, cu di-
clorindofenol etc), un conţinut de 9 g % Numai pulpa fructului este considera-
(9.000 mg%) de acid ascorbic. tă un bun vermifug.

Această descoperire a fost publicată MOD DE ÎNTREBUINŢARE
în Comunicările Academiei Române
(1956) şi a fost recenzată în toate publi- Infuzie sau decocţie scurtă, 2 linguri
de pulpă mărunţită la jumătate litru de
apă, cantitate care se bea în cujrsul unei
zile. Este foarte utilă asocierea cu fructe
de Câtină.

62 Pledoarie pentru viaţă lungă

Pulpă mărunţită şi amestecată cu mie- ce, negre-albăstrui, astringente, care se
re în părţi egale. Se iau 2-3 linguriţe di- păstrează pe arbust şi peste iarnă.
mineaţa pe stomacul gol, în cure de
8-10 zile, ca vermifug. PRINCIPAUI CONSTITUENŢI

Sirop din 250 g pulpă de măceşe peste Florile de Porumbar conţin flavo-
care se pun 1,5 litri apă în clocot, lăsân- noizi, acizi organici, quercitină, kem-
du-se la macerat 12 ore, după care se fil- pherol, săruri de potasiu şi magneziu,
trează şi se adaugă 500 g zahăr. Se fier- numeroase microelemente şi glicozide.
be până ce capătă consistenţa specifică
siropului. Fructele conţin zaharuri, acizi orga-
nici, antocianină, prunicianidină, polife-
Cidru din 500-600 g pulpă de măceşe noli, gumi-rezine, taninuri, vitamina C,
care se pune la fermentat în 10 litri apă; săruri de calciu şi magneziu etc.
se adaugă 2,8 kg zahăr, 2 lămâi rase (dacă
se doreşte un gust amărui se poate adau- RECOMANDĂRI T E R A P E U T I C E
ga şi coajă rasă), 30-40 g drojdie. Se ţine
la temperatura camerei A-6 săptămâni în- Porumbele sunt astringente puternice
tr-un borcan acoperit, astfel încât să se în diareea însoţită de dureri şi spasme,
poată degaja bioxidul de carbon rezultat simptome pe care medicamentele uzuale
din fermentaţie. în primele 2 săptămâni au tendinţa de a le agrava, precum şi în
se amestecă la fiecare 2 zile, în caz con- colitele de fermentaţie.
trar trecându-se la fermentaţie acetică
(„oţeţire"). La încheierea fermentaţiei se Fructele au de asemenea proprietăţi
lasă să se limpezească, apoi se trage cu tonice stomahice, sedative, în diateze
furtunul în sticle. Maximum 2 păhărele urice, datorită eliminării acidului uric
de 100 ml pe zi pot constitui doza consi- (uremie, gută, artritism), precum şi în
derată medicinală, depăşirea ei având de- dischinezii biliare. Florile au acţiune la-
sigur efecte inverse, ţinând seama totuşi xativă şi diuretică.
câ este o băuturâ hidroalcoolică.
Mustul proaspăt, datorită proprietăţi-
Decoct diuretic din achene („semin- lor antihemoragice conferite de bogăţia
ţe"), cu 1-2 linguriţe la o cană, putân- de tanin, opreşte sângerările nazale
du-se bea până la 3-4 căni pe zi. (epistaxis).

PORUMBARUL MOO DE ÎNTREBUINŢARE

PRUNUS SPINOSA L Decoct din o lingură la o cană, 2 căni
(FAM. ROSACEAE) pe zi.

Primăvara, prin tufârişuri, pe coline Suc — cu care se fac tamponări ale
sau în viroage, la marginea pădurilor, a mucoasei nazale.
căilor ferate, de la câmpie şi până la mun-
te, se întinde podoaba florilor arbuştilor Sub formă de compot, sirop, gem,
de Poruhibar, purtând numele de Spino- pastă. Se industrializează sub formă de
sa, din cauza ramurilor transformate în marmeladă.
ghimpi putemici. Foarte rezistent la ger,
este unul din puţinele exemple în care Observaţie. Florile de Porumbar
florile apar înaintea frunzelor. Toamna ra- (Flores Pruni spinosi) sunt uşor laxati-
murile se umplu de fructe cărnoase, sferi- ve, sedative, diuretice, depurative, fiind
recomandate în special copiilor cu irita-
bilitate crescută dublată de constipaţie,
recomandându-se, de asemenea, şi ca
uşor hipotensiv, sub formă de infuzie cu
1-1 1/2 linguriţe la cană, 2-3 câni pe zi.

Principalele fructe din alimentaţie 63

ZMEURUL Uşor acide, cu proprietăti sudorifice,
fructele sunt utile în afecţiuni febrile.
RUBUS IDAEUS L. Aciditatea uşoară le face să fie recoman-
(FAM. ROSACEAE) date pentru dispeptici.

Arbust fm-ghimpos în partea inferioa- Zmeura este şi uşor laxativă, precum
râ, foarte mult întâlnit în flora spontană şi diuretică, cu eliminare de uraţi, adju-
din ţara noastră, îndeosebi în tăieturile vantă în afecţiunile renale, reumatism,
de păduri din zona de deal şi de munte, gută, astenie şi afecţiuni cardiace, pul-
introdus sporadic şi în cultură. Zmeurul monare şi renale.
este cunoscut pentru proprietăţile sale
nutritive încă din timpurile palustre ale MOD DE ÎNTREBUINŢARE
omului primitiv, lângă locuinţele căruia
s-au găsit mari cantităţi de seminţe. Este Sub formă de fructe crude.
răspândit în zona subarctică şi rece tem- Sirop din suc şi o cantitate egală de za-
perată din emisfera nordică (Europa, hăr; se fierb până la consistenţa dorită.
Asia, America de Nord). Se cultivă din Siropul cu calităţi superioare şi cu aromă
secolui al XlV-lea, de când s-au obţinut plăcută, naturală, se prepară din sucul
numeroase forme şi varietăţi cu fructe proaspăt de zmeură obţinut prin presare
galbene, albe, negre sau roşu aprins, şi suprasaturat cu zahăr sau mai bine cu
foarte mari, parfumat. Astăzi se cunosc miere (75%). Se conservă bine şi 2 ani.
peste 40 de soiuri de cultură. Observaţii. Frunzele au proprietăti
medicinale recunoscute (Folium Rubi
PRINCIPALII CONSTITUENŢI idaei), utilizate ca infuzie simplă sau în
amestecuri, având proprietăti astringente
Fructele de Zmeur conţin 85-86% şi dezinfectante, recomandându-se în
apă, 4,5-10 g% zaharuri, acizi organici diaree, hiperaciditate (micşorâW acidita-
(1-2,3 g%), pectine (0,5-2,8 g%), protei- tea gastrică) şi în alte afecţiuni digestive.
ne (1,2 g%), potasiu (127 mg%), fosfor
(45 mg%>), calciu (27,3 mg%), magneziu MURUL
(24 mg%>), mangan (15 mg%), sodiu (3,5
mg%), zinc (3 mg%), cupru (1 mg%), RUBUS FRUTICOSUS L
fier (0,6 mg%), acid carbonic (25 mg%). (FAM. ROSACEAE)
Conţinutul în vitamine este: vitamina C
(30 mg%), Bl (0,02 mg%), B2 (0,03 Sub denumirea de Rubus Fruticosus
mg%), provitamina A, vitaminele D şi P L. în prezent sunt cunoscuti mai mulţi
în cantitaţi mici şi substanţe tanante. taxoni, dintre care mai, importanţi sunt
Rubus candicans Whe., Rubus sulcatus
Frunzele conţin cca 10% tanin, sub- Vest, Rubus tomentosus Borkh.
stanţe de natură flavonicâ, vitamina C
(800 mg%), substanţe minerale şi micro- Este un binecunoscut şi răspândit ar-
elemente. bust din regiunile deluroase, de la mar-
ginea pădurilor, rărişuri, până în zona
Ca valoare energetică, 40 kcal la 100 superioară.

g fructe. *r PRINCIPALII CONSTITUENŢI

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Murele conţin cca 84% apă, 1,2%
protide, 1% acizi organici (izocitric, ma-
Zmeura reprezintă un fruct tonic pen- lic), 9% hidraţi de carbon (zaharuri
tru astenici şi copiii în creştere. In trecut 3,48% până la 6%), săruri de Na (3%),
era mult întrebuinţată ca sirop în farma- K (190 mg%), Ca (30 mg%), Fe (0,9
cii, pentru corectarea gusturilor neplăcu- mg%), vitamina A (45 mg%), cantităţi
te ale unor medicamente.

64 Pledoarie pentru viaţă lungâ

mici de vitamina Bl şi B2 (0,04 mg%), proprietăţi diuretice şi litotropice, iar
niacină şi vitamina C (25-40 mg%). Linne, părintele sistematicii, care s-a
vindecat cu ele de o gută rebelă, le-a de-
Sub aspect energetic, murele au o va- numit la rândul său „o binefacere dum-
loare de 48 kcal la 100 g. nezeiască".

Frunzele de Mur conţin taninuri, Căpşunile au o compoziţie chimică şi
acizi organici (malic, lactoizocitric, suc- proprietăţi medicinale asemănătoare cu
cinic şi oxalic), peptide, substanţe colo- frăguţele de pădure. Fraga şi căpşuna nu
rante, flavonoide, inozitol, vitamina C. sunt fructe propriu-zise, ele rezultând
din îngroşarea receptaculului floral care
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE devine cărnos şi include numeroase
achene mici numite nucule.
Datorită conţinutului mai ridicat în ta-
nin, cu calităţi astringente, murele sunt La noi, în nordul ţării, există varietăţi
utilizate în diaree şi răguşeală. de căpşuni care dau 2 recolte pe an, pri-
măvara şi toamna.
MOD DE iNTREBUINŢARE
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Consumate ca atare, crude.
Sirop obţinut dintr-un kg de suc (din Fraga şi câpşuna conţin cca 89% apă.
fructe zdrobite şi lăsate, pentru sucul lor, Conţinutul în protide este relativ redus
24 de ore), la care se adaugă 900 g zahăr (0,8%), la fel ca şi cel în hidraţi de car-
sau 1,2 kg miere; se fierbe până la con- bon (7%); în schimb, conţinutul în săruri
sistenţa siropoasă. de potasiu este destul de ridicat (140
Se utilizează şi extern, în gargarisme. mg%), iar în fosfor este de 30 mg%. So-
Observaţii. Frunzele de mur fac parte diul este prezent în cantităţi mici (2
din nomenclatorul plantelor medicinale mg%), calciul 25 mg%, iar Fe 0,9 mg%;
{Folium Rubi Fruticosi), cu efect tonic, substanţele uleioase sunt în cantitate de
dar mai ales astringent, atât pentru uz in- 0,150 g%, iar acidul salicilic este pre-
tern, cât şi pentru uz extern. zent în mici cantităţi (0,01 g/kg), la fel
Infuzia de frunze de Mur (o linguriţă ca şi microelementele (sulf, siliciu, iod,
la cană) este indicată în gastroenterite. brom). Conţinutul în vitamina C este în
enterocolite, în congestiile de hemo- proporţie de 60-80 mg%.
roizi, menoragii, metroragii şi în infecţii
pulmonare. Fraga şi căpşuna mai conţin vitamine-
Pentru uzul extern se folosesc, tot sub le Al.'Bl, B2 (0,05 mg%). între zaha-
formă de infuzie, 2 linguri frunze la 200 ruri predomină levuloza (cca 5%), ceea
ml apă, în amigdalite şi în angină, sub ce permite consumarea lor şi de către
formă de gargarâ. diabetici.
Mugurii şi rădăcinile se folosesc mai
rar, tot ca astringente. RECOMANDĂRI TERAPEUTICE

FRAGUL Şl CĂPŞUNUL Intern. Indicaţiile vechilor medici şi
naturalişti şi-au păstrat valabilitatea şi
FFtAGARIA VESCA L; astăzi, fragile şi căpşunile fiind diuretice
FRAGARIA MOSCHATA DUCH active, cu eliminare de acid uric; ele se
(FAM. ROSACEAE) recomandă în curele pentru afecţiunile
renale (inclusiv litiaze), artritism, reu-
Apreciat încă din Antichitate la ro- matism, cu un accent în plus pentru
mani, Fragul a fost studiat de marii me- gută. Efectul diuretic favorizează elimi-
dici-naturalişti ai secolelor XVII-XVIII, narea toxinelor şi le face utile în trata-
Lobelius şi Boerhaave, care i-au atribuit

Principalele fructe din alimentaţie 65

mentul eczemelor şi al afecţiunilor der- Măşti cosmetice cu câpşuni zdrobite,
matologice. amestecate cu albuş de ou pentru tenul
gras şi cu smântână pentru tenul uscat.
Asupra aparatului digestiv, acţiunea
este multiplă: uşor laxativă, de combate- Lapte nutritiv din suc de c&pşuni cu
re a oxiurilor şi cu efect favorabil în aceeaşi cantitate de lapte.
afecţiunile hepatice, inclusiv în litiaza
biliară. Observaţii. Frunzele de Frag şi de
Căpşun fac parte şi ele din nomenclato-
Proprietăţile hipotensive le fac în ace- rul plantelor medicinale (Folium Fraga-
laşi timp utile în ateroscleroză şi, în riae). Frunzele conţin tanin elagic
plus. prin efectele lor diuretic-depurati- (12-15%), fragarol, cvercitrinâ, citrol,
ve contribuie la eliminarea excesului de săruri minerale, zaharuri, urme de ulei
colesterol. volatil şi vitamina C. Ele reprezintă un
produs antidiareic şi diuretic foarte efi-
Datorită bogă(iei în săruri minerale cient, cu proprietăţi dezinfectante ale
(cu deosebire de fier) ca şi datorită valo- câilor urinare. Se utilizează sub formă
rii nutritive mari, se recomandă caşecti- de infuzie 1-2 linguriţe frunze uscate şi
cilor şi, în tuberculoză, ca tonic şi remi- mărunţite la 200 ml apă. Se beau 2-3
neralizant. căni pe zi. împreună cu frunzele de
Zmeur, constituie un bun ceai alimentar
Fragile şi căpşunile pot fi folosite şi de fiecare zi.
de către diabetici în cure de primâvară,
până Ia 300 g zilnic. AFINUL

Pentru nediabetici, se recomandă cure VACCINIUM MYBTILLUS L.
de căpşuni 1-2 kg/zi, timp de 7-14 zile, (FAM. ERICACEAE)
în special pentru cei care suferă de con-
stipaţie cronicâ, reumatism articular, Arbust răspândit pe suprafeţe întinse
gută sau nefrite, litiază urinară şi biliară. (afinişuri) în zona montană din ţara
Se vor evita de către indivizii care sufe- noastră, introdus experimental şi în cul-
ră de alergie la câpşuni şi fragi, deoare- tură. La limita atât de apropiată între
ce declanşează puternice reacţii alergtce „medicament" şi „aliment", afinele re-
însoţite de urticarie. Se pare că alergia la prezintă un bun exemplu, ele fiind şi ve-
aceste fructe se datoreazâ unei deficien- ritabile produse fitomedicinale (Fructus
ţe a mucoasei intestinale care devine Myrtilli), cunoscute încă din Antichitate
permeabilă pentru unele protide existen- şi, în acelaşi timp, şi alimente. Dioscori-
te în pulpa pseudofructului. de este primul care le-a indicat contra
dizenteriei, deşi proprietăţile lor antidia-
Cosmetică. Şi căpşunile se numără reice se cunoşteau cu mult timp înainte.
printre fructele cele mai utilizate pentru
măşti de frumuseţe, pentru diverse te- PRINCIPALII CONSTITUENŢI
nuri.
Fructele de Afln contin cca 86% apă.
MOD DE iNTREBUINŢARE Continutul în protide este relativ redus
(0,6%), iar acizii organici sunt în pro-
Consumate ca atare, putându-se face portie de cca 1%, dintre care acidul ci-
cure cu 300-500 g pânâ la 1,5 kg pe zi, tric cca 0,9%, iar acidul benzoic, tartric
de preferinţă dimineaţa. în cazul oxiu- şi malic între 0,05-0,15%. Contin cca
riazei se mănâncă 500 g dimineaţa pe 13% hidraţi de carbon, săruri de K (65
stomacul gol, fărâ a se mai consuma alt- mg%), Ca (10 mg%), Na (l mg%), P (10
ceva până la prânz.

Sirop.

i

66 Pledoarie pentru viaţă lungă

mg%) şi Fe (0,7%), taninuri, pectine şi borat şi un produs farmaceutic pe aceas-
pectoze, o substanţă colorantă, mirtilina tă bază.
şi antocianozide, care joacă rolul de vi-
tamina P. Conţinutul în provitamina A Nu este de neglijat nici acţiunea anti-
este în jur de 20 mg%, în vitaminele Bl helmintică a fructelor de Afin şi în spe-
şi B2 şi în niacină între 0,02-0,04 mg% cial în oxiuriază. Fiind complet inofensi-
fiecare, iar vitamina C este clar repre- ve, se administrează în special copiilor,
zentată (cca 15 mg%). Vitamina E exis- timp de 3 zile consecutiv, perioadă în care
tă în cantitâţi mici. Ca săruri minerale, nu se consumă nici un alt aliment, cel
conţin K (50 mg%), calciu (10 mg%), mult 100 g lapte zilnic sau apă la cerere
fosfor, sulf, magneziu, mangan, fier (1 (în cazul tratamentului cu fructe uscate).
mg%).
Atât asupra tubului digestiv cât şi asu-
Puterea energeticâ a fructelor crude pra aparatului respirator, afinele au o ac-
este de 60 kcal, din care se resorb 90%. ţiune anticatarală, în diversele stări in-
flamatorii ale acestor aparate.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Protectoare ale pereţilor vasculari,
Intem. Datorită conţinutului în tani- afinele sunt utilizate în hemoragiile dato-
nuri şi acizi organici — în special acidul rate fragilităţii pereţilor vasculari, purpu-
benzoic, precum şi datorită conţinutului re, tulburări circulatorii (varice, arterite,
în substanţe antibacteriene, fructele sechele de flebită, afecţiuni coronariene,
proaspete sau uscate de Afin au un rol sechele de infarct), recomandându-se şi
important în fitoterapia enterocolitelor, în ateroscleroză.
în dizenterie şi în colibaciloză (sindrom
entero-renal). în afecţiuni hepatice au rol de regene-
rare a celulei hepatice.
în fructe, taninurile sunt combinate cu
substanţe colorate, care se scindează în Afinele au, de asemenea, rol hipogli-
intestin prin hidroliză sub acţiunea unor cemiant, fiind utile ca antidiabetice.
enzime. Taninurile astfel separate prote-
jează mucoasele, iar substanţele colo- Extern. Tot datorită conţinutului mare
rante potenţează acţiunea astringentă. în taninuri, afinele dau rezultate bune
Mai mult, s-a demonstrat că extractul to- sub formă de gargarisme în faringite,
tal de afine posedă remarcabile proprie- stomatite, afte, candidoze bucale.
tăţi bacteriostatice şi bacteriolitice. Prin
această acţiune complexă, taninuri — Tratamentul antihemoroidal intern se
substanţe colorante — substanţe fitonci- poate completa şi cu spălături locale sau
de, dezvoltarea colibacililor (cauza dia- comprese cu decoct sau macerat Ia rece.
reii de fermentaţie) poate fi oprită într-o
singură zi. Fructele de Afin acţionează în fine, au şi acţiune antieczematoasă.
şi asupra bacilului lui Eberth şi al lui Se recomandă şi în tratamentele rănilor
Gaertner. De menţionat este şi faptul că sângerânde.
proprietâţile bacteriostatice şi bacterioli-
tice se menţin şi după uscarea fructelor. MOD DE INTREBUINŢARE

Un rol terapeutic important îl joacă Cură de afine 300-500 g zilnic sau
glicozidele antocianice asupra aparatu- 100 g uscate (în practica populară, usca-
lui circulator şi în special asupra vederii, te sau macerate în alcool, ca antidiareic).
aşa după cum au arătat cercetătorii fran-
cezi din Clermont-Ferrand, care au ela- Decoct din o linguriţă de afine uscate
la o cană sau macerat la rece din aceeaşi
cantitate, timp de 8 ore, din care se beau
2 căni pe zi.

Pentru maturi, se poate folosi cidrul
(slab alcoolic, din fermentare naturală)

Principalele fructe din alimentaţie 67

sau afinata, în cantităţi moderate. Siro- în aceeaşi măsură, fructele de Soc au
pul preparat de preferabil cu miere. efecte favorabile în reumatism, ca şi în
bolile eruptive, cum ar fi rujeola şi scar-
Observaţii. Frunzele sunt un produs latina.
medicinal reputat (Folium Myrtilli), fi-
ind prezentate pe larg în lucrări de spe- în afara efectelor sudorifice, fructele
cialitate. Conţinând mirtilină, supranu- de Soc au şi o acţiune diuretică (de fapt,
mită şi „insulină vegetală", sunt printre o componentă a efectului sudorific), ca
cele mai eficace adjuvante antidiabetice şi uşor laxativă, prin conjugarea tuturor
din „farmacia naturii". Ele sunt, ca şi acestora ele fiind recomandate în com-
fructele, bune antidiareice. baterea obezităţii.

SOCUL Se mai citează efectul galactogog,
respectiv de mărire a secreţiei lactate, fi-
SAMBUCUS NIGRA L ind deci utile în perioada de alăptare.
(FAM. CAPRIFOLIACEAE)
în uz intern, au o acţiune specifică,
Arbustul atât de comun din câmpie respectiv de combatere a hemoroizilor.
până în zona de munte, înflorind abun- Dau rezultate bune şi în tratamentul ar-
dent de la sfârşitul lui mai până la mijlo- surilor.
cul lui iunie, este o plantă cu proprietăţi
atât medicinale cât şi alimentare, folo- Observaţii. Fructele necoapte au un
sindu-se în scopuri medicinale în princi- anumit grad de toxicitate, intoxicaţiile
pal fructele şi florile, într-o măsură mai manifestându-se prin vomă şi diaree. în
redusă frunzele şi scoarţa, iar în scopuri caz de intoxicaţii, bolnavului i se dau
alimentare fructele. în ultimii ani s-au lapte şi cărbune medicinal.
făcut în zona Braşovului culturi experi-
mentale, în scopul ameliorării fructelor. MOD DE ÎNTREBUINŢARE

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Decoct din o linguriţă de fructe coap-
te, proaspete la o cană cu apă; dupâ ce
Fructele coapte conţin 80-95% apă, dă în clocot, se strivesc boabele şi se
rutozid, izocvercetină, antociani, ami- adaugă zahăr. Se beau 1-2 căni pe zi
noacizi, acizi organici: citric, chimic, (decoctul se poate face şi din fructe us-
malic, sichimic, taninuri, zaharuri cate).
(9,1%), vitamina C (65-120 mg%), vita-
mine din complexul B, vitamina A (300 Compot, dulceaţă, gem.
|ig%), săruri minerale, în special potasiu Suc 50-100 mg/zi.
(300 mg%). Cataplasme cu decoct concentrât (30-
50 g la un litru apă ca antiinflamator).
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Din flori se prepară socata, băutură
răcoritoare, analcoolică.
Fructele au în general aceleaşi pro-
prietăţi medicinale ca şi florile, însă în- GRUPA FRUCTELOR
tr-o măsură mai redusă. USCATE

Se consideră ca principală acţiunea Grupa respectivă este eterogenă din
sudorifică, sudoraţia — respectiv trans- punct de vedere botanic, fructele fiind
piraţia cutanată abundentă — având o diferite şi din punct de vedere al ^tructu-
influenţă pozitivă în numeroase afec- rii morfologice; caracterul comun este
ţiuni, în primul rând în răceli, stări gri- acela că de la acestea se consumă sâm-
pale, bronşite şi stări febrile. burele, foarte concentrat în substanţe nu-

68 Pledoarie pentru viaţă lungă

tritive, cu conţinut redus de apă. Deşi au mg%, B2 0,20 mg%, niacină 1,4 mg%,
valoare nutritivă mare, sub raport fitote- iar vitamina C numai 3 mg%.
rapic au importanţă redusă. Sunt bogate
în săruri de potasiu, calciu, fier şi fosfor RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
şi în vitaminele Bl şi B2. Din această
grupă fac parte alunele, castanele co- în primul rând, alunele au o valoare
mestibile şi nucile. Arahidele vor fi tra- nutritivă foarte mare. Sub aspect energe-
tate în capitolul plantelor exotice. tic, 100 g alune au o valoare de 2890 kj,
ceea ce este echivalent cu 690 kcal, din
ALUNUL care se resorb 89%. Acest fapt funda-
mentează recomandarea alunelor ca
CORYLUS AVELLANA L energizant la bolnavii de tuberculoză şi
(FAM. BETULACEAE) la diabetici.

Arbust formând tufărişuri întinse, în Fără a se baza pe experimentări ştiin-
poieni, păduri, de la câmpie până la eta- ţifice, unii autori consideră că alunele au
jul montan mijlociu. Se cultivă nume- proprietatea de a dizolva calculii renali.
roase varietăţi cu fructele ameliorate.
Lujerii tineri se folosesc pentru împleti- Uleiul de alune este considerat teni-
turi, iar lemnul este adecvat lucrărilor de fug (favorizează eliminarea teniei). Alu-
strungărie. nele sunt recomandate tinerilor aflaţi în
creştere, persoanelor anemice, femeilor
Mai există o specie de Alun, cunoscut în timpul gravidităţii, copiilor debili şi
sub denumirea de Alun Turcesc (Co- persoanelor de vârsta a treia.
rylus colurna), din aceeaşi familie. Este
un arbust foios, spontan, megafanerofit MOD DE ÎNTREBUINŢARE
până la mezofit, moderat termofil, întâl-
nit în special pe coaste însorite calcaroa- Consumate ca atare sau măcinate în
se, bogate în humus. amestec cu miere.

La noi se întâlneşte în special în ves- Uleiul, ca tenifug, câte o linguriţă în
tul Olteniei şi în sudul Banatului. Este fiecare dimineaţă, timp de 15 zile.
răspândit în Peninsula Balcanică, Asia
Mică, Caucaz, până în Himalaya. Un aliment energetic natural pentru
sportivi şi alpinişti se prepară din părţi
Fructele sunt mai mari decât la Alunul egale de alune, nuci, stafide şi miere.
comun, ajungând până la 2 cm în diame-
tru, lat elipsoidale, turtite, muchiate. Observafii. Frunzele de Alun (Folium
Compoziţia chimică este similară cu cea Corylli) sunt considerate materie primă
a Alunului comun (Corylus avellana). vegetală cu aplicabilitate terapeutică.
Ele au proprietăţi vasoconstrictive $i to-
La fel, recomandările terapeutice. nifiante venoase, cu aplicaţii în trata-
mentul varicelor şi edemelor la picioare.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI Se utilizează sub formă de extract fluid
în doze de 60-80 picături. Sub formă de
Alunele au un conţinut redus de apă, infuzie se recomandă extern în trata-
cca 3,5%, în schimb sunt foarte bogate mentul plăgilor ulceroase varicoase.
în ulei (62%). Conţin cca 14 g% protide,
13 g% hidraţi de carbon, 635 mg% să- CASTANUL DE CULTURĂ
ruri de potasiu, 225 mg% calciu, 330 (comestibil)
mg% fosfor, 3,8 mg% fier şi numai 2
mg% sodiu şi urme de cupru. Vitamina CASTANEA SATIVA MILL.
A se află în cantitate de 2 ug%, Bl 0,04 (FAM. FAGACEAE)

Specie mediteraneană care pe vremuri
forma păduri întregi, la noi Castanul

Principalele fructe din alimentaţie 69

este întâlnit în zona Baia Mare, în depre- turilor sub formă de băi locale sau cata-
siunile Tismana, Polovraci din Subcar- plasme.
paţii Olteniei. O interpretare romantică a
originii numelui său botanic susţine că o MOD DE ÎNTREBUINŢARE
frumoasă nimfâ din alaiul Dianei, Neea,
cea castă (casta Neea), a căzut victimă Decoct din 15-20 g Ia un litru, lăsân-
pasiunii lui Jupiter care, urmărind-o cu du-se în clocot numai 2-5 minute, după
asiduitate, a prins-o odată, când se de- care se lasă la infuzat încă un sfert de
părtase de tovarăşele ei. De disperare, oră; se beau 2-3 căni pe zi.
aceasta s-a sinucis, iar Jupiter a transfor-
mat-o în Castan. Longevitatea Casta- Sub formă de pireu de castane coapte
nului depăşeşte 1000 ani. sau fierte, după masa de prânz şi seara.

Alimente foarte nutritive, castanele NUCUL
sunt totodată adjuvante în tratamentul
nnor afecţiuni. JUGLANS BEGIA L.
(FAM. JUGLANDACEAE)
PRINCIPAUI CONSTITUENŢI
Adus din Persia de către romani în
Castanele fară coajă conţin cca 52%) primele secole ale erei noastre, ajuns
apă, 2,6% ulei, 4%> proteine, cca 40% hi- simbol al vieţii şi al fecundităţii, Nucul
draţi de carbon, săruri de potasiu în can- a găsit condiţii favorabile de dezvoltare
tităţi apreciabile, fier, magneziu, man- în ţara noastră. Nucile au o valoare bio-
gan, cupru, zinc, cantităţi reduse de so- logică foarte ridicată — sub raport ener-
diu, calciu, vitaminele BI şi B2 şi canti- getic, plastic, favorizând unele funcţii
tăţi destul de mari de vitamina C (cca 50 metabolice. Sunt recomandate în alimen-
mg%>). Valoarea în kilocalorii este de taţia celor slăbiţi, a convalescehţilor, dar
220 kcal la 100 g castane. şi a omului sănătos. Valoare rriedicinală
se considera în trecut că are învelişul
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE cămos sau pericarpul (Pericarpus Nucis
Juglandis), de ale cărui proprietăţi tera-
Intern. Bogate în tanin, castanele sunt peutice s-au ocupat în Antichitate Dios-
un remediu pentru diareile benigne şi di- coride, Pliniu cel Bâtrân şi Galen. în
zenterie. Ele sunt tonice stomahice, sti- prezent se folosesc în acelaşi scop tera-
mulând digestia, precum şi antiseptice peutic, validat ştiinţific, frunzele.
ale tubului digestiv. Se recomandă în ali-
mentaţia celor ce suferă de afecţiuni car- PRINCIPALII CONSTITUENŢI
diovasculare şi renale, datorită conţinu-
tului redus în sodiu. Castanele se reco- Nucile proaspete conţin cca 17% apă,
mandă, de asemenea, celor cu predispo- iar cele uscate aproape deloc. Conţinutul
ziţie la varice şi hemoroizi. în protide este destul de ridicat (15%),
iar în grăsimi foarte ridicat (63%). Hi-
Valoarea lor nutritivă le conferă.pro- draţii de carbon sunt prezenti în propor-
prietâţi energizante şi remineralizante în ţie de 14%, sărurile de Na (4 mg%>),
asteniile fizice şi intelectuale. Profesorul foarte bogate în K (545 mg%), Ca (70
Heupke numeşte castanele „pâinişoare mg%), P (430 mg%), Fe (2,1 mg%), vi-
naturale". Se recomandă în special copi- tamina A (4 mg%), B2 (0,10 g%), niaci-
ilor şi celor în vârstă. nă (1 mg%), iar vitamina C 15 mg%. Va-
loarea în kilocalorii este de 705, din care
Extern. In medicina populară, decoc- cantitatea de energie resorbită este de
tul de castane se foloseşte contra degeră- peste 90%. Extractul de nuci conţine şi

70 Pledoarle pentru viaţă lungă

acid omega-3, indicat în afecţiuni infla- Observaţii. Frunzele de Nuc (Folium
matorii şi boli cardio-vasculare. Juglandis) reprezintă o materie primă cu-
noscută pentru proprietăţile astringente,
RECOMANDĂHI TERAPEUTICE antidiareice şi tonice, în scrofuloză şi ra-
hitism, precum şi ca adjuvante antidiabe-
Intern. Cercetări mai recente asupra tice. Se mai recomandă în leucoree, pre-
uleiului de nucă indică rolul acestuia în cum şi pentru combaterea transpiraţiei.
prevenirea aterosclerozei.
în uz extern, sub formă de gargară în
Pericarpul (coaja verde)* era utilizat stomatite şi ca vulnerare.
ca tonic, stomahic, acţionând şi în stări-
le catarale ale tubului digestiv. Prin con- Inflorescenţele, şi ele bogate în tanin,
ţinutul ridicat în tanin, are proprietăţi as- sunt antidiareice şi antihemoragice.
tringente care acţionează atât în diareile
rebeie, cât şi în oprirea hemoragiilor, iar Miezul nucilor asociat în părţi egale
prin conţinutul în vitamina C, este şi an- cu miere este un aliment energetic
tiscorbutic. în afecţiunile renale se citea- aproape complet.
zâ efectul adjuvant al pericarpului în li-
tiazâ renală şi enurezis (incontinenţă uri- GRUPA FRUCTELOR
nară). Mai aparte sunt proprietăţile diu- EXOTICE
retic-depurative ale pericarpului, fiind
folosit de aceea ca antidot în intoxicaţii- Este o grupă eterogenă în care sunt
le cu compuşi de mercur, manifestate tratate fructele tropicale şi mediteranee-
prin ulceraţii ale pielii şi ale ganglioni- ne cele mai comune din aiimentaţia
lor. Bune rezultate se obţin şi în comba- noastră. Ele reprezintă o preţioasă sursă
terea oxiurilor şi limbriciior. în fine, se complementară de vitamine în perioada
citează utilizarea în reumatism şi gută. anotimpului rece. Sunt cuprinse în acest
Nu se mai utilizează intem. capitol grupul hesperidelor (Lămâiul,
Portocalul, Grape-fruitul, Mandari-
Extern. Sucul nucilor verzi poate fi nul şi altele), apoi Smochinul (deşi izo-
utilizat pentru îndepărtarea negilor la lat, este cultivat în părţile sudice ale ţării
copii, precum şi pentru tratarea celor noastre), Curmalul, Bananul, Măsli-
scrofuloşi sau rahitici. Băile cu coji de nul, alunele de pământ (arahidele), cul-
nucă se recomandă ca tonice. Fiind as- tivate şi ele rar în ţară. Dintre acestea, lă-
tringente, atât nucile verzi cât şi pericar- mâile sj portocalele sunt cele mai mult
pul se recomandă sub formă de gargară utilizate, fie ca atare, fie sub diferite for-
în amigdalite. me: sucuri proaspete sau conservate, li-
monadă sau oranjadă în cofetărie sau
MOD DE ÎNTREBUINŢARE coaja în industria lichiorurilor.

Extern. Decoct preparat din 80-100 g LĂMÂIUL
la un Iitru, care se adaugă în apa de baie
sau cu care se face gargară. CYTRUS LIMON BURM.
(FAM. RUTACEAE)
Pentru îndepărtarea negilor, aceştia se
freacă uşor cu suc de nucă verde de 3 ori Originar din India. cunoscut din cărţi-
pe zi, dar nu mai mult de 3-4 zile. le vedice sub numele de „nimbuka", Lă-

* După ultimele cercetări, pericarpul (coaja verde) a fructelor, din cauza naftachinonei juglona, are pro-
prietăţi mutagenice şi probabil carcinogene. Nu mai folosili. deci, dulceaţa de nuci verzi!

Contrar unor păreri generalizate, coaja verde de Nuc nu conţine iod. Colorarea pielii când se curâţă nu-
cile de pericarpul fructului se datorează juglonei şi pigmenţilor antocianici.

principalele fructe din alimentaţie 71

inâiul a fost preluat de arabi care l-au burări de circulaţie şi în special în preve-
botezat „limun", găsindu-şi o a doua pa- nirea fragilităţii capilarelor, în hemora-
trie în partea sudică a Mediteranei, pă- giile subcutanate şi în hemoragiile gin-
trunzând târziu în Europa, de vreme ce giilor. Carenţa în vitamina C dupe la in-
Ibn Bauthar nu îi citează într-o enumera- suficienţe corticosuprarenale, astfel în-
re a plantelor cultivate în Spania. Se cât consumul de lămâie măreşte capaci-
pare că în cultură a pătruns în Europa tatea de apărare a organismului în bolile
de-abia spre mijlocul secolului al infecţioase.
XV-lea. Gama recomandărilor sale tera-
peutice este de-a dreptul impresionantă, Bactericide, datorită uleiului volatil,
uneori chiar exagerată, atât pentru pulpa lămâile pot fi utilizate în infecţii digesti-
fructului, pentru suc, cât şi pentru coajă, ve şi respiratorii.
în uz intern şi extern, în cosmetică, pen-
tru prepararea uleiului esenţial sau a aci- Efecte bune se obţin în tratarea afec-
dului citric. ţiunilor hepatice, atât în refacerea paren-
chimului hepatic (în hepatite şi chiar în
PRINCIPALII CONSTITUENŢI preciroză), ca şi pentru calmarea crizelor
acute hepatobiliare.
Lămâile conţin 86-88% apă. Dintre
acizii organici: acidul citric (6-8% în Contrar unor păreri răspândite că ar
suc), acidul malic, citrat de calciu şi de mări aciditatea (prin conţinutul mare de
potasiu. Conţinutul în protide este redus acid citric şi gustul său acid) şi deci că ar
(0,5%), la fel ca şi cel în hidraţi de car- fi contraindicată în hipoaciditate, ulcer
bon (5%). Sărurile minerale sunt repre- gastric şi duodenal, lămâia are o reacţie
zentate prin cele de Na (2 mg%), K (95 bazică puternică, căci acidul citric este
mg%), Ca (7 mg%), P (10 mg%), Fe oxidat în cursul digestiei şi prin reacţiile
(0,3 mg%), iar sub formă de oligoele- din tubul digestiv se ajunge la carbonat
mente: Si, Mn, Cu etc. Dintre vitamine, şi bicarbonat de calciu.*
pe primul loc se situează vitamina C
(40^50 mg la 100 g fructe), apoi vitami- Prin aceasta, sunt alcalinizante gastri-
neleBI,B2, B3A, EşiPP. ce în gastrite hiperacide, ulcer gastric şi
duodenal.
Uleiul volatil din coaja de lămâie este
format din terpene (limonen, pinene, Valoarea lămâilor nu constă numai în
camfen, felandren, sesquiterpene etc), aportul de vitamină C, dar şi în acidul ci-
din linalil, acetat de linalil şi geranil, ci- tric care joacă un rol important în metabo-
tronelol, citral, aldehide etc. lismul celular, respectiv în ciclul lui Krebs.

RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Lămâile au multiple efecte şi în afec-
ţiunile aparatului circulator. Tonice car-
Intern. în trecutul îndepărtat, lipsa din diace, ele sunt active în scleroza artere-
alimentatie a vitaminei C, în special din lor cărora le redau elasticitatea, ducând
cea a marinarilor, provoca o boală cu- şi la scăderea concentraţiei în colesterol;
noscută sub numele de scorbut. De aici sunt deci indicate în ateroscleroză şi hi-
şi denumirea de „acid ascorbic" dată percolesterolemie. Destul de remarcabi-
pentru vitamina C. Această vitamină le sunt şi proprietăţile hipotensive.
joacă un rol important în vindecarea
fracturilor prin fixarea calciului, în tul- In afecţiunile vasculare, în special în
cele ce afectază membrele inferioare
(varice, flebite), lămâile sunt uu adju-
vant util. De asemenea, sunt antihemo-

* De fapt, la citrat şi bicarbonat dc calciu.

72 Pledoarie pentru viaţă lungă

ragice îndeosebi în epistaxis (hemoragii ciorbe etc, iar în uz extern utilizat într-o
nazale), hematurii, hemoragii digestive multitudine de forme; aplicaţii cu suc ca
în care apar scaune cu melena. atare sau diluat, în arsuri şi plăgi; tampo-
narea locului unde s-a produs înţeparea
Prin stimularea hematopoezei, acestea de insecte cu vată îmbibată în suc, pro-
sunt antianemice, în acelaşi timp acti- cedeu recomandat şi pentru oprirea he-
vând şi funcţia leucocitară. moragiilor nazale; frecţii ale porţiunilor
cu degerături; picurarea câtorva picături
Diatezele urice (litiaza urică, artritis- în ureche (pentru otite), diluat 1:1 pe
mul, guta, reumatismul) sunt printre globul ocular (pentru blefarite) sau în
afecţiunile care beneficiază cel mai mult narine, de mai multe ori pe zi, pentru ri-
de aportul lămâilor. nita şi sinuzită.

Ducând la scăderea glicemiei, lămâile Contra migrenelor se ia o ceaşcă de
pot intra prioritar în regimul diabeticilor. cafea în care se adaugă o felie de lămâie
stoarsă; totodată se pun comprese cu fe-
Ca remineralizante, ele se recomandă lii de lămâie pe frunte.
în special în tuberculoză. Seminţele sunt
un vermifug eficace contra oxiurilor. Cura de lamâie se recomandă să se în-
Mai puţin cunoscută este acţiunea anti- ceapă cu o lămâie pe zi, crescând zilnic
migrenoasă a lămâilor; în schimb, cu- consumul cu câte încă una, până se ajun-
noaştem cu toţii efectul binefâcător al ge în ziua a zecea la 10 lămâi (sub diver-
acestora în maladiile febrile. Numeroşi se forme: limonadă, suc, în preparate cu-
autori o citează ca armă importanta con- linare), apoi se descreşte până se ajunge
tra obezităţii. din nou Ia o lămâie pe zi.

Extern. Sucul este printre cele mai Decocţie, pentru calmarea crizelor he-
bune remedii în afte, angină, amigdalită, patobiliare: o lămâie stoarsă se taie în
în special la copii, ba chiar şi în otite, ri- bucăţi mici şi se fierbe în 300 ml apă, în-
nite, sinuzite. tr-un vas acoperit, timp de 20 de minute.
Se strecoară, se îndulceşte şi se adaugă
Prin efectul lor antiseptic şi cicatrizant, sucul stors.
lămâile se pot utiliza în plăgi infectate,
erupţii şi furuncule, acţionând şi în cal- Macerat la rece dintr-o lămâie zdrobi-
marea înţepăturilor de insecte. Tampona- ta, cât mai bogată în sâmburi (care să fie
rea negilor şi herpesurilor cu suc de lămâ- bine mărunţiţi), timp de 2 ore, în apă cu
ie dă, de asemenea, rezultate pozitive. Se miere. Se stoarce şi se bea seara la cul-
citează şi utilizarea lor în degerături. care, fiind recomandat contra oxiurilor.

Cosmetică. Astringenţa sucului îl face Tot ca vennifug, 2 linguriţe de sâm-
utii pentru porii dilataţi (spaţiile interce- buri zdrobiţi şi miere, pe stomacul gol în
lulare) şi punctele negre care apar la te- fiecare dimineaţă, timp de 5-6 zile.
nurile grase.
Macerat Ia cald, dintr-o lămâie tăiată
Ca adaos în ultima apă de spălat pe felii şi 2-3 fiori de Muşeţel, ce se lasă
păr, dă supleţe şi strălucire părului. peste noapte într-o cană de apă; dimi-
neaţa se strecoară şi se bea.
Pentru cosmetica mâinilor, acestea se
freacă cu felii de lămâie, care întăresc O sursă bună de calciu natural este
totodată unghiile casante. coaja bine spălată şi fiartă, apoi pisată,
care se lasă la macerat o săptămână în
MOD DE ÎNTREBUINŢARE sucul de la două lămâi. Se adaugă miere,
după gust. Se iau 3 Iinguriţe pe zi.
Consumate ca atare sau ca limonadă
(mai ales în maladii febrile, ca răcoritor).

Suc, în uz intern, pânâ la 200 g/zi,
consumat cu miere sau adâugat în salate,

Principalele fructe din alimentaţie 73

în afte, stomatite, amigdalite, fie tam- conţinut destul de ridicat de vitamina C,
ponare cu o felie de lămâie, fie badijo- măresc rezistenţa la boli infecţioase şi
nări cu suc, fie se ţin în gură cât mai sunt indicate în carenţe de vitamina C şi
multe felii de lămâie cu miere şi apă. ca remineralizante.

Gargară cu suc diluat, în angine. Au proprietăţi antihemoragice şi de
Oţet medicinal din coaja de la 2 lămâi protector vascular în fragilitatea capila-
macerate 8 zile în 200 ml oţet; se stre- ră, tromboze şi vâscozitatea crescută a
coară şi se fac badijonări de 2 ori pe zi, sângelui. Se cunosc, de asemenea, pro-
contra negilor. prietăţile lor uşor diuretice şi laxative.
Mască în cosmetică pentru tenuri gra-
se, din suc, la care se adaugă un albuş de Alte proprietăţi comune cu ale lă-
ou bătut. mâiului sunt cele de hepatoprotector,
uşor coleretic-colagogene.
PORTOCALUL
în fitoterapia aparatului digestiv, por-
CITRUS AURANTIUM L tocalele sunt indicate în dispepsii şi me-
(FAM. RUTACEAE) teorism.

Arbore originar din China şi India, Portocalele au şi efecte depurative.
adus în Europa în perioada cruciadelor şi Coaja, la rândul ei, este tonică, stomahi-
răspândit în special în zona mediteranea- că.
nă. La fel ca şi Lămâiul, este o specie
pretenţioasă faţă de temperatură, sol şi Extern. Efectul uşor astringent, cumu-
umiditate. Se dezvoltă bine chiar la tem- lat cu cel antiseptic, fac ca portocalele sâ
peraturi de +8-10°C, iar la înflorire are fie recomandate şi în stomatite şi gingi-
nevoie de +15, +18°C. îngheaţă la -7°C. vite, precum şi în unele dermatoze şi ec-
zeme.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Cosmetică. Se utilizează în întreţine-
Portocalele conţin până la 90% apă. rea tenului, prevenind formarea riduri-
Protidele sunt în cantitate mică, doar lor.
0,7%, iar hidraţii de carbon cca 9%. Să-
rurile de sodiu 2 mg%, cele de potasiu MOD DE ÎNTREBUINŢARE
130 mg%, de calciu 30 mg%, fosforul
15 mg%, iar fierul 0,4 mg%. Dintre vita- Consumate ca atare.
mine, cantitatea cea mai mare este repre- Suc ca atare, iar în uz extern, tampo-
zentată de vitamina C (35-50 mg%), în nări în stomatite, gingivite, dermatoze.
timp ce vitamina A este de numai 11 în scop laxativ, se fierbe coaja de la 2
mg%, vitamina Bl 0,06 mg%, vitamina portocale 30 de minute,' apoi se aruncâ
B2 0,03 mg%, iar niacinul 0,2 mg%. apa. Se fierbe din nou în apă îndulcită
Acizii organici sunt în proporţie de (cu 200 g la un litru). Se lasă să se usu-
1,5-2,5 g%. Energia pe care o dau 100 g ce pe o farfurioară şi se consumă a doua
portocale fără coajă este de 39 kcâl, din zi dimineaţa.
care se utilizează 89%. Necesarul zilnic Aplicaţii pe ten cu felii de portocale,
de vitamina C este asigurat prin 100 ml 15-20 minute.
suc proaspăt din pulpă de fruct.
MANDARINUL
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
CITRUS NOBILIS. ANDR.
Intern. Portocalele au multe recoman- (FAM. RUTACEAE)
dări comune cu lămâile. Având şi ele un
Originar, de asemenea, din China,
Mandarinul are fructe foarte asemână-
toare cu Portocalul, ca gust şi compozi-

74 Pledoarie pentru viaţă lungă

ţie chimică. Ca atare, şi recomandările vic al XV-lea, iniţiativa fiind urrriată în
terapeutice sunt similare, în plus — da- multe oraşe mari din Europa. Aceste cul-
torită conţinutului ridicat în brom — turi în sere reprezentau un lux, care a de-
manifestă şi proprietăţi sedative. căzut datorită extinderii culturilor în ţă-
rile calde care, prin preţul redus al fruc-
GRAPE-FRUITUL telor exportate, au eliminat culturile din
serele europene.
CITRUS PARADISII MACFAD.
(FAM. RUTACEAE) Din punct de vedere botanic, Anana-
sul reprezintă o curiozitate: fructele re-
Bogat vitaminizante, fructele sale au zultă în urma reunirii fructelor a nume-
recomandări comune cu ale lămâilor şi roase flori situate pe aceeaşi branchiolă.
portocalelor. Datorită gustului amărui,
grape-fruitul este un tonic amar, foarte Fructul de Ananas conţine 83-84%
util pentru copiii debili, cu lipsă de pof- apă, 0,5% protide, cca 14% hidraţi de
tă de mâncare. Conţine 0,5% protide, carbon, 0,67% acizi organici, bromelină,
4% acizi organici, 7% hidraţi de carbon, două cisteine similare ca acţiune brome-
130 mg% săruri de potasiu, 14 mg%, linei, acid cinamic, beta-cumaric, feru-
calciu, 10 mg% fosfor, 0,2 mg% fier, lic, polizaride, pectine, vitamina C, fibre
32-35 mg% vitamina C, 2 mg% vitami- vegetale. Nu conţine grăsimi. Valoarea
na A şi cantităţi mici de vitamina Bl şi în kilocalorii este de 62-100 g fruct.
B2 (0,02-0,05 mg%). După cum rezultă din compoziţia chimi-
că, fructele de Ananas sunt foarte boga-
Energia calorica dată de acest fruct te în apă, au un aport caloric redus şi
este redusă: 23 kcal, la 100 g pulpă. conţin foarte puţine substanţe minerale
şi vitamine.
ALTE FRUCTE
Şl SEMINŢE EXOTICE Totuşi, ananasul este singurul fruct
care conţine un ferment de natură proti-
ANANASUL dică, care are o remarcabilă proprietate
de a disocia moleculele protidice din ali-
ANANAS SATIVUS SCHULT, mente (bromelina, enzimă proteolitică,
ANANASSA SATIVA Lindl. comosaina şi ananaina).
(FAM. BROMELIACEAE)
Astfel, acest fruct poate stimula di-
Din această familie, numai Ananasul gestia protidelor şi, ca o consecinţă di-
se bucură de un renume alimentar deo- rectă a acestui proces biochimic, este
sebit. foarte util în dispepsii, pentru a combate
atonia gastrică, achilia şi anorexia. In-
Originar din America tropicală, în tr-o oarecare măsură, fructele de Ana-
prezent se cultivă în toate regiunile cal- nas înlocuiesc sucurile gastrice. Se va
de şi în unele sere din zonele temperate. consuma după mesele principale.

Fructele de Ananas n-au fost cunos- Acţiunea biologică a sucului de Ana-
cute în Europa decât după redescoperi- nas este datorată în principal conţinutu-
rea Americii de către portughezi, care au lui în bromelină şi în compuşi înrudiţi.
introdus în cultură planta în India în Un studiu recent a raportat că această
1594. în secolul al XVIII-lea, un olan- substantă (bromelina) are şi acţiune an-
dez a avut ideea să-1 cultive în sere şi a tiinflamatoare, fibrinolitică, precum şi
reuşit. Se spune că olandezul a cultivat proprietatea de-a înlătura leziunile cuta-
Ananasul în grădinile regale din Ver- nate. De asemenea, s-a demonstrat că in-
sailles în anul 1730, iar mai târziu, cul-
turile au fost reluate în timpul lui Ludo-

Principalele fructe din alimentaţie 75

hibă agregaţia piastrinică şi interferează imediat dupâ presare. Se poate adminis-
replicarea crescută a celulelor maligne. tra şi sugarilor.

Rezumativ, principalele efecte terape- BANANIERUL
utice ale fructelor de Ananas sunt:
MUSA PARADISIACA L;
• Acţiune antiedematoasă şi antiinfla- MUSA SAPIENTUM L;
matoare datorată bromolinei şi com- MUSA SINENSIS SAJOT;
plexului fitoterapeutic din pulpa fruc- MUSA FEHIBERTERO ETC.
tului în edemele datorate albuminu- (FAM. MUSACEAE)
riei, în edeme traumatice, edeme pul-
monare, contuzii, rupturi de ligamen- Este o plantă anuală cu creştere im-
te sau muşchi, în insuficienţă venoasă presionantă. Are înălţimea de peste 30
etc. m, iar frunzele ajung la lungimi care de-
păşesc 2,5 m. Este o specie zigomorfă,
• Acţiune favorabilă în celulite şi obe- florile masculine sunt de obicei situate
zitate. O reţinere excesivă a sărurilor în partea superioară a tulpinei, iar cele
în ţesuturile subcutanate contribuie la femele ceva mai jos. De fapt, acestea in-
depozitarea lipidelor în ţesuturile adi- teresează, deoarece conţin în medie 20
poase care contribuie la patogeneza de banane, a căror greutate poate ajunge
celulitelor. O cură cu Ananas, care până la 30 kg. în cazuri excepţionale, la
are şi acţiune diuretică, elimină atât varietăţile de cultură, se inregistrează
sărurile cât şi apa în exces din ţesutu- până la 250 fructe.
rile subcutanate.
Deosebit de alte specii este f^ptut că,
• Acţiune benefică în răni şi arsuri. S-a după rodire, planta nioare. Continuitatea
demonstrat clinic o îndepărtare a du- speciei este asigurată de numeroşii lăs-
rerilor şi o mai rapidă refacere a ţesu- tari bazali care se transplantează de către
turilor. cultivatori. Iar în anul următor vor da
noi plante viguroase, care vor rodi nu-
Considerăm necesar să subliniem fap- mai un an.
tul că numai sucul proaspăt de fructe de
Ananas (obţinut prin presare sau la mi- Nu vom intra în amănunte cu privire
xer) are aceste proprietăţi. Enzimele din la cultura Bananierului, dar considerăm
acest fruct sunt extrem de termolabile, relevant faptul că într-un sol fertil pro-
iar sucurile sau compoturile conservate ducţia de banane poate atinge 50-70
de Ananas, deşi au un gust plăcut, nu au tone la hectar. Este, deci, o cultură foar-
nici o valoare sub aspect dietoterapeutic. te rentabilă.

în prezent există produse standardiza- Este semnificativ faptul că, în ceea ce
te obţinute prin liofilizare, sub formă de priveşte conţinutul în glucide, fructele
capsule operculate de 262 mg (titrate, la Bananierului înregistrează creşteri
un conţinut de 1,53% asparagozid, prin semhificative în timpul coacerii. Astfel,
metoda cromatografiei de înaltă perfor- dacă în primele două zile de la recoltarea
manţă), corespunzând la 4 mg de sub- fructelor mature, acestea conţin numai
stanţe active. Unul dintre aceste produse 2,31% glucide, în ziua a 8-a au 16,05%,
foarte bune este preparat în Laboratoare- iar în ziua a 12-a au un conţinut de peste
le Aboca din Italia. Se administrează 4 18% glucide. Aceste date demonstrează
capsule pe zi. valoarea nutritivă a bananelor, amidonul
din ele transformându-se în glucoză, le-
Se recomandă consumarea feliilor de vuloză şi zaharoză.
ananas proaspete sau a sucului obţinut

76 Pledoarie pentru viaţă lungă

Un kg de banane conţine 350 g coajă, medicilor indieni cu privire la această
650 g pulpă proaspătă, care conţine, la specie: cenuşa din întreaga plantă este
rândul ei, 78 g apă, 250 g pulpă uscată, considerată ca antiacid, fiind recoman-
care la rândul ei conţine cca 22% apă. în dată în calmarea durerilor abdominale,
ceea ce priveşte conţinutul în elemente în primul rând pentru a potoli senzaţia
minerale, în primul rând se plasează po- de sete în holeră; este recomandată şi în
tasiul (0,850 g%), fosforul, sodiul, cal- combaterea crizelor de ulcer şi ca anti-
ciul, magneziul, iar ca microlemente, helmintic.
fierul şi cuprul.
Planta este recomandată în disfuncţti
Pentru a înţelege mai bine valoarea de natură nervoasă, cum ar fi isteria şi
nutritivă a bananelor şi aportul Ior în epilepsia, în diaree şi dizenterie, ca anti-
energie, mai prezentăm în continuare dot în intoxicaţiile cu opiu, iar ca purga-
unele date analitice: o banană conţine tiv, în combinaţie cu iaurtul, în părţi ega-
23% apă, 4,97% protide, lipide şi le, câte o uncie (23,3 g) din fiecare.
67,04% glucide. în ceea ce priveşte ca-
pacitatea în kilocalorii, 100 g de pulpă Extern, se aplică ca stiptic în diverse
uscată au valoarea de 354. Bananele răni. Extractul apos preparat din lăstari
proaspete au un conţinut scăzut în vita- se aplică sub formâ de cataplasme în ar-
minaC (1,218 mg%). suri şi ulceraţii.

în concluzie, bananele nu pot fi consi- Rădăcina plantei este considerată ca
derate un aliment complet, din cauza tonică, coleretică şi antiscorbutică, iar
conţinutului redus în substanţe azotate şi sucul rezultat din presarea rădăcinii se
în substanţe grase, dar au un procentaj recomandă în retenţiile urinare (anurie),
ridicat în amidon şi în zaharuri, ceea ce iar în combinaţie cu iaurtul şi cu zahărul
explică folosirea lor ca aditiv important în părţi egale, în tratamentul gonoreii
în alimentaţie. sau al altor boli venerice.

în ţările tropicale, bananele verzi, bo- Sucul obţinut prin presarea florilor se
gate în amidon, reprezintă alimentul dc recomandă în dismenoree şi menoragti.
bază în preparatele culinare în iocul car- în diabet se recomandă introducerea în
tofului care nu creşte în aceste regiuni. alimentaţie a florilor fierte.

Dacă facem o comparaţie între cartofi Fructele Bananierului sunt conside-
şi bananele alimentare, apelând la statis- rate ca antiscorbutice, afrodiziace, diu-
tică, vom obţine următoarele cifre: retice şi laxative.

— bananele conţin 75,3% apă; Dorim să facem o precizare pentru cei
— cartofii conţin 84,6% apă; interesaţi: bananele verzi, necoapte sunt
— bananele conţin 1,3% protide; hipoglicemiante, în timp ce bananele
— cartofii conţin 0,4% protide; coapte sunt hiperglicemiante. Deci, uti-
— bananele conţin 0,6% lipide; lizarea lor în alimentaţia zilnică trebuie
— cartofii conţin 0,5% lipide; făcută cu discernământ.
— bananele conţin 22% glucide;
— cartofii conţin numai 14,2% glucide. MANGO
Deci, valoarea nutritivă şi energetică
a bananelor este superioară celei a carto- MANGIFERA INDICA L
filor. (FAM. ANACARDIACEAE)
Din punct de vedere fitoterapeutic,
vom prezenta în primul rând concluziile în ţările de origine (ecuatoriale şi tro-
picale) se cultivă în prezent peste 300 de
varietăţi pentru fructele gustoase, mult
apreciate atât pe plan local, cât şi pentru

Principalele fructe din alimentaţie 77

export. Greutatea fructelor se situează roşie. Rezistă bine şi în timpul iernii, în
între 200-500 g, dar sunt varietăţi care special în sudul ţării: Băile Herculane,
ating până la 2 kg. Bucureşti şi în Dobrogea la Techirghiol.
Creşte spontan la Buziaş.
Cele mai apreciate fructe provin de la
speciile Mangifera elephantiana Lour şi în trecut se utiliza foarte mult ca plan-
Mangifera siamensis Lour. tă medicinală, folosindu-se scoarţa de pe
rădăcini sau de pe ramuri, în combaterea
în India, Malaezia, Indochina şi alte paraziţilor intestinali, acţionând în spe-
ţări şi zone, arborele de Mango este cial asupra teniei (Taenia serrata), asca-
considerat şi ca plantă medicinală. Frun- rizilor şi ankylostomelor.
zele fragede sunt recomandate în diaree
şi diabet. Infuzia de frunze şi scoarţa ra- în medicina tradiţională indiană, pe
murilor este astringentă, fiind folosită ca lângă folosirea pentru efectele tenifuge,
apâ de gură în stomatite şi paradontoză. se utilizează şi în prezent ca febrifug, în
Datorită conţinutului ridicat în taninuri, leucoree şi în hemoragii pasagere.
scoarţa are o acţiune benefică asupra
mucoaselor; se recomandâ în menoragii, Bobocii florali se utilizează în gono-
în tricomonază şi în secreţiile muco-pu- ree, tricomonază, în diarei cronice, în di-
rulente uterine şi intestinale, în dizente- zenterie (în special la copii), în bronşită
rie, ca hemostatic, în general, în afec- etc. Sub formă de pudră fină sau infuzie,
ţiuni cutanate, difterie etc. se recomandă în tratamentul paraziţilor
intestinali din genul Stringylus, Stron-
Fructele necoapte sunt bogate în acizi gyloides.
organici şi vitamina C şi sunt recoman-
date ca antiscorbutice (în unele ţări avi- Acţiunea antihelmintică se justifică
taminoza C mai reprezintă încă o pro- prin prezenţa în scoarţa rădăcinii a alca-
blemă), diuretice, laxative, în cura de loizilor 1 — peletierina, d — peletierina,
slăbire. Coaja coaptă a fructului imatur un derivat al tropioninei numit pseu-
se recomandă amestecată cu zahăr în do-peletierină. Mai conţine tanin elagic,
menoragii şi dizenterie. acid betulinic, fridelină, betasitesterol,
oxalat de calciu, minerale.
Seminţele decorticate conţin o mare
cantitate de acid galic, un astringent pre- Fructele sunt comestibile şi nu conţin
ţios în dizenteriile cronice, în diaree, he- alcaloizi, ci zaharuri, acid citric, acid
moroizi, tricomonază vaginală, menora- malic, vitamina C, tanin etc. Nu au pro-
gii, hemoragii de natură diferită etc. prietăţi tenifuge, deoarece nici fructul şi
nici coaja fructului nu conţin derivaţi ai
Din păcate, noi beneficiem foarte pu- peletierinei, care sunt contraindicaţi la
ţin de proprietăţile şi valoarea nutritivă a cei care suferă de nevroze, Ia femei gra-
fructelor de Mango, vide şi la copii.

RODIA Se consumă ca atare, sunt dulci-acri-
şoare, răcoritoare şi se utilizează în spe-
PUNICA GRANATUM L. cial la prepararea şerbetului şi a siropu-
(FAM. PUNICACEAE) rilor.

Arbust originar din Persia şi Mesopota- Tot din medicina tradiţională indiană
mia, introdus în Europa de cartaginezi, se este de reţinut indicaţia utilizării semin-
cultivă în toate regiunile mediteraneene. ţelor pisate şi amestecate cu lapte pentru
dizolvarea calculilor şi a nisipului, din
La noi se cultivă pe alocuri, în special rinichi (de altă natură decât cea oxalică),
ca arbust ornamental, datorită florilor
abundente, mari, frumoase, de culoare

78 Pledoarie pentru viaţă lungă

în special la femeile gravide care suferă smochinelor verzi este activ în combate-
de această afecţiune. rea negilor şi bătăturilor.

SMOCHINUL MOD DE ÎNTREBUINŢARE

FICUS CARICA L Consumate ca atare, fiind recomanda-
(FAM. MORACEAE) te în special sportivilor, copiilor şi celor
vârstnici.
Smochinul este bine cunoscut şi
apreciat încă din Antichitate. Egiptenii îl Decoct expectorant cu 2-3 fructe la
considerau medicament, Biblia îl evocă cană, 2 căni pe zi.
adesea şi este pomenit şi de Horaţiu.
Sirop, din 500 g la un litru de apă. Se
în sudul şi în vestul ţării s-au făcut în- fierbe pe baia de apă până se reduce la
cercări reuşite de introducere a Smochi- jumătate. Se strecoară şi se adaugă 250 g
nului în cultură. miere. Se ia câte o linguriţă de 2-3 ori
pejzi.
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
în vechime, latexul fructelor imature
Fructele proaspete coapte conţin până de Smochin servea la prepararea brân-
la 84% apă, iar cele uscate aproape de- zeturilor şi la frăgezirea cărnii.
loc. Conţinutul în protide este de 3,5%,
foarte ridicat în hidraţi de carbon — za- Aplicaţii cu rol maturativ al furuncu-
hăr invertit (61%), la fel ca şi în potasiu lelor, de favorizare a colectării puroiului
(840 mg%). Sodiul se află în fruct în („coacere") — smochine calde sau cata-
proportie de 40 mg%, calciul 190 mg%, plasme din fructe fierte în apă sau lapte.
foşforul 105 mg%, iar fierul 3,3 mg%.
Vitamina A este 10 u.g (micrograme)%, Aplicaţii repetate (de 3 ori pe zi, timp
Bl 0,10 mg%, B2 0,10 mg%, niacină de 5-6 zile) pe negi şi bătături cu suc ob-
1,1 mg%. Conţine mici cantităţi de vita- ţmut din fructele tinere.
mina C, magneziu şi brom. Sub aspect
energetic, smochinele uscate conţin 260 Observaţii. Frunzele de smochin au şi
kcal, din care se resorb peste 90%. ele unele întrebuinţări terapeutice ca ex-
pectorant, în tulburări circulatorii şi sunt
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE emenagoge (reglarea ciclurilor) sub for-
mă de infuzie 20-30 g la litru. Ramurile
Intern. Proprietăţile pectorale sunt do- tinere, sub formă de decoct (cca 2 lin-
minante, fructul fiind un emolient şi ex- guri de rămurele tăiate mărunt la 250 ml
pectorant recomandat în bronşite, larin- apă), constituie un bun laxativ şi diure-
gite, traheite, pneumonii. Fiind emolien- tic, care se poate da şi la copii.
te, smochinele au o acţiune utilă şi în
alte tipuri de cataruri, de pildă în cel in- CURMALUL
testinal şi urinar. Au, de asemenea, pro-
prietăţi laxative şi diuretice. PHOENIX DACTYUFERA L
(FAM. PALMAE)
Extern. Tot prin proprietăţile emolien-
te se explică şi recomandarea lor în sto- Palmier exotic cu port arborescent,
matite, gingivite, inflamaţii ale gâtului. răspândit în zona tropicală, subtropicală
De asemenea, sunt utile în abcese denta- sau chiar mediteraneană (Algeria, Tuni-
re, furuncule. sia).

Pentru zonele de la noi unde cresc Curmalele — fructele Palmierului —
exemplare de Smochin, sucul lăptos al au fost numite „hrana pământului". în
Valea lordanului erau atât de răspândite,
încât Ierihonul era cunoscut drept „ceta-
tea palmierilor" (Deuteronom 34:3).

Principalele fructe din alimentaţie 79

Simbol al speranţei şi al supravieţuirii Dau rezultate bune în astenie fizică şi in-
(vezi chiar denumirea sa latinească — telectuală şi în anemie.
Phoenix dactylifera), Palmierul roditor
de curmale este menţionat şi într-unul MOD DE iNTREBUINŢARE
din psalmii lui David (Vechiul Testa-
ment): „Drepţii vor odrăsli ca Finicul Consumate ca atare.
(palmierul, n.n.) (...). Sădiţi în casa Infuzie din 50 g la un litru de apă,
Domnului, ei vor da mlădiţe (...). Chiar bându-se 2-3 căni pe zi.
şi la bătrâneţe, ei vor avea rod." (Psal- Observaţii. Sâmburii de Curmal se
mul 92: 13-15). pun la germinat în ghivece şi se udă din
când în când. Germinează după 3-^1 luni
Legenda spune că Sfântul Cristofor a şi se obţin palmieri ornamentali pentru
folosit un toiag din lemn de Palmier interior.
când 1-a condus pe pruncul Iisus peste
râul năvalnic. Iisus i-a spus să-şi înfigă MĂSLINUL
toiagul în pământ, iar din acesta a cres-
cut un Palmier, miracol care a dus la OLBA EUROPAEA L
convertirea lui Cristofor. (FAM. OLEACEAE)

La intrarea în Ierusalim, Iisus a fost Cu silueta sa de o nobleţe aparte şi cu
întâmpinat de popor cu frunze de Pal- un aspect deosebit de decorativ, Măsli-
mier, ca semn al iubirii şi al renaşterii nul este un simbol al pâcii şi al înţelep-
spirituale. ciunii, bucurându-se de un adevărat cult
din partea locuitorilor anticei Eliade. El
Se mai povesteşte că îngerii le aduceau poate fi considerat totodată un simbol al
ramuri de palmieri martirilor creştini, altruismului şi al grijii faţă de generaţii-
pentru a le conduce sufletele spre cer. le următoare, căci, datorită longevităţii
sale, ca şi faptului că fmctifică tardiv,
Chiar şi azi, frunzele de Palmier sunt cel ce 1-a plantat se bucură mai puţin de
folosite la marile praznice, atât la evrei, roadele lui decât urmaşii. Importanţă te-
la sărbătoarea Tabemacolelor, cât şi la rapeutică are îndeosebi uleiul de măsli-
creştini, în Duminica Floriilor şi la Paşti. ne. Măslinul este cultivat în regiunea
mediteraneană, în Asia de Vest, în Ame-
La noi se cultivă în sere sau ca plantă rica Centrală şi de Sud, în Africa de Sud
ornamentală de apartament. Se cunosc şi în Australia.
mai mult de 200 de varietăţi.
PRINCIPALII CONSTITUENŢi
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
Măslinele proaspete conţin până la
Apă 24-33%, protide 2%, hidraţi de 75% apă, iar cele uscate aproape deloc.
carbon cca 50%, săruri minerale, deri- Protidele sunt în proporţie de 0,17-1%
vaţi cumarinici, vitamine: A, D, Bl, B2. în măslinele crude, iar în cele uscate
Conţinutul în fier este de 4-5 mg%, iar până la 3%. în măslinele verzi, cantita-
în magneziu de 63 mg%. Valoarea nutri- tea de grăsimi (ulei) este de 15%, iar în
tivă este exprimată în 350 kcal la 100 g cele mature, uscate este de 58%. Conţin
fructe uscate. între 1-3,6% celuloză, în funcţie de sta-
diul de maturitate. Sunt bogate în săruri
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE minerale, potasiu (până la 1 g%), calciu,
fier, cupru, magneziu, sulf, fosfor, man-
Curmalele au proprietăţi pectorale şi gan etc. Sunt prezente vitaminele: A,
emoliente apreciabile, favorizând ex- B1,B2, CşiE(8mg%).
pectoraţia, tonic-nervine şi musculare.

Sunt recomandate în perioada de creş-
tere, în sarcină şi după bolile infecţioase.

8 0 Pledoarie pentru viaţă lungă

Valoarea calorică este, pentru 100 g (coajă de Stejar, Salcie, Nuc etc), cu
măsline, de 224 kcal, iar pentru ulei 900 ulei de măsline de 2-3 ori pe zi.
kcal.
In furuncoloze se fac cataplasme cti
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE măsline coapte, pisate, aplicate Iocal,
pentru a accelera maturaţia.
Intern. Uleiul de măsline, obţinut prin
presare la rece, este în primul rând nutri- ARAHIDELE
tiv, dar este util ca adjuvant în afecţiuni
hepatice, cu deosebire în dischineziile ARACHIS HYPOGAEA L.
biliare, deoarece are un efect colagog. (FAM. LEGUMINOSAE)

Este, de asemenea, util în insuficienţă Specie erbacee originară din America
hepatică, în colici hepatice, precum şi de Sud, cu o maturare foarte aparte a
pentru eliminarea calculilor biliari. fructului, care îşi pleacă pedunculul, ast-
fel încât ultima fază a coacerii se produ-
Având proprietăţi emoliente şi for- ce în sol, de unde şi denumirea de „alu-
mând o peliculă protectoare Ia suprafaţa ne de pământ". în prezent se cultivă în
tubului digestiv, este utilizat în stări iri- Asia, India, China, Africa, America de
tative sau cataruri stomacale şi intestina- Nord şi de Sud, în Europa (Italia, Spa-
le. Pentru că această peliculă împiedică nia, Grecia etc). Fructele fiind extrem
absorbţia la nivelul intestinului, se reco- de nutritive, se fac încercări de introdu-
mandă şi ca antidot contra unor otrăvuri. cere în cultură şi la noi în ţară. Proprie-
tâţile medicinale sunt moderate.
în doze moderate, se manifestă ca un
foarte bun laxativ, tară a produce colici. PRINCIPALII CONSTITUENŢI
I se mai citează şi efecte antihelmintice.
Conţin apă 3,5-6,5%, protide
Extern. în amestec cu albuş de ou, 24-30% şi grăsimi 45-52%. Hidraţii de
este un remediu contra arsurilor. carbon sunt în proporţie de 18%. Aceste
componente principale le conferă im-
Uleiul de măsline calmează imediat portante proprietâţi energetice: 650 kcal
durerile şi ajută Ia cicatrizare. Dă bune la 100 g arahide. Ele mai conţin: sodiu 6
rezultate în masaje ale gingiilor în paro- mg%, potasiu 780 mg%, calciu 65%,
dontoză. fosfor 410 mg%, fier 2,3 mg%. Uleiul
de arahide conţine peste 15% acizi graşi
MOD DE ÎNTREBUINŢARE nesaturaţi. Alunele de pământ conţin şi
vitaminele Bl (0,25 mg%), B2 (0,14
Administrare ca atare, câte o lingură mg%) şi niacină (14,3 mg%).
de supă dimineaţa devreme, eventual în
amestec cu suc de legume sau fructe şi, RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
dacă este posibil, să se stea în repaus,
culcat pe partea dreaptă, 15-20 minute, Foarte nutritive, alunele de pământ
în afecţiuni hepatice, sau doze de 20-40 constituie un remediu util în astenii şi
g pentru efectul laxativ şi în aceleaşi surmenaj.
doze ca antihelmintic.
Prin conţinutul extrem de ridicat al
Pentru tratarea arsurilor, uleiul de uleiului în acizi graşi nesaturaţi, ele sunt
măsline se amestecă cu albuş de ou şi se importante în scăderea colesterolului şi,
unge locul afectat. prin aceasta, şi în ateroscleroză.

Pentru tratarea parodontozei se ma- Datorită conţinutului în tanin, sunt an-
sează gingiile după badijonări cu tinctu- tidiareice.
ră de Propolis sau decocturi de plante
care au un conţinut bogat în taninuri

Principalele fructe din alimentaţie 81

MOD DE INTREBUINŢARE Seminţele sunt emoliente, laxative şi
diuretice. Se folosesc în constipaţii cro-
Consumate ca atare, după o uşoară nice şi în hemoroizi.
prăjire. După o prâjire prea avansată,
uleiul se transformă în acroleină — sub- Uleiul din seminţe are proprietăţi de-
stanţă foarte nocivă în special pentru fi- mulgente şi emenagoge şi este folosit în
cat (hepatotoxică, carcinogenă). Prefera- special în dizenterie şi în afecţiuni ale
bil este să se consume neprăjite. căilor urinare. Se foloseşte în doze mici,
2-3 g, în doze mai mari fiind avortiv.
SUSANUL
Uleiul se mai foloseşte sub formă de
SESANUM INDICUM L. fricţiuni în migrene şi ameţeli (vertij), în
(FAM. PEDALIACEAE) special combinat cu uleiuri esenţiale (de
conifere, Eucalypt, Levănţică, Mentă).
Este o plantă anualâ erbacee, mult
cultivată în regiunile tropicale şi medite- *
raneene. Este menţionată în scrierile lui
Herodot, Teofrast şi Pliniu cel Bătrân. Datorită faptului că în prezent se cul-
începând din anul 1956 s-au făcut încer- tivă aproape pe toate meridianele plane-
cări şi la noi de introducere în culturi, tei, încheiem acest capitol cu:
dar în prezent seminţele de Susan pro-
vin în mare parte din import. VIŢA DE VIE

PRINCIPALII CONSTITUENŢI VITIS VINIFERA L
(FAM. VITACEAE)
Seminţele conţin substanţe grase
(48-65%), substanţe proteice (24%,), Plantă cu mare răspândire. şi impor-
substanţe extractive neazotate (14- tanţă nutriţională. Se clasifică aparte da-
18%), vitaminele B, D, E, F. Uleiul este torită biologiei ei specifice.
format din glicerid-esteri ai acizilor
oleic, linoleic, palmitic, stearic, arahi- Viţa de vie, simbol al bucuriei, pre-
nic, linoceric, fitosterine, alcooli supe- zentă în atâtea practici cultice înfăşu-
riori, compuşi nesaponificabili, sezamol rând toiagul lui Bachus, a fost cunoscu-
şi sezamolin. (C. Pârvu, 1997). tă din vechime şi pe meleagurile noastre,
unde a găsit cele mai bune condiţii. Se
MOD DE ÎNTREBUINŢARE spune, nu ştim cu cât temei istoric, că în
vremea strămoşilor noştri geto-daci, s-a
Se foloseşte la garnisirea produselor luat măsura stârpirii viţei de vie, produ-
de patiserie şi simigerie. Intră în proce- sele ei abundente influenţând îh rău vite-
sul de fabricare a indigoului şi penicili- jia luptătorilor.
nei. Din uleiul de Susan se fabrică cele
mai fine săpunuri. Din plantă se extrag „Eu sunt vinul cel adevărat", a spus
substanţe odorante parfumate, iar din fu- Iisus, a cărui primă minune a fost pre-
ningine tuşuri fine. schimbarea apei în vin. La Cina cea de
Taină, El a fost cel care a spus că vinul
în ţările de origine, această specie are va simboliza Sângele Său, instituind ast-
numeroase utilizări medicinale. Deoare- fel sacramentul vinului.
ce frunzele, datorită substanţelor muci-
Iaginoase pe care le conţin, sunt emo- în parabola Bunului Samaritean, vinul
liente, se folosesc în afecţiunile respira- este menţionat direct ca fiind aliment tă-
torii, în colera infantilă, în diaree şi di- măduitor: „i-a legat rănile, turnând pe
zenterie, în amenoree şi dismenoree, în ele untdelemn şi vin". (Luca, 10:34)
cataruri, cistite etc.
Licoarea strugurilor este deseori po-
menită în textele Scripturii: „Fost-am lo-
vit, dar nu m-a durut, bătut am fost, dar

82 Pledoarie pentru viaţă lungă

n-am simţit nimic. Când mâ voi scula tite, deoarece au totodată şi proprietăţi
din somn, voi cere iarăşi vin." (Pildele coleretic-colagoge.
lui Solomn, 23:35). însuşi Apostolul Pa-
vel îl sfătuieşte pe Timotei în Epistola Proprietăţile diuretice şi depurative
întâi: „Nu bea numai apă, ci foloseşte-te marcante fac din struguri un adjuvant de
de puţin vin: pentru stomacul tău şi pen- preţ în afecţiunile renale (inclusiv litia-
trudesele tale siăbiciuni." (Epistola I a ze), în bolile de piele, artritism, reuma-
Sfântului Apostol Pavel către Timotei, tism şi gută.
5:23). Erau astfel recunoscute proprietă-
ţile sale stimulative, în doze mici: „Vi- Asupra aparatului cardiovascular au o
nul care înveseleşte inima omului şi un- acţiune hipotensoare şi de scădere a co-
tul de lemn care face să strălucească faţa lesterolului în colesterolemie şi ateros-
lui." (Psalmul 104:15). Sau, dimpotrivă, cleroză.
sedative, dacă este folosit în cantităţi
mari: „Daţi băutură îmbătătoare celui Pentru influenţa favorabilă asupra
gata să piarâ şi celui cu sufletul amărât, metabolismului, se recomandă în obezi-
ca să bea şi să uite sărăcia lui şi să nu-şi tate şi avitaminoze.
mai aducă aminte de chinul lui." (Pilde-
le lui Solomon, 31:6-7). Mai sunt şi variaţii în funcţie de sol şi
varietăţi. Astfel, strugurii mai acizi de pe
Se poate afirma că, şi din punct de ve- soluri reci, argiloase, mai improprii pen-
dere fitoterapeutic, Viţa de vie are o im- tru viţa de vie, sunt laxativi sau chiar
portanţă deosebită. purgativi, pe când la cei crescuţi pe so-
luri calcaroase predomină proprietăţile
PRINCIPALII CONSTITUENŢI diuretice şi depurative. După varietate,
cei albi sunt stimulenţi, cei negri sunt as-
Conţinutul în apă al pulpei de strugu- tringenţi datorită taninului şi în mod de-
re este de 72-73%, zaharuri fermentes- osebit tonici. Sucul de aguridă are pro-
cibile 22%, acid tartric liber 0,29%, alţi prietăţi diuretice marcante, combate
acizi organici 0,30-0,35%, protide obezitatea, iar diluat cu apă dă o băutură
0,7%, hidraţi de carbon 16%, sodiu 2 revigoratoare.
mg%, potasiu 255 mg%, calciu 20 mg%,
fosfor 25 mg%, fier 0,5 mg%, vitamina Strugurii stafidiţi au proprietăţi pecto-
A 5 mg%, vitamina Bl 0,05 mg%, vita- rale, calmând tusea.
mina B2 0,03 mg%, niacină 0,2 mg%,
vitamina C 3 mg%, taninuri (în pieliţă) Extern. Turtele rezultate de la pasarea
1,2%. struguribr se pot utiliza pentru atenua-
rea durerilor de gută, reumatism, sciati-
Valoarea energetică a 100 g struguri că.
este de 70 kcal, din care se resorb în or-
ganism 90%. Cosmetică. Mustul reprezintă un re-
mediu util pentru întreţinerea tenului.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Cu totul aparte este indicaţia privind
Intern. Strugurii au un rol deosebit „camuflarea" încărunţirii părului.
asupra aparatului digestiv, atribuin-
du-li-se proprietăţi tonic-aperitive, sto- MOD DE ÎNTREBUINŢARE
mahice, fiind utili în dispepsii, atonii
gastrointestinale. Efectul lor este de ase- Consumaţi ca atare (în obezitate 2 zile
menea binefăcător şi în hepatite sau pe săptămână doar 1,2 kg struguri zil-
chiar în ascitele consecutive unor hepa- nic).

Cura de must (importantă pentru efec-
tul diuretic, depurativ şi antisclerotic):
se începe cu 0,5 1 zilnic, în 3 reprize, cu
o oră înainte de mese, apoi se creşte pro-
gresiv până se ajunge, după cca 2 săptă-

Principalele fructe din alimentaţie 83

mâni, la 2 litri zilnic, cantitate care se mucoasei nazale, alterări ale p^reţilor
menţine astfel 2-3 zile fără a se mai con- venoşi (varice, hemoroizi). în cură de
suma altceva. După acest nivel maxim lungă durată, frunzele de Viţă de vie se
se revine apoi la cantitatea iniţială de citează a fi utile în celulită, obezitate.
care se profită cât mai ţin strugurii. Cele cu nuanţe roşietice se recomandă în
combaterea hemoragiilor uterine şi ca
Cataplasme cu turte rămase de la pre- fortifiant. Se folosesc sub formă de de-
sarea strugurilor. coct, din 2 linguri la o cană de apă, bân-
du-se 3 cani pe zi: prima dimineaţa de-
Loţionâri cu o cârpă curată îmbibată vreme, celelalte 2 înainte de mese. La
în suc, se lasă 10 minute pe ten, apoi se rândul sâu, seva abundentă de primăva-
şterge cu apă călduţă cu un praf de bicar- ra, numită atât de romantic „plânsul Vi-
bonat de sodiu. ţei de vie", este un produs util în spălă-
ruri oculare, în conjunctivite şi alte stări
Pentru „mascarea" încărunţirii, se iritative oculare,fiindconsiderată toto-
fierb 4 g sulfat de fier în 250 ml vin dată tonică, cicatrizantă şi antihemoragi-
roşu. Se piaptănâ părul cu pieptănul că. Litiaza renală şi litiaza biliară sunt
umectat în această soluţie câteva minute influenţate, de asemenea, favorabil. în
pe zi, timp de 15-20 de zile, apoi se con- uz extern, este antiseptică şi cicatrizantă
tinuă de 2 ori pe săptămână. a rănilor.

Observaţii. Fnmzele sunt foarte as-
tringente şi prin aceasta utile în diarei
cronice, hemoragii, sângerări la nivelul

CAPITOLUL V

PRINCIPALELE LEGUME, SEMINTE
Şl CEREALE DIN ALIMENTAŢIE

GRUPA LEGUMELOR HREANUL
DE LA CARE SE CONSUMĂ
RĂDĂCINILE TUBERIZATE AP.MORACIA LAPATHIFOLIA GILIB.
Sin. Armoracia rusticana (LAM) G.M. Sch.
Reprezintă o grupare eterogenă din (FAM. BRASSICACEAE CRUCIFERAE)
punct de vedere botanic, majoritatea
plantelor fâcând parte din familia Um- Nu degeaba Hreanul ocupă un Ioc
belliferae (Morcovul, Pătrunjelul, important în galeria plantelor medicina-
Păstârnacul, Ţclina)*, celelaltc repre- le anaiizate în opera sa de flamandul
zentând familia Cruciferae (Ridichea şi Oodoens, unul din marii medici şi natu-
Hreanul) şi Chenopodiaceae (Sfecla ralişti ai Renaşterii.
roşie). Toate aceste plante au comun
faptul că sunt bienale (exceptând ridi- De altfel, până de curând, era conside-
chile de vară care sunt anuale), formând rat numai ca plantă medicinală, calitate
în primul an o rădăcină pivotantă, iar în în care este menţionat încă de Pliniu cel
anul al doilea o rădăcină tuberizată, prin Bătrân, fiind inserat în unele farmaco-
dezvoltarea intensă a unui parenchim de pei. Ierburile amare de la Cina cea de
depozit. Substanţele de rezervă care se Taină sunt simbolizate, uneori, de Paşti,
depun la acel nivel conferă rădăcinilor de un singur aliment: hreanul.
tuberizate importante proprietăţi nutriti-
ve. în acelaşi timp, datorită conţinutului Se utilizează rădăcinile, care au pro-
în substanţe active, enzime, vitamine, prietăţi stimulente. între excitant, stimu-
săruri minerale şi microelemente, pre- lent şi iritant este însă numai un pas, mai
cum şi în uleiuri volatile, legumele din mare sau mai raic, în funcţie de concen-
această grupă au şi o valoare terapeuti- traţie şi subiect. Depăşind dozele mode-
că remarcabilă. în special Morcovul, rate sau medii, se ajunge la efecte nedo-
Pătrunjelul, Ţelina, Hreanul şi Ridi- rite, iritaţii ale parenchimului rinichilor,
chile de iarnă pot fi considerate, în sen- ale mucoasei gastro-intestinale şi ale sis-
sul larg al cuvântului, drept plante me- temului nervos. Hreanul este contrain-
dicinale. dicat pentru cei suferinzi de hemoroizi,
hemoptizie, dereglări de ritm cardiac,
stări congestive. în măsură mai redusă
se utilizează şi frunzele, un bun conser-
vant natural pentru murături.

* De la Pătrunjel şi Ţelină se consumă curent şi fmnzele, ele urmând a fi tratate şi în subcapitolul în
care se descriu legumele dc la care se folosesc frunzeie.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 85

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Ca antiparazitar, Hreanul are o acţiu-
ne tenifugă remarcabilă.
Rădăcina de Hrean conţine cca 2%
protide, 8% hidraţi de carbon, săruri mi- Extern. Utilizarea în uz extern se ba-
nerale de sodiu 5 mg%, potasiu 295 zează în principal pe proprietăţile revul-
mg%, calciu 55 mg%, fosfor 35 mg%, sive ale Hreanului proaspăt ras. Produ-
fier 0,7 mg%, vitamina A 2 \ag%, Bl când o congestie la locul aplicării, acti-
0,05 mg%, niacină 0,3 mg% şi 100 mg% vând circulaţia sângelui, aplicaţiile cu
vitamina C. Pe lângă aceste substanţe Hrean fac să dispară sau să diminueze
comune multor fructe şi legume, Hrea- durerile. Se recomandă în diverse ne-
nul mai conţine glicozizi sulfuraţi, miro- vralgii de natură reumatică, în inflamaţii
zina — o enzimă care se eliberează prin articulare, chiar şi pentru combaterea
raderea rădăcinii, formând mirozinat de migrenelor, a nevralgiilor intercostale şi
potasiu. Mai conţine cantităţi mici de dentare.
ulei volatil şi acizii clorhidric, sulfuric,
carbonic, silicic, precum şi substanţe an- Congestia locală puternică încircula-
tibiotice. ţia periferică duce, prin compensare, la
descongestionarea unor organe interne,
Valoarea energetică este exprimată în în special a plămânilor, Hreanui fiind
40 kcal la 100 g hrean proaspăt. utilizat prin această proprietate în bron-
şitele acute, pneumonii, gripe. Prin efec-
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE tul revulsiv, prin afluxul de sânge la ni-
velul gingiilor, poate fi un adjuvant pre-
Intern. Dacâ importanţa sa ca anti- ţios în paradontoză.
scorbutic este astăzi cu totul secundară
— scorbutul aparţinând trecutului, în Datorită efectului antiseptic, se reco-
schimb înţelegem principalele sale pro- mandă în igiena bucală, sub formă de
prietâţi terapeutice tot prin prisma efec- apă de gură.
telor sale excitante asupra mucoaselor.
Astfel, intensificând secreţiile salivare şi Se mai citează şi recomandarea în
gastrice, este util ca tonic aperitiv şi sti- combaterea degerăturilor.
mulent gastric în anemii, lipsâ de poftă
de mâncare, gastrite hipoacide, acţio- Cosmetică. Hreanul reprezintă un re-
nând favorabil şi ca antidiareic. mediu şi contra pistruilor.

Datorită excitaţiei generalizate şi asu- MOD DE ÎNTREBUINŢARE
pra parenchimului renaj, se explică şi
efectul diuretic marcant, util în hidropi- Consumat ca atare, în scopuri condi-
zie, gută, reumatism (completat şi cu te- mentare; pentru combaterea teniei se re-
rapie de uz extern), considerându-se comandă să fie consumat timp mai înde-
chiar a avea şi efect antilitiazic. Nu se lungat, alături de ceapă şi fructe crude.
recomandă în afecţiuni renale acute.
Infuzie din 15-20 g la litrul de apă,
în terapia aparatului respirator, Hrea- care se lasă apoi la macerat 12 ore; se
nul este utilizat în catar cronic respira- iau 2 căni pe zi, între mese.
tor, astm, bronşită.
Viri tonic şi antianemic, prin macera-
Foarte interesantă este recomandarea re timp de 24 ore a 30 g de Hrean ras la
sa, inspirată din medicina tradiţională. un litru de vin. Se strecoară şi se ia câte
ca adjuvant în afecţiuni cardiace: cardio- un păhărel de 50 g înainte de mese.
patie ischemică dureroasă, angină pecto-
rală şi hipertensiune arterială. Sirop — pentru copiii anemici, limfa-
tici, fără apetit. Pentru aceasta se taie ră-
dăcina în rondele fine, se adaugă zahăr,
iar din sucul care se formează se reco-
mandă acestora câte o lingură pe zi.

86 Pledoarie pentru viaţă lungă

Macerat în lapte timp de o oră, din 2 sul pentru Morcov datorită cercetărilor
linguri de Hrean ras la 1/2 litru lapte privind utilizarea sucurilor de legume şi
fierbinte; se bea dimineaţa, ca adjuvant fructe, cel de Morcov fiind de bază în
antireumatic. acest sens, fie consumat singur, fie în
amestec cu alte sucuri din plante. Unele
Cură de Hrean cu miere în cardiopa- studii merg până la recomandarea sucu-
tii ischemice dureroase, angină pectora- lui de Morcov ca preventiv în boala can-
lă, hipertensiune. Se face o pastă omo- ceroasă. Se recomandă ca morcovii să
genă dintr-o lingură de Hrean ras cu o nu se cureţe, ci numai să se spele foarte
lingură de miere; se ia treptat, cu lingu- bine.
riţa, dimineaţa cu o oră înainte de micul
dejun. Cura durează 30 de zile, repetân- PRINCIPALII CONSTITUENŢI
du-se cu pauze de câte 2 luni, de 4 ori pe
an timp de 3 ani. Morcovii conţin cca 80% apă. Conţi-
nutul în protide este de numai 1%, iar în
Cataplasme cu Hrean ras aplicate pe hidraţi de carbon de 6%. Conţin 35 mg%
torace în cazuri de bronşite, gripă, con- sodiu, 235 mg% potasiu, 30 mg% cal-
gestie pulmonară. ciu, 25 mg% fosfor, 1120 mg% vitamina
A, 0,05 mg% vitamina Bl, 0,05 mg%
Bâi locale sau generale cu făină de vitamina B2, 1 mg% niacin, cca 7 mg%
Hrean, utile în reumatism şi inflamaţii vitamina C şi mici cantităţi de vitamina
articulare, asemănătoare celor cu fâină K, de magneziu, sulf, cupru şi brom,
de Muştar, ţinându-se fâina într-un să- precum şi un ulei volatil, asparagină şi
culeţ de tifon peste care se toarnă apă daucarină.
caldă de 25-30°, socotindu-se circa o
linguriţă cu vârf la un litru de apă. Săcu- Valoarea energetică este de 30 kcal la
leţul se agită în apă, iar baia durează 100 g, din care cantitatea de energie re-
20-30 minute. sorbită este de 93%.

Tinctură de Hrean din 20 g hrean ras, RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
macerat timp de 2 săptămâni în 100 ml
alcool, utilizată în fricţiuni antireumatis- Ihtern. Morcovul este considerat un
male. remediu de bază în numeroase afecţiuni
ale aparatului digestiv. EI acţionează în
Mestecarea unei bucăţi de rădăcinâ, în stările inflamatorii (cataruri) gastrointes-
fiecare zi, în paradontoză.. tinale. Totodată, el reglează tranzitul in-
testinal, atât în constipaţie cât şi în dia-
Tinctură din frunze (20 g la 100 ml al- ree, fiind unanim apreciat în tratamentul
cool timp de 10 zile), diluată cu apă, este dispepsiilor acute şi al diareilor sugarilor.
o apă de gură antisepticâ.
O acţiune favorabilă este cea din gas-
MORCOVUL tritele hiperacide, ulcerele gastroduode-
nale, chiar cu hemoragii.
DAUCUS CAROTA L
(FAM. UMBELLIFERAE) Acţiunea sa bactericidă se manifestă
în colibaciloză.
Provine din selecţia şi ameliorarea
Morcovului sălbatic din bazinul medi- Indicaţiile anti-parazitare se referă la
teranean. Menţionat de Pliniu cel Bă- combaterea teniei.
trân, Morcovul a fost folosit irtiţial ca
plantă medicinală şi apoi alimentară. Şi Se recomandă, de asemenea, în trata-
în medicina tradiţională românească, mentul tuturor afecţiunilor hepatice, fi-
Morcovul este un remediu bine cunos- ind un vechi remediu al medicinei tradi-
cut. în ultima perioadă a crescut intere- ţionale în icter. Este, de fapt, un stimu-

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 87

lent al regenerării parenchimului hepatic ulceraţii, eczeme, pecingine, degerături.
şi, de asemenea, un coleretic şi colagog Se studiază şi efectul adjuvant în abcese,
activ. cancere de sân şi epitelioame.

A doua grupă de recomandări se ba- Cosmetică. Morcovul se utilizează
zează pe acţiunea diuretică. într-adevăr, pentru a da prospeţime pielii şi a comba-
această proprietate este remarcabilă, te petele, îndeosebi cele care apar odată
Morcovul determinând chiar dublarea cu vârsta.
volumului de urină şi, ceea ce este mai
important, şi eliminarea masivă de acid MOD DE ÎNTREBUINŢARE
uric, fiind astfel recomandat în litiaza
urică, ca şi în alte forme de diateze urice Consumat ca atare.
(reumatism, gută, artritism). Suc obţinut la mixer, câte 100 ml di-
mineaţa devreme, ca diuretic, depurativ,
Prin conţinutul său de vitamine, în antianemic în cataruri gastrointestinale.
special A, Bl, B2, C şi K, Morcovul este Supă din 500 g morcovi raşi sau tăiaţi
un excelent vitaminizant, având ca efect mărunt, fierţi 1/2 oră, preferabil 1/4 oră,
accelerarea creşterii Ia copii, mărirea re- la presiune; se pasează şi se completea-
zistenţei la infecţii, pâstrarea rezistenţei ză până la 1 litru cu apă fiartă. Se dă cu
cpiteliilor, mărirea acuităţii vizuale. biberonul pentru diareile nou-născuţilor,
înlocuit treptat cu lapte.
Ajutând la regenerarea globulelor ro-
şii, este şi un remediu pentru anemii (la Cataplasme cu morcovi raşi.
copii, convalescenţi). De asemenea, uti- Mască cosmetică cu morcovi raşi
lizat de mamele care alăptează, are efect simplu ori cu adaos de smântână sau lo-
galactogog (mărirea cantităţii de lapte). ţionări zilnice ale tenului cu suc.
Observafii. Frunzele au proprietăţi as-
Asupra aparatului respirator, Morco- tringente, decoctul proaspăt din ele pu-
vul acţionează favorabil în bronşite cro- tând fi folosit în gargarisme pentru afte,
nice şi astm. stomatite, precum şi ca băi locale sau
comprese în degerături. Fructele au pro-
De dată mai recentă sunt cercetările prietăţi carminative, tonic-aperitive, ga-
privind efectul vasodilatator, îndeosebi lactogoge şi vermifuge contra limbricilor
la nivel coronarian. S-a depistat de ase- şi oxiurilor, proprietăţi comune cu a|e ce-
menea şi o acţiune asemănătoare insuli- lorlalte fructe de umbelifere, datorită
nei, de unde şi recomandarea Morcovu- conţinutului bogat în ulei volatil. Ele se
lui ca hipoglicemiant în diabet. folosesc şi sub formă de infuzie prepara-
tă dintr-o linguriţă la cană, 2 căni pe zi.
îndeosebi sub formă de suc, Morco-
vul are o acţiune depurativă, prin elimi- NAPII
narea masivă de toxine, fiind recoman-
dat în dermatoze. BRASSICA NAPUS L
(FAM. BRASSICACEAE CRUCIFERAE)
în gerontologie, consumul de morcovi
are ca efect prevenirea îmbătrânirii şi Plantă originară din bazinul meditera-
formării ridurilor. nean, este astăzi folosită din ce în ce mai
rar, fiind înlocuită cu alte legume mai
în prezent intră în compoziţia unor su- productive şi cu gust mai plăcut. De la
plimente nutriţionale ca Herbaforte, Napi se utilizează în special rădăcinile
Herbatonic, capsule granulate etc. (Fa- îngroşate, uneori şi frunzele.
res Orăştie).

Extern. Prin proprietăţile antihemora-
gice, analgezice şi cicatrizante, Morco-
vul are efecte favorabile în răni, răni cu

88 Pledoarie pentru viaţă lungă

A fost cultivat din Antichitate. Roma- Decoct pectoral, preparat din 100 g
nii îl numeau „napum". S-a extins în napi tăiaţi în felii la 1 litru apă sau lapte.
culturi în jumătatea de nord a Europei,
în Canada, Noua Zeelandă şi fosta Gargară cu aceiaşi decoct.
URSS. La noi în ţară a fost cultivat în ju- Aplicaţii în uz extern cu napi fierţi,
deţele Braşov şi Maramureş. Se întâl- apoi masare uşoară, pentru a-şi lăsa su-
neşte uneori subspontan pe marginea cul.
drumurilor.
PĂTRUNJELUL
PRINCIPALII CONSTITUENŢI
PETROSELINUM CRISPUM (MILL.)
Conţin 88% apă, iar conţinutul în pro- A. W. HILL
tide este scăzut (1-1,6%); relativ mai bo- (FAM. APIACEAE — UMBELLIFERAE)
gat este conţinutul în hidraţi de carbon
(6%). Napii conţin 8 mg% sodiu, 190 Provenit din Pătrunjelul sălbatic, ori-
mg% potasiu, 40 mg% calciu, 25 mg% ginar de pe litoralul mediteranean, Pă-
fosfor, 0,4 mg% fier, 14 ug% vitamina A, trunjelul cultivat mai are şi un alt punct
0,05 mg% vitamina C. Energia este eva- de convergenţă cu Morcovul, şi anume
luată la 29 kcal pentru 100 g napi. faptul că de la început a fost utilizat în
egală măsură medicinal şi alimentar.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE Este cunoscut şi apreciat încă din Anti-
chitate, de Hippocrate, Dioscoride, Pli-
Intern. Proprietăţile diuretice, la care niu cel Bătrân, Galen, pentru frunzele
se adaugă cele de dizolvant uric, fac na- sale. Dioscoride îl numea „petroseli-
pii utili nu numai în cistite şi litiază uri- non", iar Pliniu „petroselinum".
că, ci şi în gută.
PRINCIPALII CONSTITUENTI
în medicina populară sunt mult apre-
ciate proprietăţile pectorale, în bronşite, Frunzele de Pătrunjel cu rădăcină
tuse, angine. conţin 3% protide, 6% hidraţi de carbon,
20 mg% sodiu, 600 mg% potasiu, 145
Fiind depurativ-diuretici, consumul mg% calciu, 75 mg% fosfor, 4,8 mg%
lor are efecte favorabile în eczeme, ac- fier, 730 mg% vitamina A, 10 ug% vita-
nee. mina Bl, 0,20 mg% vitamina B2, 0,8
mg% niacină, peste 100 mg% vitamina
Se mai recomandă în enterite, având C (de 2-3 ori mai mult decât portocale-
proprietăţi astringente. le). Pătrunjelul conţine şi un principiu
estrogen: apiolul, ulei volatil format din
Tot în completarea tratamentului in- terpene, pinene, apiol şi apein. Conţine
tern, se recomandă pentru afecţiuni res- şi numeroase microelemente: iod, mag-
piratorii. neziu, mangan, sulf, cupru şi o enzimă.
In rădăcini, conţinutul în vitamina A este
Extern. Napii au proprietăţi maturati- mai ridicat (730 p.g%).
ve, putându-se folosi pentru furuncule şi
abcese. RECOMANDĂRI TERAPEUTICE

Aplicaţiile cu napi se recomandă în Aşa cum le recomandă încă din Anti-
degerături şi pentru completarea trata- chitate Galen, rădăcinile de Pătrunjel
mentului gutei. sunt un diuretic important, recomandat
în afecţiuni renale, cu deosebire în litia-
MOD DE ÎNTREBUINŢARE ze. Important este faptul că el are şi efect
declorurant (deci cu acţiune favorabilă
Consumaţi ca atare, în special ca de-
purativ-diuretic.

Infuzie diuretică cu o linguriţă de pul-
bere de napi la 0,5 1 apă.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 89

în edeme cardiorenale), precum şi în eli- Se citează efectul emenagog (contri-
minarea uraţilor. buind la reglarea ciclurilor), precum şi
cel antireumatismal.
Are, de asemenea, un rol tonic-aperi-
tiv, fiind un stimulent general şi nervin. MOD DE ÎNTREBUINŢARE
Are remarcabiie proprietăţi antixeroftal-
mice, antirahitice şi antianemice. Re- Consumat în preparate culinare sau
glează tulburările de ciclu. sub formă de decoct, ca şi rădăcina de
Pătrunjel.
Datorită conţinutului ridicat în apiol,
fructele se utilizează în scopuri avortive. ŢELINA
Nu recomandăm această practică.
APIUM GRAVEOLENS
MOD DE iNTREBUINŢARE (FAM. APIACEAE — UMBELLIFERAE)

Consumat în preparate cuiinare. Această legumă, ce-şi are originea în
Decoct din 50 g rădăcini fierte 20 mi- Ţelina sălbatică din bazinul meditera-
nute într-un litru de apă; se strecoară şi nean, a fost cunoscută pentru proprietă-
se îndulceşte, bându-se 2-3 căni pe zi. ţile sale medicinale încă din Antichitate,
Suc, 50-100 mlpezi. fiind recomandată de medicii hippocra-
Observaţii. Proprietăţile fitoterapeuti- tici Dioscoride şi Pliniu cel Bătrân. De
ce ale frunzelor vor fi tratate în capitolul la această interesantă legumă, cu o pale-
privitor la legumele de la care se utili- tă de recomandări terapeutice surprinză-
zează frunzele. tor de bogată, se utilizează în aceste sco-
puri atât rădăcinile, cât şi frunzele şi se-
PĂSTÂRNACUL minţele.

PASTINACA SATIVA L PRINCIPALII CONSTITUENŢI
(FAM. APIACEAE - UMBELLIFERAE)
Conţine 83% apă. Are un conţinut re-
Mai puţin utilizat, Păstârnacul îşi are dus în protide (1%) şi mediu (5%) în hi-
originea tot în zona mediteraneană. draţi de carbon, comparativ cu celelalte
Efectele terapeutice sunt moderate, legume rădăcinoase. Bogată în minerale
deoarece se consumă în cantităţi reduse, şi săruri de sodiu (55 mg%), potasiu
numai ca adaos. în schimb, proprietăţile 2,35 mg%, calciu 50 mg%, fosfor 60
nutritive sunt remarcabile. mg%, fier 0,4 mg%, conţine mici canti-
tăţi (2 (ig%) de vitamina A. Vitarninele
PRINCIPALII CONSTITUENŢI Bl şi B2 sunt în cantitate de 0,05 mg%,
niacina 0,7%, iar vitamina C numai 10
Păstârnacul are o compoziţie chimi- mg%. Ca microelemente, conţine iod,
câ asemănătoare cu cea a Pătrun jelului, magneziu, mangan şi cupru etc. Ţelina
fiind bogat în săruri de potasiu, vitamina conţine şi un ulei volatil format din an-
A, Bl, B2 şi C, în ulei volatil, conţinând hidridă sedanoică şi alţi componenţi (co-
şi apioi. lină, tirozină, acid glutamic).

Valoarea energetică este exprimată Valoarea energetică este de cca 28
prin 40 kcal la 100 g rădăcini. kcal la 100 g, din care se resoarbe cca
92%.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
RECOMANDÂRI TERAPEUDCE
Ca şi celelalte rădăcini de umbelifere,
cele de Păstârnac sunt tonic-aperitive şi Intern. Efectul tonic este binecunos-
uşor diuretice, prin diureză producân- cut şi în medicina populară, afirmân-
du-se şi o eliminare de toxine, deci au
efect depurativ-diuretic.

90 Pledoarie pentru viaţă lungă

du-se metaforic că redă o nouă tinereţe. iau 2-3 păhârele pe zi, manifestându-se,
Unul din factorii responsabili de această în afară de efectul diuretic, şi efecte to-
acţiune este probabil stimularea glande- nice generale.
lor suprarenale.
Băi locale pentru degerături. Se fierbe
Proprietăţile diuretice sunt certe, ră- o ţelină cu frunze cu tot, tăiată mărunt, în
dăcinile de Ţelină fiind totodată şi de- 2 litri apă, circa 45 minute. Se ţin părţile
clorurante, fiind utile în afecţiuni renale degerate în decoctul cât se poate de cald,
(litiază, colică nefritică) şi pentru car- reîncălzindu-se pentru a se folosi de 3 ori
diaci cu edeme cardio-renale şi albumi- pe zi. Tratamentul durează 3-5 zile.
nurie. Prin eliminarea excesului de apă
din ţesuturi se recomandă şi în obezitate, Observafii. Seminţele de Ţelină au
putând intra în cura de slăbire. Având proprietăţi comune cu ale celorlalte um-
acţiune diuretică, este şi depurativă; se belifere, stimulând digestia, fiind şi car-
recomandă în formele de diateză urică minative. Se folosesc sub formă de infu-
(reumatism, gută). zie cu 1/2 linguriţă la cană, 2 căni pe zi,
maximum 3 zile.
Având proprietăţi hipoglicemiante,
este considerată ca adjuvant antidiabetic. RIDICHILE

în catarurile bronşice, Ţelina acţio- RAPHANUS SATIVUS L.
nează prin proprietăţile expectorante şi (FAM. BRASSICACEAE — CRUCIFERAE)
de calmare a tusei.
în mitologie, zeului Apollo i se atribu-
Extern. Cu totul specifică este acţiu- ia afirmaţia potrivit câreia, dacă guliile
nea de combatere a degerăturilor, folo- merită greutatea lor în plumb, iar sfecle-
sindu-se pentru aceasta rădăcinile de le greutatea lor în argint, ridichile ar me-
plantă cu frunze cu tot. rita desigur greutatea lor în aur, fapt care
atestă importanţa pe care o dădeau anti-
Sucul este utilizat în unele fonne de cii acestei legume, cultivată de peste 4
afecţiuni oftalmice. milenii. Părintele istoriei, Herodot, arată
că sclavilor care clădeau piramidele li se
MOD DE ÎNTREBUINŢARE dădeau, alături de usturoi, şi ridichi.

Consumată ca atare în preparate culi- Mult apreciată în Grecia şi Roma an-
nare. tică, Hippocrate recomanda ridichea în
hidropizie; amintită de Teofrast, era
Suc (îndeosebi în cure de slăbire, reu- apreciată de Dioscoride pentru proprie-
matism, gută, tuse şi catar bronşic) — tatea de a stimula apetitul, a favoriza di-
câte 100 g dimineaţa înainte de masă; gestia şi a calma tusea.
pentru afecţiuni oftalmice, se picură pe
pleoape câteva picături sau se tampo- în Evul Mediu se folosea pentru „eli-
nează uşor cu un tampon steril, umectat. minarea din viscere a tumorilor malig-
ne" şi drept antidot în otrăviri. Matthio-
Decoct din cca 30 g la un litru de apă; lus — savantul Renaşterii — o recoman-
se beau, pentru efectele diuretice, 2-3 da pentru proprietăţile diuretice şi antili-
căni pe zi. tiazice, iar Mizauld, în lucrarea sa „Gră-
dina de plante medicinale" (1578), o re-
Tinctură preparată din rădăcini tăiate comanda şi el ca tratament specific anti-
şi alcool diluat de 40° în părţi egale; se litiazic.
ia câte o linguriţă de 2 ori pe zi.
Multe din aceste proprietăţi sunt adu-
„Vin tonic": se prepară din o rădăcină se în atenţie prin cercetările fitoterapeu-
mărunţită şi macerată 48 de ore într-un
litru de vin alb, adăugându-se 100 g de
miere. Din acest vin deosebit de parfu-
mat şi cu o aromă discretă de ananas, se

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 91

tice mai recente. Proprietăţile medicina- Extern. Ridichea rasâ are proprietăţi
le aparţin îndeosebi ridichilor negre rubefiante, respectiv de a produce o iri-
(aşa-zisele „ridichi de iarnă"), Raphanus taţie locală şi prin aceasta un aflux mai
sativus L. var. niger (Mill). D.C. mare de sânge, o înroşire locală, care
provoacă cedarea stărilor congestive ale
PRINCIPALII CONSTITUENŢI organelor interne (pneumonii, stări con-
gestive al ficatului).
Ridichea de iarnă conţine 1% protei-
ne, 3% hidraţi de carbon, 15 mg% sodiu, MOD DE ÎNTREBUINŢARE
245 mg% potasiu, 25 mg% calciu, 20
mg% fosfor, 0,6% fie,r, abia 1 mg vita- Consumate sub formă de ridichi rase
mina A, 0,05 mg% vitamina Bl, 0,02 (eventual cu mere).
mg% vitamina B2, 0,3 mg% niacină şi
25 mg% vitamina C. Ridichile negre, în Suc (de preferat în amestec cu suc de
special, conţin un ulei volatil sulfurat: morcovi), îndeosebi în litiază biliară sau
rafanolul şi mici cantităţi de tocoferol. renală. Se iau 30-40 g cu cca 15 minute
înainte de mese.
Valoarea energetică este redusă şi este
exprimată prin 15 kcal la 100 g. Sirop pectoral, din ridichi tăiate felii
peste care se presară zahăr şi se acoperă;
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE după 24 de ore se strânge sucul care s-a
lăsat, administrându-se 3-4 linguriţe pe
Intern. Sunt considerate în primul zi. De asemenea, pentru proprietăţi pec-
rând ca antilitiazice importante, atât în torale, în medicina populară se recoman-
litiaza biliară, cât şi în cea renală. Mai dă să se scobească o ridiche mai mare,
ales în cea renală, lucrări recente consi- să se umple cu zahăr (cu miere) şi hrean.
deră ridichile, alături de frunzele de Se coace, iar apoi se strânge sucul care
Mesteacăn şi rădăcinile de Roibă (Ru- se lasă, administrându-se 3-4 linguriţe
bia tinctorum, 0 plantă tinctorialâ bine pe zi.
cunoscută şi la noi în popor), ca formând
„triada de aur" capabilă să mărunţească Tot în medicina tradiţională se reco-
pietrele (proprietăţi litotritice). mandă aplicaţii locale cu ridichi rase în
dreptul plămânilor (pentru pneumonii)
Efectele coleretic şi colagog le fac uti- sau în dreptul ficatului (pentru stările
le pentru cei cu insuficienţă hepatică, congestive ale acestuia).
colecistită şi alte afecţiuni hepatice. Se
citează folosirea ridichilor şi în atonia Observaţii. Ridichile roşii şi albe de
stomacului (deci pentru aşa-numitele primăvară — numite şi „ridichi de
„stomacuri leneşe"), ca şi în aerofagie. lună" — au proprietăţi similare. Se reco-
mandă să se consume cu frunze cu tot,
Consideraţii mai recente asupra sucu- care sunt foarte bogate în vitamine, să-
lui de ridichi indică utilizarea acestuia ruri minerale şi alte substanţe chimice
pentru „curăţirea" şi regenerarea mucoa- foarte utile.
selor în cazuri de sinuzite sau rinite.
SFECLA ROŞIE
Bine cunoscute în medicina popuIaTă
sunt proprietăţile pectorale, adjuvante BETA VULGARIS L. Forma RUBRA L.
de real folos în bronşită, tuse de diferite (FAM. CHENOPODIACEAE)
etiologii, cataruri ale căilor respiratorii,
chiar şi în astm. In secundar, datorită Având originea într-o specie spontană
conţinutului ridicat în vitamina C, mai din bazinul mediteranean (Beta marili-
puţin în Bl, B2 şi A, se recomandă în ma L.), Sfecla roşie s-a cultivat încă din
afecţiuni carenţiale. sec. II — III ale erei noastre. Este carac-

92 Pledoarie pentru viaţă lungă

teristică formarea mai multor fascicule Suc de Sfeclă roşie, simplu sau în
libero-lemnoase concentrice, care se ob- combinaţie cu cel de castraveţi şi mor-
servă chiar cu ochiul liber în secţiune. covi. Se bea dimineaţa, 100-150 ml.
Specie alimentară nutritivă, aperitivă şi
energetică, are şi unele aplicaţii terapeu- GRUPA CEPEI
tice, deşi este încă insuficient studiată
sub acest aspect. Grupă omogenă din punct de vedere
botanic, reprezentanţii fâcând parte nu
PRINCIPALII CONSTITUENŢI numai din aceeaşi familie (Liliaceae), ci
chiar şi din acelaşi gen — Allium. Din
Conţinutul în protide este de 1-1,8%, această grupă, principalii sunt Ceapa,
cca 6% hidraţi de carbon, cca 60 mg% Usturoiul şi Prazul. Atât în scopuri ali-
sodiu, 260 mg% potasiu, 25 mg% cal- mentare, cât şi în fitoterapie, se folosesc
ciu, 35 mg% fosfor, 0,7% fier şi nume- în principal bulbii şi tulpinile aeriene fal-
roase microelemente, dintre care unele se. Acestei unităţi de structură îi cores-
rare: rubidiu şi cesiu, alături de cupru, punde şi o compoziţie chimică destul de
magneziu, brom, zinc. Conţinutul în vi- unitară, cu totul caracteristică fiind pre-
tamine este scăzut: 2 mg% vitamina A, zenţa fitoncidelor, substanţe cu puternică
0,02-0,03 mg% vitamina Bl şi B2, cca acţiune antimicrobiană, similare antibio-
0,2% niacină şi doar 10 mg% vitamina ticelor produse de plantele inferioare.
C; în schimb, conţine asparagină, betai- Toate cele trei specii au o deosebitâ im-
nă şi acid glutamic. Valoarea energetică portanţă medicinală, fiind adevărate plan-
este de cca 30 kcal la 100 g. te medicinale cu o paletă largă de reco-
mandări, în unele cazuri servind chiar şi
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE ca materie primă pentru industria de me-
dicamente (ca, spre exemplu, Usturoiul).
Prin conţinutul ridicat de săruri mine-
rale şi microelemente de mare importan- Toate cele trei specii sunt pomenite în
ţă ca elemente constitutive ale unor en- Biblie (Vechiul Testament): „Ne adu-
zime, Sfecla roşie este utilă în colite, en- cem aminte de peştele pe care îl mân-
terite şi tuberculoză. Se recomandă con- cam pe degeaba în Egipt, de castraveţi,
sumarea ei în timpul edemelor, epidemi- de harbuji, de praz, de ceapă şi de ustu-
ilor de gripă, iar după unii autori, chiar roi." (Numerele, 11:5)
în boala canceroasâ. Ea constituie şi un
adjuvant în tratamentul hipertensiunii. CEAPA
Este contraindicată în diabet.
ALLIUM CEPA L.
Medicina tradiţională consideră, nu (FAM. LIUACEAE)
fâră temei, sucul de Sfeclă roşie un ex-
celent depurativ şi diuretic. Cultivată încă cu 5000-6000 de ani
înaintea erei noastre pe valea Nilului,
Pe baza cercetărilor recente asupra ac- provine din forme sălbatice originare
ţiunii sucurilor, se citează utilizarea su- din centrul Asiei şi Asia Mică.
cului de Sfeclă roşie, împreună cu cel de
Morcov şi de Castravete, în tratamentul Amintită în lucrările lui Homer şi He-
litiazelor urice şi al diatezelor urice. rodot, Ceapa a avut încă din Antichitate
o reputaţie deosebită şi sub raport medi-
MOD DE INTREBUINŢARE cal. Astfel, Dioscoride o recomanda ca
diuretic extrem de eficient, iar Pliniu cel
Consumată ca atare în salate şi în alte Bătrân, care o numea „Cepa", o conside-
preparate culinare. Fiartă sau coaptă, îşi
pierde din proprietăţile terapeutice.

principaleie legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 93

ra drept cel mai bun leac contra ascitei, carminativ. Proprietăţile de stimulare a
cele indicate de el rămânând în mare digestiei sunt cunoscute de toţi. Acţiu-
măsură valabile peste veacuri. Reco- nea antiseptică amintitâ, combinată cu
mandări interesante se găsesc în lucrări- cea emolientă, îi conferă proprietăţi pec-
le vestitei şcoli din Salerno, precum şi în torale, fâcând-o utilă în răguşeală, tuse
operele marilor medici arabi ai Evului rebelă, cataruri bronhice.
Mediu. Se utilizează bulbul, cu o multi-
tudine de recomandări medicale, atât în Datorită proprietăţilor hipoglicemian-
uz intern, cât şi în uz extern. Este contra- te, Ceapa este un adjuvant şi în diabet.
indicată suferinzilor de hiperaciditate.
Cercetări destul de recente au arătat
PRINCIPALII CONSTITUENŢI că un regim bogat în Ceapă fluidifică
sângele, micşorând riscul de tromboză şi
Conţinutul de protide e scăzut (1%), infarct. Prin aceasta se explică şi efectul
iar în hidraţi de carbon este de 9%. Con- antiaterosclerotic al plantei.
ţine mici cantităţi de sodiu — cca 8
mg%, 160 mg% potasiu, 30 mg% calciu, Se mai citează şi proprietăţile ei uşor
40 mg% fosfor şi 0,5 mg?/0 fier. Dintre hipnotice.
microelementele pe care le conţine sunt
citate: iodul, siliciul, sulful şi fluorul Extern. Prin proprietăţile ei antisepti-
(0,05 mg%). Vitaminele sunt în cantităţi ce, constituie un remediu activ în stoma-
mici: 5 |ig% vitamina A, 0,03 mg% vita- tite, afte, alte afecţiuni bucofaringiene,
minele Bl şi B2, 0,2 mg% niacină şi 8 furunculoze, având efect în special asu-
mg% vitamina C. Mai conţine acizii fos- pra stafilococilor. Utilizarea în furuncu-
foric şi acetic, ulei volatil, bisulfat de loză se explică şi prin proprietăţile ei
alil şi propil, enzime şi glucochinonă. maturative (grăbind colectarea) şi emo-
liente (înmuind ţesuturile).
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
Plăgile congestive, ulceraţiile pot, de
Intern. Principala recomandare pentru asemenea, beneficia de efectele Cepei,
Ceapă este aceea de diuretic energic, ca de altfel şi degerăturile şi durerile de
diureza fiind însoţită de o eiiminare ma- urechi. Se citează în medicina populară
sivă de clorură de sodiu, prin aceasta do- utilizarea cepei pentru calmarea nevral-
vedindu-se utilă în toate cazurile de re- giilor dentare.
tenţie clorurosodică (edeme, ascite, ciro-
ze, pleurezii, pericardite). Producân- Cosmetică. Sucul de ceapă se reco-
du-se şi o eliminare de uree şi acid uric, mandă pentru combaterea negilor şi pis-
Ceapa este utilă în litiaza urică şi diate- truilor.
ze (reumatism, gută, azotemie). Amelio-
rează simţitor starea bolnavilor în pros- MOD DE ÎNTREBUINŢARE
tatite, mai ales în pregătirea lor pentru
intervenţii chirurgicale: preventiv, inhi- Consumată ca atare, minimum 1—2
bă evoluţia adenomului de prostată. cepe pe zi.

Deoarece fttoncidele (antibiotice din Tinctură, în special ca diuretic şi în
plante superioare) îi conferă proprietăţi prostatite, dintr-o ceapă zdrobită macera-
antiseptice, Ceapa combate flora pato- tă 10 zile în aceeaşi cantitate de alcool;
genă din intestin în colite, enterite şi, se filtrează şi se iau 2 linguriţe pe zi, îna-
prin aceasta, constituie şi un remediu inte de masa de prânz şi înainte de culca-
contra diareilor, fiind totodată un bun re. Pentru prostatite, se recomandă cure
de zece zile pe lună, timp de 6 luni pe an.

Infuzie cu proprietăţi pectorale din
4-6 cepe la 1 litru de apă, îndulcită cu
10 g miere, se strecoară şi se beau 1-2
căni pe zi, dintre care una dimineaţa.

94 Pledoarie pentru viaţă lungă

Macerat în ulei, dintr-o ceapă mare tă- îmbiat înaintea unei întâlniri pe genialul
iatâ mărunt şi 4 linguri de ulei, timp de îndrăgostit la o masă bogat agrementată
10 zile, în litiaza biliară se iau 2-3 lingu- cu acest odorant condiment. Este lesne
riţe pe zi. de înţeles ce s-a întâmplat apoi...

Decoct din 3 cepe mari la 1 litru de Arabii 1-au recomandat ca antidot
apă. în reumatism se ia câte o cană dimi- contra turbării şi muşcăturilor de vipere,
neaţa şi seara la culcare. iar şcoala din Salerno i-a recunoscut în-
suşirile antiseptice. în timpul Renaşterii,
Cataplasme maturative şi revulsive cu Paracelsus şi vestitul chirurg Ambroise
o ceapă fiartă, în furunculoze, plăgi, de- Pare îl considerau ca un advărat pana-
gerături. ceu. Timp de secole a constituit singurul
mijloc de combatere a teribilelor epide-
Tamponări cu suc de ceapă pentru afte mii de ciumă care bântuiau lumea depo-
şi ulceraţii. pulând regiuni întregi. Se utiliza pentru
aceasta vestitul „oţet al celor 4 hoţi", le-
Aplicaţii cu un bulb cald în conductul gat şi el de o anecdotă istorică: se spune
auditiv pentru calmarea durerilor. că în timpul epidemiei din 1628 de la
Toulouse, care a secerat în 3 ani 50.000
Aplicaţii repetate cu suc (de 3—4 ori de vieţi, au fost prinşi 4 hoţi care jefuiau
pe zi, timp de 5-6 zile) contra negilor şi casele celor morţi sau muribunzi, fâră să
pistruilor. se teamă de contaminare. în schimbul
salvării vieţii lor, ei au destăinuit reţeta
USTUROIUL oţetului arornat care conţinea şi Usturoi
'in cantităţi mari. în medicina tradiţiona-
ALLIUM SATIVUM L. lă românească, Usturoiul este, de ase-
(FAM. LILIACEAE) menea, mult folosit, frecându-se spre
exemplu buzele copiilor cu un căţel de
Originar din stepele Asiei Centrale, Usturoi pentru a le da forţă şi a-i apăra
Usturoiul este printre legumele cele mai de boli, interesantă confluenţă cu tradiţi-
vechi în cultură (cu cca 5000-6000 ani ile populare din alte ţări (se citează, de
înaintea erei noastre). în Egipt se citează exemplu, că bunicul regelui Henric al
utilizarea Usturoiului în hrana lucrăto- IV-lea al Franţei a procedat la fel când
rilor ce ridicau piramidele de la Gizeh, acesta era mic).
ca fortifiant şi pentru a proteja împotriva
pestei. Talmudul îi recunoaşte o proprie- Departe de a scădea, importanţa me-
tate perfect valabilă şi azi, aceea de ver- dicinală a Usturoiuiui este şi azi valabi-
mifug. Autorii greci, în frunte cu Aristo- lă, servind şi ca materie primă pentru
fan, i-au adus elogii pentru numeroasele mdicamente hipotensive. Desigur, nu
sale proprietâţi terapeutice. Dioscoride credem azi în panacee, însă tabloul reco-
1-a descris ca fiind un bun vermifug, la mandărilor terapeutice ale Usturoiului
fel ca, la romani, Galen. este cu adevărat impresionant, singurul
impediment constituindu-1 mirosul său
în acest cor de lăudători, singur Hora- penetrant, neajuns ce nu poate fi decât
ţiu a făcut excepţie, scriind că „dacă, în- parţial evitat prin igiena repetată a gurii
tr-o zi, un fiu va dori moartea bătrânului cu paste de dinţi puternic mentolate şi
său părinte, va putea să-1 facă să piară cu clătiri cu alcool foarte diluat (la cca
Usturoi. Căci chiar şi Cucuta e mai 30°), luându-se totodată şi 1-2 tablete de
blândă ca acesta". O relatare anecdotică
arată că motivarea era foarte subiectivă:
bogatul Mecena, invidios pe Marele
Poet pentru succesul pe care Horaţiu îl
avea în faţa frumoasei Lidia şi cunos-
când că aceasta detestă Usturoiul, 1-a

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 95

cărbune medicinal. Cu toate aceste mă- prin acţiunea asupra circulaţiei periferi-
suri de precauţie, Usturoiul, datorită ce, cât şi asupra contractilităţii miocar-
tocmai substanţelor active care se elimi- dului, preparatele de Usturoi coboară
nă prin respiraţie, în mare parte va râmâ- atât minima, cât şi maxima presiunii ar-
ne dezagreabil pentru cei care nu I-au teriale (presiunea sistolică, respectiv
consumat cu o zi înainte. diastolica arterială). La rândul său, pul-
sul devine mai rar şi se regularizează;
Datorită substanţelor pe care le conţi- concomitent se produce şi o dilatare a
ne, Usturoiul are o serie de contraindi- arterelor coronare. Ca urmare, dimi-
caţii, ca de exemplu în cataruri gastrice nuează efortul cardiac şi se ameliorează
şi intestinale, în simptome congestive tulburările de ritm. Efectele se extind şi
pulmonare (tuse seacă, sangvinolentă, asupra aparatului vascular, diminuând
stări febrilej, deoarece accentuează sta- spasmele vasculare şi reducându-se tul-
rea iritativă; de asemenea, nu va fi admi- burărilecirculatorii (inclusivîn varice şi
nistrat mamelor care alăptează, deoarece hemoroizi). Usturoiul este totodată anti-
transmite gustul şi mirosul său laptelui, hemoragic, micşorând şi riscul de trom-
putând duce la „înţărcare". boză. Toate acestea se leagă şi de efectul
antiaterosclerotic marcat al Usturoiului,
Din experienţa personală, unul dintre prin scăderea nivelului colesterolului în
autorii acestei cărţi (Ovidiu Bojor) reco- sânge.
mandă pentru cei care au teamă de miro-
sul Usturoiului următoarea reţetă de Puternica acţiune antibacteriană face
preparare a mujdeiului: „căţeii" de la o ca Usturoiul să fie extrem de util ca an-
căpăţâuă de usturoi, o lingură de sare, o tidiareic şi antidizenteric.
linguriţă de zahăr. Se freacă în piuă şi se
adaugă treptat 2 linguri de ulei comesti- I se atribuie şi proprietăţi de preveni-
bil şi o lingură suc de lămâie. re a cancerului căilor digestive.

PRINCIPALII CONSTITUENŢI De asemenea, prin consumul de Ustu-
roi, sunt atenuate colicile produse de
Usturoiul conţine hidraţi de carbon dispepsiile de fermentaţie. El se mani-
până la 25%, în care predomină inulina, festâ şi în stimularea apetitului, ca şi în
protide, săruri minerale, iod, siliciu, sulf, tonifierea stomacului. Contribuind la
vitamina C (cca 0,4%), cantitaţi mici de eliminarea balonărilor, Usturoiul este şi
ulei volatil (cca 0,009 g%) format din di- carminativ. De asemenea, stimulează se-
sulfură de alilpropil (cca 6%), disulfură creţiile biliare (efect coleretic). Cunos-
de alil (cca 60%) şi trisulfură de alil (cca cute bine încă din Antichitate, proprietă-
20%) şi cantităţi mici de tetrasulfură de ţile antihelmintice se manifestă îndeo-
alil. Alte două substanţe uleioase cu pu- sebi asupra limbricilor, oxiurilor, teniei,
ternice proprietăţi bacteriostatice sunt fiind în acest sens considerat printre spe-
menţionate sub numele de alicină şi gar- ciile medicinale de bază.
licină şi sunt responsabile de acţiunea fi-
toncidă (antibiotice din plante supcrioa- Acţiunea dezinfectantă, combinată cu
re), alâturi de alisatina I şi II care acţio- cea expectorantă şi calmantă a spasme-
nează puternic asupra stafilococului. lor musculaturii netede, face ca Ustu-
roiul să fie recomandat în bronş^ite cro-
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE nice, gripe şi rinite. Se recomandă şi în
astm (inclusiv în crize), emfizem pulmo-
Intern. Acţiunea hipotensivă a Ustu- nar şi tuse convulsivă.
roiului este o realitate bine fundamenta-
tă din punct de vedere ştiinţific. Atât

96 Pledoarie pentru viaţă lungă

Diureza este sporită prin consumul de Decoct din 2-3 bulbili zdrobiţi, fierţi
Usturoi, cu eliminarea accentuată de 15-20 minute în 200 ml apă sau lapte,
acid uric şi uraţi. Usturoiul se dovedeş- cantitatea rezultată bându-se în cursul
te astfel util în litiaza urică, precum şi în unei zile.
diateze urice (gută, reumatism, artri-
tism), în afară de oligurie, hidropizie, Sirop din 50 g Usturoi fiert în 200 ml
edeme ale picioarelor. apă, se filtrează, se îndulceşte cu 50 g
zahăr şi se iau 2-3 linguri pe zi (în cazul
Extern. Şi în uz extern sunt de mare teniei se bea întreaga cantitate diminea-
importanţă proprietăţile antiseptice ale ţa pe stomacul gol, repetându-se mai
Usturoiului, fiind folosit în plăgi infec- multe zile la rând, până la expulzarea
tate, ulceraţii. parazitului).

Se citează proprietăţile de sedare a Tinctură din sucul rezultat prin zdro-
unor algii (dureri) de natură reumatică birea Usturoiului cu o proporţie egală
sau ca urmare a unor inflamaţii ale con- de alcool 40°, se iau 2-3 linguriţe pe zi,
ductului auditiv extern. timp de 10 zile pe lună.

în tratamentul oxiuriazei, tratamentul Reţeta de tinctură din medicina tradi-
extern se foloseşte în clisme, combinat ţională chineză: 350 g bulbili bine zdro-
cu cel intem. biţi se lasă la macerat la loc râcoros timp
de 10 zile în 350 ml alcool de 85 centi-
în fine, Usturoiul este un remediu util grade. După acest răstimp, se filtrează şi
contra bătăturilor şi negilor. se mai lasă 3 zile la limpezire. După de-
cantare, se păstrează în sticle brune, bine
MOD DE ÎNTREBUINŢARE astupate, la temperatură moderată. Se
administrează după urmâtoarea schemă:
Consumat ca atare, zilnic minimum
2-3 bulbili (căţei) zdrobiţi.

NR. PlCATURl

ZHJA 12 3 4 5 6 7 8 9 io 11 12~~I3 14 15 16 17

Dimineaţa 1 4 7 10 13 16 19 22 25 24 21 18 15 12 9 6 3
Laprânz 2 5 8 11 14 17 20 23 25 23 20 17 14 11 8 5 2
Seara 3 6 9 12 15 18 21 24 25 22 19 16 13 10 7 4 1...

Doza este exprimată în numărul de pentru noi, europenii, totuşi dă rezultate
picături. După cum se vede, se merge cu bune în boala hipertensivă şi ateroscle-
doze progresive, pornind de la o picătu- roză, iar efectele acestui tratament se
ră în dimineaţa primei zile, la prânz păstrează pe timp de 3—5 luni, dupâ care
douâ picături, seara 3 picături ş.a.m.d., cine are răbdare poate relua tratamentul.
ajungându-se în ziua a 9-a la 25 picături
de trei ori pe zi. Apoi dozele scad treptat Macerat la cald, cu efecte vermifuge
până la o picătură în cea de-a 17-a zi, (contra limbricilor şi oxiurilor), din 3-4
când se reia tratamentul după aceeaşi bulbili zdrobiţi într-o cană cu apă sau
schemă, până la epuizarea extractului lapte în clocot; se lasă peste noapte, iar
alcoolic. Cantităţile menţionate se iau în dimineaţa se bea întreaga cantitate (pe o
50 ml lapte sau apă (îndulcite sau nu cu perioadă de 3 săptămâni la rând).
miere), cu 20-30 minute înainte de me-
sele principale. Deşi modul de adminis- Suc, 20 g la 200 ml lapte, cald, băut
trare este foarte minuţios, chiar dificil dimineaţa, cu efect vermifug.

Câteva picături de suc pe puţin zahăr,
luat în momentul crizei de aslm.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 97

în prezent există numeroase produse 50 mg% calciu, 25 mg% fosfor, 0,6%
din Usturoi sub formă de capsule sau fier, 20 mg% vitamina A, 0,05 u.g % vi-
gelule, cum sunt Herbaforte şi Herbastin tamina B1 şi B2, 0,3% niacină şi 30 mg
(Fares Orăştie) etc. vitamina C. Sub formă de microelemen-
te, sunt prezente magneziul, manganul,
Soluţie cu 10% suc şi 1-2% alcool sulfatul şi siliciul. Conţine şi un ulei vo-
pentru dezinfectarea rănilor, ulceraţiilor. latil, în cantităţi mici, format dintr-un
compus sulfo-azotat, precum şi mucila-
Tampon îmbibat în suc pentru calma- gii şi celuloză. Valoarea energetică este
rea durerilor de urechi. apreciată la 22 kcal din care cantitatea
resorbită este de cca 79%.
Cataplasme cu Usturoi ras aplicat
seara şi păstrate până dimineaţa, timp de RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
cca 15 zile, pentru combaterea negilor şi
bătăturilor. Intern. Ca şi în cazul Cepei, la Praz
sunt dominante proprietăţile diuretice,
Aplicaţii de bulbili fierţi, puşi cât se diurcza fâcându-se cu eliminarea masivă
pot suporta de calzi pe zona interesată a ionului de sodiu (efect declorurant, util
(se repetă de mai multe ori pe zi). pentru suferinzii cardiaci, renali, dimi-
nuând edemele, retenţia generală de apă
PRAZUL în ţesuturi), precum şi de acid uric şi
uraţi, de unde recorhandările în litiaza
ALLIUM PORRUM L. urică, gută, artritism, azotemie, ateros-
(FAM. LILIACEAE) cleroză etc.

Originar din bazinul mediteranean, a Prazul este un laxativ remaroabil şi
fost bine cunoscut încă din Antichitate. un calmant al stărilor iritative ale tractu-
Din papirusurile egiptene, de pildă, se lui digestiv. Se citează că radicelele (po-
cunoaşte câ faraonul Cheops 1-a recom- pular „mustăţi") au proprietăţi vermifu-
pensat regeşte pe un medic care 1-a scă- ge contra Iimbricilor şi oxiurilor.
pat de o afecţiune urinară cu... „100 de
legături de Praz". Apreciat în Iudeea, Deosebit de bun emolient, este util în
menţionat în „Cartea numerelor", era inflamaţiile acute şi cronice ale căilor
considerat la greci şi romani un veritabil respiratorii, răguşeală, tuse, faringită,
remediu. Hippocrate i-a stabilit astfel traheită. Este considerat, de asemenea,
numeroase acţiuni, multe fiind valabile un adjuvant în ateroscleroză.
şi azi. Acţiunea emolientă, expectorantă
şi cea pectorală au fost foarte cunoscute. Extern. Prin proprietăţile sale calman-
Detestatul Nero, despre care se ştie că ţi- te şi maturative, este cunoscut de mult
nea să fie considerat un mare artist, folo- timp ca fiind util în furuncule, ulceraţii
sea intens Prazul pentru curăţirea corzi- supurate, gută, angine.
lor sale vocale, de unde şi porecla sa
„Porofagul". Prazul a fost foarte apreciat Aplicaţiile calde pe abdomen favori-
şi în timpul Evului Mediu. în România zează emisia urinei în cazurile de reten-
se cultivă pe mari suprafeţe, în specia) în ţie, iar prin tamponarea mucoasei naza-
sudul şi estul ţării, mai puţin în Ardeal, le, se opresc hemoragiile.
Banat şi Crişana.
Un remediu din medicina populară
PRINCIPALII CONSTITUENŢI contra bătăturilor recomandă aplicaţii
locale cu un macerat de frunze de Praz
Prazul conţine 87-90% apă, 52% timp-de o zi în oţet. Se caută să se ţinjr
protide, 4% hidraţi de carbon, grăsimi cât mai mult (6-8 ore) în contact cu zona
0,4%, 3 mg% sodiu, 130 mg% potasiu, respectivă şi se repetă câteva zile la

98 Pledoarie pentru viaţă lungă

rând. Are efecte favorabile şi contra he- special de aportul de săruri minerale şi
moroizilor extemi. de vitamine.

Cosmetică. Acţiunea sa emolientă, CARTOFUL
datorată mucilagiilor, şi cea decongesti-
vă fac din Praz una din legumele cu SOLANUM TUBEROSUM L
efect favorabil asupra tenurilor; de ase- (FAM. SOLANACEAE)
menea, este activ în acnee şi în atenua-
rea petelor de roşeaţă (cuperoză). A fost adus din Lumea Nouă de către
conchistadori la ordinul regelui Filip al
în cosmetica părului, Prazul este pen- Il-lea. Prima descriere a sa a fost făcută
tru părul brun ceea ce este Muşeţelul în 1550 de Pedro de Creza, tovarăş de
pentru părul blond, respectiv are rolul de călătorie al lui Pizzaro, cuceritorul Peru-
a-i da reflexe foarte frumoase. lui, care face obervaţia că, în zonele
înalte şi umede de acolo, această plantă,
MOD DE ÎNTREBUINŢARE sub denumirea de „papas", era baza ali-
mentaţiei incaşilor. Răspândirea acestei
Consumat ca atare. plante în Europa, cu tuberculi cât o ci-
Decoct foarte concentrat; băut regu- reaşă şi cu gust destul de neplăcut, s-a
lat, este un foarte bun diuretic. Decoctul făcut destul de anevoie, din moment ce
serveşte şi pentru clătirea părului brun. în anul 1601 Clasius o descria în lucra-
Sirop pectoral din decoct foarte con- rea sa „Rariorum plantarum historia"
centrat amestecat cu o greutate egală de („Istoria plantelor rare"). în Anglia a
miere. Se iau 4-5 linguri pe zi. fost introdusă, după unii, de vestitul cor-
Extern. Conform recomandărilor din sar Francis Drake, iar după alţii de ami-
text. ralul Releigh. A fost cultivată în grădini-
le de flori şi utilizată ca plantă medicina-
GRUPA LEGUMELOR lă, ca adevărat elixir de viaţă lungă, pă-
DIN FAMILIA rere împărtăşită chiar de Bacon. Dar me-
SOLANACEELOR ritele ameliorării şi răspândirii plantei îi
revin farmacistului francez Parmentier
Aduse din Lumea Nouă de conchista- (sec. al XVIII-lea), horticultor amator,
dori (exceptând pătlăgelele vinete), care obtine cartofi cu tuberculi mari, dar
plantele comestibile din familia Solana- care, fiind şi psiholog şi mizând pe slă-
ceelor au cucerit încetul cu încetul Euro- biciunile omeneşti, a pus o pază putemi-
pa, devenind astăzi legume de bază. că în jurul unui teren cultivat cu cartofi,
Grupa constituită pe criteriul înrudirii pentru a stimula curiozitatea şi... furtul
botanice, respectiv al apartenenţei la în timpul nopţii şi, prin aceasta, răspân-
aceeaşi familie (Solanacee), cuprinde direa Cartofului. Cartoful se cultivă as-
plante de la care se consumă fie tubercu- tăzi pe scară largă, cu numeroase soiuri,
lii (cartoful), fie fructificaţiile (tomate, în special în zona temperată. Tuberculii,
ardei, vinete). Din punct de vedere me- alături de marea lor valoare nutritivă, au
dical, de interes mai deosebit sunt carto- şi unele proprietăţi medicinale.
fii şi, într-o măsură mai redusă, ardeii şi
tomatele, în timp ce vinetele au efecte cu PRINCIPALII CONSTITUENŢI
totul neînsemnate. în general, se poate
afirma că la această grupă predomină Conţinutul în apă este de 74-75%, în
net importanţa nutritivă faţă de cea tera- proteine de 2%, în hidraţi de carbon în-
peutică, aceasta din urmă fiind legată în tre 19-22%, lipide cca 0,15%, sodiu 445

Principalele legume, serriinţe şi cereale din alimentaţie 99

mg%, calciu 13 mg%, fosfor 60 mg%, în regimurile diabeticilor, înlocuirea
fier 0,9 mg%, vitamina A 5 ug%, vitami- pâinii cu 1-1,5 kg cartofi copţi în cpajă
na Bl 0,10 mg%, vitamina B2 0,05 sau fierţi, o zi pe săptămână, are efecte
mg%>, vitamina B6 0,2 mg%, niacină 1 favorabile şi duce la scăderea simptofne-
mg%, vitamina C 20 mg%, acidul pan- lor specifice glicozuriei, poliuriei şi po-
totenic de 0,3-0,6 mg%, iar cel folic în Iidipsiei, datorită conţinutului bogat în
cantitate de 0,2 mg%. Dintre microele- potasiu, magneziu, acid citric şi acid
mente sunt prezente: magneziul, manga- malic.
nul, sulful şi cuprul. Cartoful conţine şi
mici cantităţi de acid citric şi malic. în fitoterapia aparatului digestiv, con-
sumul cartofilor este util în tratarea gas-
Sub aspect energetic, cartofii fărâ tritelor hiperacide, a ulcerului gastric şi
coajă conţin 85 kcal pentru fiecare 100 duodenal, ca şi în dispepsii. Literatura
g, din care cantitatea de energie resorbi- citează că Alexandre Dumas s-a vinde-
tă este de 94%, ceea ce înseamnă că un cat de o afecţiune gastrică numai cu re-
kilogram de cartofi asigură organismu- gim de cartofi. Contra părerilor generale
lui 800 kcal. potrivit cărora cartofii îngraşă, aceştia se
recomandă în dieta împotriva obezităţii,
Sub aspect toxicologic, toate părţile îngrăşarea datorându-se grăsimilor sau
verzi ale plantei, în special fructele, con- sosurilor cu care, de regulă, sunt consu-
ţin solanină, substanţă toxică, alături de maţi cartofii. Hepaticilor li se recoman-
alţi alcaloizi toxici (cachonină, demissi- dă, de asemenea, cura de cartofi, îndeo-
nă). Şi tuberculii verzi conţin solanină. sebi celor cu litiază biliară. Se mai citea-
ză utilizarea Ior pentru suferinzii de he-
Conform unei relatări istorice mai moroizi.
vechi, la început europenii nu ştiau ce
parte din Cartof este comestibilă şi au Extern. Cartofii reprezintă un exce-
început să consume fructele plantei, lent maturativ şi calmant în panariţiu şi
ceea ce a dus la intoxicaţii grave. Din contuzii.
acest motiv, prin ordin regal, s-a hotărât
ca toate culturile de cartofi să fie arse. De asemenea, ei sunt un remediu sim-
Când tuberculii au fost copţi în jar, s-a plu şi eficace contra arsurilor şi insolaţi-
constatat că au un miros şi un gust foar- ilor, precum şi în unele forme de iritaţii
te plăcut şi că nu produc intoxicaţii. De ale pielii.
atunci se utilizează numai tuberculii,
după cum spune istorioara relatată. Inhalaţiile cu aburi de cartofi sunt uti-
le în afecţiuni ale căilor respiratorii înso-
RECOMANDĂRI TEHAPEUTICE ţite de tuse uscată. în fme, aplicaţiile lo-
cale dau bune rezultate şi în retragereâ
Intern. Cartoful are proprietăţi diure- edemelor pleoapelor.
tice utile în litiaza renaîă şi vezicală da-
torită conţinutului ridicat în potasiu, fi- MOD DE iNTREBUINŢARE
ind recomandat şi în regimul cardiacilor
şi bolnavilor renali. Cât priveşte recor Constimaţi ca atare în preparate culi-
mandarea pentru cardiaci, în anumite li- nare uşoare, în special copţi sau fierţi în
mite are o acţiune apropiată de a digita- coajă.
licelor. Se citează că în timpul primului
război mondial, în Viena supusâ priva- Suc proaspăt, cu deosebire în afec-
ţiunilor, se recomanda cu succes, în lo- ţiuni gastrice.
cul digitalicelor, consumul a câte l kg de
cartofi pe zi. Cataplasme cu tuberculi cruzi raşi,
contra arsurilor şi insolaţiilor.

Cataplasme cu cartofi fierţi, ca matu-
rativ în panariţiu şi contuzii.

100 Pledoarie pentru viaţă lungă

Pudră din fâină de cartofi, presărată chel, cobalt, brom şi iod. Culoarea roşie
pe piele, pentru atenuarea iritaţiilor. a tomatelor este datorată prezenţei caro-
tenoidului licopină care este uşor absor-
Inhalaţii cu abur de cartofi fierţi pen- bit de organism, fiind un antioxidant efi-
tru calmarea tusei. cient care apără corpul de radicalii li-
beri, în special în asociere cu vitaminele
Observaţii. Partea aeriană a Cartofu- E şi C. Valoarea energetică este de 16
lui se folosea odinioară în cataruri pul- kcal la 100 g din care se resoarbe 89%.
monare şi nevralgii, practică părăsită as-
tăzi, fiind riscantă din cauza solaninei RECOMANOĂRI TERAPEUTICE
care este prezentă în lujeri, în mugurii
germinaţi şi în părţile verzi ale unor tu- Intern. Prin consumul de tomate se re-
berculi. în uz extern, cataplasmele sunt alizează o micşorare a vâscozităţii sân-
calmante şi emoliente. gelui şi, prin aceasta, o reducere a riscu-
lui de tromboză şi ateroscleroză, ca şi o
TOMATELE ameliorare a afecţiunilor vasculare.

LYCOPERSICUM ESCULENTUM MILL. Ele sunt utile în hipoaciditate şi în
(SOLANUM LYCOPERSICUM L.) atonia stomacului, stimulând secreţia de
(FAM. SOLANACEAE) suc gastric şi având acelaşi efect şi asu-
pra secreţiei pancreatice.
Planta este originară din Peru, unde
era cultivată în grădinile aztecilor, iar Tomatele sunt uşor laxative şi diureti-
numele ei a rămas nealterat: „tomata". ce, cu eliminarea de uraţi, fiind utile în
Sub denumirea de „mere peruviene", to- azotemie şi litiază urică.
matele aduse de conchistadori în Europa
au fost primite cu rezerve, fiind folosite Având o valoare nutritivă redusă, sunt
la început ca plante ornamentale, cu indicate în curele de slăbire, iar conţinu-
fructele lor roşii şi mici cât cireşele, pen- tul ridicat în vitamine le face să fie indi-
tru ca abia spre sfârşitul sec. al cate în hipovitaminoze.
XVIII-lea să fie ameliorate şi introduse
în rândul plantelor alimentare de mare Prin conţinutul ridicat de oxalati, to-
importanţă. Ca şi în cazul altor plante, în matele sunt contraindicate în tendinţe de
patria de origine se pare că tomatele au litiazâ oxalică şi alte diateze oxalice.
fost folosite iniţial în scop medicinal.
Totuşi, astăzi plasăm tomatele în rândul Extern. Tomatele reprezintă un adju-
legumelor cu importanţă medicinală vant util în acnee.
moderată.
Cosmetică. In cosmetica tenului, ele
PRINCIPALII CONSTITUENŢI se recomandâ ca fiind foarte active în cu-
rătirea tenurilor grase, cu puncte negre.
Tomatele conţin 90% apă, cca 2%
protide, 3% hidraţi de carbon, 6 mg% De asemenea, se află printre vegetale-
sodiu, 285 mg% potasiu, 13 mg% cal- le cele mai importante în cosmetica mâi-
ciu, 25 mg% fosfor, 0,5 mg% fier, 130 nilor, catifelându-le şi atenuând sau în-
mg% vitamina A, 0,03-0,05 mg% vita- depărtând în special iritaţiile produse de
mina C şi mici cantităţi de vitamina E şi detergenţi.
K. Conţinutul în lipide este redus
(0,03%). Dintre acizii organici sunt pre- MOD DE ÎNTREBUINŢARE
zenţi: acidul citric, malic, pectic, precum
şi oxalaţi etc. Microelementele sunt pre- Consumate ca atare.
zente prin: magneziu, zinc, cupru, ni- Suc, în special în dieta de slăbire.
Mască de ten cu fructe zdrobite, ţinu-
te cel puţin 20 minute pe faţă.

Principalele legume, seminţe şi cereale din alimentaţie 101

Tamponarea obrazului cu felii de to- Dintre glucide, în funcţie de soi sau de
mate, de mai multe ori pe zi, în cure de varietate, ardeii conţin glucoză (7,33%
3-4 săptămâni, contra acneei. s.p.), fructoză (1,99% s.p.), zaharoză
(0,34% s.p.), amidon (1,78-4,40% s.u.),
Lapte nutritiv pentru cosmetica mâi- precum şi hemiceluloză (0,85-3,14 g%
nilor: din 50 ml suc de tomate, o linguri- s.u.), substanţe pectice (7,8-9,8 g%
ţă de glicerină şi un vârf de cuţit de sare; s.u.), celuloză 14,83 g% s.u. în fructele
se lasă cât mai mult să pătrundă în der- verzi şi 13,50 g% în fructele uscate.
mă şi se masează pielea uşor. Conţinutul în lipide este de 0,33%, iar în
carotenoide de 127-284 mg/kg. Se ada-
Există şi suplimente nutriţionale care ugă şi mici cantităţi de ulei volatil (după
conţin extract uscat de tomate, cum este C. Pârvu, 1997). Conţine mici cantităţi
produsul Herbaforte (Fares Orăştie), de sodiu (2 mg%), 165 mg% potasiu, 9
Splendor Ltd, VITA-CAPS. mg% calciu, 20 mg% fosfor şi 0,6 mg%
fier, iar dintre microelemente sunt pre-
ARDEIUL zente Mn, Cu, Co. Conţinutul în vitami-
na C este remarcabil, cca 150 mg%, în
CAPSICUM ANNUUM L. vitaminele Bl şi B2 câte 0,05 mg%, iar
(FAM. SOLANACEAE) în vitamina A 230 ug%. Varietatea iute
conţine o substantă iritantă, revulsivă:
Originar din America de Sud şi Centra- capsicina.
lă, amintit chiar de către medicul lui Co-
lumb, Chanca, în timpul celei de a doua RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
expediţii din 1494, care arată că, sub nu-
mele de Agi, era folosit de indigenii din Intern. In afară de proprietăţile vita-
Hispaniola. Adus în sec. al XVI-lea în minizante comune tuturor varietăţilor de
Europa şi descris amănunţit de Clusius Ardei, celelaite utîlizări se datorează
în 1584, este una din legumele de mare proprietăţilor iritante ale Ardeiului iute.
importanţă şi totodată cu o mare varia- Prin acestea este un excitant digestiv,
bilitate. Cele mai importante varietăţi util în dispepsii atone, însă reversul este
sunt: var. Gros.mm (L.) Sendter — Gogo- contraindicaţia pentru gastrite, ulcere,
şarul, Ardeiui gras; var. longum (DC) hemoroizi, stări digestive — afectiuni pe
Sendter — Ardeiul lung; var. Cerasifor- care le agravează.
me Willd — Ardeiul cireaşă; var. Fru-
tescens L. — Ardeiui iute de Cayenne. Foarte interesantă este recomandarea
pentru persoanele care vor să se dezo-
După altii clasificare, Ardeiul gras, bişnuiască de consumul băuturilor alco-
Gogoşarui şi Ardeiul lung ar intra în olice, tinctura de Ardei iute putând fi
subspecia Macrocarpum, în timp ce Ar- recomandată în cure de dezalcoolizare,
deiul iute, în subspecia Microcarpum. când apare „nevoia" de a bea.

Cel mai important, din punct de vede- Extern. Ardeiui iute, datorită pro-
re medical, este Ardeiul iute, cunoscân- prietăţilor iritante, este revulsiv şi ruber-
du-se faptul că Szent Gyorgy a fost răs- fiant, fiind recomandat în lumbago, algii
plătit cu un premiu Nobel pentru obţine- reumatice, crampe musculare, ent^orse.
rea pentru prima dată a vitaminei C toc- Tot prin efectul stimulant se recomandă
mai din Ardeiul iute. în oboseala corzilor vocale. Se citează şi
utilizarea în angine.
în România, se cultivă pe cca 15.000 ha.
Cosmetică. Ca energic tonic capilar,
PBINCIPALII CONSTITUENŢI recomandarea tincturii de Ardei iute se

Conţinutul în protide este redus (1 %),
iar în hidrocarbonate este de cca 4%.

102 Pledoarie pentru viaţă lungă

bazează pe faptul că, prin efectul revul- mg% niacină şi cca 6 mg% vitamina C.
siv, circulaţia sangvină în zonă este sti- Ca atare (fâră ulei), au valoare energeti-
mulată, provocându-se o irigare mai că redusă: 27 kcal la 100 g parte comes-
bună, deci o troficitate crescută la nive- tibilă.
lul rădăcinii firului de păr.
RECOMANDĂRI TERAPEUTICE
MOD OE ÎNTREBUINŢARE
Pătlăgelele vinete sunt recomandate
Consumat ca atare. în bolile cardiovasculare, renale, hepati-
Decoct cu 1-2 ardei iuţi ia 100 ml apă ce, în diabet, în reumatism, gută, iar în
în gargarisme pentru combaterea obose- afecţiunile pancreatice ca stimulent. Au
lii corzilor vocale. şi proprietăţi uşor diuretice, fiind reco-
Aplicaţii pe gât cu ardei iute mărunţit mandate în oligurie. Literatura de spe-
şi încălzit, contra anginei. cialitate citează şi proprietăţile sedative
Phncipalul preparat este tinctura din şi tonice în anemie.
20 g ardei maceraţi 7-8 zile în 100 ml
alcool, utilizată astfel: 1-30 picături în- MOD DE ÎNTREBUINŢARE
tr-un ceai amar (de ex. de Lichen de
piatră, Anghinare, Unguraş, Schinel, Consumate sub formă de preparate
Ţintaură), luate, în cura de dezalcooli- culinare.
zare, în locul băuturilor alcoolice.
Frunzele sub formă de cataplasme în
Extern. Fricţiuni stimulente energice arsuri, abcese, hemoroizi.
la rădăcina părului, comprese cu tinctu-
ră în combaterea algiilor, pentru prepa- GRUPA VERZEI
rarea vatei termogene.
Este o grupă extrem de unitară, for-
PĂTLĂGELELE VINETE mată din plante bianuale aparţinând nu
numai aceleiaşi familii (Cruciferae), ci
SOLANUM MELONGENA L. chiar şi aceluiaşi gen (Brassica). Origi-
nare din bazinul mediteranean, ele con-
(FAM. SOLANACEAE) stituie produse alimentare de bază. Var-
za (cu diferitele ei varietăţi) are şi o
Relativ târziu introduse în cultură mare importanţă fitoterapeutică, în timp
(sec. al XV-lea), provenind din India, ce pentru altele (Conopida) nu sunt ci-
China şi Birmania, unde cresc în stare tate utilizări medicinale.
sălbatică, Pătlăgelele vinete sunt mult
apreciate pentru valoarea lor culinară, VARZA
însă se digeră mai greu, fiind mai puţin
recomandate sau chiar contraindicate în BRASSICA OLERACEA L.
afecţiunile stomacale şi intestinale. (FAM. CRUCIFERAE)

PRINCIPALII CONSTITUENŢI Plantă cultivată de mai bine de 7 mi-
lenii în Europa, Varza a fost apreciată
Conţin 92% apă, 1,3% protide, 0,2% pentru proprietăţile terapeutice de către
lipide, 5,5-6% hidraţi de carbon şi nu- Hippocrate, Chrysip, Pliniu cel Bătrân,
meroase săruri minerale: sodiu 5 mg%, Galen, ajungându-se a fi considerată un
220 mg% potasiu, 10 mg% calciu 15 adevărat panaceu, ceea ce 1-a facut pe
mg% fosfor, 0,5 mg% fier, 15 mg% sulf, Caton Cenzorul să afirme că prin folosi-
precum şi magneziu, mangan, zinc, cu- rea curentă a Verzei de către romani,
pru, iod, ca microelemente. Pătlăgelele aceştia se vor putea lipsi de medici pen-
vinete conţin cca 4 ug% vitamina A, tru mii de ani. Dar cum imperiile nu du-
0,05 mg% din vitaminele Bl şi B2, 0,06