Stefanescu, Paul - Enigme ale istoriei universale (Vol.1)

LEt4isltgomrieel t{rlgme Paul $,teflflnesc-u

| ,,t istoriel

ffiffiKffiffiffiffiffi

Kffitrffiffiffiffiffi

Wffiffiffiffiffi

ffi**xlpffi{$$?ffiffiffi

lff${$$ffi'{l,il#11$

f{fffi'{$#$ffii$$titr

ffi$llfiffirlllrsl{

irf{itltlflfFiiiqlt!tlfffftfi#l!liil;ll e

-ffi'***t:ffiiltt{tffi

ffi

r,{ouTATI EpITORIALE

t Iltuu Bicdetrrrrri, Dictionar de sinrboluri, I-ll, 104+272 p.; PAUL S, TEFANESCU
. Leon Cusso. lLusia ;i Bazinul Dunirean, 240 p.;
" Al. Ciordnescu, l)ictionarul etimologic al limbii romene, fonnat l7 x 2,1 crrr, lo.,(, gr l,lNtGME ALE ISTORIEI UNMRSALE
o Nic. I)ensu;ictnr, lstoria militartr a poporului romAn, 464 p.;
. Ovidiu Drimba, Dictionar de autori, opere si personaje, 240 p.; I

c Ovidiu Drinilta, Rabelais si Renasterea europeantr, 224 p.;

" M. Etttine,rcu, Traduceri literare, 320 p.;
o lv[. Eiline.tclt, Viata culturalA romineasci. 1870-1889, 304 p.;

. IY. Froelner, Columna lui Traian, 150 p.;

. Moses Ga.l/er', Studii cle folclor comparat, .132 p.;

s Pierre Grinul, Dictionar de mitologie greaci si romani, 392 p.;

" B. P. Ilascteu, Arhiva spiritisti, vol. Ill, 320 p.;
o R. P. Llusdeu, Irolcloristica, vol. I-ll, 464+320 p.;
t B. P. Hastleu, Soarelc si Luna, lolclor tradi{ional in versui, ecli{ic criticS, I-ll, .1ti0 r.101) 1r ,
' Iuliu Httstleu, Jurnal tantezist, 320 p.;
A. Hoeller, Gnosticismul, 208 p.;
". Stelthan lonldne:'cu, roman,
Teoclor Viata privatl in imperiul

. Leo P. Kendall, Diamante fairnoase si fatale, 240 p.;
. Clautle Lecouteeux, Vampiri si vampirism, 160 p.;

o Fosco Maruini, Tibetul secret, 416 p.;

" I. M. Mnrinesca, Figuri din antichitatea clasici, 336 p.;
o L OpriSan, Basme lantastice rominesti, I-Ill, 352+336+368 p.; IV, 448 p.;
.
I. OpriSan, B. P. Hasdeu sau Setea de absolut. Tumultul si misterul vie{ii, -5()2 t},
+
16 plange hors texl;

o I. Opri;an, Troite rominesti. O tipologie,30 x22 cm, integral color,240 p.;

6 l/ictoria le Page, Shambhala, 304 p.;
. lularia Pciun, l)iclionar infegral de sinonime, 512 p.;

. Sitniott Floreo lrlariun * Tudor Pan/ile - Jv[ihai Lupescu, Cromatica poporulul
romen, 368 P.;

. Pamlil $eicunt, Scrieri din exil, I-ll, 416+576 p.'

o Paul $tefiinesczr, Initiere si rnari initia{i, 273 p.;
. Paul $teJiinescl, Mari scandaluri financiare, 176 p.;
. Patl SteJknescr, ,,Nebunii" istoriei, 352 p.;

t" Paul $teJdnescrr, Din dosarele marilor procese ale lumii, 192 p.; 208 p.;
Paul $te/tinescri, Enigme si mistere din toafe tirnJrurile, I + 11, 192 +
. G. Den. Teodorescu, lstoria limbii si literaturii romene, 464 p.;

o Lit,iu I/dlenu;;, Memorialul stalinismului, 496 p.;
. Liviu l/dlena;, Cartea neagrd a ceausismului, 496 p.;

. Corpusul receptlrii critice a operei lui M. Eminescu. Sec. XIX, vol. I,lll, 400r
432+448 p.; Sec" XX, vol. I, 352 p.;
. Nicolae Pelresctt, NIemorii, I-ll, 448+352 p.;

. Viafa cirfilor lui Ovidiu Papadinra, 256 p.;

" Gitrseppe Cochioru, Istoria folcloristicii europene, 464 p.

. luliu Husdeu, Cugetiri, 128 p.i
. B. []. l'ta.stleu, Dacii. Elemente dacice in limba si cultura romentr, 368 p

. Coperta I: Arderea pe rug (1314) a marilor maestri ai Ordinului Paul S) tefinescu

Templierilor: Jacques de Molay qi Geoflroi de Chamay. EI\IGME ALE

Desen medieval. British Museum, Londra. ISTORIE,I

. Coperta IV: Triada divinS: Osiris flancat de Isis qi Horus. Grup fINIVERSALE

statuar din aur si lapislazuli datand din timpul dinastiei I
a XXII-a. Muzeul Lurrm, Paris.

Editura VESTALA @
rsBN 973_9418-074
l.drtur';l \ l:STA!-.\
973_9418_08_2
Bucureqti, 2{D5
@ Toate drepturile sunt rezervate Editurii VESTALA

Dedic aceastd carte soliei mele Cuvint inainte
Ioana-Mariana ca o modestd recuno;-
Propaganda gi manipularea opiniei publice, iatd principalii
tinyd pentru tot ce a Jiicut Si face pentru
mine Si familie. lrirrametri care jaloneazl. intreaga istorie a omenirii. Acesti factori
rrtr contribuit la crearea miturilor ce pot fi considerate drept fondarea

a civilizaliei. De altfel, ne intrebdm: Adevirul istoric poate fi o

ccrtitudine? Cdnd te apleci asupra trecuhrlui, te bazezi, in general,
pc texte scrise, atit de la invingdtori, cdt gi de la invinsi, sau, mai

bine-zis, pe cronicarii aflati in serviciul unei puteri oarecare'

'l'rebuie oare sii acorddm o incredere oarbd acestor scrieri? In ceea
cc privegte epoca noastr5, in ciuda mass-mediei omniprezente, este
lbarte dificil sI vorbim de o informat'e completii. Si ne-am referi
la un simgur exemplu: dosarele Revolufiei din decembrie 1989!

Istoria are multiple falete, unele dintre acestea cunoscute, care
sc inva(I incd de pe bdncile ;colii gi altele necunoscute, sau chiar

pu{in elucidate! Aceasti din urml categorie a stat la baza op{iunii
noastre in selectarea materialului tratat fu lucrarea de fa!5. Pomite

clin cele mai diverse domenii, evenimentele incluse in ultima

categorie suscitii interesul prin singularitatea lor, oferind una dintre
ccle mai pasionante gi insbrrctive lecturi. Probabil cd aceasti istorie

paralel6 Ei enigmaticl ii va captiva pe unii dintre cititori si le va

cleschide gustul de a rdm6ne mai mult timp aplecati qsupra tomurilor

academice. Ne-am bucura dacd se va int6mpla aqa - qi ne gdndim,
in primul €nd, la tineri - cdci inseamnd cd am reusit sI ne atingem

1elul.

Se pot distinge doud tipuri de dezinformlri de naturd istoricS.
Una ce poate atrage dupd sine virtu{i pozitive: ea infrumuseleazd,

informeazd si joacd, in cele din urmi, un rol educativ. Cealalti

distruge, murddreqte gi deservegte cele mai oribile motivalii.
Istoria se scrie in diferite chipuri gi, de ce sd n-o recunoastem,

uneori chiar qi altfel de clun a fost ea in realitate. Tot acest demers
este dictat de anumite interese, de multe ori greu de descifrat, aEa
crun se intdmpli Ei cu evenimentele in sine.

Pomind de la adevdrata democrafie, de la libertatea cuvdntului

PAUL $TEFANESCU Stelele din Aksuffi,
urme ale unei
tipdrit, pe de o parte, iar pe de alt?i parte, din dorin{a sincerd gi
civilizafii fabuloase
respectul fa{n de adevdrul istoric, ne-arn propus sd oferim cititorilor,
prin volumele de fa{i, o suiti de cazuri care, in decursul timpului, $i astizi in Aksum circuli legenda, conform cdreia strlmogii
locuitorilor de aici gtiau s5 topeascl piatra. O turnau in forme de
au provocat controverse putemice, din punct de vedere al lemn lungi, iar c6nd piatra se rilcea, o ciopleau, o glefuiau gi o
transformau in stele uriaqe... Aceste stele au fost f6cute de ciclopii
autenticitii{iilor. Baza{i pe o documentare perseverentii, rod a mul4i care au populat platourile ethiopiene, cu mult inainte ca acolo sd
ani de documentare, ne-am oprit, de aceasti datd, asupra unor
se fi ivit shtrmogii locuitorilor de azi. Uriaqii le tiiiau din stAncile
subiecte considerate a fi iegite din comun.
de hngn oraq qi le transportau pe umeri aici, in piap.
Convingerea noastrai este c5, inldturind miturile, ies la iveall
adev5ruri mult mai valoroase, mai umane si, totodati, mai vii, mai Cum am putea replica noi, oameni ai secolului XX, acestui
interesante. intr-o forma, sau alta, aceast2i convingere este impdr-
popor semianalfabet care incearci sd glseascd in legende explicagia
t{iti de to{i cei care au contribuit gi contribuie la imbogd{irea misterioaselor stele de la Aksum? Ciclopi n-au existat niciodat?i,

tezaurului cunoasterii ulnane. Dezvoltarea cunoagterii se realizeazd, iar piatra nu poate fi topitE... Iar in ciuda succeselor dobdndite de
prin inl5turarea a ceea ce este eronat gi depdqit, prin acumularea si aksumologie, aceastii importantii ramur6 a orientalisticii, foarte
sintetizarea rezultatelor noilor date dobdndite. Drumul care conduce
multe aspecte din trecutul Aksum-ului raman mai departe inv6luite
spre descoperirea adevlrului trece, in mod firesc, si prin erori,
adev6ruri relative ;i pa$ale. Acest lucru este valabil at6t pentru in mister, inclusiv principala problemi a acestei qtiin{e: originea ;i
destinafia uriagelor coloane - stele lucrate din blocuri de bazalt
gtiinlele naturii qi gtiin{ele tehnice, cdt gi pentru cele sociale si albastru, care se inalfi in pia{a cenhal5 din Aksum sau zac de-a

istorice. lungul drumului, doborlte de timp, ori de barbaria omului. Cea mai

Volumele de fale igi propun str desprindE din istoria universall inalti dintre coloanele care au ajuns p6nI la noi are 33,5 m. Dar
gi nalional5, unele dintre aceste legende, falsuri qi neadevinrri, larg
rdspdndite si sd demonstreze cum au luat nagtere gi in ce fel au fost existii qi ,,stele" mai mici, intre 5 m gi 2l m. in total, ceva mai

demascate, care este, in fond, realitatea. Este uimitor cu c6ti mult de 200 de monoli{i debazalt, deosebili unul de altul: fie zvelli
inclp5lanare persist?i o seami de legende ;i falsuri, degi adevdrul
si eleganli, splendid glefuifi gi bogat ornamentafi, fie intentionat
istoric a fost restabilit. Mai grav este cd ele persisti, nu numai in primitivi, grosolani. In orice caz, toli sunt rezultatul mtrncii titanice
a unui intreg popor. Munci depusS weme de decenii, dacd linem
mintea omului simplu, dar gi in manualele scolare qi in ci4i de
seama de nivelul de dezvoltare a tehnicii din acele timpuri.
lectuE si, nu arareori, se intdlnesc chiar gi in scrieri istorice serioase. Dar, sd intrdm in detalii!
Nu avem preten{ia de a da un verdict, ci, din contri, autorul
Tsegai Nebeibeh, cel mai renumit aksumolog, afirmd
va fi recunoscdtor tuturor acelora care iEi vor aduce contribu{ia prin urmdtoarele: ,,Istoria oral6 a Aksum-ului socoteqte ci ora,sul qi-a
observaliile lor la elucidarea acestor ,,enigme ale istoriei".
fdcut aparitia incd din timpurile biblice. Pe wemea aceeq princi-
Men{ionim ci in elaborarea lucrlrii noastre am folosit, mult

mai multe surse decdt cele citate, dar nu le-am men{ionat totdeauna
pentru a nu ingreuna lectura si a crea impresia cA este vorba de o

lucrare de strictl specialitate. Lucrarea noastri se doreqte a fi, in
primul rdnd, destinatd publicului larg gi tineretului avid de

cunoastere gi informare. Tot pentru a face lectura c6t mai captivantii,
am ales subiecte dintre cele mai variate.

Cu respectul indiscutabil fa{d de munca autorilor cita{i, c5rora

le recunoagtem prioritatea, pe care ii asigurdm, pe aceastd cale, de
intreaga noaskd gratitudine si recunoqtin{i pentru originalitatea

muncii lor, oferim cititorilor o suite de evenimente insolite si, de
ce sd n-o spunem, mai puqin cunoscute de publicul larg.

PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE

palul oraq din far6, care se numea Sheba, era condus - spune din Zimbabwe si stelele din Aksum prenntf doar doui tris6turi
legenda - de un uriag balaur sau sarpe. Aceiasi legendi mai spune comune: caracterul lor enigmatic gi gigantismul construc- {iilor. La
cd el cerea mereu supugilor jertfe - in animale gi fete. Printre est de lacul Rudolf (azi Turkana), pe sllbaticul platou Jilbaba din
extremul sud al Ethiopiei, pot fi. vdntte o serie de stele inalte de 5
nefericitele fete care unnau sd cad6 victime tiranului a fost gi o m, grosolan cioplite, asemlndtoare cu cele din Aksum. Pe la

frumoasd, indrlgiti de voinicul Agaboz. Ca sd-gi salveze iubicr, jumdtatea drumului dintre Aksum gi Ztnbabwe, undeva in
ten6d a ucis monstrul, iar poporul l-a proclamat rege. Dupd el, a
Tarrania, a fost descoperit un alt ora; misterios, denumit Angaruka.
urmat la tron fiica lui, firrmoasa Makend4 regina Shebei. Lrteligenta
gi cultivata cArmuitoare a devenit cunoscutii ca regina din Saba. Descoperirea sa, in anul 1935, a fost cu totul int6mpldtoare, ;i se

In prezent, Aksumul num6ri circa 5000 de locuitori, dintre care datorcazd unui firncfonar colonial. Cercetarea sa i-a revenit profe-
sorului L. Leakey. Construcgiile din Angaruka Ei Zimbabwe, dupi
1000 sunt celugAri. Nimeni nu gi-ar putea imagina astdzi cd cum avea sd constate Leakey, nu au mortar la imbinarea bucS{ilor

Aksumul a fost c6ndva centml unuia din cele mai putemice state de piaffi Ei prezintii multe asemdndri. in wemurile noastre,
ale Antichititii".
Departamenhrl pentru protejarea monumentelor antice din Tanzania
Una din primele informalii despre Aksum, ca de altfel despre
majoritatea oragelor din Africa de Est, ne-o oferi celebr-ul Periplu a intreprins o serie de sdpdturi la Angaruka. De astii datl s-au

al Mdrii Eritreii - cel mai vechi manual de pilotaj al Antichitiifii, descoperit, printre altele, coliere de scoici, fdcdndu-se astfel legdtura

ajuns p6nd in wemurile noastre, scris cam in anul 60 d. Chr. Titlul oraqului cu lirmul oceanului. S-a pus intrebarea dac5 nu este cumva
manualului vorbegte de la sine. Marea Eritreii era vechiul nume al o simpld coinciden{6, sau zidurile de la Jilbaba gi ruinele de la
Angaruka constituie vestigii ce leagd Aksum de Zimbabwe?
Oceanului Indian, iar Eritrea - o parte componenttr a statului
Dacd sunt examinate astfel sub forma itr care au ajuns pdnd in
Aksum. Un stat care a llsat grandioase momrmente arhitectonice, zilele noastre, stelele !6qnesc parcd pur gi simplu din pdmdnt, avAnd
lucrate cu o tehnic6 ce continui gi azi sd fie o enigml pentru noi, labazd o temelie naturali. La inceputul anului l97O a fost descoperit
care a cucerit imense teritorii, a controlat ambele maluri ale Mdrii
Rogii gi a avut o flotii putemici. in acea vreme, Aksumul era un tur amiinunt senzagional. O expedilie arheologici franco-ethiopiand,
stat at6t de putemic, incit trata de la egal la egal cu {5ri cum ar fi
Bizan{ul Ei India. Faptul este confirmat gi de istoricul arab Mani, care a intreprins weme de doi ani sdpdturi, inclusiv in centrul
care in secolul al III-lea d. Chr. menqiona in scrierile sale cd in parcului stelelor din Aksum, a constatat, in weme ce disloca
vremea sa erau paku mari imperii: Aksumul, Babilonul, Roma gi
straturile supftrpuse de pdmdnt qi argild, existenla unor monede,
Egrptul. vase de lut gi o serie de obiecte de uz casnic strlvechi, aflate la

Aksumul igi datora faima gi bogdt'a religiei gi armatei sale foarte baza trnei constmcfii uriage, c6ndva.
putemice. Avea pe teritoriul sdu nenum5rate palate qi biserici, ce S-a crezut, pdni atunci, cd stelele se aflau ridicate pe o movild

au tezit uimirea Ei admiratia numerosilor cdlStori strdini atraqi de naturald, cunoscuti sub numele de colina Beta-Ghiorglrios,
frumuselile sale. Ele se bucurau de faimd tn lumea intreagd. Este
acoperitii cu iarbl gi snibdtuti de poteci ce duc in toate pdrfile.
epoca in care in marea capital[ africani qi-au ficut aparitia Sdpdturile efectuate acum au permis constatarea cI respectiva colind

grandioasele ,,stele". Ele erau monumente ridicate pentru cinstirea a fost in trecut o imensi platformi, avdnd lungimea de ll5 m gi
armatei.
fiind alcltuiti din lespezi de bazalt cioplit. Pe versantele dealului
Exploratorii care au cercetat jungla sud-africani au descoperit erau construite trei terase, ce dideau iluzia trnei fundaqii in trepte.

aici existenla unor uriase construcfi elipsoidale - adevdrate temple Astfel, s-a fbcut uimitoarea descoperire cd stelele nu reprezinti, de
fapt, decdt partea superioard a unei construc{ii gigantice ingropate
de piatr6, cetiifi cu ziduri putemice imprejur, la care pietrele erau in pdmdnt.
lucrate frrd mortar. Mai tirziu" s-a pufut constata cd era vorba de
ruinele capitalei marelui imperiu minier Zimbabwe, situat in Dupd cum se gtie, nenumirate monumente, de o valoare
regiunea dintre Limpopo qi Zarrrbezi, marile fluvii africane.
inestimabild pentru cultura mondialii, au fost distruse. Astfel, in
La o cercetare superficialE, exploratorului i-ar pdrea ci cet5tile 1938, rdzboiul fascist de agresiune a Italiei asupra Ethiopiei s-a
concretizat prin bombardamente aeriene asupra ruinelor bisericii

l0 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE ll

Sfinta Maria Taakha-Maryam. Cu pugin timp mai inainte, Obsesiv, persistii intrebarea Ei ftr cazul Aksum-ului, ca qi la
raerhcoeonlsotgitiui irdee.zgAropraeszeurdltatetmaesltiafevl eccdhiTulauai klihcaa-sM, apreyrammila,ndsitoupartiimini giganticele piramide din Egipt: ce tehnicd foloseau constructorii
pentru transportul gi ridicatul unor blocuri de piatri de cdteva tone?
imediata apropiere a parcului stelelor, fusese o constmcfie mult mai
Nannos, un sol al implratului bizantin Justinian, men{iona in
mare decdt cea descoperitii pe colina Beta-Ghiorghios. probabil ci
scrierile sale ci regele Aksum-ului cdldtorea intr-o caretd poleitii
intr-o prim6 fazd a fost regedinla somptuoasd a unor conducdtori
cu aur, iar curtenii in carete argintate, toate trase de elefanli. Faptul
yenerali de popor gi ulterior a devenit ldcag de cult. Clddirea cd oamenii reusiser6 sd imbldnzeascd elefanlii ne duce la gdndul,
Taakha-Maryam mdsoard 120 m lungime gi 80 m lilime. palatul dacd nu cumva for[a de tracfiune a elefan{ilor nu fusese folosit2i la
dispunea de peste o mie de sdli gi dormitoare. pardoseala era
afc[tuiti ain ptaci de marmuri verdl si lemn de esenfe rare, rosii transportarea blocurilor de granit gi bazalt. Se mai ridicd gi problema
gj tra{afirii. Pereqii erau ciptugili cu iemn de abanos si marmue
de culoare inchis5, av6nd incrustalii de bronz aurit. F'erestrele si existen{ei unor drumuri a cdror infrastructuri sI reziste la transportul
unor asemenea cologi!l

usile erau impodobite cu basoreliefuri, iar camerele o*u-
mentate cu sculpturi in bronz si vase de ceramici. Ca d"irmue.,nsiuni,
alituri de Taakha-Maryam, ivakzau numai Husuni-Kubwa din
Kilwa gi celebrul Zimbabwe.

Palatul din Aksum r5mdne insl fbr5 egal in intreaga Africi
tropical6.

Judecdnd dup[ ruinele temeliilor descoperite, ne intrebim, pe

buni dreptate, cdte etaje au putut avea giganticele construclii dh
aceastii zon6. Descoperirile arheologice ftcute acum o jum6tate de
secol fac sd se creadi cr stelele din Aksum repet?i formele clddirilor

din fosta cetate antic6. S-a ajuns la concluzia c6 aici au existat

palate cu 4, 6, 12 gi 14 etaje. Stelele reproduc, la scarl redusi -
un etaj de-al lor avdnd2 m - toate detaliile palatului. Un etaj putea

sI misoare 2,8 m, deci un palat cu 14 etaje avea aproximativ 40
m ind$ime. Avem de-a face cu veritabili zg6rie-nori, construi{i la
lnceputul erei cregtine in indepdrtata Africi, departe de Atena, Roma
gi Babilon. Se naste fireasca infebare; ce nivel de dezvoltare

atinsese vechiul stat african, ca sd-si permiti manipularea unor mase
uriage de constructori si materiale, ce constau mai ales din lespezi
uriase de piatrl perfect lustnrite, pentru a nu avea nevoie de mortar

ca si le frxeze?

La sfirgitul secolului trecut, britanicul Bent a scos la lumini la
ctrca 6 km nord-vest de Aksum, in localitatea Godebra, urmele

unor mari cariere de piatrd. De aici, pietrarii contemporani
Aksumului au scos bazaltul, folosindu-se de o tehnicd ce s-a
pierdut. La jumdtatea distanlei dintre carierd si oras, Bent a

descoperit un bloc uriag de piatrl cioplitd, lisat in drum qi pe care
constructorii, din motive rdmase necunoscute, llu all rnai apucat
s6-1 foloseascd la construcfile lor uriaqe.

l. Prelucrare qi adaptare dupd Veac Nou, nr.36/1973, p. 4.

ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE t3

Misterul piramidelor Faraonii din perioada Regahrlui Vechi al strdvechiului Egipt
(2686-2133 i.Chr.) erau inmormAnta{i cu mare pompl in renumitele
,rBlestemul faraonilorot e o
re alitate piramide, ini[ate de ei in timpul vielii, pe malurile Nilului, la

Piramidele din Egipt au fost construite ca o imensd hartd Saqq6rah gi Gizeh. Cele construite de cdtre Zoser, Kheops, Kephren
stelard - este concluzia unui specialist britanic in egiptologie. Va
Ei Mykerinos rdmdn, pdn6" azi, griitoare dovezi ale puterii
da, oare, noua terorie un rdspuns ,,revoluqionat'', unuia dintre cele conducdtoare, religioase si economice de care dispuneau regii
autocrali din Valea Nilului. Dar in urmitoarele perioade istorice:
mai ,,incuiate" secrete ce sti in spatele construc{iilor de pe Nil? mijlocie (2133-1570), noud (1570-1085) qi tdrzie (1805-332
i.Chr.), stiipAnii tirii abandoneazd obiceiul inmormdntArii in
Folosind un computer astronomic pentru arecrea cerul nocturn, asa
piramide gi astfel incepe istoria necropolei din Valea Regilor. De
cum apirea el in Egipt acum 4 500 de ani, cercetiitorul englez acum se sap6 in stincd galerii si camere funerare pentru dispunerea
Robert Bauval a afirmat cd piramidele nu sunt altceva decit o
mumiilor, insoqite de un bogat inventar cu ofrande fruterare necesare
proiectare a ,,raiului" ceresc pe pimdnt. Toate detaliile descoperirii
lui Bauval sunt publicate intr-o carte ce a apdrut recent in Marea defuncnrlui cdnd spiritul sdu (rKri) se va prezenla la judecata
mor,tilor, in fata lui Osiris.
Britanie, intitdatA The Oion Mystery. Noua teorie va cavza o
adevdratl controversd in lumea egiptologilor. Dr. Jaromir Malek, Descoperirea mormintului lui

de la ,,Institutul GriJfith" al Universitiilii Oxford, declard cd tot ce Tutankamon

afirm5 Robert Bauval poate fi exact. ,,Harta lui stelard este foarte Mai inainte de a i se descoperi mormdntul ad4postit in stfrrca
precisd, fiind demonstratd punct cu 1runct", spune Malek. Com-
din Valea Regilor, acest mare faraon era cunoscut numai ca un
puterul folosit de Bauval a prezentat pozitja stelelor in momenhrl simplu nurne ce figura pe listele de regi care au condus Egiptul.

inceperii construc{iei monumentelor, specialistul britanic observdnd Hieroglifele descoperite gi descifrate au permis egiptologilor sd-i
reconstituie in cea mai mare parte biografia.
cd cele Eapte piramide sunt amplasate sub planete apar(in6nd
constelaliei Orion. Marea Piramidd este plasatd sub Zita Orionis, Tutanlramon semnificd in vechea limbd egiptearfi, ,,strdlucita
cunoscut5 de egipteni sub numele de Osiris, zeul vie{ii de dupd imagine a Zeului Amon". Faraonul, dupi ce a restabilit cultul zeului
moarte, ire mitologia lor. Bauval opina cd intreaga vale a Nilului Amon, gi-a adoptat acest nume. Tutankamon, pe cdnd era incd
era receptatd ca o proiectie a CIii Lactee pe pdmAnt. in sprijinul
afirmajiilor egiptologului britanic sti qi o coleclie de texte, alcdtuiti, copil, a fost cisdtorit cu o fiic6 a faraonului eretic Akenaton
probabil, intre sec. I i.Chr. Ei sec III d.Chr., pdni acum neinlelese, (,,Strdlucirea lui Aton'), mLai cunoscut fiind sub numele de
care menfionau cd: ,,Egiptul este o imagine a raiului. Tot ce existd
;i guverneazd fn cer va Ji trimis pe pdmdnt". S-ar putea ca aceastd Amenophis al IV-lea. Acesta, pentru a curma abuzurile sdv6rgite
noud teorie sI irlesneascd o reconstituire a ritualurilor din acea de preo{ii din Teba (azi Luxor*Karnak), desfiinlase cultul zeului
vreme, av6nd in vedere cE fiecare piramidtr arc un corespondent
cdruia ei i se inchinau, Amon*Rd si, totodati, mutase capitala
stelar care, la rdndul sdu, reprezintl o zeitatc in mitologia egipteanE.
Egiptului intr-un oras cu totul nou, Achetaton (Tell el Amama de
,l
azi), instituind cultul zeului soare Aton.
I
Faraonul a vrut s5 renun{e definitiv la milenarele tradilii

religioase ce diinuiau in Valea Nilului, orientdnd totodati politica
extemd pe o cale pacifistii. Reformele lui Amenophis al IV-lea
s-au soldat, pe de o parte, cu o opozife din partea popula{iei, iar,

pe de alta, cu o impotrivire din padea preolimii zeului Amon, ce-qi

pierduse privilegiile. Dupd moartea sa, i-a urmat la tron ginerele

ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE l5

t4 PAUL STEFANESCU emblema ,,qacalului gi a celor nou6 prizonieri.., av6nd scris sub
fo.rmi de hieroglife numele lui rutankamon. Era clar cd in spatele
s5u, Tutankamon, in vArstd de numai 12 ani. Acesta a domnit apro- zidului se gisea misteriosul morm6nt, format din patru cripti.
ximativ noul ani gi a murit cdtre anul 1352 i.Chr. Muncitorii egrpeni au spart cu tdmcoapele gi dalta zidul,
permiland accesul. Plin de emofie amestecatii cu reipect, Carter a
Cercetdrile efectuate de medici legiEti asupra mumiei lui peg-it c9 precau{ie in marea anticameri (3,60 x g m) a hipogeului
unde, la lumina orbitoare a lmpilor electrice a inso{itorilorlai, a
Tutankamon nu exclud o moarte violent?i a acestuia, deoarece pe putut zari o masd de mobile gi obiecte de aur feerice ca strilucire.
cap s-au gdsit urmele unor lovihrri puternice, ldngd o ureche, si pe Au-fost inventariate, in decursul iemii ce a urmat, l7l piese care
obrazul s€ng. Acest faraon a militat pentru restabilirea, in vechile au fost clasate, tratate in laborator $i catalogate, fiind expediate sub
o pazd, severd la M'zeul egiptean din Cairo, locul undef qi in zilele
lor drepturi, a cultului ;i puterii preolilor lui Amon. Dupd circa noastre, poate fi privit tezaurul mormAntului lui Tutankamon.

patru ani de domnie, faraonul a luat hotdrdrea sd pErdseascd oragul Dup[ ce arheologii gi ajutoarele lor de incredere au golit
predecesorului sdu gi a revenit la Teba cu intreaga curte. Akenaton, anticamera, s-a trecut la spargerea celei de-a treia por{i, ramlase,
din fericire, gi ea intactii.'Ea erapdzita de statuile in marime naturali
fosta capitali a lui Amenophis a fost blestemati de marii preoS isanpadiriormtiuagr{aii,rdciniuenfmriusincimtieubccoiulicqiC,i a_brsatcesutrol,paatanulei .rinlCmleeaimscnamrnuee{igiurdue,p.pualaimictairpleiricmcuaiani udprrihsiri
lumina becurilor electrice, au zfuit un perete de aur as"ruf i'
initiag in misterele magiei gi peste ruinele ei s-au a$temut, in scurt2i miniajloltci udl eun3e,i6c2amme.rei-nfunmei,jTlorec,ullunegi6sdeei6rrAi\0a^,,'lpaatpieldaea4u,br3iti.m. d;ei
weme, nisipurile deqertului.
dimensiunile 3,30 m x 3,62 m, un imens catafalc dettinat a conserva
Istoria descoperirii mormantului lui
sarcofagul faraonului. ln intervalul cuprins intre aceast?i imensd
Tutankamon cutie de lemn aurit ;i peretii camerei mortuare mai
o jumdtate de meffu, in care se arfdlamuddnievaer'sne
Mileniile s-au scurs, iar mormintele din Valea Regilor au fost coridor de aproximativ
profanate de ciutdtorii de comori, atraEi de mirajul bogdtiilor
obiecte ce au fost ridicate cu mare griji, ambalate qi expediate.
ingropate odatii cu faraonii: Abia in secolul trecut a inceput Peste tot, pe pere{i, pe mobile gi pe diferite obiecte se puteau vedea
misterioase scene religioase qi rituri flrnerare. in scurt timp, s_a
cercetarea lor sistematici, intreprinstr de numeroase misiuni arheo- putut constata cd era vorba de patru ,,cutii aurite.., ce se succedau
logice. Oamenilor de gtiin{d le apdrea in fala ochilor un cdmp de
jrtaeufmiunlpeuleicmfeuoncremorna6srnetit.tuuTlisolueturidlTeuortdaanipnkriadomdaaortln,9eixijnecgefurpoi{tpi.oaCntaasleupbrminmaomursminoaulenneee,,dcaerispscttAdepnacEtii una in alta. in fine, s-a ajuns la sarcofagul cel mare, cioplit in
gi ruine, situat pe malul stdng al Nilului, in Valea Regilor, de l6ngI
Luxor (azi Biban el- Muluk). cua4it gdlbui. Dupi demontarea anevoioasl a enormelor crrfri, s_u
trecut la desfacerea altor trei sarcofage,
Descoperirea o datorim egiptologului Howard Carter (1873- f6rd a fi deteriorate apirdnd
1939), care a fost sponsoizat de citre lordul Herbed of Camarvon in final mumia faraonului. Excesul de unguente alcatuite din
(1866-1923). Au fost mai multe campanii de sdpdturi care s-ar-r
gudron, diverse grdsimi qi rdgini, prec'm gi irnbdlsdmarea, probabil
succedat, cheltuindu-se cu acest prilej mari sume de bani cdnd, pe rapidi a cadavmlui faraonului, nu a permis o conseryare ideali a
neasteptate, ldngi hipogeul jefuit al faraonului Ramses al Vl-lea mumiei, cum a fost cazul altui faraon, Ramses al Il-leq expus tot
la Muzeul din Cairo. Nenumirafi chimigti gi giuvaergii, impreuna
(sec. XI i.Chr.), Carter a descoperit cele 16 trepte ale unei sciri cu arheologi specializali in restaurare, au trecut la treabi, rbuEind
cioplite in stAnci, largd de 1,6 m gi lungii de 4 m. Intrarea era sd reconstituie aceste obiecte putemic ilnbibate cu unguente.

blocatd de un zid ce pdrea intact, dovadd cd cripta din spatele siu din 9upot gi umerii faraonului erau acoperi(i cu o sptenaiaa mascd
nu fusese prddatS. folie de aur batut. Restul corpului, mumificat conform vechilor

Cdnd zidul a fost stripuns cu infinite precau{ii, s-a pitruns mai
intAi intr-un coridor lung de 7,6 m, ce se s{6rgea brusc cu rm alt

zid intact, gros de aproximativ I m. Pe peretele zidului ce bloca

coridorul se putea vedea marea pecete oficiald a necropolei, cu

l6 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI LINTVERSALE t7

practici egiptene, era strins legat cu fbgii de pinzd de in, fixate cu divinitii{i, ca zeitgle Hathor (cu discul solar intre coame), Tueris,
Isis. Patwile jucau un rol in riturile religioase, eviden{iind credinla
o centurl qi acoperite cu bijuterii, sau amulete ce totalizau un numdr in reinvierea mor{ilor. Cdldtoria faraomrlui spre impIr5{ia mortilor
de 143 de obiecte. Printre relicvele de aur, sau pietre prelioase, o era ajutatl de nigte corlbii in miniaturi, aflate l6ng5 aceste paturi.
notii aparte o fbceau trei amulete din fier de import, dovedind astfel
cii acest metal era cunoscut qi folosit in Egipt din cele mai vechi Mobilierul funerar, obiectele magice, sarcofagele.. de. 4ur,

timpuri. bijuteriile gi alte lucruri aparfindnd vechii arte egiptene, toate
Antropologii au studiat mumia gi au apreciat cE Tutankamon
descoperite in capelele aurite, impodobite cu pl5ci de alabastru, sau
decedase in jurul v6rstei de 20 de ani, iar structura corpului prezenta
analogii cu cea a socrului s5u, Akenaton-Amenophis al fV-lea, de faian{i, au evidenliat posibila existenli a unor tez*;lJre de mare
demonstrdnd ascenden{a ginerelui, stiut fiind c5 la vechii egipteni valoare. Conform opiniei unor specialigti egiptologi este foarte

cdsltoriile in familie - de pildn frate cu sord - erau ceva obignuit. probabil ca, in cazrrl lui Tutankamon, sd ne gdsim in fata unei

in incIperea unde se intra prin apata ugd, anexatl anticamerei glorific5ri funerare magice, fapt care explicd miretia mormdntului

- 2,90 x 4 m - se gdsea depozitat mult mobilier frurerar. Capela sdu. Predecesorul siu, ereticul faraon Akenaton, suferise un blestem

mortuari se afla in comunica$e cu cea de a patra camerd (3,50 x magic, de indati ce p_reo$mea obtinuse de la Tutankamon
restabilirea vechiului cult Bl lui Amon. Recunoscltor fa!5 de
4foamr,teagmaa-zriesuvla,,lToeazrea,utl'e')g, actaeredeeracdueltsutlinmatoi rp{ailsotrrA. rAii toAbtieicntealonrexdae
restaurarea proclamatil de t6ndrul faraon, aceastii puternicl castii
anticamerei cdt gi in carnera tezaurului erau agezate ldzi cu obiecte
prelioase de cult, bijuterii regale, vase de alabastru, blrci de cildtorie sacerdotald ii acordase funeralii fastuoase qi un mormdnt pentru
in lumea morflor etc.
odihna veEnicd in formi neobignuit?i pdni atunci. De aceea, prin
Arheologii au rdmas decep{iona{i, negdsind nici un text scris inventarul sdu funerar, Tutankamon aratl o glorificare. Mortul
pe papirus. Cartea mo4ilor lipsea din mormdntul lui Tutankamon.
Absolut toate obiectele aflate in mormAntul lui Tutankamon pot fr devenise spiritul protector al acestei preolimi victorioase. El fusese

vdntte ast[zi la Muzeul egipean din Cairo. O menfiune aparte ii ddruit de Osiris cu puteri magice, conservate in cavoul, devenit

revine mdqtii-portret a faraonului, inaltii de 54 cm qi confeclionatl impresionant, grafie num5rului imens de obiecte legate de practicile
din aur masiv. Pe fruntea ei se ridicd qarpele Ureus gi un cap de
;oim, ambele fiind insigne regale. Masca este decorati cu pietre esoterice.
prelioase gi semipre{ioase (lapislazuli, feldspat gi cuarlit), fxate pe
in urml cu Eapte zeci gi gase de ani - mai precis la 17 februarie
colierul aEezat pe piept.
Tronul, confecfonat din aur masiv, are indl{imea de 1,04 m, 1923 - ziarele din intreaga lume anun{au cu litere mari, pe prima
pagind, senza{ionala descoperire din Valea Regilor. Din acel
posedi bra{e modelate in stil zoomorf, avdnd capetele gi picioarele moment, incepe hagedia care va duce la dispari{ia - moartea -
misterioasd a tuturor participanfilor la descoperirea celebrului
in formd de garpe si de leu. Pe spdtar, se distinge o scend ce
mormAnt. Astfel, a luat nasJere legenda blestemului faraonilor.
infdligeazl cuplul regal, aflat intr-o sall a palatului. Faraonul stii Dar sd derullm firul evenimentelor a$a cum s-au succedat ele
pe tron gi privegte duios spre solia sa, ce line intr-o mdnd o cupd
la vremea respectivd.
cu unguente, iar cu cealaltd il mdngdie pe umdr pe Tutankamon.
DupI ce au cobordt cele 16 trepte slpate in piatri, cei
in vSzduh, soarele igi trimite razele sale, invdluind perechea regald.
aproximativ 20 de oameni ce formau echipa de arheologi, sunt
Porhetele 1or sunt irnbrdcate in haine din foi de aur Ei argint, aduna{i in fala unui zid de piatrS. Un zid care a fost ridicat acu?n
mai multe mii de ani, ca si protejeze pentru veEnicie somnul etern
diademele, brdprile qi colierele sunt executate din pastii sticloasd qi
al tAn5rului' faraon Tutankatnon.
faian{5 albastri, avAnd incusha{ii de alabastru. Martorii se inghesuie in spatele lui Howard Carter gi al lordului

in anticamer6, se g6sesc trei paturi firnerare ale regelui, sculptate Camarvon, doi arheologi britanici al cdror destin extraordinar avea
s6-i facd celebri in lumea intreagd. Este puqin trecut de ora 14 qi,
artistic in lemn aurit. Ele au forme de animale duble, cum ar fi
peste cdteva secunde, Howard Carter va incepe distrugerea zidului
$rtt"*, leul gi vaca sacrd, toate simboluri legate de cultul unor
care inchide mormdntul.
Bra{ul lui Carter se ridicS. Jine in mdna dreaptii un ciocan greu,

18 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE l9

iar in stdnga dalta ce va pdtrunde in zidul misterios. Asisten{a in sunetul unei melopee firnebre in care revenea tot timpul cuvdntul

freamdtii. $i lordul Camarvon nu are cum sd nu se g6ndeasc6 la blestem...

inscripfia gdsitii cu c6teva sdpt5mdni in urmii, pe o tibhln de argilf,, Timpul gi-a continuat scurgerea implacabild si nu se stie cum

qi descifratd cu mare greutate. O inscriplie ce pdrea cE ii pune in a luat nagtere legenda despre,, bles temul faraonilor ", legendd lesuti
in jurul unor intdmplSri cumplite si misterioase.
gardl pe profanatorii de morminte. :::t

,,Moartea va dobori cu aripile ei pe oricine va tulbura odihna

faraonului". SI fie o simpli intimplare?
Dupi ce face o gauri de doui ori mai mare dec6t bra{ul sdu,

Carter lumineazd camera mortuard cu ajutorul unei ldmpi electrice. Un incident, in aparen!5 minor, avea sd marc}:reze un gir de

O sc6nteie de aur ii orbeste privirea. Aur! Peste tot e aur, pe perefi, evenimente neasteptate. Despre ce era vorba? Lordul Camarvon

pe sol, strdlucind in mod ciudat sub privirile uluite ale arheologilor. avea un can;u pe care-l iubea foarte mult gi de care nu se desp6rtpa

Cei doi bArbafi l5rgesc brega. Un cufir imens de aur ocupd aproape nici in peregrinlrile sale, purt6.ndu-l cu sine pretutindeni. Dupd
deschiderea mormdnhrlui, pe cAnd lucra zile intregi in subteranele
totalitatea incSperii, avdnd intr-o_parte doud ugi zIvor6te, care ie
deschid fdrd efort gi fdr5 zgomot. in interior, este un al doilea cufrr, rRortuare, lordul asezase colivia canarului intr-un loc ferit de soarele
si acesta tot din aur. Dar pe ugile care inchideau acest al doilea
cufbr sigiliile sunt intacte, ceea ce dovedeqte cd, de la moartea arzdtor, la capdtul scirii ce ducea in cript6. Fdrd ca cineva sd

faraonului, nimeni nu a vfuut ce se ascunde in spatele acelui perete observe, o cobrd se strecuri printre gratiile coliviei gi inghili canarul.

interior. Cei doi arheologi inchid cu grijd usile cavoului gi obtureazd Cdnd gi-au dat seama, €ra prea tiniu. Printre sdpitorii egipteni au
inceput sd circule tot felul de presuptureri: cobra, despre care se
din nou culoarul. qtia ci era Earpele sacru al egiptenilor, fiind-sculptat 9i pe cutia de

un Nimeni din cei prezen{i nu pronunli un cuv6nt. Se afl6 acolo lemn aurit ce continea inima lui Tutankamon gi simbolizdnd spiritul
firncfionari, inspectori generali din
ministru, cdliva inalfi protector al cestuia, nu va incerca sA se rdzbune oare pe cei care

adminishatia egipteanE a Antichitifilor gi doud femei. indrdzniserd si-l profaneze ldcaqul?

In total weo 20 de persoane, dintre care treisprezece, in decurs

de cdteva luni, aveau sd moarl de moarte violentii... Prima victiml:
Blestemul glsit gi descifrat de pe placa de argili a fost ficut ,rAm auzit chemarea, sunt gata...!'(
cunoscut publicului cu iuteala fulgerului, iar ziarigtii i-au fdcut o
publicitate tot at6t de mare ca si a descoperirii arheologice. Lumea
incepe sd vorbeasc6 tot mai mult despre blestem si profanarea
mormdntului. Primul incident semnificativ avea sd se producd in
in noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923, intr-o camerd mohorftd a
chiar ziua descoperirii. La ieqirea din subterand, arheologii zdrird hotelului ,,Continental" din Cairo, un birbat in vdrsti de 57 ani iEi
in spatele cordonului de poli{ie, un mare numdr de oameni, extrem
trdia ultimele clipe. Pe la orele doud din noapte -. avea sd
de agitali. La vederea micului gmp de exploratori, mulgimea incepu povesteasci mai tArziu infirmiera care-l veghea = muribundul

si strige, sd huiduiascd gi si ameninle. O ploaie de pietre se ab6tu trcercd sd se ridice, strigdnd: ,,5-a terminat, am auzit chemarea,
sunt gata!" Aproape in aceeagi clipd, lumina se stinse in camerS.
peste grup si, cu mare greutate, poliliqtii reusesc sd-i respingd pe
Aprinse o lum6nare si se reintoarse, tremur0nd de groazd, la
manifestanfi gi sd protejeze pe cercetdtori. Atunci Carter igi aduse
cdplt6iul pacientului pentru a-l ingriji: era prea tdrziu, omul murise.
aminte de o intAmplare veche, petrecuti in 1881. Emil Brusch, Era lordul Camarvon!
directorul adjunct al Muzeului din Cairo, descopritorul necropolei
de la Deir el-Bahri, pe cAnd iqi transporta comorile, vdzu venind Primele simptome ale bolii s-au declangat pe la inceputul lunii
martie, in timp ce supraveghea lucr6rile pe santier. De c6teva zile,
spre el un grup de femei arabe, despletite aidoma bocitoarelor el se pldnse coechipierilor sdi c6-l supdrd locul unde probabil l-a

antice, pldngAnd qi jelindu-se, merg6ndu-i pe urme si hdrtuindu-l

20 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 2l

inlepat un lanlar. Mdncirimea, neinsemnati la inceput, crestea ir ...primele suPerstifii
intensitate tot mai mult. ,,Noaptea -ii mdrturisegte el lui Carter -
Moartea neaEteptati a lordului Camarvon a constituit {brd
md tmpunge aSa de tare, cd nu mai pot sd dorm". Rana se indoiald pretextul care a servit la imaginarea ,,blestemului

tnfecteazd., g6tul i se umfl5. Pe la jumdtatea lui martie, lordul faraonilor". Alimentate de int6mpldri ce se pretau la interpretiiri
Carnarvon se hotiirlste sI meargd la Cairo pentnr a se ardta rmui

medic. Boala, in aparenlS nu era prea gravd gi medicii reusesc cu

oarecari eforturi sd opreasci avansarea infec{iei. Despre aceasti bizarc, ziarele se grdbesc sd ut,l:u,eze intreaga fantezie a redactorilor

ultimd perioadi din viala lordului, avea si scrie Carter in memoriile qi trimigilor ,,speciali" pentru a crea o psihozd colectivd, rentabild,
fie spus, pentru patronii acestora, sporind incasdrile prin numdrul
sale, ldsdnd sd se strecoare, poate pentru prima oar6 o undd de
mare de exemplare vdndute. Edilii speciale informau cititorii despre
indoiali: ,,De-a lungul acestor trei lungi sdptdmdni, lordul

Carnarvon Si-a pdstrat tradiyionalul sdnge rece britanic. Scrisorile noile victime, care cldeau la scurt timp, una dupd alta, pradi
pe
care mi le scria ardtau sd este perfect lucid. Nu-;i Jiicea nici ,,blestemului", iar exemplarele erau smulse din mdinile vanz5torilor.
o iluzie". referea
Dar la ce se Carnarvon in scrisorile sale? Ziarul Le Figaro anunld cititorilor sdi moartea lordului

Rdspunsul avea sd reiascd din mirturisirea unui alt prieten care il Camarvon in numdrul din 6 aprilie 1923 in termenii urmitori:
vizitain acea perioad4; ,,Am auzit chemarea, sunt gata!"
,,Evenimentele au dat dreptate prezicerilor ldranilor egipteni. Omul
Boala marcheazd, o evolugie rapidd qi, la sfiryitul lunii, se cere a descoperit mormdntul subteran al faraonului Tutankamon
declard o congestie pulmonarS. Botnavul intrd in agonie si, in a cdzut victimd zeitdlilor subpdmdntene. Lordul Carnarvon nu mai
noaptea de 4 spre 5 aprilie, la nici o lund de la declararea mis- este. Astfel, s-au fnfipnit ameninldrile marilor preoli egipteni

terioasei maladii, moare. impotriva profanatorilor de mumii".

Chiar la ceasul in care lordul murea la Cairo, la mii de kilometri Ceva mai realist, New York Herald se piistreazi pe o linie mai

distan{5 in Anglia, in casa familiei Camawon, cdleluga lordului pulin exageratl: ,,superstilioSii afirmd cd lordul Carnartton a fost
pedepsit. Aceste afirma/ii apar cu atdt mai absurde, cu cdt se
fiecepe si scheaune, se ridicd pe picioarele din spate gi cEzu moarti.
cunoaste cd mormdnh.tl fnese cu mult tnainte violat, Si cd, din el,
In revista /*storame, Guy Claire noteazd lapidar ultimul episod: afudramteilivnadzecddinmaoura.rDteea Benedite, conservator la Muzeul
,,Conform dorinlei exprimate de el, lordul Carnarvon a .fost
tnmormdntat la Bacon Hill, pe domeniul familial de la fuseserd lui Carnawon, provocatii de
Highclere,
in mijlocul unei peluze mdrginite de cedri uia;i Luvru,
de Liban, inlepdtura unui l6ntar, ar puteafi efectul rdzbundrii profetizate de
mistici, a declarat cd sdpdurile trebuiau continuate, deoarece riiul,
adevdrate candelabre naturale. Lady Carnarvon nu pdstreazd nici
oricum, se produsese".
o amintire din Egipt. Colecyiile,fotografiile lordului Carnarvon sunt
Fa!5 de cele ardtate in ziar, constatdm o contradicfe cu
repede imprdstiate de hazardul licitaliilor, in Statele (Jnite".
realitatea: mormdntul faraonului nu fusese violat de jefuitorii de
Primele presupuneri si... morminte gi deci cele scrise de New York Herald erau simple

Pentru cei care nu erau dispugi si creadd in superstitii, canzele speculalii.
ciudatei boli a lordului Carnarvon par sd aibd o explica{ie logicd: Cdteva zile mai tArzirt, arheologul american Arthur Mace, care
o in{epdturE de {anlar care s-a infectat. $i dacd ne gdndim cd lordul
il ajutase pe Carter sd spargl zidul camerei faraonului, se simte
avea uptoupe qaizeci de ani si suferea cie peste doiazeci de ani de
dificult?i1i respiratorii, congestia pulmonard care se dovedise fatali obosit. igi pierde cunostinla chiar mai inainte ca medicii si pund
nu poate surprinde pe nimeni.
cel mai mic diagnostic. Moare tot in hotelul unde decedase Ei lordul

Carnarvon.

in aceeagi perioadi, miliardarul american Jay-Gould, profund
impresionat de moartea bdtrdnului siu prieten Camarvon, roag6 si-i
se arate mormdntul lui Tutankamon. A doua zi este lintuit la pat

de o febrd violentd. Si seara e gisit mort. Un industriag englez, Joel

22 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI TINIVERSALE 23

WooJp, dupl ce vizitase cavoul funerar, este cuprins de febrd pe legdtur5 intr-un fel oarecare cu sdp5turile de la mausoleul lui
Tutankamon. Dintre ele, 13 asistaserd la Luxor la deschiderea
vasul cu care se inapoia in Anglia. Si moare in timpul acesiei
mormdntului.
cdlStorii- Archibald Douglas Reid, biologul care tdiase panglicile ce
inconjurau mumia faraonului, este cuprins si el de feura. sta-biciunea Presa incepe sd se ocupe din nou de acest caz. Acum se vorbegte
gare-.il coplegeste este fulgeritoare. Moare imediat ce ajunge ?n
Anglia. ?n mod deschis de ,,blestemul faraonilor"...
Savanqii din lumea intreagl construiesc cele mai diverse teorii.
Nu mai era nici un dubiu! Frica ia locul indoielii. Gdndurile se
V6lva creat6 in jurul ,,blestemului faraonilor", alimentatd de ziarele
indrgapti din nou spre inscriplia de pe tiblila de argild: ,,Moartea avide de senzafional, a sfdrqit prin a determina pe oamenii de Etiintl
va dobort cu aripile ei pe oricine va tulbura odihnifaraonului,,. sd adopte o pozi(ie impotriva superstiliei ce tindea sd ia propo4ii

Numeroase ziare se intrec in a alimenta curiozitatea publicului, neblnuite. insugi Carter fu primul care ripost?i. Savantul, ardt2i
insetatd de
ap5rut, dupl senzafional. Sub manseta Rdzbunarea farionurui au acesta, ,,tSi incipe lucrul intr-un spirit de siriozitate Si de respect
pu$n timp, subtitluri ca: O
noud victimd a blestemtilui sacru, dar lipsit de acel fior de groazd, al cdrui farmec misterios
hd Tatankamon!; apoi A doua, A ;aptea, A noudsprezecea victimd. cuprinde cu-atdta uSurinld mulpimea avidd de emolii morbide". in
a noudsprezecea victimd este intr-o ,,gtire din
fL.coenadsrta?i dinziua de 21 februarie 1930.., mentionat5 articolele publicate in pres5, Carter vorbegte, cu o ironie muscdtoare,
publicatn de un ziar'german:
,,Astdzi lordul Westbury, tn vdrstd de 78 de ani, s-a aruncat pe despre ,,basmele de adormit de-a-n picioarele" qi despre o ,,formd

fereastra apa,rtamentului sdu din Londra, situat Ia al ;aptetea eiai, degeneratd a poveStilor cu fantome". dupd o anchetii
caie
murind pe loc. Fiul lordului Westbury, pe nume Bithell, Egiptologul geman Georg Steindod

odinioard a luat parte Ia sdpdturile lui rutankamon tn calitate de minu{ioasd, demonstreazi cd acel Carter decedat in America nu este
secretar al savantului Carter, a fost gdsit moft in locuinla lui, in
luna noiembrie a anului trecut, deSi tn ajun se culcase perfect rudI cu savantul care direct sau indirect fusese implicat in
descoperirea morm6ntului faraonului. Cdt il privegte pe A. C. Mace,

sdndtos. Ny s-a putut determina niciodatd cauza exactd o moiytt,. aceasta era bolnav de multii vreme Ei, in ciuda sfaturilor medicilor,
,,Un fior strdbate Anglia..." scria wn ziar, cdnd Archi6ald a continuat sii lucreze cu Carter.
Douglas Reid muri in momentul in care era pe cale sd facd
Savanlii igi continuS cercetiirile pentru a scoate la lumind

radiografia unei mumiii gi c0nd egiptologul Arthur Weingall, cea adevdrul. Se vorbe;te de legea seriilor, de telepatie de-a lungul

de a doudzeci gi una ,,victimd afaraonului" sucombE in uira-unui secolelor, de bioenergie. Se fac cercetdri spectaculoase asupra

atac de ,,febrd necunoscutd". Veni rAndul infirmierei care-l ingrijise proprietS{ilor piramidei ca figurii geometrici ;i se descoper[ efechrl
la hotelul ,,Continental" pe lordul Camarvon gi pe fratele mal-tanar de piramidS. Un cercet?itor specializat in studii africane cere sii fie

al acestuia, colonelul Aubrey Herbert Camarvon, care la sase luni inchis o noapte inheagi in camera regal5 a piramidei lui Keops. A
dupd aceasta se sinucide in cursul unei crize de demenli.
doua zi dimineali, cdnd se deschide usa, se constatii ci cel inchis

$i anunqurile mortuare continuard macabra statisticd cu A. C. initrntru igi pierduse mintea. Un radiestezist francez, Jean Madial,
Mace, care deschisese, impreund cu
Carter, carnera funerard si apoi dovedeEte cI forma de piramidi accelereazd, in mod extraordinar,
urmi George de Benedite de la
Muzeul Luvm, care vizitise modificarea corpurilor.
mormdntul, la scurt timp dupi deschiderea acestuia. Si, ultimele
,,victime": in februarie 1929 lady Elisabeth Carnarvon moare in in 1959, un inginer ceh, Karel Drbal, depune un brevet pentru

urma ,,inlepdturii unei insecte". in 1930, singurul supraviequitor a-gi proteja invenlia: o micd piramidd care... ascutea lamele de ras

dinhe to{i cei care fu_seserd implicali in desCoperirea din Valea prin simpla expunere a tiigului uzat vreme de Ease zile.
Regilor, era Howard Carter, priniipalul autor. lntr-o zi Dar un om nu a vnrt sd creadi niciodatii in acest blestem.
un oarecare Mister Carter, ultima insl aplru
in America stirea ci victimd a ,,Existd in viald hazarduri curioase, declard Gamal Mehrez,
director general al muzeelor egiptene de la Cairo, lui Philippe
faraonului, isi aflase moaftea in imprejurdri misterioase.
In sase ani au decedat in total 22 de persoane de o moarte Vanderberg, autorul unui studiu despre blestemul faraonilor. de^Sigur,
violentd inexplicabild,,brutald. Aceste 22 de persoane avuseseri
dacd facem socoteala tuturor deceselor misteioase la

deschiderea mormdntului lui Ttfiankamon, avem de ce riimdne pe

24 PAUL 9TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI LINTVERSALE 25

gdnduri. Cu atdt mai mult cu cdt, efectiv, gdsimformele de blestem m-a; ldsa dus la SJinx". Bunicul lui Ei-a pl6tit curiozitatea cu via{a,
tn istoria vechiului Egipt! Dar eu nu cred in aSa ceva. (JitaSi-vd iar tatill sdu, care era tot ghid, nu s-a apropiat niciodatii prea mult
Iq mine: mi-am petrecut viala in mormintelefaraonilor. Am studiat
mumii luni tn Sir. Sunt dovada vie a aceea ce aJirm. Toate acestea de Sfinx.
nu sunt urrnarea unui blestem- Este o intdmplare tragicd,,.
patru sdpt?imAni dupl ce ficuse aceastii Medicii qi oamenii de gtiin!5 au emis o serie de ipoteze privitor
-Meh,Lreaz declara{ie, Gamal la agenfii care ar fi determinat moartea neasteptatd a unor arheologi.
murea. Slf,biciune cardiacd, urmatii de un fulgerdtoi ittfutct,
vor diagnostica medicii. o moarte totusi ciudati, survenitii doar la Sd le trecem in revist?i pe rdnd.
patru sdptiimani dupd o declara{ie ca.re nega blestemul faraonilor,
gi chiar-in ziua in care, in muzeul condui a" C*ui M"h.;;';; Cea mai pu{in verificabild, Ei care dupi pirerea noastrd si-a
aduceau spre plstrare obiecte pre{ioase provenind din mormdntul pdstrat o dozd apreciabili de fantezie, este ipoteza lansatd de unii
autori americani, care presupun cd vechii egipteni cunogteau
ia-lnuuij.uTmAruuut+laripnitiktrriaaenmmcceiogdrnicen.dloin$mrdi esmnisaiadilnpaSuiletfainsnudxmruedazlu.lseIic.gtaaNaltiuunmmieidleseerteocarsouuilrloa, cgrcahidlreoneortdilnoericglnrdidpEmtie2ca5neiid.rpeilMeulttiiiewttguoetrre.ii radioactivitatea. Pentru a proteja mormintele, preolii egipteni ar fi
strdvechi afirmd ci Sfinxul ii omoard pe tofi cei carb se apropie depus substanle puternic radioactive in morrnintele faraonilor. O
asemenea ipotezd nu poate corespunde realitifii din urmitoarele
prea mult de el. considerente: in primul rdnd, nu au fost decelate asemenea surse
radioactive, cu exceplia unor sdruri aflate in solulia de natron, ce
in Profesorul Jan Lindgren, egiptolog olandez, a fost gdsit mort seryea la imbdlsdmat, gi, in al doilea r6nd, savan{ii care au umblat

biroul sdu la 18 septembrie 1993, degi in general e.a un om cu obiectele qi mumiile gdsite in morminte nu au prezentat niciodati
sdndtos si nu se pldnsese in ultima weme ci ar suferi de ceva. in simptomele bolii de iradiafie.
mAna stdngi, omul de gtiin{n {inea un fragment de piatr6 g6lbuie.
cercetiri ulterioare au stabilit cr profesorul Lindgren se intorsese O a doua ipotezd, ce isi are numerogi adepli, consideri cd
pldu9iai-atKrbieiafuospdeess.eoSpseriepslteplmvuandt endiicndi Sinsftitrna-xtouuilcaisleiittsoutareiteipnudrfinatitpEoagairapelte.baFrer,ai,bgplmeirsaetmenmtiuauleludeai
faraonilor". Potrivit unei vechi credinle, oricine se apropie prea mult savanlii care au participat la scoaterea la lumina zilei a mumiei lui
Tutankamon, cAt gi cei care au venit in contact cu ea, au fost atingi
de ea va fi lovit de o moartea fulgerdtoare.
Si fi cizut Jan Lindgren victimd blestemului? Este intrebarea de o epidemie datorati unui virus, specific mileniilor trecute qi
pe care si-a pus-o Ei asistenhrl lui Lindgren, Walter Miller:
,,Elucidarea misterului Sfinxului era scopul vielii sale. profesorul deosebit de activ pentru organismele din zilele noastre, care si-au
lucra la acest proiect ca un posedat. Zilnic se ducea la Sfinx sd ia pierdut orice urmd de imunitate fa{A de acesta.
probe. Era convins cd Sfinxul are puteri magice".
Miller a continuat cu un grup de 12 cercetitori lucrdrile lui O teorie asemlndtoare o sus{ine gi doctorul George Dean,
Lindgren. ,,La inceput n-am crezut in vechile mituri. Dar cdnd am director in Depadamentul pentru cercetiri socio-medicale din
inceput sd-mi moard oamenii tn imprejurdri neclare m-am speriat. Dublin. Acesta, intr-un articol publicat in ll/orld Medecine
Unul dintre oamenii meu a fost strivit de un bloc de piatrS, altut
a murit intr-un accident de masind, pe cdnd transporta probe de Magazine, presupune cd egiptologii care au sucombat, au fost
piatrd. Toate acestea piireau sd aibd o legdturd cu blestemul!,, victimele unei infeclii cavzate de o specie de mucegai ce se dezvolti
Egipteanul Abdul el-Habib conduce zilnic numerogi twi.sti la in morminte.
piramide, dar pentru el Sfinxul este absolut tabu. ,,Aici este vorba
de un blesteml" susfine el.,,Chiar dacd m.-sr trage zece cai nrt La 3 noiembie 1962, dupd ce a studiat toate teoriile, dupii ce
a evocat radioactivitatea, otrivirea atmosferei ermetic inchise a
mormintelolfaraonilor, un profesor de medicind gi biologie de la

Universitatea din Cairo se pregdteste sd facd dezvdluiri senza{ionale

referitoare la pretinsul blestem. Profesorul Ezzedine Taha a

descoperit misterul blestemului. ZiartEtli din intreaga lume se
inghesuie in sala de conferinle, aula mare a faculti{ii de medicind

din Cairo. Profesorul ia cuvAntul:

,,Am consultat weme de mai mulli ani un numdr mare de

arheologi Si funclionari de muzee. in toate cazurile am constatat

prezenla in organismul pacienyilor mei a unui virus care provoacd

inflamafii ale cdilor respiratorii, producdnd in Jinal friguri violente.

26 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 27

Am putut sii pun tn evidenfd, la Institutul de microbiologie al ca rumare a unor afecfiuni diferite - congestii cerebrale, cancer,
infarct, medicii nu au luat in consideralie p6ni in prezent o cauzd.
Universitdfii din Cairo, o tntreagd serie de viruSi periculoSi comun6 pentru aceste decese. Rdmdne de ionstatat dacd
microorganismul ucigag a fost introdus accidental in mormdnhrl
provocatori de maladii, printre care cel numit Asperillus Niger. regelui polonez, sau a fost adus intenfionat pentru a-l proteja de

Acesta din urmd posedd o capacitate ieSild din comun de eventualii profanatori. cercetiirile, la care participd microbiologi qi
supruvieluire in interiontl mumiilor, in matnolee Si piramide, egiptologi, sunt in curs.
cavouri ;i morminte, spalii tnchise tn general, cel pulin vreme de
Pe strdvechile tdbli{e in ultimii ani in coridoarele tainice ale
trei-pata mii de ani..." piramidelor scrie cd Sfinxul este aprrdtorul acestora. Un avertis-
ment? Cercetiitorul Raimund Vogler a avansat, la rAndul sdu, o
$i profesorul Taha conchide: ,,Aceastii descoperire distruge o ipotezd: ,,Pe cele mai multe din pietrele
datd pentnt totdeauna superstilia conform cdreia cercetdtorii care o plantii. Dupd cum am putut constata, Sfinxului se -pdoeate vedea
au lucrat in mormintele qntice Si-au gdsit moartea din cauza unui este vorba o plantd
blestem! Existd tncd Si azi oameni care cred tn acliunea for,telor medicinald pe care vechii egipteni o foloseau ca un fel de <armd
supranaturale! Dar noi nu avem aface cu aceste baliverne!" biochimicd>. Ldsatd sd fermenteze, planta emand un gaz ce poate
infesta terilorii intregi. oamenii care veneeu in contact cu acest
Mulli dintre cei care fuseserd in contact cu mumiile faraonilor, gaz mureau, prezentdnd intotdeauna
mormintele lor, sau piramidele, s-au simlit uEura{i in seara de 3 simptome de otrdvire. Cred
noiembrie a anului 1962. ZiariEtii au reprodus lungi extrase din cd in mijlocul piramidei lui Keops galerie unde sunt
conferinla profesorului Taha ,,Noi nu avem ce face cu aceste se aJtd o
baliverne!" depozitate cantitdli imense din aceastd plantd,.-

Bine?n{eles cA era vorba de baliveme! Moartea tragici a weo Pe parcursul veacurilor, gazele au pdtruns prin piatrd. Este foarte
30 de cercetiltori nu se putea explica decdt Stiinly'ic. Iar teoria
profesomlui Taha era inatacabilS. posibil ca din acest motiv cercetdtorii care iu lucrat in imediata
vecindtate a Sfinxului, sau in piramide, sI fi m'rit. Raimund Vogler,
,, Citeva luni rnai tArzia, profesorul Taha merge cu maEina sa pe impreund cu alli specialigti, incearcd cu instrumente extrem de
sensibile- -. cromatografe cu fazd de vapori cuplate cu spectrofo-
drumul ce duce de la Cairo la Suez. Profesorul se gdsea la volan, tometre in infrarogu etc. - sd aduc6 dovezi in sprijinul teoriei sale.
iar aldturi de el doi colegi in ale gtiin{ei discuti frrd indoiald despre f-araoBnaitlorar.niAi cEegsitpiatueluriaucrevdence6raiqni Sfinx continud
acele... ,,baliverne". DeodatS, la weo 70 de kilometri de Cairo, in ca niste zei. sr trdiascd spiritele
mod cu totul inexplicabil, magina profesorului Taha este deviatd
spre stinga si izbegte una din rarele masini care circulau pe acest Recent, un turist a fost atins de blestem. pe cdnd escalada
drum pulin frecventat. Profesorul Taha Ei colegii lui surt ucigi pe Sfinxul, s-a prdbugit qi a murit. cauza n-a fost elucidati nici azi.
loc. Ocupant'i celeilalte magini sunt doar rinifi. Autopsia corpului
profesorului Taha avea sI indice cA acesta fusese victima unei crize Potrivit tradiliei, to{i sclavii (weo sutd de mii) care au lucrat
cardiace. O explica{ie pur gtiin{ific6. odinioari la construcfia Sfinxului au fost ucisi, ca sd duci cu ei
taina in mormAnt-
in t973, in Polonia au fost inregistrate 12 decese enigmatice
Unii egipteni considerd cd Sfirxul este inconjurat de un cdmp
in urma deschiderii la Cracovia a mormdntului regelui Casimir al
IV-lea Jagie!*o, care a domnit intre anii 1447 gi 1492. Yananta mdameoaefrnoear.-j!e5Izneurifo^aa{gaa.leCTeeinminetprneluiamlguediredcqiunteaLsiunexmoaecrn,eesfaat rcsa6foimnncipisiadcueaprfeoor4eumincauinctidgsddratozsree,
cracoviand a ,,blestemului" i-a incitat pe oamenii de ;tiin{I polonezi
pdn6 acum rdmase enigmatice.
sd examineze indeaproape circumstanlele care au precedat drama.
Dacd dim crezare miturilor si deceselor misterioase care sunt
O analizd a sarcofagului a pus in eviden{6 existen{a unui
peleeggriaipctetuelodnaei,saeacrelositcneusereinmdignimnaaluctimcaeeaf,cigceuesrtiei,vaaalnsizsdeaamfzibedl.uucl nudeuTlpriidruainnmgtirhdeieu"lgLBi tse"frimn-cuug-li
microoroganism denumit Aspergilus flavus. Pokivit cercetltorilor,
aceasti specie, foarte agresivd fa\A de organismul uman, este delor. Nici astdzi nu stie nimeni ce se ascunde in reahLte in spatele
int6lnita in general in locuri inchise, subterane, in construc(ii umede

qi igrasioase. Microorgariismul atacd intotdeauna organele cele mai

slabe ale organismului uman gi dat fiind cd victimele au decedat

28 PAUL STEFANESCU E rau ceza,rii niste m o n stri ?

blestemului faraonilor. $i mulli oameni de gtiin!5 se incumetii inci Demenf i, cruzi sau desfrAnati,

sd purceadtr la dedegarea enigmei. aceasta e reputafia pe care o au primii
in sflrqit, cea mai plauzibild ipotead se refer[ la o boal5 extrem doisprezece cezari ai Romei anticel
Care este adevlrul istoric?
de rard, denumifii histoplasmosLs gi care este provocatii de contactul
cu depunerile de excremente ale liliecilor ce populeazd grotele Ei Primii cezari ,,se bucur5" de o reputa{ie defdimitoare la a cfuei
acreditare au contribuit sute de opere rorn:rnesti sau cinematografice,
criptele subterane. Agenhrl il constituie o ciuperci, Histoplasma
capsulatum, cu diametrul de l-3 microni qi care pdtnrnde in de la Quo Vadis de Mervyn Le Roy, pinl la Caliguta lui Tino

organismul omului prin cdile respiratorii. Ea atacd plimdnii, apoi Brass.

splina, ficahrl, intestinele, ;i in final, intreg sistemul natural de Legenda creati in jurul acestor persoane se bazeazd pe doul
apirare, boala avdnd o evolu{ie rapidl ;i fdrd simptome deosebite. idei: cezarii erau in majoritate ni.ste dernen{i periculogi gi aveau cu
Formd gravl a maladiei - care are o arie de rdspdndire desnrl de tofii o excesiv[ inclina{ie spre sexualitate. Cine ar mai putea crede

vastii, incepdnd cu America CentralS, valea fluviului Mississippi, - dup6 cele citite in Suetonius, sau Tacit qi dup6 cele vdzute in
partea de nord a Americii de Sud, Africa, Asia hopicald 9i Noua cdteva filme, cI Nero nu este prototipul tiranului sdngeros, sau ci

Caledonie - a inceput sd fie vindecabilS abia in ultimele decenii, n-a incendiat Roma gi cd Tiberiu, pedofil libidinos, nu simlea nici
o plicere si priveascd tinerii qi curtezanele foindu-se lasciv ie jurul
prin administrarea indelungati a unui firngicid specific. lor, in cavemele obscure de la Capri?

Adep{ii lui Auguste Comte s-au strf,duit s6 demonstreze cd,

excesul de autoritate gi devierile sexuale ale cezarilor din primul

secol au cauze nafurale, datorandu-se, in mod esenfial, puterii
nelimitate cu care erau investifi. ,,Din acest motiv, scria inla din

1841 Franz de Champigny, aceste stranii naturi imperiale, acegti
oameni care, dupd ce au guvemat, dacd nu cu virtute, cel pulin cu
pruden{i, au fost, dintr-o datii, pervertili, sau impingi spre nebunia
puterii: Nero si Caligula. Astfel au reztltat ace,sti monEtri ai vdrslrii
de s6nge qi ai nebuniei: Domifan; Commode, Heligabal. Agezat'
prea sus, au fost cupringi de ameleala ?ndlfimiloa au inceput sd li
se zipdceascd min{ile. Creierul nu le-a rezistat la acest amestec de
excita[ie si teroare."
l. Bibfiografie utilizat2i: Historama qi Strict secret, nt. l3g, 15-21 dec. 1992.

30 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI LTNTVERSALE 3l

Aceastii teorie a,puterii care conduce la nebunie" a fost folositd astru. Agadar, este foarte probabil cd istoricii au confundat aceste
de-a lungul secolului al XIX-lea Ei numeroase lucriri scrise sub
compodamente ciudate cu depravarea, ascunzdnd, mai mult sau mai
ifnofllouseitnl'achpiarorfetesormrueluniutlndmee,,dQiceinzialietgt'a, lpSeLnatrcuasasagdneeseamuncarenaetb;uinaiau p{du' 9fin$ryiv4aotiiptt,ueadnsintpreeuactcuMil emsssiisateliicnaeaei,l sientexilpicelairciiliifiiRnc6asgteiiscdreMrteeaplertticnnui,mlthufeloubmi.uaiendrecpornin_
puterii care i-a atins pe acegti oameni.
ContestAnd teoria de mai sus, unii cercetiltori au incercat de defini{ie. Aceastii reputalie ?ndoielnic5 se datoreazl, in cea mai mare

atunci sd-i reabiliteze pe primii cezai. George Roux il absolvd total parte, lui Plinius cel Bdtrdn, care pretindea cd ea ivaliza cu cea
pe Nero - negdnd, in bloc, vechile afirma{ii ale lui Michel Cazenave mai populari prostituatl din Roma, execut6nd doudzeci si cinci de
acte sexuale, intr-o singurd zi. Juvenal, intr-una din celebrele sale
ii ut" toi Roland Auguet - autorul controversatei lucrdri impdrayii
nebuni.
Pentru R6gis Martin sau J6r6me Carcopino nimic nu este mai satire, menliona urmdtoarele in legdturE cu ea: ,,in timpul noptii,
prostituata imperial5 iegea insofitd doar de o singuri stuJnica... Ea
greu decdt sd degajezi istoria de pasiunile care o incomodeazS, sd intra in sufocantul lupanar cu perdele uzate, unde avea o camerd
rezewatl, pe uqa cireia o inscriplie o desemna sub pseudonimul de
ataci mitul. Regis, impreuni cu o echipd de psihiatri ;i medici, au
citit, in 1976,pdrrt la scrierea cdr,tii, tofi anticii care au tratat aceastii
Lysica. Acolo se prostitua cu s6nii acoperi{i cu o plas6 de aur gi-gi
temd (cincizeCi de autori), comparandu-le mdrturiile. Cartea sa, Cei expunea pdntecele gol. Cind proxenetul si-a concediat pensio_
doisprezece cezari, de la mit la realitate, nu pretinde c'-ar rezolva narele, ea a plecat tristi ... Dezgustiitoare, hidoas6, cu obrajii
toate problemele, dar face analizatemei, propundnd o reflectare mai innegn$ de fumul ldmpii cu ulei de rapip ce lumina anemic

ampl5 asuprzl omului Ei a Puterii. incdperea, ea aducea in patul imperial miasmele lupanarului...
Studiul obiceiurilor alnoroase ale cezailor trebuie sd {ind cont
de mimeroase date: sociologice, arheologice, etice Ei religioase' Urr . Aceste pove.sti sunt adevlrate b6rfe, afirmd R6gis Martin. ,,Sunt
exemplu frapant, in acest sens, il constituie o particularitate sexuald la cap
de acordci era o persoand superficiald. Nu zic cA i se suise

acalsusiiuNs eqrioA,uure"li'uatv"iicctoiurd.dElelniqiei este subliniatd de Suetonius, Dio puterea, dar, cu siguran{5, ci viata de la palat o amelise de-a binelei.
prostitua pudoarea, Mai mult ca sigur cd este posibil si fi fost o femeie cu moravuri
scrie Suetonius, ugoare, dar aman{ii ei apa4ineau, far6 doar gi poate, inaltei

in a;a grad, incdt, dupd ce-gi mAnjea in intregilg c?rpul, inventase aristocrafii. Se pare c5, intr-adevdr, il ducea de nas pe bitrdnul ei
.* to.t joc: imbrdcat intr-o piele de frard sdlbaticd se repezea,
dintr-o CuEcA, asupra pdrt;lor sexuale ale b6rba{ilor 9i femeilor legali so!- claudius era foarte influenlabil gi fricog iar t6ndra impdrdteasd

de un stdlp. se credea indreptnfitd sd depiqeascd limitele suportabilului. Aqa se

Dupd ie lega tineri gi tinere goi puqcl de un stAlp, spune Dio explicd gi css5toria in timpul unei bacante, in lipsa soqului ei, cu
cavalerul Caius Silius. Nu qtiu dacl" era vorba doar de o banald
Cassius-, el se aioperea cu o piele de fiard qi se anmca asupra lor, fantezie amoroasd, sau dacd ficea parte dintr-un cadm religios...
asalt6ndu-i in genul brutelor. Aceasta era josnicia lui Nero' I?r despre povestea cu lupanarul, probabil, explicd R6gis
versiune deformatd a int6mpldritor qi palaniilor
Pentru R6gis Martin, Nero se imbrdca in piele de leu, dar in Martin, este o

alt context gi pentru cu totul alt scop. st6lpii, cuqca, pielea fiaref conjugale ale lui Claudius, care au constituit un motiv de'r6s si
intAl; remarcd el, totul - ritual
,,Mai brusca lui irupere - este orgatizat ca htr-un batjocurd multd weme pentru plebe. N-ar fi imposibil ca o
salbitice,
prostituatd sd se fi deghizat fir Messalina si zvonurile sa fi influentat
corespunzdtor unui ceremonial inifiatic."
opinia publica, sfirgtd prin a crede in'aceastl aUutalie ;d;il;
f,. Co"k,in Nero al siiu, considerd cd ar fi putut sA fie un ritual incredibil5 avAnd in vedere cdt era de pdzit palatul imperial. La
mistic, poate acela al ini{ierii la rangul mitic al leului. Se pi-a slgur acestea mai trebuiesc adlugate gi riscurile la care s-ar fi expus,
cd fiui Agrippinei didea multii aten{ie ritualurilor orientale ;i, dup6 .dtdcind singurd prin cartierele rdu famate ale orasului. Nero insugi,
plinius, r"geti er-"ttiei, Tiridate, il inifiase in anul 66, in ritualurile cand se incumeta sd treacd prin locurile rdu famate din cartierul
magice al6 cultului lui Ataganis. Inilierea mitraic6 (de la numele podului Milvius, se intorcea cu fap acoperitd de hematoame.

zeului Soarelui - Mithra), avea 7 grade, fiecare corespunzdnd unui Sunt qi mai categoric in ceea ce privqte tulburdrile lui Caligula.

32 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE JJ

Pentru aceia care acoperd cu reproguri incercdrile de reabilitare ale impresionabil si vulnerabil, nu acest b6tran cu gura impudicd gi
care, piiros ca un lap b5ffin, pulea in mod insuportabil."
acestui impdrat, nu-i nici un dubiu c5 el, Caligula, era sdndtos-la
minte gi conduita sa se explici in mod logic, dacd admitem cA fiul Voi cita doui istorisiri in acest sens. Prima dataazl dinainte de
lui Germanicus c6uta s5 se rdzbune pe senatorii care-i umiliser6
familia. Era o rdzbunare progfilmatd, pe undeva in genul aceleia a a domni. Augustus il forleazd pe Tiberius sd-qi repudiez-e prtrra
lui Monte Cristo. Caligula era psihopat, dar in sensul german al
cuvdntului, adicl avea o dereglare de comportament Ei a senti- so{ie, Vipsania,'pe care o iubea qi de la care aEtepta un al doilea
mentelor. Asta nu inseamn6 cd era nebun. Caligula avea momente
fiu. CAteva luni mai thrziu, dupl cum povestesc doi autori, a
in care nu era deloc rupt de realitate, lu6nd hotiirdri absolut
intdlnit-o int6mpldtor pe stradi gi a urmdrit-o cu o privire nerusinatti
onorabile.
si umedi, fbrd si indr5zneascd s-o abordeze. Bineir{eles c5, de
Mai adaug, gi poate cZi este un punct de vedere nou, cf, era
literalmente obsedat de imaginea potentalilor lagizi, fascinat de atunci incolo, s-au luat toate misurile ca sd nu se mai int6lneasci.
Alt?i istorisire se referd la timpul in care a stat in Rhodos, prima
conceptia faraonicd despre putere. El ajunsese la putere,-ca qi retragere a sa care a urmat dupd incurcdtura pe care o avusese cu
Juha. lntr-o zi, ca sd se facd simpatic, Tiberius gi-a manifestat
faraonii, la virsta de 25 de ani, favoizase cultul lui Isis, manifestase dorin{a de a vedea bolnavii ca si le adreseze o vorbd de m6ngAiere
simpatie fa{5 de egipteni. Rela{iile incestuoase' pe care le are cu
qi incwajare. Cum era un personaj important, asisten{ii lui ii
cele trei surori ale sale, nu sunt flec5realS; ele corespundeau insi
interpreteazd dorinqa ca pe un ordin gi-i aduc to{i bolnavii de pe
obiceiurilor dinastice egiptene gi lagide. Caligula este, printre altele,
insul5. ingrozit, Tiberius, timp de mai multe ore, merge din om in
stdnepotul lui Marc Antonius, despre care Etim cd a fost soful
om, ca sd se scuze ci i-a deranjat doar ca si le spunl o vorbl bunl
inirhitabilei Cleopatra. cei mai defbimali cezari. I se
Tiberius rdmdne unul dintre qi sd le ofere un mic obol.

replogeazd cntzirnea, aipl odcersiztriadb;di ldireilporrapvaerecaa.reSuseetopnrieussupinutoncemceigtlee ,$cest personaj care era, in mod voit, cinic cu medicii si care
refvza pAnd la moarte sd apeleze la gtiinqa lor, veghea personal ca
un adev5rat catalog
admrra" obligAnd tinerii gi tinerele, deghiza\i in silvani gi nimfe, sI soldalii lui bolnavi sI beneficieze de ingrijirile celor mai btmi dintre
adopte anumite pozitii dupl imagini pomografice' sau impu-
ndndu-le unor copii abia infirca$, vestiqii ,pestisori", figuri obscene' ei. Inteligent, citit, era atdt om de ac{iune, cdt qi un general
Attmci, adaugS Tacit, au fost inventati termenii, necunoscuS p6ni
remarcabil."
atunci de ,,sellarii gi spintriae".
doi termeni, explicd R6gis Martin, sunt greu de tradus' S-a scris totul? in mod cert cd nu. Au mai r6mas zone intinse
Sela,,-rAi.ice*sti bdnci"
insemna, in traducere liber5, ,,sal6 cu de penumbrd, chiar gi penku specialigti ca R6gis Martin. ,,Pemonajul
(insinudndu-se acuplfile colective); spintriae, traducdndu-se in
irn mod vizibil, o conota{ie anali' In care md intrigl cel mai mult, se pldngea el, este Vitellius, care nu
-geenneeraplrivpengnte,,,mnuicc"r,ecdoenmt'nien, aceste fabulat'i. E a domnit decdt weo c6teva luni (in 68-69). Istoria a re{inut despre
clar cd unele dintre
el ci, in timp ce se afla in plin rlzboi civil, iqi petrecea timpul
ele se bazeazd pe purd rea-voinli. mdncdnd Ei discut6nd cu birjarii. A murit, lamentabil, ciopdrqit in
Dar cea mai seducdtoare tezd, in acest domeniu, r6mdne aceea
a lui E. Koremann, care cunostea memoriile Agrippinei, evident rnod atroce, de mu\ime. Conduita sa de princeps este incoerenti,
ostile principelui, pe care le-a corelat, fbrd indoiall, cu relatdrile
istoricilor care erau qi ele tot atAt de ostile. Scuza era, deci, de daci urmdrim relat6rile specialigtilor in istoria romand care au cizut
de acord numai in ceea ce priveste faptul cE era un incapabil".-
domeniul pamfletului.
Aceste destrdb6liri nesdbuite nu corespund cu ceea ce stim noi intr-adevdr, Vitellius avea in urma lui o carieri administrativS,

despre caracterul rezervat gi despre conduita afiEatii in public a fiului on cursls honoram str[lucit. El a avansat rapid, fiind aproape
Liviei, pentru care am simpatie. impdratul Tiberius era un om
intotdeauna prea tdndr pentru funcf,a pe care o delinea. Dar iati cd
devine implrat gi totul se rAstoarnS, nu mai inlelegem nimic. A fost
dep5git de evenimente, ldcomia sa legendarf, traduce o anxietate
patologicS? Nimeni nu o poate incd afirma. Istoricii se contrazic
intre ei si, de aceea, nu existi incd o biografie a acestui implrat.

persAocnealja, gui tfiemnouml ednessceenodbesnetrvddinEifalamDilioamfillaiavniaqniii,toatuqdioamcensitt

34 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 35

doisprezece ani, de trei ori mai mult decdt Caligula, inainte de a pentru enorrna sumtr de trei sute de mii de sester{i. Tiberius, urmasul

sucomba, victimd a unei conjuralii de palat. ,,Era Tiberius un lui August, condamna la moarte pe orice b[rbat ce nu se l5sa pradi

desfrdnat, sau un indrdgostit cuprins de panic6? in afara de Caligula, poftelor sale nemlsurate. Suetoniu a povestit via{a lui in litoria
celor doisprezece cezari. Dar Tiberius a fost, din cdte se spune,
despre nici un impdrat nu se poate spune ci a suferit cu adevdrat intrecut de urma,sul siu, Caligula, care imbr6{iga, in public, pe
de <<cezarit5>>, in sensul de <<nebunie>, pe care i-l conferd profesorul
Lacassagne. ln schimb se poate afirma fdrd teaml de a gregi, pantomimul Marc Mnester, abuzdnd gi de tineri din familii
conchide R6gis Marin, cE acegti conducitori au fost cu tofii consulare. Caligula a constituit prototipul tiranului. Era atdt de
nevrozali. Cum s-ar fi putut comporta oare normal un om care
feroce, incdt e de necrezut cd poporul s-a l5sat guvemat de acest
avea un statut, conform cdruia trebuia sd trdiasci in afara normelor
curente gi poseda o putere absolutii gi mondiald? Puterea cu care monstru. Cdl5ii sdi erau inv6!a{i sd chinuiascd cdt mai mult si nu
fuseseri investili, brusc, unii dintre ei, a ficut sd apard unele ffisdhrri uita sd le repete: ,,Face!i asa ca ei sd se simtii murind.'. Dupi care

de caracter care, intr-o via{n de simplu particular, nu ar fi iegit in adduga: ,,SI mi urascd si si inl5ture din toate bibliotecile scrierile
lui Virgiliu si Tit Liviu."
eviden{5."
Nero qi-a dob6ndit o faimd tot ata de sinistrd. Atras de un
Cu toate incercirile fbcute, acest mit al cezailor va mai diinui tdn5r, Sporus, a dispus sI fie castrat, duptr care s-a cds6torit cu
acesta cu tot fastul gi, dupd ce l-a invesmdntat ca pe o impdr6teasd,
deoarece se referl la comportiri de excepqie care alimenteazi il lua cu sine in lectic6 la petrecerile gi serbirile din Roma gi cetii{ile

imagina{ia, at6t in ceea ce prive$te sublimul, cdt gi abjec{ia, av6nd grecqti. Acoperit cu o blani de fiar6, se nipustea asupra birbalilor
trimiteri, in cele din urm6, la noi inqine, la natura umani. legaqi de stdlpi gi dup6 ce-qi satisf[cea poftele violAndu-i, se ldsa
cl insugi pradi unui sclav eliberat, Doriphare (cu care s-a cisitor!
Cezarii si homosexualitatea ca gi cu Sporus), gemdnd gi scoldnd lipete ca o fecioarE siluit?i. De
t o cruzime fdrd seamdn, a ucis gi torturat un num[r mare de birbati
gi femei, pe mulli siluindu-i, cum este cazul lui Aulus plautius.
Homosexualitatea a atins apogeul la romani. in locuinlele PdnA qi pe Seneca l-a silit sd se sinucidd.

boga{ilor patricieni, pe l6ng5 sclavi, mai erau gi persoane pentru $irul impnralilor romani continuii cu Galba, despre care se
vorbea, in mod oficial, cd prefer6 birbalii maturi, robuqti, in locul
satisfacerea birbalilor, a cfuor prezentp era tot at6t de fireascd tinerilor cu trisdturi efeminate. Othon, favorit al lui Nero, dorea cu
orice pre{ sd fie tratat ca... femeie! Vitellius - un alt impdrat roman
precum a medicului sau a maseurului. Locul de predilec{ie pentru - a ajuns sd ocupe tronul, dupd ce a fost pe rdnd obiectul pldcerilor
practicarea relaliilor de tot genul, il constituiau vestitele b6i romane, lui Tiberius, Caligula, Claudiu gi Nero. Ne putem usor imagina ce
sau, intr-un cadru mai intim, locuin{ele in care festinurile degenerau ,,experienli" dob6ndise. Gradul de depravare si descompunere

in orgii-indescriptibile, care in zilele noastre au inspirat filmele :rjunsese la paroxism. Pentru a se consola de refuzul cu care fusese
tratat de un gladiator, Asiaticus, ce-l pdrdsise, s-a cufundat intr-o
pomografice. scrie de orgii de mari propo4ii.

Despre Horafiu, celebrul poet roman, ni s-a pAstrat amintirea Adrian, la adresa ciruia superlativele abundd, e cunoscut gi prin
iubirii lui cea mare penku frumosul Ligurin, crue nu l-a pfuEsit
,,pasiunea" sa pentru frumosul Antinous, un sclav bithinian, a cdrui
p6nd la moarte.
Iulius Cesar s-a remarcat pe multiple planuri: strateg militar, rnoa.rte, surveniti in urma unui accident, l-a ldsat neconsolat pe

orator gi scriitor. Dar avea gi vicii tot aqa de mari ca gi calitiilile stipdnul si amantul siu imperial. Se pare insd, dupd unele insemndri,
sale. Astfel, prietenii gi soldalii ce trdiau in preajma sa, spuneau: t:r"r Adrian, care era un practicant al magiei egiptene si greceqti, ar
,,Era bdrbatul tutuor femeilor Ei femeia tuturor birba{ilof'. lnainte
de a ajunge la cirma statului, a avut o legiturd cu Nicomedin, li sacrificat el insusi pe Antinous pentru a-1... zeifrcat
regele Bithiniei. A avut numeroqi amanfi, printre care gi pe Claudiu,
urmasul sdu la tron. Octav August a fost adoptat de Iulius Cesar Comodiu - fiul lui Marc Aureliu - a fost si el homosexual, iar
,,cu preful tinerelii sale". in Spania, s-a prostituat lui Aulus Hortius
pc favoritul sdu, sclavul Antherius, il imbrdti$a in public. Cruzimile

36 PAUL STEFANESCU Giulgiul din Torino
a apartinut tui Hristos?
lui sunt de nedescris. Senahrl l-a blamat astfel: ,,Mai crud dec6t
Domilian, mai necurat decit Nero, mai respingitor decat tofi Catedrala San Giovani din Torino addpostegte - gi expune ?n
dictatorii urmaEi ai lui Cezar, el merita ca trupul lui sd fie aruncat
in spoliarum", lucru care a gi fost frcut. public, la intervale periodice mari (dureazd o ord gi jumdtate gi are
circa 70.000 de vizitatori, zilnic) - un obiect, pe cdt de extraordinar,
Heliogabal a domnit la Roma timp de trei ani si se spune ci
pe atAt de misterios. Este vorba de o bucat?i de les6turd din in, lungd
desfrdndrile lui ar fi intrecut cu mult pe acelea ale lui Nero, Caligula,
Tiberius, Comodin... Ne putem imagina cam ce fel de monstru cu de 4,36 m gi lati de 1,10 m. Piesa in cavzd,prezintL, prinhe alte
chip de om era. Unica lui preocupare, pare-se, era sI trimitii emisari
trdsdturi particulare, una cu totul deosebitd. Pe ea se poate distinge
in cdutarea bdrba{ilor viguroEi, pentru satisfacerea gusturilor sale
depravate. S5 relinem ci nu avea decdt paisprezece ani c6nd s-a imaginea - din fala gi din spate - a unui bdrbat in mdrime natural5,
suit pe tron. Pe b5rbalii dori{i ii mdngdia in public, ca pe gladiatorul cu wme vizibile de rnni. Rini caracteristice, datorate biciuirii.

Hierocles, apoi pe c5rulagul Xerocles, sau pe bucdtarul herculean La Torino, o mullime de persoane se inghesuie pentru a zlri

Zoticus. prel de cAteva clipe sftntul giulgiu, presupus cd a apar(inut lui Iisus

Hristos.

Ultima expunere publicl a fost in 1933. Pentru ca {esitura sd

nu se altereze, este conservatl intr-o cutie izotermicd plinS cu azot.

Expunerea actual5 - in 1978 - a fost cu totul excepfionald.

Deasupra unui altar al catedralei, un cearceaf de 4,35 m pe 1,10
m este dispus orizontal gi putemic iluminat. La prima vedere, esti

deceplionat. Se observd mai ales doui linii orizontale, punctate de
petice. Sunt consecinlele unui incendiu din anul 1532, in decursul
cdruia pe giulgiul impachetat intr-o rac15, se scurseseri pic4turi de
argint topit. Apoi, se disting doud imagini cvasisimetrice, in brun-
inchis foarte sters: amprenta frontald si cea dorsalS a unui bdrbat

intins, mlsur"and 1,80 m.
Cu adevdrat extraordinar este faptul cd trupul, a cdrui imagine

a conseryat-o pdnza, prezintii la incheieturi semnele de cuie

specifice crucificallor gi c6, in purtea st6ngS, in dreptul coastelor,
o ddrd de s6nge s-a prelins pe {es6hrr5, intinz6ndu-se sub corpul
pe care acesta l-a invelit. Vechimea pinzei, de care este legati o
intreag5 legendS, dar Ei drumul sinuos parcurs p6nd la catedrala
unde se afl6 in pdstrare in prezent, este foarte mare, chiar in condi-
tiile in care,exper{ii se contrazic, oarecrun.

38 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 39

Ceea ce se Etie este cd el a fost adus din palestina de un cavaler Vinerea Mare
cruciat, fiind prezentat ca giulgiul autentic, in care apostolii l-ar fi
invelit pe Hristos, dupl ce l-au cobordt de pe Cruce. Detaliile rinilor
in vinerea aceea - care se va numi mult mai tArziu Vinerea
corespund atlit scrierilor Sfintelor evanghelii (cum ar fi, de exemplu, Sfbnt5 - ,,un b6rbat bogat din Arimathia, denumit Iosif [...] a mers
urmele vizibile ale coroanei de spini pe frunte, rana din coasti,
provocati de sulila,,pilum-ul'o unui legionar roman dupd rdstignire), la Pilat gi i-a cerut corpul lui Iisus. $i Pilat a dat ordin s6-i fie
incredin{at. Iosif a luat corpul, l-a invelit intr-un giulgiu alb gi l-a
cat gi a celor cunoscute de gtiin{i, in legiturd cu supliciul crucificarii.
Este suficient sa amintim ci, spre deosebire de reprezentdrile ulte- agezat intr-un mormdnt nou, sapat in st6nc5, pentnr el anume".
rioare, in care Iisus apare cu piroane bdtute in palme, imaginea $i astfel, a parvenit, pdnl in zilele noastre, acest giulgiu alb,
conservat?l de giulgiu ne aratii cd fixarea pe cruce s-a lbcut cu
martor mut al mor{ii gi al inmormdntdrii lui Iisus, de care vorbegte

piroane bltute la incheieturi, singurul loc de unde ele ar fi putut evanghelistul Matei! O tradi{ie orald 9i scris6, credin{a constantil a
susline greutatea corpului, ftrE a sfiqia complet palmele. Acesta unei mu\imi de credincio;i ne asigur[ ci sfrntul giulgiu din Torino,
este un adevdr pe care il confrmd medicina, respectiv studiul anato-
a cdrei istorie a putut fi reconstituite pana in anul 340, este cu

miei. Artigtii care au ales ca subiect rdstignirea n-au asistat niciodatd adevdrat ceea ce se pretinde. Acesta, bineinleles, nu prezint?i nici o
la un astfel de supliciu, folosit de romani qi abandonat de foarte valoare din punct de vedere gtiin{ific. Biserica catolictr s-a grnbit

multii weme. Ei i-au pus lui Iisus cuiele in podul palmei, cre6nd, prima s-o afirme. Dar, actualmente, ea este tot prima care a sprijinit
in felul acesta, o imagine mai spectaculoasl, dar cu totul nerealisti.
Giulgiul de la Torino nu se alituri erorii generale de imagina{ie, ideea ca sfintul giulgiu si fie supus unui examen gtiin{ific special

al sfhntului giulgiu. Cu surprinzitoarele progrese realizate de

fiind cu at6t mai credibil, cu c6t iqi gdsegte o explica{ie perfect istorici, arheologi, detec- tivi ai hecutului qi prezentului, prin tehnica

logici si corespunzitoare, din punct de vedere ttiinlific. fotograficS, cercetare electronici, analizd si microanalizf, chimic6,
Sfantul Giulgiu din Torino, aceastii pilnzd care poart6 amprenta
unui corp martiizat, cu toate detaliile ristignirii lui Hristos, ridici a devenit posibil str fie intrebat, in mod gtiin{ific, ,,acest maxtof',
?n fata istoriei o pasionantd problemd. Acest giulgiu nu e o scriere, care este misteriosul cearceaf mortuar, dac6 este autentic, sau sI se
dovedeasci cE este un fals, s[-i fie localizatf provenienla qi si fie
ci e un obiect fizic, arheologic, si cu toate acestea ,,vorbeste.. ca
datat.
un martor obiectiv, f6rd intermedierea subiectivd a unui scriitor, a
cdrei imagina{ie fecundi ar putea duce la erori. Acest giulgiu, care ,,Martot'', pe drept cuv6nt, c[ci pot fi vdzute clar in fibrele de
weme indelungati nu a constihrit decAt o enigmaticd relicvi, a in pete inchise in dreptul pldgilor gi - in negativ, curn spun fotografii
,,rdspuns", paradoxal, atunci cdnd tehnicile modeme l*au testat.
Relicva a devenit obiectul unei cercetdri stiinfifice de vdrll fiind - semnele corpului martirizat, ale mdinilor, picioarelor, coastei
puse in joc toate resursele tehnice
institulii similare de pe glob. de care'dispune NASA gi "fi" strdpunse, gi a felei Ei frunfii inlepate de coroana de spini.
Momentul culminant a avut loc la Torino in octombrie 1978.

Giulgiul se afla, pAnd la acea daIA, inchis intr-o cutie de argint
incasabil, ascuns vederii (cu exceplia unor rare ocazii). La l0

Aceasti cercetare a fost efectuat2i de oameni de s'ftaiintatdii octombrie, giulgiul a fost scos din cutie gi, timp de 5 zile, supus
apa4inand mai multor
confesiuni. Dezvoltarea stiinlelor, unui examen direct qi minulios de cdtre un mare num[r de experfi

pentru unele asa-zise relicve, a conferit giulgiului rangul de martor intemalionali. AceEtia se reuniseri mai inainte de mai multe ori, in
Europa gi in Statele Unite, pentru a pune la punct metodele de
incontestabil al unui eveniment major al istoriei o.nenirii: moartea cercetare care vor fi folosite. ,,Vor urma, spune Elisabeth Patrizi,
adeClaengtrreucleudieRscouml sainndd6ne:Sginiudlogniuo)l,ogciienci(sztuilediugli
si invierea lui Iisus Hristos. Este un lucru de acuma perfect de- vice-presedintd
monstrat si dovedit. gtiin{ele exacte, istoria sfhntului giulgiu,
gi credin{a sunt puse in
joc laolalii. Abatele'Ren6 Laurentin, care si-a dedicat mu$i ani cinci nop{i de lucru febril".

dezlegdrii acestei enigme, ne oferd rezultatul ce&etiirilor sale cele Savanqii, reunili la Torino, aveau toli un trecut bogat in
mai recente.
domeniul cercetdrii sindonologice. Ei apa4ineau celor mai variate

40 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 4t

discipline: fizicd, chimie, medicin5, istorie, fotografie spafial5 Ei acestuia ii incita inutil pe protestan{i. Si astdzi, scepticii cei mai
chiar specialiEti in anchete poli{iste Ei exegefi ai Bibliei. Unii erau
catolici sau protestan{i, al{ii agnostici, dar absolut to{i pasionafi de militanfi, porni{i impotriva giulgiului sunt ecleziasticii.
enigma giulgiului. Oamenii de gtiin!5 au ftcut progrese, pe diverse planuri, pe

,,,Acesta nu putuse fi studiat pdnd atunci decit de departe, cu ajutorul misurd ce mijloacele de investigare au luat amploare. Totul este
lupelor, al aparatului de luat vederi. Plecdnd de la fotografii luate in folosit examenul qJ raze infraro;ii, microscopie opticd, apoi elec-

ultraviolet de profesorul Jodica-Cordigla" la Torino, foto- grafiile tronicS, fotografierea din ce in ce mai perfeclionatii, pand h cligee

relevaserl detalii invizibile p6nd atunci, iar tehnicienii de la Academia in semirelief, oblinute cu ordinatoarele de la NASA. Savanlii delin
acum informaqii precise asupra lesdturii giulgiului qi a celui care a
fortplor aeriene din Colorado-Spaniq din Statele lJnite, au realizat fost invelit in el.
imagini tridimensionale ale giulgiului. Ei au aplicat in acest scop,
metode folosite de cercetiitorii de la NASA pentru a citi gi interpreta Tesdtura din in, trainic tesut in stinghie cu c6teva fire de
fotografiile planetei Marte, 0"nsmise de satelit. Dintr-o imagine plat6,
ei au obt'nut o imagine, in relie{ prin citirea cu ajutoml ordinatonrlui bumbac. DupS examenul carbonului 14, aceasta a indicat o vechime
a imaginilor clar-obscur ale fotognfiei iniliale.
aproximativd a inului, care a fost recoltat intre anul 100 inainte de
Aventura extraordinard a inceput precipitat in noaptea de 28
Flristos Ei anul 200 dupd Hristos.
spre 29 mai 1898. Fotograful Secondo Pia s-a deplasat la Catedrala Omul invelit in giulgiu, ale c5rui mdini erau indoite pe abdomen

din forino la orele 23m qi a luat doui cligee ali giulgiului. Cdtre in partea de jos, a fost crucificat gi a suferit. Pl6gile de la cap provin
miezul noplii, a scos din baia de fixare doui pldci de sticld: un de la o coroand de spini (qi nu de la o coroand regal6, tradi{ionald)
negativ, probabil nereuqit, gdndea el. $i iati cd a descoperit, cu care a fost infrptd cu lovituri de ciocan. Cartilajul nasului a fost
spart. Spatele poad6 urmele a 90 de lovituri de bici, al clrui capdt
stupefaclie, pozitivul unei admirabile fele necunoscute. Giulgiul
purta bile de plumb. Pldgile sunt ugor disimetrice, ca gi cum
ardta eea mai veche fotografie din lume, relevdnd o imagine de
omoplatul din dreapta a fost mai inalt decdt cel din stdnga. O altn
acum de 19 secole. plagd orizontalS se afld pe ceaft.

Medicii au studiat de indatii aceasti amprent5, anatomic Partea dreaptd a fost, giuritd, intre a",cincea Ei a gasea coasti,
de un instrument asculit ce a determinat rdspdndirea de lichid pe
incontestabilS, si au inceput sI experimenteze pe cadawe pentru a giulgiu. Alte urme de sdnge sunt vizibile la nivelul mdinilor qi

verifica nenumlratele rdni. La 2l apilie 1902, in fala Academiei picioarelor.
de Medicind, profesorul Yves Delage a sus{inut cI giulgiul apar-
finuse lui lkistos; cu 10 miliarde fa{5 de l, aceastli ipotezd era Coincidenlele sunt frapante cu cele pe care le cunoagtem, despre

probabil[. rdstignirea lui Iisus Hristos.
Pete de s6nge pe fond alb inconjurau cregtetul craniului, striau Istoricii au dispus de trei surse: evangheliile, textele profane

spatele, colorau mAinile, picioarele qi partea dreaptii. Fa{a era demnl privitor la execu{iile din timpul Imperiului roman gi descoperirile
fdcute in iunie 1968 la lerusalim, cdnd un buldozer, r6scolind solul
gi tragic6. Pia gi-a spus in acele momente cA este primul muritor
care a putut contempla o fotografie a lui Hristos. unei coline unde urma si se construiasci un mare imobil, a scos

Relicva relicvelor la lumind resturile unui rdstignit cu picioarele t?iiate.

Atunci a inceput o dubl6 emula{ie: pe plan religios gi gtiinfific. Eweii nu-gi crucificau victimele. Ei le omorau cu pietre. Crucea

Unii catolici, mai ales in ltalia, au pomit intr-o campanie in cra un supliciu tezervat sclavilor, unlizat doar de romani.

favoarea giulgiului, care nu putea fi decAt al lui Hristos. Altii, din Experientele de la Dachau
contrii, fird o rigoare qtiinfific5, refuzau s6-i acorde o autenticitate
giulgiului, deoarece catolicismul nu are nevoie de el qi cultul Partea inferioar6 a crucii era infipt5 in pdmdnt. Condamnatul
trebuia s-o care pdn6 la locul supliciului, sub oprobiul mullimii,

greutatea sarcinii cdntirind aproximativ 40 kg. Crucea se sprijinea
pe ceafa sa, bra{ele condarnnatului fiind legate de ea.

42 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 43

Ajuns la locul supliciului, acesta era aqezat pe ea, fiind legat unea sii practice asupra giulgiului, dupE cum amvdzvt, mii de teste
solid cu frdnghie. Piroanele, folosite rareori, erau foarte ciutate, prograrnate. Au fost efectuate exiunene in infraro,su, ultraviolet qi
raze gama. S-a prelevat prin aspirare gi bandi adezivd, praful fixat
bucurdndu-se de renumele de a fi talismane aducdtoare de noroc, in decursul a 2.000 de ani, polen, ciuperci, microorganisme qi resturi
crun va fi mai t6rziu funia spAnzura{ilor. diverse: aceste prelevdri analoge celor efectuate pe luni, ofereau de
lucru pentru mai mulli ani. Americanii aduseserd 6 tone de material,
Trei piroane erau suficiente: doud strdpungeau incheieturile gi in parte imprumutat de la NASA.

nu palmele, cici greutatea corpului le-ar fi sfigiat; iconografia Operafiunea fusese orgarizatl ca qi explorarea lunii qi a planetei
clasici s-a inqelat in aceastd privin{5. Al heilea fixa cele doui
Neptun.
picioare, stdngul deasupra celui drept. Victima murea sufocatS" in
pozilie at6matii. Moartea era provocatil de durerea de la mdini si Un corp biciuit si crucificat
de asfixiere. Sprijinul pe picior sporea durerile. Acest lucru a foit
Cercetirile care au urmat au fost inundate cu minciuni.
confirmat de ingrozitoarele experiente efectuate de nazisti la
Chimistul american W. M. Crone a lansat, in presa mondialS, nou-
Dachau.
tatea cA giulgiul are o vechime recent5: el descoperise particule de
AEezat intre doi ho{i, Hristos a murit primul, pentru ci flagelarea
fier care se gdsesc in unele picturi din Evul Mediu. Dar acest oxid
il slSbise.
de fier nu face parte din constituirea imaginii. Provine, mai ales,
Vecinii sdi aveau picioarele zdrobite, astfel ca sE nu se poatii
sprijini gi sI moarl asfixia{i inainte de apusul soarelui, c6nd urma de la petele de singe, aga dupi cum au aritat cercetirile statistice
ca trupurile lor sd fie date jos de pe cruce.
aprofrndate ale lui Heller, Adler qi Pellicori.
Cea mai veche fotografie din lume
in direclie inversd, s-au fecut cunoscute numeroasele desco-
De atunci, cinci tehnici diferite au ardtat cI cea mai veche
fotografie din lume, reprezent6nd giulgiul, dldea o informalie periri de pe giulgiu: amprenta unei monede a lui Pilat din Pont,

asupra reliefului corpului pe care-l firvelise. aplicatd intre ochii defunctului, dupi un obicei eweiesc Ei alte
inscriplii, inclusiv un fragment din numele lui Iisus din Nazareth.
in 1969, cardinalul Pellegrino a numit o Comisie pentru studi-
erea lui. La 24 noiembrie, el a autoizat o experimentare limitati Dar aceste elemente sunt discutabile.
de singura grijl de a nu strica giulgiul. Profesorul Max Frei, Dincolo de aceste zvonuri confuze, cercetarea gtiinlificA

crimonologist, unul dintre fondatorii polinologiei (studiul polenului progresa incet, hotirdt Ei ireversibil. in TNuerwinLRonedseoanrcdhinP8rogjeit1:2
ce a rezistat ac{iunii secolelor), a fost autorizat sd facd prelevdri cu
ajutorul panglicii adezive. octombrie 1981, STURP (Shroud of

Polenul colectat a refbcut itinerariul giulgiului: din Palestina (12 Proiect de cercetlri privitor la giulgiu) a oferit concluzii qtiinfifice
asupra unor aspecte rimase pin6 ahrnci indoielnice: este vorba,
griunfe), la Edessa (2 grdun{e), la Constantinopol (pdnd in l2O4),
intr-adevfu, de sdnge.
apoi la Elrey (1356), Chamberey (1453) si Torino (1570). Profe-
sorul Rads (Belgia) a confirmat autenticitatea {esdturii. Cdt priveEte imaginea corpului, ea nu se datoreazd nici unui

Analiza microscopicd a demonstrat cd giulgiul con{inea urme apod din exterior, ci doar unei modificiri foarte superficiale a
de bumbac (grossuptum herbaceum), provenind de la leserea prece-
celulozei tesdturii. Amprenta aduce cu cea -a ierburilor pe hdrtie,
dentd. cdci deshidratarea plantelor ingdlbeneEte lent celuloza.

Giulgiul era deci originar din Orientul Mijlociu, fibra de acest Medicii legigti nu au putut dec6t si confirme autenticitatea
gen fiind atunci necunoscutd in Occident.
anatomicd a corpului qi rdnile, controlate prin experienle efectuate
in fine, de la 9 la 13 octombie l978,la Torino, dupd un aflux
de 3 milioane de vizitatori, cincizeci de savan! au primit permisi- pe cadawe. Acest corp a fost flagelat, capul ,jmpodobit" cu coroanti
de spini, miinile gi picioarele tintuite, iar intregul corp sffipuns cu
suli{a, Nu se poate explica ctun a putut sd pirdseasci giulgiul fdrd

^ eauza stricdciuni amprentelor gi nici sd deranjeze urmele.

44 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 45

O amprenti fascinantil ;i derutantl unei legituri dispuse pentru a menjine gura defunctului inchis5. Da,
giulgiul oferd multe detalii interesante.
Exist5 deci o a cincea Evenghelie, se intreabd adepfii credinlei
in ciuda caracterului enigmatic al negativului, aceasti fali a
in autenticitatea giulgiului? Biserica incruntii din sprAncene. Dupl
credin{a ortodoxii, nici un obiect, fie el o relicvi, nu poate fi pus fascinat pe pictori incepdnd cu secolul al Vl-lea. Ea constituie sursa

pe acelaqi taler cu Evangheliile inspirate de Duhul Sfhnt. icoanelor ce-l reprezinti pe Iisus Hristos, de mai bine de 13 secole.
Este aceasta o confirmare istoricS, o sursl de informare com-
Imagini de demult
plementar6 demnd de refinut? Aceastii intrebare poate goca pe spe-
S-a ivit astfel o imagine infinit mai precisd a omului din giulgira
cialigtii in gtiinle umaniste. Ea este cu dificultate evitabild. Istoria relevAnd nenumdrate detalii, numirul loviturilor de bici primite,
hebuie sd gi-o zrsume. numdrul si natura plSgilor, urme de lovituri pe fa15 (din care una

Dar si analizdrn mai int6i obiectul: giulgiul. a zdrobit nasul crucificatului).
Explorarea istoriei giulgiului gi a btubatului invelit in el a mers
Lungimea piesei din lesiturd de in este de 4,36 m/1,10 m, fiind
rnult mai departe. Expe4ii l-au putut vedea mai de aproape, atinge
tn serj {esut in stinghie sub formd de solzi de pegte, realizat pe un si manipula. Giulgiul era dispus gi pe o dublurtr de pdnzA, put6nd
rdzboi cu patru pedale, de un tip cunoscut in zona Mediteranei pe
astfel si fie cusut pe o parte si sE se examineze dosul qi sd fie
vremea cdnd a tr6it Hristos.
Pe aceast?i p6nz5 se pot distinge amprenta unui corp: fata Ei fotografiat, cu ajutorul unei microsonde, instrument asemlndtor cu
al chirurgilor, folosit in examenele inteme. ln fine, mai multe duzini
spatele pdni in cregtetul capului. Imaginea este derutantii gi nu de mici fragmente din giulgiu au fost prelevate gi incredin{ate labo-
numai penffu cd este un negativ. Dacd dorim s-o examindm
indeaproape, nu mai vedem imaginea. Aceasta a fost o dovadd ratoarelor specializate in analize microscopice qi chimice.

penku fotografii c:re nu gtiau cum sI pun6 la punct o metodi de Unul dintre cele mai impodante a fost Mac Crone Research
fotografrere a giulgiului. Ei au trebuit sI se depdrteze la o distan{i Institute din Chicago.

de 5 sau 6 metri, pentru a distinge mai bine aceastii stranie imagine, Profesorul Walter Mac Crone, ce petrecuse cdteva zile la Roma,

cici ochiul privind contururile, nu le remarca. a ldcut la Centrul de sindonologie o punere la punct discretii a
Imaginea e monocromS: o singurS culoare de un galben brun,
stadiului cercetiirilor.
analog aceleia ale unei ugoare arsuri. Diferen{ele ce forrneazd ima-
ginea nu {in de faptul cd culoarea este mai inchisl aici decdt dincolo, Institutul era echipat cu instrumente dintre cele mai modeme,

ci se datoreaz[ faptului cI au fost mai aproape de corpul a cdrui cu microscoape optice obignuite, microscoape de kansmisie gi cu
scaner, microscoape electronice de diferite tipuri. Esantioanele au
urmd o de{in. fbst supuse bombardamentului neutronic. Atomii elementelor ce
Aceast?i imagine nu a fost realizatA cu pensula: toate testele constituiau eqantioanele au devenit radioactivi gi au irnceput sd emitl

direcfionale au rdmas negative. Alte teste, chimice, fizice, spec- radiafi care au permis identificarea si executarea de analue

troscopice exclud cI ar fi vorba de o pictur6, sau alt procedeu cantitative ale elementelor respective. Problema numdrul unu ce se
similar. De altfel, oricare ar fi fost cavza aare a produs imaginea,
punea Institutului Mac Crone, era aceea a petelor aflate pe giulgiu
incendiul de la 1532, care a afectat giulgiul Ei apa care a fost vdrsatii in dreptul rdnilor. Era vorba, intr-adevdr, de s6nge?
pentnr a stinge focul, au alterat aceastii imagine, ca Ei nenumdratele
In decursul secolelor, compusi organici ai sdngelui (proteine,
pliuri fbcute cu prilejul impachetirilor efectuate in decursul seco- zahanti, lipide) se de,scarnpuseserd qi nu mai posedau constitufia

lelor. lor chimicd primitivE. In schimb, compusi minerali (sodiul, potasiul,
Amprentele aparfin unui semit inalt de 1,78 metri, avdnd o fa{5
clorul, urmele de crom ;i de selenium) nu dispdruserd si constituiau
impresionantii, incadratii de barbi gi pdr bogat. intre ap Ei p6r se rnirturie. Profesorul Mac Crone a constatat prezenla lor qi deci a
dovedit prezenta sAngelui pe giulgiu. Aceasta rentlta clar din
afld o zond inchisd, fdrS urme, fapt care se explic6 prin existenla

46 PAUL STEFANESCU I,NIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 47

expunerea sa, de$i el nu avea dreptul sE facd o declara{ie publici bilrbat, fa{n de a altor tortura{i: coborArea de pe cruce, imbdlsdmarea
inainte de redactarea comunicatului comun al intregii echipe de
corpului, sejurul prelungit in morm6nt. Acestea nu erau totusi
cercetiitori. tlovezi, ci coinciden{e cu textele evanghelice, prezump{ii pentru

Dn arnliza lui Mac Crone nu se limita doar la petele de sdnge. irlcntificare.

Localizdnd fragmentele prelevate din diferite pdrfi ale giulgiului, Rtrnile ristignitului
s-a intocmit astfel o hartd a teslturii examinate, situdndu-se ele-
mentele care au l6sat urmele cdrora Mac Crone a putut s5 le iden- lmaginea corpului era imporgcatE de pete: scurgerile de s6nge
tifice natura: firele din care giulgiul era constituit, praful gi grimlele si ser provenite din rtrni, erau reperabile:
de polen de plante ce s-au depus in timp, urmele de materii orga-
nice, amprentele formate de sudoarea corpului. Totul, afirm5 Mac in s-pecPiael,freurnatefo, aurrtmeeplerosfAunngdeir.6nEdae ldsate de spini. Una dintre ele,
Crone, lasi o urm[, totul poate fi regdsit sau identificat corobordnd mai
cu microanaliza, la structurile atomice ale elementelor constituente. a determinat o sdngerare
rrbundentS, diferen{iind-o de picturile antichitafii care adesea erau
Metoda poate de asemenea stabili, cu o aproxima{ie acceptabiltr, interpretate ca o megi de p6r;

vdrsta lesdhrrii. Cercetarea datirii sale a fost, de altfel, urmdriti in largd- Pe umdrul drept, deasupra omoplatului, se observd o zond,
de excoriafie de-9 cm pe tO: un bbiect greu
paralel gi de alte echipe de savanfi, ce au atacal problema sub unghi a aptrsat acolo,
ccva ca o mare greutate. S-a crezut,
istoric gi arheologic. genunchi gi chiar o'lovire mai int6i, c6 este vorba de o
. Se punea problema, nu numai a autentificlrii obiectului-martor, ctrdere in la nas, cum apare, mai ales,

ci ;i a identificdrii persoanei cireia el ii pistrase trdstrturile gi releva intr-o fotografie in ultraviolet;

supliciul. Sarcina le revenea acum istoricilor. Crucificarea era un li fo-st Existi mai ales gapte urme de flagelafie. Bdrbahrl pare si

procedeu frecvent de a isp5gi o pedeapsd capitali. Un savant italian legat de picioare, cu fa{a la cruce gi men{inut cu cei'e dou6
rniini legate pe verticald.
a studiat recent peste 10.000 de cazuri. Dar cdteva elemente relatate
Rdnile sunt conforme cu urmele pe care le lasd asupra unui
de studiul giulgiului au fdcut sd reias5 supliciul birbatului din corp biciurile rom€rne cu trei capete, prevdzute la caplt cu bile meta_
giulgiu, ca unic in genul siu. Coroana de spini, de exemplu, cu lice. Ele atinseseri corpul de peste o sutd de ori. Era vorba deci de
care capul sdu a fost stigmatizat. Nu s-a fdcut niciodatd uz de un o't9fladgeelloarveiturorim. ani, cdci legea eweiasci nu autoriza dec6t maximum

asemenea procedeu in cazul altor suplicii. Amprentele de pe giulgiu, crrm-fusBeisrebaptiruolnfiut.seRsbenpilreofsuanled rdnit la m6ini qi la picioare, ca si
departe de a corespunde reprezentirilor tradilionale ale lui Hristos, mari urme de s6nge, care
privind imaginile sfinte cele mai vechi, aratd cd nu e vorba de o ldsaserd

coroani aqezatl pe frunte, ci de o veritabil[ cascd de spini, ce cursese gi a fost minu{ios studiat de expe4i.

acoperea capul qi l6sa urme profirnde. Mdrnrria giulgiului coincide Dr. Barbet, ini{ial, se mirase cd rdnile nu se regdseau in dreptul
cu Evanghelia lui loan, care aminteqte de spini. Giulgiul ne mai
,povesteste" cd bdrbatul a fost condamnat de doud ori gi a suferit lralmelor, asa curn reztiltil din examinarea crucifixului, ci la ince-
dou6 pedepse distincte. Conkar procedeelor obignuite, el nu a fost putul pumnului.
() acoperea pe Perforarea mAinii st6ngi, singura vizibild pentru c6
flagelat, - cum se obignuia pentru condarnnafii la moarte - de-a cea dreapti, se situeazd
in centrul osului carpian
lungul drumului parcurs, purtdnd crucea de care va fi rdstignit. Dacd (spa{iul lui Destat). Dr. Barbet a in{eles, in urma experien{elor
acesta a fost cazul, urmele de bici nu au fost vizibile pe spate Ei t'llctuate pe cadawe, cd un corp pironit de mAini nu poate sta pe
pe umeri. Or, giulgiul ne relevl urmele de bici care fuseseri aplicate ,'ruce. Doar pironirea la incheieturi oferd o structurd solidr pentru
pe tot corpul, firE excep{ie. Bdrbatul din giulgiu fusese, intr-adevdr, ;r sus{ine enorrna trac{iure a c-orpului suspendat.

flagelat mai inainte. Pilat il lovise pe Iisus in incinta judecdtoriei, Ardtdtorul nu este vizibil. In zadar s-a clutat explica{ia. De ce?
considerdnd cI aceastS pedeapsd, mult mai uqoar6, ar fi dat satis- I'cntru cd pironul a sec(ionat nenul median. Aceastii seclionare a
prt>vocat incovoierea degetului in direc{ia palmei, lucru verificat de
factie celor care cereau moartea sa.

in alte detalii revelate de giulgiu distingem net istoria acestui

48 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTOzuEI UNTVERSALE 49

Dr. Barbet prin infigerea de piroane in m6ini recent amputate'
Imagin6ndu-gi durerea atroce pe care o produce seclionarea ner-
vului, Dr. Barbet nu a putut lua cuvAntul 9i l-a insdrcinat ou aceasta
pe colaboratorul s5u, Antoine Legrand. Cum s-au format amprentele

Cele doud picioare suprapuse au fost pironite doar cu un singur Procesul care a realizat aceste amprente i;i plstreazd, cu obs-

s' i foarte mare piron. Pironul misura 17,6 cm' indoiald cuprins tinatie, secretul. Toate ipotezele posibile au fost examinate inainte
Scurgerile de sdnge fac dovada unui corp, fbrl
de tetania crucifica{ilor care itrcercau si se redreseze, cu preful unor de analizele din 1978. Doar acelea care lineau si explice ci pe
teribile suferinle, pentru a expira aerul vibiat ce se aculnula fird
giulgiu parveniseri, din exterior, pigmen{i strdini, au fost eliminaie.
incetare in piepnrl, care nu mai putea decdt sd inspire.
Dr. Barbet a studiat primele simptome ale acestei lupte pe Dar imaginea se formase prin simplul contact, ar fi arsurii, sau
oameni care s-au oferit sI serveascd la experienle, fiind legali de sudoarea care ar fi marcat fesitura gi format treptat imaginea? A
cruce. Concluziile sale gi-au glsit confirmarea la Dachau, unde
condamna{ii suspenda{i de o bard orizontald, cu frdnghii in jurul trebuit sd intervinl mirtul gi aloesul, a$a cum a emis ipoteza dr.
pumnilor, mureau, progresiv asfixiali, dup6 o luptii cu viata ce Baima Bellone, medic legist?

arareori depdgea o jumdtate de or5. Nici una din ipoteze nu oferea o explicagie dephnn gi a fost
imposibil de reprodus o imagine, aEa de remarcabili ca cea de pe
Dovezile ctr era singe
giulgiu.
Cea mai mare rand vuziblldpe giulgiu mlsura 45 mm pe 15 ;i
Unul dintre membrii echipei de cercetitori a conchis: inex-
dirnensiunile sale coincideau cu cele ale sulilelor romane. A demon-
strat cd o lovihrrl de jos ire sus, de la dreapta la st6nga, se produsese plicabilul {ine de crucificarea insSgi. Imaginile si urmele incendiului
Ei trecuse prin inim6, lucru confirmat de Evanghelia lui loan. ,,Unul din 1532 prezintd aceeagi tenti roscatii.
din soldali, i-a strdpuns coasta cu lancea sa gi imediat a !69nit sAnge
Limita unei astfel de ipoteze este cd ea va fi intotdeauna
din acel loc" (Ioan, L9,34). neverificabilS din punct de vedere Etiin{ific, din lipsi de date

Petele erau oare de sdnge? Au existat indoieli, pdnd in 1978. obiective in ceea ce privegte rlstignirea.
Primele teste efectuate in 1973, cu procedee elementare, nu au fost Apar doui irtrebili tulburltoare: Cum un cadarrnr sdngerdnd

concludente. Testele din 1978, au fost mai concludente: intens este invelit intr-un giulgiu gi produce o imagine omogend,
in fal6 gi in spate, in ciuda diferenlelor de aplsare, provenite din
ioirsdt-oreSse-apdeenstrcuusautre(ppaernatrguiuplgriimulaaorsa,r6s,-adizndr1it53a2tu)ndcui,bilnurma opdusddecdie- cele dou6 direclii? Cum a fost scos corpul ftrri a se produce nici
siv, c5 petele de s6nge trecuseri marginea, inexistentii pe dos. cea mai mici stricdciune asupra urmelor rdnilor qi scurgerilor de
diferite de am-
pren-te: Petele de sdnge erau rogii, sau rogu-brun, Testele colori- sdnge?
mai ales daci se priveqte
itr transparenli. Crucificatul, cine a fost?

metrice au verificat aceastii diferenlE. Unii exegeli au descoperit cheia pentru a citi qi traduce versetul
Analiza chimici qi spectograficl a permis regdsirea, pe rnult discutat al apostolului Ioan privitor la ceea ce el a vdzut ?n
giulg-iu, a componentelor qi caracterelor unui sdnge degradat de ziua invierii: giulgiul pdrdsit, in weme ce legdtura felei pastra forma
rotund6 a acesteia (Ioan, 2A, 7).
icliunea timpului. E vorba de trecerea a 2'000 de ani de cdnd se
cauti globulele rogii (care nu mai existii nici in mumiile egiptene), Astfel se explicd ceea ce spun majoritatea dintre medicii care
dar a fost gisit un produs degradat, protoporfirina 9i componenqii ;ru studiat giulgiul: atunci, cu adevlrat Hristos a inviat! Deci, giul-
flr::ici ai s6ngelui, analizat de Riggi (Torino) 9i americanii Heller, giul constituie un document istoric?
Adler qi Pellicani.
lntrebarea este iritanti, pentru cercetitor, intrucAt istoria se
bazeazA in general pe documente scrise. Ea privilegiazd textele gi

50 PAUL STEFANESCU I]NIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 5l

devanseazd obiectele. Nu de mult, arheologia a venit in ajutorul densitate de documente si recuperiri, nu ai posibilitatea unei sur-

istoriei. Si testele gtiinfifice, folosite de Polilia judiciard ?nrr-o mani- prize. Re{eaua este prea deasd pentru a ldsa un loc liber sd te strecori.
er5 din ce in ce mai rafinat5, au demonstrat tot ceea ce poate relata
un obiect: Or, dupd 1898, data cind a inceput studiul experimental al
giulgiului, dovezile au inceput s5 se adauge, in mare numdr, la
'' fs unde veni!i?, a intrebat Max Frei, profesor si criminolog,
incertitudini. Convergen{ele s-au multiplicat aproape la infinit. Cele
unul dintre fondatorii polinologiei (studiul polenurilor), aplicdnd o
rnai bune ipoteze, privind existen{a unui fals, au fost gtiin{ific
bandd adeziv[ pe haina unui congresist de la Torino, in 1978. excluse. Acolo unde obiecliile sau divergen{ele s-au ficut simlite,
cle par sd se asemene cel mai adesea cu un accident, pe parcurs,
adez--ivdE,DieebulianpeoP,tadsroisim,vnaeurrlidefis,cpcuudnaasccdeinastseptraulo,ncseupfiutonareduelM.vSarxulFsreaui amritindnti{di.bDaancdAa si s-au dovedit, in final, gresit fondate.

veni{i de la Madrid, polenurile mi-o vor spune. Optimistul Mac Crone, prompt dublat de un publicist, s-a fbcut
O alti dificultate line de rigoare gi de compartimentarea proce-
cunoscut dovedind neautenticitatea faimoasei hArfi de la Winland,
durilor gtiint'fice. Testele aratS dacd este sdnge, sau dacd este urma
ce se pretindea a fi anterioari lui Cristofor Columb. Analiza sa
unui corp, nu o pictur6. Acest corp a fost rinit. Dar nici un test
chimicd a contestat obiecliile istoricilor ce apelaser[ la concursul
gtiin{ific nu permite personalizarea: crucificatul este lisus Hristos. siu. Si gratie publicitdlii, dovada sa a fost transformat?i in probd.

Asupra acestui punct, echipa Etiintificl americand (STURP) s-a Astfel ci oameni ca Sox agteaptii testele lui Mac Crone, ca un

opus lui K. Stevenson, al cdrui proiect apologetic afirma cii este verdict absolut. Dar judecarea sa timpurie, depigitii de nenumdrate
giulgiul lui llristos. El demonstra moartea qi invierea sa. in New teste mai precise, nu a fost decdt un accident pe parcurs.
London, STURP a solicitat lui Stevenson sd demisioneze si sd
Datarea giulgiului
risipeasci intreaga echip6.
Dacd constatarea pluridisciplinari cea mai avansatd din lume Punctul slab il constituie datarea giulgiului. S-a spus cd polenul

nu poqte accede la o concluzie, in schimb, istoria este capabild s-o din Palestina a permis datarea. Nu este totu;i aceasta o dovad6, cdci
facd? lntr-adev5r, ea o face deseori. in plan profan, ni se spune, p<rlenul poate circula. Existi crca 12 tipwi de polen de Palestina.
l)olenul gdsit demonstreazd ci giulgiul a trecut pe acolo. Dar aceasta
firi nici o ezitare, cL Cezar a existat, c[ el a cdgtigat rdzboiul cu nu ne ajutd la datarea sa.

galii etc. Dar in plan religios, istoria iqi indspreqte critica, pe tur Astfel, echipa STURP a opinat pentru folosirea testului cu C14.
front ambiguu, unde adeziunea parc str sfideze ra{iunea gi capiti
Nu a fost executat in 1978, intrucAt aceasta necesita distrugeri
un aranjament liber. irnportante. in prezent, el este posibil, un centimetru pitrat de
Astfel se explicl incredibila perseveren{i a unor istorici de a rnaterial fiind suficient. Si examenele din 1978 au prevdzltrt cd
irceastl prelevare ar putea fi fbcuti ibrd nici un inconvenient, in
pune la indoialtr chiar existen{a lui Hristos: cel mai bun mijloc de pliurile arse de dubluri. Aceastl incertitudine va fi fbr6 indoiald
a te debarasa de acest personaj stinjenitor. La inceputul acestui
stearsA c6ndva.
secol, un pamfletar a luat in derddere aceastii indoialS istorici,
Alte posibilitdfi se vor adiuga, cdci studiile continud si asupra
scriind o carte pentru a dovedi cI Napoleon nu a existat: era vorba
in realitate de un mit solar, iar cei 12 mareqali ai sdi nu erau altceva rrltor puncte. Prelevdrile efectuate asupra giulgiului in octombrie
decit o proiecfie a celor 12 semne ale Zodiacului. I 978 sunt deparle de a dezvdlui toate secretele, tltrucat aceste

Indoielile in privin{a existen{ei lui Hristos seamdnd cu un reflex prelevdri au dezvdluit un microcosmos bimilenar: polenuri, micro-
de apf,rare ce nu se exercitil in alte domenii istorice. Dupd un recent organisme, resturi de tot felul. Riggi le-a comparat cu acelea care
Eondaj, un francez din doi considerd cd existen{a lui Hristos nu a
fost doveditd, din punct de vedere istoric. sc gdsesc pe mumii. AceastE cercetare confirmd vechimea Ei loca-
lizarea mediteraneand a giulgiului. Pe el, ca gi pe mumiile egiptene,
In ce constii certitudinea istoricS? Ea nu e de aceeagi natur6, sc gdsesc microorganisme curioase, pitice, specii necunoscute.
de exemplu, cu certitudinea geometricd. Ea se bazeazd pe conver-

genle. Experien{a istoricului aratd cd, plecdnd de la o oareclre

52 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 53

Acordul giulgiului cu Evanghelia in primul rdnd, avem de-a face cu o imagine in... negativ!

Se remarcd acordul perfect al acestui martor at6t de t?icut cu Procedeul a fost - nici nu putem spune inventat, ci doar descoperit
Evangheliile care redau invierea lui Hristos. Totul coincide. Acolo in secolul al XIX-lea, de pionierii fotografiei, la prelucrarea
turde au existat obiect'i, ele au fost artificiale. in plus, informa{iile primelor pl6ci fotografice. La ce i-ar fi folosit unui falsificator o
asupra giulgiului au permis interpretarea Evangheliilo,r, privitor la imagine negativd gi, mai ales, cum i-ar fi venit ideea?
moartea gi inmormdntarea lui lisus.
in al doilea rdnd, dar cel pulin la fel de surprinzitor, apare
Numerogi cercetiitori au vrut sd exprime aceastii convergen!5 faptul, constatat abia in a doua jumdtate a secolului nostru, cdnd

in termeni de probabilitate. Cdte Eanse ar putea fi ca mortul sd fi cunoEtinlele tehnice au permis-o, cd imaginea de pe giulgiu este
fost altcineva decdt Hristos? C6te ganse ar putea fi ca rdstignitul sd
nici mai mult, nici mai pu{in decdt o hologramd! Deci o imagine
fi fost incoronat cu coroanl de spini (fenomen cu totul excep{ional),
tridimensionalS, care s-a dovedit ca atare abia atunci c6nd a putut
fTagelat, si sd nu i se fi zdrobit picioarele, procedeu aplicat celor
fi analizatd corespunzdtor. Cu alte cuvinte, ea nu e rezultatul unei
doi tahad crucifica(i impreunS cu el, gi sd i se fi aplicat o loviturd sirnple proiecqii plane - in genul fotografiei clasice. Dimpotrivd,
imaginea se relevd a fi impresionat lesdtura, atunci cdnd aceasta
de lance ?n coast2i? Si toate acestea corespund intrutotul descrierilor
invelea trupul, pdstrAnd toate caracteristicile gi diferenlele de proiec-
Evangheliilorl Ce ganse ar exista ca un alt crucificat sd fi rimas
{ie pe care aceast5 pozilionare le provoca, lucru scos in eviden{i la
atdt de pu{in timp intr-wr giulgiu, fbrd s5-l strice? prima analizd holograficd.
Acei care efecircazd calcule, considerd cd probabilitatea ca un
Mdsurdtorile efectuate pe baza carbonului 14 au indicat ca
ait bdrbat si fi fost in locul lui Hristos, este de unu la 82 milioane. vechime a linloliului secolele XIII-XIV. Ldsdnd la o parte tribu-

Aceste calcule de probabilitate lasl totdeauna o gansd altei ipoteze. laliile obiectului, trecut prin cel pulin un mare incendiu (cel din

Discutii 1523), care a mistuit capela de la Chambery, unde se afla atunci

Dupd cum am menlionat, cercetdrile intreprinse in mai multe linfoliul; el a fost dus la Torino in 1578) de pe urma cdruia ana,liza
rdnduri, de la finele secolului trecut incoace, au relevat si alte
cu carbon nu mai are aceea$i relevan{5. Exist6, se pare, dovezi care
aspecte surprinzdtoare. Modelul {esdturii este identic cu cel practicat probeazd existenla giulgiului incl din secolul al XII-lea, el fiind

de megteEugarii de acum doud mii de ani din Zona Palestinei. Iar reprezentat, cu amdnlmte suficiente pentru identificare, intr-un

imaginea pe care o relevl pdnza w este realizatS prin nici un codex aflat la Budapesta

procedeu grafic sau pictural. Ea este efectiv impregnati in fibrele Fotografiile ne aratA imaginea, din fa{5 si din spate, al unui

lesdturii! Cum? Imposibil de stabilit la actualul nivel al cunostinlelor bdrbat cu barbd, cu ffisdturi fure qi avdnd mdinile plasate pe ab-

noastre. Admi{and cd ar fr vorba de un fals, ar trebui demonstrat domen. Exist?i urme de rini gi pe frunte, cum ar fi acelea ce ar fi

?n ce fel a fost imprimatii imaginea, atdta weme c6t fibrele nu poartd putut fi provocate de o coroand de spini. Pe scurt, relicva se prezintii

urme de vopsea ci par, mai degrab6, pdrlite in profunzime. ins{i ca un negativ al unei fotografii luate acum circa 2.000 de ani, mai

culoarea maroniu-roscatA a imaginii sugereazd acest lucru. precis ca fotografia lui Iisus.

Si chiar dac5 s-ar fi gdsit, sd sprmem, un artist-falsificator de li $i totugi, un linloliu nu este chiar o plac6 fotograficd. Savanfilor
s-au pus doud intrebiri. Prima a fost: de unde provine sfhnta
geniu capabil sd-gi imagineze Ei sI reproducd toate detaliile care-i
impresioneazd ar,tdzi pe specialigti, doud caracteristici ale imaginii c6maE6? A doua: culn s-au format imaginile respective pe aceasta?

dau peste cap orice demonstra{ie tr acest sens. Ceea ce se gtie deja despre originile relicvei este cd s-a aflat

in biserica Sfhnta Sofia din Constantinopol p6nd in 1204, apoi a

dispSrut de acolo, odatl cu invazia cruciatilor din acel an. ln iumt
anului 1350, apare la o bisericu{i din Lirey, localitate aflatii la cdliva

kilometri de Troyes qi este prezentatd de canonicul acesteia, credin-

cioqilor. Dar pentru Henry de Pitiers, episcopul de Troyes, relicva

nu este autenticd. in l:S8, castelana Marguerita de Chamy oferd

54 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI T'NIVERSALE 55

dsacui ecdagoslmdtinideriaenslicCcdvhtairnmdPubiec6ermyluo, niptL6, oninui ils1a5dd7ega.taSAacpv6ooniidae,sfatcematrriealianospAmoerutaSttda2vi ionlaiab-Tiinoscereirnipcoea, Care ar fi oare originea aceastui curent electric?
iIatarl.ije1i. Rrezent este proprietatea fostuiui rege Umberto al It-lea,-al Aici, trebuie sd admitem cd abord6m, frr6 sd vrem, supra-
naturalul. Felul in care a fost fixatd imaginea, poate direct prin
tiri,leSprreefemriitjoloacruel secolului al XX-lea, cdnd savanlii reiau cerce-
la_ aceast6 radia(iile bioenergetice extraordinare ale trupului celui inmormdntat
relicvi, incepe gi stuaiU pri;i"d
veridicitatea anatomici a imaginii fixate pe lin{oliu. Astfel, s-a - ne duce, fbrE sd vrem, la ideea unei persoane posedAnd chiar qi
pretins cd acesta este un fals datorat unui pictor, care ar rt rim"tut dupd moarte un potenlial energetic fantastic. Aqa cum va fi fost,
pseeoficgt oiianluglueanlaluXpi ecIVosr-ppleepacieanlipugdtilmiei-dna;rasfnuianpttouimntusiet6i;idnieaptgaeiiniciaaimrgeipnreei"cduiaU.uitnSe jpa"iacpit"orerntinJr_sin,i
i{ddmeeepcgaio{sisnmeizmbpaierlinpmdeeiaan,rtredcuadopuausdmlflnupmtnraeou-nctiitavecmeiru.accspoi,hrraipcmuaalturu; lifuiipnsreteeszpuucdbltentaeztrrdufr.rrnrAgillipcer,efiscc"te*alrusiice*r"uo"b"nuisuipen"r""vrfai-oiulr'a,t probabil, Mdntuitorul.
cisTmntoaca6rh-bipneiculiii,teul,dtcmuairartaodarromaamatceraemlciasnuetininiel.iu{vliooocernrl,ruuianl,tuninnmuacupha-maleiriapesiiuntuustserpa,iiaavslsa_mgenatip{fido-iutoscnefvuixecmfaoadlliuscstpuriafuuiiecni feaacitaltofarXatedluXssila"ii-au)is,e""(.accrta'iib"raela"ua,
asemenea, imaginea v6zuti din spaie ne aratii urme de rinire Episcopul din Torino a orgarizat la catedrali o expozilie de
b-bdiigcctiigorcaaatrereecfalnaregu,escldeircimiu, cauanirfe_oalnonuusreneaeratiinpo fotografii in detaliu ale sfintei clmiisi, fotografii ce confirmd cii
flagelare oarecare, aplicatl cu un personajul reprezentat a suferit precis toate supliciile redate de
de bici roman previzut cu plumbi,
Evanghelie. Astfel, bara orizontald a crucii sau ,patibulum" si-a
secolul al Xlv-lea. Este merit'i lrsat urmerg pe umeri, iar cel puqin o cdzdr:rxd a provocat o rand la

genunchi. in fine, o lovitwi de lance a strapuns partea dreaptii a

toracelui, intre a 5-a gi a 6-a coast5.

Se inlelege deci acum de ce zecile de mii de vizitatori care se

imbulzesc in fiecare zi si vadl aceastii relicvd, au ochii imp5-

ienjeni{i. Ei privesc fotografia lui Iisus Hristos. Acesta era un birbat

avdnd iniltimea de 1,81 m, cu o superbi prestan{d, deopotrivl

putemic gi avdnd ffistrturi fine.

Firi indoiali cd qtiinta nu a analizat complet acest mister ce

nu a fost incd elucidat, dar pdntr la rezultatele finale ale testelor
efectuate putem afirma, cu certitudine, cii aceastd fotografie repre-

zintE imaginea cea mai extraordinarn din lume. Astfel c6 misterul

rdmAne mai departe nedezlegat.

,daerhbeoicloi.gDieai rapcdtunazlae^esstatebileirae,ao, arreel,ataivt6tredceenvtedc,hae,expiestecn6lieiseupnurei tainsdtfe;ti
icnarabcoenstucl arzadsi-oaacfotilvoscitl4o mceetoadriedleevdaattavrdersvtearipfi6cnaztiei,i,ucpir"ciaand2..0r-0r0"
)r
la

de ani. Aceastd pdnzd a fost {esutii ,,en chesons.., tip de lesdturd
cunoscutd in Orient, incd cu trei secole inainte de Hristos.

Polenul analizat corespunde zonei palestinei. De asemenea,
doctorul Ray Rogers, de la laboratorul de fizicd, atomicd din fos
Alamos, SUA, a certificat cd substan{a brund ce a fixat efigia lui
Iisus nu este o picturd.

cdpitanul John P. Jackson, de la Academia Militard americand,
a constatat cd este imposibil s6 pictezi o imagine asemdndtoare
celei
de pe sfrnta relicvd, ftrt a unliza ordinatorirl.
Dar care este natura petelor maronii?

ci. Pentnr savanfi, acestea nu se datoresc, in nici vn caz sAngelui,
fixate cu ajutorul unui curent electric foarte putemlc.
par a fi

ENIGME AIE ISTORIEI LINTVERSALE 57

Misterele relicvelor Pptru a fost crucificat cu capul in jos pe colina Vaticanului din
Sfentului Petru
Roma, in anul 64, in timpul domniei lui Nero. A fost ingropat in
Pdni in secolul al X-lea, cdnd biserica a interzis comercializarea
relicvelor, acestea constituiau obiectul unui comer! intens, al c5rui apropiere. RdmSgi{ele trupului sdu, ca gi cele ale discipolului siu,
centu se afla la Constantinopol. clienlii erau de reguld pelerinii,
ce veneau in numdr mare la locurile sfinte. CumpAr5t;rii erau Sfrntul Petru Exorcistul, precum Ei a altor martiri au fost scoase pe
interesaf mai ales de moastele Sfintului petm. intr-un manuscris
din secolul al XM-lea - conform celor scrise de Jean-Frangois la inceputul secolului al VII-lea, transportate Ei ?ngropate intr-o
Baque, intr-un numlr din l99l al revistei Historama - se afiima
grotd din vecindtatea mdndstirii Smntul Petnr din Roda.
cI moagtele Smntului d.ePelatruV, aptdicriannte, lpeeBliaseinricceiipcurteugi tisneec,oaluulufioastl
gg_o_aqe diltr-o criptd Dar documentele prezentate de istorici par sd fie contrazise de
cele ale autoritS{ilor ecleziastice de la Roma. Astfel, pe 28 iunie
VII-lea, si duse la mlnlstirea Sfint'lui petru din Roda, aflati intr_o
regiune situatii in nord-estul Spaniei, in extremitatea orientalr a 1978, in audien{a acordatii de fostul PapE Paul al Vl-lea, se
Mun{ilor Pirinei. Pdnd in prezent, nu dispunem de nici o mdrturie
care sI ateste cE acestea ar mai fi fost weodati readuse la Roma. menliona: ,,Primul lucru de la care nu se poate sustrage nici un
De-a l'ngul timpului, relicvele Sfrntului petru au fost imprdgtiate vizitator al Vaticanului este mlrturia celor mai scrupuloase studii
itr nenumdrate locuri. Astfel, cheile, lanfurile, vegmintele, acope-
rdmdnhrl altarului sru au fost rdspdndite prin diferite apezaminte recente qi a concluziilor examindrii sdpdturilor arheologice relativ
religioase sau mindstiri din toat2i lumea iregtind. Cea mai mare la morm6ntul Sfhntului Petru. [...] Petru se afld aici, la Vatican,
parte a lor insd se pare cd se afld la mdndstirea benedictina sfrntul
Petru din Roda (sau Petro de Roda). dupd cum reiese din arra.llzarea documentelor, a indicilor qi a

Mdndstirea se inal!5 majestos in mijlocul unui peisaj dezolant logicii".
9Lc-e"aarnges--iaigggR1ioPry,sugi etperrteomsddirreae{tliaad,Sepieemrirsdaas, jlliianni vapplliurpoeitxnigmiiicaaiqtsiivtciz3ai0riendesmttrii-sjuteiera,sea"gcgoraop"enirti"tt
FSier"rao:Vryeurdreyroal,i.ulltvimlAanisinr6irle{iametoanepairzindeiplolrinOi rdieentgarlia,'{ciaerbpeapiooiap-aur Cu toate aceasta, locul unde se p6streazd moaqtele Sfbntului
s5 se prlvale vertiginos in apele albastre ale Mediteranei, intre Petru constituie o enigmd a istoriei, incd nerezolvatii.
coasta Vermeiuil gi Costa Brava.
Istoricul franc,ez Jer6me Carcopinol, inff-una din lucr5.rile sale,
Ruinele aceste mdnAsdri, cdndva falnicd si scAnteietoare, ascund
ne oferd informalia ci moagtele Sfintului Pdrinte al Bisericii au fost
transferate in anul 258 undeva in catacombele din San Sebastian,

de teama de a nu fi profanate de cei ce se impotriveau cregti-

nismului.

Ele au fost readuse la Roma in anul 336 gi depuse in biserica
Sfentul Petm, prin grija impdratului Constantin cel Mare, ca rrmare

a cererii Papei Silvestru I (mort in anul 335). Dar calvarul

peregrinSrii Sfintelor moagte nu a luat sfrr,sit.

La inceputul secolului al VII-lea, ele sunt scoase de la Vatican
penfu a fi transportate intr-un loc mai sigur, care sd le fereasci de

profanarea pdgdnilor.

O serie de istorici care au cunoscut indeaproape evenimentele,
curn ar fi Boronio, Sahelico, Sacchi, Platina, Illescas, Mejia qi allii,
menfiona(i pe larg de Jeronimo Pujades (1568-1635) in lucrarea sa
Cronica universal del principado de Cataluna, tte ofer[ o serie de

amdnunte extrem de interesante, referitor la aceasti pfoblemi.

Pujades afirmi cd, in weme ce vizita in 1606 mdndstirea San Pedro
de Roda, aflatd in nord-estul Spaniei, in apropierea Mun{ilor Pirinei,
a descoperit in biblioteca Sfantului ldcag un manuscris ce purta
numdruf 223 gi mentiona urmdtoarele: ,,in timp ce Focas domnea

misterul peste care s-au scurs secole, privind locul unde ," una l. Ndscut la Vemeuil-sur-Avre (18&l-1970), J6r6me Carcopino a fost un
ingropate moa;tele Sfhnhrlui Petru, pe numele lui adevdrat, de
romanist eminent. Din lucr6rile lui amintim: Cezar (1936), Secretele corespondenlei
ucenic al lui Hristos, Simon.
lui Ciceron (1948). A fost membnr al Academiei franceze.

58 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTOzuEI UNTVERSALE 59

pBon9ifla"cltiu qi scaunul apostolic de la Roma era ocupat de papa Considerdnd cd este un loc potrivit pentru a ingropa rdmdgdele

al IV-lea, amiralul Babilonului, in fruntea unei putemiie pSmdnteqti ale s{bntului, cdlugdrii au luat de pe nav6, in taind,
armate persane, amenin{a Roma, venind pe mare... Reconstituind
moaqtele qi le-au depus in fundul grotei pe care au avut grij6 sI o
evenimentele, este mai mult ca probabil ca cele intAmplate sd se fi
produs in 608 sau 609. astupe inainte de a pleca.

Amenin{area iminenti a armatei persrme de a supune si devasta Intoryi, cdteva sdptdm6ni mai t6rziu, dupd ce trecuse pericolul,
Rorya qi a profana resturile pdmdntegti ale apostolilor petru si pavel, le-a fost imposibil sd mai gdseascl locul mormdntului, din cauza
ca gi ale altor sfin1i afla{i in sfintele ldcaquri ale Vaticanuiui, l-au
determinat pe suveranul pontif sd convoace de urgenli un conciliu. abundenlei vegetaliei spinoase ce nipddise imprejurimile in lipsa
Au fost.invita{i prelafii de rang inalt, prinlii ;i notaUitiUlile orasului. lor. inlelegAnd c5 nu vor mai puteJ recupera-prllioasa comoara
Cu to{ii,. cei prezenli, au fost de acord ca o parte din moaqtele
preafericitului sfint Petru (capul gi braful drept), precum gi trupul sacr5, s-au stabilit acolo pdn6 la moarte, cu excepqia a doi dintre
discipolului sdu, Sfinhrl Petru Exorcistul, ca ;i ale martirilor cregiini ei, care s-au intors la Roma, pentru a da socoteali de rezultatul

Concordis, Lucidino gi Moderando, s6 fie scoase din Roma si cdldtoriei!
transportate, prin intermediul unor oameni de incredere, in Franqa,
Papa Bonifaciu al tV-lea, luind act de cele intdmplate, a
pentru a se odihni intr-un loc sigur, pAnE la sfrrqitul persecuqiilor
considerat cd nu se cade ca locul sd rdmanA pustiu gi, pentru a-l
care amenin{au. marca, a dispus construirea unei mlndstiri impundtoare. Aceasta a
fost vizitatl qi elogiat?i de Carol cel Mare in anul 778. Dacd invazia
Papa Bonifaciu al IV-lea a ad6ugat cu m6na lui acestor moaste
un flacon_ce conlinea sdnge de la Iisus Hristos, qi impreunn bu arabd din anul 7ll nu provocase striclciuni edificiului, in schimb
clerul ce luase parte la conciliu, au format o procesiune care a
ilso1it sfintele rimdgite p6ni la corabia ce se afla ancoratii in port. ofensiva maurl din 798 a afectat par{ial mdndstirea, provocdnd
Depuse cu solemnitate la bordul vasului, ele erau inso{ite de c61iva
eglgziagti de incredere, printre care se aflau qi fratii Feliu, poncio distmgeri importante. Maurii, venit' din nordul Africii, inten{ionau
qi Epicino. sd-gi recapate pdm6nturile pe care le pierduserd pe vremea lui,
Ludovic cel Pios (778-840, niscut la Chasseneuil, rege al francilor
Corabia a u:rnat cursul descendent al Tibrului qi a pdtruns in
Marea Mediteran5. Dusd de un vdnt putemic, dupi'cAteva zile de intreU8n1n4ea;izd84o0),pfeiuriloaludidCgarroelacpeel Mntarure.mdndstire cdnd, datoritii
navigafie, a ajuns in pornrl Armen de Roda, numii astizi puerto de
la Sierra, aflat perpendicular pe lanful Mun{ilor pirinei, ce despart vitregiei timpurilor, este uitati gi lisatd in pdrdsire. Construcfia se
Franta de Spania.
deterioreazS, mai ales in urma numeroaselor expedilii maure. Totul
Bucurogi cd au scdpat nevitiima{i qi au ajuns cu bine la {[rm,
timp de trei zile membrii echipajului au r5mas pe corabie, a durat pSnn in anul 944, cdnd arhitectul Tassis incepe lucririle de
aducdnd
mulfumiri lui Dumnezeu prin rug6ciune. provizia de ap6 fiind pe restaurare a edificiului, operalie care continud Ei dupd moartea sa,
sfdryite, cdliva dinhe ei au cobordt pe {Erm, in c[utare de apa
proaspdtii. Ce a urmat afldm din Cronica universal del principado incheindu-se abia in anul 1022.
de Cataluna, a lui Jeronimo Pujades:
Legat de construc{ie, a planat mult timp un alt mister gi anume,
zdn.r,,dOoamcednmiipuiercianrtdinpsed falnicul munte, numit Verdera, si din vdrf
denumitd Ampuradan, marea, curn se putea explicaprezenla capitelurilor corintene intr-o bazilici
numeroase de inspira{ie vizigoti gi roman5. Amintim cd vizigo{ii au apdmt in
lagrrne gi heleqteie in prdpastia ce se datora prdbugirii pirineilor spre secolul IV in regiunea Dunirii, fiind converti{i la arianism. tn anul
coastii. Ceva mai jos de v6rf, gdsiri un izvor cristalin cu apd rece
qi nu depar-te de el o grot?i, dominatd de un mic altar, care fusese 410 au cucerit Roma; instala{i ca federali in sud-estul Galiei (418),
ridicat de Smntul Pavel in cei doi-trei ani c6t stituse aici, pe cdnd
fusese episcopul Narbonnei..." ei au cucerit o bund parte din Spania (476). In 7l l, vizigofii au

fost invinqi de arabi.

Explicafa a fost gdsitd mult mai tArziu, {indndu-se seama de

afirmalia din cartea lui Ptolemeu care menliona cI pe muntele

Verdera se afl5 templul zeilei Venus din Pirinei. Constructorii
mdndstirii .benedictine, ca mai toti constructorii din acea weme,

obignuiau sd valorifice materialele de conskucfie aflate in

imprejurimile noului edificiu. in acest caz au fost recuperate o parte
din capitelurile grecesfi apa4indnd fostului templu al zeilei Venus.

60 PAI.JL qTEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI L]NIVERSALE 61

cele relatate de istorici fac sd fie considerati ca cert?i trans- in 195t, Papa Pius al XII-lea traseazd ca sarcind unor eminen{i

ferarea osemintelor sfantului Petru si a celorlalli martiri la profesori de la Institutul pontifical de arheologie crestind, in frunte
cu cardinalul Engelbert Kirschbaum qi arheologul Enricotosi, sd
mdnlstirea Sfrntul Petru din Roda. facd noi s5pdturi. Din picate, rezultatele au fost nule. Cine vlu,iteazl

Sd vedem acurn ce spun sursele istorice despre reintoarcerea azi Vaticanul pdtmnde in partea stdngd a intririi in bazilicd intr-un
eloxrislta?iVcaetrictiatund.inIsetaoriccIulocsaetmaliannte, lAeleluxianpderteruD. [e.u..l]ofaeun,foasfitrmsc6o:a,s,eDadicnI
Roma [...], nu exist2i nici o dovadd a intoarcerii lor ir acest oras... muzeu ce addpostegte o serie de obiecte de mare valoare, in special
Pe bunl dreptate, observI o serie de istorici si oameni de gtiinid,
printre care si clerici, cd daci s-ar fi petrecut acest lucru, Aptut nu arheologicd. Un culoar ingust coboari in pivnilele Vaticanului, unde
putea scdpa neobservat qi ar fi fost men{ionat in cronici sau relatdri
istorice sau, in cel mai rdu caz, ar fi fost transmis prin tradilia orali. ?qi dorm somnul de veci inallii ierarhi pontificali. Continu6nd
Dar nimic nu vine in sprijinul acestei ipoteze. beci relicvele au . drumul, la ultimul nivel, dai de resturile unei mici bisericule, in
dmas pentru totdeauna in pimdnt catalan.
Un indiciu care vine si susfind cele de mai sus, il constituie care a oficiat Sfrntul Petru. Tabloul care ti se inftfigeazd ochilor
Ppanptuatu9rbi,aansaacl uIlr-nlemaeanc{ioorndeaazadceAlelaesxiainnddruelgDene{ueloafet6nt,
in anul 1090, este impresionant. intr-un spaf,u de cdliva metri pAGti, te intorci
credinciogilor, cu doud milenii in timp... Sfinlenia locului te pdtrunde.
care mergeau in pelerinaj la catedrala Sfenil petru de la Vatican,
c6t si acelora ce mergeau la mdndstirea Sfintul petru din Roda. Dupd 1970, cercetiirile au fost reluate qi rezultatul s-a
Este un indiciu indubitabil care pledeazi pentru teza conform cdreia
sfintele m9a;le se pdstreazd in pdmAnt spaniol. Se impune gi un concretizat intr-o serie de declaralii pontificale care nu pot fi puse
la indoiald. Astfel, in Osserttatore romano dn 29-30 iunie 1976 si
argument logic: ce motiv ar fi avut papa Bonifaciu al fV-lea sE din 29 iunie 19781 se mentioneazi:
dispund construirea unei mdndstiri at6t de grandioase, intr-o zond
uitati de lume, la grani{a de risdrit a Spaniei... ,,in omelia dn 29 iunie 1976, promrntat?i de Papa Paul al
Iati cum argumenta(ia mdrturiilor istorice, impletiti cu logica,
conduce lsaauapcrae4diiatal r-easeidoediiihncedscmiona-psdtemleanStfDcantharlaluni.pceetrrcuetd- rilien IV-lea, de Sfbntul Petru gi Pavel, se spune:. <[...] avem sansa de a
totalitate,
fi ajuns la certitudinea [...] cI morm6ntul Sfrntului Petru se afld
intreprinse de Vatican dateazd, incd din preajma primului rdzboi
aici, in acest venerabil loc unde a fost construit[ bazilica inchinati
lui [...] ExisQi aici dovada cd Sfintul Petru a triit la Roma, in pofida
criticii negative [...] a unor cercetiitori [...] gi surtem siguri de iden-
tificarea gi autenticitatea venerabilelor moaste ale Sfintului Petru>>".

in ciuda celor afirmate de reprezentantul Bisericii catolice,

dosarul relicvelor Sfintului Petru nu este inchis. Noi cercetlri la
mdndstirea Sfintul Petru din Boda ar putea contribui la elucidarea
misterului care domneste inc5r.

mondial. Astfel, in 1915, au fost descoperite o serie de catacombe
frecv.entate de cregtini, sub bazilica Sfintului Sebastian, pe Via
Appia. Pe pere{i puteau fi vdzute inscrip{ii ce p61eau s6 dovedeasc5
ifnapatucel sctdlorEc,mfa{ip{et lientpddrmit dEnitedgetiaafrlme aSqfiinile{iloprappeltiruDaEmi apsauvselI,sealadftluarui
de cionnfitrgml4ar,eiantruarnmsafersddrpiidrteulriiclovreleoxredciuntaatenuslu2b58b.azilica Sfhntului
Petru de la Vatican, a
fost descoperit un trofeu, identic cu cel pe
care il oferise pretorul Gaius Sfrntului petru, la sflrsitul secoluiui

al Il-lea.

{,,eSupanS{eiiuelirmpripenusnuIepsutoos rraieaamdsadfripncod1siltmoi rmen;oifaiogsntaealneticStdifteidnlatiuiltlf(ueEil dpd.eetHriusatcoehsrtieectutmel ,uClphtaaprrirlsee)as: l. Aceste declara{ii au fost reproduse Eiin Documentotion catolique, nr. 1702 gi

redus". t746.

2. Alexandra Beatrice Kiseleff, Strict Secret, m. 119,4-10 aug. 1992,p. ll.

ENIGME ALE ISTOzuEI UNIVERSALE 63

Blestemul Templierilor cu gr6u. Fratele mai mare, la rAndul lui, igi spuse: la drept vorbind,
Iovegte pAni in zilele noastre
dlaforiiaanmtpegtleeeriiammlaaleaduucandmmsloaap.ci ,mpdeiecncteriuisaisne-gi ucpuruv;niineeapmme uaansi ccmuitnurslntfargairt6meuluu. li$'tsiddeusc-ahct6dm{uivisanegsiacecuil
Casa regali a Franfei A doua zi diminea{a, surprizd: grdmezile erau egale, ca si in

Ascensiunea si deciiderea Ordinului ajun.

Perioada Evului Mediu a riimas in istorie marcatd de o serie Ogorul fra$lor se afla pe vArfrrl muntelui Moriah, pe care, dupd
legend5, marele maestru arhitect Hiram, venit din Liban, it atesese
de evenimente care au stimit un putemic resentiment, at6t din partea pentru a construi acolo, ca urmare a solicitirii regelui Solomon,
contemporanilor, cdt qi a generatiilor care s-au succedat de atunci templul lerusalimuluil.
pdni in zilele noastre. Unul din aceste evenimente, o ade- vdrati e-li.b-ekrar s10m-?n6tu, lc6Mnodrmpdrinmt,iincurumcaiai {riEamursseosesitniimn icpadleinstiancaespt etenmtruplua
patA neagrd,, a fost procesul Ordinului Templierilor. Se va putea ufu? de un farpargomapeentindtianctz.idlnuldpelcdunrgseurl ilaordoqtirduznecsiu-pdeerbse*coolieu, iai
dTe
constata cI anumite moravuri au existat gi atunci frri prea multe pardoseali, S6sac, regele Egiptului, asediat de Achaz, ,"g"t"

diferen{e fap de cele contemporane. De fapt, acesta este gi motivul fost jefuit de
pentru care am selectat subiectul si ne-am hotdrdt sd-l prezentiim
lititorilor. Iudeei, profanat de idolatrul Manasses, distrus de Nabucodono-sor,
Crercaosnsusstr,uditinsunboucyrencrosnsski uditindneoIurojdefquiitdeEfiindiitsivtrudsisdtreusAqnitiporheufiscusti
Pe fundalul cruciadelorl a luat naqtere Ordinul Templierilor, ?n pr6n6 in anul 70, de impdratul roman Titus.
acesta fiind constituit la lerusalim, in anul I I 18, de opt'cavaleri In locul siu, a fost ridicatii
francezi, afla{i sub conducerea lui Hugues de pa1ms, originar din califul superba moschee El Aska, pe care
Omar, v[r gi locotenent a constru]it_o in
Champagne. al lui Mahomed,
637. Cdci acest omar nu a fost numai vandalul care a alimentat
Legenda infiinlirii Ordinului, ca qi in cazul societd{ii secrete fogul de la bdile publice ale oraqului Alexandria cu manuscrisele
mistice, este alegoricd qi presdrati de simboluri. Se spune ci erau originale jBeifbuliiet itoqni Teradteatuclouimsoercifidueniloinrecsotinmicaebidlae
odati doi frali ce ?qi cultivau impreunl ogorul, semdndndu-l cu ale Euclid, ci qi
gr6u. Cel mai mare dintre frali avea o familie numeroasl, iar cel cel care valoari din
a
mai mic nu se cdsdtorise inc6. Cdnd grdul s-a copt gi au inceput
seceriqul, s-au hotiirdt sd impartd recolta in mod egal. intorgi fiecare bibliotecS, sub pretextul c6 ar fi contravenit Coranului, gi deci nu
aveau nici o valoare. Cregtinii, la r6ndul lor, mai t6rziu ii-au luat
la casele lor, au inceput sd reflecteze. Nu e corect, igi spune o tristii revans5: in secolul al XII-lea, cardinalul Himenez a ars
celibatarul, ca fratele meu, care are de hrdnit o familie asi de TBiFb_lio9tepctiai dtrinpGubralincaddaoz.pt mii de manuscrise arabe, apar{indnd

numeroasd, sE nu ia o parte mai mare dec6t mine. Si noaptea se Nu mai rdmdsese nimic in acea weme, din spiritul celor doi
duse la cdmp pentru a-i pune in grdmada fratelui niai mul{i saci frali agricultori, dec6t poate amintirea. Fiecare din locurile sfinte,
l. Denumire datd expeditiilor intreprinse intre secolele XI gi XIII de Europa
venerate fie de ewei, fie de crestinii din orient, fie de musuhnani,
crestini pentru a recapata locurile Sfintului Mormant din m6na turcilor seteuciii. au rrmas ca centre ale turismului si locuri de pelerinaj. El Aska gi
Pelerinii au organizat inilial trupe inarmate pentnr a-i proteja. ln istorie au riimas
opt cruciade, in realitate, cruciada a fost o migcare cvasipermanent?i. Sfbntul Mormant igi ridicd deasupra Ierusalimului cupolele lor
rivale. Ansamblul prilejuieste o adevdratii aventuri spiritualr, iar

l Si francmasonii vorbesc de acest templu, in tradilia lor.
2. in zllele noastre, Jaques Bergier a scris o lucrare Zes livres madites in carc

trateazr problema ca4ilor de valoare pentru umanitate, ce au fost distruse gi pierdute
pentru totdeauna.

PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 65

proprietatea asupra lor este aducdtoare de beneficii celor ce o de{in acest drept unui consiliu, propriu ordinului, in fata cdruia comp5reau

(Israelului), cdci iati c5, dupd infideli, crucialii nu s-au jenat, ca la impricina{ii ce se ficeau vinovaji, mdi ales de incSlcarea regula-
mentului ordinului gi mai pu.tin de abateri laice. Prin statut era
r6ndul lor, sd oblind profituri. Dar, pentru moment, ei nu ajunseserd interzis membrilor ordinului de a dobdndi funcfii in stat gi bisericd,
sau de a primi in rindul siu pe aceia ce aveau asemenea fupc(ii,
incd acolo gi tocmai acest come4 ii scandaliza si, ocup6nd locurile de exemplu pe regi, sau prela{i. Se cunosc numeroase cazuri cdnd
sfinte, gdndeau cI vor face sd triumfe legea cea dreaptii. solicitiri venite din partea putemicilor zilei au fost respinse ;i dintre
acestea vom menliona doar douS: a papei Ioncenqiu al III-lea qi a
Muntele Moriah era ffimdntat de copitele cailor cavalerilor regelui Fran{ei, Filip al lV-lea.
francezi. in t t t8, pentru a se asigura paza sa, aceEtia si-au regrupat
Orgarizarea cavalerilor templieri era ficut?i dupl modelul unui
for{ele din nou. Seful, dupd curn aln mai spus, era Hugues de Pa1ms, ordin'militar. Comanda supremii era incredinlatii marelui maestru

iar locotenentul sdu se munea Bisol de Saint Omer. Acestora li se al ordinului, ce i;i avea reEedin{a la Ierusalim, fiind asistat qi ajutat
addugau incd sase cavaleri: Hugues I-ul, conte de Champagne, ir activitatea sa de marii ofi1eri, ca senesalul gi maregalul. Ordinul
Andr6 de Montbard, Archambaud de Saint-Aignan, Nivard de era impdrfit, din punct de vedere teritorial, in zece provincii, in

Montdidier, Godemar qi Rossal. Acegtia au format nucleul Ordi- fruntea cirora se aflau comandorii sau maestrii care conduceau
nului Templierilor, sau cum mai erau denumili: ,,cavalerii sdraci ai
lui Hristos". Vegmintele erau de cdlugiri. Cdnd unul deceda, locul casele ordinului sau comanderiile. O disciplinn deosebit de severi

sdu la masd rdmdnea timp de 40 de zile gi i se servea mdncare, le menlinea tot timpul pregitirea de lupt5. incdlcarea regulamentului
dupd care ii lua locul un novice.
ordinului implica imediat punerea in lanfuri a respectivului gi
Patriarhul lerusalimului din wemea aceea a primit judmantul
pierderea dreptului de a purta veqtimentele ordinului. Pedeapsa
acestor cavaleri, care s-au legat solemn sd rdm6nd sdraci, sd respecte
gupremi erarezewatLpentru fuga din fala inamicului gi a rebeliunii.
regulile castitii{ii; s5 nu aib5 raporturi sexuale cu nici o femeie si
sI-i dea ascultare total5. Regele lerusalimului, Baudouin al Il-lea, ln hpt6, templierii se i6l6uzeau dupi perceptele Sfrniului Bemard,
le-a acordat un l6cag in chiar incinta Templului lui Solomon, de conform clrora ace;tia, vii sau mor{i, aparfineau lui Dumnezeu.
unde gi numele de templieri, sau cavaleri ai miliqiei templului.
Daci pe plan militar, cruciadele s-au soldat cu un esec, ca si
Sfintul Bemard, care a pregdtit cea de-a doua cruciadd, a fost,
ca sd spunem aga, nagul ordinului. El l-a impus bisericii, ob$nand misiunea templierilor de altfel, din punct de vedere cultwal lucrurile
confirmarea cu prilejul consiliului de la Troyes (1128) si tot el este s-au petrecut altfel. Gradul inalt de civiliza{ie al Islamului nu a
acela care, in tratatul sdu De laude novae militae elaboreazd statutul intArziat sE se faci simlit, manifest6ndu-se printr-o infuzie beneficI.

templierilor. Papa Inocentiu al ll-lea, prin bula ,,Omne datum For{a templierilor a fost dominatii cel mai repede gi cel mai mult,
optimum" a confirmat privilegiile templierilor. Aceqtia erau
comparativ cu alqii, de aceastii complica{ie neprevlzut?i a situa{iei.
jumdtate cdlugdri, jumltate oEteni, misiunea lor fiind pur militard. Beneficiind de privilegii qi de o disciplini de fier, tn condifiile
Jurimdnful pe care-l depuneau suna astfel: ,,Jur cd voi aplra nu
numai cu cuvdnhrl, dar mai cu seamd, prin fo4a armelor si din contactului cu civilizalia Islamului, cavalerii templieri s-au

toate puterile mele, secretele credinqei... ci, ori de cdte ori va fi transformat, in scurt timp, intr-o organlzalie dintre cele mai bogate,
nevoie, voi trece mlrile pentru a merge si lupt, cd voi da ajutor dispundnd de peste 9.000 de mogii rdspdndite in intreaga cregti-

impotriva regilor gi principilor necredincioEi gi cd, in prezenfa a trei nltate.
dusmani, nu voi fugi niciodat6 gi le voi line piept.
Succesele militare Ei bog5lia, fastul gi misterul de care se
Ordinul era subordonat direct papei de la Roma gi iredeplinea, inconjurau, le-au sporit faima. Turcii au reu$it treptat s5-$i
inifal, numai misiuni militare ire Orient. Veqmdntul de cSlugdr era
acoperit de o mantie largd, albd la care, rrrai tdrziu, papa Eugeniu recucereascd teritoriile, inclusiv Palestina Ei astfel cavalerii templieri
al IV-lea a adiugat, ca serrn distinctiv, o cruce mare roqie. Fiind s-au retras, instaldndu-se deocamdatii in Cipru. Se pdrea de acurna
supugi papei, rezulta, in mod implicit, cd nu puteau fi judeca{i decdt
de citre acesta. Distanla greu de parcurs, a determinat sd se lase cd rolul lor incetase, de weme ce dispSruse gi scopul pentru caxe

fusese infiin{at ordinul. Oricum, puterea militard a ordinului a luat
practic sfhrEit, odatii cu abandonarea locurilor a caror apdrare le
fusese incredinlati.

66 PAUL $TEFANESO ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 67

Treptat insi au fost obligati sI piiriiseascd si ultimele teritorii condarnnarea la pieire a ordinului, c6ci a ttezit pinna gi invidia
pe care le mai stiipAneau: insula Cipru si unele cetdli din Siria. S-a
suveranilor, pentru averile acumulate. Treptat, au inceput sd circule
vorbit gi despre comportarea 1or, motivele nefiind pe deplin
elucidate nici pdnS in ziua de azi. S-a speculat mult qi despre o tot felul de calomnii la adresa ordinului, fiind imaginate cele mai
1de"yrgitugaliunr{ie,leimgeprreumfiuctuattei incredibile autzalii privitoare la felul lor de via15, la modul cum se
c,u sarazinii, de obiceiuri, credin{e Ei chiar respectau dogmele religioase, la modul de primire gi inigiere in
de la acestia. Este greu de stabilit adevdd,
tainele templierilor. Toate aceste zvonuri nu aveau decdt un singur
dar este cunoscut faptul cd intre cele doud ordine crestine existente
la wemea respectivd, al Templierilor Ei Ospitalierilor au existat scop: compromiterea gi desfiinlarea ordinului, pentru ca averile
conflicte armate, in care primii au fost uciqi in foarte mare numdr. acestuia sI incapi pe miinile regalit{ii ce ajunsese complet lipsit5
Treptat, regrupdndu-se, au inceput s6 se reintoarc[ in Europa. de mijloace, mai ales daci avem in vedere nevoile tot mai mari de
Ordinul era solid implantat pe continent din Spania Ei Portugaiia,
Fran{a, Germanid" Anglia gi p6nd in Italia gi Ungaria, constituind a intre{ine armata gi a finan{a noi expeditii ;i r62boaie. Regalitatea,
care affisese o parte din nobilime gi mai ales clerul, era gata sA
o fo4I intemagionald, cu influenfe pe plan politic si, mai ales, inceapS, pe fa{I, lupta contra templierilor. in mai pulin de ui secol,
economic, datorite bogifiilor acumulate, dar qi a relaliilor pe care
templierii vor acumula o putere ce se intindea pe doud continente,
le aveau. Trebuie sf, distingem la originea rela{iilor financiar- cum nici un ordin religios p6n[ la ei nu reugise s-o fac6.

bancare .actuale, metodele folosite de templieri in domeniul Aceasti putere a lor, care ii va conduce pdni la urmd 9i la
tanzacfiilor. Se sprmeq la un moment dat, ci Ordinul dispunea de
mai multe registre contabile decdt de cflrfi religioase. pieire, a luat naEtere in Asia gi s-a propagat apoi in Europa, trecdnd

Treptat, Ordinul se transforml inh-o organizalie cu caracter din domeniul militar, in cel politic gi apoi financiar qi economic,
economic, incdt templierii dispun de un depozit de valori: aur, dup[ cum am vizut, astfel inc6t cllugdrii-solda(i s-au convertit
argint, piehe pre{ioase si relicve de pre! - gi efectueazl opera{ii de repede in bancheri, diploma{i gi speciali,sti in afaceri.
imprumut qt dau avansuri. ihtr-un cuvAnt, institugiile infiinlate de
templieri, ca si metodele lor in domeniul hanzacliilor vor constitui Se pot privi, pe drept cuvint, cruciadele drept o repetilie
precursoarele opera{iunilor financiare modeme, asigur6nd plili la
distan{5, deci generali a activitd{ilor coloniale de mai tArziu. Cruciadele puneau
deplasirilor, securitatea transportului valorilor, a clldtoriil,or gi a
prin Occidennrlui aceleaqi probleme ce le vom g[si peste secole cu
precum qi deschiderea de conturi curente. prilejul cuceririlor coloniale: cucerirea militari, implantiri 9i
stabilimente economice, coexistenlE cu autohtonii qi dominare a
activitatea ingenios orientatii intr-un moment c6t se poate de bine unor noi teritorii fumizoare de materii prime qi bogilii pentru o

ales al istoriei, de creare a sistemului bancar financiar modern, Europd secStuiti de rdzboaie nesfrtqite, indiferent de scopul lor.
majoritatea suveranilor gi seniorilor Europei le erau clienli. ln
ascunzitori fortificate ale templierilor iqi gisesc loc sigur bijuteriile Filip al lV-lea ,,cel Frumos" a pus ochii pe bogI{iile
gi aurul Fran{ei qi Angliei. Templierii ii imprumuti pe pelerini, pe templierilor ;i, dupi socoteala ce s,i-o fEcuse, acapaftfea averilor

crucia{i gi pe feudali, primind drept gaj de la acestia averi mobiie, i-ar fi permis sd iasi din impasul in care se afla. Filip s-a gdndit
aur gi bijuterii de o vbloare inestimabill, pdnd la domenii, castele sd speculeze zvomrrile ce circulau pe seama templierilor, pentru a-i
judeca gi a insugi bunurile lor in folosul coroanei franceze. Era o
gi mari suprafele de pdm6nt. intreprindere riscantii, dar care, in caz de reugit6, ar fi salvat situalia
dezastruoasd a {nrii gi a coroanei, in primul rdnd. Pentru a pune
lat[, deci, explicalia transformirii ordinului religios, ?nfiinlat gi mdna pe averea templierilor, Filip s-a folosit de acuza{iile aduse
destinat inifial unui anrune scop, intr-o putemici organizalie
financiar[ cosmopolitii, ce se intindea in intreaga Europi qi chiar acestora, colport6nd o serie de zvonuri chiar ir zilele incorondrii
departe, dincolo de hotarele ei. Regii si marea nobilime, cufundatii
papei Clement al V-lea. Drept urmare, papa a decis instituirea unei
in rdzboaie nesffir,site, le devin datomici gi, treptat, puterea se comisii de anchetd, care gi-a inceput activitatea la 24 august 1307 '
transferi in mdinile templierilor, care dintr-o for{E militarn, devine
o fortd financiard adecvatii tilnpului. Acest lucru a insemnat ins6 si Filip, care pdnd atunci il informase gi consultase pe pap5, s-a

decis sd aclioneze pe cont propriu, de acum irnainte. Cu ajutorul

principalului sdu sfetnic, Nogaret, s-a decis s6-i aresteze pe
cavalerii templieri si, in acelaEi timp, si sechestreze toate bunurile

68 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 69

ordinului. La 13 octombrie 1307, agenlii regelui au pdtruns in sediile morgilor sporea ?n fiecare hxrE; 122, in martie 1309,546, in aprilie,

templierilor, au arestat, au inventariat gi pus sub sechestru bunurile, 573, in mai...
Timp de lrn an, s-au succedat mdrhrrisirile, retractiirile gi din
iar inchizitoml general al Frantei - Guillaume de paris - a mobilizat
nou reintoarcerile la recunoasterea vinovdliei. In iunie 1311,
ftrtregul aparat al inchiziliei, pentru inceperea interogatoriilor tuturor furstructarea cazului a fost declarat?i oficial incheiat5 gi dosarul

ternplierilor. La Paris, Nogaret in persoani si-a f6cut apari{ia in transmis papei, ce iEi avea regedin{a la Avignon.
incinta Templului si cu ajutorul ostasilor regelui ce-l insoleau, a
arestat 150 de cavaleri, in frunte cu marele maestru Jacques de La 10 octombrie 1311, s-a deschis la Viena conciliul, prin care

Molay. Ordinul Templierilor si instituliile sale au fost desfiinlate. Totul in

Templierii erau acvzali, printre altele, ci neofilii sunt constrdnsi cdteva fraze, ftrd a se pomeni nimic despre vinovd{ia de care era
asuzat ordinul. De ce biserica se eschiva si faci publice motivele
s5-l renege pe Hristos de trei ori qi sd scuipe crucea..., sd se dedea ce o determinaserd sd ia o asemenea hotSrdre capitall?
unor sSruturi rusinoase gi ci li se spunea c6 se pot imbriliga intre
ei (homosexualitate) Cea mai mare parte a istoricilor nu au vdzut in aceastii atitudine
cIruia i se inchind. gi cd si-au fbcut un idol pe care-l adord ;i
ambigud decdt o dovadi a slSbiciunii gi, mai ales, a lagitdlii papei
Cdt ar fi fost de incredibile acuza!1ile aduse templierilor, la nici in fala presiunii exercitate de Filip cel Frumos. Or, se gtie c[ papa
zece zlle dupd arestarea lor, s-a rlspdndit cu repeziciune vestea cd Clement era un negociator foarte abil, nefiind nici slab gi nici
acestia au recunoscut public, in frunte cu Marele Maestru Jacques resursele sale de rezisten{d in fala regelui Fran{ei nu erau epuizate,

de Molay, in fala maestrilor gi studenfilor de la Sorbona, o serie de cdci, dup6 cum se gtie, dupd afacerea templierilor el a fost in mdsuri
fapte uimitoare dintre cele mai infamante. Astfel, unii au vorbit
despre practici homosexuale, a{ii despre negarea lui Dumnezeu, sd demonstreze suficientii energie in oprirea candidatului pe care
despre urinare pe crucifix, scuiparea de trei ori a crucii. Allii au
afirmat cd practici gi sodomia. Filip il impunea in fruntea lmperiului germanic.
In apdrarea templierilor au protestbt cu vehemen{d papa
Clement al V-lea gi insqi regele Angliei, Eduard al ll-lea. Au Atitudinea papei Clement pare mai degrabd sd fi fost deliberatii,
urmat dezbateri qi infinite presiuni asupra papei Clement al V-lea. pe de o parte, el a amncat in inchisoare noud templieri venifi la
In vara lui 1308, s-a produs ceva inexplicabil: papa a interogat conciliu pentru a apdra in public Ordinul, iar pe de altn parte gi in
personal o parte din templieri. Dar nimeni n-a aflat ce i-au spus acelaEi moment, contrar cererilor regelui, qi-a rezervat dreptul la
papei cei 72 de ternplieri, pe care i-a interogat, personal, la poitiers.
Mai mult, procesele*verbale ale acestor judecat?i a conducltorilor templierilor.
interogatorii au fost depuse
in arhivele secrete ale Vaticanului gi in fond, nu era de intrevizut a se lua nici o mdsur6, cici de
nu au putut fi consultate
niciodatiil. Cert este, insii, cd, din momentul in care i-a ascultat apostazie, pur gi simplu, era aerwat doar Templul. Si dacd apostazia
depundnd mirturie, papa gi-a schimbat brusc atiiudinea si a predat
inchizitorilor frxrcezi puterea ce le fusese retrasi de Sfan'tul Scaun. unor membri era uSor de pedepsit fbri a incrimina ?ntreg Ordinul
gi a-l dizolva, clun suslinea actJzarea judecdtorilor regelui, con-
Atitudinea templierilor nu a fost mai pu{in inexplicabill. Capii damnarea nu putea fi evitat6.
templierilor au declarat cE se recunosc vinovaqi si au semnat
declara{iile. Filip a profitat de intorsitura ce o luase procesul si a Or, tocmai asupra dezbaterilor de fond, papa Clement al lV-lea
irceput presiunea asupftt acuzalltor, supundndu-i la torturi ingro- a incercat sd se eschiveze. El a aclionat astfel, poate pentru a nu
zrtoare. 36 de cavaleri au decedat in timpul anchetiirii. Numlrul face publice unele secrete ale Ordinului Templierilor, pe care le

l. Vaticanul dispune, in afari de biblioteca gi arhivele oficiale, de subterane in aflase la Poitiers.

care se afl5 nenumerate bogefi gi lucriri de arti, inclusiv manuscrise adunate de Aceste secrete ingrozitoare ii interziceau sd mai continue, asa
pe tot globul de reprezentantii sii. Accesul este oprit gi nu se cunoa_ste inventarul cum o fbcuse inilial, apdrarea pe fa15 a Ordinului, prefer6nd o
valorilor acumulate de-a lungul timpului.
condalrrnare pentru erezie.

Din cauzl cii o mare parte din cardinalii prezenS la conciliul
de la Viena fuseser6 hirotonisiti in timpul papei Bonifaciu, Filip
putea oricdnd sd deschidii ,dosarul" acestuia, iar condamnarea
fostului papd putea atrage dupd sine nevalabilitatea numirilor de

cardinali ftcute de precedentul pap6. Este poate o explica(ie a

70 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI T]NTVERSALE 71

atinrdinii pasive a cardinalilor faf5 de condamnarea ;i desfiin{area este sftnt, acuzaliile voastre sunt absurde, iar m5rturisirile sunt
mincinoase. Trupurile aparlin regelui Fran{ei, dar sufletele, lui
Ordinului. Bunurile Ordinului au fost incredin{ate rivalilor acestuia,
Ordinul Ospitalierilor. Dar regele Filip a avut grij6 sd-i scoatii diltori Dumnezeu. PapI Clement gi tu cavaler, Guillaume de Nogaret, qi
gi a putut astfel sI vadl in tezaurul sdu, imense sume de bani lichizi,
aur Ei diverse giuvaemri. Comoara templierilor insi luase o desti- tu, rege Filip, mai inainte de un an, vI chem sd vd inf6{iEafi la
nalie necunoscutii gi nici pAnd in zilele noastre nu a fost regtrsitii, judecita lui Dumnezeu ca si va primi{i pedeapsa cuvenitS! Fi{i
deEi in jurul acesteia exist?i o bogatii literaturlt. blestemaqi! Blestemali! Blestema{i, cu toate seminqia voastr6, p6nd

Penffu judecarea celor patru superiori ai ordinului, papa la al treisprezecelea neam!...'o

Clement a instinrit o comisie format?i din trei cardinali, to{i francezi, Flac#le au mistuit pe cei doi cavaleri. Execu{ia lor a fost, in
care^au pronuntat sentinla, in ziua de 18 martie 1314. mod neindoielnic, un asasinat. Regele Filip nu avea nici un temei
legal pentru a proceda astfel. in acest mod s-a incheiat unul dintre
In diminea{a acelei zile, in fa{a catedralei N6tre Dame, a fost din intunecatul ev
indllat un eEafod. La o micl distan{5, fusese construit un fel de cele mai nedrepte Ei cuhemurdtoare procese min{ile qi in]mil9
tribuni destinatl judecdtorilor papali gi arhiepiscopului de Sena. mediu gi
care a stAmit un putemic ecou in
Seara a avut loc execut'a conduc6torului templierilor Regele genera{iilor ce s-au scurs de atunci pdn6 in prezent. In duelul
Filip, sprijinit de pragul uneia dintre ferestrele Luvrului, agtepta iegalitate-bisericd catolicd, desfiin{area Ordinului Templierilor a
aparent calm epilogul celui mai mare proces politic ce avusese loc constituit o loviturd putemicd dati bisericii catolice qi, totodat?l,
in timpul domniei sale.
inceputul decdderii supremafiei religioase.
Aga dupd cum spunezlm, in fa{a palatului s6u, pe insula du
Bouvier, azi devenitil Vert-Galant, osta,sii regelui ridicaser[ un Superstilie, sau nu, poate doar o intAmplare, dar dupi o lun6,
imens rug. Era destinat executirii celor doui personaje aflate la la 20 aprilie, Clement al V-lea murea la Rochemaure. Se mai poate
vedea qi astiizi statuia papei pe poarta catedralei din Bordeaux.
conducerea Ordinului: Jaques de Molay, cel de-al 22-lea Mare Necunosculi i-au tJiiat mdna dreapt5, cum se flicea odinioari

Maestru al Ordinului Templierilor qi Geoffroy de Charmay, p-ariclnizilaocre. lagi an, Filip al fV-lea, igi sfirgea zrlelela Fontainbleau.

comandor al ordinului, in Normandia. Rugul era mai inalt de un Fiind la vdnitoare, a fost atacat de un mistre{ 9i, c5zdnd de pe cal,
stat de om; cdliul Ei calfele lui, imbr5cafi in rogu, cu glugi pe cap
se tot sucea prin apropiere, ridicdnd butucii, pregdtind mlnun- s-a rlnit grav. A murit in cdteva ore. Nu implinise 46 de ani.
chiurile de surcele, cu grija de a face treaba cum se cuvine. ln
Blestemul marelui maestru al templierilor se indeplinise..-
v6rful rugului, marele maestru al templierilor qi instructorul
Blestemul temPlierilor lovegte
Normandiei, Geoffroy de Charmay, erau legafi la cot de stdlp, cu Casa regaltr a Franfei

fala intoarsd spre ferestrele palatului regal. Li se pusese pe cap Nici Ludovic al XIV-lea, nici Ludovic al XV-lea, nici Carol
al X-lea, sau Ludovic Filip nu Ei-au vdzut primul ndscut urcat pe
semnul ruginii, mitra de hirtie a ereticilor. Vantul nop{ii se juca cu tron. Moqtenitorii lor, fie i6 au murit rdpugi de boal6, fie in accidente

b6rbile lor. sau au fost impiedicali in ierarhia lor fireascd, de revolu{ii. Aceea;i

Deodatii, s-a produs un fapt nemaipomenit. Nici nu a apucat soartd funestii i-a lovit printr-un fel de contagiune, pe mo$tenitorii-

cardinalul si termine de citit sentinfa, cd marele maestru al celor doi Napoleoni. De unde provine acest teribil blestem care pare

Ordinului, Jaques de Molay gi Geoffroy de Charmay, au inceput sd p'Dlaunpedzepadsruepieraa mo;tenitorilor tronului Franlei? iqi
unui scriitor francezl, aceste nenorociri
sd vorbeascS: au

,,Nu suntem vinovafi - tunau cei doi condamnali - pentru l . Gonzague Saint Bris, Diaas tii intrerupte> Ed. ,,Jean Claude Sattes", Paris' 1 992.

faptele de care ne invinuili. Suntem vinova{i doar de a fi trSdat in

mod josnic Ordinul pentru a ne salva viefile. Ordinul este curat, el

1. Gerard de Sdde, Les Templiers sont parmi nous, Ed.,,J'ai lu", Paris. 1962.

Charroux Robert, ?nrlsors,d.tr,lnonde, Ed.,,J'ai lu", Paris, 1962, Maurice Druon:
Regii bles temali, Ed.,,Cartea'Rom6neasci", BucureEti, I 97 1

72 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 73

originea in blestemul proferat de Jaques de Molay, ultimul mare Ludovic al XV-lea este gi el lovit de blestem, ca gi, mai tdrzitt,
maestru al Ordinului Templierilor impotriva lui Filip al fV-lea cel
Frumos gi a papei Clement al VII-lea. profe{ia s-f adeverit, dupd Ludovic-Filip, asistdnd la moartea fiului sdu. O enigmd incd
cum am v5zut, regele gi papa murind peste nici cdteva luni. Dar nedezlegatd este soarta lui Ludovic al XIII-lea, mort la l0 ani, in
Jaques de Molay nu s-a mulfumit doar cu at6t; el i-a blestemat gi inchisoarea din Temple, ir timprl revoluliei. Existi ast[zi o tezi,
pe descendenfii regelui, pdni la ultima generafie.
care contravine istoriei oficiale qi care incepe sd fie acceptatii de
Primele victime: dinastiile
Capetienilor ;i Valois cdliva istorici. Teza oficialS vorbegte despre moartea copilului la

Efectele s-au vdzut imediat, cu propriii fii ai lui Filip cel Temple in 1795. Dar, cum se poate explica faptul cI acest copil,
Frumos, Ludovic al X-lea, Filip al V-lea qi Carol al fV-lea. toli atdt de vioi, juclu; si inteligent, despre care se ;tiau multe pin6 in
trei au succedat la tron frri ca descendenfii lor si-i urmeze. De toamna lui 1793, si fi devenit peste $ase lwri un surdo-mut qi un
fiecare dat5 c6nd trei fxali au succedat la tronul Franlei, dinastia a
Clraatroslfiarl;itI.XA-lceeastagi idiot? Cum se explicd aceastii conspira.tie a tiicerii, orchestratii de
a fost cazul ultimilor Valois - Francisc al Il-lea, responsabilii politici insdrcinaf cu paza moEtenitorului, fie cE este
Henric al III-lea (toti fii ai lui Francisc I). De
vorba de Comuna din Paris, cu Chomette gi H6bert, fie de Comitetul
asemenea, domnia Bourbonilor s-a lncheiat prin acea a celor trei
frali - Ludovic al XVIrlea, Ludovic al XVIII-lea gi Carol al X-lea, Salv6rii Publice, in frunte cu atotputemicul Rob6spiere? in acele
care au guvernat succesiv, frrd ca rrreunul din mostenitorii lor sE condifii nesigure, cdnd nimeni nu Etia dacd a doua zi va mai avea
urce pe tron.
capul pe umeri, moEtenitorul era un ostatic inestimabil.
Ce s-a intimplat
dupi Ludovic al XIV-lea? Este greu de aflat ce s-a intdmplat cu adevlrat, c6ci martorii
au fost ghilotinali. Totugi, exist5 un mic detaliu. intr-o zi, un grup
Ludovic al XM-lea este ultimul rege al Fran{ei, care i-a urmat
tat?ilui sdu. Pdni la el, eliminAnd rupturile dinastice, timp de gapte de gentilomi, trimfi de Napoleon la Temple, au descoperit ingropat
secole fiii le-au succedat tafilor in ordinea primogenitilii barbdle,sti.
DupI aceea lucrurile au luat o altii intorsiturd: nici unul dintre cei in grddina inchisorii, un schelet. De aici teza, potrivit cdreia
qapte fii ai suveranilor care i-au urmat lui Ludovic al XfV-lea nu
mogtenitorul, mort in irchisoare qi ingropat acolo, ar fi fost inlocuit,
a fost incoronat, fie ci au murit incd in timpul vielii tatnlui lor, fie la ordinul lui Rob6spierre, cu un fals mo;tenitor, care, la rdndul
ci revolufiile i-au indeplrtat de la tron. Astfel, Ludovic al XIV-lea sdu, este ingropat in cimitirul Sainte Margueritte din Paris.

a avut o soartd deosebit de crudd. Blestemul continud cu Carol al X-lea gi cu fiul sdu, care nu a
Desi a awt zece copii, unul singur a dep5git vdrsta de trei ani. fost rege decdt cinci minute, fiind dat deoparte de revolu{ia din

La bdhdne{e, in decurs de doi ani, a asistat la moartea fiului siu, 183 l. Se continui apoi cu nepotul sdu, contele de Chambord, care
a nepoqilor Ei chiar a shdnepofilor. in 1715, anu! morfii sale, intre
el, care avea 74 de ani, gi viitorul rege, Ludovic al XV-lea, avind se pare cd a optat deliberat sI nu aibd copii, pentru ca, la sfhrgitul
secolului al XIX-lea, blestemul sd inceteze. ln plus, nu era sigur5
patru ani, s*a interpus pn mare vid. legimitatea bunicului si unchiului sdu, Ludovic al XII-lea, deci gi

a lui, deoarece nu se Etia ce s-a intAmplat cu moqtenitorul de la

Temple.

Familia d'Orleans qi cei doi implrafi
Napoleon - aceea;i soarti

Ludovic-Filip a avut cinci fii, dar a asistat la moartea fiului
sIu cel mai mare, ducele d'Orleans, un bdiat seducitor, instruit,
curajos qi liberal, poate cel mai reugit dintre to{i mogtenitorii,
prietenul gi speranla generatiei romantice care, fird indoiali, ar fi
ajuns pe tron in 1848, in locul tatilui s6u. Murind intr-un accident

74 PAUL $TEFANESCU

(nu de masini, ci de trdsuri) a compromis Eansele dinastiei. Dacd A existat
ar fi fost rege,,Fran{a
ar fi evitat cu siguranp rizboiul din 1870 (gi papesa Ioana?
poate gi pe cel din 1914-1918) gi ar fi gi acum monarhie.
Istoria ne prezint?i adeseori, prin cronicile sale, relat5ri, fapte gi
Cei doi impdra{i care au domnit in Fran{a au avut, poate prin intAmplSri greu de verificat, pe care suntem nevoili sd le preludm
ca atare. Un exemplu clasic, citat de doctorul Cabanis, este Papesa
contagiune, soarte ,,regilor blestemafi" de Molay. Descendenlii lor Ioana.
nt. au ajuns pe tron. Blestemul se pare cd loveste fbr6 a face o
deosebire dinastici, pe tofi cei ce acced la tron, degi la ora actuald, Pe scurt, despre ce este vorba? O' femeie degfiizatd in haine
prin cdsdtorie, familia imperialS se inrudegte cu cea regal6. blrbdte,sti ar fi ajuns pe scaunul pontifical in anul 855 gi ar fi domnit
la Vatican, weme de aproape doi ani. In zilele noastre, exist?i unii
Cifra sapte - cifrtr fatidicii
cercetdtori care acceptd aceastll ipotez6, ca pe un fapt istoric real.
D_e -laEri!n"cveoprubtauldelugmapiit,eodaimnaesntiiii inrerupte. Sapte este o cifrd fatidicn. Majoritatea istoricilor, insd, este de acord, cd pretinsa poveste
au considerat cifra gapte un simbol
precis ;i sacru. Existau ;apte sciri in fata porfii templului lui a ,papesei Ioana" este o simpld fabula{ie.
Solomon 9i gapte brap ale candelabrului. ln toate cosmogoniile,
cifra gapte era cea a perfecfiunii. Cabaligtii qtiau acest lucru. De in ciuda tuturor acestor controverse, legenda drreazd. Ea a
fapt, se ignori adesea c6, la botezul prin{ului imperial, al fiului lui
Napoleon al III-lea, ahturi de episcopi, au participat qi marii rabini apdrut cdtre mijlocul secolului al XIII-lea, fiind consemnatii pentru
ai Frantei. in secolul al XIX-lei, suveraniifrancezi erau mult mai prima oar6, in cronica redactatii de cilugdrul dominican Metz.
tolerangi tn materie de religie dec6t se afirmr astiizi. Iar rasismul si
Din ordinul Papei Sixtus fV, Bartolomeo Sacchi, bibliotecar al
antisemitismul erau necunoscute. Trebuia sd vinl secolul al XX-lea Vaticanului, a publicat in 1479, o Istorie a vielii papilor. in aceastii
pentru ca ele s5-si faci, din picate, aparifia. carte e cuprinsd gi via{a lui Ioan al VIII-lea, urma;ul lui Adrian al
III-lea. Acest pretins pap5 era o femeie de origine englezi. Deosebit
de inzestratii, ea a ficut studii aprofundate, a acumulat virtu{ile

necesrre pentnr a fi primitd la Roma. A urcat pe scara ierarhiei

pontificale pAnI la gradul de cardinal, iar apoi a fost aleasi papd
sub numele de Ioan al MII-lea. Aceastd femeie, ce se imbrdca in
haine monahale bfubdteqti, excela prin cunoEtin{ele teologice $ prin
darul elocin{ei, reuqind sd se facd cunoscutil si sd se impun6. Dupd

rmii autori, se spune ci ar fi ocupat scaunul pontifical timp de

treisprezece luni, iar dupi Bartolomeo Sacchi, timp de doi ani, o
lund gi patru zile. Cu pufin timp inainte de a se implini termenul,
pontificatul ei s-a terminat printr-un scandal. AvAnd relafii cu un
cdlugir benedictin de care era indrdgostitii, a rdmas inslrcinat6. Cu
multii abilitate, si-a asculs un timp sarcina sub sutanii, dar cu
prilejul unei ceremonii pe timpul verii, de la catedrala Sf. Petru din

76 PAIJL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UMVERSALE 77

Roma spre biserica Sf. Ioan din Laterano, i s-a ficut rdu si s-a Mai mult, dacd a existat intr-adever Papesa Ioana, cum se face

declanqat o na$tere prematurl, chiar in timpul procesiunii, in cI nu a rlmas de la aceasta nici o bul6 papald? Cum se explicd
faptul cd o persoani necunoscutii gi totugi extrem de eruditii sd fi
prezenta mullimii adunate.
fost ridicatii la rangul de pap6? Pare de necrezut sd nu i se gdseasci
Din acest moment, pdrerile sunt impa4ite: dupd unii autori, nici o urmd in analele istorice contemporane qi abia la un mare
timpul nagterii, iar dupi alfii, ea ar fi interval de timp sd se vorbeascii brusc pe aceast?i temi.
papesa ar fi murit in
Argumentul cel mai putemic, ce vine sI contrazici legenda
supraviefuit fiind aruncatii - din ordinul mai-marilor de la Vatican Papesei loana, ar fi ordinea cronologicd a succesiunii papilor. Dar,
- intr-o obscurd irchisoare. Cei care susfin aceasti ipotezd igi
sprijin[ afirma{iile pe ceremonialul care precede alegerea noului examindnd inscrip{ia plasatii la intrarea in catedrala Sf. Petru, seria
papn qi care, printre altele,vizeazd qi stabilirea de citre cei de fatE papilor, a evenimentelor qi a faptelor nu-i lasl nici un loc.
a sexului papei! Este mai mult ca sigur o simpli hadifie qi un
ceremonial, qtiut fiind cd toate religiile exceleazd, in aceasti direcfie Pretinsul pontificat al Papesei Ioana ar trebui si fi avut loc intre
cu scopul de a impresiona pe credinciogi. Leon al tV-lea (847-855) 9i Benedict al III-lea (855-858), dar s-a
stabilit cu certitudine, pe baza documentelor istorice ce nu pot fi
Se spune cd de atunci s-a statuat verificarea virilitn{ii fieclrui negate, cA vacanta intre cele doud pontificate nu a durat decdt citeva
viitorpapi: un vicar era insircinat ca, dupd alegerea papei, sI bage
mdna sub scaunul pontifical, care are o gaurii, pe care- este aqezat sdptEmdni.
noul papi gi sd anun{e cu glas tare: ,,Habet duos testiculos et 6ene
Oricare ar fi fost faptele, ele nu au impiedicat ca ins6si Biserica
pedentes". catolicS, in perioada scursl trtre secolele XII gi XVI, sd creadi in
existenla Papesei Ioana. Dar credinla in legenda Papesei Ioana va
De fapt, daci nici un text oficial nu consemneazil in detaliu
derularea ceremoniei incoron5rii papale, este sigur cd, timp de mai mai dura p6nd in 1647, cdnd pastorul calvin David Blondel, va
multe secole, ceremonialul cerea ca noul papi sd fie asezat pe un
scaun g6urit, av6nd pantalonii trasi. condamna in scris, penku prirna data, acest mit.

existenfa acestor ,,scaune cu gaurd.., care au dispirut din O dat6 cu trecerea timpului, anticlericalismul si, mai ales,
obiceiurile ceremoniei, din secolul al XVI-le4 dar care sunt expuse
ca piese de muzeu - unul la Paris, la Luvru, gi altul chiar la Vatican fiancmasoneria, vor gdsi la rAndul lor, o sursd nesperatii in poves0ea
- dau o notii de incertitudine asupra semnificafiei lor. Se inlelege aEa-zisei ,papese". Nu mai mirl pe nimeni faptul ci, in iarna anului
astfel mai bine de ce mulfi s-au legat tocmai de existenla acestor 1793, cronica mondeni men{ioneazd gtirea cd la Paris erau puse fir
scaune pentru a demonsta veridicitatea legendei menfionate. scend trei piese ce aveau ca eroind pe papesa loana.
in jurul papesei Ioana. Diver;i
Istoricii au brodat Xalu-lelea,poXrIeI-slteirai gi al XVI-lea admit existenta Subiectul ce a fhcut atdta vdlvd nu putea sd fie trecut cu vederea;
autori din secolele al
in scurt timp a fost preluat de literaturi. Ioana a devenit personaj
ei. Secretari papali, ca Teodoric de Niem, inchizitori, ca Bernard in opera lui Boccaccio, inc[ din 1360, culn va fi, de altfel, gi in
Guy, aduc aceleasi mdrhrrii. Sixtus V a aruncat in Tibru o statuie
a Ioanei qi a fiicei sale. in secolul al XV-lea, bazilica din Sienna cazul altor mulli scriitori; prinfie altele, a inspirat poemele romantice
cuprindea busturile tuturor papilor. Bustul Ioanei purta inscrip{ia:
,,Ioana a MII-a, femeie". Cronicarul Mabillon pretinde ca l-ar fi ale germanului Achim von Amim.
vdzut mai inainte de a fi fost inldturat de papa Clement al VIII-lea.
Scriitorii catolici modemi insd, neagd realitatea papesei Ioana. Este La finele secolului al XD(-lea, scriitorul grec Emanuel Rholdes
greu de conceput in iznilseilefinmoal setrveenci6mse-nater lfoir.pCut6unt dinatdumipnlcaepaquat va rcaliza romanul Papesa loana, insphat din legenda creatii in
ceva! S5 depdndm jurul acestui personaj, roman ce va inregistra un succes de public

relatirile despre Papesa Ioana? Abia dupl mai bine de doule"ble considerabil in Er.ropa. Nu au intAruiat insd Ei reac{iile contrane,
de la pretinsa intAmplare. De ce contemporanii evenimentului nu mai ales din partea criticii, care l-a primit cu ostilitate. Barbey
ne-au ldsat nimic scris? d'Aurvilly a publicat in Le Constitutionnel din 9 aprilie 1878, un

fulminarrt articol, conform clnria autorul romanului era acvzat cd
,,a infiltrat inspira{ia ireven{ioasd si mincinoasi" gi a,dezgropat un
subiect care nu este dec6t o veche povestioari istoricE, exclusl de

gtiinlA gi repudiat?i cu dispre!".

78 PAUL STEFANESCU

irun_nneapnrn{oiuom-lnr91n1l9a42t,2ccaairaliencgcteeernrcdgaattiinlo-laifirdcr,fai pmaataprateizssaacrhelioaaar naqicape,esptuBriinestrruteobliatelBctetr.leesc, hiatuA, tcloaarirunel Gilles de Rays

pour.elu iqi incheia dizertafia spun6nd: ,,poate cA acest episod din Figura controversatii a lui Gilles de Rays constituie o enigmi
istorici tot atAt de importanti ca gi cea a procesului Templierilor.
BmisitsoaeriiraitcaaPi"na. ipcaelitaifliei cr'neeeazidinosbtirteugqdiiinfucnhdiaamr iennimtaaleg' iaulse".ronccigid'*eilnetucleulie,
Doctorul Hemandez afirmi cI Gilles de Rays ,,a fost victima
$i totugi, in spatele acestei legende, autorii anonimi au vnrt sd
transmitii posteritilii un mesaj care, dupd opinia noastri, a fost ins6 inocent?i a uneia dintre cele mai abominabile ma.sina{iuni judiciarc
denaturat. Aceastd povestire ale istoriei"l. Pentru mulqi, chiar Ei in zilele noastre, acest personaj
neobisnuitE reflectd de fapt viala lui rdm6ne o enigm5.
Ioan al Vl[-lea, cunoscut de contemporanii
cu numele de s6i ca ,,fapa o""a-t6rtrfdte" Istoricilor de forma{ie cartezianL, le este usor si susfinl ci nu
amante". Una dintre acestea, Ioana, avea se cunoagte decdt foarte pulin despre copillria lui Gilles, despre
caracteristicile patologice ale strlmosilor sii, susceptibili de a-i fi
mare autoritate asupra bitrdnului pontif iubitor de aventuri, inc6t
ea conducea de fapt treburile vaticanului. De aici i s-a tras si marcat existen{a. Cu atAt mai pu{in, se gtie despre perioada de
porecla de ,,Papesa", cuv6nt care a generat o tranzifie cind, revenit din Bn*rania, dupd moartea Ioanei d'Arc,
pldsmuiti de imaginalia oamenilor. adevdratii legendi, dintr-un soldat destoinic qi'servitor al lui Hristos, el a devenit un
asasin de copii Ei un adorator al Diavolului. Este perioada cea mai
i.nterIpareti0tdrieaclei ci spiritu.l d_egtfiainp{tifigci ne poate conduce gi la alte tulbure din existen{a sa gi care ridicd controverse.
,rrr"i
unor stiiri h glsirea solu{iei reule a In opinia noastS, Gilles de Rays era un erudit mdcinat de setea
cunoagterii, de accedere la adev5rul suprem. Dupd ce a epuizat toate
prob^leme oferite de istorie. mijloacele oferite de BisericS" qi care nu l-au dus la nici un rezultat
In ciuda futuror considerentelor,pe care,le-am examinat mai concret, a ales calea opusii, practic6nd o serie de operatii specifice
magiei negre.
sus, persistii enigma: a existat papesa loana?l
Divergi scriitori, printre care gi Done Lobineau (Histoire de
1f ,9^9^2P,apu.l Steftnescu, Istoria viizlrtd din cabinetur medical, Ed. Medicald, Bucuregti,
10. Bretagne, t. I, liv. XVII, chap. 48, p. 616) sunt de pirere ci Gilles
avea spiritul alterat gi ci ire societate se comporta ca un nebun.
4--1A0lianuag.lo1n9es9c2u,,p.pr1e3l.ucrare d'pd Evhnement du Jeudi in strict secret, t.u,. rrg, Abatele Bossar4 la r6ndul siu, inff-o lucrare monumentali,
publicatii in 1886, se inkeabd dacd acesta nu prezenta tulturfui

intelectuale, incercdnd sI facl diferen{a ,dintre posedat de diavof'
si ,,nebun". El inclind sd creadi c5 ne aflim in fala unui caz de

nebunie lucid6. MareEalul a dat dovadd de o perfectii luciditate cdnd

masacra copii, in aga mdsuri cd deseori era cuprins de sincere
remugcdri. Pdrerea conform cdreia Gilles de Rays ar fi suferit de

epilepsie, av6nd adeseori crize, nu rezistii unui examen mai atent.

l. Fernand Fleuret, alias dr. Hemandez, Le Procis inqukitorial de Gilles de Rays,

Paris, Bibliothdque des Curieux, 1921, p. 9O.

80 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 81

Din pnnct de vedere istoric, dacii aceste crize ar fi avut loc, ele nu ciznlor sale de furie, puteau sI te ducd cu gdndul la o nebunie,
ar fi putut trece neobservate, nici de cei din preajma lui Gilles, nici
de judecdtori. Medicii sunt de altfel unamini in respingerea ipotezei mai mult sau mai pu{in congtientL, dar nimic nu se putea stabili cu
precizie in lipsa unor date concrete. Doctorul Cabanis, un reputat
crizelor comifiale, care ar sta la originea lor. medic patolog care a incercat si explice diverse evenimente istorice

Salomon Reinach gi Fernand Fleuret sunt de pirere cd procesul din punct de vedere medical, conchide cd maregalul era selavul

intentat lui Gilles de Rays nu a fost altceva decdt o maginafie unui impuls conEtient, de care se lSsa dominat.

judiciad pusl la cale de Ioan al V-lea, duce de Bretania, avid gi La aceeaqi concluzie ajunge gi doctorul Bernelle in teza
invidios suzertm al lui Gilles, care avea interes s6 pund mAna pe
consacratd lui Gilles de Rays. Ldsdnd la o parte paranoia, demenfa,
bunurile sale. Astfel, Salomon Reinach men{ioneaz6: ,,Condam- isteria ;i epilepsia, el considerd ci Gilles era un emotiv hipersensibil
narea si disparilia maregalului erau necesare ducelui de Bretania gi si un asasin dominat de voluptate, cu o inclinare evidenti citre

cancelarului siu, episcopul de Nantes. Data prevdnrt| pentru necrofilie.

riscumpdrare se apropia, iar familia lui Rays incepuse si se agite: Doctorul Soneix vede in Gilles un vampir aristocratic, consi-
dseinigufamclemsiijldoicspdaeraaGsielleesscghi isvdaoabl{indducimelupioghivcaanlucei loarcuolunidasmdunaerrea derdnd inteligenla, erudilia gi rafinamentul lui ca fiind escrescenle
infamanti, care il impiedica sI mai poatii riscumpira si, totodatii,
otrdvitoare. El conchide, ca qi doctorul Bemelle, cI Rays era
sii motiveze rdscumpirarea bunurilor sale. Or, oribilele acuzalii ce
fost lansate de episcopul de dominat de o obsesie impulsivd, intrelinutii in mod voluntar.
il vor duce pe Gilles la eqafod au
Doctorul Marcel Baudouin emite un diagostic mai cur6nd
Nantes, iar procesul a fost condus de ducele de Bretania; in
concluzie, maresalul a fost acuzat, judecat gi executat de oamenii, literar, cAnd afrm5 despre Gilles: ,,El a devenit foarte repede, daci
nu cumva era de tindr, pederast. Constituia tipul de degenerat
sau la instigarea oamenilor ce aveauiun mare interes personal pentru
superior, in ciuda acestei pederastii. Inteligen{i superioard, sen-
a provoca deciderea".
sibilitate emotivi enorm5. Iubire pentnr muzici religioasS. Un bun
Sunt mentionate zece mdrturii ficute impotriva lui Gilles de
petrecire!. Adora gloria ;i renumele, teatrul. A jucat rolul unui
Rays venite din partea parinlilor victimelor, sau de la propriii sii
complici, la care se adaugi gi mlrturiile sale complete, mai inainte Mecena, pind a cdzrfi zdrobit de propriile sale patimi. DacI este si
fie reabilitat, din punct de vedere medical, el poate fi privit ca fiind
de a fi torturat. Un caracter aga de cdlit in rdzboaie nu ar fi putut o victimd a temperamentului s[u, a nagterii sale, a sistemului sdu
ceda in fa{a unei simple amenin{iri cu tortura. Oricum, el ar fi avut
ocazia ca in ultimul moment si-si proclame n'evinovlgia, asa cum nervos superiot''.

a procedat Jacques de Molay cdnd a retractat totul in fala mor(ii. Tezele sus{inute de diver-si medici, in linii generale, sunt
Or, nici un document al timpului nu face aluzie la asa ceva. Toate
aproape toate identice. Nu-l inlelegem pe doctorul Bemelle, care
mdrhrriile scrise sunt unanime in a recunoaste cd Gilles, cdnfi pradl afirmd cd demonomania nu poate sta la baza actelor criminale.
unei crize de remuscare, s-a decis sa faca marturisiri
Derularea procesului a. impresionat imagina{ia contem"poo-rapnl"ilto"r., ,,.A.dmisibil5 in Evul Mediu, declari acesta, explicaqia nu mai poate

care au urm6rit cu interes dezbaterile pe tema vrijitoriei. Niciodatii rezista conceptiilor actuale privitor la psihismul riuficltorilor."
un asemenea personaj nu a ftcut obiectul unui astfel de proces.
Aceastii explicat'e ascunde un mare gol, la fel ca gi degenerescenla
Similitudini se pot stabili doar in cazul afacerii Templierilor,
aalza$ilor aduse impotriva lui Roben d'Artois, sau asasinului superioar6 sau erditatea morbid6. Doctorul Bernelle declard deschis
ducelui d'Orl6ans. Jean Charlier (Chronique frangaise) si
ci a explorat in van trecutul lui Gilles de Rays pentru a afnma cd
Enguerrand de Monstelet sunt unanimi in a spune c6 acuza{ia adusd
impotriva lui Gilles de Rays nu are nici o bazd, verosimill. nu este vorba de demonomanie. DacI adorarea demonilor, pentru

Rim6ne sd examindm opiniile medicilor. Acqtia au ftrcercat a fi perfectd, necesitii victime omenesti, cel care le celebreazi nu
s5-i explice crimele pe fond genetic. Stdrile de prostra{ie ce urmau
devine un criminal, efectuAndu-le?
in vremurile nostre, Emile Gaboriau i-a consacrat lui Gilles de

Rays un studiu lipsit de p6rtinire. ,,Mai pu{in mare, dar mult mai
real, mai uman decdt Faust, erou al imposibilului gi al visului, cu

care poate fi comparat atAt ca alchimist - scrie acesta in prefa\a
cdr,tii sale - Gilles de Rays, Faust in came qi oase, petsonificat de

82 PAIJL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI I'NIVERSALE 83

pomirile sale, de vicii, ca qi de ardoarea credin{elor sale, constituie de La Monthe-Achard, luase de sofie, pe Marie de Craon (5
o epoc6. Prin imaginafia sa neliniEtitii, prin ameqeala spirituali, el
apa4ine tuturor timpurilot''. februarie 1404). Aceasti cdsitorie din interes avea sA punE capdt
unor certuri intre cele doud familii, Maria aduncdnd ca doti
SE mai men{iondm o lucrare foarte onestii datoratii lui George
Meunier, Gilles de Rays si vremea sc,.ca si reconstituirea efectuata baronatul de Rays, ce data din anul 1000.
de Albert-Jean, care a afirrnat:,,Nu dispunem de nimic privitor la
Naqterea lui Gilles a avut loc probabil in lunile octombrie rsau
via{a sa ultimd, in afar6 de date fragmentare, depozi{ii ale unor noiembrie l4M, el fiind botezat in biserica parohialS din Champ-
martori suspecfi fbcute cu prilejul faimosului proces, ca gi toc6. $i-a piedut marna la inceputul anului 1415, iar la scurt timp
confiden{ele gi regretele lui Gilles. Dar mi s-ar putea .eproga ci
funi bazez aceastii parte din relatarea a survenit gi decesul tatZilui sf,u, datorat unui accident de vin6toare,
apropiate mea asupra ipotezelor - mai
de realitatea psihologicd c6nd a fost sfigiat de un mistre{.
dec6t de tmele documente
truchiate - folosind o metodd care i-a permis lui Cuvier sd re_ Tutore ;i mentor i-a fost Jean de Craon, ir virsti de 60 ani.
constituie, cu ajutoml unui singur os de mamut, silueta integrald a
pachidermului preistoric?" in acesta, Gitt"r u avut un exemplu pulin ricomandabil, datoriti
La rdndul s5u, Marc Dubu, a consacrat ,,cavalerului de firii sale molatice gi orgolioase, mdndru de originea sa nobil5,
Sodoma" o carie in care incearcd sd explice crimele datorate influ_
enlei unui destin malefic. amestecdndu-se tn afaceri dubioase qi comploturi. Gilles va invd{a
Pentru unii, complet inocent gi victimd a unei odioase de la el cum poli face avere, indiferent de mijloacele folosite.
maginagiuni judiciare, pentru a{ii, vinovat ftrrd nici o circumstanld,
Gilles de Rays a fost cel pqin reabilitat de cdtre scriitorii catoliii. Pentru unii autori, care s-au aplecat asupra vie{ii sale, Gilles
Dom Lobineau gi abatele Bossard l-au iertat dintr-un elan sincer; de Rays s-a dedat din cea mai fraged6 vdrsti[, unor vicii ce l-au
Huysmans avdnrt in el f6cut celebru. Ei au descifrat la el urmele unei ereditli{i inctucate
artistul pasionat, dublat de rm criminal sadic
qi i-a admirat efigia final, despre bare a$ii nu gtiau nimic, decdt poate despre temperamenhrl
in vitraliul catedralelor. Medicii, in
vorbesc de o degenerescenli superioar[ lui Jean de Craon gi porecla de ,J.,lebuna", datii bunicii sale dinspre
care ar explica totul; dar mam6, Ioana de Craon.
teza lor nu este suficientii pentru a elucida comportamentul
Marc Dubu rclateazd ci Gilles suferea de epilepsie. ,,Adesea
mareEalului Rays.
Guillemette, lenjereasa, a gdsit copilul ridicat in pAtuful s6u, cu ochii
{<
iegili din cap, cu buzele pline de spum6, agitdndu-gi mdinile
Se imptrne mai intdi o precizare in privin{a numelui: ,,Rays.. a
mai fost ortografiat ,,Rais", sau ,,Raiz... Gilles de Rays, pe icurt crispate, ca Ei cum ar fi vnrt sd se apere de nigte animale dezl6nquite,
,,Gilles", este semndh-ua ce dateazd din 3 septemUrie i+:g in sau de demoni infuriati". De aici gi pdnd la nebunie nu este decdt
lucrarea abatelui Bossard, sau ,,Gilles de Rays,., dupl un pergament
original din 1429, provenind din arhivele de ia Trerndille nn pas. Dubu va continua: ,,Daq ceea ce te suprinde la el, mai ales,
cartea Dr. Cabanis, Legendes et Curiosit1s ce
figureazd in de este cutezanta, expresia ochilor albagtri a ctrror surprinzdtoare
I'Histoire, p. 87. Ortografierea Retz este greqit6.
vivacitate denot?i uneori acea ardoare pasionatii pe care o au unii
d_escGenilldeesntddeinRaByrsuemraorcdeel mLaaivaml,icrundedpoctuavl elucihiDleufaGmueilsici lidne,
lMaosnfthnrogrietunlcay-nLualvuai l,14M04a,cihneocual sqtilluClraCohna.mEpltso-ca6,ntiinstcru-toininAcinpjeorue, nebuni".
denumiE ,,Tumul Negru".
Tatiil sdu, Guy II de Laval, senior de Blaison. de Chemill6 si Absen{a unor date sigure nu ne permite sE stabilim care au fost

originile comportiamentului sexual anormal ale lui Gilles de Rays.
Existii prezum{ia cE de foarte t6ndr s-ar fi dedat la sodomie. Nu se

cunoaqte sd fi avut inclina{ii platonice sau angelice. Nu se poate

susqine nici teoria homosexualitd{ii.

De asemenea, nu se cunoa$te adevdrata cavzd care l-a

determinat pe Jean de Craon sd-l cdsdtoreasci pe Gilles de timpuriu:

sd fi fost intenfia de a*l pune la addpost de viciile copil5riei, sau

mai degrabd dorin{a ascunsl de a se debarasa de el. Fdrd a-i cere
pdrerea, la 30 noiembie 1420, la numai 13 ani, l-a cdsdtorit cu

Catherine de Thouars care implinise 2l de ani. Dar intervenlia

parlamentului a oprit acest demers.

84 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 85

Jean de Craon a ales o alti mogtenitoare, nu mai pufin bogati, rdsplatd, regele l-a recompensat cu o mie de liwe, sumd colosalS

nepoata lui Ioan al V-lea, duce de Bretania: Beatrix, fiica vicontelui pentru acele timpuri. TotodaQi, lui Gilles i s-a dat sarcina de a

Alain de Rohan, seigneur de Porhoet. Dar nici aceastil cdsdtorie nu aduce candela de la ministirea Sfintul Remy qi de a o duce la

avea sd se realizeze din cauza certurilor ce reizbucniseri intre Notre-Dame. Aceast?i mare demnitate avea sii recompenseze aju-

familiile Montforts gi Penthidwes. Odatii ostilitd{ile incheiate, la torul constant gi eficace pe care Gilles l-a adus coroanei. in plus,

sflr;itul anului 1420, Gilles a luat de sofie pe veriqoara sa, Catherine in 8 septembie 1429 i-a fost acordat titlul de mareqal, permi-
de Thouars, fiica lui Miles de Thouars qi Beatrix de Montjean.
!6ndu-i-se sd-;i omeze blazonul cu un chenar de flori de crin pe
Mireasa a fost rdpitd, iar cdsdtoria a fost efectuatl in secret la 30 un fond de antr.Laparada militard care-l conducea pe regele Carol
al VII-lea p?nd la- por{ile Parisului, aldturi de Ioana d'Arc, pdsea
noiembrie l42O la biserica parohial6. Dupd un conflict iscat cu
gi Gilles de Rays. in acea zi de septembie l429,Ioana a fost ranita,
Curtea de la Roma,la 26 iunie 1422, arhiepiscopul de Angers a iar Carol al VII-lea a abandonat lupta Ei s-a retras pe malul Loirei.

dat binecuvdntarea nupliald lui Gilles de Rays gi Catherinei de Gilles probabil cd se afla in preajma sa, Ibcdnd parte din curtea

Thouars, in biserica Saint-Maurille din Chalonnes. ce-l escorta, ca gi Ioana d'Arc, dar nici un text nu menlioneazi

Gilles a primit o educalie aleasi, ce il putea situa printre marii acest fapt. Nu se cunoaEte nici ce a fbcut Gilles intre 1430 gi 1433,

rnecena ai secoului al XV-lea, Ren6 d'Anjou, Medici, ducii de data intoarcerii sale definitive in Bretania.

Berry gi Bourgogne. El a dovedit de timpuriu mari inclinalii pentru La Louviers, in decembrie 1430, Jean de Luxembourg a

studiul artelor, pe care averea sa i-a permis sd le cultive. Citea gi trddat-o pe Ioana englezilor, care i-au inscenat la Rouen cinicul
proces. Dupd unele ipoteze, Gilles ar fi incercat s-o elibereze, dar
vorbea curent in limba latind, frrd a-gi neglija limba matemS.
La maturitate, insd, caracterul lui Gilles va oferi un amestec din nefericire a survenit moartea eroinei. in fruntea unei armate,

straniu de malefic gi naivitate, duritatea rdzboinicului altemind cu Gilles a continuat lupta, inregistr6nd o serie de succese risundtoare,

rafinamentul artistic. Instinctele rele nu l-au atras; cu toate acestea, dar care in cur6nd aveau sd se diminueze. Poate cd viala de

cinismul lui Jean de Craon a lSsat asupra lui o amprentd ce va da campanie, in mijlocul bivuacurilor, care nu-i permitea sE dispund
roade. Gilles si-a scuturat jugul; el nu mai dorea sI suporte sclavia
de timp pentru a se consacra artei Ei nici pldcerilor, l-au determinat
tutorelui sdu si primul sdu gest a fost sd-gi ceard drepturile asupra ira cele din urmd pe Gilles sd renun{e la cariera militard.

imensei sale averi: atunci avea 20 de ani. Nimic nu-l va mai putea re{ine, nici chiar promisiunea scrisd
prin care s-a angajat la Chinon, la 8 aprilie 1429, sd-l serveascd
Perioada din viala lui Gilles de Rays in cursul cdreia acesta a pe Georges de la Tremoille pdnd la moarte... O ultimd companie,

fost un fidel companion al Ioanei d'Arc prezinti pulin interes pentru in martie 1434, cind ii va inso{i pe Ruchemont, Jean de Bueil gi

istorici, care s-au aplecat mai mult asupra procesului sdu, Prigent de Coetivy, va pune capdt activit5lii sale de oqtean in slujba

cercetiirilor alchimice sau descrierii crimelor sivdrgite. Moartea, la regelui.

2l octombrie 1422, a lui Carol al Vl-lea, a aruncat provinciile

franceze intr-o serie de rdzboaie fratricide, in care fuseserd atrasi d<

gi englezii. in 1428, englezii care ocupaserd Pontorson, Lavai,

Mehun-Sur-Ydwe gi Beaugency au asediat Orl6ans-ul.

La 6 martie 1429 a avut loc prima intrevedere intre Gilles de Se gtie c5 o serie de autori au incercat sd imortalizeze portretul

Rays Ei Ioana d'Arc. La Poitiers, Ioana d'Arc a fost examinati de fizic al lui Gilles de Rays. Documentele depuse la proces nu

prelaqi ;i medici gi recunoscutd demnd de a-gi indeplini misiunea precizeazd nimic in aceastd direclie, afari de doud picturi pdstrate

pe care regele i-a incredin{at-o. Expedilia asupra Blois-ului a fost la Biblioteca Na{ionald. Una (manuscrisul latin nr. 17663) il

decis6 cu scopul de I?nelmibeijrlaocOurll6uannso-rula. cGlailmleas{aii participat la bltdlie reprezinti stAnd in picioare, fdrd barbd, in costum Renaissance, in
generale, Ioana a faqa episcopului de Nantes, procurorul si un grefier. Celdlalt (ma-
aldturi de eroind. nuscris francez w. 23836) reproduce execuqia de la 26 octombrie

pdtnrns la 29 aprjlie 1429 in Orl6ans, iar pe Gilles l-a insdrcinat t440.

cu aprovizionarea trupelor si locuitorilor. tn hptele care au urrnat, O reprezentare mai exacti o datorim lui Bernard de

unde au pierit mul{i englezi, Gilles s-a remarcat prin vitejie. Drept

86 PAUL,STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 87

Montfaucon, care in Monuments de Ia Monarchie frangaise (t. I I l, testabile calitS{i au fost umbrite de trei defecte dominante: orgoliul,
pl. 58) ne oferd un portret al lui Gilles de Rays in mare tinutd de luxul Ei cruzimea.

cavaler, cu partea de jos a felei ascunsd de viziera ciqtii. Autolatria, orgoliul exaltat pdnd la delir au fost viciile sale
principale. Aceast?i puternicd iubire de sine, care l-a fdcut si-gi
in ciuda acestei precaritSli de documente, diverqi istorici admire monstruoasele crime cu care se lduda in fata celor ,din

vorbesc despre prestan{a nobild Ei aerul lui distins, dar mai ales preajmS, dorinta de a nu avea seamdn pe lume, orgoliu int6lnit la
despre faimoasa lui barbl albastrS. In doud vechi texte bretone gi marii criminali sadici, constituie o orbire diabolicd ce a condus la
intr-o legend6, Gilles apdrea, conform celor spunse de abatele
insdsi cdderea lui.
Bossard, sub chipul faimosului ,,Barb5 Albastrii".
Doctonrl Hemandez, autorul Istoriei lui Barbd Albastrd, care Exista la el o luxur5 devorantii, legatii de un temperament

nu este altceva decdt o reluare a legendei regelui Comdq infocat. El pdrea cd se afl6 intr-un somn letargic. Nu iesea din el

mentioneazd cS,,Gilles de Rays, a fost intocmai ca gi regele Com6r, decdt atunci cind remuspdrile il aruncau la picioarele crucifixului,
lovit de blestemul unui conciliu de episcopi".
sau datoritii unor noi pliceri morbide. Aceastii luxur6 pe czrre fiecare
Verill, un istoric contemporan, trtr-o lucrare asupra Inchiziyiei
(Paris, Ed. Payot, 1932,p. 138) menfioneazi: ,,...este cunoscut sub noud jertfd adus[ lui Satan, o reanima, il f6cea sE se abandoneze

numele de Barbd Albastrd gi se povesteEte c5 un demon familiar a repede rmor plSceri trecitoare. El cduta cu perseveren{i in sadism
qi sacrilegiu, volupt2ifi noi ce-l indepdrtau de calea cea dreaptii.
schimbat barba rosie a mareqalului in albastrd". Charles Lea
Cruzimea gi deviagia sexuali la Gilles erau inndscute sau
(Inquisition, p. 586) arelatat si el aceastii anecdot6 conform tradi{iei,
dobdndite? Existii prezumfia cd luxura, combinatd cu un spirit curios
addugdnd: ,,Demonul i-a schimbat intr-o barbi de un albastru
si mereu treaz, atras de bizarerie, in ctrutarea straniului, conduce
arzdtor superba barbl rosie, de care Gilles era asa de mAndru".
mai mult, sau mai pufin repede la sadism gi asasinat. Din
P. L. Jacob mengioneaz6 cI Gilles avea o figuri calin6, ce era
confesiunea fbcuQi, se poate deduce cd Gilles, incd din tinerelea sa,
inchisi la culoare de mustiigile sale mici 9i barba t6iat?i in coadd de
r6ndunic5. Aceasti barbd deosebitd, ce nu se asemdna cu nici una, a avut un comportament sexual deviant. in timpul campaniilor
era neagrS, degi p6rul ii era blond, Ei sub un anumit unghi al luminii, militare, el ordona sd fie sp6nzura{i francezii ce dezertaserd la
reflexiile ei pireau albistrii, de unde venea qi porecla datd lui Gilles inamic, fapt care, coroborat cu alte pedepse practicate in acele

de Rays de ,,Barbi AlbastrS". timpuri, nu ftcea totuEi o notd extrem6.
Dacd am rcfuzat sd ludm in considerare aceasti asimilare a lui
Abatele Bossard gi Huysmans presupun cd intr-o carte a lui
Gilles de Rays cu Barbd Albastrd, in schimb gdsim in Suetoniu, aflatii in posesia lui Gilles, acesta gdsise imagini ce i-au

Demonomame de Bodin (1580, cartea V, cap. 4) un curios pasaj alimentat inclinafia spre desfrdu. Cartea, aflati in biblioteca

demn de re{inut: ,,Baronul de Raiz (care a fost condamnat la Nantes castelului, scrisd in limba latini, relata via{a gi moravurile Cezarilor

gi executat ca fiind w6jitor) dupl ce a mdrturisit a fi autorul a opt de la Roma. Erau descrise scene de violare a copiilor qi de
martinzare a acestora pentru satisfacerea unor plSceri. ,".{m dorit -
ucideri de mici copii, pe cAnd vroia sd*l ucidE pe cel de-al noudlea spune Gilles - si imit pe aceqti Cezai - Tiberiu, Caracalla gi allii
- urmdrind imaginile cdr,tii". Este un argument ce nu trebuie
gi sd-l consacre Diavolului, pentru a dobdndi favoruri de la Satan". neglijat, cdci Gilles, o fue imaginativd, era dublat de un voyeur
Gilles nu a avut niciodati copii, dar el a sacrificat peste opt
ciruia ii pldcea si asiste la suplicii. El a avut ca profesori pe Tiberiu
copii. Cifra este tulburdtoare: opt so{ii ale lui Barbd Albastrd, opt gi Caligula, ce recomandau cildilor sd loveascl mai lent victimele
infanticide ale lui Gilles. Tot at6t de bine se poate susfine cd Gilles ce trdgeau s[ moard.
de Rays nu are nimic de a face cu Barbd Albastrd, ci cu divergi
*
cdpcduni din poveste care erau avizi de copii, pe care ii sugrumau
gi ii tdiau in bucdli. Decesul lui Jean de Craon, survenit la Champtoc6, la 15

Oricare ar fi portretul lui Gilles de Rays, descris fie in termeni noiembrie 1432, a insemnat pentru Gilles de Rays, in vdrstd de 28
elogiosi, sau ca o brut5, se poate spune cd in prima parte a viefii
sale a dat dovadd de bravurS, indrdznealS gi curaj. Aceste incon-' ani, dobdndirea unei averi formidabile. Avere care avea sd se adauge

88 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI LINTVERSALE 89

conacului de la Blaison, provenit de la tatil siu gi pe care il vdnduse mirodenii gi mese cu care i;i epata invitalii. in jurut sIu roiau o
cu trei ani ?n urmi. I-au revenit proprietdli a cdror simpld enumerare
ar umple o pagin5 de carte. Veniturile aduse de acestea se cifrau sumedenie de personaje sdrace, de curtezani avizi, cu moravuri
la fantastica suml de 30000 de livre, la care se addugau veniturile
ds,.maregal de Franla de 25000 livre Ei incd 6000 livre, rentele declzute. Acegti complici apar{ineau unor lumi diferite: nobili,
fialilor ducelui de Bretania. La toate acestea, dacl se mai adaugl
clerici, oameni din popor, ldrani qi vrijitoare. Nici unul nu se didea
mobilierul - o sutii de mii de ecu - aur, bijuteriile, argint?iria ?napoi de la a fdptui o crimd, pentru a satisface pasiunile sQipdnului.

dobdnditl de la strdmogi gi solia sa, se poate inlelege cd Gilles Ei erau chiar gata si trddeze pentru a conferi aparenla unei prietenii
sincere fa{n de Gilles. Acesta, la rdndul sdu, le acorda deplinl
dispunea de un statut de prin{.
incredere gi-i acoperea cu favoruri si bani, in schimbul racolirii de
Cdlare pe calul sdu favorit,,Cassenois", in mijlocul unui echipaj
magnific, el traversa ora;ele, satele gi cdmpiile pentru a lua parte victime pentru satisfacerea poftelor sale. Acegtia luau parte la

la ur concert unde i se glorificau bravura gi fastul. Acest murmur ;edinlele de magie neagri gi sacrilegii. Congtien{i, ei se dedau la
de adora{ie se va schimba curdnd intr-o clama{ie dureroasd, dar sodomie penku a-i fi pe plac lui Gilles, ducdnd la extrem profanarea
nimeni nu binuia inci in el introvertihrl si criminalul la;.
Deocamdati, irtre zidurile castelului din Tiffauges se dedica fbrd victimelor inocente, in vdzul numerosilor asistenli. Tofi erau con-
re{inere desfrdului, torturii gi igi chinuia tinerele victime pradd
;tien{i de gregelile pe care le sdvdrseau. Dinhe to!i, doi veri, Gilles
freneziei senzualitilii sale. Totugi, remu;cdrile par sd-l asalteze din de Sille si Roger de Bricqueville, se remarcaser[ prin silinla de a-i
fi
cdnd in c6nd: acegti inocenli pe care ii sacrifica cu sAnge rece vor pe plac lui Gilles i;ni prin ajutorul dat in cercetdrile alchimice.
cere dreptate intr-o zi. Biserica va putea si se nelinigteascl de suita maregalului sodomist, lui
disparilia lor. in 1434, este marcat de o crizd de misticism. Astfel, Un loc aparte ii revine

la 26 mattie 1435, Gilles a confirmat infiinlarea fundaliei Sfinlilor Eustache Blanchet, din dioceza Saint-L6, chemat la Tiffauges in
Inocenfi, prin care se angaja sd intre{ind 80 de persoane, inclusiv
pe capelanul Ei cAntnre{ii capelei, pe care i-a imbr5cat cu mult fast, 1438. Preot si pederast, in vArsti de 39 ani, petrec5re! gi vorbdre{,

in lesdturi cu fir de aur gi argint. Abatele Bossard, in lucrarea sa, el a cdutat in final s5 se dezicd de Gilles qi de faptele sale. Blanchet

estimeazii obiectele de cult din argint gi aur la o valoare fabuloasS. era la curent cu faptele stdpdnului siir. Totul reiese din depozi{ia

Conform pdrerii unor specialiqti h psihopatologie, muzica pe care, la 17 octombie 1440, a suslinut-o la procesul canonic:

religioasi poate conduce la o be{ie mistici si sexuald, ca de altfel daci el l-a recrutat pe Prelati este pentru cd il qtia a fi un bun
la toate manifestiirile crude sau anormale, mai ales daci condiliile
patologice existii. Or, la Gilles de Rays, companionul Ioanei d'Arc, alchimist Ei evocator, dar nu cuno$tea nimic despre soarta copiilor
artist pasionat gi luptltor in rdzboiul de o suti de ani, existau cu dispdrufl pretinzdnd
doar ci a auzit vorbindu-se cE Gilles ar
prisosin!5. Este cert ci lui Gilles ii fdcea pldcere sd audd strigltele sacrifica copii demonilor qi cd sdngele acestom ii servea pentru.a

sfigietoare ale victimelor sale. scrie cdrfi de magie neagrd.

Gilles cheltuia sume imense, stipendiind spectacole de teatru, Printre complici se mai numdr6 Henriet gi Poiton, neseparabili
in care persoana sa juca un rol important, alSturi de Ioana d'Arc.
Mesele, festivitdlile gi cheltuielile nenumdrate au ficut ca in aproape in via[i, ca gi in moarte. Depoziliile lor se asemdnau, desi nu au
Ease ani sZ dispari veniturile provenite din imensul sdu patrimoniu, fost identice; ele au fost frcute in fala episcopului de Nantes. Ei
l-au slujit pe Gilles din dorin{a de imbogilire si mai pu{in de
r5manand in schimb doar cu vagi satisfaclii de orgoliu gi o ruind satisfacere a unor pasiuni bolnivicioase. Henriet, pe numele sdu

amenin!5toare. adevdrat Henri Griart, s-a ndscut la Paris in l4l4 in parohia

Gilles de Rays adora viala fastuoas5. Mijloacele de care Saint-Jacques-de-la Boucherie (unde a tr5it gi celebrul alchimist
dispunea ii permiteau sd-gi realizeze fanteziile cele mai costisitoare:
Nicolas Flamel). Avea26 ani, cdnd a fost arestat impreund cu Gilles
c6r{i rare bogat impodobite, bijuterii, miniaturi, tapilerii scumpe sau
de Rays. Pe cAnd se afla in serviciul acestuia l-apunoscut pe Poiton,

pe numele adevdrat Etienne Corillant, ndscut la Pouzages, in

dioceza Lugon. Prieten intim al maresalului, confident si adept al

plScerilor dezonorante, acesta lua parte activi la asasinarea

victimelor. Complicii, mai intdi, ciopd4eau {rictimele, smulgeau

viscerele pe care Prelati le ducea la altar pentru a servi la omagierea

Diavolului, iar in final ,stergeau urmele de sdnge in camera in care

90 PAUL $TEFANESCU ENICME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 9t

stipenul lor sdvdrqea crimele, dupl care cddeau intr-un soflrn greu. In acest timp, a izbucnit o disputii cu Jean al V-lea, privitor la

Tot lor le revenea sarcina de a face sd dispard corpurile celor unele proprietdli, printre care si Champtoc6. De teamd si nu cadi
in mdinile duEmanului siu, Gilles de Rays a pus servitorii de
tortura{i, incinerdndu-le pe ruguri cu lemn de stejar, iar cenusa le

era aruncatl in ganfuri Ei lahine. fi incredere sI gteargd urmele crimelor sdvdrEite la Champtoc6, astfel
Aceastii
listd de criminali sadici ar incompletii dacd nu am cd solda{ii din gamizoand, cdnd au efectuat perchezifia, nu au

men{iona pe bdtr6nele ce str6bdteau neincetat satele qi cdtunele descoperit nimic compromilitor. Rdmdgilele copiilor martirizafi au

pentru a procura viitoarele victime. Rapodurile pe care le-au fost introduse in cufere qi duse la Machecoul, unde au fost incinerate

intre{inut aceste femei cu Gilles de Rays sunt dovada existen{ei unei intr-un tum al fortire{ei. Curdnd Champtoc6, va trece in pro-

practici vr6jitoregti active la tard, la sfhrgitul secolului al XV-lea. prietatea lui Jean de Maleshoit. ln tot acest timp, experienlele
In depozi{ia de la 22 octombrie 1440, Gilles a mdrturisit cd fir
ermetice nu au incetat la Tiffauges, in ciuda faptului cE averea lui
cursul peregrinirilor sale a vizitat doud vrdjitoare pentru a recruta
Gilles scddeavdzdnd cu ochii.
alchimiqti, evocatori gi persoane ce practicau magia. Acestea
in Histoire de Bretagne (1707), Dom Lobineau descrie
vindeau copii, in schimbul unor sume importante de bani. Perrine experien{ele lui Gilles:

Martin, cunoscutii sub numele de La Meffraye, in vdrsti de 60 ani, ,,El a trimis sd fie glsifi to{i aceia ce aveau de a face cu artia
locuia la Nantes, in apropiere de hotelul La Suze. Ea parcurgea sublimi, gi nu a trecut mult timp pdn6 au fost descoperiti oamenii
satele din jur ;i ademenea
copii, spundndu-le poveqti gi ddndu-le cunoscdtori ai cabalei Filosofiei Metalice, ce-gi atribuiau numele
dulciuri. Oamenii lui Rays mdinile gi-i
i;i frceau aparilia, le legau vdeiua"d. eDpati rSvi iczuitaajunteoaru;tlecpdtarotlr.aaspDeeralfisn[ufliuxei zile mercurul, sau argintul
bigau in saci pe care ii duceau la Tiffanges, Machecoul sau determini sd distrug5

Champtoc6, unde victimele dispfueau pentru totdeauna. laboratorul, cu intreaga aparaturd. Care a fost motivul ce-l

rl. determinase pe viitorul rege Ludovic al Xl-lea sI fie oaspetele lui

ln mijlocul acestei armate de oameni care il secondau in toate Gilles? Pacificarea drumurilor ce leagau Bretania de Poitou. Odat?i
ac{iunile sale, Gilles de Rays ducea o via{5 de boem. Lipsit de
Delfinul plecat) flaclra s-a aprins din nou in laboratul secret de la
afecliune familialS, distan{at de femeia cu care se cis6torise pentru
Tiffauges, iar Gilles a devenit o pradd ugoarl in mdinile garlatanilor
avere, el se dezinteresa de tot ca gi de educafia fiicei sale. venili din intreaga Europd si care se striduiau si-l stoarcd c6t mai
Pe drumul roman ce lega Nantes de Poitiers, Gilles gi-a mult de bani. Cel mai renumit dintre acegti pretingi alchimigti a fost

construit un castel antic la confluen{a rdurilor Sdvre-Nantaise gi Jean de la Rividre. La Rividre i-a solicitat lui Gilles suma de
doudzeci de scuzi aur pentru procuftfea instrumentelor necesare
Crume, fortdrea{a Tiffauges. Acesta era o construcfie impresionant?i,
riturilor de Goefie. Istoria consemneazii numele altor alchimiEti sau
care a devenit locul siu predilect. [n camerele decorate cu lambriuri evocatori de demoni, ctrm ar fi Du Mesnil qi un oarecare Loys. Se

sculptate gi acoperite c^u tapilerii prefioase, Gilles de Rays ducea o vorbeste de o evocare fdcutii de un magician ciruia i s-a pierdut
viap de mare senior. Inclina{iile contra naturii ale maregalului igi numele, care i-a ingrozit pe toli si care s-a sfirgit cu moartea

au, dupi unii autori, originea in obiceiurile vechilor locuitori din evocatorului.
zon6, Teifalii, care ii sodomizau pe tineri.
Disperat ci nu poate glsi in Franta un alchimist demn de acest
in castelul Tiffauges, Rays construise o capel6, dedesubtul
clreia se afla o criptl dedicatd Sfintului Vincent. Aici oficia nume, dezinteresat si atotcunoscdtor, Gilles l-a trimis pe Eustache

liturghia neagr5 in onoarea Satanei. Celebrdndu-si orgiile, Gilles in Blanchet h Italia. Blanchet a gdsit la Floren{a un asemenea alchi-
mist in persoana lui Francesco Prelati.
fond nu fbcea altceva decdt si-i copieze pe patricienii Romei
Dupd depozilia sa la procesul canonic, Francesco prelati s-ar
decadente. Excesul de alcool i-a provocat o intoxicalie cronic5, fapt
subliniat cu prilejul procesului (gedinla din 13 octombrie 1440). fi ndscut la Montecatini, in apropiere de Pistoia, dioceza Lucca. El
a urmat studii teologice gi a fost hirotonisit preot de episcopul de
Printre faptele pe care i le vor reproga contemporanii, se numdr6
gi comportamentul fa{5 de solia gi fiica sa, pe care le-a exilat la Arezzo. Aceasta nu l-a impiedicat de a se dedica geomanciei gi

Pouzages qi Ingrandes, unde vor rdmdne p6nd la moartea lui. alchimiei sub indrumarea medicului florentin Jean de Fontanei.

92 PAUL $TEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNTVERSALE 93

insolindu-l pe acesta, a evocat demonii care le-au ap5rut intr-o zi Acest pact il angaja pentru totdeauna pe Gilles de Rays pe calea

sub iorma i ZO ae corbi, ce nu au scos nici un sunet. Aluidati au satanismului. Nici el, nici Prelati nu putgau ignora punctul de vedere

convenit sI evoce un diavol, denumit Baron, ce s-a prezentat sub al Bisericii in aceastii problemd capitald, tatatA de Sftntul Augustin,
forma unui tdniir, cu care s-au invoit ca, de cdte ori doreau sd-l
privitor la realizdrile magicienilor pe baza unui pact cu demonii.
cheme, s6-i sacrifice o g6in5, o porumbi{d, o turturea sau porumbel'
Eliphas Levy, renovatorul ocultismului in secolul al XIX-lea, s-a

Dupd mai multe intrevederi, facilitate gra$e interven{iei unui referit gi el la Gilles de Rays: ,,intr-o capeld secret5 a castelului
oute"-b Guillaume de Montepoliciano 9i a numeroase prdnzuri
siu din Machecoul, el serba liturghia neagrd, fiind ajutat de un preot

luate impreund, Blanchet a vrut sd afle de la el o serie de am6nunte excomunicat. La ridicarea cupei, se tdia gdtul unui copil gi mareqalul

in domeniul alchimiei gi, ob{in6nd de la el rdspunsurile aqteptate, se impdrtiisea cu o bucatii de anafur6 inmuiatii in sdngele victimei"

i-a pus irtrebarea cheie asupra magiei. Fdri sd ezite, Ptelati a (Le Grand Arcane ou Occultisme divoil6, Paris, Cha- comac,2 6d.

afirrnat cd este in mdsuri sd execute evoc[ri de demoni' La 1921, p.55). Sursele menfioneazi cd maresalul gi-a procurat mulgi
p-sroi-pi uOnuetreaacolrudiuBl ldaencah-egti de a se pune in slujba lui Gil!e1,
pune gtiinla in slujba mareqalului. lPrereflaattii copii qi cu ajutorul servitorilor sdi, Henriet gi Poiton, ii tortura,

iru a uitat si ia cu el un vechi'grimoar (carte de vrijitorie) pentru sodomiza si ucidea, str6ngdndu-le sdngele pentru a scrie pacte gi
a-l convinge pe stipdnul lui Blanchet de cunoqtinlele sale. Prevenit
printr-o s"tit-o-e de sosirea lor, Gilles a trimis in iretampinarea pentm a-l invoca pe Diavol, in vederea obfinerii de comori si a
face alchimie. P. L. Jacob il mai acuzd, pe maregal cd ucidea copiii

ielor doi, pe colaboratorii sdi apropiafi, Henriet si Poiton, dupd care pentru a face baie in s6ngele lor Ei a evoca demonii. S-a creat de
fapt o confirzie intre Gilles de Rays gi Ludovic al Xl-lea pe de o

l-a primit pe Prelati la Tiffauges. pafie, papa Inocenliu al VII-lea si contesa B6thori, pe de alti parte.
bespre f:u:icul lui Prelati s-a plstrat o descriere foarte am6-
S6ngele fiinfelor nevinovate a curs ire valuri. Cifrele cele mai
nunt'tii, hatorati lui de Roujoux: ,,O figuri impozantl;i sever5, cu
;ai ppad4triunnaznSdtoOarriee,notubluari"b.aPdreeolastei bl-itaii fanteziste au fost avansate, numdrul copiilor sacrificali oscilAnd intre

ochi arzdtori, o voce b5rb6teasc6 o sutii pattuzeci minimum admis la data tinerii procesului, qi opt
prin albeala sa eviden{iau un om sute, c&a mai t6rziu. in Istoria Franlei, trrti"h"l"t, referindu-se ia
ipsudecvneatrrruiEt isrreaefpcrecideficeloiipileeminGafieilldmeesap,lerai,-vaealtedaevpvelceaanstiet5.cf-oasmcodlpicdliicitn6enG9diillvle-iasctui.mannetcreruinmma€itnrnainel
Gilles de Rays, afirmd cE ar fi suprimat o sutii patruzeci de copii.
Doctorul Jules Regnault ne asigurl cd nu s-au gisit la castelul

iadic. prelati avea sd intAlneascd la castel pe 'sncrioslarpeecapreergBarmeetonnt,, Tiffauges oasele a mai mult de doud sute de victime. Bemelle gi
care ii carte legatd in Huysmans apreciazd cii nu e imposibil ca Gilles sd fi exterminat
va procura o piele neagrf,,
opt sute, iar Meunier, fhrd o alt?i precizare, coboard cifra la un nivel
ce trata despre evocarea demonilor. Gilles, care tocmai igi vdnduse
mult inferior: ,,Fdrd a merge pdnd la cifra de opt sute pe care o
Champtoc6, ardea de dorin{a de a-gi salva bruma de avere ce ii
adoptd unii istorici ;eisdteespprreeacamrearBeosinsarrdapsopurtnecucdcneua e veridicd,
mai ramesese. ctrnoqtinlele lui Prelati, pe care tofi il real6, noi
Nimeni nu se indoia de diavolul, denunait de iar Huysmans cI
el ,,Maestrul
credeau capabil sI invoce considerdm cA poate fi relinutii cifra de cinci, la $ase sute de victime
Aliboron". SA remarcAm cd Prelati se comporta exact ca un vr6jitor'
omenesti".

El se deda la conjurat'i, apoi la evocalii, forma superioard vrdjitoriei. Ceea ce este cert este cI Gilles nu-si aminteste numdrul victi-

Pe la inijlocul secolului al XV-lea, pu{ini oameni gtiau si citeascd rr-relor sale. in consecin{i, fiecare dintre cifreie avansate este

Ei irecd mai pu{ini si interpreteze figurile enigmatice ale unui plauzibild. Singuri, Salomon Reinach gi doctorul Hemandez suslin

"primlona"r"r(tcaatritleedreepweatajittoeride)e. a-l evoca pe Baron au fost sortite cd nu a fost vorba niciodatii de asemenea cifre, totul fiind produsul

irnaginaliei cdl5ilor lui Gilles de Rays.

egecului Ei Prelati l-a sfituit pe Gilles sd sernneze cu sAngele sdu Numeroase documente oficiale qi autentice vin sd contraztcd,
moarte sufletul
un pergament, prin care igi dlruia dupd Diavolului' rrceastd opinie; este vorba de principalele depozilii ale martorilor la

Documentul eri insoqit de mdna dreapt6 a unui copil, ochii 9i inima l)roces, ale pdrinlilor gi rudelor victimelor precum gi ale propriilor

acestuia. sr-ri complici, Prelati, Henriet si Poitou, martori indispensabili la

94 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 95

origile sale ucigaEe. Se pare cd, rdmdnand un introvertit sexual, rds de vampir, de depravat sadic, posedat de o groaznici newozd
Gilles a sacrifiCat'demonilor, la sfatul lui Prelati, mdna' ochii ;i care vedea in Satan pe stdpdnul s6u. Nu era, oare, cel mai sigur
inima victimelor sale. ingrozitod gust pentru sAnge, semn al unei
primitivitlfi la o fiinln aga de rafinat?i qi producerea de suferin{a dTeijls-ofrg6ud,edaecc6atqtdigia sufletele lui Gilles gi ale complicilor acestuia=in
aproapelui, nu i-au venit cu totul intAmpldtor. Vrdnd sd dea o dubltr
a-i provoca sI r6di gra{ie beliei gi pasiunii
sim{urilor ce ii duceau la blasfemie, sacrilegiu,si asasinat?'L,.ri Sut*,
lovitura, el a urmdrit sd combine spasmu"f voluptuos, rezultat din spune Del Rio (Drsq. Magic, I, 4) ii place sd provoace rdsul ce
crima sadic6, cu evocarea demonului. intocmai ca preotii din comite cele mai urdte blasfemii. Durerea si moartea erau, de altfel,
Antichitate care sacrificau victimele idolilor lor, dupd ce le vio- pentru Gilles cea mai mare sursd de pldcere, mult mai mare dec6t
laser5, la fel procedase gi Gilles de Rays cu copiii. Informalia oferitii.
de comisarui ducelui de Bretania, privitor la crimele lui Gilles de spasmul camal. Poitou confirmi cd nu pierdea nici un amdnunt din
agonia victimelor sale, apropiindu-se mai mult de ele pentru a le
Rays, al cirei original se gdseEte Ia Arhivele departamentului Loire vedea mai bine.

Inferieure [E. 189], vine s6 ne ofere lduei tGalililiessu. pElilme ennetafwrenliszueparza' Confesiunea f6cutii de Gilles c6nd a compirut, silmbdtA 22
procedurii octombrie in fala judecitorilor
iriminale canonice intentate relatate de l44O-, ecleziagti, reconfirmd cele
secolul il xv-lea, a fost efectuati o traducere a
in detaliu informa{ii privitoare la disparilia de copii, de care Gilles noi. in

g' i complicii sdi erau aatza\i. zis gi Poitou, documenhrhri, indepdrtatl de textul latin, qi care se pdstreaz6 in
Depozi{iile lui Henriet Gdart si Etienne Corillant, manuscrisul rr.266o al Bibliotecii Arsenalului. o astfel-de depozigie
mod categoric pe Gilles de Rays
la procisul canonic ce a avut loc la 17 octombrie 1440 privitor la il ageazd in printre criminalii cei

monstruozitS{ile sdvdryite de Gilles Ei complicii s6i, sunt zgu- mai celebri ai istoriei. Prin amploarea viciilor Jtranii, prin cruzimea
morbidd, de neimaginat, prin crimele sivdrqite intr-un mediu luxos
duitoare. depisegte pe ilugtrii Cezari.

Henriet gi Poitou igi amintesc cd i-ar fi incredin{at fiecare cdte Daci ne referim la istorie, jertfirea copiilor fbcut?i demonilor
patrqzeci de copii, baief qi fete, lui Gilles, care mai inainte de a-i era o practicd intalniti in cea mai
men{ionatd qi in vechiul Testament
asasina, i-a sodomizat. indepdrtata Antichitat", hind
Gilles de Rays practica unul dintre cele mai curioase forme de se intelnesc sacrificii aduse
sadism, cdci mai inainte de a ajunge la orgasm, Gilles ordona ca baalilo-r fenicieni gi in cultele chtoniene din Grecia. Se regrsesc
victimele si fie legate de cltre complicii sii' care le sp6nzurau de acuzalii aduse primilor cregtini, c5rora Tertulian s-a strdduii sE le
un cdrlig de fier. ln momentul in care cea mai atroce teaml se apere puritatea gi de asemenea in acelea pe care Biserica le-a
putea citi pe felele palide sad via{a era pe punctul de a;i pdrisi, formulat impotriva eweilor, diverselor secte eretice si ordinului
ii pe copii, sl6e-igstecragpeeadleacsruimplllieci.i.9Ei -liid-olureaa pe Templului. Ele mai pot fi intilnite in religia druidicA, cultul
mareqalul elibera ar fi vnrt sd aztecilor, ceremoniile indienilor din yucatrin qi Honduras
genunchi, ca gi cum
dobdndeasci astfel afecliunea lor. in acea clipf,, c6nd pline de Existi in aceste sacrificii ceva sadic, s6ngeros qi pervertit ce nu
recunogtinli, ele sur6deau 9i-9i clpltau culorile naturale, cu poate displace lui Satan. El iubeqte acest gen de ofrand.i ce sfrrseste
mdiestria unui artist, le inciza incet gdhrl qi in weme ce se scdlda prin a ucide fructul in floare gi de a pune capat speranlei gi inocentpi.
in sdngele ce curgea in valuri, el le contempla qi le aspira ultimul
sus^pCina, ndduptoltucalreereajatceurlma inpaest,teGeilllee,sscigo!i6npdunuenartcrocnmept ldiceiimso5nsdteruz-' .{<

membreze victimele, oferindu-gi aceasta sceni de macelarie s6lba- Sodomia era in a;a mdsurd r6sp6nditd in secolul al XV-lea,
irrcdt constituia impreuni cu magia si idolatria, unul din principalele
tic6. Cele mai macabre scene ii procurau maximum de plScere: capete de acuzare aduse impotriva Templului: inharea in brdin
amputarea membrelor, seclionarea gdtului, sau separarea capului d9
corp cu o bardd. Adeseori le scotea mdnmtaiele sau le pisa creierul t:omporta ceremonii stranii in decursul cirora noul venit hebuia, ca
ghintuit, denumit baculum' bAtrani, sirutdndu_le
g' i idrobea craniile, cu un ciomag cutremure zidurile castelului: si la sabbat, s5-i imbrdliseze pe cavalerii
Un rds formidabil fbcea sE se
un lrirlile asc'nse ale corpului. Sigiliul ordinului reprezenta doi dintre
fapt care recunoqtea deschis practicile
r'cmbrii sii pe acelagi cal,

96 PAUL STEFANESCU ENIGME ALE ISTORIEI UNIVERSALE 97

homosexuale. Ele aveau ca scop evitarea oricdrui contact cu excomunicarea. Jean de Maleskoit gi-a inceput cercet6rile si

femeile, acestea putdnd dezvdlui secretele Ordinului. Care puteau rezultatul nu aintArziat sd apar5. Legitura intre dispariliile copiilor

fi aceste secrete, dacd nu insegi practicile sodomiste?! gi peregrin6rile lui Gilles de Rays gi ale complicilor acestuia a
Cum se vede, aceste aberafii au ddinuit at6t in Antichitate, cdt devenit evident?i. La 30 iulie 1440, Jean de Malestroit l-a aatzat

gi in Evul Mediu, precum qi in secolele urm5toare. Marchizul de categoric pe Gilles de Rays de masacrarea'copiilor, comiterea de
Sade, condamnat pentru sodomie in 1772, se preocupa deopotrivd
de satanism, ca gi de doctrinele practicate in vremea sa de Mesmer crime contra naturii gi pact cu demonii. Acuzaliile aduse - multiple
crime, sacrificii s6ngeroase gi sodomie - depdgeau sfera religiei Ei
gi Cagliostro. Cu4it" sale sunt pline de arhiepiscopi, iezuili
atunci episcopul a incredinlat caanl, spre a fi judecat de organele
pederagti, satanigti gi necrofili, chiar antropofagi. de drept civile, respectiv ducele. Acesta l-a insdrcinat pe Pierre de
L'H6pital, seneqal de Rennes sd intreprind6 o ancheti civilS qi,
in anul 1440, numErul copiilor dispdruli in condilii misterioase pentru a conferi mai multii greutate procesului, l-a numit in firrntea
completului de judecatii.
a alertat opinia public6. Bdnuielile au fost indreptate spre marea
credinla in existen(a unor briganzi Probele adunate de episcop, ca qi de Pierre de L'H6pital,
nobilime. La lard era rdspdnditd riu{bcdtoare, care' cu tolii rSpeau dovedeau culpabilitatea lui Gilles at6t de evidentS, incit Jean al
englezi, precum si a unor zdne
V-lea n-a mai avut nici un dubiu ;i procesul a fost demarat. ln
copii, mai ales biie{i, pentru executarea unor ceremonii demonice.
legdtura intre dispari(iile misterioase consecinfd, la 13 septembrie 1440, Jean de Malestroit a semnat un
Dar s-a fbcut imediat unor castele, 9i
culn ar fi Tiffauges 9i mandat de arestare, pe numele maregalului, intre care, printre altele,
existen{a in regiune a
i se aducea gi acl.tzalia grav6 de erezie-La aflarca sentinlei, complicii
.Ma' cCheActoudle, sapfrleateGiilnlecsendteruRl raeygsi,uneiil Nantes. uite crimele ce le
lui au fugit care incotro, mai pulin Henriet gi Poitou. Gilles a suferit
cduta sI
nn qoc nervos ;i, cople;it de faptele sdv6rgite, la 14 septembie l44O
slvArgise, fapt pentru care a jurat in fata prietenilor sdi cd va merge s-a pus la dispozi{ia cipitanului Jean Labb6 gi a notarului Robin
Guillaumet, trimigi sd-l ridice. Cu prilejul percheziliei, s-a g5sit o
la Ierusalim, la mormdntul lui Hristos, ca un simplu pelerin. c6m5ruln pfini de s6nge gi oase calcinate. La scurt timp, au fost

Imunitatea de care se bucura era absolutd: ducele suzeran insi a arestali gi complicii sii, Prelati, Blanchet, Meffiaye, Hemiet gi
pus ochii pe averea lui Gilles pe care dorea sd gi-o insugeascS'
Poitou.
indiferent de mijloc.
Episcopul de Nantes, sesizat de zvonurile care luaser6 o Procesul s-a f;nut la Nantes, in camera inalti a castelului Tour
amploare frrd precedent, a dispus iniqierea unei anchete. A inceput Neuve, Ei a fost unul dinke cele mai celebre ale istoriei. JudecZtorii
prin a sffinge dovezi, dar nu qtia cum poate acf;ona, m1i ales-cd lui Gilles nu se aflau in fa{a unui asasin vulgar: crimele sale stranii
era vorba de un maregal al Franlei. lmpotriva acestuia pledau qi pozilia inaltd pe care o delinea in stat, il situau cu mult deasupra
le dispSruSerI copiii' Cum oamenilor de r6nd. Era vorba de r.rn baron de rangul int6i al
anun{urile aEri eresctalampea{iGileilflaems?iliiilnor cdrora cdrui Bretaniei, un mareEal al Franfei, mare feudal, rudi cu familii ilustre,
unui incident, ale
il putea urma care a cunoscut gloria, lupt6nd alituri de Ioana d'Arc, intr-un rdzboi

cirCumstanle au rdmas in parte neelucidate, Gilles in fnntea gdrzii eliberator.
sale personale, a pdtruns in biserica unde se ruga Jean Le Ferron,
in timpul propriilor procese, Jacques de Molay, Ioana d'Arc,
pe care l-a arestat qi l-a inchis in castelul de la Tiffauges.
Guillaume le Ferron si Malestroit l-au rugat pe Jean al V-lea Jan Hus nu Ei-au recunoscut crimele ce li se imputau, spre deosebire
de Gilles de Rays care gi-a declarat in public abominabilele sale
sd intervinS- Incidentul de ta Salnt-Etierme, frtt"-Jeutt al V-lea qi fapte. Spre deosebire de atitudinea orgolioasd doveditii in primele
Gilles, poate ar fi fost rezolvat pe cale amiabilA, dacl episcopul de zile ale procesului, ?n cele din urmi va sfiryi prin a-gi cere cu
umilin{5 iertare. Trebuia supus unei triple jurisdic{ii: cea a epis-
Nantes nu ar fi ac{ionat pe plan religios. Jean de Malestroit a
copului de Nantes - judex ordinaris - a pregedintelui cu4ii Bisericii
constatat ci Gilles a profanat un sanctuar inn-o zi de slrbdtoare qi - reprezentantul Inchiziliei - qi al justiliei seculare a Bretaniei.

Ea raarevsotartbnandcelecriicd,eaucndrduiubbilsuersicadcrailepagriulinecaaredepudtieocaezfia din Nantes.
pedepsit cu