DictionGr
de terminologie
literord
\ l{{17()-l{r".()
ICoteclia Dic{ion ar) Daniela Zaharia Cezar Zaharia
Consilier editorial: dr. Alexandrir-ra lonitd Dictionar
Aleca Rozelol nr'. 34. bl. A ll. sc. B, parrer. ap. 2. 6600 - la;i de
tel.032/257033 terminologie literare
E-mail : iionita@ mai l.dntis.ro
ceddem iurg @) yah oo. l'r'
O Casa Editoriald Deniurg Iagi, 2002
Reproducerea in orice fbrrrrd. inclusiv prin xerocopiere. fira acorclul scr.is
Editoriald DentiurS4
al editurii. inh"i sLrb incidenta legii clrepturilor de auror.
ISBN: 973-8016-76-9
,,Dacd la inceput aceste cuvinte vor apdrea cu A
adevdrat ce statui intr-un muzeu, gdndul cdrlii
ABSURD (< fr. absurde, lat. ctbsnrdus, supdrdtor) in sens
sau nddejdea ei ascunsd este ca unele clintre ele larg, termenul denumegte tot ceea ce depdgegte sensurile corlune.
sd nu rdmdnd simple stcttui (...), ci sa treacd pe
unanim acceptate gi intrd in opozilie cu logicul.
nesintli.te, din nruzeul lor, in inimi Si cugete". Ca qi categorie esteticd, absurdul neagd caracterul ra{ional,
Constantin Noica
coerent al vie{ii, proclamdnd aberantul Si ilogicul. Rdddcinile sale se
regdsesc in baroc (prin proiec{iile de tip grotesc), romantism (irortia.
sarcosmul) qi in iralionalisnntl poetic din prirna.jurndtate a secolului
al XX-lea (v. AVANGARDA). imbracd diferite fonne. de la surircl
(in comedia dell'arte) la unror (Francois Rabelais, Gargontuu .yi
Prutagruel), nonset$ (Lewis Caroll, Aventurile Alicei in lura
Mittunilor) sau iralional oniric (E. T. A. Hoffman, E. A. Poe).
Categoria absurdului a cdpdtat colrsisten(d gi a devenit o
preocupare in sine in operele filosofilor existen{ialiEti (S. Kirkegaard,
Heidegger, J. P. Sartre, A. Carnus) 9i este definit5 ca incapacitate a
omului de a desluqi sensul vie{ii. In acest context, literatura incearcd
sd devind o expresie a dramei omului captiv intr-o lume ostil5
valorilor umane:
SerfiimentuL absurduLui rtu-i decdt divoryul ocestct dintre ont
Si ttiala sa, dinlr"e actor Si decorul sdu; absurdul se nasle din crceasld
conf'mtlare intre chentarea omului Si ldcereu iralionuld a luntii. [...1
operu absurdci ilustreazd rentot{urea gdndirii la pre.stigiul sciu.
(Albert Carnus, Mitul lui Sisif)
Ca structurd esteticd, absurdul se manifesti in creatia
artisticd a secolului al XX-lea, in operele lui Franz Kafka (Custelul,
Procesul), Albert Camus (Ciunta, Strdinul), J. P. Sartre (Grectlu),
E. Ionescu (Ritncerii, Scaunele) S. Beckett (ASteptdndtt-l pe Godot,
Pustiitul), Urmuz (Pdlnio Si Stamate, Lsmoil Si Turnavittr),
V. lvlnceanu, D. Jepeneag etc.
ACCENT (fr. accertt <lat. accenlls, intorra{ie) Pronun{area
rnai intensl a unei silabe sau a unui cuvdnt dintr-o sintagmd, silaba
accentuatd realizAnd unitatea cuvAntulLri. Poate fi dinamic. tonic.
ritnric. afectiv, valori susceptibile de expresivitate liricd:
Vai de biet Rontdn sdraatl, ACT (< fr. ctcle < lat. ac'tus, de la agere. a lucra) Reprezirrta
tnddrdt tot tlti cu racul, o diviziune a acfiunii specificd genului dramatic. cuprinzAnd mai
Nici ti n erge, nici se-ndeantnd,
Nici ii este toarntm toanmd... (M. Eminesca, Doina) multe tablouri sau scene. Actele sunt separate in reprezentarea
ACROSTIH (< fr. acrostihe < gr. akros, dinafara, stikhos, teatrali prirr scurte pauze (antracte).
vers) Este o poezie in.care inilialele versurilor (uneori litere cle la
rnijlocul sau de la sfdrgitul lor). citite vertical, arcdtr"riesc rrurnele Anticii recuno$teau diviziunea in acte, ac(iuttea era insd
fiintei iubite cireia ii era dedicatd, nurnele poetului sau o irrtenlie
auctorialS. Acrostihul a fost cultivat de poefii alexarrdrini, apoi intreruptd de interven{iile repetate ale corului. Dratnaturgia greacl
sporadic in Renagtere. in literatura noastrd, apare la poetii Vdcaregti. fblosea protaza (partea incipienti care con{inea expunerea
costache conachi, Anton Pann (vol. Poezii deosebite sau cantece cre subiectului), epitaza (intrarea actorilor gi derularea conflictului),
lunte: insogirea, Cdldtoria, Zdddrnicia).
catastaza (monrentul de culrnirralie in ordinea dramaticd gi
Exemplu: euro{ional6 a piesei) gi catastrofa (partea ultimS, cr.rprinzAttcl
Anica, zilel.e trec deznoddrndntul), irlpdr{ire ce corespunde ca substan{6 actelor din
$i ntisterele ca clipa
Nu simtim cum se petrec teatrul modern, lira a fi separate insd prin antract. Dernarcafia apare
Tinerelile cu pripa.
in schinib in dranraturgia latind (Plautus: Aululqria - cinci acte;
Noi clin z.i irt z.i rnurint Terentius: AdelJ'i - gase acte) gi se definitiveazd in clasicisnr 9i
$i ne pierclem clin victlii lornantism.
Ca ntuscct ne amdgint
Numdrul actelor este determinat de anrploarea actiunii.
$i ne-necdnt in dulceald.
lnterestn'i cdutdnd, variind de la un act (Conu Leoniclu fu[ir cu Reucliuneu, I. L.
Trdim tot in neoclihnd
$i ne hrtinitn griji pitscdnd, Caragiale). mai fi'ecvent la trei, structurd preconizatd de estetica
N-uvem un nrinut de tihnd. hcgeliand (Patimu ro,ric, Mihail Sorbul), patru (O scri,soctre pierclutd,
Cu nddejdi ne mdngdienr L L. Caragiale) sau chiar qase ((locosul negru, V. Eftimiu).
$i ne inclulcim amarttl, ACTfUNE (< fr. actiorr < lat. crctio, ltcrare) Totalitatea
Ne imbdtdnt Si iar benr
Pdnd la dro.idii pdharul. lirptclor', intirnplhrilor dirrtr-o operd literard epica sau dramaticd.
Am vrect pe plac sd ftdim, plczcrrtltc intr-o irrldrt!uire cronologica gi cauzald,, la care participa
$i scifim in.fericire,
Dar orcdt sd dobdndint rrrr nurnirr vrrriabil clc pcrsou:tjc.
Mm'im in nemulldmire.
in luncfie de speciile literare epice, acgiLurea se poate
(Anton Pann, Zdddrnicia;in acrostih: Anica)
constitui prin alticularea unor secvente narolive (schitd) sau episoade
(nuveld. roman). lu genul dramatic, ac{iuuea se constituie printr-o
succesiurre de eveuinrente, relalii cornplexe ale personajelor redate irr
"gcsluri verbule", monologuri Si dialoguri.
Din punct de vedere tehnic. acfiunea se poate realiza prirr
rnai nrulte nrodalitati:
I3n > desflgurare paralelf,(rolnanul realist); Blaga, Victor Eftirniu, Garabet lbrdileanu g. a. rn. d.
de desfriurare, poate fi:
f^unc[ie de.tirnpul Exemple:
Tot ce se intdntpld se produce prin conlradiclie. (Heraclit)
UNU dobdndeste constiin{a de sine doar cdnd apare DOL (Plotin)
^ rimpului pierdut de Marcel proust); Generafiile se inlocuiesc Si asemenea alergdtorilor, i.si trec din miind
Raportdndu-se ra spafiur desfegu.arii, ac{iunea se crasificd in: in ntdnd lor{a vie{ii. (Lucreliu)
Nintic ,ru se na$te.fdrd rdddcini; cea de-a doua etapit e intotdeamtcr
Sadoveanu, H anu_Anc:ule i); in cee dintdi. (Victor Hugo)
. D .i*"dgerasdcaefniedeIanrsrtcipe(rnaodnzetdcincitnIlgiemi(tciaicllixrmi)(taCcexaaer\rtevrpuaca,nornteaedcsll",uiucD,n.",oe, 'atitue'nsuceitdjocectazuernl)am;ocdtienlnrarniz6tengat.izod
Ontul este o stuttd de eSectu'i. (William Faulkner)
printr-o Cine rru iese dirt EU n-atinge absolutul Si nu descifreazd nici VIATA.
gradalie
(Constantin Brdrrcuqi)
Tt"eapta dintdi pe care ne indl;dm e un ultar de jertfd.
greruaplizdaetslAulFnaeEnteRivdEeinZt fApoon(z<lilt?rifgir.ii"nai1ipiarh,le1ereu,s"teni,rr*ilr"au,tr..iearopalrnuenrueissisu)nFerigsuardu de stil (Titu Maiorescu)
a unui
Creapia este rdspunsul ce se poate da destinului. (Mircea Eliade)
Nu cla povald celui ce nu {i-o cere, cdci nu te ascultd...
(Constantin Noica)
Ce e cugetarea sacrd ? Combinare mdiestritd ALEGORIE (< fr. allegorie, < gr. allegoria, a vorbi altfel)
Figurd de stil alcituiti dintr-o ingiruire de metafore. personificiri,
Unor lucrur-i nexistente: carte tristd Si_ncdtcitd. cornpara{ii forrn6nd o imagine unitari, prirr care poetul sugereazd
nofiuni abstracte. De obicei, punctul de plecare este o metaford al
De-aS ovea o bdkjioord (Mihai Eminescu, Epigctni i)
cdrei sens trebuie intuit sau o realitate foarte indepdrtatd de
NaltI, veseld, ugoar5... (Vasile Alecsandri, Doinct)
con(inutul propriu-zis al operei.
;"'ffidi*r,r,aphorisnAtoFsO, RdIeSfMinit.i(e<)
fr.' aphorisme Astl'cl, moartea este irrfrligatd in clrip alegoric printr-o
Numit' pi r'raxrvra-
(cer"ecrSesoxevo.puv'pincdeilnrozceierztisiunezsiivetifniieen,iifu,z,estlian.caisbpouefAo-ti,clioprsdeLuiotcsafigamtesreectile.eet,roaamSrcvrmetpeounornsureresaubtnai.ndiaun.deidlten.u,uoeenfins-nrgeuoo.adebnednwn;nsrueadee.fvi.tienaerud,efrrd6rei,di,,ifnias,lrc."ot*po'iLrsginiios,;picn;rtfiruie;rccunie,zur,,;ci"i;arfaro.irfiei#isnuelt;diie;tcfie;cxr;d;pii".,ncrr'uiu",irnrniii;-,ndJf,stoe*r;acron]'mdrlu.te,i'iui-a"vturodouacrrrnrloeuoe,or,r,a'"i. nuntl feerici, dc propor{ii cosmice, in balada popr.rlard Miorilct:
Aforisnrur Iur tu cle ontor
de Blaise pascal, LeasteRcoucrhtiveafot "in""c"eiad, ine.a,nhtuicrhiStactheopgei nphoaauteerf,i irustrat Sd nu Ie spui lor
Lucian
Sd le spui curat
Cci n-arn iusurul
Cu-o nfindrd crdiasd
A lumii ntireasd
Cci la nunta mect
A cdzut o stea:
Soarele si lunct
Mi-au tinut cununa
Brazi Si pdltinasi 0 sd-yi ddm o bdtaie
I-am avul nuntasi
Preo[i, munlii nruri Care s-o ponteneSti.
Paseri, Idutari,
CunoSti tu cine suntem, Si li se cade lie,
Pdsdrele ntii
gi stele fdclii ! ... (Miori{ct) Lichea nerusinatd, astJbl sd ne vorbeSti ? ...
(Gr. Alexandrescu, Ciiinele si cdyelul)
in poemul Noaptea de noiemvrie, Alexandru Macedonski ALITERATIE (< fr. alliteration) Repetarea unui sunet sau
vorbegte despre bogifie numind-o metaforic rege, iar ceea ce
a unui grup de sunete, de obicei din rddicina cuvintelor, cu efect
urrneazd este o dezvoltare alegoricd a metaforei iniliale:
Cdstigul ce-n picioore ciilcdnrJ ttirtute, Iege. eufonic (muzical), imitativ (onomatopeic) sau expresiv:
TruJaS inainteazd spre tronul sdu cle rege, O ri zo nt u - ntu necdndu - l, v in sdge I i de pr e tttt in deni,
$i.n tentplul Bogdyiei intrdnd triuntfttoi", VdjAind ca vijelia Si ca plesnetul de ploaie...
In hohotul ntonedei sub bolte se aSazd, (M. Eminescu, Scrisoarea III)
Icn" galben ca ntetalul din cqre se.fortnecrzit Prirt vulturi vhntul viu vuia
Apas-asupra luntii $-o line sub picior. Vrun prin{ nni tdndr cdnd trecea...
Mulyimea, fermecatd de falsa maiestate,
Se-nchind umilitir l-aceastd zeitate... (G. Cogbuc, Nunta Zan{irei)
Sdlbaticul vodii e-n zale Si-n.fier
$i zalele-i zuruie crLulte (G. Cogbuc, PaSa Hassan)
(Al. Macedonski, Noapteet cle noientvlie)
Alegoria se intdlrregte frecvent gi in basme, baracle, regende.
fabu , unde exprimd stdri de lucruri, idei, atitudi.i transpuse ie cele Deodatir se aude un tropot pe pdmdnt,
mai ,nulte ori in lumea plantelor, a animalelor sau a obiectelor. Spre Un tropot de copite, potop rotopitor
exemplu, arhicunoscuta fabuld a Iui Grigore Alexandrescu, caittele
'si cdyelul, ascunde sub mdgti zoomorfe trdsdturi (V. Alecsandri. Dan, cdpitan de plai)
(dernagogie, arivism, lipsa de caracter etc): 'mane reprobabile
ALUZII' (< fr. ellusion, lat. ctllttsio, -ortis) Segment
Cirlelul Sqmurache, ce Sedea la o pcrte
Ctr sintplu p.rivitor, sintactic, evocator al unui eveniment sau personaj din dorneniul
Auz,incl vorba lctr, istoriei, rlitologiei, literaturii, cu forfd expresivd in retoricd:
EIiad zidea din visuri Si din basme seculare
$i cci nu au mdndrie, nici,cuprilii cleSarte, Del la bihlicelor sdnte, profeyiilor anrare...
S-apropie indatci (Mihai Eminescu, Epigonii)
-Sd-Si arate iubirea ce are penlru ei; ... Ca Lazdr la auzul dttioaselor portmci,
Oricdnd Si ori de unde md vei striga pe nunte.
Gijndirea voastrd _ zise _ ini pore minuncrtit Chiur de-aS zdcea in groapd cu lespeclea pe ntine,
-$i sintimenlul vostru il cinstesc, fralii mei. Tot m-aS scula din nrcarte ca sci alerg la tine.
(Vasile Voiculescu, Sonet CLXXXIII
Aloi, fralii tdi _- riispunse Samson plin cle munie _
Noi, fr.ctyii tdi, potaie !
l0
il
AMPLIFICARE (< fr. ompliJier,lat. antpliJ'icctre) Lanf cle Atmtci Si tu ca mine
figuri descriptive in care fiecare din acestea reia gi addncegte ideea Te-ai inchina la tine. (Alecu Vicdrescu)
exprimati anterior: intr-o grddinii,
Ldng-o tulPind,
h faptci lumea-i visul sufletului nostru. Trecut Si viitor e in Zdrii ofloare ca o lumind.
sufletul meu, co pddurea inlr-un sdmbure de ghindd, Si infininrt
S-o tai se stricci !
usetnetrc, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de rouii. S-o las mi-e.fricii.
(Mihai Eminescu, Sdrntqnt il Dion is)
/Cd vine altul Si mi-o ridicir (Ierrache Vdcdresctt)
ANACOLUT (< fr. eutacoluthe,
ANADIPLOZL G fr. anadiplose) Figura de stil specificd
irrtrerupere) Construc(ie gramaticald gregitd, constand in ripsa cle retoricii care constd in repetarea unui cuvAnt la inceputul 9i la
legdturd intre inceputul gi sfargitul unei idei sau in intreruperea
sfArgitul a doud unit6li sintactice succesive:
construcliei sintactice incepute gi continuarea frazei cu altd Toate-s vechi Si noudtoate...
construcfie. Apare frecvent in operele epice, cu rol caracterizator,
Anii liii se Pzr ca cliPe;
sursd a cornicului sau rnarcd a oralit6tii stilului: Clipe clulci se par cct veacuri. (Mihai Eminescu)
Ett, dom' judecdtor, reclam, pcu,don, onoereu nleo, core m- ANAFORA (< fr. anaphore < lat. anaphora, ridicare) Des
folositd ca rnijloc de intensificare liricd, este o figurd de stil care
a-njtrrat, si clondirul ctr rrei chile masticd prinru, care venisenl rontn'
constd in repetarea unui cuvant sau a ttnei sintagme in pozilia iniliala
cttttttci cu birja... (I. L. Caragiale, .Iu.st i yie)
l rnai multor versuri dintr-o poezie:
Nu Stitr al;ii cum stutt, dar eu, ctind nfi gdndesc la locul
Fluieras de Jug'
naslerii mele, Ia casa pcirinteascd din Huntulesti. la stdlpul horntilui Mult z.ice cu dretg !
FIuieruS cle os,
tntde 'zgcr mama o sfoard cu nrotocei la cupcit, de crdpou mdyele Mult zice cluios !
Fluierns cle soc,
.jucA,,du-se cu ei [...J parcd-mi saltii.si acum initna cle bucLtrie t Mult zice cufoc ! (Miorila)
(1. Creangd, Antintiri din copildrie) Sri moard bdtrdnul ce frmttea fnclinci,
Ce pldnge trecutul de ani obosit;
ANACREONTIC (< fr. anacreontique, de la Anacreon, Sri nnard si robul ce-n lanltrri suspinii'
poet grec, 560-418 i. e. n.) Este un termen consacrat de registrul Si nnarrl tot ornul c'Lt suflet z.clrobit !
afectiv, imagistic Ai expresiv al poeziilor lui Anacreon, poet grec,
(D. Bolintineanu, O fotd ttindriipe patttl morliiT
etern indrdgostit, cantare{ al iubirii gi al vinLrlui, al bucuriilor vietii, gi
desernneazd un stil artistic asemdrrdtor acestuia, cultivat de poetii 13
alexarrdrirri, cei ai Pleiadei gi de neoromanticii gernrani.
ln literatura rornand. poezii anacreontice au creat poetii
Vicdregti gi costaclre conachi, sub influenta neoanacreonticLrlui
Athanasie Hristopulos. Exemple:
Oglinda cdnd ti-cn" ardtct
In lre ct gci ./rut nnts e le a t 0,
l2
Mai losd_m(t un minut. Potrio1ii !VirtuoSii, ctitori de usezdminte,
Mai Issd-md o secundd. Unde spumegd desfrdul fu miscdri si in cuvinte !
Mai lyd-mii ofrunzd, unfir de nisip. (MihaiEminescu)
Moi lasd-md o brizd, o undd.
Mai lasd-md un anotintp, Lm an, Lftr tintp. Tipdtescu (care a lot bdtut din cdlcdi cu intpacien[d, coboarci
(N. St[nescu, Viala mea se iltnninecrzci) incet, rar Si cu dinlii striinSi): Iubite Si stimabile clontnule
ANECDOTA 1< fr. anecclote < gr. anekdora, povesre in Calavencu, nu inyeleg pentru ce intre doi biirbapi, cu ourecore
versuri, cu un finar neagteptat) Este o.p""i. epicd de dimensiuni pretenlie de seriozitate, sir ntai incapd astfel de meSleSugtn'i Si
irit6mplare rrazrie, cu roJinirii de moniere...(I. L. Caragiale)
reduse' i. prozd sau irr versuri, care rerateazd,o
ANTILITERATURA G fr. anrilitterature) Concept care
un final nea$teptat.
consti in rninimalizarea, disprefuirea artei gi a literaturii, avAnd la
Unele a'ecdote, transmise pe cale orali, folclorizeazit bazd principiul conform cSruia via{a este superioard oricdrei
i'tdrrrpl5ri autentice saLr atribuite unor personaje istorice, reprezentiri artistice. Degi conceptul ca atare a circulat in mediile
mai pronun{at caracter fic{ional gi critic (bancLiri). altele au un avangardiste, fiind un simptom modernist ("Jos arte, c:d s-u
qi Specia apare incd din arrtichitate (prutarir, in vieyire pararere prostituat ! sau "Prinde retoriccr Si suceSle-i gtirul !"), acesta s-a
Suctoniu it"t vio{a
c,er11 t2 cezari) gi este foarte prefulta ii., p'runta conturat incd din antichitate. Platon nu ezita sd excludd poe{ii din
Tcdmsaheear.cnjcooSeulrupitvtuelauirrltiateutnaeartlwiadaXiemgIvIiIieIn-Aolctennihratiior.NsonuiernfcprruealuirntuicenreIr...aAtaLunu.reacucadrnrooamtcgaadiarnvardeec,rtserueirnfpicearaolnedterulcesadgeeofntoiidncs,etrculaducirlntafievroeal atscaaDandirtgedri cetatea ideald, optdnd pentru primatul filosofiei gi propundnd o
ierarlrie care se va transrnite ulterior, defonnat, pAnd in congtiin(a
Exemplu:
modernd.
plIsl""ocaevrstnodidePs'Szrrtdbfomlriindro,aodir,irStestuBldid,artpao,iddimmar,coecmuuaoaaosnnvnnlrdmsieibn,ci"Seorhale,iiyciueirrcsi-urariuibn'Sospoclciddeaeitdedfdpivlrmcuuiodmutgaiszatdeasiidrrsdmnsgie,:tdrrcdus"SniivutrzndriiidiiuemlBinctrraeuarasun-rtrricBgeinn,ctdartot!.uncur"vrndr"stotodIeccapvnhgtnseriir,tcpioiehc,eatsl.i,riito.udu"ccmrult$mcd,ori,ecSdccrcil,aiculpuicivmcocpeceilpecdiirso-rcazaossrdriuriibtnntititcdac{rtratre:tce.rcSiitsa.:tiii
Andre Gide, in Trsite clu. Narcisse, cotrcluziot.ta: "C[r{ile nn
;'asermtia,nctiocAnNtpraTr,ri'sFuiRtpiAlihzZraaArseias1 <,ui.rnroru.nioice,,u)tvipFahingttur"sraIa"uo2eat;s:u'tnie:t,i,r:e,e:ax,:fp;iz1raret!sd:i,ri:i'ia'n:r"nsiev"nesr sul.lt, poate, un lucru foarte necesar; cAteva rnituri la inceput erau de
ajuus; ele conIineau o intreagd religie." Totugi, dupd cum observa
cortrar adeviratului irrleres, av6nd frecvent urr substrat ironic:
Arlrirrr Marino, "pusd in ternreni fundamentali, problenta
l4
arrtilitcratulii dclincgte o constarrtd gi foarle energicl tendinfd a
literaturii (- artd literard) de a-gi regdsi gi apdra esenfa. printr-o
delinritare sistematicd gi radical6 de opusul s6u. care este
antiliteratura (= non-aftd literard)". (A. Marino, Diclioncn' de idei
litereve)
ANTILOGIE (< fr. antilogie) Figurd de cornpozi{ie prin
care se creeazd un eclrilibru intre jLrdecali:
Vrertte Irece, vretne vitte.
Toute-,s vechi $i noud loale,'
Ce e rdu Si ce e bine
Tu te-nlreabii Si socoate... (Mihai Eminescu)
t5
ANTIMET ATEZA (< fr. metathese + pref . anri -) Figurd de Eu ? Imi opdr sdrdcia Si nevoile Si neamul...
stil realizatd la nivel sintactic (figurd de construcfie) prin re-petarea $i de-aceea tot ce miScd-n {ara usta, rdul, rantul,
h'li-e prieten nwnai mie, iard lie dusman este,
componentelor unui segment sintactic ?n ordine inversi: Dusmdnil vei.fi cle toate, fdr-a prinde chiar de veste;
$i addnc privind in ochi-i, li-ar pdrea cunr cd int,eli,
Cum vialct prel sri aibd Si cunt nloartea s_uibri preg. (M. Eminescu, Scrisoareer Ill)
(Mihai Eminescu)
$i toamna Si iarna Vreme trece, vreme vine,
Coboar-anfindouit,. Toate-s vechi si nouti toate...(M. Eminesu, Glo,ssd)
gi plouti, Si ninge - La noi sunt coclri verzi de brad
$i cdmpuri de mdtase:
$i ninge, Si ploud. (George Bacovia) Ltt ttoi utiilia.fluturi sunt
$i-afita jale-n cnsi. (O. Goga, //oi)
ANTIPALAGA Figura de stil realizatd prirr abaterea de la
Lumina altora
regula acordului gramatical : strgr"u tttd vraj a n epd trun sul u i as cun s
$i se sting ca doud stele, in aclincimi cle trfiurrcric
Care-n nuntd, uSurele, clar eu,
Se cunun cdzdnde jos. eu cu lumirta nrea sporesc a lumii taind - ...
... principiul rdu (L. Blaga, Eu nu strivesc corola cle minuni a Lunrii)
Nedreptul Si rninciuna al luntii duce fi'du.
ANTONOMAZL k gr. antononrasla) Figurd de stil prin
(Mihai Eminescu)
care se inlocuiegte Lrn nunle propriu de persoanb (devenita
ANTITEZA (<fr. antithese < gr. untirhesis,opozitie) Figurd
de stil care constd in opozilia dintre doud atitudini, fapte, personaje, personalitate) cu unul comun (tratat ca nume propriu) sau un nurne
idei, situalii, menite si se reliefeze reciproc. Procedeul a fost curtivat comun cu unul propriu (tratat ca nume comun). Spre exemplu, sunt
incetdfenite sintagme precunl "Bardul de la Mircegti" pentru Vasile
mai ales de scriitorii romantici, dar se conservd qi in forrnulele
Alecsandri, "poetul !drdnirnii" pentru George Cogbuc. "poetttl
moderne ale lirismului : Nop{ilor" pentru Alexandru Macedonski sau "Lucealirul poeziei
Voi, pierduyiin gdnduri sdnte, convorbeayi cu idealm"i,. ronrdnegti" pentru Milrai Eminescu. La fel, numele propriu Mecena
Noi cirpim cerLtl cu stele, noi nrdniint marea cu vah,rri,
este frecvent folosit pentru a numi protectorii artelor.
Cdci al nosttu-i sur Si rece - morea noastrd-i de inghey. APOCOPA (< lat. apocopa) Figurd de stil realizatlla nivel
(M. Emines cu, Epi gorti i) forrologic prin sr"rprimarea ur.rr"ri fonem sau a unei silabe din pozilia
finald a cuvAntului:
Tu te lauzi cd Apusul inainte {i s-a pus ?
Ce-i mdna pe ei in luptd, ce-au voit acel Apus ? Grijo noastrd rt-aib-o ninrc...
Latrrii voiau sd-i sntulgd de pe fruntea ta de.fier,
A credinlei biruintd cdta orice cavaler. Gdtrclirile-nti rele sugnun cele bune... (Mihai Eminescu)
t6 t7
Zidul se suia (Mon as t ir e a Ar ge S u lui) ARGOU (< fr. argot) Lirnbaj aparfinand vorbitorilor dintr-
un grup social restrans, folosit pentru a nu fi in(ele$i de ceilalli, fapt
$i o cuprindea ce-f asiguri un caracter incifrat, secret. PierzAndu-qi foarte repede
PAn' la gleznisoare,
PAn' h pulpisoure... aceastd calitate, din cauza circulafiei preporrderetrt orale, argourile se
rnodificd frecvent. Labaza unui termen argotic std fie o rnetaford, fie
Ce tresevi ? Nu-i ninte, nirne... ($t. O. losif) un regionalism sau arhaism, un termen imprumutat din alte limbi sau
Lirt iste S i- ttune c ime.
obfinut prin derivare.
safuop'ntleioorlirostuzrilleifmriAdud.emPuinzo.fiaiLcmliosiI,eiNst,ioonIlsfCouiogDpli$oagitzInegittDr,rirseenIc,aOatcsp'dN.e:NnzIASteireupuItArozavsCilcoidnh,eTuefzeilner'iimniugldeNiornnauair,aiszvrpiacicrt)toe.iieitv.iuaidndaeiltnrdpavie'ogfiieeleroa-zcAsilneioLiueifrmiigcfteobirirsa_retrt
Argourile au valoare expresivd la nivelul textelor literare,
sporind nota de autenticitate a acfiunii. respectiv a personajelor, satr
imprimdnd un anumit pitoresc limbajului artistic prin aportul de
colocvialitate gi insolit.
estetice diferite. ApolinicLrl presupune o atitudi'e meditativ teoreticd. Exemplu:
bazatd pe ordine' armonie, ecrriritru, rndsurd, o contemprare senind.
detagatd' rationald, pe cdnd dionisiacur corespunde unor atitudini Se inveselit'it:
-Noroc ! aruncd Bozoncea de departe, a nimerit ucenicul ?
energice, pasionante, unor trSiri frenetice, irrtense. veritabile betii ale -Dacd l-a adus mandea ! se fasoli dl bdtrdn'
sirn{urilor.
-Le-ali fdcut formele '?
i. literatura romdnd, aceastd opozitie este curtivata de Mihal -in reguld.
Slaroslele cerceld gloabele, le pipdi rdnile proaspete Si
Eminescu (Floare albastrd), Lucian Blaga (Vreau sci joc !1. Ior.t cldtitrir ntullumit dirr caP.
Barb (Lova, Munlii, Copacut).
-O sd ne mai odihnirtt si noi pdnd le-o cre$te pdrul' Dacir
(caracteArisPticOdSreTtoRriOciFi) Apr(in<carfer.autaopruolsirgrioipnthreer)upFeig"fLirrurldexdpeunesrtiiil
s('oolem un pre! bun, avem biSlari fntmoSi ?
-Lemdrilcitntamanbinelatdrguloboniui,secuneslecd
( )ucd.
pentru ca, stdpdnit de Fala lui cittpitd de t'iirsat se strdmbd intr-un rAs scurt'
lucruri personificate,
o trdire puternicd, sd se adreseze unor fiinte sau -$i cum a.fost ? intrebd tdinuitorul'
cu o intrebare, cu exclarnatie sau o ur,,.,nori.
o -Ctrm sd fie ? Ei ;ipatr Si noi ii cujbeam ! rosli scurt' ctrttt ii
sententioasd: ,'rtt ohiceiul. N icu-Piele.
Dar de ne-om prdpddi cu topii, -Leagd cdleaua, moard ne.ferecatci ce e$li !
-Muite's ! Dd-te'n cdstig /
Tu, Oltule. sci ne rdzbtni ! (O. Goga, Ottut) (Eugen Barbu' GrocLptt)
Oltule, care-ai.fost martor vite.iiilor trecrte, ARHETIP (< fr. archeryPe
$i puternici legiocttte pe-a tct margine_ei privit
C.'itte ocu"' poate sii Jie omul care te_e_tlgro:.it ? trrt'he\pos, model originar, tip primitiv) Este un concept care
rlcsemireaz[ un model originar. TennenuI poate fi regdsit in filosofia
(Gr. Alexandrescu, [Jmbra lui Mircea. Lu Co:.iu)
IUrticd, unde denumea esenta substanfialS a lucrurilor sensibile. In
I ilrrsofia medieval6, reprezintS principiul cauz6, ce deterrnind
I8 t9
activitatea spirituald iar in sens modern implica gi ideea de origine Tot pdmdnttil, lacul, cerul ... toate, toate ni-s prieteni'
strlveche a unui tipar. Termenul a fost delimitat 9i de psiholbgie (C.
-EI t ede loatd firea urnestecat-afard
G. Jung), care considerd cd. pe lAngd forma irrdividualh a -Nirtsoare, frilger, gheald, vant arzdtor de vord
incongtientului, omul ar poseda gi un al doilea strat, mai profund. de Peste vhfuri tece lutd, (MihaiEminescu)
origine arhaicd, numit "incorrgtient colectiv", revelat in trdirile Codru-$i bate .frunza lin,
Dintre ramttri de urin
onirice sau in crea{iile artistice definitorii pentru un anumit spatiu.
Din domeniul psihanalitic, conceptul a trecut in cel estetic, fiind Melancolic comul sund.
dezvoltat in cadrul teoriei miturilor (construite pe baza unor imagini
eis*acrouruim)ilFul.iAig-muSriOud"lNtdfereAagcNsrutnTivieAicnnotteen(l<sedtdfiunnrrd'mi(naitrsttroseroareniroepa,renutcsileleiaup(nvouoalaicteatv'lederiritssstas'incoccgnueeauremteuf'eauactzeticpieanruolifdtdoauontcueiceda
sau simboluri originare).
oferitd versului de asonanla vocalei u:
ARTA POETICA <fr. poetique <lat. poerica < gr. poieriki)
Termenul definegte un tratat cu privire la poezie. extins apoi la Uncle-i unul nn-i Putere (V. Alecsandri, Horct Unirei)
Lu ncvoi si la durere..'
literaturd in general, cuprinzArrd reguli privitoare la tehnica literaturii,
principiile gi nonnele artei literare. in teoria generald a poeziei, prin Cdci tttule-trittttge ru-i hotar"' (M' Eminescrt' Luceffirul)
poetice se in{elege sistemul de principii poetice caracteristice unei
epoci literare, precum gi modalitatea proprie de a crea a unui scriitor. Fluturi nntlli, de trurlte neanturi' vitr ?n urmu lui un lon1"'
(M. Emines cu, C dlin .'. )
Ilustrative din acest punct de vedere sunt Poeticu lui Aristotel, Aru
poetica a lui Horaliu in antichitatea. greco-latini. Arta poeticri a lpi AUTENTICITATE (< fr' authenticire' arfihentique' cf' lat'
eutuict,ltetrnimticiluAqsr)ridLsaicndcotrereirgiotinaenteaoarcmofani c{aei pcdotuenluqsitiiisnne{eea'ifRlm6eottlrlanaqletseerqneisaapanruedmpoeelrnnibntuiasnnato
Nicolas Boileau-Despreaux - clasicisrnul francez Si Testctment de ",a"",.Ou,innut,i"deplanrrri.transformAndaceastdvirtuteeticiintr.unit
Tudor Arghezi, Sotrctul CLXI de Vasile Voiculescu etc. - irr spatiul Montaigrre introduce esenta termenului' prezentendu-$i
estetic6. drept "o carte de bunb credin{d", prin care infelege.pe de o
litera 'rii romdne. Exemplu: Eseurile
Respectul pentru limbiivoi pmtu'i sd-l uveli p"ti" calofiliei, a "frumuse$lor imprumuttt-u" ti',pe de
Chiar dacd-n ntcu"i excese arJi cct sir cdtleli, nsilr,ton,'l,a""r."euitrufgit"eataretiaJilcaiu",ccoancfiepseiutiretiunesmintipnlrrig, rniita'elusrcal"c'i si ohisnuilii' '/tirci
Zqdqrnic ii dali fr"azei wt ton melodios,
CAnel vorbq nu-i lu locu-i, e versul vicios. clrumcdtre semul actual al terrnenului: scriitorul Se deschide astf-el
$i minlea nu aclmite pomposul barbarism,
autentic este de o
Nici versul cqre-nchicle sentelul solecism.
Cdncl nu-i sldpan pe limbci oricdt arJi de ntore sinccritateabsoluti.AceastSforrndclesirrceritateSeVairnplirriin
Poetu-uloldeouna e scrib.fdrd val oare.
2l
(Nicolas Boileau, Arta poelicti, fragment din CAntul III)
ASINDET (< tr. asvdete,lat. asytulert t, osytvLeton) Figurit
de stil realizatd la nivel sintactic gi care constd irr suprii rarea
conjunctiilor intre termenii coordona(i.
Exemple:
20
ppd9ssEsas1deeip8icnpnn:n2edeeyMedg8ceo-ccllmeiiaalpirsiaiinrcdihi)sPrpentc,nnederoaouda?ettnprprnidiEneflTsioaeuisdeallasiecnasbattiurucdetedspe-)ntreEodermrreg.ielaea:rueiigtNv.tetjniEedueivnaursu)tr)drrg,oinf.ar2cblaisotrai9ao-sncrsrrucriipCuTtinurriatirehorto-repieooennnaor:mrfattrtedai,ecetma,suoc,ofsironas,ur"aosatfnaiia(t)nitrirnonulo"pieeedr;mtriroqioruldn6subeprritinniieinuondfracJrap-g,"se.paaseraarliartd"u.tyeupifreirrecraReo(iunxrC,r.ocuctucarumoemiur,smr,upreeafsncrtrritm"serur-onaiiinceooe"'rdo-uoeerneisialutsia*strrsirOten.eattifso;ni.."cepr"9afstu.'rttiidtdtaadudgudlereir.eitf se transformd intr-un adevdrat dosar de existenfd, "felie de t,iald", iar
scriitorul are despre realitate o perspectivi sec(ionati, recurgAnd
msinectoedreitia:Itneaacaebassotriuatdc,cedpefieu,ndteeordiaeraivurtecn6tticeivtaati"iodnerv"i"nine1s"i'niaonirmrivderLcrur la instantanee surprinse discontinuu.
tnanedtedAiilsnoiacmriemuL.laet,,Asanuuabtlioiznaacnidaaeblniiztsaia, sldpin,rtapimorei"nrnptuionr.vu"ei spintetigenagtrfriiuetatuaiin.uitvaoerb.r,iso"u*glirraiiniftti.ecariiroiirn,i In epoca modern6, teoria autenticitdtii se fundamenreazd
2. Congtiinfa uniciti{ii, convingere proprie
filosofic. In accepf ie naturist-ra{ionalistd, profund autentic ar
lirice, se_transmite prin romantism intregii teorii moderne. "*p".ien1"i
insemna tot ceea ce este "in armonie cu nalura Si cu raliunea purd".
Mnrtiumatuerir.vratail.,.u.3a.xcA)rit,.Ltfdisicmnraipetouctrroaivnldfod,reamv_inlgietstseornuntrduoniarn-ncituriecfitrdtseeitliiatcarittuefiuanc-, 'tr"col'atatn'mr ,1re'irvneett"cra'r\ral'duttt'(uiA.p.t_i'ii "Tot ce se intdmpld nu este decdt simbol... adevdml autentic, de
eslcOfpvf"utoiaiocarctiPilm'irll)o1nioKd,aeiisaauli,tpsniuirntnPretulsoutieae.uilclDd,tuernfddfieiriiodunee'6osvlPe,ooccnzeaursu,urotaill'euitcm1nen-gfurtiricitiee..ecenushdnxosrtidreetrnd4iu-runsetao"rtciai.,mudmioadnlaeiraposarern((erecngsrDSoirnfutepeeairiuctornqecapenarentizt,urileter,diddaura'hedtciirieunarenunreZitrtrcefddutdaipd6ennairimxotsatdaciBtaccna]gsfeuaiiuuciotcrrgrraieanmszartitnistiaaerieeesetccgta,o,epn,)iu.riiGrctsncnbaiRa_uidrt.urdrprecd"rcpirend"oria.ali,aetrf.riD;s;itetnr;toaiaoearorg-djn;rs,arect"ltdicuipgiuaco,tztmvnrouei.i.iinuoc're"-,ecna,r"nrsn"oeulEteedteu,"orrnr.xendrotl.sui.p.zgp"ou,nerzbr_unousrtiioacraraatureearrir bazd, este mai intdi invizibil". Din aceastd perspectivd, autenticitatea
irnplica gi o intoarcere la primordial, la un fond nealterat, Lucian
22 Blaga filosofdnd chiar pe tema "orizontului spalial" constituit in
"ntalcir stilisticd" gi apar{indnd fondului originar, "ttutentic Si
ne diluat", al inconqtientului.
Andre Gide experimenteazd autenticitatea la un nivel mult
mai profund. in Fructele pdmdnlului se recolrandd trairea ca
posibilitate unicd de imbogdfire sufleteascd qi respingerea culturii
abstracte ("cultura ndscutci din viald, omordnd viapa") gi ajunge. in
Piwtipele Vaticanului, la un paradox: personajul se indoiegte de
"antenticitatea vielii sale". Gidismul reprezintd una din cele rrrai
tipice atitudini specifice ale autenticit6tii din literatura modern[.
In spaliul cultural romdnesc, Camil Petrescu a teoretizat $i
exernplificat conceptul de auterrticitate, cu sau ftrd cunoagterea acestei
teorii din opera lui James Joice: "Un scriitor e tm oilt care exprimd in
scris cu o lintinarci sinceritctte ceea ce a sim{it, ceect ce a gtinclit, ceecr
ce i s-a intdmplat in vict{d, lui Si celor pe ccil'e i-a cunoscut, squ cltiut'
obiectelor neinsuJlelile. Fcirii ortogrctfie, Jdrci contpozilie, fiirci stil Si
chiar.fdrd calig"crfie." (Patul lui Procust) Pentru Mircea Eliade, care
nuan(eazd teoria, "Idealul autenticitiilii este sii mori in fiecare zi, cu
.fiecare paginci scrisir. Ceasul acelu al vielii sci Jie cu aclevdrat ars c(t
,sd-l poli uitct, sir nu-li nni aparlinir, sii-l lasi in urntii...,Jn"nulul.
insenmdrile inlime, nolele fdrci intportunld ["literaturd indirectir",
-dup6 Andre Gide n. a. J conlin atfta n'dire Si atiila sete cle veSnicie.
Pentrn cii suttt scri.se suhil, ca o moorte, sau agonizeuzd cct .;i o
nroarle. Nrr au nimic c/in ttisul acestei lumi Si nu sunl <-fiicute>. Surtt
d$u cum le vede uutorul in clipct cdnd le scrie, prea incendiate, prett
cltinuitoare, prea nude Si attit de palpitdnd de via;d". (Jurnall
23
ffif5:$:::i Autentici?tea a constituit in Ipie"*riioia,odaasmtordee,r.nrdo.o"b.i6ec.ttu"gr unnoyr ruuivers...) qi propuuAnd valori diametral opuse (opera de artd nu se
realizeazd. ca intreg organic. ci prin irrsurlarea neorganizata de parti
i,, uoru,n,ii i:,;;'
ript\cart'tno,-rlareiuctciarpmrterieestlrcmrotearticatareohttadniencnaoi'tina',"tseacrdNtdlnideffctinuea.iegui/dqnaitpmieeresI,ue..oclye'iztdtsrneerdritnertmaiuuroiilec.drnlrfitEbirrt,aceiulna'steeeauitlte'ptfencaesepscfenprtaaoivaitoiene_qnvicsizrtli.ldiia,iii'caif,S{afi"d,ancast,vucd"unie,irinr,.omnrno,f"ria,le"ria'lrJrs,'ii.eipiiitr"rtbrasrOiid,pt"ityrndemruivioef.aoaiupp;zV/.rlsip-Giisiiaiiah,Se;ooy;toriefe:tsroe:tnoro;hrsriT"rgtbnreae;tri.it,"acrsld,*epcjC,aeu./asr"hsnlItuorutnieaecfript,irdp:rcrurccde,iir,rS,te.reoiapiplcotu,cieas"reriiciuvoetsceitauneoaretl colnpouente, ea este o prezentd strict actuali, de rrornent, iar
Via{a se dovedeSte afi un adevdrat gen lircrctr. ,, sensurile sale indicd precaritatea gi drarna fiin1ei in univers).
Distrugerea grarnaticii tradilionale a aftelor se face in firtrc{ie
.Jil;;;;4;ffif;rffi"r.snsnNncaeiaauivAvirreneaaeRttnuliecAuvtorudleTnrl,eetAiolemxiadrURrxzeui,ctiTt)uui.anoOl(uiodLioRinIivuvipveroiiieed(nccn<rui,ieiictaaa,lifiulrnrtserae.tsoeevcracra.irtuuntdiiuuroteciints"oei*ae9t,liu1enranitr.ci"eg,sg-txpeirrlviaipicl.rddti"d,;.iire.u""naapa'aurnerlcUortcefao*upirt.nr)ooieoJp,Dzs.teceaagnusittepadne(errprniteteeip.r.aru"sea"zor*tdsonuuoar1patjie,tneiar,csls"ejrueooa.rantL(danr.va_d),a,.
AVANGARDA _ AVANGARDISM de tipul rrigcdrii; astfel, dadaisrnul propune jocul hazardului in
rniritar care denume$te deta$ame,.,trr ansamblarea intregulLri. futurismul sugereazd posibilitatea crebrii
(<te*le' fr. ctvcutt_,qurele.
poemului doar din tenneni ce indicd dinamisrnul vielii rnoderne.
necLlnoscut, pentru a pregati inaintaiea trupei)"ur" exploreazd terenur
suprarealismul cultivd succesiunea oriiricd a viziLrnii etc.
saspr-iatruedmidnaeeroLifsaneeishrbnriiraoriesdt tulddaregr?e*ar'crrteeedrpa-"oru.frrrtuoeielnrmdsnederncaduorirltud-i,lear-ri.r;nl;;"ei"rg,rtgXueX;rola_idlle,giriaie';,ac,tr.,ir"e;ap;#crrro.a'rridn."lipr,,iraolern,.ru,adorrSc"."c
,lduivteursriitsanterudel,ndraandifeasitsdrrni uirlr,de'rpuepir^ird";o"i;iJ;,r"n;ru,f sr.,bsumabire, currr ar Il "Erperintenlalti prin insdsi condilia ei, uvcingarda cturtir
ntereu Si pretulincleni noul, dar in fornte ntull distanlate cle
avenaxpslirademastiboellruiisslurtnio,urpri.cerreannareiitoarotietpaaetercaerieraed{veieoiar,urdltaie.m"iaunr,iJ.t,a''srtoei nadiiusecxpriesddctroeittin6rrtsnoerdrriursucatrrrinuv'icaisrr'rueneruirriulne.r
po.sibilitdyile existente lct tm ntoment dat, care par. Si sunl pentru qcel
24 moment, e.rcesive. " (Ion Pop, Avangardismul poetic romdnesc)
La nivel estetic, spiritul avangardei duce in mod inevitabil la
negarea amei tradilionale, refuzdnd orice model, detestdrrd gLrstul
"consacrat" gi av6nd oroare de tot ce este vechi. Prirr-rele propozitii
din Manifestul nctivist citre tinerinre al lui Ion Vinea, publicat in
revista Cortintporanrl, sunt violent negative, subliniind ruptura
avangardismului de tradilie. aceasta din unnd fiind atacatd in toate
dimensiunile ei:
Jos Arta,
Ciici s-ct prostituat !
Poezicr nu e deciit tm leasc de stors glanda lacrintogend cr
fetelor de orice vcirstd;
Tealrul, o relelci peutru melancolia rteguslorilor de conserve;
Literatura un clistir rdsuflot,'
Dranrutm"gia, un borcan de fetuSi Jarda{i:
Picturq, un scutec al truturii, irttins ht salocutele de plusare;
Mttzicct, mt mijloc de locomolitme in cer:
Sc ulp turcr, S t i in (a pipii it'i lor clor s a I e ;
Arhileclm'ct. o anlreprizii cle mausoleuri inzorzonale:
Politiccr, irtdelemicit'ea cioclilor Si a santsarilor:
... Luna, ofereastrd de bordel lq care bat intretinuyii
banalului Si poposesc fl dmdnzi din furgocnrele artei.
25
In literatura rorlAn6, un precursor al avangardei este socorit il BALCANISM (< rr. pr. Balc.euti + suf. -rsrr) in sens extir.rs.
prin bcrlcartisrl se intelege civilizatia, mentalitatea specificir lurnii clin
fi Urrnuz, iar dintre nurnele t.narcante antintint: Tristarr Tzara, Saga Peninsula Balcanica. in set'rs literar, terrnenul reprezint6 o categor.ie
tipologica ce implicd reflectarea spiritulLri oriental in opera artistica.
Parii, St. Roll, Virgil Teodorescu. Iou Viuea. in literatur.a universald. recuperarea. la modul tragic sau parodic. a unei .istorii nationale
primele fornre avangardiste pot fi delimitate in opera lui Guillaurne dramatice.
Apollinaire, Paul Eluard, Lor,ris Aragon. (v. Si darlctisnt, .futuri.ttn, Evolufia balcanismului in Iiteratr-rra romAnd corespunde unor
m, m, t)c' o r t s f r u c t i rt i,\^ t, 1, s u p r 0 r e o I i r^ etape istorice gi sociale: stdpAnirea otornand in Balcairi (etapa
exp r e s i o rt i s e r nt e I i s r t
surprinsd de Dimitrie Cantenrir), perioada fanariotd (N. Filimon).
B inceputuri le urban ismu lu i qi cosrnopol itisrnr,r lu i (MateiLr Car.agiale).
BALADA (< fr. bullade, cf. lat. bollare, clintec de dans) l-a coexisten[a uroravurilor gi a obiceiLrrilor (Antorr Pann, L L.
origine, reprezintd ult cdntec de dans (Franta, sec. al XIII-lea), apoi tr Caragiale).
poezie liricd cLr formd fixd in repertoriul menestrelilor (tarilc Balcanisrnul presupune iuclinatia cdtre zugrdvirea
romanice, sec. XIV-XV), pentru ca in Anglia gi Cermania sil moravurilor specifice, a atitudinii umane in fata vietii care s-ar
denumeascd acele cAntece populare cu coutiltllt uneori fantastic carc traduce prin urnor gi parodierea degerldcir-rnilor, dar gi interesr.rl
glorificau viafa unor clomnitori. lLrptdtori etc. in spa{iul cultural pentru fbrmele eposului (cdntece eroice, legende, balade). o retoricd
de origine bizantind (opera lLri Dimitrie Cautenrir), elerlerrte ale altei
romdnesc conceptul este impus de V. Alecsandri, odata cu apalilia
rrarative orientale (Abu-Hassan, I. L. Cara-qiale. Lsut'hk, lon Barbu)
volurnului Poesii populure-Bctlade Si legende ( I B-53- I 854). Nurnita gi
dar qi irrfluenfa folclorulLri.
eCpAicNdTiECveBrsAuTrRi, ApNopBuSlaCrl sau CANTEC EPIC, balada este o spccic
sau cult6, in care se valorifici. Momentul incipient al balcanismului poate fi socorir
prirrtr--cr
int,dldtttrile lui IVectgoe Bctsurcrb ccitre Jitil seiu leoclosie, care se
acfiune simplS. liniara. atribLrita Llnor personaje cu insLrgiri
hiperbolizate, susfinute de for(e fabuloase, realizate antitetic. coutinud prin echilibrul lui Dimitrie Cantemir qi este corrsacrat de lorr
evenimente sau figuri excep{ionale din trecut (haiduci, don-rnitoli Ghica, Anton Pann, Nicolae Filimon ;i I. L. Caragiale. in secolul al
etc). In firnc{ie de con{inutul lor, baladele pot f-i: fantastice (lorgtt XIX-lea, pentru a cdpdta, in secolul al XX-lea, o legitimitate esrericd
Iorgovcrrt), legendare (Monaslireu ArgeSului), vitejeEti (Gnriu lui prin Mihail Sadoveanu. Gala Galaction. Panait Istrati, Mareir-r
Novtrc), istorice (Crntsterrfiirt Brdncovatnl), haitlucegti (Tunttt Caragiale, lon Barbu gi Eugen Barbu. Astfel. balcanismul nu
AlirttoS, Icrttcu .Jittnu, Pintea Viteuzul), pistoregti (fuIioriyu. Dolcu) reprezintd rnanifestdri izolate. in perioade decadente ale literaturii
noastre, ci apare sub forma urror opfiuni ferrne, explicabile prin artit
etc. Specia este rnasiv cultivata gi in literatLrra cultd, unde capata noi
povestirii care se poate mula perfect pe rnodelul povestitorr-rlui de
trdsdturi, dintre care distingem: depdgirea mentalitdlii popLrlare prin dtrh oriental. savuros iu pitorescul moral gi in rrinutiozitatea cu care
introducerea ul.lol' rroi problematici. dinantica ac{iunii. plofilul surprinde o lume in care visul de figLrratie barocd qi realitatea se
stilistic specific literaturii culte, prosodia irnpecabila: V. Alecsaudri - cornpleteazd adesea, pentru a ldsa loc iluziei volupta{ii existerrfei.
Balcanisrnul este reprezentat fie sub tbrma recuper[rii unui
Babo Clottrtla, C. Cogbrrc - PcrScr Hasscttr, Moorteu lui Fulger. $t. O.
f ilon tragic (Nicolae Filirnon, Ciocoii vechi $inol, Mateiu Caragiale,
-Iosif Not,cice;tii, $t. ALrgLrstirr Doinag - Mistrelul cu colli de urghrt.
Cruii cle Curteu-Veche, Mihail Sadoveanu, Zotliu CtmcerulLri.
26
27
Creartgct tle uur, Eugen Barbu, Grutupu), fie in spirit parodic (Iort antagonism, spre dublu devine cea ntai imporlanlir ittot'ulie a ot'tei
beroce care detennittd o troud definilie a poetului, alllestec de ptt:,:1t
Ghica, Scrisorile cdlre Vasile Alecsandri,Ion Barbu, Isarldk), uueot'i (nebun) qi savio (inleleptl.
dLrblat de inflLren{a parerniologiei peninsulale (Anton Pann, Povestect
vorbii, Ndzdriiviiniile lui Nastalin Hogea), a poveqtii cu tAlc (1. L. in ciuda fastului, barocul rrddeaz| o mentalitate apdsatd de
Caragiale, Kir Iemulea), expresie a feericului oriental (I. L. Caragiale,
incertitudini, deceplii, fapt ce atrage dupd siue o filosofie pesirnistd.
Abu-Hassan) sau chiar a unui sadism rafinat (L L. Caragiale.
in care congtiin{a predestindrii. a fatalit6!ii, a arbitrarului voinlei
Paslranit lntfanda).
divine se opulle optimismului Renagterii. Sentinlentul neantului este
BAROC (< fr. baroqtte) Termenul aie doLrd arii de circulafie
dublat de recluzittne, ascez6, iar embleme de tipul: balan{a in
distincte: perle de form6 neregulatd aduse de portLrghezi din India
dezechilibru, oglinda, vasele comunicante intregesc maniera de
(perolas barrocqs, berruecos) gi, total independent, figurd silogistica manifestare a dichotomiei tipic baroce.
scolastic5, asirnilatd sofismelor gi pedanteriei, irrsa de fiecare datd se Stilistica barocului introduce antisimetria, paralelismul
referd la ideea de surprinzdtor, ciudat, cu o acceptie negativd. in sintactic, chiasmul, ironia, oximoronul, in timp ce la nivelul
Diclionarul Academiei Frcmceze (17 40) existb tlrmAtoarea explicalie: lirnbajului poetic unica inova(ie este stilr-rl burlesc iar retorica
exceleazb prin figuri ale surplr.rsului gi ale adaosultti (hiperbola qi
Baroc se foloseste de ctsenteneq in sens Jigurctl penlru neregulol,
bizur, inegal. Un spirit bevoc, o expresie bcu"ocir, o /igtu'ir harocd. hiperbatul).
Incluzdndu-l in seria categoriilor esen{iale ale spiritului' Degi se poate vorbi de o constatrt[ stilisticd de tip baroc (prirr
Adrian Marino il considerd o Jbrnta ntentis, o conslcrttlii cr t'ielii
reveniri succesive), existd gi partizanii delimitarilor cronologice, care
spirihrule Si, intplicil, o slrtrcttn'ci permcmentd a istoriei cn"tei, ceea ce demonstreazd aparilia barocului spre sfdrgitLrl secolLrlui al XVI-lea.
Manierismul (v. termenul) este considerat prima fazd a bat'octrltti'
ar duce cdtre recunoo$lereo pi de.finirea unui bcu"oc elern,
urmat de barocul propriu-zis gi baroclrism (Lrltirla etapi de
suprai: 'tric, cu manifesldri neintrenrpte Si pe(bcl ttorntttle,
verific re clin preistorie Si pdnri in epoctt ctctuolir. (A. Marino. manifestare).
Diclionar de idei litercn'e) Ca stil arlistic gi literar, George Cdlirresctt Reprezetttanti: Tirso de Molina (Secluccilorttl din Sevillia)'
Lope de Vega (Vialo este vls), Marlowe (Macbeth, Fcttrsr), Agrippa
il defirrea in opozilie cu clasicismul gi il caracteriza pritt cultivarea d'Aubgne (Trugice), Cervantes (Don Qui.iote), Francisco Gomez
(S o ne to s, Let ri I La s), Andreas Gryph ius (Vcm i t at e a c e I or i)'p cim d tt t e $ t
formelor grandioase, bogdlia ornamentaliei arhitecturale, sugestia de
Herman Hesse (Jouil cu mdrgelele de sticld), M. de Unamttno
fl uiditate (G. Cdlinescu, Clasicisnt, romartisrtr, baroc).
(Sentimentul trugic al existenlel), D. Cantemir (Lstoritt ierogliJicit),
in evolLrlia literaturii. barocul se constituie intr-un stil care
Mateiu Caragiale (.Craii cle Curtea-Veclte).
cultivd libertatea gi fantezia de exprimare prectlm qi dualitatea in
BASM (< slav. basri. ndscocire, scornire) Specie a epicii
nraniera de percepfie a existen{ei (adevdr qi^ilLrzie), cortcretizate in populare, dar gi culte, in care se nareazi intArnpldri fantastice ale
runor personaje intaginare, cu pttteri sttpranaturale. aflate in luptd cu
apetenta pentru aparenf5, vis. reflexie, miraj. ht teatru, stlttt preferate forte nefaste ale societAtii sau ale naturii, reprezelltate la nivel
decorurile fastuoase, luxuriante, ostenta{ia, deghizarea, lrasca. sirnbolic de balauri, zrnei, vrdjitori.
mistificarea iar ca arhetipi se irnpun Circe (simbolul metamorfozei) 29
gi pdunr-rl (sirnbolLrl ostenta{iei). Personajele baroce sunt cztpabil( de
autoreflectare, ilustreazd duplicitatea, dedublarea. scindarea. PentlLt
Al. Ciordnescu (Btrrocul suu descctperirea clruntei), inclinatia spre
28
in functie de personaje, faptele narate gi de locLrl desligLrrarii Stilistic, basmul se distinge prin cultivarea limbiriului
actitrnii. basrnele se clasificd in: Jartcrstice (dominate de categoria popular gi arhaic. cu frecvente recursuri la londLrl parentiolotic
nriraculosului), nuveListice (rnai apropiate de elementele realitatii).
urtirttuliere (dezvoltate din vechile legende toternice). (proverbe, zicltori, expresii tipic folclorice), oralitate qi deschiderea
Dezvoltarea narativi a basmului se realizeazd in firnctie de o spre personificare gi alegorie.
Prinra formd de reprezentare a basntului este cea populara.
structurd specificd qi care constd in:
presupundnd o situa(ie incipientd de narare, redusZr la functia urrLri
o -fonnule tipice (ini{ictle care fac trecerea din planr-rl povestitor care incearcd sd capteze aten{ia unui auditoriu. Mai tilziLr.
incepdnd cu perioada romanticd a literatLrrii. interesul scriitorilor
realitdtii in planul fabulosulLri, centrate pe un paradox temporal gi perltru aceastd specie devine din ce in ce mai mare. elaborAndu-sc
o serie de enurrerdri ale unor situa(ii imposibile: A./b,st oclcrlci c'cr astf'el o intreagd literaturd cult6: Ch. Perrault. H. Clr. Andersen. Irralii
rticiodtttti pe cdndse polcove(tu puricii ctr notttizeci Si rtrtui de Grinrnr - in literatura universal6: M. Erniuescu. I. Cr-eanga, I. Slavici.
I. L. Caragiale, B. $t. Delavrancea - in literatLrra rollAnd.
-ocule cle./ier si zburuu pdnti la cer elc.', mediune care asigtrld
BILDUNGSROMAN (gerrn., "rornan de formare"; Initial.
feed-back-ul cu ascultltorul (ii pdstreazd ateu[ia treazd): Md rog, tertlenul deflrrea Lrn subtip al romanulni de evolutie specific genran.
Jat(i de impciral nu ero ? sau $i eSu cunt vd .spu.sei, inrpiircileusu apdrut ca unuare a preocupdrilor pedagogice (Pestalozzi. Ilor-rsseau)
gi ca reflex Ia fixitatea caracterelol'din literatura clasicd. in teor.ia
*Iua pe .fula, ujutourea cheliiresei, pe langd dartscr. Sctrea irt actuald. se referd la surprinderea evolu{iei unui persorraj sub influenta
rrediului psiho-social gi cultLrral obiectiv in cale trhiegte. mai exact la
buccrte; $i scdpdncl d-aceastd pocoste. inciilecurd Si plec:urd lcr
clrum, repecle ca vdnlul: cancl, ce sd vezi clumtteutct'? fbrrnarea corlponentelor spiritLrale Ei irnbinarea lor in structura
Greuceonu; Jinale - de obicei ritnate gi ritmate. fac trecelea dirr complexd a personalitdtii umane. Genul a fost iutrodus de Goethe.
prin Arii de ucertic'ie ui lui wilhelm Meister Ei Anii cle ctiliitorie cti lui
planul miraculos in cel real gi consacrd Iraratilttrea in categoria
fabulosului prin mimarea scornelii, a minciuttii: 'li irtcdlecui 1tc-ct Wilhelm Meisrer Si se perpetueazd p6rrd in literatura moderrrti
.rcr ^yi rr-o spusei d-t,oastrci ctSu. $i-ttcirleccri pe-o citpSurta Si t,i1
(Rornain Rolland, Jeart Cristophe). Literatura rorlAnd ilustreazzr
spusei ootnctsreitSttitgt(oigi ,otitptttilccietr(tidrtecnitutnrdn.i.t.e): 9i tttotive rturutive sall acest tip de prozd cu Povestirile lui Atlricur Zogrut.f'ide Panait Istrati
inttariunli) - cliqee sau acliuni care. in diferite corlbinalii. apar sau, partial. cu Antintiri clin copildrie de lotr CreangI, F-rcrtii .Iclet.i
(vol. Ucenicia lui lortul) de Mihail Sadoveanu, Desuly de Zaharia
in majoritatea bastnelor: prejudicierea irnpiratului. intruziunea
Stancu etc..
rdului. motivul incercdrilor cu victoria protagonistLrlui, tttotivul
BOCET (< a boci < lat. yo.r,-is, jelire, cAntec de rnorr)
cdlitoriei pe tdrdnrul celdlalt, tnotivul lLrptei, al sLrbstitLririi
Specie a genului liric popular, integratd ritLralului cle innronuAntare
eroului, al reabilitdrii acestuia, motivul rrrrn{ii irrrpdrdteqti etc.
in ceea ce privegte personajele. acestea sunt polarizate etic, rom6nesc, in cuprinsul cirreia suut exprimate sentimente cle jale
pentru cel dispdrut. pe o nrelodie trista, sfdgietoale. Irolcloriqtii
cleci intruchipeazFr o categoria ttrorald (BINE-RAU), poseda insuqiri
excep{ionale gi apeleazd la forfe sttprauaturale, au rttr grad inalt de consrderd cr bocetu I este o rnogten ire rornand. acegtia avdncl o
idealizare. constitr,rind tnodele de virtute / forfa / frumuse{e asLll.uate ircf evdratd institLrtie a bocitoarelor (prctefir:cte). Spre deosebire de alte
prin tradilie (Fdt-Frurnos, Ileana CosAtrzeatra) sau, dimpotrivd.
personificdri ale rdLrlr.ri in ordine sociald sau rlorald (zmeii). Pot li 3l
reate (Fdt-Frun1os, fata de impdrat, slujitorii etc.) sau farttastice
(zmei, zmeoaice, scorpii, balauri ...).
30
creatii folclorice, aria lor geograficd de raspAndire este restrAnsd. burlescoB,UfrR,LbEuSrlCes,qBuUe)R*L1A. ,ALdTj.TEDReAuTnUcRoAmiBcUeRxcLeEsSivC, Agro1te<sict..
extravagant gi adesea vulgar. Teatru burlesc = tip de teatru comic,
Irr func[ie de locLrl qi de momentul in care sunt rostite. se
distinge inlre'. Cdntecul zorilor (intonat de un grup de femei in zot'i. provenit din commedia dell"arte gi caracterizat prin caricaturizare gi
la fereastra locLrin{ei celui dispdrut), Cdntecul bradului (rostit in parodiere." (DEX).
drum spre cimitir), Ckntecul cel ntare Si il de groopd (intonale la Socotiti o fonnd de manifestare a rnediilor umaniste.
inmormdntarea propriu-zisa). Dupd gradLrl de rr"rdettie sau vdrsta celtti BURLA, sau GLUMA, infloregte in Renagtere. cdrrd se surprind gi
rnort, bocetele pot fi: de mamd, de tat6, de so{, de sofie, de fatd, de fornrele cele mai variate. Poate fi semnalatd inc6 din antichitate.
fldcdu g. a. m. d. Socrate o fblosea ca modalitate a spiritului filosofic. instrument ce
Bocetul este intonat de bocitoare speciale (f'emei, mai cu
pregitea drumul spre viftute, gi va fi cultivata qi in evul mediu,
seamd in vArst6, din lumea satLrlLri) gi se executa dupa un ritual
cuprinsi in farse Sifabliuu-r. cu funcfie criticd gi laicizanti.
tradilional, in care mimica. gesturile gi rni;c6rile alcdtuiesc Lrrr lel de
Sernnificatiile burlei in Renagtere sunt rnultiple: atitudine
prezentare scenicd.
critic6, parodie, duh licenlios - toate mdrci ale laicizdrii viziurrii
Exemplu:
- Bratlule, bradule, despre lume. Spiritul burlesc se impune, iar Baltasare Castiglione, in
ce boare-u bdtut, Cn'teanul, acordd acestei activitAti intelectuale un loc de sealnd. Alte
de te-ai scoborAt,
de Iu loc pietros opere ale Renagterii rimdn tributarc acestui spirit, in care filonul
la loc revdrtos'?
popular capdtd reprezentiri fi losofice.
' Eu n-as fi venit,
tt-as fi cobordt Prima specie in care s-a manif'estat burlescul a fost nuvela.
docd md ldscttt cultivatd predominant in Italia gi reprezentati indeosebi de
Boccaccio. Acesta a reluat povestirea rnedievald. inspiratd din
Si nu nfi ntin{eau
Pdrtit tn-or tdial aventurile unor negustori sau cavaleri, din istoriile de dragoste sau
Si m-au tot Plintbat povestirile fantastice populare, iar vorbele de duh sunt intr-o
ca sd md imbutd
zicdnd cci ntii Ptntd proporlie consistentd in Decanteron. Chiar gi Machiavelli. in
la mr cap de futii povestirea Belftrgor urhidiavolul cure Si-a luot nevastiL cultiva stilul
so! pe Iume-alultii... (Ciintecul braclului) burlesc, ce l-a influenfat rnai tdrziu pe La Fontaine gi de care sunt
BRAHILOGIE (cf. fr. brachvolagie) Figura de stil realizatd' contaminate unele scrieri ale lui I. L. Caragiale (Kir lanulea, Calul
drarului). Aceeagi formulS se regdsegte gi in nuvelistica lui Geoffr-ey
la nivel sintactic Ai care consti in reducerea unui enun{ prirt
Chancer (Anglia), Marguerite de Navarre (Franta) sau a lui
eliminarea unor tennelti ce se pot subin{elege:
Iard noi ? noi epigortii ?... Sinrliri reci, harfe zdrobite Cervirntes (Spania). In Anglia burla va evolua in tale (povestire ce
Mici de zile, ntqricle putirtti, ininri biitrcine, tn"dle..' prefigureazd nuvela modernd). iar irr Spania in picaresc.
(Mihai Eminescu, EPi gortii)
33
32
C Privind Iiteratura in diacronie, putem constata predilectia
unor curente literar-artistice pentru anumite categorii estetice
CALIGRAIvIA 1< fr. calligrante) Text poetic a cdrui
(clasicismul - pentru fiumos, romantismul - pentru grotesc sau urdt
dispunere tipograficd irrcearcd sd figureze grafic tema. Aparilia
caligramei std sub semnul evolufiei criteriului poetic, de la cel forric, etc.).
auditiv, la cel grafic, conforrn cdruia versur iqi gisegte reprezentare
CATHARSIS (< gr. katharsis, purificare) Concept clasic,
spa(iald.
introdus de Aristotel, cu doud conota{ii:
Genul (ca de altfel gi termenur) a fosr impus de Guiilaunre
Apol linaire: C al i g, ra m e. In Politica, Aristotel amintegte de acfiunea catlrarhicd a
CATEGORII ESTETICE sunt nofiurri generale care rnuzicii, recomandatd exaltalilor, care pot fi astfel eliberali de povara
exprimd trdsdturi fundanrentale ale operelor de arta sau ale uuor unui chin sufletesc, ac{iunea amintitd avdnd efectul "unui leac Si a
realitSli din viatd, tipuri de impresii sau reac{ii afective determinate
tmei uSurdri puriJicatoare " .
iddneetaerceremaslitinetaaa.treeF,aiicnloidrdnoiignattererncvooi{nniucnareit,dticztaaptteerogiconeriisrdeuilfeedsrteeitteigceeonpneeurareelixzidsaterdeacaratdLa.ltnaiornre
elemente selectate irr mod subiectiv, cat gi afectivitatea receptorului. In Poeticcr, termenul este reluat gi nuanfat in definitia dat6
Existd diferite clasificdri 9i teoretizdri ale caiegoriilor tragediei: "...imita;ia unei ac[iuni alese Si depline, cu o anurnitd
estetice, acestea variind in dfuenc{fiielodzeofidiaeaelupl oecstiei tsicairunpcuos'cdeep{uian irttindere, intr-o limbd fruntoasii, deosebitd ca formd, potr.ivit
moment istorico-social, diferitelor piirli ale tragediei, imitayie fdcutd de personaje in acliune,
iar rru prinlr-o pottestire, Si care, stdrnind ntila Si frica, sdvdrSeSte
estetic .nului. EIe nu sunt imuabile, putdnd fi nuan(ate de la o purificareo caracteristicd unor asemenea emolii". Este evident
peri_oadd la alta, dispdrdnd qi reapdrdnd sub o faptul cd Aristotel se referd acum la un alt tip de catharsis, gi anume
noud reprezertare. unul tragic, nu muzical, care irnplicd o purificare morali in primul
Astfel, in estetica antichitatii revin frecvent categorii precurx: r6nd. Este irnplicatd gi o laturi estetici ce ar consta in urmitoarea
condilie: "Puriflcarea" pasiunilor nu poate fi produsd prin aplicarea
frulnosul, sublirnul, tragicul gi comicul. Urterior r-uu it.r-rpui qi alte unui antidot, tot pasional, indiferent sub ce forrnd. Mila gi frica nu
categorii estetice: dramaticul, gratiosLrl, elegiacul. Alteori. categori i pot avea efect pozitiv. Pentru a obline efectLrl dorit este necesar ca
precum cea a frumosului a fost rapoftatd la cea a pldcutului (platony, antidotul sd fie aplicat in cadrul unei compozitii poetice unitare.
anronioase, de la care se cere, totodatS, gi o desligurare de ordin
a gratiosului (Schopenhauer) sau a sublimului (Kant). estetic. Sub aceastd definire, conceptul s-a impus, fiind reluat gi de
opera literard ilustreazd i'diferite moduri categoriire Lessing in Dramoturgia Hamburgicit, in care considera cd acest
catharsis tragic reprezinld "truns.fornxure o pasiunilor tn tnclindri
estetice, existand chiar relatii puternice intre acestea gi anLrrnite-specii
virtuoase".
literare. Astfel, tragicul este considerat a fi substanta tragecliei. pe
Estetica modernd a ldrgit sfera catharsisului la intregul
cdnd comicul devine substan{a comediei. TotLrgi, raza de determinare
a categoriilor este mai larga. Spre exemplu. tragicul poate fi regdsit domeniu al artelor, socotindu-l o categorie esteticd fundamentali.
ca dimensionare a unor poeme, a unor
romane, epopei etc. La f.el CEZURA (lat. caesLtra. tdiere) Pauza folositl, in poezia
comicul poate fi cLrltivat gi de specii precum schita, fabula saLr
clasicd, la mijlocul urrui vers mai lung (//). Rolul sdu este de a da
nuvela. rirgaz inspirafiei - in sens fiziologic - qi de a regla ritmul versurilor:
34 3-s
Acolo. ldngd istoarci, // iarba pare de omdt, clasicismul este sincron monarhiei absolute gi domniei lui Ludovic al
Flori ulbustre trenrHr ude // in vdzduhul tdnAiet...
XIV-lea, degi doctrina s-a constituit in etape care depigesc acest
(M. Emines cu, Cdl in...) interval, trecdnd prin antichitatea greacd gi latin6, Renagterea
Dur dintre flori si dintre stere // nimiccr ttu vct Ji crintit, europeani gi sintetizdndu-se sub forma clasicismului francez in
secolul al XVil-lea, cu reminiscente in secolul urmdtor.
Venili: privighetoorea cdntd // Si liliacul eliorit. ,
(Al. Macedonski, Noupteu cle ntai) Estetica este dominati de ndzuinla cdtre un ideal de echilibru
gi armonie pentru univers gi pentru fiin{a umand qi, avdrrd drept sursd
CHARIENTISM Fig'rd de stir specificd retoricii, constdncr poeticele antichitatii (Aristotel qi Horafiu) sau ale Renagterii, este
intr-o replicd plind de ironie subtild, datd unui interlocutor orgolios
cristalizatd de Nicolas Boileau in Artu poeticd (1674).
sau nepriceput:
Un prim principiu al esteticii clasiciste este primatul
- Orice gdnd ai, impcirate Si oricunr t;ei.fi ,so,sit,
rafiunii, rafionalisnrul ga gi criteriu primordial, ce subordoneazh
Cdt suntem incd pe pace, eu i1i :ic: Bine_ai venit !
toate valorile spiritului. rn cugetcirile sale, Blaise Pascal considera ca
(Mihai Eminescr-r)
dominanta psihicd a omului este rafiunea gi cd in aceasta constd
CHIASM (< gr. chiusntos. arezare in cruce) Figura cle stil rrrdre(ia unraud: "Numai gdndirea constituie omul". La r6nch-rl sdr-r.
Boileau va indemna spre cultivarea acestei surse a artei: "Iubiti clec:i
constdnd intr-o sirnetrie in cruce, prin repetarea rdsturnatd a functiilor
granraticale, cu inten(ia de reliefare a termenilor: sralrlciuilnuecaireS"i p. eAncterus-tae ttoastre Iire / Din ea luayi Si.fituno.sul, ;i-ct urtei
aprecieri sunt intim legate de cultivarea, in
Eu veneemt cle sus, lu veneqi rle jos epoci, a virtu{ilor (cumpiitare, curaj, dreptcrte, prudenld), deoilrece,
Tu veneai din vieli, eu yeneom din ntorli. la originea sa, clasicismul se bazeazd pe o judecatd de naturd etica.
(T. Arghezi, Morgenstitrtrnurtg)
Cumpdlareu in ar15 se referea la reduc{ia la strictul necesar, la
CLASIC (< lat. clasis, categoria cetdlerrilor de frunte, cu
drept de I^nvtort-,oopcuriprnddndaclocceuplfiec.egr em'earai lidn,altterimneineurar rihnisaeasroncriredtautini simplitate (corinticul se opunea doricului), dreptatea era strans regatd
romane) de ideea de echilibru gi armonie, iar pruclenld reprezenta opusul
excesului, al hybris-ulLri propriu barocului. in arta. pruden{a era
redatd prin lirnitarea la circurnscrierea obiectului artistic. curajul,in
caracter exemplar, autoritatea. apartenenta la rangul cel mai inalt. ca schirlb. se regdsegte in aspiratia - legitirnd - cdtre perfectiune.
notiune istoricS, se oplrne termenului de morlcin gi desemneazd o Acestor patru virtu{i cardinale li se vor adduga gi cele
operd, un produs sau o persorralitate recunoscute. consacrate valoric, teologale: credinla, speronlo Si dragosteo care, ins6, in cLrprinsul
apartindnd trecutului. irr se's literar, se referd la o perso'.ri,r" artistic, se vor laiciza. odatd cu infiltrarea afectivitdtii in vechile
apar{indnd curentului literar clasicisut. in sens estetic, iurprinde un donrinante rafionale, irnobilitatea doctrinard se va fisura. inc6t se
poate distinge intre un clasicism absolut, al Antichitatii, gi unul
stil artistic echilibrat, clar, concis.
relativ, specific indeosebi Iiteraturii franceze. Rerativismul provine
CLASICISM Este considerat. ca gi romantismur. unLrr cri, tre
cele rnai viguroase curetrte din literatura universalA. din mutafia pe care o produce poetica lui ciLrlio cesare Scaliger
asupra poeticii aristotelice. Spre exenrplu, Scaliger redefinegte
In linii generale gi ava'd in vedere un criteriu istoric.
t'agedia, deplasAnd accentul de pe intrigd - in sens aristotelian _ pe
caractere, a cdror prezentd va deterrnina specificul acliunii.
36 -1 I
o alta regulr c.rasicd este verosimilitatea, regatr, evident, de Caracterul moralizator, oglindit in alte specii predilecte ale
clasicilor - fabula, aforismul, epigrama, comedia de moravuri - este
problema irnitaliei naturii, de credibiritatea imagirriio. i,ratirut" a.
un alt criteriu al artei, consacrat de La Fontaine (Fabule) gi Moliere
oflritraednrocanetuezrdzd,elcacoomunopfnaotroramtuivnidicveuearsnluaarrtueu)ri.aeAupsmotafceniri5,,(pipoeenrsncoeanrtaeejechrleaosmgicimiiirentipn-rdeejuraerduprl:isicr-eao (Tartuffe, Don Juan, Avarul).
trebuia.sd respecte cu fideritate ou,r"',ii gi circumsiantere r"eare gi,
mai mult, sd sd se co'formeze gustului epocii, fapt dictat de un In literatura romdnS, din cauza nesincronizdrii culturale,
principiu al artei clasice, buna-cuviin ld (7a b ie ns ) anc e), incontex'otuur
cdruia un alt teoretician, Rapin, afirma cd tot ce este inrpotriva clasicismul nu s-a dezvoltat ca un curent de sine stdtdtor. lndici
regulilor timpului, ale moravurilor, ale expresiei este impotriva
bunei-cuviirrfe, intelegarrd prin aceasta o riguioasd respectare'a urrui clasici pot fi remarca{i mai cur6nd in aria arhitecturii gi a picturii
cod socio-cultural. tradifionale sau in portr:l tradi{ional, dar nu' ca reflex al unei
clasicisrnul irnpune gi regura ceror trei unitr(i in opera congtiinfe a propriei identitati stilistice, in tirnp ce in plarr literar
literari (de tirnp, de spaliu gi de acliune), varorific6.d reprezerrtarea acegtia apar abia in veacul al XIX-lea, in plin romantism. De aceea,
spatialitdlii la Aristotel gi ptolerneu, atdt la nivel macrospafial aspecte clasice coexistd cu elemente romantice in operele unor
prld(iememedrfoufiinettciavicltiutdfailuidav'seiefrge. urrcAerndoica)taeescsvsaddatte.dgiPe'tsirnrdruinsnsgiddcuirtrorucimsrrppeiaraevre{eaiicza,ziesrdseap(.irz'rann|lcoipuiidrnrlceeurupsumnriraeismcicdeoruteipdelefrrireri6nea9na,didsaedivrseiacttnearuslrtdilneipaptdtrregelircrvLiurirncisg)ree,ii
arhitectura, dar se rdsfrdng gi asupra riteraturii: ac{iurrea tragediei scriitori ca: Anton Pann, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, L
L. Caragiale, Mihai Eminescu.
-specie fundarnentald - va fi lirnitatd, inchisd intr-un interval tJmporal
strict (24 de ore) gi va evorua in aceragi perinretru spatiar lcetatea, COLAJ (<fr. collage) 1. Procedeu specific artei moderne gi
iatacul, sala tronului etc), iestrictii clare filnd formulate'gi la nivelr-rl
avangardiste care constd in lipirea pe acelagi tablou a unor
tiparelor prozodice sau al stirurui, caracterizat prin craritate gi irnagirri/textelreprezentdri/modele iconice din aceeagi categorie
concizie.
tematicd, in vederea oblinerii unui efect de ansamblu surprinzdtor.
Afta clasicd aduce in prim-plan conceptul de analogie
(similitude), de aceea personajele au un punct comun, iar confrictul Reprezentant: Gellu Naum.
seIismieerrodnprueltiicaomdelizedteocena.vt)zluie.drlrnTiiteinrreeatndregsei'itiueecsrntroaiae.oibaraailsiredtdeaxrntiaeisrnd*t(earbrtndtidriftcnoterdrpiai,.ndceufiunislxltiatepnivutteisanlauctestppiudntlpi,enrt-i"aavtgde'duedrnec'euruueliricvtrsiaedpuvrocsmalctoleaeegjrsoiccsraeadrguee"i
mogtenite de la antici - epopeea gi tragedia - de autori precum pi"rr. 2. Conpozilie literard alcltuitd din elernente adunate din
corneille (cidul, Horatiu) sau Jean Racine (Ferlru, Artclrornucct). texte preexistente.
38 COLIND Este o specie a literaturii populare, rostitd cu
prilejul sdrbdtorilor de iarnd (Criciunul) gicuprinde cAntece vechi de
binecuvAntare gi urare.
Cuvdntul colind se referd la Calendele romanilor (t'estul
calerrclarunt) desemn6nd un obicei asemdndtor colindatulLri.
Prin varietatea gi bogd{ia lor, prin frumuse{ea mLrzicii gi
versurilor, colirrdele dornind sdrbitorile Criciunului. Degi se cdntd ?n
grLrp, colindul se intoneazd la unison. in colindele de copii, urdrile
vestesc sdrbdtoarea, sunt directe gi concrete, deoarece sunt pretinse
daruri in schimb.
Colindele sunt caracterizate de optirrism, de irnagirrea idilica
a vietii satului gi a oamenilor.
39
temd: Ca structuri, ele incep gi se termin cu versuri de punere irr ligaro, C. Goldoni, Hangilct, G. B. Shaw, Plgnruliorz, in literatura
ler,,.
,,Florile dalbe, flori cle nfir !,,, ,,Lenti, universalS. gi in literatura romdrrd: V. Alecsandri (iuterneietorul
ivnicehleiiiefererP.icaiinrtteec.aairndevesoseccaforrierpmatiuvbreiersagazuuig. ueirnpuiim.cdoA,dcucmreiinettrzuaurdli,ctiaocdrureparra"insuadpLeradepsacrrliieireaea
repertoriului comic romdnesc original), Chirila in provintrie, I. L.
urarea. cea mai frecventi temd a cori'deror de azi este n"a*gpierirne.a,urru..i Caragiale, O noapte ftn'tutrousd, O scrisoare trtierdutci, V. L Popa,
Iisus: Toke, Ianke Si Ceddr, T. Mugatescu. Tiranic-vals, M. Sebasrian.
Steauafdrd nunte, A. Baranga, MieLul turbat, T. Mazilu, Pro,stii .sub
,,Asldzi s-a ndscut Hristos, cltrr cle lunii,l. BiiegLr, Boul Si vileii.
Mesict chip luminos.
Ldudali Si cdnta;i, Substratul estetic al speciei il constituie c:omicul (v.
gi vii bucuragL ,.
termenul).
genului COMEDIE (v<ersfru.ricsoamueidniep<rozl6a,r.cacroetneoveodcia6)pSerpseoncaiele.a COMIC Este o categorie esteticd opusd tragicului gi care
dramatic' in
intdrnpliri' moravuri sociare intr-un mod presupune situatii care. prin disproportie, prin contrastul dintre esenti
un final vesel, fericit (happv-end) gi un care provoacE r6sur, avdnd
sens morarizator. orisinea gi aparen{d, dintre efort gi rezultatele lr-ri, dintre scop gi mijloace.
speciei este incertd, plasatd in antichitate, unii autori (tl;;;;il
Donatus) legand-o de sirbdtorire viticore de toarnnr, traditie provoacd rdsul.
transmisd gi Renagterii rsearuigicolsasiincisenvruulruim; eindtidurnjip.indesote'rti"c.-i"
obstacole de Comicul presupune o atitLrdine criticd fatd de obiectul asupra
(dogmatismur irr
cdruia se exercitd, precum gi o evidentd noti de superioritate din
clasicism) gi igi propune scopuri predomi'ant morare: combaterea paftea celui care. congtierrtiz6nd defectul, il sauc{ioneazd prin rAs.
viciilor, propagarea virtufilor, indreptarea moravurilor.
Una din sursele comicului ar fi contrastLrl dintre esenti gi
Trdsdtur.i:
aparen{d, dintre fond qi forrnd. realitate gi pretentie. Semnificative irr
comic; acest sens sunt comediile lui I. L. Caragiale. O alta sursi a conticului
pictura vorbitoare a unei rrafiuni', - Al. Dumas_fiul); constd in contrastul dintre un efort ntare gi urt rezultat
specifice tragediei, sunt inlocuite cu rniqti co.ventiorile, care disproportionat. Celebru din acest punct de vedere este episodul
induc discrepanfa dintre aparenfi gi esen{d; luptei lui Don Quijote cu morile de vdnt din romanul lui Cervantes.
Reprezentanfi: Aristofan, pdsdrile, plaut, [Jlciccr, N. Contrastul dintre aspectele mecanice gi viatb ca sursd a cornicului a
Maclriavelli. Mdrrcigmta. w. fbcut obiectul unui studiu (Rdsul) al lui H. Bergson. Acesta afirnra
shakespeare, visur unei nopli cre vartt.
Moliere, Avarul, Burgheur Beaumarchaii, Nurttcr rui cdlabaza comicului st6,,ceea ce este rigid, dat, mecanic, in opozilie
gentirom. p.
cu ceea ce este suplu in continud schimbare. automatismul in contrast
cu activitatea liberd".
Personajul comic presupune sirnplificarea gi ingrogarea
caricaturald a unei anurnite trdsdturi. Cu cdt este rnai complex. cu atAt
un personaj se indepdrteazl de cornic.
ln Antichitate gi Rerraqtere, personajul corrric prezenta o
diformitate rizibild. Shaftesbury afinna chiar cd ,.Ninric nu este nrai
rizibil decdt difonnul". In Evul Mediu, corrgtiinfa criticd devine mai
acidd. astfel incdt se observd gi preferinta pentru personajele
40 4l
surprinse in plirrh culpa fa{d de legile evanghelice. Clasic,isrnul ffi Ironia are labazd sinrularea acordulLri ctt tttr atttttnit prtnct
Esen{iald pentru perceperea
stigrnatizeazl nrai ales pretinse merite superioare cullt ar fi: averea. de vedere satl cl'l o attumitd realitate'
ironiei este ctllloa$terea contextttltti 9i a tottttltti in care este
calit6lile fizice sau rnorale. in tirlp ce realigtii se indreapta cltre care iqi detlonstreazi superioritatea apelind
exprimatd. Un persona-i Morotrete clin romanul Morotnelii de Mari.
surpri nderea spectaco I u I u i,.d i forrn itd{i lor" soc i etati i. adesea la ironie este llie
ln general, comicul curroagte patru forme: contic cle .sittrulia, Preda.
tle Iintbej, tle nroruyuri ,yi cle curucter. O fornrd prin care atttorttl. uaratorul satl persolla'iLrl rAde de
t Comicul de situalie apare la nivelLrl actiunii gi este propriile-i del'ecte este autoironia:
provocat de unele confuzii, incurcdturi privind persoane. obiectc. "lct crttr.fit.sl ,yi ett, itt lttntea ctslct' tot bol ctt ot:hi' o huc'ttld de
intdnrpldri surprinzdtoare. intorsdturi ueagteptate ale subiectului (I. I-. Ittrtnti irtsttfletriti dirt Hu,uleSti, cttre nici.fi'ttmos Ttiitrti lct cloutizec'i de
Caragiale.,l 0 scrisoere pierdutci, D-ale cut'uctt,ul ului). orice nivel al trrti. rtici c:utt'rinte pcinir lcr trcizeci si nici bttgcrl purtti la pctlt'trzct'i ttLr
rrt-crttt.fticttt. Dur si sdrctc crsu cet in unttl ucestu' c:cr irt ttnul tret'trl 'yi
Conicul de linftai se poate realiza [a cn ele ceirtcl sltnl, nicio(lcrlit n-ttm.fbst".
(1. crearrgd * Antintiri rlirt
lirnbii: fbnetic (prin pronuufarea delorrnatd). lexical (Lrtilizarea Lrrror
sensuri glegite, exces de regionalisme. arhaisnre. neologisnre sau c-'orpi"liu'ie)
fusorrorurrl
jargorr, pleottasnr), morlologic Ai sintactic (topica ce se preteazd la este o formd in care critica este deosebit de
eclrivoc). Ticurile verbale reprezintl o rnanifestare la nivelul acutd, Li'rnarincl condattlllarea totald a aspectelor vizale' Specia
lirnbajului a corrtrastului dintre viu gi rrecanic. a autonratismLrlui (."4i literard p,flfeildJimlecotrduleesstetepcaatrnaflcetteurliz(Ta'tpArringthre-ozai'tBituacroliarrreted)'esinpatieSi
pulinticit rcibdcu'e" - Trahanache salr ,,cr1lz//" - Prrstanda). cu o ilnirlneclelig! errnifoarladlizdaetouarroer.avuurr'ri dsrai.uc'lriincci lrcelepfteacretea Ltlllalle. Utrlot'ttl are 5i o
Comicul de moravuri apare iu def-ectelor vizate' Este
t strAnsi legirturd
arrurnitd realitate sociald gi istoricd. Astfel, Aristolan satirizeazd irr
opera sa viciile societltii sclavagiste. iar Gogol gi Caragiale pe cele iWsCnct..lrlNniSitiehtoagrikrnieuipzcplreiiifca'e(crlre'uisteml(oNsr:eiprF|etccrst.ririretRaeleliaepbvgleetesilcneailueirstlutdei(i)Gne' ptGWtirc'ginsrTttalorsutpoltdirtr'tr)cta'eGma;ionagutPiocu('lRta(tlltbluteopgr|s.diro:auottlenciitldld))ee''
ale so 'etdlii burglreze.
':. Conticul de caracter se realizeazd la nivelul personalului
gi estc o nrodalitatc de reliefare a def'cctelor general-urnane pe care le
saucfioueazd prin ris. Conricul de calacter este dorninarrt in clasicisnr trttttttttti).
prin teatrul lui Moli6re (Avonrl. Burglte:ul gentilotn.'l'urtdfe). X Grotescttl este sitrtat la linritele dintre tlagic ai cortric ai se
Ca ntoclerlilcili cle nrurrifb.slore u conricrrlui, dintre cele urr.ri realizeaziaprinexagerarealll0Ilstl.t.toasdaLlllol.trAsdtLtrirtraiales
des intilnite antintim: sutiric'ul, irotticr, sut't'ct^rurul, ttrnrtrul 5i flzice, dar gi nrorale]Poate 1i strrprins itl opct'e pt'ecttnl: Cargttr,tttttt si
P tr rtt tt,q,rtrcI ( Fr. Rabelai s). P ot; e st eu ltri H o rup -A I b (l' Creangh)'
grote.scul.
ffisatiricul apare ca o formd de ridiculizare a ur.lor aspecte COMPARATIE (< lat' (:omp(tr(ttio' asenldttare) FigLrra de
din via{a sociala, a Lllror trdsdturi rregative de caracler gi a Lrnor' doi
co.std in aldtirrarea a tertneni, cu scopul de a li se releva
rnoravuri, respinse in numele unor valori superioare. Este cultivat in stil care
(rasdturile asemdndtoare. La baza compara(iei sti descoperirea ttnei
specii precurr salira (Eminescu. Scrisoetraa Il). conrcdia proprietali collltllle, care Se poate ref-eri la: fortn6, rrrdrittre. ctlloare'
(V. Alecsandri, Chirilu irr prot,inlie). fabula (Gr. Alexarrdr scu. gust. tniros. sunet. sentitl't.ni g' a' ur' cl' Pentru ca o conlparatie szi
('ainele ,;i cdtelul), schita (1. L. Caragiale. Triurrt.fful ralcrtrulLri).
epigrama (T. Mdinescu. Uruti infiltnurut).
43
42
atingd nivelul maxim de sugestie scontat de scriitor, asocierea oreferd itr scltintb corrfl ictele de eselr!d preportderent sociald
ternrenilor trebr.rie si fie surpri nzdtoare, neuzitatd.
ipiin'Lsnreuti.torirm,sreRioilcer"ntdb-gea"r.tC"jn"eeastddno,nticic'rrdttuitr,eat;clleIdecooC.rornictpalo'floclmRoirnetdtirtpulisri;taPiic;i"iioJiisetaaidtt'celru;ietf'o)e;s'rpr'ecriiisu"ztetuii'nh'l'uttodatrstitl'eic)ordhngi.iananiiprcuiam:ncntdofLeern(u$t'dpndtetteeeaRseraetdexecaetbeerredltarelefriElouaeiigrnnxp'tuou(eedls'rretetPseeso'inetn'dsiaatiiurnr.tturirtdnerrsiediuuei
Spre exemplu. ideea de unicitate a fetei de irnpdrat din
ttolpte de riizboi).
poemul enrinescian Lucecfdrul este foafte bine redatd printr-o dubla
cornparaf ie:
$i era wct lu p[u:in{i (M. Erninescu. Lucecfciru!)
$i mtindrd-tr t00te cele
Cum e.feciotrn intre sJingi
Si luna tntre stele.
COMPOZITIE (< fr. cottrltosition, lat. c'omposititt. CONGLOBATIE Figurd de stil constAnd intr-o replich
t5ioasd. cu efect ."piliit.r, irrumerdnd ostentativ fapte, ntotive.
itttocnrire, alcdtuire) Organizarea par(ilor constitutive ale operei
principii. stdri de sPirit: in cemealii' md inlrebi ")
artur:literare. Diferd de la o epocd de creatie la alta gi de la un gen literar la De ctt ispittt-i tle la trebi ?
De ce lttmct ntecr rdtniine
: ;:::i 'Ji',|',",i!'l!,",opi,ots, ttbccrlt,ot. ce-ritntul nrt m-ctbote
DIuenc$eiiclosurnitto, rini.7grrttitrhtteiiici,{itseeiIitritut'ree1egIterlbcelnuectlei!e'f?ile('Mihai Eminescu)
o genul dramatic: act, tctblou, scen(r, replich.
crpcpI.nluo"raoorrnseiprtes,ana,trotgtreua,gaa.Ctc^irt$tODdiiivniseuNsittrsriiT*c_sSnuleoirTpatreclvpRoi,rti-hoazUuVrri;fuu;C.autrt''riTu"aedtnIiOrtVnirdfp-roiIeeaiSd"tso'fUtMnpoafor'rtr'lniirr*c(g(rnduDe<ue(EpldgfrcXeierrnddoc')tdzmrgAcebcrelsteoortlorproineicacnsmireaitennotvatgncci.ao'iduterlitcavieaaaanilsbledr'nesgecpttizcrallaauap)lc'spoe"lttDieEiohccletoesiripni'tsSeecdftnetireiiutlpnu-rleiurdl'))a'
Spre exemplu, nuvela Alexantlru Lirlsusnectnul de
ContemPorattul.
C. Negruzzi este organizatd cornpozilional in patru capitole distincte,
nrrrrrerotate gi investite cu rnotouri sugestive (l: Ducir t,oi rtu tuci t,t'eti, aXctu.u(ItlXtti,uro-nrlriertatnatPelrD.eitrliueo.c:pgaed;r"cao,hVmunitau,uihinoltrctratojD'touneonts-aceutrisrlue"cbcuautcirvuZtgii,snn'tt.tdairirnarntfcsipasllulttanucn'llieed,loaenrvtoiAntcuuaridsit"tutircrarerrdee,ioeanpuaft6azrui'ndttdiitntaiiali-ldnmetrreasprde.lta.ociculorsiteslluiatpcaltriigreiat"iilt'
rttlrlr"i'toirptiei r,(rt,ctrlre;t,t-r''l1iic,il'ie-tt:'i'n, e"eoxbpi,eec'sliitnt ccle't'lltcecn'tidt'iet'nplrreiunl"r"t'rrgeuvtetil:atrlireeu5i
eu vit reu...: lI: Ai sci clai scuuci, doanmd !: III C'apul lui lVfttloc'
,lii.sci'1tlinti, a ntijlitctcelor pluslice' spre o ttttitale reetlii" '
vt'ern.,lY: De mdyoi scula, pre mulli ctnt sd pope,sc;i eu...).
CONFLICT (< fr'. corflit < lat. cort.f'lic:tus, ciocnire. $oc)
Factor generator al desligurdrii acliunii unei opere epice sau
dranratice, reprezintd un dezacord, o disputd ideatica gi chiar
ciocnirea de interese. fapte. caractere dintre douh persona.je (sau
grupuri de personaje).
In operele clasice. conflictul este. frecvent. de ordin rnoral
(irrtre ra{iune gi pasiurre) iar solu{ionarea sa este irr sens tragic.
prirnatul fiind al raliunii (Costache Negruzzi. Ale.rcuttlru
Liipuqnecnnrl). Ronranticii reiau acest conflict dar il solu{iorreaza in
sensul pasiunii s:ru. adesea, il distribuie cu un alt conflict, eX,Jllt.
intre erou gi societate. eroul fiind un nein(eles gi traind drarna
inadaptibilitdtii (M. Erninescu, Siirmanul Dioni.s). Scriitorii realigti
45
Hans Richter prezint[ constructivisntul in strAnsa legatLrra lta,tositlpit,cqtr,lr,otivi"ielglaurtrrctacurolfrUelrinsi,nnlcloerirtoafirteeditctterlennrdsinleceie,.it/ibc1lcptrcoroenrire,nteizntonviuerneeluon,c,-giipo'm,'\eonl,eort,cJrnrts,ietute(,rt''ldcctDotottsttnsetevateiacnllniiolstmtarlupcelitefsoliatoccrzerrmirialreliilaezeindid:feteflsdelxioriiinesncprct'craatotc.xsiszeDitipvmi'euilreSctisrinit.oucepzpuarooeileecuitcl:"ti'il*e'cceu'i"l
cu disciplina rnetodologica gi obiectivitatea gtiintei. Ca atare. vor fi iar prirrcipitrl va fi pus in practici de Van Doesbtrrg (Litere-sLttretc'
respinse "nuanlele trtersonule", "crlituclinea .senzilivci c,eu,e ucicle <tric.e i,l,ri*i,til,'rr.rrt Schwitters. RaortI Hattst.nauu gi Cicerin'
posibilitate de cortstr"uctii, doreSte misterul, neclqrri ,Si c:ondttce CONTINUTUL qi FORMA OPEREI LITFIL{RE (< 11"
Elemente cle baz-a ale opelei litelale'
icrt'dSi spre,/brnrc noi c{e rontantisni', in schimb "voirt!tr petltru L:otttenlt, respectiv .forrne'1
rnrlinea spirilualci este buzu noii creoliurti". co'ripo,,et,'t)u"(geiteituslitlteeurdlttner"cifeuot,rrfnrt,itla,i,'sopiprn,ut'il.iccnloe.n,c.al.iotttltientttgrtrla'iltu(tTtler'auVinieadi n'i/usino' nlELusrltbaeitliscaui.,)uCceoun't!littrtttttttru'lsc
Ion Vinca va defini dominanta constructivistd in ternteni csliaeternersanurtlluin,lAa-rcccpeaiolsreeutgir",iat"lrptetiotan"rilt.i"z.cJftita'"tptiuntac't!adaiobsrneoearpprle{ctaer:afzotetru(nnvetr'iierOfiioiicPcrltoiEll-erRee'rsAitpeLt' rIirIlt'dEfeRytttAt:rtRci"oA,tdr"teirl-ltgltRtc.nlCttl'
similari: "Revolulict ertisticti cle azi rupe legdturile cu tlutur(t
ot'gdtli:(tld, ltdstrrind tlout'tkrlale ai cter-ttt,; c'ulourert Si fttr.ttrtr itt EPIC. DRAMATIC).
ul./obetul ei geontelric. Arlislul reconstruie,lte (selon le cube et le
la nivclCOsiNrttVaBctRicS, IUprNinE(r<etpt.e.rt.aornela,eitt.stvioetrt)sFiigatrrc.oZlrldlpeosltlielrt.tctealloizratttitrlrri
cylittth'e> o lurne irtfinit trtcri vie Si ntui cxtrtresivii dectit cr pulizilor segntellt sirttactic. cu cliferentiere semanticd:
rrcrlu'ali;ti cu stilizdrile Ior limide". itrlre.fbrrtci"'
I;enteie irttt'e 'slelc Si 'slect (Mihai Etnincscr't)
Degi posibilitatea de a aplica estetica aceasra novaroare in
domeniile artei cuvArrtului este pLrsa la inceput sub sernnul intrebarii COR (< lat. r;/rortts, gr' choros' cor) Persotlirj colcctiv irt
de o partJ q;i de alta a avallscellei' care trtt lrta
(Steplren Bann). se pot delinrita "inclinalii" constructiviste ;i in teatrul antic. clispus acliurie. rolul siu liuritA'du-se lir a cornutricrt
jr",a. propriu_zis la
literatLrrd. Ceea ce abstracfiorrigtii celeau artelor plastice se dorcgte li,sierrr:rtlrll'llc,rAe,rr,rtciinnfrtrtepirvicrloallaictrsteailtlolrspaardrajtpuut etcntolotelrllrtooetrtrcrllitzcltlitll.mieoeall'pioinltolgericaitratIacentft'talienaprivae[ecllsllsn1eoctorlileuirallerjaperreelcecria's,ooCrccntootaollnu-t'irfedieliucnlsltctlaaaLdurrttcltoultiarriiel,u'lletl'pieacaslaorirttroLiprtrtdral'eitutttairili
adaptat la poezie gi proz[. situate in perspectiva inova{iei radicale gi a
turtei trangante opozitii cu natura. Noul univers creat prin cuvant este 47
vdzut ca lrrrre autonornd. trdind in siue gi pentru sine: VREM /
ntitttuteu urttirttului nou Si plin in sine; cxpresiu pluslicci, .slr.ictu.yi
rupidti er upuralelor Morse. - Ion Vinea. In acest context. sunt
rencgate ror-nanul-epopee. rontanul psihologic. nuvela sentimcntali.
iar trecet'ea realisrnului. exotismului ;i a rornanescului pe seanra
jLrrnaligtilor, cu motivarea ci "tut burt reprtrtuj c'otitliurt irtlocuie.yta
ctzi orice luttg rorrtctrt clc uventuri ,sctu unul izci" arnirrtegte de cultLrl ltri
Marinetti pentru notatia reportericeascd a even ilnentu Iu i i nred iat.
Problenra poeziei este pusi in legdturd cll uouil cotrceptie de
viafd. intemeiatd pe profunzirne gi intensitate. dar ilrtr-uu scns care
arrgajeazd nrai degrabd aspcctul nraterial al cuvantului. Astlbl. 'l-heo
Van Doesburg, Piet Mondrian Antony Kok vor sintetiza nona
orierttare remarcdnd disocierea dintre veclriul Iirisnr gi poezia
constructivistd:
Dacci itt t'echeq poe:ie iuyelesul itttrirtsec erl c'ttvArtttr!rri t'
di,stnts tle dontinulia senlintentelor relutit'e Si subiectit,e, rtoi yreut .sci
ddnt cuttiittlului urt nou irtleles Si o rtouci putere de cxpresie,.folo.tirttl
46
(inceputul episoadelor) si exodur (sr?rgitur episoaderor) ra intrar.ea gi Celebre sunt gi corespondentele stabilite de Ar-thur RirnbaLrd.
respectiv la iegirea lui din scend.
un alt sirrrbolist francez. irrtre sunete gi irlagini colorate. avAnd ca
CORESPONDENTE (< fr. corresponclances) Legaturi, prag de plecare "nu camea sonord a vocalelor, ci profilul lor tiparit,
rapofiuri, concordarr(e intre senza{ii, obiecte. fenomene,-stabiiite i' fonna literelor" ($t. Aug. Doiuag):
baza unei g0ndiri de tip anaro-eic. Teoria corespo.de'(eror, ernis6 cre
A negru, E alb, I roSu, Uyerde, O bleu: tocale,
esteticienii gi poefii simborigti, are ca fiindarnerrt conceptiire Am sd t,ir spun odatir-obdrSiile lalenle:
A, brdu pdros Si negru de muSte insi,stertte
filosofice gi mistice ale analogiei universale, in temeiul cErora existi Roirtcl irt.jur cle ltoiruri ce pLtre?.esc pe c'ale, ...
legrturi secrete ?rrtre pranur rearita^tii concrete, senzoriare gi cer
abstract, al esen{elor, al ideilor pure. i, acest context, rolul poeturui- (A. Rimbaub, Vocetle)
magician este de a le surprinde qi de a le comunica gi cititorul,i, clar
?ntr-o formd indirectd, recurg6nd la si'rbol. investit, cli'colo cle CRONICA (< lat. chrortica, istorie pe ani, cf. gr. chrorrcs,
valenlele estetice, cu funcfie de cunoagtere, de sondare a misterelor
cosmice. tinrp) Nnrnitd qi LETOPISET ("scrierea er7iLor", in slava).
reprezintd o formd incipienti de manifestare a epiculr"ri, avAnd
Teoria a fost exprirnata i'tr-un celebru sonet .l poetullli caracter istoric ai cuprinzAnd prezentarea cronologicd a unor
fiancez Charles Baudelai re: evenimente sociale, politice, familiale.
Natura e un tentplu ai ciirui stdlpi trdie,sc A ap[rut in epoca elenisticd gi a fost continuatd in
Antichitatea tdrzie gi bogat reprezerftatd in Evul MediLr. La noi.
$i scol udesea tulbm.i cttvinle, co-ntr_o ceald;
Prin codri de sinfuohtri petrece onu-n tticrlii cronicile sunt lucrdri fundamentale ale incepr"rtului culturii nalionale.
$i toate-l cerceteazci c-urt ochi prietenesc.. irr care se reg6sesc iu rtuce forme ale literatur-ii actuale gi suttt
Ca rrirste lungi ecom"i unite-n depdrtcu.e expresii ale umanismului romdnesc.
Irtr-un acortl in care mari taine. se ctscurul. Cronicile romAuegti are cAteva cctrecteristict: avealt irrterr[ie
Cu rtoaptea sau luminct, acldnc, fdra hotcu,e,
Parfum, cu.loare, surct se-ng(inci Si-Si rd.sptmcl. moralizatoare (urmdresc func{ia de formare a lectorului); ac{iunea se
constituie dupd criteriuI crouologic, uneori impletindu-se cu ilrtit
Sur:]. proaspete pa(umuri ca trupuri cle r:o1tii,
Dulci ca un ton de flcrut, tterzi ca ni,Ste cdmpii. digresiunii; secven{ele (capitole, parf i) se constituie in trttclee
Icn. etltele boga.te, n.u/hSe, prihiinite,
narative in func{ie de evertirrtente sau persorralitSli etc.
Purtknd irt ele-uv1nturi de lucruri infinite, Reprezentan!i:
Co mosutl, ambra, stninta, ttiniiict, csre cdnlii
o ir-r Moldova:
Tot ce vrd.jeSte mintea Si sim{urile-nccitrtij. Grigore Ureche - Lelopise[r.tl liirii Moldot,ei cle cancl .s-att
(charles Baudelaire, coresponden{e, in traducerea lui Al. philippide)
descdlecerl lara Si de cursul anilor ,Si cle viiala donmiilor cetrect
48
-scrie de la Dragos Vodci pind la Arum Vodci (13-59 1594),
Miron Costin - Lelopiselul ldrii Moldovei de Io Aron-Voclii
-irtcooce... (l-595 1661);
Ion Neculce - Lelopise;ul Tcirii Molclottei cle la Dabiicr-Vodit
panii la o doua donmie a lui Constantin Mavrocordat (1661-1743):
49
o in Muntenia: Boileau pentru clasicism; Prefalo la drarna Cronr,vel de Victor Hugo
cronici anonime - Letopiselul canlacuzinesc, Cronicct la Geniul crestinisntului de chateaubriand pentrlr
si Prefaya Introduc{ict lui Mihail Kogdlniceanu la
Bcilenilor: european;
romantismul
-Radu Greceanu Viulu lui Conslctrtlin-Voclci Brdncoveenu: prinrLrl uutllAr al revistei Dttcict litercn'd pentru romalltismul
Radu Popescu - Istoriile dontnilor fcirii RonruneSti. romdnesc).
CRONOTOP (< gr, crortos, timp, qi topos. loc) Teoreticienii literaturii au ajuns la concluzia cd trtt existd ttt.t
"Conexiunea esen{ial5 a relatiilor temporale gi spa(iale. valorificate curellt literar pur. atitudinile doctrinare, problernaticile, temele,
artistic in literatu16" (Milrai Bahtin). Reprezirrta. in naratologia rnotivele sau formulele artistice circLrlflnd de la o epocd. spa(iu etttic
modernd. o categorie a formei gi con{inutr.rlui care determind unitatea sau scriitor la altul (Hugo Friederich le considerd nigte simple
arlisticd a operei epice in raporlurile sale cu realitatea: drumul. ttorrtiuct.etichete cu semttifica{ie mai rnult istoricd sau didactici decAt
pragul, castelul, tdrgul provincial, salonul, parcul etc, susceptibite de literard), context in care T. Vianu propulle, in Estetictt sa. o altd
infelegere a fenourenului. considerAnd curentul literar o "strttctttrd
a coagula, in structuri spatio-tenlporale specifice. acfiunile.
tipologica", un tip estetic pennallellt. privat de dimensiunea istoricl.
eveninrentele, intimpldrile. Spre exemplu, hanul gi moara reprezinti iri aceasta accep{ie, interesul pentru apaftenenta unei opere litelare
sau a utrui scriitor la un anumit cllrellt dispare. in favoarea plovocarii
un cronotop frecvent intdlnit in literatura rom6nd, in crea(ia unor de a descoperi sinteza estetice. in nrdsurd sd susfind originalitatea 9i
scriitori de forrnalie gi din epoci diferite: l. L. Cara-eiale, Lu harrul lui valoarea operei sau ale scriitorului respectiv'
Martjoalci, Irr trente de rdzboi, OJticlie de PaSte; Ioan Slavici, Monrct
D
cu noroc', Gala Galaction, Moura lui Ccili/cn': Mihail Sadoveanu..
DADAISM Curetlt literar 9i artistic de avangardd' apirtrt irr
Hurttt Artctrlei etc. deceniile al Il-lea gi al III-lea ale secolului al XX-lea. caracterizat
dintre g6ndire qiexpresie, dintre logica 9i
CURENT LITERAR (< fr. courrart literaire) Grupare de prin neg-gariea oricsrLri raport
creafia literaraL ca operd a hazardtrltri,
scriitc, solidari prin ideologie, principii estetice. similitudini poezie care concepe la Zurich' l9l6' 9i
stilistice, constituitd intr-o anurlita perioadd diu evolLrlia literatLrrii acordAni libertate absoluta expresiei. S-a corrstittrit sdi. Tristarr 'lz'ara.
runiversale gi nafionale gi condilionatd de factori externi. de naturd "s-rt ndscnt, aga cul]] preciza ttnul dintre fondatorii
istorica, politic6, sociald, culturald, sau interni. specifici literaturii dirtr-o sttn.e cle dezg,usl si retollit cr tuttti gt"up de lineri, tlittr-o
(definirea parliculard a scopului gi a principiilor creatiei literare. trccesitate trtorctlai, dirnlt.-o t'oirtfci intplcrccthild de a alinge ut uhxtlut
receptivitatea fa{i de anunrite terne. preferirr!a perrtnr anrruritc gerruri tttornl, clin senlinrcrilttl proJimtl cci onnil, in centrul lutu"or ct'euliilor
sau specii etc.): umanism. ilurninism, clasicism, rornantism, realisnr, .r1tir.ittiltti, trebuie sir-Si ufirnrc supcrioriluteu asupru tntiuttilor sdracite
ile ,sttbstcntlci unrund, (tstry)rct lucrurilor ntoarte ,Si ttsupra bunm'ilor prosl
naturalisnr g. a. m. d.
ttistigate". in fonnele ei, Dada reprczintb o revettdicare a libertafii
"Apalitia rrnrri crrrent presupr.rre. ca o corrditie necesalu. ,,'.,.,ona, "Etr vii spun: ntt existd mt inceput ',ti ntti t1u n"enlut'dtn. ttlt
existen{a unei noi conqtiin{e estetice dezvoltate. care este orierrtatir. .vutlent niSle senlinrcnt(tli. " (T. Tzara)
de obicei. polenric. impotriva conceptiei anterioare - rornantismul s-ir
afirntat ca opozitie la rigorile clasicisnrului, iar parnasianisrnLrl. 'a cr 5l
reac{ie fata de ronrantism" (C. Fier5scu. Gh. Ghita) gi expusa in
nranifeste sau articole.cu caracter prograrnatic (ex.: Arlu poetic'ti zrlui
50
ln acest sens, nega{ia devirre un nrod de existenfi: -r. .f. J. radio
"... abolirea mentoriei: Dada; credinya fdrd disculie in orice zeu
produs nemijlocit ol spontoneitdlii: Dudo [...J Libertote: Darh, televiz.iune
76 h. p.
Dndu, Duda, urlet prelung ul culorilor tncrelite, tntiilnire il tuturor rnarinetli
conlrnriilor Si u trtluror conlrudicyiilor, u tuturor ntotivelor groteSli, bretort
a tuturor incoerenlelor: Viu(u. " (Tristan Tzara) v'ittecr
t:.ura
Irr termeni generali, Dada (cLrvdnt descoperit intdmpldtor in
-ribemottt cle s str i 91rc s
dictionartrl Larousse) este o migcare antiartisticd. antiliterara gi
urghe z.i
antipoeticd. ale carei forme se doresc mai rnult interesate de gest bruncuSi.
decdt de operd. cu condifia ca acest gest sd se realizeze irrpotriva
moralei, a regulilor, a legii. Scandalul devine instrumentul pref'elat Referindu-se la dadaism' George CdlinescLr tlota. in
de exprirlare al dadaigtilor, animati totodatd de dorinla acutd de a IJniversul poeziei: hazardul pur, .fiirii inlen,etrlict spiritului
trarrsforma poezia irr ac{iurre a hazardului. Iatd curl vedea acelagi rtoslru nu dii ninic: tolttsi din .sliibirea eftenliei urti,stice ;l
Tristan Tzaralaboratorr-rl crea{iei unui text poetic:
consultcn'eu hazcn"dultti pol sii ictsd mteori apropieri surPrinzdl oure,
Luayi un ziar. ?n<:eputuri de structuri. "
Lua1i nisre Jbcn'fbci,
Alegeli in ziur un urlic:ol cctre sii oibii lunginteo pe core Dirrtre reprezentantii dadaisrnului, se disting: Duchanrp,
doriyi .s-o da!i poeziei elunnteuvoastrd. Picabia, Arllrur Cravan, Man Ray, Max Ernest, Tristan Tzara, Saga
Decupctli articolul.
Pan5.
Decultctli cle usenteneu, cu grijd,.fieccu'e cuvdul ce inlrit
"n olcdluireu cu"ticolului Sipuneli toule cuvitllele irrlr-o DECADENTISM (< fr. clecutlence, clecuclerttisrne, cf' lat'
pungd. decutlentia, decddere) Concept care a stArnit lnultiple colltroversc:
Agitctli incetiSor.
Scocrleli cuttirttele, unul dup[t altul, clispuuandu-le irt orulirtett unii autori l-au repudiat ("un cuttciul vug, ndscul tuttle ? Cu.yi
iu ccn'e le veli exlruge.
( \ 4t i tt 1 i - | e c otr S t i i tt c' i o:;. <rortttutlicii> ccr Si Qtultn'uliSliiD" - Paul Verlaine; "Cevu itttre
Poezict t,ii t,0 sentdna. bookntctker si 1ir,tit..." - Paul Valery), allii l-au recunoscttt, ca de
Icttit-ttit clet,enit un scriilor cleosebil cle original Si inzestrut exerrrplu Lucian Blaga. care vorbeqte de "scrzslbililnteu tlecucterttu"'
ctt o irt cdrt t itlocu'e s ett s i b il it ate.
inglobAnOd riimgipilreeasiocnoingctiei.pstuirlnubiotlrigetbiiu. irenocddeurtnaitgdtiii'n filosofla istoriei.
(Tristarr Tzara, Penlru aJttce poezie dutluistii)
corrforr.r.r caieia decadentisnlul constituie "expre'sirr inevilubilci u
Saga Pan5. unul dintre dadaigtii romAni. creeazd, astf'el de texte:
epoc,ilor imecliat tu-ntdloure upogetilui murilor t:it'ilizulii. .fhz[r
ce I i t or, depuruzi iI e ozci - 1 cre ier u I icn acterizcttd prin contplie, clecciclere Si dezagregtrre". (A. Marino)
slrigefi iu tirrtltctrt Pdstrdnd perspectiva. istoricii literari conclrid cd 9i literattrra s-ar
aviorr pr.rtea inscrie pe aceea$i traiectorie ondulatorie, astfel incdt operele
decadente reflectd de fapt acest proces de descotllptlllere istoricS'
52
Uneori se afe iu vedere un criteriu estetic. gi atunci se renlarcd itl
_s3
literatura decadent[ o anumitd eroziune interioard, fornra sa artistica DEFINITIE POBTICA (< fr' cle.finirion) Figura de
fiind inferioard Iiteraturii de rnaxirnd inflorire. Din acest punct de cornpozilie prin care se tealizeazi o definire a unui obiect saLt
vedere, decadenlistnul este nrui ntuh decdt un curenl Si reprezintd noliune prinir-o imagine sau aglomerare de imagini:
nrui degrabd o slore de.fapt, o realilate negalivii sporerclicci, obiect ctl Ce e poez.itt ? inger pulid cu priviri cut'ute'
Volttplosioc de icoane Si cu glasuri lretnut'ule'
ob.senaliilor si criticilor perioclice. Aparent paradoxal, decaden{a Slrai de ptu"purd Si au'pesle ldrdncr ceu grea'
este insi constructivi gi productiv5. Sfdrgitul unei serii presupune (MihaiEminescu)
inceputul necesar al seriei urmdtoare. iar descendenta se converte$te DENOTATIE/coNoTATIE(<fr.tlettotttlitltt'
in ascenden(d. Decaclenpii stutl irt egold miisurd uvongurdisti. Charles conttotatio,t) Termeni proverrili din stilistica anglo-saxond 5i
Baudelaire, de exemplu, a trecut in vremea sa drept un decadent. iar'
siruboligtii l-au socotit un precursor. considera{i, in structuralisrnul modern, un criteriu de delimitare a
limba"juLliurirlqbtaiinju(ilfpicodaeteceirlrlditeerpalri'niofr'rnc{iedubla:trunzitit'ti'5i
Decadentisrnul cuprinde gi o defirrire istorici, inglobdnd doLra
perioade distirrcte: literatura anticA din secolele II-Vl e. rr. gi curentul rFuderuifmnlnetacxrie.lieita,giettetl1ieasfn.dilzVletiirtxai-vpntlSruli.m,l eDemsttitoedbdelruieciinpalrtaueernz.leleipengrtia,eatcsddliismdde9ebsuiscieurtiilexltutaiflecsngti'optcimriaonebrlrielfreeicnl,tlsctalrpuelsarntesitllurdaul{uiliocil)eci'
literar european de la sfdrgitLrl secolului al XIX-lea, inceputul secolului diuetesrpurbeitedcrtiilvoirta9tei .sePaednretrsueaazcdearasttiau,nfiai c9ei loagpieclii'laexscelunzsAulldpororipceriunotadl
cuvintelor, aclicd denotativ. stilul literar. artistic transmite st6ri.
al XX-lea in Fran{a. Prograrnul acestui curent este cottceput de
Anatole Baju (,4rr-r lecteurs /) care ajun-qe la concluzia cd "lolul csclieuotennvrtoiiannttartueetinrlveiti)edcia9oinirndcisniltnt6einraiptncrreeesatbatcdureeicnaaa{sauttdetzexisttimurnbluessitsiatelrijt.unerilsrraeefrsi(tgnelirtulpnrsrbaienatpj'eodxcaceoteennleoofanttc{aaaett-iivvisn'ui. abEbliiensserecbtrttari{vla.ai'
tlecade", cd societatea gi existett{a modentd alt atins " stacliul
dcseoennczogadti{idini.rfiEdis..axatiels"artdeeefnpizifrnaeledzgsedepnreticdri"coreisnpecsuottitttndrtn'ctiirpefeiect-iasnoleitirlnpo-rzor"oi'mrsibaulertrsed-apsdctedmaninecfbudnenongaarqattidei rupiilepItr'rtrihnttt
decadenlei" gi cd decaden{a 'oorrului rnodem" care este "wt blcr:.ut" p.rrpJ.ii"a comuuicalionali. senzafiile s-unt intriiri sUpUSe prelucrririi
impune r.rn lirnbaj poetic nou. Pr.rblicalia "Le Dec'udent Litteruire er i,r congtiinp gi definiiii prin cuvAnt. Astfel. acesta devine tttr setrru de
graclul at tt-iea. i' co'runicarea poetici. cuvAntul este pttrtdtor cle
evtistiEte " sus{ine astfel de idei, iar tendiuta scriitorilor grLrpafi in prin valoarea ltri de semn de
icmnificalii nu atAt gradul al ll-lea
.iurul acesteia este nranifestatd prir"t parodie, ironie Si scu'c'ct.utt firlti de
tot ceeT ce reprezinlii socielalea conlentporarrrT. Verlaine, poetul care (i't,l,e,nn*iootnaa{liee)i.ncAcotrnla;tiiainlelaspproirertvualuloi.ricnleovie.arrdinSd tra-sgtafetleupnrinserdmsnfl.dAenggreard.rul
va opta ulterior pentru sirnbolism, delirlita foarte bine tro[itttrea: "A/oti
ll III-lca (conota{ie).
in1elegem prin decudentisnt o liternturri ivitii tntr'un tintp de
5-5
decudenli, pentru ( nrcrge nu in pus cu epocfl, ci, dimpolrivir, de-a-
ntltirnteleu, pentru o ne revolttr, u reuc(irtttu - prin tot cees ce este
delicnt, elevat, rnfinot tlncri vreli - intpotrivu pltttiltrdirtilor Si
turpitudinilor Iiterure Si de ultfi ttrtlurri".
Reprezetrtanti: St. Mallarrne. Paul Verlaine (partial).
Irr literatura rotrrAlrd, nll se poate vorbi despre un cttrettt itr
sirre, ci doar de etape calificate de cdtle adeptii noultri drept
decadente. Astfel, Ovid Densusianu. in articolul "Sufletul rutu ttt
poezie", afirma: "Decadenli trebuie socoti(i nui curfind uceia cure
rinriitr Ia t'ormele comprontise, cure repeti locurile comune ule
Scoalelor liternre invechile", referindu-se la scriitorii sinidnltoligti
de la sfirEitul secolului al XIX-lea qi inceputul secolului al XX-lea.
54
DESCRIERE (dupi fr. decrire < cf. lat. desc:ribere, a Cand irttrci in salti, eo era imbrdccrlii ctr toatd ponry)(t
descrie) Modalitate de expunere folositd in literaturd care constd in c'uvenild unei solii, Jiice si .surori cle clonrn. Pesre zobotntl de sto/?i
zugrdvirea trdsiturilor specifice ale unui lucru, obiect, fenornen, real trttrild, pltr"tct Lot benisel de ./blendres albaslnt btcinir cu ,\ctntltr, u
cdruict nfinice ttriirnau dinapoi; ero incinsd cu un colan cre aur, ce ,sc
sau imaginar. irtclia cu mari pe{tale de mutostat, itnpregiurette clt petre s(utnpe;
iarpe grunrazii ei atdrnu o salbd de muhe,siruri de mcn.goritcrr. (...)
Poate fi in versuri (tablou), asirnilatd de pastel (v. termenLrl).
sau in prozd, cle nttlurd sav porlretislicii (portrel solt ertocore). Pcirul ei, dupd ntodtt de atunceu, de impiirtea cle,spletit pe umet.ii si
lndeplinegte functii de ordin decorativ (pauze, digresiuni in timpul
unei povestiri, cu rol pur estetic: N. Filimon, Ciocoii t,echi Si noi,M. -spotele sale. Figura ei at'ea crcea ft"untuse{ci, c,cu'e ,/iicect ocliniourti
Sadoveanu, Creanga cle aur) salu expliccttiv-simbolic (portrete fizice.
imbrdcdminte. interioare care dezvdluie psihologii: G. Cdlinescu. vestite pre .femeile Romdrtiei...
Etigma Otilie.i, Bietul loaricle). In firnclie de scop gi de mijloace (C. Negruzzi, Alexandru Ldpu,sneanzrl, portretul domnitei
Ruxanda)
aftistice, descrierea este: romauticd. realist6, naturalistd: gtiintifica.
poetic[, retoric6; unroristicd, satiricd, fantasticd etc. DEZNODAMANT ( cf. fr. clenctuementl SfArgitul acriunii
Exemple:
unei opere Iiterare epice sau dramatice, solu{ionarea conflictulLri
Bultu se trntpluse cle lumind. Ditt c1hd itt cArtcl, pritt .f'urttlul
inilial. in succesiunea nlornentelor subiectului, reprezintd urtirna
ghiolului, tt'eceau lisile Si gdinuSi. Pe fire de puptr"ci se a$ezalt
secvenf5, dupd expoziliune, intrigd, desltgurarea ac{iLrnii gi punct
cuntpdnindtt-se niste pdsdrele nici, cenuSii, ctt ochi;ori de mdrgele
negt"e. Pe cleasupra, prin socre, ntei Ir"eceatt pescdrttsii urginlii, c'tr culminant. Fiirrd conforrn cu f-irea gi compoftamentul persona.jelor. in
cu'lpi crsctryite, btitlani ctt strigdte aspre si tu'iiie: se roteau ttulturi ctr' trlirea lor dramaticd, rotun-jegte gi destinul acestora.
pene Jrumos irtcondeiate. $i-n apo ictrului, Ia mal, giingcinii.felu'ite, in funclie de rnaniera in care se rezolvd, conflictul poate fi..
unele ieg'e, allele cctslctnii cu tighel roS, altele fu Jelurite Si ciuclate neprevdzttl (C. Negruzzi, Sobieski Si romrinii), ttrevizibil (L Slavici,
.fbrme, se prigoneauintr-orazci, inlr-wt cerc cle,foc, Si dispcireau...
Moctru cu rtoroc), Logic (I. L. Caragiale, D-l Goe...), tbsurd (I. L.
(M. Sadoveanu, Dimineli de iulie. descriere ilr prozd)
Caragiale, Inspecliune), tragic &. Rebrearn, Ion), corttic (1. L.
O.faSie tresfiir$itd
Dintr-o pdnzd pore colea, Caragiale, Vizitd...),./bricit (Pra,slea cel yoinic Si merele de qur) etc.
P ri n tre hol cle rdldc i tir.
Toqtd cul ntea-i adormitit, Alte clasificdri: ?ncltis sctu.fenn - moartea sau nunta eroului
Tocttit t,ctlea. -(M. Preda, Moromelii), deschis se irrsinuezd posibilitatea reluar.ii
Lin i S te a - i depl in st{rpan d
Peste cantpii arSi de solre, faptelor intr-un alt context (M. Eliade, La ligdnci; Camil petrescu,
Lurrca-i goald: la Jtintiinci
Ullimu noaple cle drugoste, intriicr noapte de rdzboi), eutticiltttt - prin
ENpicui sotibtto; uSrien.tr(.seX-nGg.drCtcoigbuc, itt miez.ul yeril' tablou)
scene nucleu, prin replici sau prin inversiuni la nivelul momentelor
56
t,subiectu lu i (L. Rebrean Rits c oa I cr, P ddur e a spdn z u ru y i I or) ; t tcrt u rtt I
- consecintd logicb a faptelor prezerrtate anterior (panait lstr.ati.
Cl i u I irt i i B cir d ga n u I u i), a rt iJic i u I (I. L. Carag iale, D ouci I o t ur. i ).
Urreori. fLrncfia esteticl a dezrroddmArrtr-rlui este preluata de
epilog (v. tennenul).
57
DIALOG (< fr. tliulogue, cf. gr. clialogo.s, vorbire cu) -Bcitr"dnul o mingdie Si zise bdiatului;
Modalitate literara (mod de expunere a rnesajului) care constd iu Bine, sci prinzi Si pentru tine, sd ltrinzi Si pentru eu. ( ... )
tl'anspuuerea uuei couversatii intre doud sau mai multe persorraje. (8. $t. Delavrancea, Bunicul)
prilej cLr care autornl dezvdluie gdndurile;i sentimentele personajelor
(gi, indirect, propliile ginduri qi sentimente), angaj6ndu-le in actiune. - Codrule, codrutrule, (M. Emirres cu, Rev ecle re)
In Antichitatea orientald gi clasicd, dialogul era folosit in operele
Ce muifaci, drdguyule:
filosofice, didactice sau retorice, avAnd destinatia de a evita
Cci de ciind nu rte-um vdzut
ruronotorria dizerlatiei. Necesitatea dialogului in scrierile teoretice s-:r Multii vrente au lreclrl
nranifestat qi in epoca modernd, prirr Pascal (ProvirtciuLele), Fenelon,
Voltaire gi, mai tilrziu, P. Valery. $i de cdncl m-am depdrtut,
Multii lurne am intblat.
Odata cu constituirea genurilor literare, dialogLrl devine o
nrodalitate de expunere specificd (genul drarnatic) sau f-ireascd (genul - Iet, eu.fhc ce.fac cle mLtlt,
epic). ln creafiile epice, dialo-{ul dinantizeazd actiunea. ii da nrai Ianre viscolu-l uscult (...)
rtrultd culoare gi savoare (arlraica, regionala. . . ), adesea
individualiz6nd personajul. in opera drar.r.raticS. el contribLrie la LEONIDA (scul6ndu-se din somn spdimdntat); Ai ! Ce e ?
intensificarea conflictului catre culminatie gi deznoddrndnt. fiind gi EFIMfTA. Leonido ! scoal' cd-i.fbc, Leonido !
principala modalitate de "existentd" a personajelor. Mai rar, dialogul LEONIDA (speriat): Uncle-iJbc ?
apare gi in opera Iiricd, reprezentdnd fie voci Iirice ale poetului (M.
EFIMITA. Scoal'cd-irewtlutie, bcitdlie mctre c(hrit !
Eminescu, Lucec(iirul), fie nrodalitdli de transpunere a tcnrei LEONIDA: AS ! vorbd sd .fie ! Ce te pomeneSti ttorbincl,
rlonutule ?
(comuniunea om-naturd in Rey,etlere de M. Eminescu). (r- L. caragiale, Conu Leonicla./'tttd cu rectc{itmea)
La nivelul operei epice, dialogul poate fi redat prin apel la DIDAHIB (< gr. clidachi, cuvAnrare, predica) Terrnenul
slil d.,'ecr (transpuuerea replicii in fornta in care a fost enlllttatd.
definegte predica sar cuv6ntarea religioasd cu un caracter
irrtrodus6 printr-un verb dicentli : a spune, a v,orbi, a:.ice, a ittreba, tt
rdspmtde, a se adre.scr sau printr-o expresie: (t (truncdt o t,orbti. cr moralizator, avand ca punct de plecare textul biblic ai apartirrAncl
bdga de seumci etc.) sau la stil inclirecl (prin reproducerea la persoana
a III-a a replicilor). Vorbirea directd a personajului este independentir genului elocintei de amvon. A fost cultivatr in perioada veche a
din pLrrrctul de vedere al subordonarii sintactice gi individLralizatd
plin intona{ie, topicd, pr"rnctuatie. Exemple de clialog in textul epic. literaturii, de Arrtim Ivireanul (Didahii) gi r-rlterior de petru Maior
liric gi drarnatic: (Diduhii, adecci irn,ciritrut'i penrru cresrereo .fiilor, rcr fugropcic,itmett
pnmcilor morli).
- Tuld-moSule, aS w"eu sci-mi crettscii Si mie aripi Si sd zbor.
In didahiile sale. Antinr Ivireanul cautd subiecte actuale.
sus de lol, pdnd in slqya cerului, zise bciictlul netezinc{u-i bcrrbu. apostrofeazd rrul
"rlravuri rele", contagios, vrea sr-i abati pe ascultatori de la
Dacd li-o cre$te lie cn'ipi, zise .fctta, mie sd-mi pritt:.i tt "fudulia", ipocrizia, compromisul,
dojenind
presurii Si mt sticlele.
i'onizdnd uneori. a$a curn o face gi in cazul ferneilor vanitoase.
- Dct... hi... hi... poi ceJbl... Si nrie '? cirora le aduce pilda Sarei, solia lui Avrarn, care ru se sfia sa-gi
Fota .se intri.std. prinreascd oaspe{i i frdm6ntAnd pAine:
58 Oare siiJie acum vreuna a6a ? Ba, ccici ia scoale nruna Sttrei
' o vdd plirtii cle coc{r. scoare ,si ntiina unei nmieri cre acum ! o ttdd
59
plinci cle inele ,si scule. C'aut Si vdcl Jatu Sarei, plind cle pielm. Vdd Si DIEREZA (< fr. dierese, lat. rliueresi.s) Figtrrd de stil
.fhlu utei muieri de uc'utrt, plinti cle.fleacm'i ch"ircesli...
realizatd la nivel fonologic prin care diftongul devine hiat. din rafitrni
DIDASCALIE (< gr. clidqskeiliu, invdtdtLrrd) Parte a textului,
specifica literaturii dramatice. care cttprinde indicatii scerrice ;i eulonice sau metrice:
Mai surn-vei, eluLce conu
regizorale (rostirea replicilor. jocul actorilor. cottfigura{ia ttnot'
Pertru tnitte vreodutit ? (M. Eminescu, Peste v'diuri ...)
obiecte de decor sau de recuzit[. an-rbian{a 5i alte elepretrte absolLtt
luecesare interpretdrii scenice). situatd, de obicei, intre paranteze. DISCURS (< fr. clisco urs, lat. tliscur.rus. alergare incoacr' 5i
incolo)
irr teatrtrl antic, didascaliile insernrtau attuttrite ittstrttctitttti
date actorilor de cdtre atttori, cotnpletate cu ittforrnalii despre trrtt.lrele 1. Specie a genului oratoric. reprezentdnd o expunere oralZt
autortrlui. distribtrtie. persoattele filarltropice cal'e atl stlstitttrt sau scrisd a nnei tetle itr fa{a unui auditorir-r. clt scopttl de a convinge
satr de a obline adeziunea acestuia la tema prezentata. Irr veclrile
reprezentatia, lrolnelttul, durata gi locul de desliqurare ale acesteia.
retorici, discursurile erau organizate in citeva momente clar
Dtrpi o cornpritttare oarectltll setttttificativd itl clasicislrr.
delimitate: exordiu, propo:itie. nuruliune, urgutnenlare .\oLr
didascaliile tind sd se extirrdd in perioada modernd, pentrtt a a.iunge
adevdrate fige de caracterizare a personajelor itt teatt'ul lui Canril ct on/ir nrure, respi n gere, peroral i e.
Dupd scopul unldrit, discursr,rrile pot fi: politice, u<:atlernit't',
2. gi in.j u r i rl ei c' ( r e c h i z.i t o ri Lt L, p I e cl oetri a ), r e I i g i o u s e etc.
Petrescu. Termenul se regdseqte teoria literard moderttd.
indeplinegte nrai multe func(ii: definind un mecanism de textualizare variind in func{ie de rela(ia
a. precizarea personajttlui 9i a interloctttot'ului sitt (in caztrl
in care iu scettd sultt prezente urai mttlte personaje): instantd discursivd / vorbire. Din aceastd perspectivd, M. Bahtin
Trqhqnuche (lui Dandatmche): StintttbiLe, eu te lus uit'i t'Lt diferentiazd, in Probleme de lileralurii Si esletico, trei tipuri de
urttictil acinicti Si cu,ktiyiccr... Eu lrebuie sci ntci cluc lu ulegere: peste
discurs:
o juni ule tle ceus se tleschide untu: lrebuie sd.fiu ucolo'.. D-la tt-Lri
o discurs liric - orientat spre eul enunliolit, 9i cclnsidelat
rtici o grijd, nrcrgem ltt.sigur, lu noi opozilie tru incape..' 'slttllettt
urilingv, monoslilistic, aflat intr-o rela{ie terrsionala cu clittlogistnul
tari... stirrtttbile... turi... (I. L. Caragiale, O scrisoure pierclulti)
originar al limbii, care dd na$tere la o sintaxd de tip intensiv. 'in
b. descrierea unor reacfii nou-vetbale care inso{esc satl
rndsurd sd anuleze orice valen{d a tirrpr.rlr"ri gi spatiulLri propritr intr-r,rrt
intrerup dialogul: spa{iu/tinp in stare pur[:
Gelu: (inroSitttlu-se, sufocut, ctt tttr nct de incleSture de . discurs narativ - desclris cltre Iumea reald, de{inatortrl ttnei
voin(d, trpoi ridicti privireu cu Ittttdriire, culm) Eu urtt pritttit
sintaxe complexe, bazate pe plurilingt,isrt $i trtlm"i,stili.slicrT, in crre
scrisourett ! (Dupd utt luttg rdstitttp, cu privireu ubsetftd, ctt tt spa{iul, tinrpul qi limba devin subiect, obiect qi respectiv rnijloc de
neo,neneuscri Iiniste) $i t,oi truge loale consecittyele. reprezentare. Discursul narativ reactiveazd dialogisniul origirrar al
(Camil Petrescu, Joc'ul Ielelor)
linrbii prin distarr(a pe care instanta uarativd o stabilegte intre
vorbirea proprie gi vorbirea striinl gi perrnite setrsltri cottotative
c. situarea contextului in care se desligoar[ clialogtrrile: sociale, morale, istorice.
TofLrnu; inrlrdntesli sd brulalizezi o.fenrcie c:cr rttitre '! AIi-o
o discurs dramatic - care, pe lAnga fLrncfia discLrrsivh a
plcite,Sli tu !... Mi-o plcite,Sli ltr... Vtri !(cheia cade cu zgomot pe
rraratirrrlui, adoptd gi o func{ie a teulralizitril, solicitdrtd o textua-
podele) (M. Sorbui. Putittttt t'oSie) lizare specific6, marcati suprasegrneutal.
60 61
DISLOCARE (< fr. disloquer) Figurd de stil realizatA la De nrci-ngdrt r:u .fIori le
nivel sintactic, constdnd in izolarea prin topica afectiva a urrui enunt $i privighetorile.
Vine iuma yiscoloasd.
sintactic:
Eu cdrtt cloina-nchis irt ccrsci,
Ntt voi ltcirul sd mi-l taie (MihaiEminescu)
Ce-mi ajunge la cdlcaie. De-mi rnai mdngdi :.ilele,
Zilele Si noplile.
DITIRAMB (< gr. dirlwrambos) CAntec plin de paros qi de Fntttztt-u coclru cdt invie
exaltare in cinstea zeului Dyonisos, la vechii g."ii, ,uprupus, la un Doina c'dnt cle ,,,oirticie.
lrolnent dat, odei. Cude frurtro gios irt vule,
Eu cArt cloina cea de jeile.
DOINA Termen cu etimologia incerta (atribLrit de D.
Doirtu :.ic, doirut suspitt,
cantemir substratului tracic al lirnbii romane sau derivat cle B. p
Hasdeu din lituanianul daina), denumegte o specie a liricii popLrlare. T'ot cu cloina nrd nui /itt.
care exprimd intr-un limbaj cu profunde rn6rci dialectale gi aiectiue
s.entimente intense, precLlrn iubirea, dorul. ura. instrdinarea. De aici gi Doirtcr ciirtt, cloinu $optesc,
diversitatea lor: doine de dor, de jare, de instrdinare, de haidLrcie. cle Tot c:u doincr vieluie.sc.
cdtanie etc. Tiparul prozodic al doinei se caracterizeazd prin versul
DRAMATIC (GEN) (< fr. clramaticlue) Totzrlitarea operelor-
scurt. cu nrdsurd de 7-8 silabe, ritm trolraic gi rimr de obicei
inrperecheatd, specia fiind in fond "uu cantec liric cu o melodie literare destinate reprezentdrii pe scend. Scrisd sub formi de dialog.
aparte, o tematicd complexd gi variatd, o largd arie folcloricd gi o
literatura dramaticd se iurudeqte cu epica, prin prezen{a conflictului
n'rare bogafie metaforicr" (clr. Ghita). cu conotatii specifice.
gi a actiurrii (care, in teatrul canonic, velificd mornentele subiectului).
tennenul apare gi irr opera poe{ilor consacrafi: V. Alecsanclri, M. dar se d-ifsecreenndtia-zriedpelicabce),asptrainprtienhonrigcailenizfaorleoasicteotpllpeonztriutiopnraelzden(taacret a-
Eminescu. gt. O. Iosii G. Cogbuc. O. Goga. tablou
intAmplarilor, prin adaptarea ei pentru o interpretare scenicl
(incluz6rrd, pe l6ngd textLrl propriLr-zis, gi indicatiile de regie,
CA^NTESCpUecLia, se inrudegte, rnergdnd u'eori pdnd la sllprapu'ere, c'
decorurile, vestinrentatia actorilor etc.). incd din antichitate. de tace
de care se deosebegte doar sub aspect muzical:
diferen[a intre genurile majore (tragedia) gi genurile r-r.rinore
melodia doinelor este liber6, bogat ornamentatd. in tinrp ce cdntecul
corrservd un profil rnelodic rnai sirnplu (2-6 unitati rnelodice care se (cornedia, ulterior vodevilul, farsa).
repetd intr-o ordine prestabi litd).
Caracteristici:
Exernplu:
o prezen(a unui conflict pLrterrric intre personaje;
Doind, doind, cdntic dulce ! o absenta aproape totald a autolului dirr operd:
. personajLrl arhetip (intmchipAnd trashturi Lll.llalte _
CAnd rc-autl nu m-eg ntoi cluce.
zgdrcenie, ipocrizie... - in teatrnl clasic sau atitudini existen{iale
Doind, doind, viers cu /bc !
- spairnd, alienare... - ilr cel modern), specializat din punct cle
Cdncl rdsuni eu stau in loc.
Bate vdnt de prinfivard, vedere func{ional (protagonist, antagorrist, obiect disputat (fe-
Eu cdnt doina pe afurd, meia iubitd), personaj legdturd, irnp'lsor, persorraj instrumental,
corul, conform unei clasificdri proplrse de Rorrrr,rl Munteanu):
62
. stilLrl scenic (viziLrne unicd asupra evenilnentelor, o teatrul politic (abordeazl relaf ia dintre destirrLrl
areprezentare ca rnodalitate fundamentald de expLlnere.
individual gi problerna sociald a puterii, ternatica fiind asigurata
sincretismul altelor). de evenimentele la ordinea zilei: B. Brecht);
Speciidrurnatice: o teatrul absurdului (limbajLrl iqi pierde funclia
o
o jocurile cu miqti 9i pipuqi (rearru popular); principald. aceea de corrrunicar.e: H. lbsen. E. lonescu. l-.
tragedia (Eschil, Pronteteu inliintruit, Sofocle,
Arghezi, Neguyiitorul cle ochelqri),
Artigorru, W. Shakespeare, Hamler, P. Corneille, Cidul);
o teatrul poetic (liricLrl se inrbina cu drantaticul intr-o
r comedia (Aristofan, Pitsiirile, N. Machiavelli,
Mcitritgtutcr, Moliere, Avarul, L L. Caragiale, O scrisocu'e atmosferd sugestivS, adesea de vis sau de mister, personajele nn
sunt individLralitali ci sirrrboluri: L. Blaga, MeSterul lVlunolel,
pierclutii):
DRAMA (< fr. drume, lat ., gr. tlrcrmct. ac{iune) in ['ouicu
o drama (Fr. Schiller, Don Corlo.s, H. Ibsen. Nrtrtt,
Sfl, Aristotel ii da conceptului sensul de acfiune, pe care o
V. Alecsandri, De sp ot- Vode1) caracterizeaz6, prin aceea cd "irriti oanrerrii ce stau sd sdvArgcasca
o farsa (piesa redusd ca iutirrdere. clr caracter ceva". Ca specie a genului dranratic. in versnri sau in prozd, apare in
secolul al XV[I-lea. este cea mai apropiatd de complexitatea vietiigi
moralizator, in ac{iunea cdreia apare, mai frecvent. comicul de se defirreq;te prin opozitie cr-r tragedia gi corredia. in tirrrp ce acestea
reprezintd realitatea exterioard unilateral. trist sau urrroristic. dralra
situalie: C. Negruzzi, Muzct de lo Burdujrini); surprinde viata nrai veridic. in arnestecul sdu de uote grave gi senine
r vodevilul (conredie irr interiorul cdreia sultt (ca specie de sine stdtdtoare, se vehiculeazd gi terrnenul de
intercalate cuplete satirice: V. Alecsandri, Piotra clin cu.sd1; rrctgir:omedic). irr drattrd, deqi conflictul este foarte puternic. r.tr
o melodrama (crea{ie dramaticd in care situatiile apar' conduce, ca in tragedie, Ia moartea personajului principal. La rdndul
shu, corrflictul tru este deterrnirrat de fbrta oarba a destinului. ci de
uneori exagerate, 11r.l neverosimile, cLr deznoddmdnt facil. telurile seroilor, de sentimentele, ratiurrea. voin{a lor. LocLrl actiunii
nu mai este canonic. prestabilit iar faptele se desligoard intr-un
artificial gi cu tendin@ moralizatoare: V. Alecsandri, ZgArt:itttl
interval temporal mai flexibil, nereducAndu-se Ia un fir epic unic ci
risiltitor).
proiectindu-se pe rnai rnulte planuril stilLrl este rnai pLr{in solerrrrr
Dranraturgia nrodernl se orierrteazd spre absenfa unor graniqe decAt al tragediei iar Iiberlatea de expresie mai pronuntatd.
rigide intre specii gi spre o tematicd psihologica. sociald. politica. Reprezentatr{i: G. E. Lessing, Nathorr inteleptul, Fr. Schiller,
Dort Carlos, V. Hugo, Ilut, Blert, L. N. Tolstoi. Puterectitrturte ricului,
fi losoficd. experimentAnd specii noi:
J. P. Sartre. MuStele g. a. in Iiteratura universalf, qi B. P. I{aqdeLr.
o drama de idei (deplaseazi accentul de pe caractere
Rdzt'crrt Si Vidru, V. Alecsandri, Despot-Vodd, L L. Caragiale.
gi acfiune pe problerratica filosoficd. politic6. social6 etc.. BIr/tiTttrslrr. $t Delavrancea, Apus de soure, M. Sorbul, Pqtittttt
personajele devenind puftdtoare ale ideilor care se cortfi'utttd: H. 65
Ibsen, Camil Petrescu);
. drama istorici (urmeazd tradilia teatrului
shakespeariarr gi a dramei romantice. dar se diferen{iazd prin
preocuparea redusd pentru culoare locald, adevdr istoric sau
personaje excepfionale, in favoarea ndzuinlei de a descopeli
similitudini intre trecutul istoric qi viafa contemporarrd: G. B.
Shaw);
64
ro;ie,L. Blaga, Meslenil Munole, H. Lovinesctr, Mourtea urtui artist F cir ir gar d, .fci r d - n d e n t n, .lci r ti gl a s, (L. Blaga, Elegie)
ctr trriineca Sterg ochiuri ude.
g. a. in literatura romArt[. Urt vecitt prirt:.iclul rneu aude
Peutrur evolufia speciei in literatura secolului al XX-lea, v. pus.rcibdurecr necrgrti cr uceluicrsi
genul dramatic. ELIPSA (< fr. ellvp:;e < lat. ellipsis < gr. elleipsrs. lipsa)
E Figurd de stil realizatd la nivel sintactic. care constl ilr suprirrrarea
unui segment sintactic ce poate fi dedus contextual.
ELEGIE (< gr. elegeicr, cdntec de doliu) Specie a liricii
confesive in care eul liric exteriorizeazd sentinlente de tristete, irrtr'- Exemple:
Iute capuL intr-o parte Si le ui{i in jos .snterit.
lun cresceuclo afectiv de la melattcolie 9i regret la dttret'e' Ziuu lologil iu socu'e, piinclincl cozile cle Souric,
Noupteu-rt pod, cerclcrc Si .slreSini, heinizand dttios lo luttci.
Elegiapoterr[eaz6liric.frecvent'problerrraticifilosofice.
sociale .ur'i l.gut" de naturh 9i eros. incdt se poate vorbi de o (Mihai Eminescu)
cleturnare a aicepliei initiale a tertnetrttlni (distihtrri rrrenite sd Trcthsnache; C'e smtteli clunneavoctstrii, tuit t'og '.)
exprinte jalea ftrnebrd, in antichitatea greco-latind) spre poezia ?Vugefiortzi'? Nu ! Zavrogii ? Nu .t ... Cduzasi
0. L. Ccn"agialel
profund s"entiurentala (in Rerragtere. odatA cu Petrarca. sau itt secoltll
Musset. Ptrgkin)
of XtX-t.o, secolul rornanticilor: Lenatt, Lamaftine. EMFAZA (< fr. empltuse, lat. entphctsis) Figura de stil
saLr cu caracter filosofic (in epoca modernd' ctllr se poate constata in'
rcalizatd la nivel sintactic, prin care unui errunt sau segmerlt de euunl
ciclul Elegiile din Duirto al poetului austri;rc R. M. Rilke sau in cele i se acordd in cornunicare o irnpoftanld deosebitd, sublirriatd plintr-o
I t etegii ale lui Nichita Stdnescu). iutona{ie specificd sau prin inlocuirea persoanei grarnaticale I cu
ABLro.nliidnvte.inrstLReaaalemdnpuargert(iziOneGeJnlttr(tatL.iuatlAuic:lnOueixlrv)ra.idndAdipLre.er(spSTccrr'uitstPitleLn(rlAgetok)dr,inFliiio')(P,E'eMlLetrg'tatiErecr)nTai(-noCers'giunctrutt'liloi'(t\Menteriaue)tiL'ruurIrtl)at)t' persoana a III-a.
ttn sirtgrrr clor, MLluncotie ...j, L' Blaga (Elegie)' G' Bacovia 9' a' clin Exemple:
literatura roman6. De-un nn:jneog, du, intpdrute, cdci ntoSnengul ce-l
Exernplu: privesti
Trenntrd acceusi aPd Si.fi'unzci
Nu e om de riind, el esle donmul Tdrii RontrtneSti...
(Miliai Erninescn, Scrisoureu I I I)
lu bdtdile aceltrietsi ceus' [$tefan:] - lineyi ninte cuvintele Iui $te.futt, cure v-a fost
in ce tiit'tim ,5i-tt t'e sctrntt tc-cri rtprit ?
Clarettscti subt ce iarb-ui rdtttcts '? huci pfind Ia sdftnci britriinele... cd lu[ole{ot,cr n-ct fo,sl et .striimoSilcn'
Se revursci in ntine clrunturile trrei, rt-tt fost ct nrca Si nu e o yooslrd, ci u urrnnsilrtr vo$tri $-rt
to\te Pe cari tri urnblut.
o gli n d u- | i m a i pir,s tre uzci chipul trrrrtusilor urntosilor t,oStri in yeacul vecilor...
$i cluPci ce-ei Plecut.
(8. $1. Delavrancea. Apus cle soure)
67
{
EMISTIH (< gr. lternistikiort,jr.rrndtate de vers) Una din cele ENUMERATIE (< fr. enunteratiort) Figurd, de stil constand
doLra jumdtdti ale unui vers. separate prin cezurd. Conceptul este in inqirr,rirea unor tenrleni de acelagi fel, care conduce la arrplificarea
operant in cazul versurilor lungi:
ideii exprimate. Este o figurd a acumuldrilor cantitative. a
Scn'a pe deal // bucitrmul sunci cu jule,
Tunnele-l m"c, // stele le sctrpdrir-rt cule... dinarnizarii ac{iLrnilor sau triirilor, apare atAt irr prozd, cAt gi in
(M. Eminescu, S-r,,'c, pe claul) poezie sau teatru:
Eu nrci cluc in.foptul zilei, // md e;ez pe ntalu-i verde Oh ! Pdclure tdniira !... Unde sunt nroSii voStri '? Presdruti...
$i prit,esc cum dpo ctu'ge // Si lo coliri eo,se piercle... Ler Orbir:, ltr Clilia, la Baie. la Lipnic, la Soci, pe Teleajen, lct
(V. Alecsandri, MaLul Siretului) Racotcr, la Rdzboieni. (8. $t. Delavrancea. ApLts cle soctre)
ENALAGA (<fr. enologrrc) FigLrrd de stil realizatd la nivel S-a .fdcut ntultii yorbd clt preuteesct o.\upro acestui lucru.
Trebuiau cai, trdsurii, plug, slugd, gt.cid. O ntullime cle lucrLn-i
morfblogic printr-o sr.rbstitr.rire intre moduri gi tirnpuri verbale: trebuicttr.
Dacii tu Stiui problenra astei vieli cu cure lupt, (I. Slavici, Popu Tunclu)
Ai veclea cd erm cut;inle pcutct chicu" sii ofi rupl. ...DittAi s-ct it,it ca,sa: casti ele larci cu cocostcirc in t,tirt, u$d,
(Mihai Erninescu) rlouci .ferestre Si prispci. Apoi s-a o$ezot pe prispd, in stdnga habcr,
ENCOMION (< gr. ertkomiort, laudd prirr discurs) Gen al clounld-cotoroanfd cu nas hapstin, ochi ntici Si burtd ccit o bute.
poeziei grecegti in care erau elogiate meritele unei pel'soane. Cdnd a ujmts Ia miiinile ei, Firnulit s-a ctprit, s-et gdnclit, s-ct
Repertoriul literatr-rrii encomiastice a fost ?mbogdfit prin trdlezggiinectleit .Si ct Idsat mdinile buhei cct niSte ltinii, irtcii netoarsti. ./Lirci
(I. Teodoreanu, Prcit,ale-Bctba)
aportrrl nor scrieri religioase cu aceeaqi tonalitate: Vie(ile S/in1ilor.
Maniera laudativd a fost preluatd de retoricieni (Corgias. Prin./bc. prin spdngi, prin glon1, prin.fion
Elogiul Elenei). Sub o formd satirici. apare in Elogiul muSlei, Lucian Prirt ttrii tle buiortete... (V. Alecsandri, PeneS Curcanul)
din Sarnosata gi in Elogiul rrcbuniei, Erasmus din Rotterdarn.
Dm'.fiinclcd luze0u mereu
Registrul liric de tip encomiastic se poate eviderr(ia in Lcitrdncl la stiittct Ior c0inii.
Plecau sd se batri cu tcitcu'ii,
urnrdtorul cant extras drn tragedia Ariigoutt de Sofocle: $i cu cn,cu'ii Si cu hunii Si cu le.Sii
in lume-s ntulte nteri minuni !
MirtLrrti nrai ntari cct otnul rtLt-s. $i cu turcii. (M. Sorescu , Trebuiau sci potrrte un nunte)
Ptu"lttl de t,drtl, strdbate mdri,
Prin hulir Si prin yol spuntos, O zdrtir cobortitii clin zodia cerea.scii
Prirt vul vuinclu-i t,iielios !
EI en de ut,.fdr' de istort, Veni sci o clesccinle, ,s-o lege.ne, s-o creerscit,
Cu plugul lui cel tras cle cei, Sci-i deie.fbrrnec clulc'e, pocloube, scutnpe clururi,
Rd,slocnttir brazdu in pdmanl, S-o upere-n vict{d de,tt :.ilelor urnaruri.
O ! -n yeci neislottil pdmdnl !
(V. Alecsan dri, Legentlu rdnduniccii)
6B 69
EPANALBPSA (< fr. eptrnulepse) NLrmitd ;i Nigrim lui Cincinat Pavelescu
EPANADIPLOZA, este o figurd de stil specificd retoricii care coustd Ciincl sttspirti pe la.fbrestre
in repetarea aceluiagi cuvAnt saLt segn-leltt sintactic la inceputyl 9i la i trtri stute ntad ri gtrl e,
sfdrgitLrl unei unithli sintactice salr vers: Lutut- i ves e I ci, ntee s lre,
Ctt... clrc litt clurnitale.
Mereu se r''or tot bate, lu vei clonni ntereu. '.
(Mihai E,minescu) Cincinat lui Nigrint
rTu I ett u I v o st ru -n uclet, ti
EPIC (GEN) (< gr. epikos - epos, cuvdnt, zicere) "Exprinrd. S-cr rttirrgittil nuntcti lu 7tcir,
Dcn" tocrtir ,slrdlucireu ntea
ip fornrd de narafiune. idei, serrtirrrente aclit-ttri etc. ale eroilor unor Nu slci-rt cltelie. ci subt ecr !
(G. TopArce anu, P tu'odi i ori gi nu I e )
intAmpldri reale sau irnaginare. " (DEX) Este genttl literar itt care
EPIFONBM (< fr. epiphorteme) StructLtrd exclarnativd carc
prezenta directa a autorului alterneazd clt prezenta sa ittdirectd. p|in inchide o judecat6. o reflectie in finalul unei unitdti courpozilionale.
intermediul persona-ielor. Permite o perspectiv[ terlporald astlpra Exernplu:
existen(ei, r.edatd fie prin succesiuue organizatd (epicul lracliliortul), ... Iu ?rtrettb-o, bnrirocn'it,
fie prin juxtapuneri neordonate cronologic (epicul rnoclent)' $-o sd-1i spuie tle ponglice, cle volute Si cle ntode,
Pe cdtttl irtitna ta bote-n rirmul sJhrtt nl utrci orle...
Mai obiectiv decat tiricul dar mai subiectiv decdt drarr-raticul,
genul epic a cotrsacrat ca rnodalitate de expunere traratiuuea. Cel nrai Ciind vezi piulru ce nu sinfie nici tlurcreu Si rtici rniltt -
des utilizatd este povestirea realizatd la persoana a treia, ttara{iunea
De ui irtirnri Si rninle -.feri in ldluri, e Dnliltr !
fiind obiectivd, dar creatiile moderrre recUrg gi la relatarea la
(Mihai E,minescLt)
persoana I, conf'erind operelor aspectul unor jurnale epice.
EPIFORA (< gr., lat. epipltoru, adaos) FigLrrZr de stil
Creatiile epice se clasificd in orale (populttrel ,si 'scli'rc
specifich retoricii clasice (Cicero), constAnd in repetarea lttrtti cltvAttt
( culte ).
sau a urlei sintagnre la stArgit de vers. In literatura romAnd apare
E,pica oral6, la rindul sdu, poate J'i trt versuri (balada,
sporadic. atit in poezia populard cAt gi in cea cult.l. Exemple:
legenda) sau in prozii(legenda, basnrul, snoava). creatiile apartinarrd Dur en. t,ui tle eu,
gerrului epic scris sunt: irr versuri (balada cultd, poenlr.rl. epopeea.
iegencla, fabula) sau in prozii (anecdota, schila, rotnanrtl, reporta.itrl Tot rnereu plAngett
I iterar, memori i le, jurnalul). $i ntereu zicea:
"Muttoli, Manoli,
EPIGRAMA (< epigramme) Specie lirica redusir la
Mestere Manoli !
climensiunile unui catren, incheindu-se de fiecare dat[ cLr o poantd.
silu
care satirizeazd. intr-o tonalitate ttmoristicd. defecte tllllalle. De pe coperi,y
Epigramigti celebri sunt: Voltaire, Cl. Marot. Lessing. Pugkirr - dirr Mort bietul cdden !
literatura universal6 gi Cincinat Pavelescu. G. TopArceanr"r, R.
Rosetti, Al. O. Teodoreanu. $t. Cazirnir. C. Ionescu Qttittttts - irr ll
literatura romAnS. E,xernple:
'70
'?Iur urrcle cddeu. (Monastirecr ArgeSului, text popular) De.fldcdrile roSii ce pdlpdie in sate,
Ce se nrcti.fdcecr $i-n tabdra vecind orgia cea nebund
C o m cu' e o d ep iir t o I ci v tr i e S t e s ub ./il" t tm ci :
- Te uud Si ce sifac eu, Iar in.fi'mrziS romanii topoarele-Si descdtttd
$i caii lor disniardd, si-n unfird vesel ceintd:
chiur clacci te uud ce srifnc eu, " Surl/ romitn cu patrLt tnAni
eu ce pot sti.fac eu ?... $i am leacuri de pdgdni:
(N. Stanescrt. Daintctnul nreu ccitre ntine) De talcrri am o sdgeald,
Cuvirtele * tristeLe, De turci pala nrea cea lald,
nuntai docd se lot,esc de ceva. De lifieni urt buzclugcrtt
ttttntai claca le apasci ceva $i de mguri un arccm !" (V. Alecsandrt, Dun$rat'q Ro$ie)
Ex islci (N. Stanescu . Intpotri vtt cut:i nte lor)
EPIFRAZA (< fr. epiplrrase) Figura cle stil specificZr EPIMONA Figurd de stil realizatd la rrivel sintactic prtn
retoricii constend intr-un eltutlt saLl segtltent de errunt suplimentar intrebuin{area excesivd a conjunc{iilor coordonatoare. creAnd
care inchide o restrictie la ideea exprirnatd antcrior:
impresia unei suplimentdri continLre a ideii:
Urtu-tt bruyele alluict, lremurancl ei se .sdrulci,
- Iar te-ai cufurtdat irt stele
Nunuti oclriul e vorbnre(, iard limbcr lor e nutii.
(Mihai Eminescu) $i in nori Si-n ceruri nulte ? (Mihai Eminescu)
EPILOG (< fr. epilogLre < lat. epilogLts, gr. epilog,os. Pustirt adArrc... Si-ttcepe a-tuloptr, (George Bacovia)
concluzie) Partea finald a unei opere literare epice saLr drarnatice cale $i-crucl gemAntl antorul nteu tleJiutct,
Ascult aterfi privind mt sirtgrtr pLutct
constituie o concluzie a evenimentelor anterioare. o explicare a
$i gem, Si plAng, Si rdd in hi, itt ha.
laptelor pinh la ultinrele consecinte sau o evideutiere a
BPISTOLA (lat. lit. epistola=scrisoare) este o specie a
serrrrrifi cati i lol irrtlegii opcle.
genLrlui liric, adresath unei persoalle reale sau imaginare, pe o temi
A apdlut. ca gi prolo_gul. in teatrul antic. lrnde desenrrra "o
filosofic[, eticd. esteticd etc.
scLrrtd alocutiune in versuri rostita de actor sall cle autolLrl piesei" in
care se solicita indulgeuta publicului sau se aduceau urultLrnrili Ni se pdstreazd epistole de la Hora(iu, Epistulo ucl Pisottes
(scrisoare cdtre Pisonli, de la ovidiu, Epistulcr ex Ponto (scrisoure
acestuia". clin Pont)etc. in clasicisrn epistola a fost abordata de Voltaire. La
Apare frecvent in poerlui eroic (V. Alecsandri. Dutnbrrtv,rr Fontaine. Boileau etc.
RoSie). nuve16 (V. VoicLrlescu. Iubire nrugicci. Lostrilcr), ronlan (M.
in literatura romdnd. specia este ilLrstratd de Gr'
Sadoveanu, Neunrul $oitniireStilor) gi piese de teatnr (V. Alecsanclri,
Chirilu in provinlic). Alexandrescu prin Epislold cdtre lcmcu Vcicdresctt, Epistolci
Exemplu: domntrltti Ale.rcurlru Dottici, fabulist nrclcloveart 9i de M. Eminescn
prin genialele Scrisorl, opere profund lirice 9i filosofice.
(...) $i poalele pdduriisurtl pulid lutttittute
72 73
. epitetul evocativ ( indeosebi cel moral. exprima gi
evoc5 o realitate morald: privea uintit, gdncliri rebele, plricerile
EPITET (<fr. epithete <lat.lit., gr. epitheton. care e plrs Sirete, virte trist Si giinditor .. .);
epitetul ornant (specific
16ng5...) Figura de stil constAnd in determinarea unui substantiv sau . poeziei clasice. exprimi o
verb printr-un adjectiv (epitet ctflnomirrul) respectiv un adverb (epirar
insugire pennanentS, constitutivd clasei intregi, poterrleazd arlistic
cttlt,erbctl) menit si exprime acele insugiri ale obiectului care
imaginile vizuale: zdpada albd, ai lcirii uneri dalbi - V. Alecsandri);
inliligeazS imaginea lui aga curn se reflecta in sirn{irea Ei fantezia persoanei, este
. epitetul homeric (ca epitet al
scriitorului:
A rrinms cerul Jierbinte Si gol. individualizator gi insofegte numele in ntod stereotip gi
(l iulurile scot clin .fdntute ndntol.
Pe.sle pdclur"i tot trtcti des Jbctu"i,./bcu'i' obligatoriu: viteaail Ahile, Siretul Ulise, Afroclitct ceo cu bratele
Danseazii sdlhotice, satonice .ioc uri.
(N. Labii, Moarteu cd;sriourei) albe):
Conform tratatelor de teorie literard 9i de retoricd. Iru sLttrt . epitetul sinestezic (parfumuri negre - Rirnbaud.
tdcere usocuteri p-itIoenteullTaeondtoitreeatnicu);sau oximoronic (sensurile
epitete calitalile denotative ale obiectLrlui nunrit de sttbstarttiv
ternrenilor asociali surrt. cel pu{irr irr aparen{d. intr-o flagrantd
(trandafir roqu, lapte dulce, frunz[ verde etc.) gi nici cuvintele care
alcdtuiesc, irnpreund cu trutnele determittat. unitati lingvistice (salcie contradictie: tironicii dulceald; Venerci, nrarmurci caldri: dulce Si
plffngltoare, covor persan, pdrrzd de piianjen, inger de pazl). Au
valoare de epitet doar aldturdrile de ternreni care se constituie prirl. .fermecitonre .jale - Mihai Eminescu; luminii neagrri: lopte
asocierea/atribLrirea de calitali rrespecifice obiectului sau ac{itrnii irr ugurid rnurr - Tudor Arghezi):
S.i
sine: epitetul metaforic (a cdrui expresivitate este datd de
') lampd-tttinde lintb'nvori si srtblire' ingeniozitatea conexiunilor gi care interfereazd cu alte figuri.
S.fiiriinrt in tter bolnnv. (M. Ernines rr, inge, Si tlenrcn) culn zl[ fi personificarea, metnfbra, oximoronul: urrcla cdruntd,'
indepdrtate de sfera sentanticd a termenilol' Ia care se referit t:lipu nilostiyri - Octavian Goga).
sunt epitetele argheziene:
EPITROPA (< ngr. epitropos) Figurd de stil specifica
Re ce, .f ru g i I ii, tttt uti, v i rg i n u I d, retoricii, constind intr-un raIionanrent prin care se dovedegte
Ltttttina cl u c e ct nt e ri re u -rt po ct I d,'
$i pipiiitu-i rteted, de cttlai, caracterul fals al unei premise:
Ptne giiteli lu ,suflet si granoz. (T' Arghezi. Vtinl cle tourtttrri)
-o De-oi nruri iSi zice-tt sirte - ttl nteu Itunte o ,sit-l pottrte
Epitetele mai des intdlnite in operele literare clasice sau
Secolii din gurd-n gurd Si l-or cluce mai clepurte,
nroderne sunt, dupd "lntrodttcerea in stilistic6" a Eletrei Parpald-Afirna: De u pururi, pretutirrcleti, trt ung,herul urnr c:rieri
. epitetul apreciativ (produs al unei -iLrdecdti de $i-or gdsi, cu trl meu rttnte, oddpost n mele scrieri !>
valoare, fiecvent la Eminescu: ntiirealii umbrci, ittinti bcilt'dtre, O, ,scirntcme ! lii lu minle cdle-u lunre-cti ctuzit,
m" a I e, pr o,s I a t e c e I e r t cir i, s cir n t ct n cr tt o a s I r ci v i tt I ii), Ce-li trecn pe dinaitile, ciite singur ai vorhit '' [ . J
14 $i ctint{ propria to ttictlci sittgur n-o ,stii pe cle rosl,
O ,sci-t;i hatti allii ceryul s-o piistreze cuilt aJbst'?
(Mihai Eminescu, Scrisourect [)
75
EPOPEE (< fr. epopee < gr. epopeia, epos - nara{ittne. urrui stil obscur. greu de decodat. Aceastd tendint[ incepe irrcd dirr
poienin - a crea itr versuri) "Specie a genului epic, in versuri. de tttari epoca romanticd, prin efuziune gi patos sau apeten{d pentru oniric, iar
dimensiuni, care nareazd episoade istorice sau legendare cruciale trecerea la codificare gi obscuritate este mediata de rnigcarea
simbolistd a sfdrgitului de secol al XIX-lea (prima treapta a
pentru existenfa unui popor. antrendnd tttt nutnlr mare de personaje.
substituirii sensului de baz6, cu sensuri noi. poetice. generate c'le o
eroi cr-r insugiri deosebite gi fiin{e suprauaturale (zei). care intervilt itr g0ndire de tip analogic), pentru a se constitui intr-un cLlrent dc' siue
statdtor in zorii secolului al XX-lea.
acfiLrnile oanrenilor. O caracteristicd a epopeii o constituie
Din punct de vedere etimologic, termenul ennetisrtt trinitc
rronumentalitatea. "(Nicolae I. Nicolae)
cdtre nritologia greac5, rnai precis cdtre reprezentarea zeului Hertres
Originea speciei este foarte veche, in cdntecele populare
Trismegistul, de{indtorLrl secretelor din domeniul rnagiei gi al
dedicate unor evenimente istorice reale (ex.: lupta aheilor impott'iva
astrologiei, zeu al cuvdntulr.ri, dar al cuvAntului cu proprietdti. Glecii
cetdtii Troia). Apare atdt in literatura populara (epopeile grece$ti l-au asimilat cu divinitatea egipteand Thot. demiurg al cuvAntului.
ndscocitorul scrisului. al artelor qi al gtiin{elor. Hertnes era considerat
Itiada Si Ocliseea, atribuite lui Homer, epopeile indice Ramrtt'trrttt Si
Mahabharcrla, epopeea gernrand CAriecul Nieltelungilor. epopeea de cdtre alchimigti patrorrul taiuelor lor. ternrenul hennetic
insemnind, in acest context, o serie de formule privitoare la
scandinavd Kalevolo. epopeea francezd Cdntecul lui IIoLlutrcl,
cousideratd in unele tratate gi poern) cdt 5i in literatura ctrltd transmrrtafia metalelor. Ca no!iune, ermetic definegte agadar o
Miltorr - "entitate" greu accesibill in(elegerii comune, al clrei sens se
(Vergilius - Eneicla, Dante Alighieri -neDfiivniartlcizt aCtoemedeilnie, descoper[ prin inifiere qi revela{ie.
sau proiectele literaturtr
Poradisul pierdut Raportat la poezie, irnplicd ideea de incifrare, de expresic
absconsl sau comunicare sibilinici. In studiul intitulat Aspette
romdrrd: L H. Radulescu - Michaida, C. Negruzzi - $tefLutiaclu). litercrre contentporerte. $erbarr Cioculescu pleacd de la prernisa
clasificare:',:",:';:'rv:r:*J:H:: conform clreia rnistenrl este o condilie esenfiald a poeziei. iar
?,),^, originea ennetismului nu s-ar gdsi. aqa cutn in trrod erotrat se srtstinc.
irr exprintarea pre{ioasd a gongoricilor. ci in formulele rnagicienilor.
o eroi-comicir (I. Budai Deleanu -ligtrrtiadu)-
Irr acest caz, poezia ernreticd nLr abdicd de la starea proprie
uaracteristici (dtrpa Poetictt lui Aristotel):
lirismului. de mister, ci o anrplificd. Totodatd, egalitatea ermetism =
irralt' unitar' i*pletind verosirnil.l
exprimare sibilinicl definegte foafte bine conceptul. surprinzAnd 9i
fon,urli.r,,tuot"ttut
esenta dar gi forrra exterioard a mesa.iului.
"u . episoadele irnbogifesc dar ntl cotltrazic Ermetismul presupune o noud evaluare a raportului emitdtor
ac(iunea principald; - receptor, in care o condilie necesard devine implicarea receptoruiui,
strLrctura cotnpoziliotrald tipici (invocatil adicd un anurnit tip de forma{ie. sau Ildcar de avizare. Mesajul
* ",,,, uze i, poeziei errnetice nu este elrergent. ci convergent. traiectoriu
"10",,
j:1:T,:,..,,x".li;l;j:1i],",,,," ar e se. trasindu-se de la ernildtor din nou cdtre ernildtor.
P u'1e rn i c e''" "#lli::lll#;1:il"ff Origirrea literaturii ermetice se afld in repertoriul
i,,",,, trrrbadurilor, in care se face distinc{ie intre "trobttr r:lar" qi "rrolnr
ERMETISM (<fr. hermetisme) Este o tendinfd manifestatd 17
in literatura nrodernd de incifrare a rnesajului artistic, prin folosirea
76
(:/rs" (cantec inchis), al cdrui intemeietor este provensalul Marcabru, Vo i prov, tt-u .fasturi c e -o cts tupci
iar creatorul poeziei ermetice moderne rdm6ne poetul Stephane Un val cle ierni Sifulger Sters.
Mallarme, in opinia cdruia "nu existii decdt Frunuseleo Si ea nu
posec{d clecat o singm'd expresie perfect[r, Poezicr ". Este, deci. dupa BeTict splendidd nfi cheamit
Hegel, o lume purd, in care nofiLrnile vor fi decantate de Ca-rtr-un lcutgcrj lipsit de leanrci
inrtll s-uduc ucest sqltfi
materialitatea lor, de tot ce [e expune perverlirii pe axa temporald iar
Sin gn'iitii! i i, rec iJit ri, a s tre
realul va fi mereu distilat, pentru a pune in libertate o lume a Ideilor. Lu ntull pulin ciit ct./dcut
AIbitd gri,itt ptin:ei nou.\It'c.
"Nu mi-qrn creut opere - mdfturisea poetul - decat prin elimincrra, ,yi
(St. Mallarme, Sulut, in traducerea lui St. Aug. Doinag)
ctrice adeviir oblinut nu se ndslea clecdt clirt pierdereo unei impresii
c-e sc'anleind o clipci,s-a consllntttt,si trti-tt perntis, grolie tenehrelor sau:
clegujerle, sti en,cmsez Si rttcri mult in senzttlicr Tenebrelor oh,sttlule."
Poezia se identificf, deci cu realitatea absolut[ reconstituitd cerebral. Dirt ceas, cleclus erclducul acestei calme cresre,
Itrtt"cttd priu oglindd in ntiintttit ctzur,
iar limbajul poetic, redus la o semnifica!ie prirlara, devine un
Tdind prin iuecarea ci'ezilor agresle,
rnetalimbaj. cu o sintax[ eliptica, aluzivd gi ttu tou oracular. Alti Irt g,rupurile upei, urt joc securtd, mai prtr.
reprezentanti: Giuseppe Ungaretti, Paul Valery, Stefan George,
Nudir lctlent ! Poeltil riclie'ir irt,stttrttreer
Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo. De hcrie resJ'irate ce-rt ?,bor ittver"^ Ie pierzi
$i cantec i,qlot)e;le: ctscuns, cunt nunttti tnurcu
In literatLrra romAnd, Ion Barbu propune, in volumul ,Ioc Mecluzele ciintl plimbci sub clopotele verzi.
secund, o ermetizare a liricului trecAnd prin matematici (geometria): (I. Barbu. Joe' securrcl\
"Mii ,stinrcz nrti tnult ca practiccrrtt al matentalicelor Si preu
EROU (< fr. heros) Numit gi protagonist. este persona,jul
iiiiliii cti poei, Ei numai util cft poezict crttrinteSte ile geonretric. aflat irr centrul acliunii unei opere epice sau dramatice gi polarizlincl
Oricat cn' piireu cle contrctdictorii ace,sli doi renneni la pritna vetlere, aten{ia gi afectivitatea cititorLrlui (v. Ei personaj).
exislii undet,a, in clonrcniul inolt ctl geometriei, un loc luntino.s uncle
ESBU (< fi. essci, incercare, exarneu, probi; lat. e.rcrgiLttu,
se inliilneSte cu poezicr. [...] Cu Siin geomelrie, fulelegprin ltoe:ie o
unumilci simbolicd pentl'tt reprezenlorea .fbrntelor posibile dc cantdrire) Concept proteic, ambiguu, apare in secolul al XVIII-lea, cu
un sens predorninant gtiin{ific (tentativd. exerciliu, luclare analitica.
existen!d. t..l E or{evdral insiicd in malemotice cheitt se poute grisi critic6, de control gi verificare. pe teme obiective) referindu-se astdzi
at6t la o experieutd interioard, trdirea unei averrturi spirituale. cat qi la
oricdnd, pe cule de gnozit, cle cmalizci. C'd;ligoreu settsului utrei
"incercarea" ideilor, pldcerea "degustdri i" fi ind superioara adAnc irni i
poezii ernrclice e ntai itttdtttplcitoure. " (Ion Barbu, Corfiesiurti) sar.r rigorii lor.
Exenrple:
79
Nimic, uceuslci spwnci, vers
V irgin ce.-aralii clom' o cupd ;
ASct in zdri se-neacci-n trupii
Siren e I e sdl t dncl invers.
Noi nuvigeitn o ! pdlc clivers
De-amici, eu de pe-acum Ia pupa,
78
ca specie literar6, este un lribrid intre literatr-rra 9i filosofie. Tre.sdrind scdnteie lacul
care "realizeazd unitatea organicS, rrediferenliatd dintre gtiin{a. $i se leagdnd sub soare:
morald gi artd, teorie gi poezie, erudilie gi literatLrra" (A. Marino). Eu, privindu-l din pddure,
Las aleunul sd mdfure
Pug.uig,r|rp'c,nteu]l"bndate"zuparldeucgnaeroenreidrlaerluetalp, rleidizepimnatedftriscnudinzlauricenaf,arsedeuenscuurrnoporlainfqudtneedrea/madeaendftieanvleiirglutelauui/ $i oscult de Io rdcotre
suf,iectivitatea li condeiul eseistului, care va opera cu adevdt'trt'i
Pitpalacul. (M. Eminescu, Freamdt de codru)
individualizate, intr-o rnare libertate a conqtiinlei' $i-atunci md apropii de pietre Si tnc,
A$adar, eseul este "Lln act intelectual rezolvat prin rnijloace iau cuvintele Si le-nec tn mare.
$uier lunu Si o pre.foc
substanliai subiective, literare" gi reprezintd o opera de personalitate. tntr-o dragoste mare.
o confesiune sau o autobiografie spirituald. incercatd de trutne trlari
(N. Stdnescu, Ento{ie de loanmii)
ale culturii universale gi na[ionale: Bacotr. Httme. Montaigne.
Er.nersou, Huxley, M. Ralea, Matei c6linescu. lou Biberi. PaLrl EU CREATOR Plecdnd de la considerafia cd literatura este
prin excelenfd subiectivS, ea fiind expresia unui eu creator, care
Zarifopol, C. Noica, E. Cioran etc. "trece sttccesiv sau altenmtiv prin toate nxomentele literare: lirice,
epice, dramatice", Adrian Marino distinge, in Dicyionarul de idei
BSTETICA (< fr. esthetique < QestheticT, cf . gr. aisthetik7.s. literare, intre:
care are insugirea de a sirnli) Disciplina constituitd in secolul al subiective sau obiective;
XVIII-lea care studiazd legitatile atitLrdinii Lrmarle fala de realitate 9i' sau in conflictele exterioare;
care se ocupd cu geneza $i natura artei, in funclie de o serie de ridicole:
categorii specifice:y'ttntosul, sublinrul, n"agicul, grcrliosul' urcintl etc' Primul tip de autoreflectare a eului creator definegte varianta
(v. qitermenii).
comunicdrii contemplativ-confesive (liricul), al doilea - varianta
Preocuparile estetice dateazl inc6 din antichitate (Platon'
comunicdrii narativ-evocatoare (epicul), al treilea gi al patrulea
Aristotel), ele diversificdndu-se pe parcursul evolufiei trmane.
surprind comunicarea prin reprezentare (gen dramatic / tragic Ai
EULlRlCEsteovoceinterioard,irrragittardapoetrrlui.
care comur.ric6 in textul liric sentimente, tr[iri, irripresii, ernotii' in comic).
psinprtoeeccremifsiceuSldicueolsmteeuuncliucediarciiaacreoanusfteoesreivcfeolenc(tsteudmbrisip,tla6arcrilednaasatalcirtriuecual llaiuzuid)t,oned.axutpi-trsr"ierndripanreriiani. EUFEMISM (< fr. ettphemisme) Procedeul stilistic
caracteristica esentiala a liricii este asumarea ei integrala de c6tre un caracteristic atdt literaturii cAt gi vorbirii curente, care constd in
eu care se confeseazd. urarcat textual de velbe la persoana I singular'
(eltlliriciipersonale).Alteori,poetuligiexprimdsetltitrrerrtele indulcirea prin perifrazl a unei expresii dure sau jignitoare sau chiar
in substituirea acesteia.
ascunzandu-se sub o masc6 str6in6 (eul liricii ttrctscate) sau se
8r
asirnileazd ttttui "persotnj" (eul rolurilor)'
Exemple:
80
Spre exemplu, bdtr6nelea gi moartea sunt sugerate, in enun!6rii, al povestirii propriu-zise). Narafia poate concentra, dilata
fragmentele urmdtoare, de expresii care, prin con{inutul lor semantic. sau interverri (ordona altfel) unitalile evenimentelor povestite,
aduc o ttotb de ironie, respectiv duiogie, evitdndu-se astfel perceplia criterii care fixeazd doud posibilitati de analizd a textului narativ:
gravd, chiar tragicd a acestor realitdli: perspectiva ordonatd (fixeazd, o ordine cronologic6, in conformitate
Zici adesea de una aiunsd tn vdrsta cuvioasd cu timpul istoric), perspectiva dezordonatd (alternan!6 teinporald, o
Cd atestatul vremii nu va sd-l printeascd.
(Gr. Alexandrescu, Satird. Duhului nrcu) discontinuitate voitd in ordinea evenimentelor, de tipul: analepsd -
evocare, rememorare prolepsd - anticipare; replay - reluare a unor
De la adormirea bdtrdnului $tefan-voievod' ptirintele
intdrnpl6ri importante in discursul narativ).
Moldovei, trecuserd $aptezeci Si doi de ani.
(M. Sadove anu, N ico ar d P o tc o ctt' it) Spa{ialitatea este o altd coordonatd tipicS. Fie cd are
coresponderrt in realitate (indeosebi in crea{iile realiste) fie in
EXPERIMENTALISM (< fr. experimentalisme) Concept irnaginar, ea poate fi bine descrisd sau tinzAnd cdtre sirnbolizare.
care circuld in teoriile estetice moderne, potrivit cdruia literatura este unicd sau diversd.
privitd ca o medita{ie asupra condiliei creatorului, iar crealia - un O rnodalitate concurentd de a realiza expunerea este prin
produs calculat, lucid gi previzibil. apel Ia func{ia prologului (v. termenul).
Andre Gide trddeazd o .conceptie experimentalistd in EXPRESIONISM (< fr. expressionnisme,folosit prima oard
Jurnalul Falsificatorilor de bani, care se prezintd sub forma unor'
de J. A. Herve pentru a cuprinde arta hii Van Goglt, Cezanne 9i
e"sctaeieitnevedsetigeaxreerac,iliriosmi astnuudl idi"e.vUennainddin"lritaefiruantuilerdeixnpdeirreimctedn"tu(luAi. literar
Gide) Matisse, apoi preluat de esteticianul german Wilhelm Woringen,
gi "r iutare" (A. Robbe-Grillet). "Viziunea aceasta se aplicir in care-l consacrd in rnigcSrile de avangardd din preajma primului
prin. ,L rfurJ Ia nivelttl expresiei, al lintbajultti, nivel tn care e.fortuL rdzboi mondial)
scriitorului esle indreptat cdlre cdutarea unor noi slrtrcltn'i Curent artistic apdrut in Germania, in primele decenii ale
expresive, spre descoperirea unor noi combinalii stilistice". secolului al XX-lea, cu o rispdndire largd gi rapidd in intreg spafiul
cultuial european, gi care a creat opere ce s-au impus prin valoarea
EXPOZITIUNE (MOMENT AL SUBIECTULUI) (< fr' lor esteticd in Iiteraturi, pictur6, sculpturS, cinematografie gi teatru.
e.rposiliort < lat. expositio, expunere, povestire) Situalia iniliald,
primul moment al subiectului unei opere epice sau dramatice irrterneiat pe ideea exprirnlrii spontane a trlirilor interioare gi a
traditionale, are rolul de a introduce lectorul in specificul operei. Este protestului fa{d de realitatea european[ considerat[ decadentd gi
paftea in care se fixeazi perspectiva narativd, se delimiteazd func{ia sterild, expresionismul s-a afirmat in opozilie cu realismul, estetismul
naratorului, ca gi locul qi timpul ac(iunii gi se ordoneazd inttarea
gi simbolismul. In timp ce acesta din unni sugera atmosfera vagd.
personajelor. stlrile de spirit incerte, inefabilul, expresionisrnul creeazd irnagini
mai intense, exprim6nd elanul vital, irnpulsul interior, nelinigtea
Timpul este elementul component cel mai importa'rt al
filosoficd a intrebdrilor grave asupra existerrlei ulnane; este o
situa{iei rrarative, diferenliindv-se perspectiva evenimenlialii (timpul
"izbucnire de clinnmism, descdtusnre afectivd, patos impins Ia
enun{ului, al evenimentului real sau fictiv) de cea narativd (timpul extaz, Ia yipdt' (N. Balotd, op. cit.), care se revendicd de la o serie
82 ilLrstrd de "strdrnogi" nouconformigti: Baudelaire, RimbaLrd, T. Mann,
I)ostoievski etc. "Cei mai buni, ntai pdtimasi poeli nu luptii
83
intpolriva inrprejurdrilor ertente al ontenirii, ci intpolriva silttaliei literatura expresionistd. Apare astfel mitul poemului originar, arhaic,
omului denahrrat, chinuit, rdtdcit". (K. Pinthus, Antologia liricii asociat tipdtului, simp16 expresie a volupt5{ii sau durerii, "dialog
e.rpresioniste ) animat cle un patos orgiastic" (N. Balotd, op. clt.), reac{ie a
Expresionigtii se revoltl impotriva unei civilizatii care sensibilitatii ornului modern fa{d de haos.
in Germania, expresionismul a fost promovat de grupul ,.Die
strivegte omenescul gi propune ca ideal intoarcerea la sufletul
primar, fie al copilului, fie al mitului gi al misterului. Astfel, nu -Bruke" (Podul) 1905- 1913, reprezenrat de Muler, Kirchner, Nolde
sunt interesali strict de psihologic, social, istoric, ci de transcendenta g. a. Acegtia au fixat baza ideologicd ce promova irnpulsLrl de a
rniticd gi nristicS, la care s-a ajuns prin ingemanarea mai multor distruge vechile reguli qi de arealiza spontaneitatea inspiratiei. Ideile
curerrte filosofice irationaliste: pesintisrn.u.l schopenhauerian,
au fost preluate qi de gruparea "Der Blaue Reiter" (Cavalerul
"arnurgul idolilor" gi "diortizistnul" lti Nietzsche sau teoria spengle- Albastru) intemeiatd de Kandinski gi Franz Marc in 1911, cdrora li s-
riarrd a "rdsturndrii Occidentului". Ei sondeazd subcongtientLrl. ca gi au aldturat ulterior Kubin gi Klee. Acegti reprezentarlli se declarau
impotriva impresionisrnului, a pozitivisrnulLri (Auguste Compte) gi a
suprarealigtii, dar sunt preocupali de latLrra tainic6, obscu16 a societ5lii tirnpului lor, indrept6nd noua ideologie cdtre un mod de a
culege esenfa spirituald a realiti(ii.
lucrurilor, ntergdnd pdnd la un fantastic sumbru, tenebros. Apoi, spre
Expresionislnul. a$a cum s-a dezvoltat in istoria artei
deosebire de natural i gti, prornovea zd ar'ftidetermi ni srnu I qi postu leaza
rnoderne, apara drept migcarea cea mai bogati gi rnai cornplexd. Este
ideea de libertate. de innoire a ornului, a lumii qi a cuvAntr:lui poetic o rnigcare ce depdgegte lirnitele prograrnatice pe care vreun artist oli
o grupare aLr dorit sau au incercat sd le traseze. Temele introduse de
prin strdpungerea spre esen{a existenlei.
expresionisrn vor continua sd facd parte dirr problernatica artei
Pdrinfii acestui curent sunt socotili artigtii Van Gogh, Munch
contemporane: spirit de evaziune, panteism poetic, revolta impotriva
gi Gauguin, iar Ernile Zola, cu studiLrl "Asupra romanului,
civilizaliei, reiterurea mitultti Si u poemului nrhoic, nelini$teu
e.rperitnental", in care enunta poetica naturalistd. era revendicat drept
JilosoJicd. Personajele drarnatice rru sunt individualita{i ci sunt
un precursor al expresiorrismului, anun(And motivele antinatural iste
geuerice, reprezentAnd termenii amintili, iar crisparea Ei violenfa
gi arr' 'mpresioniste: "Vom sfdrSi prin a da numai sintple studii, /tira expresiei devirr domirrantele stilului. Cuvintele ntegtegugite gi
peripe;ii Si deffisurare, analiza mtui an de victlit, isloria unei conventiile artistice sunt condalnnate, linrba literard incepe sd se
pasittni, biograJia unui personaj, note luate din viapci Si clasificate in muleze pe lirrba vie, vorbitd, incandescentd prin be{ia sufleteascd in
mod logic". tinrp ce propensiunea cdtre abstractizarea fenorrrenelor gi a trdirilor se
inrpune ca o necesitate a artei de a reduce anxietatile prin formele
Dacd pentru artistul naturalist qi impresionist realitatea calm-ordonatoare ale abstractiunilor.
rlmdnea rnerell ceva ce trebLria privit din afard, pentru expresiolrist Reprezentanti: G. Trakl, F. Werfel, St. George, LLrcian Blaga
ea era ceva in care trebuia sd coboare, uude "sd lrdiascd clin (poezia gi proza) 9i, in parte, Al. Philippide, speciile preferate de
irteriof', in timp ce crea{ia, departe de a se constitui intr-un joc acegtia fiirrd drarna nritologicd. meditalia sau pastelul.
gratuit, devine experien{i a exprimirii de sine. Herrnan Bahr dd 8-5
prinra explicafie a poeticii expresioniste: "ornul e lipsit cle sLtflet,
nattra lipsitd de om t...1.$i icttii disperarea urldncl; onnrl iSi cere
urliind sufletul, un singur ,strigiit de su/brinyd se inalyd clin tintpul
tloslru. Chim'Si arta
urld in intuneric, cheanrd in ajulor, i,.vocii
spiritul... " Strigdtul (Die Schrei), ca expresie esen{ializata a
nostalgiei sufletului prirnitiv. devine un motiv des intdlnit in artd gi in
84
F ASa-i Si la omenire,
Cdnd in obstii nu-i unire:
FABULA (< lat. fabula, povestire) Specie a genului epic in
Nici o treabd nu se face
versuri sau in proz6, in care personaje fitomorfe (plante) sau Cu izbdndd Si cu pace.
zoomorfe (animale) sunt puse in situalii omenegti gi din care se (Alexandru Donici, Racul, broasca Si Stiuca)
desprinde o morald. Structural, textul cuprinde povestirea propriu- FANTASTIC Termenul provine din grecescu I phantastikos
zis6, simpl6, umoristicd gi alegoricS, Si morala, formulatd direct gi
concis, in doui-trei versuri finale. Personajele, realizate schematic ai = propriu tnchipuirii gi ar insemna ceva creat, pldsmuit de
caracterizate in special prin limbaj, reprezirft| simple mdqti ale unor inragina{ie. Conceptul are doud accepfii, putdnd fi situat la baza
trlsituri umane reprobabile (demagogie, ipocrizie, giretenie etc.) gi
se supurl inten{iei auctoriale, care este una substanlial critica. gdndirii fantastice Si a literaturii fantastice. in
Stilistic, textul se caracterizeazd _ prin economie de mijloace, In prima accep{ie, fantasticul se definegte sfera
preferinfa pentru personificare qi alegorie iar prozodia este de cele pennanenfelor psilrologice, ca un revers al vulnerabilitdtii naturii
mai multe ori necanonic6.
umane. O formd de trdire de ordin instinctiv este redatd prin
Autori consacrafi de fabule sunt Jean de La Fontaine (Lupul
superstifie (forma cea mai simpld a gAndirii fantastice, constAnd irr
Si barza, Dreptatea leului) in literatura universald gi Alexandru
stabilirea unui raport arbitrar de cauzalitate intre doui intdrnpldri
Donici, Grigore Alexandrescu (Boul Si vilelul, Cdinele Si cdlelul),
George Topdrceanu (Bivolul Si colofana) in literatura nafionald. disparate).
Exemplu:
Conceptul de^literaturd fantasticl este foafte larg gi permite
Racul, broasca Si o Stiucir
rnultiple interpretdri. In primul rAnd, raportat la definilia termenului,
intr-o zi s-au apucat,
De pe mal tn iaz s-aducd trebuie precizat cd nu orice ficliune literari care utilizeazd, la o largd
Un sqc cu grdu incdrcat. scard, irnagina{ia se incadreazd neaparat in literatura de tip fantastic.
$i la el toli se inhqmd:
Trag, intind, dar iau de .seamd Dacd literatura, in general, tinde sd reflecte realitatea, raportdndu-se
Cd sacul std neclintit,
Cdci se triigea neunit. la ea (prin reprezentare. mistificare sau idealizare), arta fantastica
Racul ?napoi se da,
Broasca tot in sus siilta, ndzuiegte, dirnpotrivS, s6 concureze cu realul, sd se identifice cu o
$tiuca.foarte se izbea fafd ciudatd, nea$teptatd, incredibild - dar, totugi, posibila - a
$inimic nu isprdvea;
existerr(ei.
llu Stiu cine-i vinovat;
in cadrul literaturii fantastice putem distinge mai multe
Insd, pe cdt am aflat,
Sacul tn iaz nu s-a tras, subcategorii : fab u I o s u I Jb e r i c, m i raut I o s ul Si S t i inlifi c o -fant a s t i c u l.
Ci tot pe loc a rdmas.
(8, Fabulosul feeric are ca specie reprezentativd basmul. in
86
conceplia lui R. Caillois, ,,basmul se petrece itrtr-o lume unde
minunea e un fapt obignuit, iar magia e lege. Aici supranaturalul nu
ingrozegte gi nici m6car nu uinregte. de vreme ce constituie insdqi
substanla urriversului, legea, climatul sdu. Nu incalcd nici o lege:
face parte din ordinea lucrurilor; e chiar ordinea, sau, mai degrabd,
absenfa ordinii lucrurilor (...) De aceeazdnele gi cdpcdunii n-ar putea
nelinigti pe nimeni".
87
@, Miraculoszl presupune insd apelul la o serie de tehnici preponderent comicul de situalie 9i de limbaj'
narative, la o tematicd relativ consacratd gi la personaje specifice. in Apdrutd in teatrul popular rnedieval 9i reprezentat5' de
literatura de acest tip, accentul nu cade pe devenirea eroului gi nici pe obicei, ?n pauzele dintre spectacolele cu un caracter mai grav
fundalul social, ci pe aventura acestuia. Aventura, la r6ndul sdu, este (ttristerele riligioasel, farsa este preluatd de Williarn Shakespeare in
ineditd gi se realizeazd, prin dezvoltarea tehnicii suspens-ului, iar
deznoddm6lrtul nu solufioneazd gi nici nu explicd faptul iegit din piesele sale, imbindnd-o cu parodia gi nuan{dnd-o prin reflecfie
comun. De altfel, ,,legea" miraculosului este cd acesta dureaz| atfJa filosofica (visul unei nopli de vard). Atinge apogeul in clasicismul
tirnp cdt lectorul nu cauti o explicafie logicl a evenimentelor narate. francez prin Moliere (Zdpdcitul, Sganarelle sau incornoratul
mDoodcetornrS.f,dErdugtteoniel,onVeicslceunipilerefleuriSSfcaarpsain)triangitcidm, pitrcec,airne
Specia literard prielnicd reprezentdrii nriraculosului este fuchiptrit,
perioada
rruvela (pentru ci poate asigura la rnodul optirn tehnica suspansului). autorul reprezintd un univers "violent comic, violent tragic", supus
Tematica este relativ consacratd, difererrtele findnd de originalitatea agresiunilor existen{iale: Leclia, Cdntdreaya cheald'
viziunii creatorului. Printre temele predilecte amintim: pactul cu
diavolul (Ontul care Si-a vtindut tr"istefea, O. Lemnaru), sttfletul FICTIUNE (< lat.Jiuio, inchipuire, nlscocire) Un ansamblu
neliniStit gi condamnot Ia o cursd veSnicd (Domnisoara Christina, de reprezentdri care se abat de la structurile realitSlii. devenind
M. Eliade), vampirul, fiinyo nefastd (Ochi de ars, M. Sadoveanu),
configura{ii alternative gi concurdnd realitatea.
locul nefast (Moara lui Cdlifar, G. Galaction), comoaru necuratri Fictiunea reprezintd esenta literaturii; chiar 9i atunci cdnd
(Contoara,l. Agdrbiceanu), secretul interzis (Sdrmanul Dionis, M.
scriitorul preia elemente din realitate, acestea apar transfigurate itr
Eminescu), comunicarefl transmentald (Poveste cotnplet absurdd, ,
contextul crea{iei aftistice.
G. Papini), cdlritoris miroculoosd (Heinrich von Offierdingen, Ficliunea este o condifie fundarnentald a existenlei basmului,
Novalis), retncarnarea (Avatariifaraonului Tla, M. Eminescu) etc. a literaturii fantastice sau qtiinlifico-fantastice qi mai pLrfin relevantd
Personajele se grupeazd in doud mari categorii: personaje-
in memorii, reportaje sau alte specii literare care au ca scop
initiator gi personaje-experimentator. Initiatorul este autorul
(corrgtierrt sau incongtient) intrigii insolite. El poate fi diavolul autenticitatea.
intrupat, strigoiul, vampirul, vrdjitorul, solomonarul, omul cu darul FIGURA DB STIL (< fr..ftgure) Termen impus de Gerard
Genette, in competilie cu TROP, consacrat de Du Marsais, un alt
deochiului sau al previziunii sau chiar un animal necurat. Persona.jul teoretician frar'rce2, reprezintd modalitdlile parliculare de utilizare a
limbajului, regulile specifice literaturii de combinare a cuvintelor.
experimentator este un receptacol al desldgurdrii insolite, care, in
"Fenotnenele de stil sunt procese de invenfie' care se abat de
calitatea sa de pretext al ac{iunii. poate lua cele mai f-elLrrite inl}tigdri. la construcfiile repetate, comune 9i uzuale in lirllbd. Se poate spune
cd faptele de stil sunt abateri expresive, construc{ii sugestive, cuvinte
Literatura StiinliJico-.fttntusticri ne poaftA spre realitati
superlative, in care finta este absolutizatd, sLrpralicitAnd logica gi gi stiucturi gramaticale mai pu{i' obignuite in cazul curent" (Gh.
rafiunea, savantul il inlocuiegte pe rnagician, iar faptul inedit poate fi
GhiF).
explicat (v. si SF). in functie de rrivelul lingvistic la care se realizeaz6, figurile
FARSA (< fr. farce < lat. farsa, de la JLn'cire, a umple) se clasificd in: Jiguri de sunet (alitera{ia, asonanfa), figuri sintactice
Specie a genului dramatic, de micl intindere, inspiratd din realitatea
cotidiani. cu acfiune sirnpld gi caracter vidit rnoralizator, cLrltivdnd
88 89
I
(repetilia, errunrerafia, inversiunea .figuri semantice (eprtetul, tehnica fluxului memoriei involuntare prin faptul cd evocd o scerrd
metafora, rnetonimia etc.). izolati dintr-un gir al evenirnentelor anterioare birre defirrit.
FIZIOLOGIE LITERARA (< fr. physiologie, cf. gr. FOLCLOR (< fr. folklore, cf . engl. folk, popor, Si lore,
psyltis, naturS, Ei logos, vorbire) Scriere epicd in prozd, in al cdrei gtiin{5) "Totalitatea creatiilor artistice, literare, muzicale, plastice
cuprins este studiat un anumit tip reprezentativ al unei categorir etc., a obiceiurilor^gi a tradiliilor populare a unei {dri sau a unei
sociale, prin realizarea portretului fizic in strAnsd regdturd cu cel
regiuni." (DEX) In aceastd accep{ie a termenului, domeniul
rnoral gi cu un acut sirnt critic.
folclorului se confunda cu acela al unor gtiinle de sine stdtdtoare
La baza fiziologiei literare std de fapt teoria poetului gi
(etnografie, antropologie, etnologie, mitologie etc.), incdt, in prezent,
teologului Lavater, corrforrn cdreia firea omului se poate recunoa$te se asisti la o specializare a conceptului, in sensul derrLunirii creafiilor
dupd trisdturile fe{ei, dar rnodelul artistic rnemorabil l-a impus La literare, organizate in text, sau la o dublare a sa cu noi concepte:
Bruyere (Caracterela). in secolul al XIX-lea, fiziologiile au creat o IiIeraltu"ir popularii, literaturd orald, folclor literar, /blclorul
adevdratd mod5, fiind cultivate de scriitori precunr: H. de Balzac
(Fiziologia cdscitoriei), C. Negruzzi (Fiziologia provintialulut), I. H. obiceiurilor (cdnd textul este insofit de ritualuri).
Trisdturi specifice:
Rddulescu (F iz.iolo gia poet u I ui).
. caracterul anonim (opera folcloricd nu este insotit[
Exemplu:
de identitatea vreunui autor);
(...) Provirtlialul infild incotoSntdncrt intr-o grozcntci Subci cle
m's: poartd arndut in coada droScii inarmat cu un ciubuc incdld/'at Si . corocterul tradilional (folclorul este rezultatul unui
luleaferecatd cu arginl; Suba de urs, amdutul Si ciubucul sunt cele sistem prestabilit de mijloace de expresie arlisticd - teme,
trei neapdrate elemente ale rnotive, imagini, figuri de stil, tipare prosodice - asumate prin
boierultti linutas; fcird ele nu se vede
nicdi 'i. Figura lui e lesne de este gros Si tradi{ie gi devenite specifice);
recunosctrt: cele nrui adese
o caracterul oral (este creat, pdstrat gi transmis prin
gras, are .fatd infloritd, .favoriti tuJbSi Si nrusreli rdsttcite, clar pe
Itingit aceste fireSli podoabe natura, ca o miloasci ntumd, a rdspiinclit viu grai, dirr generatie in genera{ie),
asuprd-i si mr ntr stiu ce care vorbeste mai tare ochilor ispititi eleccit c caracterul colectiv (este expresia unei congtiinte
orice altd; un nu Stitr ce care face a Ji destul sd-l vezi cct sd-l ctutctsti, colective gi un produs artistic perfectat de rnai mulli autori
Si sd gdcceSti clin ce linut soseSte, sau din ce bortci iese; rm nu .ftiu auonimi, in func{ie de mentalitatea, preocupdrile. talentul etc.
ce, in sforSit, care le face sd razi cum il zdreSti. ... proprii);
(C. Negruzzi, Fiziologia provinlialulzrl, fragment) o caracterul sincretic (la surprinderea mesajului
FLASH-BACK Terntenul provine din limba englezd altistic contribuie mai multe forme ale artei: literatura -poezie ;i
prozd- muzica vocald gi instrumentald, declamalia, coregrafia,
(= irtlocu'cereaflcicdrii) gi este specific lirnbajului cinematograrfic, irr
pantomima etc.).
care desernneazd o secvenfd retrospectiva. Din acest domeniu a
ln funcfie de categoriile ternatice qi de tipologia genurilor.
pdtruns in critica literarS, definind un procedeu narativ frecve.rt irr
literatura folcloricd se poate clasifica irr:
contextul nara{iunilor bazate pe monologul interior gi care presupllue
o cre4ii cu funclie ritusld sau cerennnialii
inserarea unui eveniment anterior firulLri acfiunii. Se deosebegte de
(colindele, PlugugorLrl. PaparLrdele, orafia, bocetul. desc6ntecul)
90
. creu(iifdrd.functie rituuki
9l
lirice : doina, cdntecul, strigdtura; receptor (o congtiinli umarrd). Din aceastd cauzd frumosul este o
epice - irt versuri. balada, c6ntecul bdtrAnesc, legenda;
categorie relativd, variind in functie de idealul estetic, de gustLrl gi
- in prozii: basmul, legenda, snoava, anecdota;
drantatice: teatru cu m6gti; ienductiar{niapeisntetiaccdeaasfitedcdcrautei ginodriivei,d.d$eivetontuingdi, existd valori consacrate
afo ri s tic e : prov erb u l, zi cdto ar e a, gh i c i toarea
astfel permanenle ale
FORMALISM (< fr. formalisme) in accep{ie cotidiand,
reprezentdrii frumosului. Pentru c6, in spatiul restrdns al structurii
termenul exprimd o preocupare exclusivd pentru formd, un cult al
sale, opera de artd reface unitatea gi armonia lurnii. Aceasta este de
acesteia, in dauna unui conlinut mininralizat sau ignorat.
altfel o caracteristicd a frumosului: unitatea in varietate.
in sens strict estetic, formalisrnul definegte preferinta
Matelialul utilizat de artist gi rnodul original in care il
sistematicd acordatd punctului de vedere formal al obiectului artistic,
in detrimentul continutului. in acest context, forma constitr-rie cloar un prelucreazd sunt elemente hotardtoare in realizarea frumosului.
strat exterior al operei literare, iar stilul, fie calofil fie bazat pe Originalitatea poetului poate sd transpund categoria frumosului in
reducfie, devine un criteriu valoric. forme gi idealuri diferite. Pentru a exernplifica acest lucru, este destul
$coala estetici literard ce a suslinut criterii forrnale riguroase
sd compardm doud perspective poetice total diferite. Astfel, daca
este formalismul rus (1915-1930), dintre reprezentanli remarc6ndu-
se: Boris Tomagevski, Vladimir Propp, Rornan Jakobson. adrnitem imaginea artisticd drept reprezentare a categoliei
frumosului in poezie, atunci observdm ci idealul erninescian diferd
FRUMOS Definirea frumosului a constituit o preocupare de'
seamd a esteticienilor, filozofilor qi literalilor. Platon echivala aceastd de cel arghezian:
nofiu : cu cea de util, pundnd-o totodatl in rela{ie cu pldcerea care Ah ! qttorceo li se pctre
se at .eseazd vdzului qi auzului. Aristotel surprindea latura concretd a Cci pe cap i1i cade cerul:
frumosului, privit ca unitate in diversitate, expresie a simetriei, Unde vei gdsi cuvdntul (M.Eminescu, Criticilor mei)
lirnitbrii gi ordinii. Boileau, clasic francez. identifica frumosul cu Ce exprimd adevdrul ?
adevdrul, iar Kant il definea drept ceea ce place la modul universal.
Din bube. mucegoiuri Si noroi
,,fbrd reprezentarea unui scop", dar il considera .,un sinrbol al
Isfttt-omJrurttuseli Si pre!uri noi... (T. Arghezi. Testtttrtertt)
realitAlii". Titr,r Maiorescu definea aceastd categorie a artei ca fiind
,,o idee inviluitd gi incorporatd in formd sensibild". O altd rrrodalitate de caracterizare a frumosului in literaturd
Reunind aceste perspective, putem considera ttumosul o poate fi desprinsd in afia porlretului. Perspectiva s-a modificat in
categorie esteticd fundarnental5, caracterizatd, prin armonia dintre
timp, pentru cd idealul de frumusefe s-a schimbat.
con{inut gi formd, prin proporlie gi echilibru, care genereazd Cand un$ld cu ctoltoto ei de ierbrn"i
in pdr, uitdnt cle orisicefemeie:
serrtimente de adrniratie. citci gulben creg se-nviiluie cu verde,
aSu fruntos, cci-Amor de-aSazd-n umbrd,
Frumosul existd in mdsura in care poate fi corrcretizat'ntr-o acolo unde sLtnt legat de creste
operd de artd, ceea ce presupune raportarea la un suport obiectiv ntcri mult decdt s.fdrlitrticioasa piatrii.
care, Ia rdndul sdll, r.ru s-ar putea realiza decdt prin raportarea la Fruntuselea ei inlrece orice pialrci
Si rcma ei nu are leuc de ierburi,
92 flrgit-ctm pe cantpii Si sus pe cre.ste
93
cercdnd sd scap de-asemenea femeie ; Venere, nrarmurd caldd, ochi de piatrd ce .scanteie,
BraT molatic ca gdndirea unui intpdrat poet,
de raza ei nu pot sd-mi lind umbrd ht ai Jbst divinizarea.frurnuse;ii cle fenteie,
nici zid, nici streSind, nici creangd verde. Afemeiei, ce Si astiizi tot.fnmoasd o revdd.
(Dante Alighieri, Rime pentru Donna pietrel Rafael, pierdut itt visuri ca-ntr-o noapte instelatd,
N-ctre rici o idee - artistnl mare Suflet inrbdtat de raze Si d-eterne primdveri,
Te-a vdzut Si-a visat raiul cu grddini imbdlsdnrute,
ca-n sine ntarntura sd n-o conlind Te-cr virztrt plutind regind printre itgerii din cer
in prisosinla ei: Si-i dd lumind
doar mhna care - i nt in[ii-as c u I tdtoare. $i-a creat pe pdnza goalci pe Maclona clunmezeie,
$i rciu urdt, Si bine-n a$teptare Cu diademci de stele, cu surdsul bldnct, ttergitt,
in tine, doamnd gingasd. divind, Fala pald-n raz.e blonde, chip de htger, darfenteie,
La fel se-ascund; ci via{a ntea declind, Cdci femeia-i prototipul tngerilor din senin.
cdci scop Si artd-rt mine sunt contrere.
(M. Eminescv, Venere Si Madonci)
Deci Amor nu, rtici aspra-li fi.unrusele,
dispre fut I S i - nt 6m p larea, v it rcv ate Fruntoaso,
nu sltnt de rdul ce-l ?nclur, nici soarta:
;i-s ochii-crSa de negri inciit seara
ccici tu lafel poryi moarte Si bldndeye ciincl stau culcat cu ceplt-tt poala tct
irt sdrL ci bierul nteu talent nu poate imi pare.
sci ,smulgd, irt vdpaie, decdl ntoartea. cd ochii tdi, ndancii, sunt intorul
(Michelangelo, Soner l5 l) din care tainic curge noaptea peste vdi
Ctt-o zi de vard, vrei sd te compar ? Si peste nrunli $i peste Sesuri,
Tu eqti nrui dulce Si mai cuntpdtatd: ocoperind pdmdntul
Scumpi muguri frdnge-n Mai Lut vdnt barbar,
$i-ctrertdo verii-rt tennen scLtrt s-aratd; c-o rnet'e de-ntuneric.
Adesea ochiul zdrii-i prea focos
$-apoi lumirm lui de aur scade; ASa-s de negri ochii tdi
$i-orice frurnos desprins de ce-i.frunrcs,
lLunirn mea. (L. Blaga, Izvorul noptii)
Din fire sau intdnrpldtor, decade.
Dar vara ta n-o sd pdleascd-n veci, In lcn"a cu miresnte Si mdngdieri de soare,
Nicifunnecul nu-li vafi snruls din steme: Am cunoscttl sub leasd de arbori purpurii,
Nu te vei duce-n umbra Moryii reci, De mtcle picci lenea pe gene-n tremurore,
Ci-rt vers nemuritor te-nalyi prin vt eme.
Cdt vorfi ochi Si oameni spre-a-l vedeu, O rtobild creold cu nuri ce nu-i poli Sti.
Elvufi yiu, $i viald o sd-li deo. E colcl Si pcrl obrazul ei; bruno vrdjitoare
Pii,streazd-n port ntcirire Si mlddieri clomne,Sti,.
(W. Shakespeare, Sonet XVlll)
94
95
$i mdndrd ca Diana pdsind la vdndtoare' fascismul mussolinian gi redatd prin sloganul Vivere
2dnfieste ctt ochi siguri si calmi cdnd o privesti' pericolosantente ! (= a trdi periculos). in poezie, semnificatia
(Ch. Baudelaire, Unei creole)
sintagmei se va constitui prin cultivarea curajului, a temeritAtii. a
FUTURISM(<fr..fttntrisme,it.ft,ttttrismo,dinJitrrrro.viitor) rdzvrdtirii, fornre diarnetral opuse unei literatr-rri a pasivit6tii gi a
Migcareliterardgiartisticddeavangard[careaapdrutirrltalia.irrtre extazului.
De asenrenea, sllnt propovdduite insomnin, pasul ulergfitor,
ar.duftiiccnouanina,leir,tag"irmirialr"cirqnstu1prauaiei"i9lrrsluaalei0dle.dci,8Cdee"ednaLercFio9irauuasfil.tdvuiimtgeciaedT1nIiiitaa9ni'Id.oshlppe2td,'aMcufrea0e,nrMlrn.reaidabguditafnrrcrittpiluunuernoireeinuolceifco-,eicucteiratsJtgal"ildolteqtriudemteniqlauzi*enabonirip"nrttrqaairiMuticiceenitro"oiatanmtnoiaprln1eltoidrarrioc9efidne,rleun0eoausica8tlrccteaupo'eafrrnrpsoruremidema,oltoiucfielooauivtbtrnseriliileoscSimtrimucgsptdpouaaricaaaraitllnun(de.ortf1eidlagufdp9elprmtimeit1tsauenuer0mraipnrrsi)siqaitauamirt,tptluvmrtiuialalocaour9nda:tirlii.frd'iiSifnd-Mfiv'uneupdetpirtatermneuemubnrpunirceatneamirt1isidturneit9[u,imeltt0irdctanoauai9ae',tl
coregrafiei,cinematografieigigtiin{eifr.rturistegiastfelcurentulvafi suhul mortal, pulmu Si pumnul, cu modolitdti de uJirnrare u unei
contribufie teoreticd' Irtnti dinantice. Natura este detestatd de futurigti iar gtiinla gitelrnica
,u.1iilu, de o impresionantd cu caracter programatic reclama o luptd sunt elogiate ca donrenii ce corr(in indicii de afirmare anoii barbarii.
Toate aceste texte al cdrei sirnbol firturist este spirala. Marinetti gi Gian Pietro Lucini
sunt obsedafi de aceastd formd, ca reprezentare a vietii, a rnigcdrii
cv,fi,rourauir,otopuplutlSiueiri.rfeirn,sirrlxuirat"aanattrTnccuciUlreleucurutepnbcotlreutoeotulrcteissemeoedcmeulltieaiiiocaacsldrvzieuneiditnprtrempnuoipreitiitiesrnain,imamzittririirrie.uuetoalttMpiuargMrnaireieparszminniecaiieaf.tnileoetlttaslai.oitvnctgpirseiaeiunueylcbtri'aigfula'itmecttoutvnduomil(tQrdeceiuse.hzlilmar'einalsariuerescl'crcaoar6oIitrnriegOrssnnetacd6touctip'rosetrnlc)scoau5itic.ilvbirlseraorieralemlnnazisrddto'tt
il propune poetilor' rnateriei, a tectonicii universale.
devine motivul pe care Marinetti din Supraomul lui Nietzsche' cu La inceputul poeziei futuriste std versul liber. pentru care au
Eroul descinde
futurist pledat Marinetti, Buzzi, Govoni gi Lucini, gi care era o modalitate de
a distruge sintaxa clasicd. Marinetti recolnanda realizarea poeziei
daeieosspeib.iitruelauci dcni uvaavfeiaasvirinataoirplgain"eoz'*eodnouatrtitn'.inpdlulltiirnndileta"m:-"e-'f:i'1to, arerael al
priu ordonarea ?ntdmpldtoare a substantivelor gi folosirea verbelor la
iumrnoee[noit.iuolurnomatiianeirnapMtrermarinaiiiafleetse.Tt.a.r.l.,6luasiv6eMtauasraraindceeavttriina' acsutoebtrrifisosttr6imc6faoarVranrceuelm6spstudrelecluirtanott[ud'dnet
infinitiv, pentru ca, prin substantivizare, sd sd adapteze grupului
nominal. Adjectivele gi adverbele trebuie inl5turate gi. irnplicit.
epitetele. Pe baza analogiei, substantivele vor fi dublate (ont-torpilor,
ntullinrc-incertdiu) iar punctua{ia va fi sinrplificatd. Astfel, eul liric
pdstreazd doar rolul unui observator sau inverrtator, iar poezia se
constituie prin lanturi de analogii gi de metafore.
In literatura ronrdnd. Urmuz incearci o adaptare a
futurismului in Schile Si nuvele... aproape futuriste. Chiar dacd cel
putin in literatura romdnd futurisnrul nu a dat personalitSli marcante.
in cAnrpul poeziei el a inlesnit poefilor libertatea in exprinrare.
G
GAZEL (< fr. ghaz.el < arab. ghaz.al, poezie de iubire)
Originar din Iiteratura orientald (indiand, persan5, arabi), este o
poezie cu fonnd fixI alcituitd din cinci pdnd la cincisprezece
rlistilruri, fiecare al doilea vers al distihurilor avdnd aceeagi rimd cu
ccle doud versuri initiale. Fiecare distih are caracter de maximd.
97
96
Reprezentanfi: Saadi Hafez, Goethe - in literatura universald disti ngem : genul liric (varianta corn un icrrii co'tenrp lativ-confesi ve),
gi M. Eminescu, G. Cogbuc, L. Blaga in literatura romdn5. genul eprc (comunicare narativ-evocatoare), gen dramatic
Exemplu: (comunicare prin reprezentare).
Din perspectivd antropologic-geneticd, genurile sunt
Picurii cu strop de strop considerate energii spontane, originare, a cdror aparilie se
Fac al mdrilor potop. identifica chiar cu na$terea literaturii. Goethe distingea trei forrne de
Zilnic cdte-un pic adund manifestare a acestor energii: entuziastd (poezia liricd), narativd
$i-n curdnd tu ai un snop.
(epopeea), activd (drama).
Mergi incet Si las' s-alerge Perspectiva filosoficE porne$te de la reratia subiect - obiect
Allii, cat vor, in galop. gi considerd gerrurile urrglrir-rri de percep{ie
a universului. Astfel.
liricul ar presupune identificarea subiect
- obiect al proprier
contemplafii (de aceea este in esen(d subiectiv) pe c6nd, irr cazul
epicului, subiectul este disociat de obiect, de unde rezultd caracterul
Fii ste.jar, sd creSti in ldturi, sdu obiectiv. Dramaticul, in schimb, presupune disocierea parfiald a
Nu inalt Si slab, mt plop. subiectului de obiect, fapt ce ii imprimd un profil subiectiv-obiectiv.
Nu uita, trdind, de corbul Genurile literare au gi o dimensiune istoricd., genul
$i de vulpea lui Esop. (...) embrionar fiind considerat dramaticul (tragedia),
(G. Coqbuc, Gazel) din "o." ,._o
dezvoltat apoi epicul iar liricul a derivat ulterior.
GEN LITERAR (< fr. genre,lat. genus, fel, mod, neam) O GHICITOARE (< a ghici) Numitd in unele zone ale tarii gi
CIMILITURA, este o specie a liricii populare. concisd, versuri
grupare de opere Iiterare asemdndtoare prin structurd gi trdsdturi, prin i'
sau in prozd, irr care sunt oferite, in fonnuld alegoricd, indicii asupra
scopr urmdrit qi prin cititorul cdruia i se adreseazS. Sunt tipuri
obiectelor, fenornenelor, fiinlelor ce urmeazi a fi recunoscute:
spec,^ice de organizare literard, structuri in sensul unor moduri de
construc{ie literarS. Genurile presupurl o sumd de procedee estetice Ctu'eluSd unsd pe sub pdmdnt ascunsd. ($arpele)
comune deven ite traditionale. $ene{el vdrgat peste nrure arllncar. (Curcubeul)
Teoria genurilor este destul de controversatd, o cauzd fiirrd
Sus, piele,
irnprecizia termenilor cu care se opereaz6 (oscilalia intre genre qi Jos, piele,
espece). Rolul prirnordial revine in acest caz indiciilor genului, adicdr La mijloc, mdlai cu ntiere. (Smochina)
procedeele care organizeazd compozilia unei opere. La rArrdul lor,
acestea sunt diverse gi se intrepdtrund, incAt nu oferd un criteriu fix GLOSA (< fr. glose, germ. C/oss e) poezie cu fonnd fixd, de
origine spaniold. conceputd de poefii curteni la sfdrgitul secolulLri al
de clasificare logicd a genurilor. Genul este o no{iune inadecvatd in
condiliile dinarnicii gi diversit6lii textelor literare conternporane, de XIV-lea, cu caracter filosofic ai cu un fond in generar sententios.
;rlcatuit5 din tot atdtea strofe cate versuri are strofa initiali (strofa
aceea termenul poate fi acceptat numai ca tip particular de
comunicare artisticl, in interiorul relaliei autor (ernildtor) - c;titor
(receptor), context in care atitudinea umand specifica poate fr de
autoreflectare sau de distantare. Convertind aceste situatii in criteriu,
98 99
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Zaharia, Daniela - Dictionar de terminologie literara
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search