2-COSMOGONIE, COSMOLOGIE

COSMOGONIE, COSMOLOGIE

★ Universul a avut un început. (a se vedea Teoria Big Bang). Genesa primului atom (format

din quarcuri, subparticule fundamentale cu sarcină electronică pozitivă ce se resping reciproc) a

necesitat crearea forței nucleare tari (strong force) cu valoare de 1038, dar cu raza de acțiune limitată

la o trilionime de milimetru (spre a strânge quarcii unul lângă altul), dar și a forței nucleare slabe

(weak force) cu valoare de 1025 și cu o rază de acțiune mai mare pentru ca materialul să nu- și

piardă consistența nici în metale radioactive (dacă era mai mică) și nici în izotopi radioactivi (dacă

ar fi fost mai mare). Deci dacă materia nu ar fi avut un început, rezultatul interacțiunii acestor forțe

ar fi fost că izotopii ar fi „picurat” tot ce nu se putea ține în nucleu, pierzându- și consistența. (Așa-

numita „particulă a lui Dumnezeu”, a fost identificată prin calcule matematice de fizicianul Tom

Kibble, profesor la Imperial College – Londra. Sursă: The Big Bang - Lawrence Krauss and Michio

Kaku https://www.youtube.com/watch?v=G_MfhAoU UmQ) „Este cea mai frumoasă și mai

bună explicație a creației pe care am auzit-o vreodată”, afirma Einstein în 1931 (Sursă: https://ro.

scribd.com/doc/3976651/Albert-Einstein-Cum-vad-eu-lumea). Până la Big Bang, timpul nu exista.

Linia timpului a început cu evenimentul Creației. Materia, energia, timpul și spațiul au fost create

instantaneu de o inteligență din afara timpului și spațiului. Despre ea, Einstein a scris că „armonia

legilor naturii indică o inteligență aflată la un nivel atât de ridicat, încât toată inteligența și acțiunile

oamenilor sunt insignifiante prin comparație cu aceasta … există un spirit superior care se

manifestă în legile Universului, un spirit cu mult superior celui uman”. (Sursă:

http://www.ziare.com/ articole/big+bang+teorie) .
- Genesa 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și Pământul.”
- Isaia 42:5: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a

întins Pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe
el.”

- Proverbele 8:26: „…când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă
din pulberea lumii.”

★ Teoria Stării Staționare. Spre a contracara prima Teorie creaționist științifică (Big Bang-
ul lui Lemaître, din 1931) care demonstra că Universul a avut un început într-un atom primordial
ce a explodat și se extinde continuu, astronomii Hermann Bondi și Thomas Gold au propus în
1948 Teoria Stării Staționare. Aceasta propune ca pe măsură ce se distanțează unele de altele,
galaxiile lasă spații în care apare o materie nouă din care se formează noi galaxii, deci există o
continuă creație de materie fără o origine absolută, o eternă creație ex nihilo. Această alternativă
la creația unică „inițială” a Universului (Big Bangul) a fost împărtășită cu motivație ateistă de Fred
Hoyle, dar n-a făcut epocă, fiind abandonată de savanți ca nesustenabilă deoarece nu a demonstrat
inexistența începutului timpului și spațiului.

Deși faptul intervenției continue a lui Dumnezeu în Creația Sa diferențiază deismul de
teism, realitatea începutului absolut al Cosmosului este larg acceptată în comunitatea oamenilor de
știință.

- Genesa 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”
- Ioan 5:17: „Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenea,
lucrez.”

★ Universul nu a apărut de la sine. Realizând legătura dintre mișcarea mecanică și energia
calorică, fizicianul James Joule a întemeiat știința termodinamicii reversibile, oferind bazele
experimentale ale primei ei legi. Formulat riguros de către William Thomson (Lord Kelvin), acest
principiu impune constatarea că Universul nu a apărut de la sine.

- Genesa 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”

★ Universul a fost creat din nimic. Cercetătorii Universității din Michigan (SUA), au
folosit un laser de intensitate înaltă și un accelerator de particule, pentru „a crea ceva din nimic”.
Igor Sokolov, specialist la Laboratorul de științe spațiale, împreună cu colegii francezi conduși de
profesorul Gerard Mourou, (director al Centrului de știință pentru laseri ultrarapizi din Franța) au
calculat cum dintr-un singur electron, pot fi produse cateva sute de particule noi, și au precizat:
„noi credem că acest lucru se întâmplă și în Univers în cazul pulsarilor și a stelelor neutronice”,
pentru că: „vidul este de fapt o combinație de materie și antimaterie având o anumită densitate de
particule, iar noi nu putem percepe aceste particule și antiparticule prin efecte observabile pentru

că se anulează reciproc”. Teologia creștina, pe baza Sfintei Scripturi și a gândrii patristice, afirmă
de două milenii că lumea a fost creată de Dumnezeu din nimic, în timp. (Surse:

http://basilica.ro/universul-creat-din-nimic-cea-mai-noua-teorie-cosmologica-stiintifica/ ;

http://www.ziare.com/magazin/spatiu/universul-s-a-creat-din-nimic-cea-mai-noua-teorie-

cosmologica-1061437 )

Postulatul de bază al fizicii cuantice evidențiază câmpul electromagnetic ca fundament a
tot ce există. Forța electromagnetică are o valoare de 1036 în raport cu gravitația și o rază de acțiune
infinită; ea determină respingerea reciprocă a protonilor și face ca obiectele să fie consistente,
solide. Pe această aserțiune se întemeiază și noile teorii ale stringurilor, respectiv superstringurilor,
ce încearcă explicații unitare a „totului”, incluzând fizica clasică, fizica relativistă și fizica
cuantică. Însă teoria stringurilor precum și cea a multiversului (propusă de Stephen Hawking, ca
alternativă la explicația biblică) deși sunt considerate valabile din punct de vedere științific, nu
întrunesc „criteriul falsicabilității” stabilit de Karl Popper întrucât „nu pot fi observate în mod
direct” (opinia cosmologului Sean Carrol, citată de G. Ellis și J. Siek în articolul Scientific
Method; Defend the Integrity of Phisycs, publicată în revista Nature 2014)

- Evrei 11:3: „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu,
așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

★ Universul a apărut prin explozia unei partcule de o natură cu totul specială, o așa-numită

singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul zero acest punct a ieșit
din starea lui de singularitate și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big
Bang-ul, ce continuă și azi. Astrofizicienii nu pot explica apariția Universului la secunda zero,
însă iau ca punct de plecare momentul 10−43 secunde după explozia originară (Big Bang). La
această vârstă Universul vizibil era conținut într-o sferă de mărime subnucleară, de 10−33 cm
diametru (nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10−13 cm!). Temperatura la acel stadiu era
de ordinul a 1032 grade. (Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/ Big_Bang)

La începutul secolului XX era răspândită prejudecata că Universul este omogen și izotrop,
fără început și fără sfârșit, excluzându-se și Creația și Creatorul. Pentru că Einstein dovedise prin
Teoria Generalizată a Relativității că spațiul și timpul se pot dilata în funcție de masă, monseniorul
belgian Georges Lemaître a demonstrat matematic că Universul a fost creat prin explozie, în „ziua

fără ieri” (momentul 10−43 denumit „zidul Planck”), a unui atom primordial în care era concentrată
întreaga materie și energie (de atunci se află în continuă expansiune).

Cu jumătate de secol înainte de Lemaître, Eminescu anticipase în Scrisoarea I: „Punctu-
acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stăpânul fără margini peste marginile lumii.../
De-atunci negura eternă se desface în fășii, / De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii.../ De
atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute /
Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, / Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.”

Aplaudată de Einstein în 1933 și larg acceptată de comunitatea științifică, inclusiv în zilele
noastre, teoria a fost confirmată în 1965 prin descoperirea radiației cosmice de fond, de către două
echipe diferite de astronomi de la Observatorul Berkeley/California și reconfirmată în 1998 prin
constatarea accelerării vitezei de îndepărtare una de alta a două supernove (rata de expansiune a
Universului). Lemaître afirmase de nenumărate ori că „nu există conflict între religie și știință”,
iar la 22 Noiembrie 1951, cu ocazia întâlnirii membrilor Academiei Pontificale de Științe, Papa
Pius al XII-lea a declarat, că teoria Big Bang-ului este în concordanță cu toate conceptele romano-
catolice referitoare la Creație.

- Proverbele 8:26: „…cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.” Sau, după alte traduceri,
„…cel dintâi atom din pulberea lumii.”

★ Radiația cosmică de fond a fost postulată în deceniul al cincilea al secolului trecut de
către matematicianul și fizicianul George Gamow drept test irefragabil al Teoriei Big Bang:
explozia unui atom original („cea dintâi fărâmă din pulberea lumii” – Proverbe 8:26) a determinat
expansiunea Universului cu o viteză fabuloasă, astfel că din lumina primordială albă, prin
deplasarea spre roșu și dincolo de roșu a spectrului electromagnetic („efectul Doppler”), trebuie
să fi rămas în Univers interferențe de microunde. În 1965, studiind microundele ultrasensibile
criogene destinate observațiilor radioastronomice folosite la construcția unor mari
antene/receptori, Arno Penzias, Robert Wilson și Piotr Kapitsa de la Bell Laboratories
Holmdel/New Jersey, au descoperit întâmplător zgomote de fond difuze izotrope ce umplu spațiul
în toate direcțiile, pornind de la Big Bang. Această radiație de fond a Universului se simte și astăzi
când stă televizorul deschis „pe purici” sau la schimbarea postului de radio. Primind Premiul Nobel
pentru Fizică, pentru această descoperire, Arno Penzias, s-a referit la originea Universului ca

„evidență a unui plan, a unei Creații divine”, deoarece „necesita un echilibru foarte delicat ca să
poată asigura exact condițiile pentru ca viața să poată exista”.

- Psalmii 19:1-4: „Cerurile spun slavă lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea
mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta fără
vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor
merge până la marginile lumii. ...”

- Romani: 1:20: „În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea
Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de
El. Așa că nu se pot dezvinovăți.”

- Iov 38:19: „Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are
locuința?”

★ Descoperirea întâmplătoare a doi savanți în anul 1956, temperatura radiației de fond
reziduale a Universului este de 3,7°K peste zero absolut. În 1990 satelitul Cosmic Background
Explorer (COBE) a măsurat temperatura la nivelul de 2,7°K. În anul 1940, George Gamow
prezisese ca test al Teoriei Big Bang că temperatura spațiului extraatmosferic trebuie să depășească
cu puțin -273.15°C, zero absolut, la care orice mișcare a materiei încetează.

- Psalmii 147:16 up: „… cine poate sta înaintea frigului Său?”

★ Radiațiile cosmice sunt constituite din particule subatomice naturale ce includ protoni
și nuclee atomice de origine galactică și extragalactică. Sunt foarte rare și posedă energii colosale
ce nu pot fi obținute în laborator. Cea mai mare energie a unei particule primare de radiație cosmică
înregistrată la solul terestru este de 1019eV. Pentru ca omul să accelereze protoni la această
superenergie ar fi nevoie de un accelerator al cărui diametru să fie mai mare decât orbita
Pământului, iar procesarea să dureze câteva sute de ani. Energia maximă de ciocnire obținută însă
de savanți la cel mai mare accelerator de particule din lume (Large Collider Hadron de la Centrul
European de Cercetări Nucleare Geneva al cărui circumferință măsoară 26.659 metri) în
supercondiții de temperatură de peste 100.000 de ori mai mari decât în centrul Soarelui, când câteva
trilioane de protoni circulă cu 99,99% din viteza luminii, a fost de 14 TeV, de 10 miliarde de ori
mai mică decât energia unei particule subatomice naturale! (Mutatis mutandis, tendința umană de

a fi „ca Dumnezeu” (vezi Genesa 3:4-5), rămâne asimptotică, pentru că deși omul a fost creat „după
chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, naturile lor sunt reciproc exclusive, deci și puterile lor).

- Genesa 1:26 pp: „Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea Noastră.”

- Genesa 1:3: „Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină.”
- Psalmii 33:9: „Căci el zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă.”
- Psalmii 19:1-3: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea
mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. Și aceasta,
fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit.”
- Psalmii 147:15 up: „Cuvântul Lui aleargă cu iuțeală mare.”

★ Modelul Standard al Fizicii descrie doar 4,9% din materia obișnuită prin 17 particule
elementare, restul de 95,1% din Univers reprezentat de materia și energia invizibilă („întunecată”)
nu este descris în Modelul Standard, care este astfel incomplet. Savanții au propus completarea sa
cu ipoteza simetriei care dublează numărul particulelor elementare. Se a șteaptă ca cercetările de
la LHC-Geneva și IFIN - H.H. Măgurele (proiectul ELI-NP) să răspundă altor importante întrebări
precum: care este cauza uriașului dezechilibru dintre materie și antimaterie de la începutul
Universului, de ce forța gravitațională este atât de mică (1) în raport cu forța electromagnetică
(1038), forța tare (1036) și forța slabă (1025) – forțele fundamentale ale naturii?

- Iov 5:9: „El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.”
- Eclesiastul 1:15: „Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la
număr.”
- Eclesiastul 8:17: „...am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu
poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; și chiar
dacă înțeleptul ar zice că a ajuns să înțeleagă, tot nu poate să găsească.”

★ Universul are limite în spațiu. Potrivit wikipedia.org, interpretările curente ale
observațiilor astronomice indică faptul că vârsta Universului este de 13,75 } 0,17 miliarde de ani,
și că diametrul Universului observabil este de cel puțin 93 miliarde de ani lumină, sau 8,80 × 1026
de metri (câte 46,5 mld. ani lumină observați în fiecare direcție de la Pământ). Conform Teoriei
Relativității Generale, spațiul se poate extinde mai rapid decât viteza luminii (cel puțin 93 de

miliarde de ani lumină în 13,75 miliarde de ani). Conform „paradoxului nopții” / Olbers, dacă
Universul ar fi infinit în spațiu, cerul ar trebui să fie alb. Într-un Univers nesfârșit, fenomenul
expansiunii ar fi imposibil și de neconceput, însă el este confirmat de așa numitul „efect Doppler”
sau „deplasarea spre roșu”, cât și de observațiile astronomului Edwin Hubble prin telescoape
performante: la limitele Universului vizibil galaxiile se depărtează în raport direct cu distanța lor,
cu viteze apropiate de viteza luminii, spațiul dilatându-se cu super viteză (în expresie biblică „a
întins cerurile”).

Determinarea distanțelor în astronomie a fost și este dificilă și supusă erorilor. Nu s-a ajuns
la un consens în privința superiorității unei metode asupra alteia. Cea mai veche metodă folosită
(și cea mai exactă pentru că este directă) este paralaxa stelară (măsura unghiulară pe care o
formează o stea atunci când este observată din două locații diferite de pe Pământ, în două momente
diferite). Ea nu poate măsura decât trei sute de ani-lumină. În cazul în care stelele sunt prea departe,
paralaxa poate fi prea mică pentru a măsura cu precizie. Metoda paralaxei spectroscopice (prin
care stabilind clasa spectrală din care face parte steaua observată, se determină luminozitatea
intrinsecă, și se compară apoi cu magnitudinea aparentă), ca și celelalte metode precum aberația
luminii, nutația, stelele duble, metoda Tully Fisher și faimoasa Lege Hubble (pentru galaxii), s-au
dovedit failibile, pentru că sunt indirecte, deductibile și bazate pe ipoteze. Așa fiind, nu există o
măsură absolută a distanțelor mari și nici a vârstei Universului1.

- Matei 24:31: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii
Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

- Marcu 13:27: „Atunci va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe cei aleși din cele patru
vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.”

★ Universul este „întins”, aproape plan. În ultimele decenii s-au adus două obiecții
Modelului Standard al Universului: problema planarității și problema orizontului. Încercarea
rezolvării lor a impus atenției o nouă cosmogonie, modelul inflaționist. Planaritatea este întemeiată
biblic prin referințele la „întinderea” cerurilor:

- Iov 9:8: „Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării.”

1 Clark S., Redshift, University of Hertfordshire Press, College Lane, Hatfield, Herts. A.L. 109AD,
pp.151-187,https://evolutiestelara.wordpress.com/2010/03/12/paralaxa/http://astrofotografieluna.blogspot. com/2015/04/cum-
se-masoara-distantele-la-stele.html#ixzz4oDv6eA1q.

- Ieremia 10:12: „Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin
înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.”

- Isaia 42:5: „A șa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a
întins pământul și cele de pe el….”

- Psalmii 104:2: „Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.”
Problema planarității a apărut de la observarea unei curburi foarte mici a spațiului.
„Universul este astăzi aproape plan, are curburi de ordinul metrilor care ne-ar face să ne vedem
unii pe alții ca în niște oglinzi care ne deformează imaginile puternic. Curbura actuală a universului,
la scară largă este însă legată de densitatea medie a materiei din univers, care se dovedește a fi
apropiată de densitatea critică la care Universul este euclidian. Dacă densitatea de energie din acele
momente ar fi variat doar cu acele valori infinitezimale, fie universul ar fi murit prea repede (…)
fie expansiunea ar fi fost mult prea rapidă pentru ca materia cunoscută să se poată forma. De ce
densitatea de materie a fost realizată atât de fin pentru ca universul să fie aproape euclidian, a
aranjat Creatorul situația inițială a universului, ori e vorba de un rezultat natural?”2.

★ Creația materiei și energiei în Univers a luat sfârșit (prima lege a Termodinamicii).
Întreaga cantitate de materie/energie era concentrată în atomul primordial ce a explodat la Big
Bang în momentul 10−43 (zidul lui Planck), generând expansiunea spațiului la viteze apropiate de
viteza luminii. (Sursă: The Planck's Number, The End of Space and Time – Documentary
https://www. youtube.com/watch? v=vj0p8Xqhr5k) De atunci, totul se transformă. Aceasta,
împreună cu legea entropiei, sunt cele mai generale legi ale fizicii, acceptate ca fundamente ale
fizicii moderne și au fost enunțate de William Thomson (lord Kelvin) în ultimul deceniu al
secolului XIX, cu patru decenii anterior formulării Teoriei Big Bang. Singurele excepții de la
universalitatea primei legi a termodinamicii sunt actele individuale de creație de materie/energie
relatate în Biblie, mai ales în activitatea Domnului Iisus Hristos, cunoscutele „minuni”.

- Genesa 2:2-3: „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în
ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a
șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și
o făcuse.”

2 Cristian Presură, Fizica povestită, București, Editura Humanitas, 2014.

- Exodul 20:11: „Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, Pământul și marea, și tot ce
este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a
sfințit-o.”

- Evrei 4:3: „… lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii…”

★ Materia și antimateria. Fundamentală pentru Fizică, întrebarea „Care este cauza
dezechilibrului dintre materie și antimaterie?” – își caută răspunsul în cercetările de la CERN –
Geneva/LHC. Teoretic, fiecărei particule de materie trebuie să-i corespundă o antiparticulă, care
diferă de ea doar prin semnul sarcinii electrice, pozitiv sau negativ (ex: electronul și pozitronul).
Savanții, deși opinează că la începutul Universului cantitatea materiei ar fi fost egală cu
antimateria, observă că în prezent există numai materie. La întâlnirea unei particule cu o
antiparticulă, ele se anihilează reciproc într-o explozie de energie. Dacă echilibrul s-ar fi păstrat,
ar fi rămas un număr de fotoni de mare energie ce ar fi călătorit într-un spațiu gol. În metafizică,
frapanta antiteză între îngeri și demoni prezintă evidente similitudini în textele biblice ce succed:

- 2 Petru 2:4: „Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în
Adânc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată.”

- Iuda 1:6: „El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, pu și în lanțuri veșnice, în întuneric,
pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.”

- Luca 8:30-31: „Iisus l-a întrebat: Cum îți este numele? Legiune, a răspuns el; pentru că
intraseră mulți draci în el. Și dracii rugau stăruitor pe Iisus să nu le poruncească să se ducă în
Adânc.”

- Apocalipsa 12:7-9: “ Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai
găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșală
întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.”

- Apocalipsa 20:1-3: „Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ținea în mână
cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul
și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo și a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După
aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puțină vreme.”

★ Universul se va stinge (a doua lege a Termodinamicii; entropia maximă). „Moartea
termică a Universului” este o teorie arhicunoscută. Viziunile științifice explicite privitoare la
sistemul nostru solar, Pământul și viața de pe el, ipotezele și scenariile se polarizează pe varianta
focului (ex: George Gamow, O stea numită Soare) fie a înghețului (ex: Alphonse Berget, Viața și
moartea globului.) Prin legea entropiei formulată de Rudolph J. E. Clausius, William Thomson și
Max Planck, știința descrie una dintre cele mai profunde generalizări ale experienței umane. În
efect, legea a doua spune că toate lucrurile merg din rău în mai rău: fierul ruginește, omul
îmbătrânește, floarea se ofilește, energia se transformă numai de la o temperatură dată la una mai
mică, fiecare lucru merge de la ordine spre dezordine. Legea a doua se opune cu totul teoriei
evoluționiste. (Sursă: Entropy, Order and Disorder Energy – Documen tary https://www.

youtube.com/watch?v=y5N kmdrPQQA)
Biblia afirmă că legea entropiei are un caracter istoric. În lumina observațiilor științifice,

varianta distrugerii vieții prin fenomenul încălzirii globale, are o probabilitate a cărei rată tinde
spre certitudine; tendința creșterii temperaturii a devenit ireversibilă, iar anii 2015 și 2016 au fost

cei mai calzi din istorie.
- Isaia 40:6-8: „Un glas zice: Strigă! - Și eu am răspuns: Ce să strig? - Orice făptură este

ca iarba, și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă
vântul Domnului peste ea. - În adevăr, poporul este ca iarba: iarba se usucă, floarea cade; dar
cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.”

- Maleahi 4:1: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași și toți cei răi
vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor, și nu le va lăsa nici rădăcină,
nici ramură.”

După încetarea exercițiului legii entropiei, Dumnezeu va face „ceruri noi și un pământ
nou.”

- Isaia 65:17: „Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu- și va mai
aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.”

- Psalmul 102:25-27: „Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea
mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca
pe un veșmânt, și se vor schimba….”

- 2 Petru 3:10: „Cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură
și Pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”

- Isaia 51:6: „Căci cerurile vor pieri ca un fum, Pământul se va preface în trențe ca o haină,
și locuitorii lui vor pieri ca niște muște….”

- Matei 24:35: „Cerul și Pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

★ Universul și ființele raționale existau înainte de crearea Pământului. În limbaj comun
și literatură SF, aceste ființe sunt numite „extratereștri”. Sute de texte biblice folosesc apelativele
„îngeri” și „fiii Lui Dumnezeu”, afirmând că numărul lor este incomensurabil și că au natură
spirituală și rolul de a-i servi Lui Dumnezeu. Unul dintre ei, Lucifer (Satana), urmărind a depăși
condiția de ființă creată și tinzând la uzurparea unui status inaccesibil constitutiv și aptitudinal, a
contestat guvernarea și ordinea ontologică, s-a aliat cu alți îngeri și a înșelat prototipurile umane,
inducând în Univers legea entropiei. În urma conflictului deschis cu Dumnezeu și cu îngerii fideli
Cauzei Sale, acțiunea acestui grup a fost limitată spre a se evidenția și stopa efectele ei distructive.
Biblia asigură că după nimicirea acestui grup generator de dezordine și ostil vieții, exercițiul legii
entropiei va înceta, și că, paralel cu opera de Salvare a oamenilor (pe același criteriu al credinței
și ascultării la care protopărinții noștri au „căzut”), Dumnezeu va aduce în ființă o nouă Creație, o
Împărăție eternă a Dragostei.

- Iov 2:1-2: „Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a
venit și Satana în mijlocul lor și s-a înfățișat înaintea Domnului. Domnul a zis Satanei: De unde
vii? Și Satana a răspuns Domnului: De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am
făcut-o pe el.”

- Ezechiel 28:1-19: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, spune voievodului
Tirului: A șa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că ți s-a îngâmfat inima și ai zis: Eu sunt
Dumnezeu și șed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că nu ești
decât om, și nu ești Dumnezeu, măcar că îți dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu. Iată că ești mai
înțelept decât Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine; prin înțelepciunea și priceperea ta ți-ai
făcut avere și ți-ai grămădit aur și argint în vistieriile tale; prin marea ta înțelepciune și prin
negoțul tău ți-ai mărit bogățiile, și prin bogățiile tale, inima ți s-a îngâmfat foarte mult. De aceea,
așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că îți dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu, iată că voi
aduce împotriva ta niște străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia
împotriva înțelepciunii tale strălucitoare și-ți vor pângări frumusețea. Te vor arunca în groapă,
și vei muri ca cei ce cad străpunși de lovituri, în mijlocul mărilor. Vei mai zice tu atunci în fața

ucigașului tău: Sunt Dumnezeu, măcar că ești om, și nu Dumnezeu, sub mâna celui ce te va ucide?
Vei muri de moartea celor netăiați împrejur, de mâna străinilor! Căci Eu am vorbit, zice Domnul
Dumnezeu. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Fiul omului, fă un cântec de jale asupra
împăratului Tirului și spune-i: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Ajunseseși la cea mai înaltă
desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui
Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu
crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în
slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te
pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai
fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea
în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat
de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De
aceea te arunc la pământ, te dau priveliște împăraților. Prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin
nedreptatea negoțului tău ți-ai spurcat locașurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care
te mistuie și te prefac în cenușă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toți cei ce te
cunosc între popoare rămân uimiți din pricina ta; ești nimicit și nu vei mai fi niciodată!”.

- Apocalipsa 12:7-9: „ Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai
găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală
întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.”

- Iov 38:4-7: „Unde erai tu, când am întemeiat Pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-
a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite
temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau
în cântări de bucurie, și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

★ Timpul a avut un început. Cosmologia aristotelică a impus ideea unui Univers fără
început și fără sfârșit, iar fizica clasică (prin Isaac Newton) acreditase conceptul veșniciei timpului
într-un spațiu infinit absolut. Deși limbajul biblic e relativist, iar Sfântul Augustin spunea că atunci
când a creat lumea, Dumnezeu a creat și timpul, Biserica a cultivat convingerea că însăși Creația a
avut loc într-un spațiu și timp preexistent. La începutul secolului XX, Arthur Eddington a inventat

termenul „săgeata timpului”, ce punea în discuție începutul lumii. Prin Teoria Relativității, Einstein
a dovedit că spațiul și timpul se pot dilata și contracta în funcție de viteză și masă, însă existența
energiei invizibile mai puternice decât gravitația însumată a maselor corpurilor din Univers îi
provoacă o expansiune continuă ce a început prin Big Bang. Deci, timpul a avut un început. Acest
moment indivizibil a fost calculat de Max Planck la secunda 10−43, anterior acestui „zid”, orice
entitate materială fiind lipsită de sens. (Surse: Documentary: Inside Einstein's Mind - The Enigma
of Space and Time /2015/ https://www.youtube.com/watch?v=lgeB4b1WR0Y; The Planck's
Number, The End of Space and Time – Documentary
https://www.youtube.com/watch?v=vj0p8Xqhr5k)

- Evrei 1:2: „La sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al
tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile...”

- 2 Timotei 1:9: „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre,
ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Iisus, înainte de veșnicii.”

- Tit 1:2: „În nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu…”
- 1 Corinteni 2:7: „Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută
ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci.”

★ Efect al principiului determinismului, pe axa timpului există o singură ordine a
evenimentelor: trecut – prezent – viitor. Deși matematic cauzalitatea poate fi violată (semnalele
trimise cu o viteză mai mare decât viteza luminii ar putea ajunge în trecut), Teoria Relativității
modifică în parte axa timpului cu cea a spațiului în geometria spațiului-timp, eliminând
posibilitatea simultaneității absolute. Timpul păstrează cauzalitatea ca un fapt intrinsec și
indispensabil naturii.

- 2 Samuel 12:22-23: „El a răspuns: Când trăia copilul, posteam și plângeam, căci ziceam:
‘Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?’ Acum, când a murit,
pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viață? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce
la mine.”

- Iov 7:8-9: „Ochiul care mă privește nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta și nu voi
mai fi. Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința
morților!”

- Eclesiastul 1:11: „Nimeni nu- și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai
fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi
mai târziu.”

★ Timpul nu este absolut (independent de spațiu), ci relativ. Viteza luminii reprezintă
sistemul de referință absolut al mișcării corpurilor. Accelerarea mișcării unui obiect la viteze
apropiate de aceasta, deformează relația spațiu-timp, în sensul că spațiul se contractă, iar timpul se
dilată până se oprește. Deci, ceasurile merg diferit în diferite părți ale Universului (funcție de
gravitație). Teoria Generală a Relativității afirmă că timpul se dilată în câmpuri gravitaționale
intense. Pentru locuitorii de la țărmul mării, timpul trece mai încet decât pentru cei aflați pe vârful
muntelui. Cunoscutul „paradox al timpului” a fost experimentat în Martie 2015 de astronauții
americani Scott și Mark Kelly, frați gemeni. Unul a zburat în spațiul extraatmosferic, iar celălalt
a rămas la sol (în principal, s-au urmărit efectele asupra ADN-ului). (Surse: Documentary: Inside
Einstein's Mind - The Enigma of Space and Time /2015/ https:// www.youtube.com/watch?
v=lgeB4b1WR0Y)

- Psalmii 90:4: „Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o
strajă de noapte.”

- 2 Petru 3:8: „… pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi.”
- Iov 26:6: „… înaintea Lui locuința morților este goală...”

★ Efect important al Teoriei Restrânse a Relativității: pentru că nu există un timp absolut,
două evenimente pot fi simultane într-un sistem de referință inerțial, dar succesive în altul. (Surse:
Einstein's General Theory of Relativity | Lecture 1 https:// www.youtube.com/watch?v=hb mf0
bB38h0; Einstein's General Theory of Relativity| Lecture 2 https://www.youtube.com/watch?v=s
8UrYIZhm60)

- Iov 26:6 pp: „Înaintea Lui, Locuința morților este goală.”

★ Timpul și lumina, cerurile și Pământul, au fost create înainte de facerea Soarelui și
a Lunii (ca sisteme de referință pentru măsurarea timpului). Zilele Creației nu sunt egale între ele.
Nu există sistem de referință privilegiat (absolut, invariabil, constant) ci relativ la fiecare
observator. Toate măsurătorile din orice sistem de referință sunt corecte (Teoria Relativității). În

sistemul nostru solar, Soarele determină durata zilelor și anilor pe toate planetele. (Pe Pământ ziua
are 24 ore, pe planeta Venus o zi are 5.832 ore, adică 243 zile pământene, iar pe planeta Saturn
ziua are 10,65 ore, adică 0,44 zile terestre. Pe Pământ anul are aprox. 365 de zile, pe Venus un an
are 224,7 zile pământene, iar pe Saturn un an are 29,4 ani tereștri).

- Genesa 1:1-19: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu
și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra
apelor. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună;
și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit
noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi. Dumnezeu a zis:
Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape. Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea
a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost.
Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost
ziua a doua. Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se
arate uscatul! Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări.
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: Să dea pământul verdeață, iarbă
cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe
pământ. Și așa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod
și care își au sămânța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost
o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia. Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători
în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile,
zilele și anii; și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul. Și așa
a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să
stăpânească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele.
Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua și noaptea
și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară,
și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra.”

★ Zilele mai lungi sunt fenomene astronomice sau optice? Biblia semnalează două
evenimente fizice confirmate de dovezi istorice și electronice a căror cauză nu a fost clarificată.
Primul s-a petrecut în sec. XIV î. Hr:

- Iosua 10:12-13: „Atunci, Iosua a vorbit Domnului în ziua când a dat Domnul pe amoriți
în mâinile copiilor lui Israel și a zis în fața lui Israel: Oprește-te, soare, asupra Gabaonului Și tu,
lună, asupra văii Aialonului! Și soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, Până ce poporul
și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit
în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.”

Celălalt s-a consumat șapte secole mai târziu:
- 2 Regi 20:9-11: „ Și Isaia a zis: Iată din partea Domnului semnul după care vei cunoaște
că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte
înainte sau să dea înapoi cu zece trepte? Ezechia a răspuns: Nu este mare lucru ca umbra să treacă
înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte. Atunci, Isaia, prorocul, s-a
rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe
cadranul soarelui lui Ahaz.”
- Isaia 38:7-8: „ Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va

împlini cuvântul pe care l-a rostit: voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a
coborât soarele pe cadranul lui Ahaz. Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care
se coborâse.”

Dovezile istorice cel mai frecvent invocate: Herodot (480 î. Hr) povestește că preoții
egipteni i-au arătat descrierea unei zile lungi. Scrieri vechi chineze din vremea împăratului Yeo
(contemporan cu Iosua) relatează despre o zi lungă în timpul domniei sale. La începutul sec. XX
amiralul Palmer a descoperit în Mexic un document ce semnala că în „anul celor șapte iepuri”,
Soarele „s-a oprit” aproape o zi. Culturile din partea opusă a globului conțin referințe la o noapte
foarte lungă, corelativ zilei mai lungi. În acest sens analele de la Cuautitlán din Mexic (istoria
imperiului Culhuacan și mexican) narează despre o noapte ce a durat foarte mult, iar legenda
eroului Maui care a încetinit mișcarea Soarelui înainte ca să apună, are mare notorietate la
populațiile de maori din Noua Zeelandă. Există și o interesantă confirmare electronică. În 1970,
ziarul “Evening World” din Spencer/Indiana/SUA a publicat o știre de senzație al cărei rezumat pe
internet a fost detaliat de revista “Sword of the Lord”. Citând autoritatea lui Harald Hill,
președintele companiei Curtis Engine din Baltimore, se relatează că astronauții și savanții de la
Green Belt/Maryland/SUA ce construiau sateliți comerciali, operau pe computer softuri de control
al scurgerii timpului înainte și înapoi, în scopul stabilirii orbitelor optime de evitare a coliziunii cu
alți sateliți sau corpuri cerești. Blocajul calculatorului a determinat căutarea cauzei, fie la nivelul

informațiilor introduse, fie la rezultate raportate la standarde, pentru că „lipsea o zi” în calculul
timpului. Problema s-a rezolvat după inserarea în informațiile standardizate a unei zile, sumă
rezultată din adiționarea celor 23 de ore și 40 de minute ale acelei „aproape o zi întreagă” la care
se referă Iosua cu cele 40 de minute a retragerii umbrei Soarelui pe cadranul lui Ahaz din cartea
lui Isaia. Restatornicirea „zilei lipsă” a dus la deblocarea computerului. (Sursa:
http://adevarulesubochiitai.blogspot.ro/2015/01/ziua-in-care-soarele-s-oprit.html)

Iohannis Kepler, fondatorul astronomiei moderne a constatat că antagonismul termenilor
„Soarele s-a oprit” și „Pământul s-a oprit” se referă la un context optic și astronomic, și a sesizat
că uzanțele comune (precum „Soarele răsare și apune”) s-au format în perspectiva percepției
vizuale umane asupra mișcării corpurilor cerești. Deci, soluția dilemei pare să țină de domeniul
opticii: o formă de refracție a luminii pe cer deasupra văii Aialonului și Gabaonului și deasupra
„cadranului lui Ahaz”.

O altă cauză ipotetică ar fi putut fi schimbarea sensului rotației Pământului în jurul axei
sale, fenomen ce implică o precesie (mișcarea unui corp solid în cadrul căreia axa lui de rotație
descrie un cerc cu vârful în con fix) datorată apropierii orbitei Pământului de a planetei Marte.
Aceasta contrazice însă făgăduința neîncetării mișcării Pământului din Genesa 8:22 și însăși
realitatea, dovezile lipsind atât pentru această ipoteză, cât și pentru cea a unei ciocniri cu un
asteroid.

Scenariul dilatoriu al rotației globului terestru implică dificultăți ce trec frontierele
imposibilului (maree gigantice, căldură internă potențată de frecarea straturilor geologice, efectul
forței centrifuge de 25 ori mai mare decât gravitația asupra organismului uman). Deși miracolele
se bazează pe fapte și nu pe analize științifice, inexplicabilul stimulează cercetarea unor astfel de
fenomene. Deci, zilele pot fi mai lungi nu numai din cauza dilatării relativiste a timpului3.

3 Surse: Immanuel Velikovsky: Lumi în coliziune, Dell, New York, 1950; John C. Whitcomb, Ziua cea lungă din
vremea lui Iosua, Brethren Missionary Herald, 27 Iulie 1963, pag. 365; Donald Patten, Ronald Hatch, Loren
Steinhauer, Ziua cea mai lungă din vremea lui Iosua și alte șase catastrofe; Baker Book House, Michigan, 1973;
Henry Morris. Multe dovezi infailibile: dovezi practice și folositoare pentru credința cre ștină, Master Books,
Arizona, 1996, pag. 253; http://adevarulesubochiitai.blogspot.ro/2015/ 01/ziua-in-care-soarele-s-a-oprit.html,
http://creation.com/joshuas-long-day-romanian; NASA a demon strat că Biblia spune adevarul - Teorii incredibile,
https://www.youtube.com/watch?v=TdsQtnB2_bA.

★ Spațiul nu este o entitate absolută și independentă, un recipient omogen. El nu este
independent de timp. Spațiul este înfășurat ca o spirală, în jurul așa ziselor găuri negre. Curbarea
spațiului-timpului, consecință a Teoriei Generale a Relativității, emisă în 1915 de Albert Einstein,
a fost confirmată de Eddington în timpul eclipsei totale din 1919. Conform TGR, corpurile masive
aflate în mișcare de rotație produc și „răsucirea” spațiul-timpului. Misiunea Gravity Probe B (2004-
2011) ce a cheltuit peste 750 milioane de dolari, a măsurat această „răsucire” cu ajutorul unui satelit
extrem de sofisticat, reconfirmând strălucit și acest postulat al Teoriei Generale a Relativității.

- Apocalipsa 6:14: „…Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul.”
- Isaia 34:4: „…cerurile sunt făcute sul, ca o carte...”
- Evrei 1:10,12: „…La început, Tu, Doamne ai întemeiat Pământul, și cerurile sunt lucrarea
mâinilor Tale… le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate.”

★ Găurile negre sunt locuri aflate în centrul galaxiilor, a căror gravitație este atât de mare
încât lumina nu se mai propagă, timpul se oprește, și toate legile fizice colapsează. Spațiul/timpul
s-a înfășurat ca un sul de hârtie în jurul unei mase stelare atât de concentrate încât nu mai este
spațiu între nucleele atomilor. Aceste zone sunt separate de spațiul și timpul din Univers, existența
lor fiind dedusă teoretic pe temeiul Teoriei Relativității lui Einstein, apoi observată prin telescop
de astronomul Hubble. Acesta a anunțat în 1925 că Universul este format din aglomerări (ciorchini)
de stele grupate în formă de spirală sau elipsă ce gravitează în jurul unei găuri negre și a numit
aceste grupări „galaxii”. Quasarul este o galaxie activă ce are în centru o gaură neagră supermasivă
(până în prezent, au fost identificați peste 200.000 quasari). Astronomii au descoperit în centrul
galaxiei noastre, Calea Lactee, o gaură neagră a cărei masă echivalează cu 4,1 miliarde de mase
solare. Cea mai mare gaură neagră descoperită până acum are o masă de 400 de miliarde de mase
solare. În zilele noastre, matematicianul Stephen Hawking a construit mai multe modele teoretice
ale găurilor negre, și observând că, în ciuda opririi timpului și a colapsului legilor fizicii,
informația se păstrează, a concluzionat: „Este greu să eviți o referire la Dumnezeu atunci când
vorbe ști despre găurile negre”. (Surse: NASA's New Discovery - The Largest Black Hole In
History - Documentary Channel; https://www.youtube.com/watch?v=_7sh U4uxljM; The Largest
Black Holes in the Universe https://www.youtube.com/watch? v=xp-8HysWkxw; Travel INSIDE
a Black Hole https://www.youtube.com/watch? v=3pAnRKD4raY)

- Iov 26:7: „El întinde miazănoaptea asupra golului...”

- 1 Corinteni 1:28: „Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt...”
- Romani 4:17: „El cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.”
- Daniel 2:22: „El știe ce este în întuneric.”

★ Având trei dimensiuni spațiale și una temporală, Universul poate fi înțeles adecvat doar
considerat cvadridimensional, distanțele cosmice măsurându-se în unități de timp. S-a estimat că
în fiecare cub de spațiu cosmic cu dimensiunea de 20 milioane de ani lumină (etalonul fiind de
300.000 km/s) încap 100 de galaxii. Galaxia Calea Lactee cu dimensiunea de 100.000 x 10.000 ani
lumină cuprinde peste 150 miliarde de stele. Una din acestea, Soarele, este situată la periferia ei în
brațul Orion la 33.000 ani lumină de centrul ei, în jurul căreia face o rotație completă în 200
milioane ani. Pământul are o masă de 230.000 ori mai mică și un volum de 13.012 x 106 ori mai
mic decât al Soarelui, în jurul căruia face o rotație completă într-un an de zile.

- Iov 38:6-7: „Pe ce sunt sprijinite temeliile lui (Pământului)? Sau cine i-a pus piatra din
capul unghiului, atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie și când toți fiii lui
Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?”

- Iov 9:9: „El a făcut Ursul mare, Luceafărul de seară și Ralițele și stelele din ținuturile de
miazăzi.”

- Iov 38:31-33: „Poți să înnozi tu legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui? Cunoști
tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe Pământ? Îți înalți tu glasul până la nori, ca să
chemi să te acopere râuri de ape? Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: Iată-ne?”

★ Ce formă are Universul? La scara lui de necuprins, referința despre formă nu uzitează
termeni ca sferă, cub sau alte corpuri geometrice pe care le știm, ci, Fizica cosmologică vorbește
despre spațiu topologic, varietate tridimensională, coordonate comobile, geometrie locală, curbura
spațiului, și alte noțiuni despre care, foarte puțini cunosc. Specialiștii au exprimat diferite puncte
de vedere, din care se rețin trei:

1 - Spațiul dodecaedric Poincaré (sfera de omologie Poincaré) e forma Universului în
opinia specialiștilor de la Observatorul din Paris (2003). Dodecaedrul este un corp geometric cu
12 fețe pentagonale plane, identice, iar o sferă Poincaré ar fi un dodecaedru ale cărui fețe ar fi ușor

curbate, cu unghiurile puțin modificate, forma rezultată fiind apropiată unei sfere. Acest model
hipersferic este finit în spațiu.

2 - „Modell Picard”este o varietate (în sens matematic) tridimensională hiperbolică care
arată ca pâlnia unei trompete (în engleză: Picard horn), al cărei capăt îngust se prelungește în trend
parabolic și se îngustează la infinit, fiind prea departe de noi pentru a putea fi observat, întrucât
„locuim” în partea largă a pâlniei, care constituie Universul observabil.

3 - Pe baza măsurătorilor recente (2013) realizate cu ajutorul sondei WMAP (Wilkinson
Microwave Anisotropy Probe), NASA a declarat: „Știm acum că Universul este plat, cu o marjă
de eroare de numai 0.4%.” Însă explică apoi că această viziune euclidiană se referă numai la partea
care poate fi observată, dar Universul este cu mult mai mare decât ceea ce putem observa direct,

iar aceasta e unica certitudine.
Cosmogonic, caracteristicile locale sunt asemănătoare în toate cele trei modele (densitatea

de energie, temperatură), expansiunea în timp fiind aceiași. Din perspectiva spațiului însă,
deosebirile sunt esențiale, căci modelul hipersferic finit prezumă expansiunea dintr-un singur

punct, iar modelul hiperbolic (infinit) concepe acest caracter infinit al cosmosului chiar din
momentul Big Bang. Încercând să explice forma lui actuală și neștiind cât este el de mare (pentru
că stelele sunt fărâme de galaxii, iar galaxiile sunt fragmente de univers) cosmologii au avansat

conceptul de Univers observabil.
Problema rămâne nerezolvată pentru că Universul nu este static, ci dinamic, spațiul se

extinde, iar materia la care trebuie să ajungă lumina emisă la început se depărtează continuu (a se
vedea și aserțiunea privind radiația de fond, din Secțiunea II – „Cosmologia”). Asistăm astfel la
impasul științei de a explica originea Universului.

- 1 Regi 8:27: „Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și
cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!”

- Isaia 34:4: „Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte și toată oștirea
lor cade, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin.”

- Isaia 40:12: „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a
strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile
cu cumpăna?”

- 2 Corinteni 12:2: „Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până
în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe).”

★ Constitutivă Universului deopotrivă cu timpul și spațiul (materie/energie), informația
este intrinsecă continuumului qvadridimensional definit de Einstein; caracterul ei obiectiv impune
continuumul qvintidimensional și extensia echivalenței Masă / Energie. Informaticianul român
Gheorghe Păun a formulat pentru prima dată această asumpție: Întrucât „la început a fost Cuvântul
și exista o posibilitate de trecere de la masă la energie, de ce nu ar exista o formulă similară celei
a lui Einstein care să facă trecerea între oricare dintre aceste elemente ale triadei informației? Am
face atomi din biți, nuci din numere, șuruburi din poeme sau invers. Și Big Bang-ul se a șază bine
în schema asta, că altfel decât informațional nu se poate pricepe cum putea sta întregul Univers
într-un punct.”

- Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce
a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”

- Matei 8:8; 19:26; 24:35: „Doamne, a răspuns sutașul, nu sunt vrednic să intri sub
acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. …Iisus S-a uitat țintă la
ei și le-a zis: La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu
putință.…Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

- Ieremia 32:17; 51:15: „Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul
cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta. …El a făcut
pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea
Lui.”

- Evrei 1:3: „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate
lucrurile cu cuvântul puterii Lui.”

- Coloseni 1:17: „El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El.”
- Isaia 40:26: „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut
să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea
și tăria Lui, că una nu lipsește.”
- 1 Petru 1:25: „… dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care
v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”
- Marcu 5:30: „Iisus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El; și, întorcându-Se spre
mulțime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?”

- Luca 1:37: „Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”

★ Lucrurile care „nu sunt”, au existență. Materia neagră, invizibilă, antimateria explică
de ce galaxiile stau împreună în ciuda distanțelor dintre ele. Aceasta este dovedită prin observarea
curburilor neeuclidiene a razelor de lumină, prin telescopul Hubble. Ea nici nu absoarbe și nici nu
reflectă lumina, determinând spațiul să se curbeze și îl împiedică să implodeze sub propria
greutate. Analiza spectrală arată că materia și energia invizibilă ocupă împreună cca. 95,1% din
Univers și sunt formate din aglomerări (nori) de Hidrogen și spații goale (vidul cosmic), restul de
4,9% fiind format din corpuri cerești alcătuite din așa zisele metale grele. Realitatea moleculară și
atomică camuflează structuri de particule elementare bazate pe quarci sau gluoni. În esență,
obiectele solide sunt spații vide în care se mișcă pachete de unde. De fapt, la lovirea pietrei cu
ciocanul, vidul format din atomii de fier colizionează cu alt complex de spații goale a unor atomi
de Siliciu alcătuiți tot din nuclee compuse din protoni și neutroni. Orbitele electronilor depășesc
mult contururile solide (și vizibile) ale ciocanului și pietrei, astfel că existența lor se petrece și
acolo unde aceste obiecte „nu sunt”.

- Corinteni 1:28: „Dumnezeu a ales lucrurile care nu sunt…”
- Romani 4:17: „El cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi.”

★ Universul este observabil vizual. În ultimul secol s-au dezvoltat tehnici de observare de mare
precizie ce fundamentează o viziune cosmologică consonantă cu textele biblice. Astfel, telescopul
observatorului de pe muntele Wilson (1917), introducerea telescoapelor radio (1940), a telescoapelor pe
bază de raze X (1949), a telescoapelor pe bază de raze ultraviolete (1968), a celor ce folosesc raze infraroșii
(1983) și lansarea Telescopului Spațial Hubble (1990) au confirmat vastitatea Universului: cea mai
îndepărtată galaxie se află la treisprezece miliarde ani lumină față de Pământ, iar numărul acestora depășește
100 miliarde și conțin fiecare sute de miliarde de stele. Din spațiul cosmic, Pământul furnizează imagini de
o frumusețe copleșitoare. Vezi: EARTH FROM SPACE: Like You've Never Seen Before /2160p 4K 60fps/
https://www. youtube.com/watch?v=n4IhCSMkADc; All Alone in the Night-Time-lapse footage of the
Earth as seen from the ISS https://www.youtube.com/watch?v=lHUvrrYkR-4; Earth view from outer space
https://www.youtube. com/watch?v=mve7hRaoH8U; Planet Earth seen from space /Full HD 1080p/
ORIGINAL https://www. youtube.com/watch?v=P5_GlAOCH yE .

- Genesa 15:5: „ Și, după ce l-a dus afară, i-a zis: Uită-te spre cer și numără stelele, dacă
poți să le numeri. Și i-a zis: Așa va fi sămânța ta.”

- Psalmii 147:4: „El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate.”
- Isaia 40:26: „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut
să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și
tăria Lui, că una nu lipsește.”

★ Universul este în continuă expansiune, de aceea nu implodează sub propria greutate.
Bazat pe Teoria Relativității Generale, Einstein a postulat existența energiei invizibile, numită
constantă universală, care ocupă 69,2% din Univers, provocându-i continuă dilatare cu o viteză
apropiată de viteza luminii. În 1868, astronomul William Huggins a descoperit că lumina provenită
de la unele stele se deplasează spre lungimi de undă mai mari („deplasarea spre roșu”/efectul
Doppler). Prin Teoria Relativității Generale (1915), Albert Einstein a postulat începutul și
expansiunea spațiului și timpului. Pe temeiul „deplasării spre roșu” astronomul Vesto Slipher a
observat că cele mai multe nebuloase se depărtează de Calea Lactee, apoi (1929) Edwin Hubble a
statuat că, cu cât e mai mare distanța față de Terra a unui obiect, cu atât e mai rapidă „deplasarea
spre roșu”; șapte decenii mai târziu, s-a constatat că galaxiile se îndepărtează unele de altele cu
256.000 Km la fiecare 3,3 miliarde ani/lumină. La sfârșitul secolului XX, prin măsurarea
supernovelor de tip Ia, s-a observat că expansiunea Universului cunoscut este accelerată. Potrivit
cu http://en.wikipedia. org/wiki/Olbers% 27_ paradox, în lipsa expansiunii cerul ar putea fi de
180.000 de ori mai luminos decât este acum, iar lumea ar fi arătat cu totul altfel astăzi.

- Iov 9:8: „Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării.”
- Psalmul 104:2: „Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.”
- Isaia 40:22: „El stă deasupra cercului Pământului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste
înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subțire, și le lățe ște ca un cort, ca să locuiască în
el.”
- Isaia 42:5: „Așa vorbe ște Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a
întins Pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe
el.”
- Isaia 45:12: „Eu am făcut Pământul, și am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am
întins cerurile, și am a șezat toată oștirea lor.”
- Ieremia 10:12: „Dar El a făcut Pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin
înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.”

★ Mărimea Universului în expansiune este ea însăși o problemă, chiar dacă există
răspunsuri. Ea se determină prin interacțiunea dintre forța centrifugă (amploarea exploziei inițiale)
și forța centripetă (datorită gravitației). Magnitudinea Big Bang-ului determină întinderea
continuumului spațiu / timp, similar forței de fuziune din stele, ambele fiind contracarate de
gravitație. Dacă explozia inițială ar fi fost cu numai o milionime mai mare, expansiunea
Cosmosului ar fi fost prea rapidă ca gravitația să conglomereze materia în stele și planete pe care
să poată apărea viața. Dacă acea explozie ar fi fost mai mică cu doar unu la un miliard de trilioane,
ar fi fost mai mic și timpul ca gravitația să oprească expansiunea și să recontracteze Cosmosul
astfel ca viața să se poată dezvolta. (Sursă: National Geographic | How big is the Universe -
Documentary2017HD1080p https://www.youtube.com/watch?v=Nlyl2 mSZ Otg)

Textele biblice care succed, induc problema „limitelor nemărginirii” lumii și mării.
- Isaia 66:15: „Căci iată, Domnul vine într-un foc și carele Lui sunt ca un vârtej; Își preface
mânia într-un jăratic și amenințările în flăcări de foc.”
- Ieremia 23:24 up: „Nu umplu Eu cerurile și pământul? zice Domnul.”
- Iov 38:8-11: „Cine a închis marea cu porți când s-a aruncat din pântecele mamei ei; când
i-am făcut haină din nori și scutece din întuneric; când i-am pus hotar și când i-am pus zăvoare
și porți; când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria
valurilor tale’?”
- 1 Regi 8:27: “Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și
cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!”

★ Prima realitate fizică creată a fost lumina și legile luminii. Lumina a fost creată înaintea
Soarelui și altor astre. Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică, spunea că în
momentul Big Bang: „temperatura universului era în jur de o sută de mii de milioane (1011) °C” și
că „universul era plin de lumină.”

- Genesa 1:3-5, 14-19: „Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină. Dumnezeu a
văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina
zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost
ziua întâi… Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de
noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii; și să slujească de luminători

în întinderea cerului, ca să lumineze pământul. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari
luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mai mic
ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca să
lumineze pământul, să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a
văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua
a patra.”

- Psalmii 74:16: „Tu ai făcut lumina și soarele.”
- Isaia 45:7: „Eu întocmesc lumina…”

★ Lumina este și undă și corpuscul. Fizica clasică a considerat lumina, partea invizibilă
a câmpului electromagnetic, ca fiind o undă ce poate fi emisă de un obiect la orice lungime de undă
și în orice cantitate. La începutul secolului XX, studiul fenomenului fotoelectric (teorie prin care
Einstein a dovedit că există energie și mișcare fără materie) a arătat că energia electronilor nu este
legată de intensitatea, ci de culoarea luminii. Pe baza propunerii lui Max Planck că lumina este
„picurată” în pachete conținând cantități de energie exactă (cuante), Einstein a dovedit că energia
fiecărui electron vine de la o singură cuantă de lumină, iar undele electromagnetice se transmit sub
formă de cuante, deci lumina este particulă și undă în același timp, (fiind formată din
particule/undă de energie fără masă, numite fotoni). În sinteză, Niels Bohr conchidea: „Contraria,
non contradictoria sed, complenta sunt”. Natura duală a luminii exprimă natura dublă a Domnului
IIisus Hristos, deopotrivă Dumnezeu și Om, singura Persoană din Univers, aparținând Fizicii și
Metafizicii, Istoriei și Metaistoriei.

Viteza luminii a devenit sistem de referință absolut al mișcării corpurilor, singura constantă
universală.

- Ioan 8:12: „Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii.”
- Mica 5:2: „ Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale
lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel, și a cărui obârșie se suie până în
vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”
- Ioan 1-10: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce
a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează
în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el
Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină,
care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El…”

- Ioan 1:14: „ Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.
Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.”

- Iov 38:19-20: „Unde este drumul care duce la locașul luminii? Și întunericul unde își are
locuința? Poți să le urmărești până la hotarul lor, și să cunoști cărările locuinței lor?”

★ Lumina ( și nu spațiul sau timpul) reprezintă singura entitate fizică constantă din

Univers – este descoperirea centrală a Teoriei Relativității. Astfel poate exista alternanța zi-noapte

(Dacă lumina s-ar propaga cu viteză infinită, cerul nopții ar fi luminos ca și ziua, datorită luminii

care ar veni instantaneu de la alte stele în cantitate foarte mare). (Sursă:

http://www.stiintaonline.ro/ paradoxul-lui-olbers/)
- Ioan 8:12: „Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii.”
- 1 Ioan 1:5: „Vestea pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu este lumină.”
- Iacov 1:17: „Orice dar desăvârșit este de sus, de la Tatăl luminilor, în care nu este nici

schimbare, nici umbră de mutare.”
- Psalmii 102:27: „Dar tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.”

★ Viteza luminii este aceiași în orice direcție (conform relativității speciale 299.792 km/s),
indiferent că ne apropiem sau că ne depărtăm de sursă, pentru că legile lui James Clark Maxwell
sunt valabile în orice sistem de referință inerțial. Deși Pământul se mișcă pe orbita sa cu 30 Km/s,
(la periheliu, orbitează la o viteză de 30,2 km/s, iar la afeliu, cu o viteză de 29,2 km/s) noi avem
impresia că stăm pe loc și nu percepem această deplasare în evenimentele zilnice; această viteză
nu a fost evidențiată în experimentele de electricitate și magnetism (vezi interferometria) efectuate
pe planeta noastră.

- Isaia 57:19: „Voi pune lauda pe buze: ‘Pace, pace celui de departe și celui de aproape!
– zice Domnul – Da Eu îl voi tămădui!’”

- Ieremia 23:23: „Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt Eu și
un Dumnezeu de departe?”

- Iacov 1:17: „Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la
Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”

★ Lumina este independentă de reacțiile de fuziune nucleară generatoare de energie din
corpurile cerești. Decizia O.N.U. ca anul 2015 să fie „Anul International al Luminii” recunoaștea
o mai mare conștientizare și a tehnologiilor bazate pe lumină pentru dezvoltarea sustenabilă,
furnizarea de soluții pentru provocările globale din domeniile educației, agriculturii, sănătății, și
ratifică lumina sub cele mai diferite forme ca factor integrator în știința secolului XXI. Despre laser
s-a afirmat de la început, că „este o soluție care își caută problema”, pentru că „lumina a
revoluționat medicina, comunicațiile pe internet și este un puternic element de legătură între
principalele aspecte culturale, economice și politice ale societăților globale” (comunicat al
O.N.U).

- Isaia 60:19-20: „Nu Soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici Luna nu te va mai lumina
cu lumina ei; ci Domnul va fi lumina ta pe vecie, și Dumnezeul tău va fi slava ta.”

- Apocalipsa 19:17: „Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în Soare.”
- Apocalipsa 21:23: „Cetatea n-are trebuință nici de Soare, nici de Lună ca s-o lumineze;
căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul.”

★ Aberația luminii stelare este o iluzie optică produsă de mișcarea Pamântului. Ploaia pare
să cadă vertical atunci când este privită de la fereastra unui tren aflat în repaus; dintr-un tren în
mișcare, ploaia pare să urmeze o traiectorie oblică. În mod similar, lumina unei stele care cade pe
un telescop pare să urmeze o traiectorie oblică. Aceasta produce o deplasare aparentă (aberație) a
pozitiei stelei. De-a lungul întregului an, stelele prezintă o mișcare aparentă pe cer în formă de
elipsă, o mișcare la fel de mare pentru toate stelele oricât ar fi ele de îndepărtate. Explicația:
mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui determină înclinarea lunetei în diferite direcții
date de raportul dintre viteza Pământului (30 km/s) și viteza luminii (conform relativității speciale
este de 299.792 km/s, grosso modo 300.000 km/s). (Sursă: https://ro.
wikipedia.org/wiki/Abera%C8%9 Bia_luminii)

- Iov 25:5: „Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, și stelele nu sunt curate înaintea
Lui.”

★ Lumina este spectrală (formă a radiației electromagnetice cu lungime de undă de 380-
750 nm). Lumina vizibilă constituie o parte din spectrul electromagnetic care cuprinde undele de
energie mică, microundele, lumina infraroșie, lumina vizibilă, lumina ultravioletă, razele X și
razele Gamma. Experimentele interferenței, difracției și polarizării dovedesc caracterul
ondulatoriu al radiației electromagnetice, însă efectul fotoelectric (vezi Einstein) și difuzia razei
X (vezi Compton) probează caracterul ei de particulă.

- Iov 38:19: „Unde este drumul care duce la lăcașul luminii?”
- Iov 38:24: „Pe ce cale se împarte lumina?”

★ Lumina este lentilă cosmică. Roiurile de galaxii sunt cele mai masive structuri din
Univers, depășind masa Soarelui de câteva milioane de miliarde de ori. Ele conglomerează mii de
corpuri generatoare de lumină, care se influențează gravitațional reciproc și, prin absorbție și
fuziune devin tot mai mari. (Surse: https://ro.wikipedia. org/wiki/Teoria_relativit%C4%83%C8%
9Bii_ generale; http://www.descopera.ro/ dnews/12524348-enigma-descifrata-de-ce-a-stralucit-
atat-de-tare-aceasta-supernova)

Teoria Generală a Relativității permite a se calcula cu precizie cum influențează masa unui
obiect spațiul și timpul din vecinătatea sa. S-a constatat că prin curbarea spațiului și implicit a
traiectoriei luminii, roiurile de galaxii se comportă ca niște lentile gigantice, căci modifică aparența
corpurilor mai îndepărtate aflate „dincolo” de ele din perspectiva observatorului (este știut că
lentilele au ca proprietate „mărirea” și „apropierea” obiectului analizat).

- Psalmii 36:9: „Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.”

★ Lumina poate fi încetinită și oprită. Deși călătorește cu 300.000 km/s (conform
relativitatii speciale 299.792 km/s) lumina a fost încetinită până la 61 km/h cu prilejul unui
experiment realizat la Universitatea Harvard în Februarie 1999, de o echipă coordonată de
fizicianul Lene Vestergaard Hau, care a penetrat condensatul Bose-Einstein cu un fascicol laser.
În anul 2000, echipa a anunțat că, folosind același procedeu, a reușit să oprească complet o rază de
lumină. Condensatul Bose-Einstein este o stare de agregare a materiei care apare la temperaturi
apropiate cu câteva milionimi de grad de zero absolut (minus 273,15°Celsius) și în care particulele
cuantice au energie minimă, pierzându-și individualitatea și comportându-se ca un obiect cuantic.
Prezis în 1924 de Einstein pe temeiul calculelor lui Satyendra Nath Bose, primul condensat fusese

obținut în 1995 de către fizicienii Eric Cornell și Carl Wieman (premiant Nobel în anul 2001),
prin răcirea unui gaz atomic de rubidiu până la temperaturi de 170°nano-Kelvin. (Sursă:
http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/studiu-fizicienii-au-reusit-sa-scada-viteza-luminii-
13783328)

Ioan 12:35 pp: „Iisus le-a zis: Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru.”
Psalmii 97:11 pp: „Lumina este semănată pentru cel neprihănit.”

★ Lumina joacă un rol esențial în guvernarea ritmului circadian, de la tiparul de somn la
apetit. O echipă de cercetători de la Universitatea Manchester condusă de Tim Brown a observat
că modificările de intensitate și culoare a luminii care au loc atunci când Soarele răsare și apune,
pot „seta” ceasurile interne ale viețuitoarelor. Aceasta poate fi folosită pentru manipularea
„orologiului biologic” în beneficiul celor ce lucrează în schimburi sau pentru minimizarea efectelor
schimbării fusului orar4.

- Iov 33:30: „… ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.”
- Psalmii 104:2o-22: „Tu aduci întunericul, și se face noapte; atunci toate fiarele pădurilor
se pun în mișcare; puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu. Când răsare
soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor. Dar omul iese la lucrul său și la munca lui, până
seara.”

★ Intensitatea luminii este amplificată prin conjuncția mai multor surse luminoase. Cea
mai mare enigmă astronomică a rămas până în zilele noastre „Steaua din Bethleem”. Sursele cele
mai autentice despre acest fenomen neobi șnuit sunt expunerea biblică din Matei 2:1-12 și scrierea
cuneiformă de pe o tăbliță de lut ars de la Școala de astronomie din Sippur/Babilon descifrată în
1925 de germanul P. Schnabel ce atestă observarea mișcării ei timp de cinci luni în anul 7 î.Hr.
(anul putea fi 6, sau 4-3 sau 3-2 sau 0, în funcție de referința calendarului lui Dionysius Exiguus
sau a celui gregorian). Conform acestor relatări neobișnuite, steaua a strălucit pe cer de mai multe
ori determinând călătoria magilor din Persia, de-a lungul Tigrului, Eufratului (de la Est la Vest)
1.500 kilometri până la Ierusalim, apoi 10 kilometri (de la Nord la Sud) până în Bethleem.

4 Vezi revista Science World, nr. 26/2015, pag. 15.

Este știut că mișcarea stelelor pe bolta cerească este o iluzie creată de rotația Pământului
în jurul axei sale de la Vest spre Est, dar în antichitate, orice sursă luminoasă de pe bolta cerească
era considerată stea. De-a lungul vremii, această revărsare de lumină a fost evaluată ca novă,
supernovă, cometă și meteorit, însă teoria cea mai acceptată, emisă de astronomul Johannes
Keppler în 1602, a fost inspirată după observarea prin telescop a apropierii a două planete.
Reconstituită ulterior în planetariu, teoria susține că în acel an a avut loc o triplă conjucție a
planetelor Saturn și Jupiter în constelația Peștilor, la 25 Mai, 3 Octombrie și 4 Decembrie, creând
impresia unei singure stele, mari și foarte strălucitoare.

După discuțiile din anul 1980 de la Observatorul Griffith de lângă Los Angeles și
simularea computerizată a evenimentului astronomic, 600 de planetarii din SUA (instituții
științifice autentice) au prezentat această triplă aliniere planetară ca pe o realitate desfășurată în
chiar anul nașterii lui Iisus Hristos. Profețiile din Numeri 24:17, Psalmii 72:10 și Isaia 60:6 exclud
întâmplarea, căci, după cum spunea Einstein, „coincidențele reprezintă modul în care Dumnezeu
dorește să rămână anonim”5.

- Matei 2:1-12: „După ce S-a născut Iisus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului
Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: Unde este Împăratul de
curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.
Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună
cu el. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la
ei unde trebuia să Se nască Hristosul. În Betleemul din Iudeea, i-au răspuns ei, căci iată ce a fost
scris prin prorocul: Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre
căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.
Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: Duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și,
când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui. După ce au ascultat pe
împăratul, magii au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până
ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut

5 (Surse: Werner Keller, Și Biblia are totu și dreptate, capitolul 36, http://www.efemeride.ro/adevarul-despre-
steaua-din-betleem, http://www.crestinortodox.ro/craciun/steaua-la-betleem-122640.html; http://
www.doxologia.ro/studiul-sfintei-scripturi/misterul-stelei-de-la-betleem; http://petrut-sci7.blogspot.ro/
2013/12/misterul-stelei-de-la-bethlehem.html)

de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ
și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. În urmă,
au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod și s-au întors în țara lor pe un alt
drum.”

★ Proprietățile luminii, cu excepția vitezei, sunt influențate de sursele ei. Lumina se

propagă în diferite culori, vizibile și invizibile (infraroșie, ultravioletă), fiecare având propria
intensitate și propria asociere cu o frecvență de oscilație electromagnetică (lumina vizibilă are o
frecvență oscilatorie de 1014Hz, adică de milioane de miliarde cicluri pe secundă). Lumina care
vine de la Soare (și de la becul electric) este o sumă incoerentă de pachete de unde electromagnetice

(fotoni).

(Surse: http://lumina.wikidot.com/caracteristici-fizice-ale-luminii;

http://www.creeaza.com/ referate/fizica/Lumina-propagarea-luminii-prin434.php) Laserul
constituie o sumă coerentă de fotoni ce se comportă ca o undă electromagnetică clasică.

Alături de sursele fizice ale luminii, Biblia evidențiază și surse metafizice. Astfel:
- Ioan 8:12: „Iisus le-a vorbit din nou și a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
- 1 Ioan 1:5: „Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim este că
Dumnezeu e lumină și în El nu este întuneric.”
- Zaharia 14:6: „În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.”
- Apocalipsa 22:5: „Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă,
nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor.”

★ Lumina (radiația electromagnetică) interacționează cu materia, producând fenomene
cuantice, funcție de lungimea de undă și intensitatea ei. De reținut: microundele produc rotația și

torsiunea moleculelor, respectiv reflectarea fluxului, raportat la conductibilitatea materialului.
Radiațiile infraroșii produc creșterea temperaturii, funcție de frecvența vibrațiilor. Lumina vizibilă
face obiectele opace (vizibile) sau transparente, funcție de nivelul absorbției fotonilor de către
electronii atomilor. Lumina ultravioletă produce fotoionizare (fotonii scot electronii de sub
acțiunea nucleului). Fotonii care alcătuiesc fascicolul de radiații X reacționează cu materia în cinci
mecanisme specifice. Având o lungime de undă foarte mică (picometri) și o frecvență foarte mare

(exaherți), radiațiile gamma posedă o energie extrem de mare a fotonilor și sunt foarte penetrante.
De aceea sunt utile în cercetarea fundamentală (studiul bioproteinelor, nanocompusilor,
fulerenelor, nanomaterialelor magnetice, etc), dar au și aplicații practice în medicină, producerea
de energii fotonucleare și de izotopi radioactivi cu diferite destinații, etc.

Interacțiunea divino-umană prin lucrarea roditoare a Duhului Sfânt în viața fiecărui om
născut din nou constituie unul din fundamentele Bibliei.

- Ioan 3:6-8; 15:5 up: „Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este
duh. Nu te mira că ți- am zis: Trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă încotro vrea și-i auzi
vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul
… căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”

- Efeseni 5:9: „Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr.”
- Galateni 5:22-23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor
lucruri nu este lege.”

★ Lumina interacționează cu ea însăși. Experimentul realizat (în Iulie 2017) la
acceleratorul de particule CERN de la Geneva, constând în coliziunea ionilor cu încărcătură
energetică mare, a permis observarea unei interacțiuni directe a fotonilor. În timpul accelerării
ionilor, în jurul lor s-au creat fotoni. În majoritatea cazurilor ionii nu se ciocnesc între ei atunci
când ajung în centru, dar fotonii din jurul lor interacționează și apoi se dispersează: fenomenul e
denumit coliziune ultra-periferică. Dan Tovey, coordonatorul proiectului ATLAS, a apreciat că
fenomenul acesta (ce pare imposibil în teoriile clasice ale electromagnetismului) reprezintă un pas
critic în înțelegerea electrodinamicii cuantice, și furnizează o probă clară (căutată timp de zeci de
ani) că lumina interacționează cu ea însăși la un nivel energetic înalt. (Sursa: http://www.desco
pera.ro/stiinta/ 16696850-dupa-zeci-de-ani-de-cercetari-fizicienii-au-observat-prima-interactiune-
a-luminii-cu-ea-insasi)

Biblia susține că această realitate fizică a însemnat chiar începutul lumii (Genesa 1:3:
„Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină.”), iar de atunci, lumina interacționează cu
lumina. Evanghelia lui Ioan, debutează cu o mărturie despre Lumina cea veșnică a lui Dumnezeu-
Cuvântul, „Lumina cea adevarată” (Ioan 1:9), „mai adevarată” decât lumina fizică (a aștrilor

cerești), căci este Dumnezeu însuși care S-a arătat în lume prin Fiul Său, și care locuiește într-o
lumină de care nu poți să te apropii (1 Timotei 6:16).

Observăm astfel cum fenomenul luminii exprimă și realitatea metafizică a naturii a două
din Persoanele dumnezeirii: „Vestea, pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este
că Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric.” (1 Ioan 1:5) „Eu (Iisus Hristos) sunt lumina
lumii. Cine mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12).

Întrucât Ființa divină este Persoană relațională, Biblia definește statutul fiecărui membu al
Sfântei Treimi ca interacțiune continuă cu Trinitatea însăși. Astfel: Tatăl este sursa sau cauza
definitorie a: 1) Universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2) Revelației divine (Apocalipsa
1:1); 3) Mântuirii (Ioan 3:16-17); și 4) Lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Fiul este
„agentul” prin care Tatăl a împlinit: 1) Crearea și funcționarea universului (1 Corinteni 8:6; Ioan
1:3; Coloseni 1:16-17); 2) Revelația divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15; Apocalipsa 1:1);
și 3) Mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan 4:42) . Duhul Sfânt este instrumentul, factorul
prin care Tatăl face următoarele lucrări: 1) Crearea și funcționarea universului (Geneza 1:2; Iov
26:13; Psalmii 104:30); 2) Revelația divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2 Petru 1:21); 3)
Mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); și 4) Lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor
10:38).

★ De și vedem evenimentele fizice prin lumină, ele pot fi „ascunse” tot prin lumină:
„mantia invizibilității”. Metamaterialele sunt nanomateriale a căror structură este atât de mică încât
permite acțiunea directă asupra luminii cu efect în dispariția ei într-un vid spațio-temporal, astfel
că un obiect poate fi camuflat perfect pentru o anumită durată. Profesorul Martin McCall de la
Imperial College din Londra a explicat că „lumina încetinește atunci când pătrunde într-un
material, și, teoretic, este posibilă manipularea razelor de lumină așa încât o parte să fie accelerate,
iar restul decelerează. Fascicolele accelerate ajung la destinație înainte de începerea evenimentului
fizic, iar cele încetinite ajung după ce acesta s-a consumat. Conform profesorului Paul Kinsler de
la același Institut, teoria vidului spațio-temporal poate fi folosită în informatică, prin fibre optice,
pentru creșterea exponențială a performanțelor de calcul pe computer. O mantie spațio-temporală
a fost realizată în 2006 la Universitatea Purdue în domeniul microundelor, apoi în flux de lumină
obișnuită, a permis „ascunderea” obiectelor. Recent, cercetătorii de la Universitatea Zhejiang au

prezentat la TV o înregistrare video în care o pisică și un peștișor „dispar” la trecerea pe dinaintea
lor a luminii dispersate/polarizate într-o „mantie” alcătuită din module rectangulare de aur cu
dimensiunea de 80 nanometri. Xiang Zhang, directorul Diviziei pentru Știința Materialelor de la
Laboratorul Național Lawrence Berkeley/SUA a apreciat că tehnologia obținerii invizibilității
totale prin devierea razelor de lumină va deveni aplicabilă în practică în 5-10 ani. (Sursă: Z. J.
Wong, Y. Wang, K. O’Brien, J. Rho, X. Yin, S. Zhang, N. Fang, T.-J. Yen & X. Zhang, "Optical
and acoustic metamaterials: superlens, negative refractive index and invisibility cloak." Journal of
Optics, 19, 2017; http://xlab.me.berkeley.edu/)

- Iov 9:11: „Iată, El trece pe lângă mine și nu-L văd, se duce și nu-L zăresc.”
- Iov 23:8-9: „Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.”

★ Lumina are greutate (pentru că în momentul interacțiunii cu materia, fotonii se comportă
preponderent ca particule; în contextul E = mc², fotonul are masa de mișcare nenulă) și presiune
(ea transportă impuls, adică creează o presiune asupra obiectelor iluminate). Masa inerțiară impune
existența masei gravitaționale: este principiul echivalenței maselor din Teoria Generală a
Relativității. El ne spune că Pământul atrage câmpul electromagnetic. Însă, această teorie
postulează și principiul echivalenței energiei cu masa înmulțită cu pătratul vitezei luminii. Deci,
dacă s-ar cunoaște configurația câmpului electromagnetic clasic, operația aritmetică de împărțire
a densității de energie a câmpului la pătratul vitezei luminii, ar duce la aflarea densității de masă a
câmpului în orice punct din spațiu, precum și masa luminii (m=E/c²).

În experiment, mișcarea razei de lumină între două oglinzi relevă că lungimea de undă a
luminii crește proporțional cu urcarea razei în câmp gravitațional, efectul fiind o presiune mai mare
a luminii asupra peretelui „de jos” comparativ cu peretele „de sus”. Este absolut remarcabilă
expresia poetică a realității acestei aserțiuni: „Atâta liniște-i în jur / De-mi pare că aud / Cum se
izbesc de geamuri / Razele de lună.” (Lucian Blaga – „Liniște”).

- Psalmii 104:2: „Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.”
- Psalmii 97:11: „Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cei cu
inima curată.”

★ Întunericul este o realitate fizică, energia invizibilă care dilată Universul,
împiedicându-i implozia. (Surse: Dark Matter – Documentary https://
www.youtube.com/watch?v=7XYhxy9mOSg; Dark Matter – Documentary https://
www.youtube.com/watch?v=feGnP2TzNQ0; Michio Kaku - Dark Matter https://www.
youtube.com/watch?v=nOe-LfXcUC8; Science Documentary Dark Energy The Biggest Mystery
in the Universe https://www.youtube.com/watch?v=SvIhi8PZ Jhk)

- Isaia 45:7: „Eu întocmesc lumina și fac întunericul.”
- Daniel 2:22: „El știe ce este în întuneric.”
- Psalmii 139:12: „Iată că nici întunericul nu este întunecos pentru Tine…”
- Iov 38:19: „ Și întunericul unde își are locuința?”

★ Nucleosinteza. Asocierea a doi quarci u și a unui quark d a dat un proton. Asocierea

unui quark u cu doi quarci d a produs un neutron. Combinarea a doi protoni cu doi neutroni a
format un nucleu de heliu. Trei nuclee de heliu, adică 6 protoni și 6 neutroni au generat un nucleu
de carbon, iar acesta stă la baza unor combinații chimice de o diversitate infinită. Aventura
agregărilor ulterioare (după rigoarea valențelor fiecărui element) a conjugat proporția cauză-efect
cu disproporția dintre natura evenimentului combinației chimice și consecințele antrenate,
edificând un Univers paradoxal, în care modelul matematic catastrofic al înțelegerii lui este
compatibil și cu aleatoriul lumii intra-atomice și cu determinismul (cauzalitatea) realului
macroscopic. (Surse: E. Toma Introducere în astrofizică - Structura și evoluția stelelor, Editura
Tehnică, Bucure ști , 1980; E. M. Burbidge, G. R. Burbidge, W. A. Fowler, F. Hoyle, Synthesis of
the Elements in Stars, Rev. Mod. Phys. 29 /1957/ 547 / article at the Physical Review Online
Archive)

- Proverbele 8:26: „…când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă
din pulberea lumii.”

- Evrei 11:3: „Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu,
așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

- 1 Corinteni 1:28: „ Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite,
ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.”

★ Energia de legătură. Nucleul atomului este format prin fuziunea protonilor a căror
„energie de legătură” este „aruncată” în spațiu. Forța nucleară tare (1038) ține împreună protonii,
de și ei se resping datorită sarcinii electrice. Energia colosală stocată aici (E=mc²) se ia în calculul
masei nucleului, căci Einstein a postulat că toată energia ce a fost „pompată” în corp se găsește în
masă. Echivalența dintre energie și masă arată că masa totală a sistemului este mai mică decât
suma maselor de repaus ale componentelor. Cea mai utilă aplicație a echivalenței dintre masă și
energie se găsește în medicina nucleară și în reactoarele nucleare, iar cea mai terifiantă, în bomba
atomică. (Sursă: Albert Einstein and The Birth of God's Equation E = MC2 - BBC full documen
tary HD 2015 https://www.youtube.com/watch?v=0FXs_LC5eas)

Biblia subliniază că prețuirea acordată de Dumnezeu pentru un singur om (nepocăit
convertibil) depășește bucuria pentru gruparea neprihăniților. În fiecare om, El a pus calități
(energii) incomensurabile. Semnalez aici forța personalității apostolilor, a căror propovăduire a
schimbat lumea în mai puțin de trei secole.

- Ieremia 5:1: „Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați în piețe, dacă
se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și
voi ierta Ierusalimul.”

- Luca 15:7: „Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos
care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care n-au nevoie de
pocăință.”

- Faptele Apostolilor 4:33: „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea
Domnului Iisus. Și un mare har era peste toți.”

- Matei 28:18-20: „Iisus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată puterea Mi-a
fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în
Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

- Isaia 43:4: „De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc,
dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta.”

★ Legea conservării masei și legea conservării energiei sunt cele mai generale în Chimie.
În 1772, chimistul Antoine Lavoisier a formulat aceste legi după ce constatase că există trei stări
de agregare a materiei: solidă, lichidă și gazoasă, și că, în urma oricărei reacții chimice, masa nu

se schimbă. Concluzia sa: „În natură, nimic nu se câștigă, nimic nu se pierde, ci totul se
transformă.” (Surse: https://farmaco92.wordpress. com/2012/01/29/legea-conservarii-masei-
%E2%80 %A2-legea-conservarii-energiei/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_conserv %C4 %
83rii_energiei; Caius Iacob: Mecanică teoretică, Editura Științifică și Pedagogică, București,
1980)

- Eclesiastul 3:15: „Ce este, a mai fost, și ce va fi, a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși
înapoi ce a trecut.”

- Eclesiastul 3:20: „Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână, și toate se întorc
în țărână.”

★ Universul, corpurile cerești, Pământul și viața au fost create într-o anumită ordine.
Universul a început prin explozia unei particule elementare (Big Bang) și de atunci se tot extinde.
Pe măsură ce temperatura Universului a scăzut, particulele elementare s-au combinat, formând
protoni și neutroni, iar ace știa au format atomii. Materia aceasta s-a aglomerat în stele,
nucleosinteza a continuat și s-au format galaxiile. În jurul stelelor din generațiile a doua și a treia
s-au format planetele, iar pe cel puțin una din ele, Pământul, a apărut viața. (Sursă:
http://www.scientia.ro/stiinta-la-minut/ astronomie/189-ce-este-big-bangul.html)

- Genesa 1:1-31; 2:1-4: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și Pământul. Pământul era
pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe
deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina
era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul
l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi.
Dumnezeu a zis: Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape. Și Dumnezeu a făcut
întinderea, și ea a despărțit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra
întinderii. Și așa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o
dimineață: aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a zis: Să se strângă la un loc apele care sunt
dedesubtul cerului și să se arate uscatul! Și așa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar
grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis:
Să dea pământul verdeață, iarba cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și
care să aibă în ei sămânța lor pe pământ. Și a șa a fost. Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță
după soiul ei și pomi care fac rod și care își au sămânță în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut

că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia.
Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să
fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii; și să slujească de luminători în întinderea
cerului, ca să lumineze Pământul. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și
anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să
stăpânească noaptea; a făcut și stelele. Dumnezeu i-a a șezat în întinderea cerului ca să lumineze
Pământul, să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că
lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra.
Dumnezeu a zis: Să mișune apele de viețuitoare și să zboare păsări deasupra pământului pe
întinderea cerului. Dumnezeu a făcut peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care
mișună apele, după soiurile lor; a făcut și orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut
că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat și a zis: Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor;
să se înmulțească și păsările pe pământ. Astfel a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta
a fost ziua a cincea. Dumnezeu a zis: Să dea Pământul viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare
și fiare pământești, după soiul lor. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul
lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau
bune. Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să
stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot Pământul și peste toate
târâtoarele care se mișcă pe Pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după
chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. … Dumnezeu S-a uitat la tot
ce făcuse; și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a
fost ziua a șasea. ... Astfel au fost sfârșite cerurile și Pământul și toată oștirea lor. În ziua a șaptea,
Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea
Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta
S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse. Iată istoria cerurilor și a Pământului,
când au fost făcute.”

- Evrei 1:10: „La început, Tu Doamne ai întemeiat Pământul; și cerurile sunt lucrarea
mâinilor Tale.”

★ Fenomenul paralaxei, observat de astronomul Friedrich Bessel, constă în schimbarea
aparentă a poziției unui obiect în urma modificării plasării observatorului. Una din cele mai

comune ilustrări este imaginea boltei cerului înstelat în locațiile Pământului pe orbită la fiecare 6
luni (ex: la fiecare echinocțiu și solstițiu). Utilitatea fenomenului s-a dovedit în măsurarea
distanțelor stelare: anul lumină are 9.461.000.000.000 km, iar un parsec (determinat prin măsurarea
paralaxei) are 3,26 ani lumină. (Sursă: http://www.scientia.ro/homo-humanus/introducere-in-
psihologie-russell-a-dewey/6091-miscarea-paralaxa.html)

- Matei 6:23 pp: „Dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.”
- Matei 20:15 up: „Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?”

★ Numărul stelelor este incomensurabil. După ce savanții au estimat cu ajutorul
telescoapelor și a sateliților de fotografiere că Universul are aproximativ 100 de miliarde de galaxii
ce conțin fiecare 200 de miliarde de stele, celebrul astronom ateu Carl Sagan (1934-1996), a spus:
„Numărul total al stelelor din Univers este mai mare decât toate boabele de nisip de pe toate plajele
planetei Pământ.” (revista Cosmos, pag. 196), adică mai mult de 2 triliarde de stele la fiecare
locuitor al Terrei.

- Genesa 22:17: „Te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, și
anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile
vrăjmașilor ei.”

- Ieremia 33:22: „Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu
se poate măsura, așa voi înmulți sămânța robului Meu David, și pe Leviții, care-Mi slujesc.”

★ Fiecare corp ceresc este diferit de celelalte. Criteriul strălucirii intrinseci permite
clasificarea stelelor și a altor corpuri cerești datorită temperaturii diferite de la suprafața lor.
Diagrama astronomică Herzsprung-Russel clasifică stelele în cinci grupe: 1- normale (sau secvența
principală), între care se află și Soarele, pentru că își folosesc constant combustibilul nuclear; 2-
gigantele roșii, de o sută de ori mai mari și luminoase decât Soarele; 3- piticele albe, slab
luminoase, de mărimea Terrei (de un milion de ori mai mici decât Soarele); 4- variabilele
cepheidiene, cu strălucire variabilă; 5- nove, ce explodează violent, strălucind brusc de
cincisprezece ori mai mult. Nucleosinteza hidrogenului în heliu, în carbon și în fier, trece stelele
de la o clasificare la alta, datorită proceselor de fisiune, sub influența masei și a gravitației.
Explozia supernovelor încheie fisiunea, apoi colapsul lor duce la zdrobirea protonilor și
neutronilor, ele devenind pulsari (stele de neutroni) și ulterior găuri negre. Prima gaură neagră a

fost descoperită de astronomi în 1994 de Telescopul Spațial Hubble, și are masa cuprinsă între 2,5
- 3,5 miliarde mase solare, nu posedă dimensiuni, densitatea este infinită, gravitația depășește
forțele nucleare, lumina nu o poate străbate.

- 1 Corinteni 15:41: „Alta este strălucirea Soarelui, alta strălucirea Lunii, și alta este
strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.”

★ Planetele blochează lumina stelelor. Observația și deplasarea Doppler pe care o planetă
o induce în spectrul luminii emise de o stea permite direct, respectiv deductiv, constatarea
existenței planetelor extrasolare. Metoda tranziției, în care planeta, în mișcarea ei orbitală prin fața
stelei (raportat la observatorul terestru) blochează pentru scurtă vreme lumina ei, are o mare
acuratețe. În general, cu cât planeta este mai voluminoasă blochează mai multă lumină, valorile
detectate situându-se între un procent și o milionime. În articolul „Optical Images of an Extrasolar
Planet 25 – Light – Years from Earth”6 Paul Kalas a arătat cum planeta HAT-P-7b blochează
lumina unei stele a cărei arie este mai mare de 200 de ori decât o planetă.

În termeni similari, Biblia prezintă influența malefică exercitată de Lucifer, figură de
magnitudine maximă în constelația ființelor create de Dumnezeu.

- Isaia 14:12-15: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost
doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica
scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării
dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt. Dar ai
fost aruncat în Locuința morților, în adâncimile mormântului!”

- Apocalipsa 12:7-9: „ Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai
găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșală
întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.”

- Zaharia 14:6: „În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.”
- 1 Corinteni 15:41: „Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este
strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.”

6 Revista Science, vol. 322 (2008).

★ Cerul atmosferic, cerul galactic și metagalactic sunt noțiuni de astrofizică ce

desemnează spațiile nesfârșite dintre corpurile Universului, fiind echivalentul expresiilor biblice

„cer”, „ceruri” și „cerurile cerurilor”. (Sursă: http://www.descopera.org/

domeniu/univers/astronomie-si-astrofizica/)

- Genesa 1:8: „Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o
dimineață: aceasta a fost ziua a doua.”

- Genesa 1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.”
- 1 Regi 8:27: „Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile

și cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puțin Casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu!”
- 2 Corinteni 12:2: „Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până

în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu: Dumnezeu știe).”

★ Pleiadele (Cloșca cu pui) și Orionul sunt constelații și nebuloase legate gravitațional.
Proxima Centauri, cea mai apropiată stea, se situează la 4,2 ani lumină față de Pământ.

Aplicații pentru astronomie, identificarea stelelor, constelațiilor, planetelor: https://play.
google.com/store/apps/details?id=com.lavadip.skeye).

- Iov 38:31: „Poți să înnozi tu legăturile Găinu șei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?”

★ Soarele, Luna și stelele sunt corpuri cerești create de Dumnezeu cu scopul de a fi
luminători ai Pământului. Constanta solară desemnează cantitatea de energie primită de la Soare
pe un cm2 suprafață terestră și își are originea în reacțiile de fusiune nucleară ce corespund unei
valori de temperatură de 5.807° Kelvin și o luminozitate de 3,86 x 1.026 J/s/cm2. Soarele produce
într-o secundă 4 x 1.023 ergi depășind energia a 400 milioane de miliarde centrale nucleare medii,
însă pe Terra ajunge doar al doilea miliard parte din această energie. Fără energia solară nu ar
exista atmosferă și nici viață. În lucrarea: „O planetă numită Pământ” celebrul savant G. Gamow
arată că energia solară se produce prin fuziunea a patru atomi de hidrogen într-unul de heliu într-o
rată de 1.024 reacții la fiecare gram de materie solară. Această radiație electromagnetică ajunge
până la Pământ în 8 minute 20 secunde, 47% din ea constituind-o razele luminoase (restul fiind
razele X, gama, ultraviolete și razele infraroșii). Soarele emite în spațiul cosmic o enormă cantitate
de energie: 5.316 x 1.027 calorii/minut, însă la limita superioară a atmosferei terestre ajung doar 2
calorii/cm2 /minut.

- Genesa 1:14-19: „Dumnezeu a zis: Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să
despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii; și să slujească
de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze Pământul. Și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei
doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel
mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. Dumnezeu i-a așezat în întinderea cerului ca
să lumineze Pământul, să stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric.
Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta
a fost ziua a patra.”

- Ieremia 31:35: „Așa vorbe ște Domnul, care a făcut Soarele să lumineze ziua, care a
rânduit Luna și stelele să lumineze noaptea…”

★ Deși se află în centrul sistemului solar, Soarele nu este staționar, ci face un circuit prin
spațiu. Mișcarea de rotație în jurul axei sale durează 27 zile terestre. Perioada de revoluție (anul
galactic), cu o viteză de 250 km/s este de 250 miliarde de ani. (Surse: The Sun Full HD 1080p,

Amazing Documentary https://www.youtube.com/watch?v =C2FE TG7tCF0; Amazing! The
Earth and the Sun – Documen tary – Amazing https://www.you tube.com/watch?v=WemtTE

UTK1Q)
- Psalmii 19:5-6: „ Și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în

drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor și își isprăvește drumul la celălalt
capăt;” (Acest text a fost în mod frecvent greșit interpretat, în sensul că ar afirma că Soarele se
învârtește în jurul Pământului!!!).

★ Luna este singurul satelit natural al Pământului, are un volum cât un sfert din acesta,

și un diametru de 3.476 km, învârtindu-se la o distanță medie de 384.403 km de el. Perioada de

rotație în jurul axei proprii este identică cu cea de revoluție în jurul Pământului: 27 de zile, 7 ore

și 43 de minute. Din cauza acestei sincronizări, de pe Pământ se vede doar o singură față a Lunii,

totdeauna aceeași. Cealaltă rămâne tot timpul cu spatele la Pământ, e numită „partea întunecată a

Lunii”, deși este luminată de Soare la fel de mult ca și „partea luminată”; de pe acest satelit natural,

Terra se vede tot timpul în același loc. Luna nu are atmosferă și de aceea cerul ei este pururea

negru, iar temperatura variază între -233°C și +123°C. (Surse: Walking On The Moon -

Apollo 11 https://www.youtube.com/watch?v=cSjbTN5JtL8; Apollo Moon Landing –

AUTHENTIC FOOTAGE https://www.youtube.com/watch?v=G6A72ufn3l4; Apollo 16:
"Nothing So Hidden" 1972 NASA; Fifth Moon Landing; John Young, Charlie Duke...
https://www.youtube.com/ watch?v=E81SeSIGSrk)

- Iov 31:26: „…dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață.”
- Cântarea Cântărilor 6.10: „…se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar
cumplită ca niște oști sub steagurile lor?”

★ Planetele din sistemul solar și sateliții lor naturali, au mișcări de rotație în jurul
propriilor axe (având ca efect alternanța zi/noapte) și mișcări de revoluție pe orbite eliptice
determinate (având ca efect succesiunea anotimpurilor), precum are Soarele în galaxie; stelele au
aceleași tipuri de mișcări pe orbite nedeterminate.

- Ieremia 31:35-36: „Așa vorbește Domnul care a făcut soarele să lumineze ziua, care a
rânduit luna și stelele să lumineze noaptea, care întărâtă marea și face valurile ei să urle, El, al cărui
nume este Domnul o știrilor: Dacă vor înceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, și neamul
lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!”

- Iov 38:33: „Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?”
- Psalmii 148:3-6: „Lăudați-L, soare și lună, lăudați-L, toate stelele luminoase! Lăudați-L,
cerurile cerurilor, și voi, ape, care sunteți mai presus de ceruri! Să laude Numele Domnului, căci
El a poruncit, și au fost făcute, le-a întărit pe veci de veci; le-a dat legi și nu le va călca.”
- Ieremia 33:20-25: „A șa vorbe ște Domnul: Dacă puteți să rupeți legământul Meu cu ziua
și legământul Meu cu noaptea, așa încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor. Așa vorbește
Domnul: Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua și cu noaptea, dacă n-am așezat legile cerurilor
și ale pământului…”

★ Inegalitatea zilei cu noaptea (diferențele momentului răsăritului și apusului Soarelui,
de la o zi la cealaltă) și progresia anotimpurilor sunt generate de oblicitatea terestră (înclinația axei
de rotație) de 23.5% și de forma eliptică a orbitei mișcării de revoluție în jurul Soarelui. Ca urmare,
perioadele de lumină și întuneric marcate prin răsărit și apus sunt egale (23h 56' 4'' : 2 = 11h 58'
2'') numai la echinocțiul de primăvară (22 Martie) și la echinocțiul de toamnă (22 Septembrie).
(Sursă: http://www.terramagazin.ro/index.php/2013/09/miscarea-de-revolutie/)

- Psalmii 104:19: „El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.”

- Iov 38:12-13 pp: „De când ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, ca să
apuce capetele pământului.”

★ Absența totală a luminii naturale (întunericul) în timpul zilei, pe mari întinderi terestre,
poate surveni și din alte cauze decât mi șcarea de rotație a Pământului în jurul axei sale. Sunt
atestate istoric două dintre cele trei astfel de fenomene menționate în Biblie.

1) Exodul 10:21-23: „Domnul a zis lui Moise: Întinde-ți mâna spre cer, și va fi întuneric
peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi. Moise și-a întins mâna spre cer și a
fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. Nici nu se vedeau unii pe alții și nimeni
nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era
lumină.”

2) Matei 27:45-46: „De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric
peste toată țara. Și pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani?
Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

- Luca 23:44-46: „Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată țara
până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin
mijloc. Iisus a strigat cu glas tare: Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul! Și când a zis aceste
vorbe, Și-a dat duhul.”

Thallus a scris în jurul anului 52 d. Hr. (în anul 221 d. Hr., Julius Africanus îl citează despre
întunericul care a urmat răstignirii lui Iisus Hristos): „un întuneric cu totul înfricoșător s-a lăsat
peste întreaga lume.”7

Ioel 2:31: „Soarele se va preface în întuneric și luna, în sânge înainte de a veni ziua
Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.”

- Marcu 13:24: „Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-
și va mai da lumina ei.”

- Apocalipsa 6:12: „Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat și iată că s-a făcut un
mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele.”

7 Vezi: “Chronography”, în Ante-Nicene Christian Library: Translation of the Writings of the Fathers, vol. I,
Edinburgh, T&T Clark, 1867, pag. 18.

„Ziua întunecată din 19 Mai 1780” a fost un fenomen produs peste aproape întreaga
Americă de Nord. (Surse: William Gordon: “History of the Rise, Progress and Establishment
of the Independence of the U.S.A.”, vol.3, pag. 57 și Isaiah Thomas: “Massachusetts Spy”, sau
“American Oracle of Liberty”, vol.10, nr. 472, 25 Mai 1780).

★ Descoperită de Isaac Newton, legea atracției universale (gravitația) se enunță astfel:

două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 se atrag reciproc printr-o forță direct proporțională
cu produsul maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele, orientată pe
direcția dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două corpuri. Această forță fundamentală
„ține”, leagă laolaltă întreg Universul și este evaluată convențional cu 1 față de celelalte 3 forțe
fundamentale (forța tare = 1038, forța electromagnetică = 1036, forța slabă = 1023). Dacă ar fi mai
mică nu ar exista sori care să ardă, nici fenomenul nucleosintezei și nici elementele chimice, iar
Universul ar fi format numai din hidrogen. Deși este cea mai slabă din cele 4 forțe fundamentale,
are raza de acțiune infinită, iar impactul ei este amplificat de masa corpurilor din Univers. Dacă ar
fi mai mare, Cosmosul nu ar exista. Există un câmp gravitațional galactic și unul cosmic, care se
compune din multitudinea forțelor de atracție ale tuturor corpurilor din Univers. Câmpul
gravitațional galactic este diferit ca intensitate pentru diferitele zone ale spațiului și reflectă

caracterul neuniform al distribuirii materiei în Univers.
Intensitatea gravitației pe suprafața Pământului, este mai ridicată la poli decât la ecuator.

S-au stabilit circa 600 anomalii gravimetrice locale datorate variației densității rocilor; ele explică
ciudățenii și mistere ce au influențat imaginația umană și diverse ficțiuni mistice. Prin faimoasele
„ecuații de câmp gravitațional” publicate în 1915, Albert Einstein a descris această forță ca fiind o
consecință a curbării spațiu-timpului în prezența masei și a energiei. Este Teoria Generală a
Relativității, conform căreia câmpurile gravitaționale intense determină dilatarea timpului. Odată
cu rotația masei, se rotește și spațiu-timpul. Iar această deformare se propagă sub forma undelor
gravitaționale. O consecință practică a Teoriei Generale a Relativității este că sistemele de
navigație GPS dau rezultate eronate dacă nu țin seama de dilatarea timpului în câmpul gravitațional

terestru. https://www.youtube.
(Sursă: Gravitational Waves: A New Era of Astronomy Begins

com/watch?v=xj6vV3T4ok8)
- Coloseni 1:17: „El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El.”

- Evrei 1:3: „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate
lucrurile cu cuvântul puterii Lui…”

- Iov 38:31: „Poți tu să înnozi legăturile Găinușei sau să dezlegi frânghiile Orionului?”
- Isaia 40:26: „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut
să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și
tăria Lui, că una nu lipsește.”

★ Starea de blocare prin forța de atracție. Forța de atracție dintre stea și planetă crește
proporțional cu distanța dintre ele, cu efect în scăderea vitezei de rotație a planetei și blocarea prin
forța de atracție. Planeta va rămâne astfel cu aceiași porțiune îndreptată spre stea, provocând o
foarte mare diferență de temperatură între partea luminată și cea neluminată. A șa se explică de ce
pământenii văd numai aceia și „față” a Lunii. (Sursă: http://astro intrebari.astroclubul.org/de-ce-
luna-ne-arata-mereu-aceeasi-fata/)

Devoțiunea ireversibilă a oamenilor atrași de Iisus Hristos definește și o vocație metafizică
a acestui fenomen astrofizic.

- Ioan 12:32: „ Și după ce voi fi înălțat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toți oamenii.”
- Ioan 3:14-15: „ Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot a șa trebuie să fie înălțat
și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
- Luca 11:23: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine
risipește.”

★ Undele gravitaționale au fost considerate de Einstein ca test cheie al validității Teoriei
Generale a Relativității. Continuumul cvadridimensional se deformează datorită gravitației, similar
unui țesut elastic la poziționarea unui corp, direct proporțional cu masa acestuia. Dacă corpul se
mișcă accelerat, el trebuie să genereze vibrații ce se propagă în Univers cu viteza luminii. Aceste
unde gravitaționale sunt provocate de mișcarea corpurilor cerești mari: explozia supernovelor,
stelele de neutroni binare, sau de fuziunea găurilor negre. O astfel de prăbușire gravitațională
(coliziune) a fost detectată pentru prima dată la 14 Septembrie 2015, ora 16:51 GMT, la
observatorul LIGO (Laser Interferometer Gravitațional-Wave Observatory/SUA). Analiza datelor
s-a finalizat în Ianuarie 2016 cu anunțul că două găuri negre de 29, respectiv 36 de ori mai masive
decât Soarele, au fuzionat la 1,3 miliarde ani lumină distanță de Terra. Responsabilul pentru LIGO

de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), David Shoemaker, a declarat că această
descoperire este entuziasmantă pentru astronomi și astrofizicieni pentru că „undele gravitaționale
ar putea fi și mai revoluționare decât telescopul, deoarece sunt diferite de sursele luminoase.”
(Einstein a avut dreptate: undele gravitaționale există! - dezbatere Ora de știri
https://www.youtube.com/ watch?v=ycTsxYy0djw; Lumina celui nevăzut. Cercetarea undelor
gravitaționale https://www.youtube.com/watch? v=g_dFpu4rzEU)

„Gravitația este forța care controlează Universul, și faptul că îi putem vedea radiațiile, va
permite să observăm cele mai violente și fundamentale fenomene ale Cosmosului care sunt cvasi-
neobservabile astfel” – a declarat Tuck Stebbins, șeful Laboratorului de Astrofizică Gravitațională
de la Centrul Goddard/NASA. Astfel de „clătinări ale puterilor cerului”, au fost anticipate explicit
în paginile Bibliei.

- Iov 26:11 pp: „Stâlpii cerului se clatină.”
- Luca 21:26 up: „Căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”
- Matei 24:29 up: „Stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate.”

★ Densitatea materialului influențează direcția și intensitatea propagării luminii (difracție
și refracție). Aglomerările de praf din atmosferă au diminuat strălucirea luminii provenită de la
corpurile cerești cu 10-15% comparând cu anul 1950 (de când se fac măsurători), iar rata
întunecării globale este în creștere. Un metru cub de aer aflat deasupra mărilor și oceanelor conține
100-150 firicele de praf, aflat deasupra zonelor montane conține 300-400 firicele de praf, iar
deasupra marilor centre industriale conține cca 100.000 firicele praf. U.S. Office of Technology
Assessment a estimat că amestecul de particule și sulfați din aerul înconjurător produce 50.000 de
decese anual, adică 2% din mortalitatea SUA.

- Ezechiel 32:6-8: „Țara în care înoți o voi uda cu sângele tău până la munți, și se vor
umple puhoaiele de tine. Când te voi stinge, voi acoperi cerurile și voi întuneca stelele; voi acoperi
soarele cu nori, și luna nu-și va mai da lumina ei. Din pricina ta, voi întuneca pe toți luminătorii
cerurilor și voi răspândi întunericul peste țara ta, zice Domnul Dumnezeu.”

- Amos 8:9: „În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfințească soarele la
amiază și voi întuneca pământul ziua în amiaza mare.”

- Matei 24:29: „Îndată după acele zile de necaz soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da
lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate.”

★ Datorită frecării de atmosfera terestră, propagarea luminii solare produce un efect
termic. Radiația solară constituie principalul generator al fenomenelor și schimbărilor ce se petrec
în atmosferă. Dacă radiația solară ar scădea cu 1%, temperatura medie a Pământului ar scădea cu
5°C, iar ghețurile ar înainta spre Ecuator cu 10° latitudine în fiecare emisferă. Dacă ar scădea cu
1,5°C, ghețurile ar înainta cu 50° latitudine în fiecare emisferă provocând înghețarea tuturor
oceanelor.

- Maleahi 4:1: „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor!”
- Apocalipsa 16:8-9: „Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s-a dat să
dogorească pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare.”

★ Efectul Doppler constă în variația frecvențelor undelor sonore când sursa se
îndepărtează de observator. (Sursa: http://www.radartutorial.eu/11.coherent/co06.ro.html) Un
efect asemănător se produce și în cazul luminii.

- Psalmii 90:9 up: „… ni se duc anii ca un sunet.”

★ Principiul suprapunerii forțelor în fizica clasică: dacă mai multe forțe acționează în
același timp asupra unui corp, fiecare forță produce propria să accelerație în mod independent de
prezența celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind suma vectorială a accelerațiilor individuale.
(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Legile_lui_Newton)

- Eclesiastul 4:12: „ Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și
funia împletită în trei nu se rupe ușor.”

- Proverbe 15:22: „… planurile izbutesc când sunt mulți sfetnici.”

★ Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță, cel de-al doilea corp acționează și
el asupra primului cu o forță de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar: este
principiul al treilea al fizicii clasice, principiul acțiunii și reacțiunii. (Sursa: https://ro.wikipedia.
org/wiki/Legile_lui_Newton)

- Luca 14:31-32: „Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu
stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine

împotriva lui cu douăzeci de mii? Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie
să ceară pace.”

- Proverbele 25:9: „Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina
altuia…”

- Genesa 32:24-28: „Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în
revărsatul zorilor. Văzând ca nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, a șa că i
s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: Lasă-Mă să plec,
căci se revarsă zorile. Dar Iacov a răspuns: Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
Omul acela i-a zis: Cum îți este numele? Iacov, a răspuns el. Apoi a zis: Numele tău nu va mai fi
Iacov, ci te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni și ai fost biruitor.”

★ Principiul lui Le Chatelier: dacă asupra unui sistem aflat în echilibru acționează o forță

din exterior, sistemul va reacționa pentru a diminua constrângerea respectivă. (Surse: http://www.

scientia.ro stiinta-la-minut/chimie/1655-introducere-in-echilibrul-chimic.html;

http://www.creeaza. com/referate/chimie/ECHILIBRUL-CHI MIC861.php)
- 1 Împărați 12:13-14, 16-20: „Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care

i-l dăduseră bătrânii și le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar
eu vi-l voi face și mai greu; tatăl meu v-a batut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni. … Când
a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: Ce parte avem noi cu
David? Noi n-avem moștenire cu fiul lui Ișai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ți de casă,
Davide! Și Israel s-a dus în corturile lui. Copiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda au fost
singurii peste care a domnit Roboam. Atunci împăratul Roboam a trimis la ei pe Adoram, care era
mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, și a murit. Și împăratul

Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim. Astfel s-a dezlipit Israel de casa
lui David până în ziua de azi. Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în
adunare și l-au făcut împărat peste tot Israelul. Seminția lui Iuda a fost singura care a mers după
casa lui David.”

- Genesa 27:40: „… vei sluji fratelui tău; dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de
pe gâtul tău!”

★ Acțiunea impersonală a forțelor naturii (inclusiv mișcările corpurilor cerești) poate fi
controlată prin comandă personală.

- Exodul 17:6: „Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca și va țâșni
apă din ea, și poporul va bea. Moise a făcut așa, în fața bătrânilor lui Israel.”

- Numeri 20:11: „Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a
ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea, și au băut și vitele.”

- Matei 17:20: „Din pricina puținei voastre credințe, le-a zis Iisus. Adevărat vă spun că,
dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo,
și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”

- Iosua 10:12-14: „Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriți
în mâinile copiilor lui Israel, și a zis în fața lui Israel: Oprește-te, soare, asupra Gabaonului, și
tu, lună, asupra văii Aialonului! Și soarele s-a oprit, și luna și-a întrerupt mersul, până ce poporul
și-a răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit
în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. N-a mai fost nici o zi ca aceea,
nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru
Israel.”

★ Acțiunea controlată a legilor fizicii dă rezultate previzibile. Acțiunea pură, impersonală,
a legilor fizicii, dă rezultate imprevizibile individual, dar previzibile statistic.

- Iacov 4:13-14: „Ascultați, acum, voi care ziceți: Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare
cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga!, și nu știți ce va aduce ziua de
mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, și apoi piere.”

- Proverbele 27:1: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi.”
- 1 Petru 1:24: „Căci orice făptură este ca iarba, și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se
usucă, și floarea cade jos…”

★ Fizicienii au observat că materia nu se poate mișca singură, dacă este în stare de
repaos, și nici să se oprească singură, dacă este în mișcare, și că tot ce se mișcă, nu se mișcă de
la sine, cauza mișcării aflându-se în afară obiectului ce se mișcă.

Formulat de către Aristotel și propagat de Toma de Aquino, principiul mișcării (are în
vedere și mișcarea mecanică, spațială, cantitativă, cât și transformările calitative, care se petrec