Cercul literar de la Sibiu

Stefan Augustin Doinas

Stefania Tudorica
Ana Udrica

SCURTA ISTORIE

Sub aspectul ideologiei literare, gruparea
"Cercul literar de la Sibiu" este continuarea
ideilor moderniste ale lui Eugen Lovinescu
din perioada interbelica. Dupa 1989,
"Cercul literar" este brusc reactualizat ca
un fenomen anti-nationalist si anti-
comunist.


Primul act de identitate care oficializeaza gruparea sibiana este
"Manifestul Cercului Literar". Acest manifest apare in ziarul
"Viata" sub forma unei scrisori adresate lui Eugen Lovinescu. In
anii '40 literatura romana se afla intr-un grav derapaj ideologic si
etic, intr-o criza profunda caracterizarta, in esenta, printr-o noua

confuzie a valorilor si uzurparea criteriului estetic.

Semnificatia de ansamblu a "Manifestului"
consta in reactia transant anti-
traditionalista si in afirmarea decisa a
"adeziunii" in directia inaugurata de Titu
Maiorescu si consacrata de Eugen
Lovinescu, adica la traditia fireasca , aceea
a modernitatii.

Cativa poeti grupati in jurul "Revistei Cercului
Literar" de la Sibiu, sunt promotorii unei astfel de

"insurectii".

Stefan A. Doinas Radu Stanca Ioanichie Olteanu

Stefan Augustin
Doinas

 (pseudonimul literar al lui
Stefan Popa) ocupa in
literatura romana un loc
cu totul singular, atat din
perspectiva diacronica a
traditiei, cat si din cea
sincronica, a structurilor
lirice contemporane.

Debutul artistic

A debutat în 1939, cu o poezie, în Jurnalul literar, câștigând apoi, cu volumul Alfabet
poetic, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza
instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru
convingerile sale, și pe poet.

Stefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul Cartea
mareelor, cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, Alfabet
poetic, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care
reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă
la o poezie mai cerebrală.

A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu
Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii
războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat
chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul Viața în 1942.

 El face parte din familia putin numeroasa a poetilor pentru care
inspiratia nu este de natura emotionala ci intelectuala. Acesta
neaga afectul ca sursa a poeziei si realizeaza un alt tip de
originalitate decat aceea tematica sau simbolica.

 Doinaş ocupă în literatura română contemporană un loc cu totul
singular, atât din perspectiva diacronică a tradiţiei, cât şi din cea
sincronică, a structurilor lirice contemporane.

 Pentru a-i putea descrie opera ar trebui cunoscute, etalate două serii de
inventare: unul de forme, altul de motive şi teme

În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului cu scrisul,
Doinaş a tratat poetic inserţia creatorului în universul instituit de limbaj. A

experimentat toate atitudinile poetice cunoscute: romantismul gesturilor
simbolice, clasicismul formelor disciplinate, barocul căutărilor proteice,
intelectualismul ermetizat prin aluzia livrescă şi conceptualizarea trăirilor,
transa mistică.

În prima etapă a creaţiei sale, sub influenţa baladei romantice germane şi a
prietenului Radu Stanca, baladist modern, a cultivat mai ales tema

metamorfozei în formă baladescă. Această etapă, depăşită, a creaţiei sale va fi

cel mai lesne receptată şi cea la care va fi redusă de public întreaga sa operă, cu
mult mai diversă.

Spirit profund si mistic, Doinas se
disciplineaza prin cultura, impunand
cititorului o decodare a mesajului cel putin
dubla: la nivelul aparentelor si la cel stihial
al spiritului ce nu se poate regasi pe sine.

Denunț politic și arestare

Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare "pentru omisiune de
denunț". ("... în redacția revistei Teatru - unde mă aflam cu I. D. Sîrbu - a venit Marcel
Petrișor, tot un arădean, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat
despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la noi manifestație,
armata va fi de partea noastră, după care vom cere scoaterea limbii ruse din învățământ
și așa mai departe ...

… După trei zile Marcel Petrișor a fost arestat, iar eu am fost ridicat după trei luni. De
ce? Marcel Petrișor a fost bătut cu ranga ca să spună cu cine a mai stat de vorbă în
legătură cu revoluția din Ungaria, aflându-se astfel și despre mine! [...] Eu am fost
condamnat la un an, cu circumstanțe atenuante, pentru omisiune de denunț.")

Forma Ingerului

 In primul număr al „Revistei Cercului Literar”, Doinaş
publica prima sa baladă, Forma îngerului - istoria unui
înger diform, roşu sângeriu, ce-şi contemplă în apa
oceanului faţa hâdă, hrănindu-se cu speranţa că oglinzile
mint; până când, sfâşiat de stânci, îngerul se despică în
două jumătăţi, un bărbat şi o femeie, care încearcă în
sărutul lor unificator să redescopere în roşul buzelor
„sângele îngeresc nelegiuit

 ”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite /
să dea un singur trup, / o formă arsă / pe dinăuntru de
văpăi cernite”.

 Alegoria aceasta baladescă
deschide o căutare încheiată cu
eşecul consemnat în Poemul
exorcist: androginul lui Platon
era grotesc, imposibilitatea de a
reface androginul, ca expresie a
unităţii contrariilor, e tragică;
ea se desfăşoară sub ochiul
indiferent al cosmosului.

 În ultimii doisprezece ani ai
vieţii sale creatoare, poetul a
reluat motivul obsedant al
luptei cu himera în două
variante: lupta cu iluzia istoriei
imediate - în lumea văzutelor,
lupta pentru a păstra iluzia ideii
de Dumnezeu - în lumea
nevăzutelor.

Doinaş a purtat în sine, matriceal, nisus formativus al Cercului
Literar de la Sibiu: foamea insaţiabilă de cultură, din toate timpurile,
din toate spaţiile; rafinarea realului trecut prin filtrul estetic;
stăpânirea perfectă a meşteşugului, a tehnicii într-un domeniu
oarecare al manifestării; căutarea unităţii în diversitatea şi
metamorfoza întrupărilor.



Acum - Ştefan Augustin Doinaş

Acum, că mi-a fost dată la o parte
albeața de pe ochi, aceea care
mă făcea să nu mai văd adevărul,
pot să aștept în deplină liniște.

Clipele și-au recucerit nisipul
uitat în clepsidră, iar sicofanții
au devenit de prisos. În suflet mi
s-au limpezit strigăte de uimire.

De multă vreme trebuia să aibă
loc apocalipsa. Dar uguitul
câtorva guguștiuci a-ntârziat-o.

Acum tronurile așteaptă pustii.
Un fulger brusc îmi oferă-n zigzag o
scăriță pe care încep să cobor.

(ultima sa poezie)