Jojo Moyes -Dupa ce te-am pierdut.edit.bw.pdf

irbtM împleticit şi se m işca greoi, d ar nu ştiam din ce cauză,
aşteptat. Pentru un m om ent scurt, dar intens, cei doi

priviră insistent şi m i-a m dat seam a că se întrebau dacă să
; S : - e s L să răn^ână unde erau.

Lina din scoase un sunet de sfidare la adresa mea.
.Patru minute, am rostit, rar. Număr.
Poate furia mea îndreptăţită m i-a conferit o oarecare autoritate.
Poate că tinerii erau de fapt m ai puţin viteji decât păreau. Se ridicară
pe rând în picioare şi trecu ră pe lângă mine, îndreptându-se către uşa
de la intrare. Pe când pleca, băiatul care ieşi ultimul îşi ridică, osten­
tativ, mâna şi aruncă o cutie cu bere pe duşumeaua din hol, astfel
câ lichidul ţâşni cu presiune pe perete şi pe covor. A m trântit uşa în
urma lor Ş> ridicat cu tia de bere. A tunci cârLd am ajuns la Lily,
tremuram de mânie.
-C u cine naiba crezi că te joci?
- lisuse! Au fost d oar câţiva prieteni, da?
- Lüy, ăsta nu e apartam entul tău. Nu este un loc unde poţi să-ţi
aduci amicii după bunul plac. Şi, deodatâ, am avut o revelaţie: acea
stranie senzaţie de deranj pe care o m ai avusesem când m ă întorsesem
aCasă, in urm ă cu o săp tăm ân ă. O, D oam ne! Ai m ai făcut asta,
nii i aşa? Săptămâna trecu tă. Ai adus oam eni la mine în casă şi pe
■iriná aţi plecat inainte să m ă întorc eu.
Lily se ridică, şovăind, in picioare. îşi trase în jos fusta şi-şi trecu
fT! iiia prin păr, trăgând de claia încâlcită de păr. Faţa îi era mânjită
líe rimei, iar pe gât avea ceea ce ar fi putut fi o vânătaie sau un coş.
- Dumnezeule! De ce trebuie să faci atâta caz din orice. Erau oar

nii-rc prieleni, da?

măcar n-ai poze pe pereţi. E ca ^^^t cu o casă.
maşina. Am văzut benzinărn care a
Ce fac cu casa mea nu te priveşte pe tine

i ily «.capă un râgâit scu rt şi apoi a'tinga _ bucătărie, unde

' l^uah! Respiraţie de kebab, niormai ea ş p chiuvetă şi

'^^schise trei dulapuri până găsi un P®

bău apa pe nerăsuflate. Nici m ăcar n-ai un televizor ca lumea, isj,
m ai văzut oam eni care să aibâ încă televizoare cu diagonala de 45

cen tim etri!
A m început să adun cutiile goale de bere, indesándu-le inir.^^

sac âe plastic.
- Cine erau tipii ăia?
- N u ştiu. Nişte oameni.
- Nici m ăcar nu-i cunoşti?
- Erau prieteni, se răsti ea. pe un ton iritat. Oameni pe care-i cu­

nosc din elub.
- I-ai întâlnit în club?
- D a . Erau din club. Bla, bla, bla. Ce nu pricepi? Da. Erau doar

nişte prieteni pe care i-am întâlnit intr-un club. Asta fac oamenii
normali, ştii? Au prieteni cu care ies să se distreze.

A runcă paharul în maşina de spălat vase - l-am auzit spărgân-
du-se - şi ieşi, nervoasă, din bucătărie.

Am privit-o şi deodată am simţit că îmi stă inima. Am dat fugain
cam era m ea şi am deschis dulapul de sus. Am scormonit printre
perechile de şosete, căutând cutiuţa cu bijuterii în care se aflaulănţi­
şorul de aur şi verigheta bunicii. M -am oprit şi am răsuflat adânc,
spunându-mi că nu le vedeam fiindcă eram panicată. Ar fi trebuit să
fíe acolo. Desigur că ar fi treb u it Am început să dau afară totul din
dulap, cercetând cu.grijă flecare lucru şi aruncându-1 apoi pe pat.

-A u intrat şi aici? am strigat eu.
Lily apăru în prag.
- Ce să facă?
- Prietenii tă i. Au intrat şi în d orm itoru l meu? U n d e-m i sunt
bijuteriile?

Lily păru să se m ai trezească un pic.
- Bijuterii?

- O , nu... O, nu... A m deschis pe rând dulapurile,
duşumea tot ce era înău ntru . U nde sunt? Unde sunt econo_^
mele? M -am răsucit spre ea. Cine erau tipii ăia? Curo ü cheam*'

Lily rămase împietrită.
-Lily!

-N «- ştii? Ai spus că erau prietenii tăi.

vtP am ici d in clu b . M itc h . Ş i... L ise şi... n u -m i m ai
. poar n'r'=

■^''"'^tlergat la u ţă, m -a m n ă p u stit în h o l şi a m c o b o râ t c â t am
^repede cele patru etaje. D ar, în clipa în care am ajuns în faţa
era pustie, iar autobuzul de n oapte către gara W aterloo

párta lin, ca o pată lum in oasă în m ijlocu l d ru m u lu i întunecat.
' ‘ 'tm rămas în pragul uşii b locului, gâfâind. A poi am închis ochii.

tând cu lacrimile, şi m i-a m cu p rin s g en u n ch ii cu m âin ile, reah -
zând ce pierdusem; inelul bunicii, lăn ţişoru l subţire de aur, cu m icul
medalion pe eare ea îi p u rtase pe cân d eu eram d o ar o fetiţă. Ştiam
deja că n-aveam să le m ai văd v reo d ată. E rau atât de p uţine lucruri
care in familia mea se m oşten iseră din generaţie în generaţie, şi acum
chiar şi acestea erau pierdute.

Am plecat înapoi, u rcân d în cet scările. C ân d am deschis uşa de la
intrare, Lily stătea în hol, în picioare.

-îmi pare tare rău, şopti ea. N -a m ştiut că o şă-ţi fure lucrurile.
-Pleacă, Lily! i-am zis, fară vlagă.
-Păreau nişte tipi drăguţi. A r fi treb u it să m ă gândesc...

A id muncit treisprezece ore azi. Trebuie să văd ce anum e m i-au
i'irat şi pe urmă vreau să m ă cu lc. M am a ta s-a întors din vacanţă.
i( rog să pleci acasă.

Dar eu...

- Mu. Gata! am re p e z it-o şi, în d re p tâ n d u -m ă în ce t de spate şi
'■ciâpâtându-mi suflul. Ştii c a re e ad ev ărata diferenţă dintre tine şi
*•- al tău? Chiar şi atunci când se sim ţea cel m ai nefericit om din lume,

fi tratat pe nim eni astfel.
■lâ privi ca şi cu m aş fi p ălm u it-o . D a r n u -m i m ai păsa.

’’’ ai pot face asta, Lily. A m scos o b an cn o tă de douăzeci de

^ iri geantă şi i-am în tin s-o . U ite. P en tru taxi,
Uită la bani. apoi la m in e şi înghiţi în sec. Fără o vorbă. îş. trecu

prin păr şi se în to arse în ce t în ca m e ra de zi. ..„inea

mei; n "' j^^heta şi am ră m a s cu o ch ii aţintiţi la
î n o g l i n j o a r a d e d e a s u p r a dulapului, area
p jljj.*^

'n fr â n t ă ,

- Şi să Iaşi a id cheile tale, am adaugat.
Se lăsă tăcerea. A m auzit zangănitul ch eilo r aru n ca te pe tejgheau,
de Ia bucătărie şi apoi. sunetul uşii de la in tra re c a r e se inciiise,

şi Lily dispăru.

Capitolul 16

A m dat g reş în toate, Will.

M i-am strân s gen u n ch ii Ia piept, încercând să-mi imaginez ce-it
fi spus el d a că m - a r fi p u tu t vedea atunci, dar nu^i mai puteam auzi
vocea m m inte, iar acest lu cru neînsemnat mă fâcea să fiu şi mai tristă.

Ce o să mă fa c acum ?
A m înţeles că nu m ai puteam răm âne în apartamentul pe care
mi-1 ad usese m o ş te n ir e a p rim ită de la Will. Simţeam că eşecurile
mele nu m ă fă ce a u v re d n ică de el, că fusese un premiu pe care nu
reuşisem să-l câ ştig . C u m să tran sform într-un cămin un loc pe care
nu-1 m e rita m ? V o ia m să -l v ân d si să investesc banii undeva. Dar
unde aveam să trăiesc pe urm ă?
M -am gândit Ia slujba m ea, la felul în care mi se strângea stomacul
când auzeam m elodii celtice, ch iar şi la televizor, la felul cum Richard
mă facea să m ă sim t inu tilă şi lipsită de orice valoare.
M -am g ân d it Ia Lily, re m a rcân d strania greutate a liniştii care se
aşterne in tr-o casă câ n d ştii fără dubiu câ nimeni, în afară de tme, nu
va mai sta acolo. M -a m întreb at pe unde o fi fata în acel moment, ar

am alungat im ed iat gândul.

Ploaia mai con ten i, în cetân d apoi brusc, ca „iste

vrut să-şi ce a ră scu z e p e n tru c ă fusese atât de aspra, i ^ ^gsturile

haine de casă, am fă c u t cu răţen ie şi “i cu
amase m urm a p etrecerii. Apoi am plecat ^ P ^ ¡ă ieşi

pen.ru a - L găsi o ocupaţie. Întotdeauna e mm

undeva fi s ă fe p lim bi, n e s fa t u ia M a r c . Poate că a v e a m . ă m ă si„,,
n ia i b in e in a g lo m e r a ţ ia de pe C o l u m b i a R o a d , c u . t a n d u n e ţipă,«^^
c u flori ş i c u m u lţim ile de c u m p ă r ă to r i, care se m i ş . a u le n t Am afiş,,
u n z â m b e t, de l- a m s p e r ia t ş i p e Samir c â n d m i-am c u m p ă r a t ur, niăr
( Eşti p e d ro g u ri, o m u le ? ") şi m - a m în d r e p ta t spre m a re a de î l - .

M i-am cumpărat o cafea şi am privit piaţa p n n geamurile ,hunie
ale cafenelei, ignorând faptul că eram singura persoană neins.ţ,,.
de acolo. Am străbătut piaţa udă, inspirând mire.smele puicrr, .,,
jilave ale crinilor, pe care se zăreau încă picăturile de ploaie, v
cum părat un buchet de dalii, sim ţin d u -m ă, in tot acest timp. .3
şi cum aş fi jucat un rol într-o reclam ă: Fată singură la oraş, trăin,;

visul londonez.
Am plecat acasă, ţinând buchetul in tr-o m ân ă şi făcând tot

posibilul să nu şchiopătez, in vreme ce cuvintele O, p e cine vrei tu sâ
păcăleşti? mi se rostogoleau întruna în cap, în ciuda eforturilor mele
de a le opri.

Seara se scurse groaznic de greu. ca toate serile petrecute in sin­
gurătate. Am terminat de făcut curăţenie prin apartam ent, după ce
am pescuit toate chiştoacele din toaletă, m -am uitat puţin la televizor
şi mi-am spălat uniforma. M i-am pregătit o cadă plină de spumă, dar
ara ieşit din ea după cinci minute, înfricoşată să fîu singură cu gân­
durile mele. Nu le-am putut suna pe m am a sau pe Treena: ştiam că
nu aveam să mă pot preface fericită faţă de ele.

în cele din urm ă, m -am băgat în pat şi am luat de pe noptieră
scrisoarea pe care Will aranjase să o prim esc Ia Paris, pe când eram
mea plină de speranţe. Am despăturit cu grijă foaia de hârtie frumos
împăturită. Fuseseră momente, mai ales în primul an după moartea
ui Will, când o citeam noapte de noapte, încercând să-l readuc cumva
a viaţa, a aturi de mine. In ultimele săptămâni, încercasem să derin
mai raţională şi-mi spusesem că nu trebuia să m ai văd scrisoarea -

piardă puterile m agice, iar cuvintele ei sâ
devma fara sens. Acum însă aveam nevoie de ele.

fl srrk m i-era la fel de drag ca şi cum WiU l-ar

în acele c uvi n? ’ a energiei lui sălăşluia inc»
in acele cuvinte imprimate pe hârtie.

l a început, o să te simţi puţin stânjenită în
^ to td ea un a te stmţi ciu da t câ n d eşti izm nit ñ
confort. D a r în tine, Clark, există o foam e de cu m 7"'^'

Pe care l-ai îngropat, aşa cum fa c majoritatea oaZ ^ hr^ '^ ‘'^'

Trăieşte bine. P u r şi simplu trăieşte.

Am citit cuvintele unul om care cândva crezuse în mine mi am dus
capul pe genunchi şi. într-un final, am început să plâng cu suspini

Telefonul sună, p rea tare şi prea aproape de capul meu. fâcâii-
du-mă să sar în capul oaselor. A m pipăit după aparat, observând cât
era ceasul. D ou ă n o a p te a . M -a cu prin s iar acea teamă reflexă,
familiară.

-Lily?
-A lo? Lou?
Vocea groasă a lui N athan se auzea Ia celălalt capăt.
“ Edouă noaptea, Nathan.
- O, fir-ar să fie, m ereu în cu rc fusurile orare. Scuză-mă. Vrei să

închid?
M-am ridicat din pat, frecân du -m ă la ochi.
-N u , nu... îm i pare bine să te aud, am bâiguit eu, aprinzând

veioza de lângă pat. C e m ai faci?
- Bine! Mă întorc la New York.
-Super!
- Da, M -am b u cu rat foarte m ult să^i revăd pe ai mei, dar. dupa

câteva săptăm âni, a început să m ă roadă dorinţa de a reveni la New

York. Oraşul ăsta e fantastic.
M-am forţat să zâm besc, ca şi cum el m -ar fl putut ve ea.

- Asta e foarte bine. N athan. M ă bucu r pentru tine.

-Ţ ie îţi m erge bine la baru l ăla?

“ Da, ebine,

' Nu vrei sâ... faci altceva? , ; ţi spui

■ Off> ştii şi tu cu m e când lucrurile nu m erg cum ai v

S^nduri de genul „H ei, a r putea fi- şi tnai râu. Aş pu «

curăţă rahatul câinilor, prin parcuri“ Ei bir^e, cred e-m â ca acu^

“ 2 . “ .m .l c „ . U . r .h .» l » n .t o r pr.„ p . „ „ ,

-A tu n ci am O propunere pentru tm e. ,,

-P rim e s c propunerea asta de la o m u lţ.m e de cl.en ţ., N ath ,,

Si răsp u nsu l e în to td eau n a nu . c» i i.

' - H a ' Ha' Bună asta! Nu. uite cum sta treab a. Se elibereaîâ un

post aici, la familia cu care locuiesc. Tu ai tost p n m a persoană b care

m-am gândit. , „, ,

Soţia domnului Gopnik. îmi explica el, nu era o soţie tipică de p«

Wall Street. Nu-i plăceau ieşirile la shopping şi nici mesele prin oraş;
era o imigrantă poloneză, predispusă la depresii uşoare, se simţea

singură, iar cu menajera ei. o fată din G uatem ala, nu putea schimba

două vorbe.
Domnul Gopnik dorea să angajeze pe cineva în care putea avea

încredere să fie o companie plăcută pentru soţia lui şi care să il ajute

cu copiii; nu le strica o persoană în plus când cei doi plecau in călătorii
- Vrea un fel de fată bună la toate pentru familie. O persoană ve­

selă şi de încredere. Şi cineva care să nu se-ap u ce să vorbească-n
stânga şi-n dreapta despre viaţa lor privată.

-D a r ştie că...

- I-am spus despre Will încă de la prim a n oastră întâlnire, dar el
deja auzise despre asta. N -a fost descurajat. D im potrivă. S-a declarat
chiar impresionat că am urmat întocm ai dorinţele lui Will şi nu am

vândut niciodată poveştile noastre. Nathan facu o pauză, apoi conti­
nuă. Ştii, ml-am dat seam a... O am enii de teapa asta preţuiesc mai

mult decât orice discreţia şi încrederea. A dică, evident că nu poţi fi
un idiot şi că trebuie să-ţi faci treaba cum se cuvine, dar. într-adevăr,
cahtăţile astea contează cel mai mult.

Gândurile mi se învârtejeau în m inte ca un carusel scăpat de sub
contro . Am rămas cu telefonul în m ână şi apoi l-am dus iar la ureche-

- E un vis? De fapt, încă dorm?
- Sa nu crezi că e treabă uşoară. Sunt o re lungi şi multă muncă,

1 spun, co ega, eu m -am sim ţit excelent cu oam enii ăştia,

oamen,"!!' l la bar. cu toţi ac«

e a aceri ţafnoşi şi cu privirea sfred elitoare a iui Richard-

M-am gândit la ap artam en t şi la pereţij i„i 211
închi deau .
,„eu în fiecare seară. ’’

^Nu ştiu, N athan... A sta e... Vreau să

^ B o ca rte verde pentru Am erica, L ou ,s e S f mi se pare.
Biletul de avion şi cazarea, gratuite. E New Yn

unul dintre acei oam en i care fac lum ea să se înv- r «

greu, şi va avea grijă de tine, E inteligent şi corect V

deşte-i cât m eriţi şi p o ţi obţine nişte oportunităţi .

Vorbesc serios. Să nu consideri asta o sluibă Hp "Î ™

pe o deschidere sp re o altă lume. ^ ca

-N u ştiu...

- Cumva nu vrei să pleci de acasă?

Am ezitat.

- Nu e vorba de asta. D ar s-au întâmplat aşa de multe... N-am fost

Ml se parea ca erau en orm de multe lucruri de explicat pentru o
oră atât de m atinală.

- Ştiu că ai fost foarte afectată de cele întâmplate. Cu toţii am fost.
Dar trebuie să m ergi m ai departe.

-N u -m i spune că W ill ar fi vrut asta.
-B in e, acceptă el, şi intre noi se aşternu tăcerea.
Am nicercat să-m i adun gândurile.
- Va trebui să vin la New York pentru un interviu?
- Ei îşi petrec vara în H am ptons, aşa că acum caută pe cineva care
sâ înceajiă să lucreze din septem brie. Practic, cam peste şase săptă-

Dacă zici că eşti in teresată, o să ţineţi interviul pe Skype,
o sâ-ţi trimită d ocum entele de care ai nevoie, şi asta e baza de plecare.
Vor fi şi alle candidate. E o poziţie prea bună. Dar domnul Gopnik
are încredere în m ine, Lou, D acă eu îi spun că poate miza pe o anu-
niită persoană, p ersoan a aceea are o şansă în plus. Aşadar, îţi arunc

lin gea la fileu? D a? Ai spus da. am dreptate?
“ Păi... da. D a! am ro stit eu, a p r o a p e înainte să mă pot g ”
E)tcelentl D a că ai în tre b ări, trim ite-m i-le pe e-mail.

’’■"11't şi câteva poze.
' Nathan?
' 'l’rebuie să plec, Lou. T ocm ai am prim it un apel de a
^ 'Mulţumesc. M u lţum esc că te-ai gândit la mine.

Urm ă Oscurtă pauză, înainte ca el să răspundă.
-N -a ş lucra eu nimeni în afară de tine, colega.

După ce Nathan închise, n -am m ai putut adorm i, >ntrebându-mj
dacă.întreaga conversaţie se petrecuse în închipuirea mea. Ny
tcani cuprinde cu mintea uriaşa perspectivă ce se prefigura la orizo^j^
asta, daca totul nu era doar un vis. Pe ia patru dimineaţa, m-am
ridicat în capul oaselor şi i-am trimis pe e-maU lui Nathan mai multe
întrebări, iar el mi-a răspuns rapid.

fam ilia este în regulă. Bogaţii nu sunt niciodată normali f.ij,
ăştia sunt oameni cumsecade. Doar dram e minore.

Vei avea propria cam eră şi propria baie. Bucătăria o ¡mparţim
eu menajera. E o fem eie de treabă. Ceva m ai iu vârstă. Şi nu prea
vorbăreaţă.

Program normal. Opt ore - în cel m ai rău caz zece - pe zi. Dacă
lucrezi peste program, primeşti zile libere. N -a r f i rău să înveţi puţină
poloneză!

în cele din urm ă, am adorm it când se crăp a de ziuă; aveam în
minte numai duplexuri şi Străzi aglom erate din Manhattan. Iar când
m -am trezit, niă aştepta un e-mail.

Dragă domnişoară Clark,

Nathan mi-a spus că aţi putea f i interesată să lucraţi în casa
noastră. A ţif i disponibilă p en tru un interviu p e Skype marţi
seară, la ora S p .m . G M T (ora 1 2 p e Coasta d e Est)?

Cu prietenie,
Leonard M. Gopnik

^ douăzeci de minute, dovadă ci nu
em întreaga poveste. A poi m -a m rid icat din pat, mi-am faca>

câ I,n t r de cafea şi am scris răspunsul. Mi-am spus

ca un interviu n-avea să-m i strice. D acă erau m ulte candidate foarte

bine pregătite din New York. n-aveam Să ohH , 3^3
era o e x p e rie n ţă fo lo sito a re . Si avea .a î “î ^ ^ar, cd

sfârşit, fac « v a p e n tru a m erge m ai deparTe că J

înainte sa plec la serviciu, am luat cu atenf WUl de
grijaşiani
pe noptieră. M i-a m p resat buzele de ea am îm !

pus-o înapoi în dulap, ^

M ulţum esc, WHl, i-a m spus în gând.

în acea săptămână, la şedinţa Cercului de con.fl; «a « .«

participară m ai puţine persoane decât de obicei
c . ,i Jd„, i „ lips. M a , . N

a i. uîurjU, cât şi o.„cu™ Irtoti. S.blecM « 1 fo . d ÎcS S

. . « poa» » n tm l., timp d . „ „ , i ,i ^ ■“
nume al lui Cher. ■

L-am ascu ltat pe F re d sp un ând că şi-ar fi dorit să-şi fi petrecuţ
mai puţin tim p la serviciu, apoi Sunil ne mărturisi că ar B dorit să-l
fi cunoscut m ai bine p e fratele iui. („Crezi câ cei dragi vor fi mereu
aici. cu tine, n u -i aşa? Şi în tr-o zi, îţi dai seama că nu mai sunt") şi se
întrebă d acă m eritase în tr-ad ev ăr să vină ia cerc.

In câteva râ n d u ri, m -a m gândit că şedinţele de grup chiar îmi
sunt de ajutor. Dar, d e p rea m ulte ori, stăteam între nişte oameni cu
care nu aveam n im ic în co m u n şi care profitau de cele câteva ore
petrecute în prezenţa altora. M ă sim ţeam ţâfnoasă şi ostenită, şoldul
mă durea din cauza scaunului tare din plastic şi mă gândeam că aş fl
putui avea parte de tot atât de m ultă iluminare în privinţa stării mele
^niritale şi dacă m -a ş fi uitat la vreo telenovelă. Plus de asta. biscuiţii
erau groaznici.

Leanne, o m am ă singu ră, ne povesti despre felul în care ea şi sora
m are se c e rta se ră pe o p erech e de pantaloni de trening, cu

“ uă iile înainte ca so ra ei să m oară. ^

- Am acuzat-o că m i-a luat pantalonii de trening, pentru ca mtot-

^«una im i !ua lucrurile. Ea a susţinut că nu mi-i luase, dar întotdeauna

''^Hmea asta. .

‘■^arc aşteptă. M -a m întreb at d acă nu cum va aveam vreun ana

in geantă.

- Ş i apoi, cum v-am spus, a fost lovită tli- 311101111/ >1 următotr*,
dată când am mai văzut-o a fost la morgă. Şi land Lăulani haine<),
doliu pentru înmormântare, ştiţi peste ci- ani dat iii şilonuriil mru>

-Pantalonii de trening, zise Fred.
- E dificil atunci când lucrurile rămân nerczolvaU', oh^ rvă Ma,i
U neori, pentru propriul nostru echilibru mintal, >■ liim- “.j privim

imaginea de ansamblu.
- D a r poţi iubi pe cineva şi în acelaşi timp să-I ici la roM pi^nifu

că ţi-a şterpelit pantalonii de trening, spuse William.
în ziua aceea, nu am vrut să vorbesc. Mă aflam acolo doar pi niru

că nu puteam suporta liniştea micului meu apartament. Brusc, nu
tream o suspiciune tainică referitoare la laptul că aş putea dcvnij
lesne una dintre acele persoane care sunt atât de dependente de con­
tactul cu ceilalţi oameni, incâi intră in vorbă, inoportun, cu ctilalţi
pasageri dintr-un vagon de tren sau îşi petrec minute întregi prin
magazine doar pentru a avea prilejul de a pălăvrăgi cu vânzătoarele.
M -am întrebat dacă nu cumva era sim ptom atic faptul că tocmai
discutasem cu Samir, la minimarket. despre noul meu banda; de la
fizioterapie. Problema asta mă frăm ânta aşa de rău, încât nici nu
m i-am dat seama când Daphne, care ne povestea că şi-ar fi dorii
să se întoarcă mai devreme cu o oră de la muncă în acea zi fatidică,
izbucni, dintr-odată, în plâns.

- Daphne?
- Vă rog să mă scuzaţi. Dar m i-am petrecut atât de mult timp
gândindu-mâ la „ce-ar fi fost dacă“. Dacă nu m -aş fi oprit să discul
cu vânzătoarea de la florărie. D acă aş fi renunţat să mai lucrez
la afurisitul ăla de registru contabil şi aş fi venit mai devreme de la
muncă. Dacă m-aş fi întors la timp... poate că l-aş fi convins să nu
ce-a fâcut. Poate că aş fi reuşit să fac ceva care să-l convingă că viaja
merită trăită.
Marc întinse o cutie cu şerveţele, pe care am luat-o şi am pus-<'.
cu blândeţe, în poală la Daphne.

- Daphne, dar Alan mai încercase să se sinucidă?
Femeia încuviinţă din cap şi-şi suflă nasul.
- O, da. De mai multe ori. Avea aşa-zise stări de „tristeţe in>-'' "
adolescenţă. Şi nu voiam să-l p ărăsesc atunci când ele

fiindcă era... era ca şi cu m n -a r m ai fi ^>5
'"dife.e„t
ce-ai fi spus. A şa că, d eseori, sunam la
,u„
bolnava d oar ca s . stau cu el şi să încarc “ ' ^ «le stări

înţelegeţi? Ii p reg ateam sandviciurile lui Pe

canapea. O rice, p en tru a-i da de înţeles câ e vreodată la
iau mereu
mereu că din cau za asta nici n^am fost c T
pentru cel
serviciu. în vrem e ce alte colege au fost n , r f ^

liber, înţelegeţi, '

-D e p re sia poate fi o afecţiune foarte gravă Si nu

ee suferă de ea. ^

- Lua medicamente?

- O, nu. D ar problem a era de altă natură

Ia t iii^ r nediagnosîicatâ

Daphne îşi ridică fruntea.

- E r a h om o sexu al. R ostise cuvântul d a r şi răspicat şi ne privi
direct în ochi, roşind puţin, ca şi cum ne-ar fi provocat să-i dăm o

replică. N -am m ai spus nim ănui. Dar era homosexual, şi cred câ era

trist d eoarece era h om o sexu al. Şi era un om atât de bun şi n-ar fi

dorit să m ă răn ească, aşa că n -ar fi... ştiţi... n-ar fi ieşit cu bărbaţi.

Ar fi considerat că m -a r face de ruşine.

- C e te face să crezi că era gay, Daphne?

-A m găsit nişte lucruri în tr-o zi, când îi căutam o cravată. Nişte

reviste cu bărbaţi care laceau sex. Le-am găsit în dulapul lui. Nu cred

că ai ţine asem enea reviste dacă n-ai fi homosexual.

-Sigur că nu, pufni uşor Fred.
- Niciodată nu i-am pom enit însă de ele, continuă Daphne. Le-am

pus înapoi în dulap, d a r după aceea parcă totul a început să se lege.

Observasem că el nu fusese n iciodată prea atras de latura sexuala

a vieţii noastre conjugale. D ar credeam că sunt eu n o r o c o a s ă , , fnndca

nici eu nu eram p re a a tra să . C red că de vină sunt călugăriţa « J

^pensionul unde am fost educată. Ele te făceau să te .

Pentru Orice. A şa că, atun ci când m -am m ăritat cu un bărbat ţ a

nu şărea pe m ine la fiecare cinci minute,
mai fericită fem eie de pe planetă. Bine, m i-ar i
opii. A r fl fost fru m o s. D ar... se opri ea puţin şi o fta -

niciodată serios despre acest subiect. N-am fâcut-o atunci, tosăicuţ,
mi-aş fî dorit să fi discutat. Privind retrospectiv, mă tot gândesc cj
asta a fost o mare pierdere.

- C re z i că dacă aţi fi abordat cu sinceritate subiectul, ar fi fost

vreo diferenţă?
- Ei bine. vremurile s-au schimbat acum . nu? Nu mai e scandabs

să fu homosexual. Tipul de la curăţătoria unde m erg e homosexual
şi discută despre iubitul lui cu oricine. Aş fi fost tristă să-mi pierd
soţul, dar, dacă el ar fl fost nefericit in căsnicia cu mine, atunci l-aş fi
lăsat să plece. Aş fi făcut asta. N iciodată nu m i-am dorit să ţin pe
cineva lângă mine. Voiam doar ca el să fle un pic mai fericit.

Chipul i se schimonosi de plâns şi am înconjurat-o cu braţul.
Părul ei mirosea a lac şi a friptură de miel.

- Gata. gata. draga mea. o consolă Fred. bătând-o uşor pe umăr
Sunt sigur că el a ştiut că i-ai vrut mereu numai binele.

-C rezi asta, Frank? întrebă ea, cu o voce tremurată.
Frank încuviinţă cu convingere din cap.
- O, da. Şi ai dreptate. Lucrurile stăteau altfel pe atunci. Nimeni
nu te poate blama.
- A i fost foarte curajoasă să ne îm părtăşeşti această poveste,
Daphne. îţi mulţumesc. îi surâse M arc. cu com pasiune. Şi am o
imensă admiraţie pentru că te-ai mobilizat şi eşti dornică să mergi
înainte. Uneori, până şi să treci peste fiecare zi necesită o forţă aproape
supraomenească.

Când m -am uitat în jos, Daphne m ă ţinea de mână. Am simţit
degetele ei dolofane împletindu-se cu ale mele şi am strâns-o şi eu.
Apoi, fară să stau prea mult pe gânduri, am început să vorbesc;

- Am făcut ceva ce aş dori să pot schimba.
Câteva feţe se întoarseră spre mine.

-A m întâlnit-o pe fiica lui Will, A aterizat, practic, în viaţa mei
din senin, şi am crezut că astfel mă voi simţi mai bine, dar, de fapt.
m-am simţit ca...

- facu o grimasă.

- Cine e Will? întrebă Fred.
' Ai zis că-1 chem a Bill.

, De fapt, W ill e Bill. M -a m sim ţit ciudat să folose<ir n ,

ad evărat, până acum ... "«m ele lui

Un m urm ur de u şu rare străbătu încăperea,
Daphne m ă bătu uşor pe mână.

-N u -ţi face griji, d rag a m ea. E d oar un nume. !n uhimul nostru

grup. era o femeie care a inventat o poveste întreagă. Susţinea că avu
sese un copil care m urise de leucem ie. Până la urmă, s-a aflat că n-avea
nici m ăcar un p eştişor de acvariu.

- E în regulă, Louisa. Poţi vorbi cu noi, m ă asigură Marc, cu acea
privire obişnuită d e em p atie specială. I-am răspuns cu un zâmbet,
doar spre a-i arăta că p rim isem mesajul şi îl înţelesesem. Şi că Will
nu fusese un p eştişor de acvariu . Ce naiba? m -am gândit. Viaţa mea
nu era cu nim ic m ai com p licată decât a nici unuia dintre ei.

Aşa că le-am povestit despre venirea lui Lily la mine şi despre cum

am crezut că îi p ot rezolva problem ele, organizând o reuniune care
să facă pe toată lum ea fericită, şi cu m ajunsesem să mă simt în acel
moment ca o idioată p entru naivitatea mea.

- M ă simt de p a rcă l-aş fi pierdut iar pe Will, am mărturisit. Iar
acum Lily a plecat, şi eu m ă tot întreb cum aş fi putut acţiona altfel,
dar adevărul e că n -aş m ai fi putut suporta. Nu am fost suficient de

puternică încât să gestionez toată situaţia şi să o îmbunătăţesc.
- Dar lucrurile tale! Lucrurile tale preţioase au fost furate! se in­

dignă Daphne şi-şi puse iar m âna grăsuţă peste a mea. Ai tot dreptul

să fii furioasă!
- Doar pentru că nu are tată nu-i o scuză ea să se poar e ca u

copil ră sfâ ţat, a d ă u g ă S u n il. . ,. ■ ss

-C red că ai fost foarte d răguţă cu ea încă de can i ai

stea cu tine. Nu sunt sigură c ă eu aş fi putut face asta. z)

- C , „ i c i l .,â l ei a r fl a < ,lo n .t a l.fd , L o . l » ! . . .r e b . M «= î.

niai turnă o ceşcu ţă de cafea. .
Brusc, aş fi v ru t să beau ceva m ai tare. J^¡oarele,îţi
-N u ştiu. am şoptit. D ar el avea propriul ^ opreas^®

unei probleme. C h iar d a că n u-şi putea m işca ^ ¡-univa,
"^^dea sentim entul c ă e ra un o m ca p ab il ar * ,

facă prostii. Şi a r fi reuşit să o ad u că pe calea c

- Eşti sigură că nu-1 idolatrizezi? A m vorbit despre idolatrizaj^.
Siiptâniâna a opta, îmi ream inti Fred. Eu în că o consider pe ”
sfântă, nu-i aşa. Marc? Am uitat ca îşi lăsa ciorapii cu jartiere agă^
de paravanul de la cabina de duş. şi asta m ă scotea complet din min^

- Cred că tatăl ei n -ar fi putut face n im ic să o ajute. Nu ştii despre
ce vorbeşti. Poate chiar s-ar fi urât unul pe celălalt.

- Pare să fie o adolescentă cu problem e, zise M arc. Şi e posibil ca
tu să-i fl dat câte şanse ai putut. Dar... uneori, Louisa, să mergem înainte
înseamnă să ne protejăm pe noi înşine. Şi poate că, în adâncul sufle­
tului tău, ai înţeles asta. D acă Lily nu aduce d ecât haos şi negativism
în viaţa ta, e posibil ca, deocam dată, tu să fi S c u t singurul lucru cu
putinţă pentru tine.

- O, da, aprobară, încuviinţând din cap toţi ceilalţi.
- Fii îngăduitoare cu tine, mă sfâtui el. Eşti d oar o fiinţă umană.
Oamenii aceia păreau atât de cum secade, zâm bindu-m i încura­
jator şi dorind să mă simt mai bine.
Aproape că i-am crezut.

Marţi, am rugat-o pe Vera să-m i ţină locul zece minute (am în­
găimat ceva despre probleme femeieşti, şi ea a dat din cap. ca şi cum
ar fl zis că femeile au parte numai de necazuri şi m i-a promis să-mi
povestească despre fibroamele ei). A m dat fuga în toaleta femei­
lor singurul loc unde puleam fi sigură că Richard nu avea să mă
vadă cu laptopul în geanta. M i-am pus o bluză peste cămaşa de ia
unIJnrmă, am sprijinit laptopul de două chiuvete şi m -am conectat
la reţeaua Wi-Fi a aeroportului, aşezându-m ă cu grijă în faţa ecranu-
liii .Apelul pc Skype al domnului Gopnik veni la ora cinci fnc, imediat
< U f,. I (. isii s m u ls e s e m d e p e c a p c a r a g h i o a s a p e r u c ă d e dan sato are
irl.in d tv ă ,

C.liiar dacă nu văzusem altceva decât faţa pixelată a lui Leonard

pni • ^ jura că e bogat. Avea părul grizonant, frumos tuns.

şt ma pr.vca d in ecranul minuscul cu o autoritate firească, v orbind

Sra ia irosească vreun cuvânt. E adevărat, la crearea acestei impre«''

con rtbuia ,, tabloul vechi, în ram ă aurită, aflat pe peretele din spa-

După ce te-am pierdut 219
t
,„ . , ,

mă întreba n iraic despre studiile şi califkărilp

jespre C.V., sau de ce dau interviul lângă un uscător de m â i „ r E o ‘

„lini niţte docum ente, apoi m ă întrebă despre relaţia pe car^*;
sesem cu familia Traynor.

.M -a m înţeles bine cu ei, am răspuns. Adică sunt sigură că îmi
v-or da referinţe favorabile. I-am revăzut, recent, pe amândoi, diij dife­
rite motive. Şi ne-am înţeles biné, în ciud a... circumstanţelor

, Circumstanţele legate de felul cum s-a încheiat angajamentul
tău, rosti el, pe un ton scăzut, ferm. Da, ştiu, Nathan mi-a explicat
situaţia. Ştiu că ai trecu t printr-o experienţă deloc uşoară.

- Da, aşa e, am recunoscut, după câteva clipe de tăcere încordată.
Dar m-am simţit privilegiată. Să fac parte din viaţa lui Wül.

El reţinu rem arca şi m ă întrebă:
-C e-ai făcut de atunci?

-Păi... am călătorit puţin prin Europa, ceea ce a fost... interesant.
E frumos să călătoreşti. Dobândeşti o altă perspectivă asupra lucru­
rilor. Evident! am încercat eu să zâmbesc. Iar acum lucrez într-un
aeroport, dar nu e chiar...

Pe când vorbeam, uşa se deschise în spatele meu, şi o femeie intră
in toaletă, trăgând un troler după ea. Am schimbat poziţia laptopului,
sperând ca domnul Gopnik să nu fi auzit zgomotul făcut de femeie
cind intră în cabină.

- ... nu e chiar ceea ce vreau să fac pe termen lung, am continuat
eu, in vreme ce imploram în gând Te rog, nu face pipi cu zgomot.

Bărbatul imi puse câteva întrebări despre responsabilităţile mele
»ctuale ţi despre salariu. Am încercat să ignor sunetul făcut de femeie
când trase apa şi ara răm as cu privirea aţintită spre ecran, în timp

« « i e ş i din cabină.

-Şi ce-ai vrea să faci...

domnul Gopnik nu apucă să term ine de vorbit, că fe m e ia porni
“ s c ă i o r u l d e mâini, care în cep u să f a c ă un z g o m o t a s u r z i t o r a

P^iJidc mine. Omul se încruntă. , ■
- Aşteptaţi o dipă. dom nule Gopnik. l-am rugat şi

peste ceea ce speram să fie microfonul laptopului. oa .

*^831 la femeie, imi pare rău, dar uscătorul e defect. Nu- pu

Ea se întoarse spre m ine, frecându-şi degetele şi lăsând sâ se

manichiura perfectă, apoi privi din nou aparatul.
- Ba nu. nu e defect. De ce nu scrie m caieri ca e defect?
- Pentru că s-a ars chiar acum. Brusc. E foarte periculos.
Femeia se uită la mine, încă o dată la uscător, după care, cu o pn.

vire plină de suspiciune. îşi trase palm ele de sub el, îşi luă geanta şi
ieşi. Am proptit scaunul în uşă, ca să n u m ai intre nimeni, şi an,
m işcat iarăşi laptopul spre nxine, p entru ca dom nul Gopnik să mă

poată vedea.
- îmi pare rău... Sunt nevoită să fac asta la serviciu şi e puţin cam...
Studiind hârtiile pe care le avea în faţă, îm i spuse:
-N athan m-a informat că recent ai avut un accident.
Am înghiţit în sec.
- Aşa e. Dar mă simt mult mai bine. Sunt com plet refăcută. Atâta

doar că mai şchiopătez un pic.
-S e întâmplă şi la case mai mari, mă linişti el. cu un surâs.
I-am zâmbit şi eu. Cineva încercă uşa toaletei şi m -am opintit cu

toată puterea !n ea.
- Dar care a fost cea mai dificilă parte? întrebă domnul Gopnik.
- Poftim?

■ Mă refer Ia munca pentru W illiam T raynor? Pare oarectini
o provocare.

Am ezitat. în toaletă se lăsă deodată o tăcere deplină.
- C.,e] mai greu mi-a fost să-l las să plece, ara bâiguit eu şi am simţit
că mă podidesc lacrimile.

i.eonard Gopnik mă ţintui cu privirea, de la mii de kilometri dis-
tania^Am luptat cu imboldul de a-m i şterge lacrimile.

- . ecrctara mea te va con tacta, d om n işoară Clark. M ulţum esc

pentru tim pul acordat.

ecrLuU f'ft im aginea încrem enişi apoj

că tocmai o holbându-m ă Ia el. reflectând la fap“

a locma, o dădusem în bară. din nou.

1„ „ ! „ »

Marc. câ o m antră. A m analizat iar lucrurile c -
musafirii nepoftiţi, furtul, drogurile, n esfârşitele!!!! «fainrilor
faptul c&-mi lua hain ele - şi le-am privit prin
primite la şedinţa de consiliere psihologică I ilv ,
¿«ord inea, o fată care lua f ir ă să ofere nimie în s c S

lescentă, legată bio lo gic de W ill, dar asta nu tosemna Î Î ' °
haraba-
asum responsabilitatea totală p en tri, ea sau M accent

bura pe care o lăsa îti u rm a ei, P

M^am sim ţit ceva m ai bine. într-adevăr Mi-am

un alt lucru pe care M arc spusese: că nici o călătorie S taîe

sâ ieşi din su ferm ă nu e uşoară. Erau zile bune şi zile rele ^

fusek, pur şi simplu, o zi rea. un obstacol în calea raea, pe care tr7
buia să-l depăşesc, ca să supravieţuiesc.

Am intrat în casă şi m i-am aruncat geanta, dintr-odată recunoscă
toare pentru neînsem nata plăcere de a regăsi apartamentul exact aşa
cum îl lăsasem. A veam să m ai las să treacă puţin timp. mi-am zis în
sirtea mea, şi apoi aveam să-i trim it un mesaj pe telefon, asigurân-
du-mă că urm ătoarele ei vizite urm au să fie programate din vreme.
Eram decisă să -m i co n ce n tre z toate energiile în a-mi găsi o nouă
slujbă. Sim ţeam că venise tim pul să fac o schimbare în viaţa mea.
Să-mi îngădui să m ă vin d ec. A trebuit să mă opresc la acel punct,
deoarece d even isem p uţin în g rijo rată că începeam să semăn cu
Tanya H oughton-M iller.

M-am uitat că tre sca ra de incendiu. Un pas ar fi fost suficient
ca să ajung iarăşi pe acel afurisit de acoperiş. Aveam să mă sui acolo
singură şi iară să am un atac de panică, aveam să stau acolo o jumă­
tate de oră, să respir aerul şi să împiedic ca o parte din propria mea casă
să pună stăpânire, în tr-u n m o d atât de ridicol, pe imaginaţia mea.

Mi-am dat jo s u n ifo rm a şi rai-am pus nişte pantaloni.scurţi şi.
doar ca să capăt încredere, puloverul subţire de caşmir al lui Will, cel

pe care-1 luasem din ca sa fam iliei T raynor dupa “ 1-
atingerea lui m oale, pe piele, îm i dădu alinare. Am strada ^

deschis larg fereastra. A veam d o ar două trepte de ier

î' aveam sa fiu sus. . _ t-as adânc

“ Nu se va în tâm p la n im ic, am zis cu voce tare şi

aer în piept.

Mi ani siiiHil picioarclt’ cu rios de uşoare atunci când ait,
NC,(1,1 do iiicondiu, dar nii-am zis cu tărie că e d oar o senzaţie, g;.
tuu-i vcclii anxietăţi. O puteam depăşi, aşa cu m aş fi putut dep?
orico altccva. Am auzit vocea lui Will, răsunându-m i în urechi.

Haide, Clark! Câte un pas, încet.
M -am agăţat strâns, cu ambeie mâini, de balustradă şi am începe

,s,i urc. Nu m -am uitat în jos. M i-am interzis să m ă gândesc la ce

Înălţime eram sau cum adierea uşoară îm i am intea de ultima oară

când lucrurile se sfârşiseră rău, ori la durerea din şold, ce nu părea să

dispară vreodată. M -am gândit la Sam , şi furia pe care acest gând

mi .1 declanşat-o m -a ajutat să m ă caţăr m ai departe. Nu trebuia să

tiu victim a, persoana căreia pur şi simplu lucrurile i se întâmplau.

M i-am spus în minte aceste lucruri şi am ajuns la al doilea şir de

irt-pte, când picioarele au început să-m i trem ure. M -am căţărat cu

ţ;i eutate pe peretele jos, tem ân du -m ă că treptele ar putea să cedeze

-Tib mine, şi m -am săltat pe terasa blocului în mâini şi în genunchi.

M l ,im ţeam slăbită şi lipicioasă din cauza transpiraţiei. Am rămas

î! i ;iatru labe, cu ochii închişi. în timp ce încercam sâ conştientizez câ

ijuni psem pe terasă. Reuşisem. Eram stăpâna propriului meu destin.

A' -;am sâ stau acolo atât cât era necesar ca să m ă simt o fiinţă normală.

M -am ridicat în şezut şi m -am sprijinit cu spatele de zid, răsuflând

piofurid. Mă sim ţeam bine. N im ic nu se mai m işca. Reuşisem,

'.j .-funci am deschis ochii şi am simţit că mi se taie răsuflarea.

T"..tsa era o abundenţă de flori. Ghivecele cu plante moarte,pe

i;v Ic ncglija.sem luni de zile, erau pline cu flori stacojii şi purpurii,

ti v^(r,imiu -.c peste m argini, ca nişte m inuscule fântâni de culoare.

■1 IIM 1 râ liiiu ! luii jardiniere, pline de m ici petale albastre, iar lângă

Iii I lin 'i' r afla, intr-un vas orn am en tal, un arţar japonez,

:i -.1 '¡I, ■r. ritţllein bătaia vântului.

|i. '•I^ il i: .iirit dl lângă peretele de sud, am zărit, alături de

fl . ■. ■ I-jj ; iia, '..uM cu pământ, din care se iveau tulpini de roşu

. 1 '! I •• :( i !' . iorchini m ici '.i deşi de roşii cherry. U n a l t sac cu

II- ii I 1 in inijitM nişte plante cu frunzuliţe verzi, dantelate

I III iii.il iu' et, j.iire ele, simţind m ireasm a de iasomie>3P°'

'1 IUI i .j r l ! %: m . i m a;..-/at, a g ă ţ â n d u - m ă cu m â n a d e banca de iŞ

■î .?iii .ilundat in perna pe care am recu n o scu t-o din camera

Priveam, fara a-m i crede ochiloc, acea njică oază ^

doare în care se preschimbase terasa mea stearpă

e Lily rupând răm urelele uscate dintr-un ghlveri c

toată seriozitatea, c ă e o crim ă să laşi plantele sâ m T “ ’ “ '’

şi observaţia făcută de ea în grădina doamnei T r a y n o r " 't r f .T r

David Austin“. Apoi m i-am am intit de urmele inexplicabile d ? 2 ‘

mânt din holul apartamentului meu. ^

Şi mi-am îngropat capul în mâini.

Capitolul 17

I-am trimis lui Lily două mesaje pe telefon. P rim a dată, spre a-i
mulţumi pentru ceea ce făcuse pe terasa blocului. Este splendid! Aţfi
vrut să-mi f i spus. A doua zi, i-am scris c a să-i m ărturisesc că imi
pare râu pentru că relaţiile d in tre noi se în rău tăţiseră aşa de mult
şi că. dacă voia vreodată să mai discutăm despre Will, am să fac tot
posibilul să-i răspund la întrebări. A m adăugat că speram să meargă
să-i vadă pe domnul Traynor şi pe fetiţa acestuia, căci ştiam cât e de
important să păstreze legătura cu familia ei.

Ea nu-mi răspunse. Dar n-am fost întru totul surprinsă.
în următoarele două zile, m -am reîntors pe terasă de parcă aş fi
vrut să mă asigur că nu pierdeam acele splendori. A ra udat plantele,
măcinată de un vag sentim ent de vinovăţie. M -a m plimbat pe lângă
florile strălucitoare, im aginându-m i câte ore trebuia să fi petrecut
Lily aici. cum trebuie să fi cărat sacii cu co m p o st şi ghivecele de tera­
cotă pe scara de incendiu, în tim p ce eu eram la serviciu. Dar, de
fiecare dată când m ă gândeam cu m era cân d îm părţeam amândouă
apartamentul. încă sim ţeam că m ă în vârt în tr-u n cerc vicios. Ce-a§
fi putut face? Nu i-aş fi convins pe m em b rii fam iliei Traynor să o
accepte aşa cu m ea avea nevoie să fie a cce p ta tă . Nu o puteam face
mai fericită. Şi singura p ersoană care ar fî p u tu t-o face nu mai exisW-

Lângă blocul m eu era p arcată o m o to cicletă. A m încuiat maşina
şi am traversat strada, să-m i cu m p ăr o cu tie cu lapte, epuizată după
serviciu. Ploua m ărunt şi m i-am plecat capul în păm ânt, să mâ fef«**^

¿e picături. Când am ridicat privirea, am zârtt
stând ia intrarea în b loc, iar inim a m i-a tresărit

Am trecut pe lângă el. scormonind prin gean« h -

degetele îţi devin neputincioase în m om entel de «
-Louisa!

Cheile refuzau să apară. Am cotrobăit iarăşi ţ,rin
pe rând. un pieptene, un pachet de şerveţele m ărnnr^'*"^

-Louisa!

Apoi, cu o senzaţie de greaţă, m i-am adus aminte unde erau' în
buzunarul blugilor de care m ă schimbasem înainte sâ plec la muncă
O, superi

-C h ia r aşa? C ontinui să m ă ignori? Aşa faci?
Am tras adânc aer în piept si m -am întors spre el, îndreptându-mi
puţin umerii.
-Sam .
Şi el părea obosit, având barba nerasă. Probabil tocmai ieşise din
schimb. D ar nu era înţelept să m ă concentrez pe asemenea amănunte.
Mi-am fixat privirea pe un p un ct, puţin m d la stânga de umărul lui.
- Putem sta de vorbă?
- Nu ştiu d acă m ai are ro st să discutăm.
-N -are rost?
- Ai prim it m esajul, da? N ici m ăcar nu ştiu ce mai cauţi aici.
- Sunt aici fiindcă to cm ai am term inat un nenorocit de schimb de
şaisprezece ore, am lăsat-o pe D onna ceva mai încolo şi m-am gân it
că ar trebui să tre c şi pe aici să aflu ce s-a întâmplat cu noi. Fiindcă, să

dea naiba d acă am vreo bănuială!
-Z ă u ?

Ne-'am privit stăru ito r unul pe celălalt. Cum
atunci cât de g rosolan era? C ât de neplăcut. Nu pu e

fusesem atât de orb ită de d orinţa carna ţ P Am mai în-

când fiecare p ă rtic ic ă d in m in e voia a c u m sa ug

‘ ^^Prins o ultim ă că u ta re za d a rn ică după chei şi m-am

pulsul de a trag e un p icio r în uşă.

Joja Moyes

-A şa d a r, ai de gând să-m i dai m ăcar un indiciu? louisa, sun,

obosit şi nu am chef de jocuri.
, Tu n-ai chef de jocuri, am repetat eu, cu un surâs anur.

El trase aer în piept.
- Bine. Un lucru. Un singur lucru şi plec. \ reau do,), sa ştiu Je ce

nu mi-ai răspuns la telefoane.
L-am privit cu neîncredere.
-U ite ce e, am multe defecte, dat complet id.oată nu sunt. Vreau

să spun. poate că am fost. căci am văzut sem nalele de avgrti,,,^
le-am ignorat, dar, de fapt, nu ţi-am răspuns la telefoane Piind.n .-tj
un ticălo.s. Ai înţeles? M-am aplecai să-m i ridic lucrurile car> -mi
căzuseră din geantă şi am simţit cum întregul corp mi se infierhânu
rapid, ca şi cum termostatul meu interior ar fi luat-o razna. O, eşij
atât de bun, ştii? Atât de al naibii de bun. Dacă n-ai fi fost atal de
depravat şi de jalnic, chiar câ aş fi fosi impresionată de tine. M am
ridicat şi am închis ferm oarul de la geantă. Uile-l pe Sam, talnl
perfect, mi-am zis. Atât âcgrijuliu şi cu o inluiţie tietnaipomenihi.Şi,
când colo, ce să vezi? Hrai atât de ocupat să ţi-o tragi cu jumătate din
femeile din Londra, încât nici n-ai observat că fiul tău e nefericit.

- Fiul meu?
- Da! l’entru că noi chiar l-am ascultat, ştii? Nu avem voie sâ spu­
nem altor persoane ce discutăm la consiliere. Iar el nu-ţi va spune,
fiindcă e adolescent. Dar se simte mizerabil, nu doar din cauză că şi-a
pierdut mam a. ci pentru că tu eşti prea ocupat să-ţi îneci durerea
trecând prin patul tău o arm ată întreagă de femei. Deja ţipam la el,
iar cuvintele mele cădeau ca o cascadă, în vreme ce gesticulam, furi­
oasă. ii puteam vedea pe Samir şi pe vărul lui holbându-se la mine
prin fereastra magazinului. Dar nu-mi păsa. Ar fi putut fi ultima oară
când aveam ocazia să-m i vărs năduful. Şi da, da, ştiu că am fost
suficient de proastă să fiu una dintre acele femei. Aşa că, pentru el Şi
pentru mine, eşti un ticălos. De aceea nu mai vreau să vorbesc cu iwf
acum. Şi, de fapt, niciodată.
El îşi trecu mâna prin păr.
- Vorbim despre Jake?
- Normal că despre Jake vorbesc. Câţi fu mai ai?
-Ja k e nu e fiul meu.

-Jak e e fiul surorii mele. A fost « .
Enepom l^eu.

M i-au trebuit câteva secunde să pri

atent cu fru n tea în cru n ta tă , că ci ş, el În îe îc a f r o ''" ' f " '«

-D a r ... d ar il lei cu m otocicleta. L o c u i e ../ ^

- î l iau lun ea, fiind că tatăl lui lucrează ¡ r \ ‘-"u

mâne uneori la m ine. Într-adevăr, dar n„ i . . Şi „ la i,
cu mine.
-Jak e... nu e fiul tău?

- N u . n -a m cop ii. De care să ştiu. adică. Desi t o .« „

Lily m ă face să-m i pun întrebări. Povestea cu

Mi l-am am in tit îmbrăţişându-1 pe Jake şi în mmte mi-au reveni,

nenumarate conversaţii. revenit

, « i d ne-am întâlnit prima

data. Şi cand tu şi cu m m e am început sâ vorbim, ei şi-a dat ochii p«te

cap, ca şi cu m ...

Sam îţi lăsă privirea în păm ânt.

- O , D oam ne! am spus. ducându-m î palma la gură. Femeile alea...
- Nu erau iubitele mele.

A m răm as în m ijlo cu l străzii. Samir ne urmărea acum din uşa
m agazinului, şi lâ n g ă el m ai apăruse un verişor al lui. în stânga

noastră, o am en ii d in staţia de autobuz îşi răsuciră capetele atunci

când îşi dădură seam a că ştim că ne privesc. Sam facu un semn din

cap spre uşa din spatele meu.
-C re z i că am putea discuta despre asta înăuntru?
- D a , da... O . de fapt, nu, am spus eu. Se pare că m - a m încuiat pe

dinafară.

-Ş i n-ai o cheie de rezervă?

- E tot în ap artam en t. ,

El îşi duse m ân a Ia frunte, apoi se uită la ceas. In mod clar era slei

de oboseală. A m făcu t un pas în spate, către uşa blocului.
- U ite ce e... D u -te a ca să şi o d îh n eţte-te. Discutam mame.

Brusc, ploaia se înteţi, transformându-se intr-o
'•^re curgea în şuvoaie prin burlane şi inundă stra
Samir şi verii lui se grăbiră să intre înăuntru.

Sam oftă, privind cerul şi apoi pe aim e.

-A şteaptă puţin.

Se întoarse după câteva minute cu o şurubelniţă mare, împrun^u-
tată de la Samir, şi mă urm ă pe scara de m cendm . De două ori
alunecat pe treptele umede de metal, dar braţele sale ^•ânioase „â
sprijiniseră la timp. În acele clipe, o neaşteptata senzaţie de fierbin.
ţeală îmi săgeta trupul. Când am ajuns la etajul meu, Sam înfipse
şurubelniţa în rama ferestrei din hol şi începu să o ridice. Feresiira
cedă încântător de repede.

-G ata, zise el şi deschise fereastra, sprijinind-o cu o mână, in timp
ce mă privea cu o oarecare expresie de dezaprobare.

- E r a prea uşor pentru o fată singură care locuieşte în zonă.
- N u ai nimic de-a face cu o fală singură care locuieşte în zona.
-V orbesc serios.
-S u n t bine, Sam.
- N u vezi ce văd eu în fiecare zi. Vreau să te ştiu In siguranţă.
Am încercat să zâmbesc, dar genunchii imi trem urau, iar palmele
îmi alunecau pe treptele de fier Am încercat să păşesc pe lângă Sam,
dar m-am dezechilibrat uşor,
-E ş ti bine?
Am încuviinţat din cap. Mă luă de mână şi pe jumătate mă ridică,
pe jum ătate m ă ajută să escaladez pervazul apartamentului meu.
Am căzut pe covor, lângă fereastră, şi am stat puţin să-mi rerin. Nu
mai dormisem bine de nopţi întregi şi m ă simţeam pe jumătate moartă,
ca şi cum furia şi adrenalina care m ă susţinuseră până atunci dispă­
ruseră complet,
Sam se caţără şi el pe pervaz şi închise fereastra în urma lui, exa­
minând încuietoarea spartă de la capătul cercevelei. Holul era învă­
luit în întuneric, iar răpăitul ploii se auzea pe acoperiş. Sub pri'^ri^
mele, el se scotoci prin buzunare p ână scoase, printre alte mărun­
ţişuri, şi un cui mic. Luă şurubehiiţa şi bătu, cu mânerul ei, cuiul Intr-u»
unghi înclinat, pentru ca nim eni să nu poată deschide fereastra dif
exterior. Apoi veni spre locul unde şedeam şi îm i întinse mâna-

. Avantajele de a fi con structor cu jum stnt. ^

gâseşti la m ine u n cu i, pe undeva. Hai- întotdeauna

aici, rişti să nu te m ai ridici. ‘ ^ »'ai stai rnult

Ploaia îi netezise p ărul, iar p iek a îi lucea în i ■

mă ridică în picioare. A m şchiopătat puţin el remarcă imediat;
- Şoldul?

Am încuviinţat din cap.

El oftă.

-A ş fi vrut să d iscuţi cu mine.

Pielea de sub och ii Iui era aproape vineţia Hin ■ •

Pe braţul stâng, am zărit două zgârieturi prelungi

ce se mtam plase m n oaptea precedentă, Sam dispăru în b u cătărÎ j
am auzit apa cu rgând. Când se întoarse, ţinea în
apă Şl doua pastile,

- N -ar trebui să-ţi dau aşa ceva. D ar pastilele astea o să-ţi asigure
o noapte iărâ dureri.

Le-am luat, recun oscătoare, şi el mă privi când le-am înghiţit,
- întotdeauna respecţi regulile?

- D o a r când cred că sunt rezonabile, răspunse el şi-mi luă paharul.
Eşti bine, Louisa Clark?

Am dat din cap. afirmativ. Ei răsuflă prelung.
- O să te sun mâine.
După aceea, nu ştiu ce m -a determ inat să fac acel gest. Mâna mea
se întinse şi o apucă pe a lui. I-am simţit degetele închizândii-se încet
peste ale mele.
- Nu pleca. E târziu. Şi e periculos să mergi cu motocicleta.
I-am luat şurubelniţa din cealaltă mână şi am lăsat-o să cadă pe
covor. El mă privi îndelung şi apoi lăsă mâna mea să alunece pe obrajii

lui nebărbieriţi.

- Nu cred că su nt bun de ceva în starea asta. ,i ; am

' Atunci îţi promit să nu te folosesc pe post de trofeu sexual, i-a

!>Pus eu. privindu-1 în och i. D e data asta. ■ - ■ne chip, am

î>urâsu! lui se ivi cu g re u ta te, d ar când i se . , f ; cărat

“'" ’ţi' că toate em oţiile m ă părăsesc, ca şi cum pana

° P'>vară de care nu eram conştientă.

Nu fiii liiiiodată ce se poate întâmpla ca n d cazi de la mare tnălţi
HI păşi peste şurubelniţă şi l-am condus, în tăcere, către dormj^j

Stiiu pe întuneric, în m icul m eu ap artanient, cu piciorul

in jurul trupului unui bărbat ad orm it, care m -a cuprins cu rnânap^

după umăr, şi îi privesc chipul.
- Atac de cord, a ccid en t de m otocicletă, adolescent sinucigaş si

o încăierare între bande, soldată cu o înjunghierei în Peahody Bsţaif

Unele schimburi sunt...
-Ş şţt! A cum a trecut. D orm i, te rog.

Sam abia reuşise să-şi dea uniform a jos. A răm as în maieu şi pan­
taloni scurţi, m -a sărutat, apoi a închis och ii şi s-a cufundat îhir-un

somn adânc. Mâ întrebasem d acă era cazu l să-i pregătesc ceva de
mâncare sau să fac curat prin apartam ent pentru ca, atunci când avea
să se trezească, să p ar genul de p erso an ă care ştie să-şi gestioneze
viaţa. Am renunţat şi, după ce m i-am dat jos hainele şi am rămas în
lenjerie intim ă, m -am strecu rat în p at, lângă el. Nu doream decât
să stau, pur şi simplu, acolo, cu pielea goală, lipită de tricoul lui, cu
răsuflarea împletindu-se cu a lui. A m stat şi i-am ascultat respiraţia
şi m-am întrebat cum de cineva poate să fie atât de liniştit. Am stu­
diat umflătura uşoară de pe m arginea nasului lui şi jocul de umbre
‘ir pe ţepii din barba ce-i acoperea bărbia, curbura lină a genelor sale
foarti: întunecate. M i-am am intit de discuţiile pe care le avuseserăm
i Ic-am analizat dintr-o nouă perspectivă, una care-1 punea pe Sam
mii n liuiiin:i cu totul diferită - aceea de bărbat singur şi de unchi
.1 f : tiio; , ţi am vrui să râd de prostiile care-m i treceau prin cap şi,

i:i ■..I I iiinp, mă retrag din faţa propriei mele greşeli.

I .Jin fnţa de două ori, inspirând arom a pielii Iui, izul

I . :!iî:h.iL kiian, izul de transpiraţie bărbătească cu accente sexuale-

' . . .......... . « ‘- 'n d a tin s , a m s im ţit c u m p a lm a iui se strânge

i: *' un -1 rclK-.;. pt talia mea. M -am răsucit pe spate şi ampri'”

luiuinil. ii-liji.ir.-l(ir -itradale, sim ţind, din tr-od ată. că nu mai era«’

'I .(r.iin.i in iKi'l oraş. Şi, in cele din u rm ă, m -a cuprins somntil-

<>1 lui lui S,ini <unl pe mine, dar abia după câteva clipe realii®
untK- M- .itla.

.Bună!
Xrezirea e atât de dulce, fund însoţita de acea stare deosebită ca
d, vis, care inunda prim ele ore ale dim ineţii. El e în patu! m eu Picio

rul lui e lipit de al m eu. U n zâm b et m i se strecoară pe chip.
-Hei, tu!
-C ât e ceasul?

Mâ străduiesc să disting cifrele de pe ecranu l digital a] ceasului
deşteptător.

-Cinci fară un sfert.

Timpul se scurge firesc, lum ea se transform ă, ezitant, în ceva în ­

cărcat de sens. Afară, bezna nopţii e destrăm ată de luminile de sodiu
île felinarelor. Taxiurile şi autobuzele de noapte trec în goană. Dar
aici, sus, suntem doar eu cu el, singuri în noapte, patul cald şi sunetul
respiraţiei sale.

-Nici nu-mi m ai aduc am inte cu m am ajuns aici, spune el şi pri­
veşte într-o parte, iar chipul, lum inat u şo r de lum ina stradală, i se
încruntă. Il privesc, pe m ăsu ră ce am intirile zilei precedente ateri­
zează in mintea mea, dom oale, tăcute, asigurându-m ă; Totul e bine.

Sam îşi întoarce capul spre m ine. G ura lui se află la d oar câţiva
centimetri de a mea. A re răsuflarea caldă şi dulce.

-Mi-a fost dor de tine, Louisa Clark.

Vreau să-i spun atunci. Vreau să-i spun că nu ştiu ce simt. îl do-

dar mi-e teamă sâ îl doresc. Nu vreau ca fericirea m ea să fie cu

totul dependentă de a altcuiva, să fiu ostatica unui destin pe care nu-l
controla.

f’thii lui sunt aţintiţi asupra m ea, cercetători.

^slaxe gândi la n im ic, îm i şopteşte. Mă trage către el şi mă
petrece fiecare zi acolo, pe puntea dintre viaţă

• ţ “rte EH„ţelege. G ândeşti prea m ult.

’'»luntr ■ P® obrazul m eu . M ă înalţ spre el, cu un gest in-

[•; sup buzele de palm a lui.
W trăiesc? îl întreb în şoaptă.

5' dui*c sărută, un sărut prelung, do-
ţ| trupul m eu se arcuieşte şi nu mai sunt decât

Vocea lui îmi rosteşte în ureche numele, ca intr-o şoaptă ad
ftcându-1 să sune ca un lucru de mare preţ.

Urm ătoarele trei zile au fost un amestec înceţoşat de nopţi ftjr,

şi întâlniri scurte. A m ratat şedinţa despre idealizare, ia Ctrcu]

consihere psihologică, fiindcă Sam a ajuns Ia apartament exaci • ţ

m ă pregăteam să plec şi am sfârşit îmbrăţişaţi, cu braţele şi pi^j,, jj. ^

înlănţuite, aşteptând cronometrul fierbătorului de ouă să sune, pet>tf^

ca el să se poată îmbrăca şi merge să-l ia pe Jake la timp. De două nri

el m ă aşteptă când ieşeam din schimb şi, cu buzele sale pe gâtul sn.

şi palmele lui mari pe şolduri, greutăţile de la Shamrock and Clover

fură. dacă nu date uitării, m ăcar alungate pentru o noapte.

Voiam să-i rezist, dar îmi era imposibil. Eram zăpăcită, disiratj

fără somn. Am făcut cistită, dar nu-m i păsa. Fredonam melodii in

drum spre serviciu, flirtam cu oamenii de afaceri şi zâmbeam ferme­

cător când Richard îmi făcea observaţie. Fericirea mea il ofensa pe

şeful meu: puteam observa asta din felul cum işi muşca obrazul şi din

felul cum îmi vâna până şi cele mai neînsemnate greşeli.

Dar nu mă interesa nimic din toate astea. Cântam sub duş, siă-

team întinsă pe canapea, visând cu ochii deschişi. Purtam iar vechile

mele haine, cardiganele viu colorate şi balerinii de satin şi mâ lăsam

cuprinsă de fericire, ca de nişte baloane de care eram conştientă ă
rezistă doar câteva clipe şi apoi se sparg.

- I-am spus lui Jake, m ă anunţă el.

Sam avusese o jum ătate de oră pauză şi se oprise să ia prânzul

lângă blocul meu, înainte ca eu să intru în schimbul de noapte.

Stăteam lângă el, pe bancheta din faţă a ambulanţei.
- C e i-ai spus?

Făcuse sandviciuri cu mozzarella, roşii cherry şi busuioc. Roşiile-

cultivate în grădina Iui, declanşau mici explozii de arome în gura mM-

El era îngrozit de felul în care m âneam atunci când eram singură.

- C ă ai crezut că sunt tatăl lui Jake. râse el. mai mult d e«’ ‘

văzusem râzând de luni de zile. ^

- Nu i-ai spus ce ţi-am zis: că tatăl lui plânge după ce face

ce te-am pierdut

_ Am cunoscut odată un bărbat care

,pate. Dar chiar jelea. A fost un moment stân ln l,!; " T

crezut că-i rupsesera penisul. Pri^a <jată

M-am întors către ea, râzând cu gura i

.D a r chiar se întâmplă, pe bune! Am avut câ^ dvT ^ '
rămăsese blocat în timp ce facea sex în maşină

-A ş a e . A ifl uimită să afli câte asemenea cazuri

şi arâtă spre sandviciul pe care-l ţineam incă în 00817? '

mânând, sâ nu te îneci! ^ 8 ‘'Uâ cum

-Serios? Super! Asta poate fiindcă nu sum suficient de m„i. ,

cruri în viaţă de care să-ţi faci griji. *“ '

Mă privi pieziş pe când m uşca din sandvici, a,a incât am rosi,
- A l încredere m m m e. O să te anunţ dacă e cazul

-D o a r că noi suntem de modă veche, b ă tr â n e Sam. ii spuse Donna
întinzându-i una dintre nelipsitele ei băuturi energizante. Să nu con­
tezi pe mine pentru un caz de genul ăsta!

îmi plăcea să stau în cabina ambulanţei, Sam şi Donna aveau un
fel pragmatic de a privi lucrurile, tipic celor care văzuseră destul de
multe în ceea ce priveşte condiţia umană. Erau amuzanţi, dar şi trişti
şi mă simţeam, în m od straniu, în largul meu în preajma lor, având
impresia că viaţa m ea, cu toate ciudăţeniile ei, era. de fapt, destul
de normală.

în timpul pauzelor de masă pe care le petreceam cu ei am aflat
o mulţime de lucruri:

-Aproape nici o persoană trecută de şaptezeci de ani nu se plân­
gea din cauza durerii sau a tratamentului administrat, nici măcar
dacă aveau vreun niembru fracturat.

- Persoanele din aceeaşi categorie de vârstă, bărbaţi sau femei,
se scuzau aproape mereu pentru că „se făcuse atâta caz .

- AVC nu era termenul ştiinţific pentru accident vascular cerebral,

tí prescurtarea de Ia „Alcoolic Violent Căzut“.
'Fem eile gravide rareori năşteau în ambulanţă (asta chiar

<^ezamăgit).
"Nimeni nu m ai folosea term enul „şofer pe ambulanţă. M

şoferii pe am bulanţă.

- i (-are răspundeau, cân d li se cerea să

des-crîinetontidv eelauulndau er xe irsi ti a, upe o scara „ u n s p r e z e c e “.

. -^nresiona cel m ai m u lt. cân d Sam venea acasă

Dar ceea ce ma imp „j^teţea lui. V edea p ensionari singuri,

dupà un schimb prelu g ^

‘^re iV rU rm a m e tinere care nu vorbeau o b oab ă de engleză.

I r şi d e p rim a ţi, bolnavi cronici, oam enu lipsiţi de afecţiunea celor

din jur. - i_ i .t
in uneie züe. îmi mărturisea el, se sim ţea p a rca b olnav şi trebuia

să scape de tristeţea impregnată în piele odată cu m irosul de antisep­

tic- Şi apoi mai erau şi sinucigaşii, cu vieţile cu rm ate sub roţile trenului

çau in căzi de baie cufundate în tăcere. Trupurile lo r zăceau , adesea

neobservate, săptămâni sau luni întregi, p ân ă cân d cin ev a simţea

mirosul de cadavru sau se întreba unde dispăruseră locatarii respectivi.

Nu te îngrozeşti niciodată?

El stătea întins cu trupul lui voinic în m icu ţa m ea cad ă. Apa de-

■.'■iiise uşor rozalie, din cauza sângelui provenit de la ran a vreunui

r-Kient împuşcat, sânge care se prelinsese pe Sam . A m fost puţin

‘^rprmsâ de cât de rapid mă obişnuisem să am un b ărb at gol lângă
mm, (n .pecial unul care se putea m işca sin g u r

inesena asta d acă eşti în sp ă im â n ta t, spuse el,
' I nte de a deveni param edic, fusese an g ajat în arm ată:

p- ^ « e p r e f ¿ ¿ fiindcă nu ne

" ‘ mul. marmuTdtât'"m P“ «*“
' = l” u>d-ulv I vreod ată talibanii.

, . ^ ^ ■ ui vasului de toaletă, lângă el, şi-i p riveam corpul

...........Il..).>..m.. . m ir cutr*e'^mmuurraatt,, rchhiîa,r, şi ula -v ed ere_a__a_c_e__lu__i trup

Mr., f,,

" " "• 'M‘'ă.i prninse cu degepVt,e.!i.r pc ?tü că sim t întotdeauna

‘‘'n T d r ,1,';'"fţram. NopţiUleltima mea i u b v ‘ ^ ®su p o rta. Orele

- Apa roz din cadă. f.
- Da. îm i pare rău pentru asta

iar drum ul la robinet. ‘ il puse k Iqc.şi

^ D ar cm e a fost ultim a ta iubită? 1-atn b tr p W

Nu v o iam să fiu u n a d in tre acele femei eh ^ ®

că nu era unul dintre acei bărbaţi. " îmi dovedise

- lona. L ucra în turism . O fată simpatică
-D a r pe care n-ai iubit-o.

- De ce spui asta?

- Pentru că m m e n i nu spune „o fată simpatică" despre cnieva de
care a foşt m d rag o stit. E precu m chestia aia „am răm as p r i e te Î
Inseamna ca n -a i av u t p rea m ulte sentimente pentru «a.

El se amuză.

- Ş i ce -a r fi treb uit să spun dacă aş fi iubit-o cu adevăra!?
- A i fl lu at o m in ă fo a rte serioasă şi ai fi zis „Karen. Un coşmar
total" sau ai fi în ch e ia t b ru sc discuţia cu o replică de genul .¡niei nu
vreau să m ai v o rb e sc despre asta“,

-P ro b a b il ai d re p ta te , spuse el, după ce rămase câteva clipe pe
gânduri. S in cer să fiu, ch ia r n -am vru t sâ mai nutresc multe senti­
mente p entru alţi o am en i după ce sora mea a murit. Am stat eu EUen
în ultim ele ei luni de v ia ţă , am îngrijit-o, şi asta m-a zdruncinat.
Se uită la m ine. C a n ceru l poate fi un mod destul de brutal de a pleca
din lum ea asta. Tatăl lui Jake a fost distrus. Unii o a m e n i reacţioneaza
astfel. A şa că m i-am dat seam a că au nevoie de mine acolo. Ca sa fiu

sincer, probabil că d o a r m i-am păstrat echilibrul rainta , im

s-ar fi d estrăm at to t u l ,, i^i «e

Am ră m a s tă cu ţi a m â n d o i. Nu puteam spune aca

înroşiseră din cauza săpunului sau a durerii. moment.

- Aşa că... probabil n -a m fost un iubit foarte bun la ace

Dar vorb eşte-m i despre foştii tăi iubiţi...
-W ill?

“ Desigur. De atunci, nim eni altcineva.

236 I¡oJjo Mo■ves

-N im e n i despre care să vTeau sa vorbe=c, am
-F ie ca re om are dreptul să greseasca. L oa ,a . N . tc redep,,

^ “ S d e a lui era fierbinte şi umedă si am lai ;ib,

alunecă din palmă. Le-am dat drum ul, - W .» >i '■ '4 s; >p,;.

p ăru l Am rămas acolo şi l-am privit, simţind cu „: n, ■... t vrun

teste dispoziţia, bucurându-mâ de um ern .ni „1..= „ ,■

pielii sale ude. îmi plăcea felul cum iţi spăla părul: eni r;;i. , , , ,

scuturându-şi excesul de apă asem enea unui cam<-,
- A . am uitat să-ţi spun. Am avut un interviu, pentru . . ::

l-am anunţat, atunci când termină. Un post la New York
-N ew York? se miră el, ridicând o sprânceană.

-N -o să-l accept.
-P ăcat. întotdeauna nii-ain dorit o scuză cs să plec la N't v yrr-..

surâse el şi alunecă încet sub apă, până ce doar gura ii mai rămasi «iijrj.

Dar va trebui să-ţi păstrezi co.stumul de irlandeză, nu? se amuză el.
Am simţit un impuls şi, pe neaşteptate am sărit complet imbrăcatâ

în cadă. L-am sărutat in timp ce el râdea in hohote şi mă stropea cu
apă. Dintr-odată, mă simţeam bucuroasă că el era acolo ca să mă

sprijine, într-o lume în care era atât de uşor să te prăbuşeşti.

în cele din urmă. am făcut un efort ca sâ-mi pun in ordine aparta­
mentul. Intr-o zi, când eram liberă, m i-am cum părat un totoliu şi
o măsuţă de cafea, dar şi un m ic tablou, pe care l-am agăţat lángá
televizor. Aceste lucruri reuşeau, cumva, să sugereze că totuşi locuia
cineva acolo. Am cumpărat două perne şi o garnitură nouă de lenj^'
rie pentru pat şi mi-am agăţat toate hainele mele vintage in şifonier
aşa încât acum, când îl deschideam, mî se înfăţişa o bogăţie de culoti
şi modele, în locul celor câteva perechi banale de blugi şi al fustelcr
sintetice prea scurte. Am reuşit astfel să-m i transform micul apar­
tament în ceva care, deşi nu era chiar un cămin, măcar te facea
simţi binevenit.

Ca un gest de bunăvoinţă din partea zeilor care stabileau schim­
burile, am reuşit, şi eu, şi Sam, să ne luăm liber in aceeaşi zi. OptsP''^
zece ore & ă întrerupere, în care el nu trebuia să audă sirena ambulant^'’
iar eu nu eram obligată să aud zornăitul veselei sau nemulţumiri lega

de alunele prea prăjite. A m rem arcat însă că timpul petrecut nlit. ■.
S»m părea să treacă de două o ri mai repede decât orele p e Î ^ t '
singurătate. Plănuisem un milion de lucruri pe care le^am fl p u ^ W

inipreună. dar am renunţat la jum ătate dintre ele. pentru că mi se
păreau prea banale, üpice oricărui cuplu de îndrăgostiţi M-am întrebat
chiar dacă era înţelept să petrecem atât de mult timp împreună.

I-am mai scris lui Lily încă un mesaj pe telefon.

Lily, te rog, ia legătura cu mine. Ştiu că eşti supărata p e mine, dar
mnă-mă. Grădina ta e m inunată! Trebuie să-mi arăţi cum sâ o îngri­
jiseşi CC să fa c cu roşiile, care au crescut foarte înalte (aşa trebuie?).
Poate după aceea m ergem sâ dansăm undeva x

Am apăsat butonul de expediere şi am rămas cu ochii aţintiţi pe
micul ecran, chiar când se auzi soneria.

-B u n ă ! zâmbi Sam , ocu p ân d cadrul uşii. Ţinea într-o mână
o ladă cu scule, iar în cealaltă, o pungă de băcănie.

- O. Doamne, eşti suprema fantezie a unei femei!
- Rafturi, zise el, pe un ton inexpresiv. Ai nevoie de rafturi.

- O , dragule. Nu te oprii
- Şi de mâncare gătită.
-A sta e. A cum m ă apuc!
El râse, puse jos lada cu scule. în hol. şi mă sărută, iar, când m-am
desprins din îmbrăţişare, l-am tras după mine în bucătărie.
- M-am gândit că am putea merge la fibn. Ştii că unul dintre marile
beneficii ale m uncii în schim buri este posibihtatea de a merge la

matineuri, corect?

Mi-am verificat telefonul.
Bine. dar să nu fie vreun film sângeros. M -am cam saturat

de sânge.
Am ridicat ochii spre el şi am observat că mă scruta cu privirea
-C e? Nu-ţi convine? Sau ţi-am ruinat planurile de a merg

‘^°>»bie mâncători de carne 1 5 t .. C e e?
^-ani încruntat şi m i-am lăsat braţele în jos.

- pot da de Lily. ^
- Nu spuneai că a pfecat acasă la ea?
' a plecat. D ar nu-m i răspunde la telefon.
‘ “pârâtă pe mine.

- i’ rietenii ei ţi-au furat lu cru rile din casă. Tu eşti îndreptăţi^ -
(u cea supărată! în ce p u să scoată din p u n g ă roşii, lăptuci, avocad^
ouă, verdeţuri şi le aranja cu grijă în frig id e r u l m eu aproape gol.
privi în tim p ce îi trim iteam lui L ily u n alt m esaj. H aide, Lou! Po^tj
câ şi-a pierdut telefonul. I-o fi uitat în vreun club sau nu m ai are credit
Ştii cu m sunt a dolescen ţii. Sau p o a te e c u capsa pusă o perioa^j
Uneori, trebuie să-i laşi să-şi rezolve singuri problemele.

Am închis uşa frigiderului şi l-am luat pe Sam de mână.

- Trebuie să-ţi arăt ceva.
Ochii lui se luminară.
- N u e ce te gândeşti tu, pu ngaşule. P en tru aia va trebui să mai
aştepţi puţin.

Sare stătea pe terasă, adm irând plin de uim ire florile dimprejur.
- Şi nici m ăcar nu ţi-a trecut p rin cap?
-A bsolut deloc.
Se aşeză, greoi, pe bancă. A m stat alături de el şi am privit înde­
lung grădiniţa.
- Mă simt groaznic, i-am mărturisit. P ractic, am acuzat-o pe Lily
câ distruge orice atinge. Şi, în timpul ăsta, uite ce crea.
El se aplecă să pipăie frunzele unei plante de roşii, apoi se îndreptă
şi scutură din cap.
- Bun. Atunci mergem să vorbim cu ea.
- Pe bune?
- Da. Mai întâi m âncăm de prânz. Pe u rm ă, m ergem la cinema,
ş. apoi atcri7ăm la uşa ei. Aşa n-o să te mai poată evita, mă asigură
t;l , 1. Iiiandu mi palm a, şi-o duse la buze.

H'ri, I.iiu, nu mai fi aşa de îngrijorată. G rădina e un semn bun.
!>>' ;u jtc tâ fetei ăsteia nu-i stă capul num ai la rele.

Apoi imi dădu drumul la m ână şi m -am uitat la el.
‘ un dc reuşeşti să faci întotdeauna lucrurile mai bine?
Pur simplu, nu-niL place să te văd tristă.

i>.u ] puteam spune că nu eram tristă atunci când eram cu el- '
put. im mărturisi că mă (acea atât de fericită, încât îmi era ffi^^ *
Icri. ¡rea mea. M -am gândit cât de mult îmi plăcuse văzându-'
i'r.jnjiazâ m âncarea in frigider, m i-am am in tit cum îmi

evocam imdaegdinoeuaăztreucpi udieuiosrai upegoZli,, ianştmepintâuntedlerdneeT- e dei1 ,

^poi încercam să m ă co n ce n tre z asupra lustruit u l u f n J V “
numărării bonurilor de casă. d oar ca să nu mai radiez 2 7 ' ' ' ' "

„ .0 mai încet, m ă avertiza o voce. N . î . apropia prea „ t î Î '" '
Ochi! lui m a p n v ira cu blândeţe.

-A i un zâm bet dulce. Louisa Clark. E unul dintre cele d , . ,

de lucruri care îm i plac la tine. («'a suie

L-am privit, la rândul m eu. preţ de câteva secunde. Omul ă.ta

m-am gândit. Şi apoi m i-am lovit genunchii cu palmele şi am zis
deodată:

-H a i! Să m ergem să vedem un film.

Cinematograful era aproape gol. N e-am aşezat undeva, in spatele
sălii, unul iângă altul, pe nişte scaune cărora cineva ie distrusese
cotierele, şi Sam îmi dădea să m ănânc popcorn dintr-o găleată de car­
ton mare cât un coş de gunoi; încercam să nu mă gândesc la greutatea
mâinii lui, lipită de piciorul meu gol, fiindcă, atunci când o făceam,
pierdeam frecvent şirul întâm plărilor de pe ecran.

Era o com edie am ericană despre doi poliţişti cam ciudaţi, care se
trezesc că sunt luaţi drep t crim inali. Nu era foarte hazlie, dar totuşi
ara râs. Degetele lui Sam apăreau în faţa mea, ţinând câteva boabe
sărate de pop corn , şi eu le luam pe rând, pentru ca. într-un final să-i
prind degetele cu dinţii. El m ă privi şi clătină uşor din cap.

Am term inat pop corn ul şi am înghiţit.
- N-o să vadă nim eni, am şoptit.
Sam rid ică o sprân cean ă.
- Hei, sunt prea b ătrân p entru asta, m urm ură el.
Dar, când i-a m întors faţa spre mine în aerul întunecat şi er mte
al sălii şi am început să-l sărut, Sam scăpă găletuşa cu popcorn, iar

palma îi alunecă, uşor, de-a lungul spinării mele.
Şi atunci su nă telefonul. U rm ă un şuierai de

partea celor doi sp ectato ri aflaţi în primele rânduri - şi smg

altfel, din sală, în afară de noi. din poala

" Scuze, îm i ce r scu ze, am bâiguit şi apoi, ridica

Sam, am răspuns. E ra un num ăr pe care nu-l recun ş

- Louisa?
Mi-au trebuit câteva clipe sâ-rai dau seama cine era la telefon.

-D a ... staţi o clipă.
I-am făcut semn lui Sara şi mi-am croit drum spre ieşire.
-M ă scuzaţi, doamnă Traynor. A trebuit să... Mai sunteţi la tele­

fon? Alo?
Foaierul cinematografului era gol. zonele din faţa caselor de bilete,

străjuite de cordoane de catifea, pustii, iar maşinile de făcut graniţa
frământau gheaţa colorată în spatele tejghelei.

- O , slavă Domnului! Louisa? Voiam să te întreb dacă pot vorbi

cu Lily.
Am rămas nemişcată, cu telefonul lipit de ureche.
-M -am gândit la ce s-a iniâmplal săptămâna trecută şi vreau să-ţi

spun că îmi pare grozav de rău. Cred că am lăsat o impresie..,, zise
ea cu o ezitare. Louisa, ştii... mă întrebam dacă tu crezi că Lily ar fi
de acord să mă vadă.

- Doanmă Traynor...
-A ş vrea să-i explic. De mai bine de un an, parcă... nu ştiu, parcă
nu mai sunt eu. Am luat permanent aceste tablete şi, din cauza lor,
mintea mi s-a înceţoşat. Şi am fost atât de surprinsă să mă trezesc cu
voi la uşă şi pur şi simplu nu mi-a venit să cred ce auzeam. Totul părea
de-a dreptul imposibil. Dar eu... Am vorbit cu Steven, şi el mi-a con­
firmat întreaga poveste şi am stat singură în casă, zile întregi, şi am
întors situaţia pe toate părţile, şi m -am gândit... Will a a\TJt o fiică.
Eu am o nepoată. îmi tot repetam asta. Uneori, aveam impresia ci
totul e un vis.

Am ascultat acest şuvoi de cuvinte, atât de neobişnuit pentru ea.
- Ştiu, şi eu am simţit acelaşi lucru, am încercat să o consolez.
- Mă gândesc întruna la ea. Vreau atât de mult să avem o întâlniri
adevărată. Crezi că o să fie de acord să mă vadă din nou?
- Doamnă Traynor, Lily nu mai locuieşte la mine. Dar..., am ezitat
eu, frecându-mi degetele prin păr. Da, desigur, o s-o întreb.

Nu m -am mai putut concentra la restul filmului. în cele din urma,
reahzand. poate, că mă uit în gol la ecran, Sam îm i sugeră să plecăm-

ieşil în p arcare şi, stâ n d lâ n g ă m o to c ic le ta lui. i-am povestit
c u aoamna Traynor.

Ei, vezi? zise el, ca şi cu m aş f, făcut ceva de care era mândru
Hai s ă mergem!

Sam mă aşteptă pe m o to cicletă, de partea cealaltă a drum ului în
vteme ce eu am bătu t la u şă. M i-a m rid ic a t bărb ia, decisă ca, de
această dată, să nu o m ai las p e Tanya H o ugh ţo n -M iller să mâ intim i­
deze. Am privit peste umăr, ia r Sam clătină. încurajator, din cap.

Uşa se deschise. Tanya era îm b răcată cu o rochie de in ciocolatie,
iar în picioare avea sandale greceşti. M ă studie din creştet până-n'
tălpi, de parcă ar fi fost p rim a o a ră când ne întâlneam , ca şi cum
noua mea garderobă n -a r fi reuşit să treacă de filtrul ei interior. (Asta
mă enervă puţin. întrucât p urtam sarafanul meu favorit de bumbac,
in carouri). Imi surâse d oar p en tru o fracţiune de secundă, apoi îşi
reluă aerul sobru.

- Da, Louisa.

-îmi pare rău că am venit fară să sun înainte, doam nă Hough­
ton-Miller.

-S-a întâmplat ceva?
Am clipit.

- Da. Da, chiar s-a întâm plat, am răspuns eu, îndepărtându-mi de
ajă o şuviţă de păr. A m prim it un telefon de la doam na Traynor,
’'lama lui Will. îmi pare rău că deranjez din cauza asta, dar dumneaei

să ia legătura cu Lily şi. cum Lily nu-i răspunde la
n. aş vrea să o rugaţi dum neavoastră să mă sune.
anya mă privi pe sub sprâncenele perfect pensate. Am încercat

o expresie neutră.
Se discuta câteva m inute cu ea?

^3sa o scurtă tăcere, apoi fem eia răspunse;
trebui să-i cer eu asta?

Ş t i t " ^ ^ * - p i e p t , căutând să-m i aleg cu grijă cuvintele.
®''eţi sentim ente p rea bune faţă de familia Traynor,

■a ®-'®menea discuţie ar fi în interesul lui LUy Nu ştiu dacă
prima lor întâln ire, de săptăm âna trecută, a fost cam

t e n s i o n a t ă , i a r d o a m n a T r a y n o r a r d o r i s i n c e r să K-

a d iscu ta din n o u cu n e p o a ta ei. * dţ

- L ily p o a te fa c e c e v re a e a , L o u isa . D a r nu înţeleg de ce

să m ă im plic şi eu. " ^®

A m în cercat să-m i p ăstrez tonul politicos.

- H m m ... p en tru că sun teţi m am a ei, d oam n ă Houghton-MUier
- D a , o m a m ă pe ca re L ily n -a catad icsit s-o sune de mai binedt
o săptămână.

A m ră m a s îm p ie tr ită , s i m ţin d in s t o m a c c e v a rece şi tare.
- Poftim ?

- L i l y . N u s-a d e ra n ja t să ia le g ă tu ra c u m in e. M ă gândeam că ar fi
p u tu t, cel p u ţin , să Nină să n e sa lu te , d u p ă c e n e-am intors din \-acanţă,
d a r n u, e c la r că asta e su b d e m n ita te a ei. T ip ic p e n tru ea, de altfd,
lise femeia şi, In tin zâ n d u -ş i m ân a p e n tru a -şi e xa m in a unghiile.

-D o a m n ă H o u gh to n -M iller, L ily treb u ia să fie la dumneavoastri
-C e?

-L ily . M i-a zis că vine acasă. C ân d v-aţi întors din vacanţă. A plecai
dm apartam entul m eu... acum zece zile.

Capitolul 18

Stăteam în b u c ă tă ria im p e c a b ilă a T a n y e i H o u g h to n -M ille r şi m ă

holbam la cafetiera ei d e lu x c u 1 0 8 b u to a n e , c a r e c o s ta s e , p ro b a b il,

mai mult d ecât m a ş in a m e a , şi t r e c e a m în re v is tă e v e n im e n te le săp -

iăniânii p reced en te p e n tru a n u ş tiu a c â ta o a ră ,

-E r a pe Ia zece şi ju m ă ta te s e a r a . I - a m d a t d o u ă z e c i d e lire p e n tru

un taxi şi i-am c e r u t s ă -m i la se c h e ile d e la a p a rta m e n t. A m fo st c o n ­

vinsă că se în to a rce a c a s ă . S im ţe a m c ă - m i v in e ră u . M â p lim b a m de

la un capăt la altul al insulei d in m ijlo cu l b u că tă rie i, iar g ân d u rile m i se

învolburau în ca p . T re b u ia s ă v e rific . D a r e a o b iş n u ia să v in ă şi să

plece după bunul p lac. Şi a m a v u t... ei b in e, n e -a m şi c e r ta t p u ţin .

Sam stătea în p icio a re lâ n g ă u ş ă şi îşi fr e c a o sp râ n c e a n ă .

-Ş i nici una din voi n -a au zit n im ic d e ea de atu n ci.
I-am trim is m esaje pe m ob il de p a tru sau cin c i o ri, am reluat eu.

Am presupus că e în c ă s u p ă r a tă p e m in e .

Tanya nu ne o fe rise n ic i m ă c a r o c a f e a . M e rs e p â n ă la s c a r ă , se

in sus, spre d o r m ito r u l d e la etaj, a p o i se u ită la ce a s, c a şi cu m

fi aşteptat să p le că m . N u d ă d e a im p re s ia u n u i p ă rin te ca re to c m a i

^scoperise că fiica ei d isp ă ru se . C â n d si c â n d , a u z e a m d e sus vu ietu l
al unui aspirator.

Ii] H o u g h to n -M ille r, a a u z it m ă c a r c in e v a c e v a d esp re
y- Ne putem d a se a m a d a c ă ş i-a c itit m ă c a r m esajele?

sverr '^''ertizat, ro sti e a , c u o v o c e d e u n ca lm stran iu . T e-am
că ăsta e co m p o rtam en tu l ei. D ar n -ai v ru t să m ă asculţi.

Că noi...

Ea ridică o mână, întrerupându-1 pe Sam.
- Nu e prim a oară când se întâmplă aşa ceva. O, nul a roai d
rut zile întregi şi înainte, când noi o ştiam la internat. DesigJj
învinovăţesc pe cei de acolo. Erau obligaţi sâ ştie permanent unde **
află Lily. D ar ne-au sunat abia la patruzeci şi opt de ore dupj
riţia ei, şi atunci a trebuit să implicăm poliţia. Se pare că una din^^
colegele ei de dormitor minţise ca să o acopere. Dar de ce responsabil'
liceului nu şi-au putut da seama cine era şi cine nu era prezent, asjj
m ă depăşeşte complet, mai ales având în vedere taxele de şcolarizare
usturătoare pe care le plătim. Frank a vrut atunci să-i dea în judecată
A fost scos dintr-o întâlnire foarte im portantă cu ceilalţi directori ai
companiei, pentru a i se comunica dispariţia lui Lily. A fost o situaţie
groaznic de stânjenitoare.
De sus, se auzi un bubuit, urmat de plânsetul cuiva. Tanya ieşi dij
bucătărie şi strigă:
- Lena! D u-i odată în parc pe amândoi, pentru numele lui Dum­
nezeu! Apoi reveni şi spuse: Ştii, probabil, că Lily se îmbată. Ia droguri.
M i-a furat cerceii cu diam ante Mappin&Webb. Nu a vrut să recu­
noască, dar ea a ftcu t-o. Valorau mii de lire sterline. N-am nici cea
mai vagă idee ce-a putut face cu ei, A furat şî aparatul foto digital.
M i-am amintit de bijuteriile mele dispărute şi am simţit o strân­
gere de inimă,

- Aşa că tot ce-m i spui nu mă m iră. Toate astea erau de aşteptat,
Te-am avertizat. Şi acum , scuză-m ă, dar trebuie să merg să mă ocup
de copii. Au o zi dificilă.

- D ar vei anunţa poliţia, nu? Lily are şaisprezece ani şi e dispărută
de aproape zece zile.

- Poliţiştii n-o să fíe interesaţi. Deja ştiu cu cine au de-a face, zise
Tanya şi ridică un deget subţire. Exclusă din două şcoli pentru absenţe
nemotivate. Eliberată pe cauţiune pentru posesie de droguri. Beţii şi
tulburarea liniştii publice. Furt din magazine. Cum se spune? Fiica
mea are „cazier . Sinceră să fiu, chiar dacă poliţiştii o găsesc şi o aduc
înapoi acasă, sunt sigură că o să dispară iar, când o să-i convină.

Ceva mi se strângea în jurul pieptului, oprindu-mi respiraţi*-
Unde să se fi dus? Să fi fost implicat acel băiat, care îşi facea veacul

hUK-ul meu? Sau tipii din club, cu care Lily se îm bătase în
Ci:m putusem să fiu atât de neatentă?

’ T o t u ş i, cred că ar fi bine să sunăm la poliţie. E a e încă niinoră.
î^u Nil vreau să im plicăm poliţia. F ran k trece p rintr-o perioadă

ţrcm de dificilă la birou. Se luptă să-şi recapete p oziţia în consiliul
'^rector. Dacă se află că are astfel de p roblem e acasă, n -a r m ai avea

Stinsa.
M a x ila r u l lui Sam se incleştă. E zită o clipă, înainte să vorbească.

- Doamnă H o u g h to n -M iller, fiica d u m itale este vuln erab ilă.

C h iiir i.r e d că e momentul să se m ai im plice şi altcineva în cazul ăsta.

-Dacă sunaţi la poliţie, o să le explic acelaşi lucru pe care vi l-am

vouă.
-Doamnă Houghton-Miller...

- Dc câte ori aţi întâbiit-o pe Lily, dom nule Fielding? întrebă ea şi

«i sprijini de aragaz. Credeţi că o cunoaşteţi mai bine decât o cu nosc

ej. -iu: Aţi stat treaz nopţi întregi, aşteptând-o să se întoarcă acasă?

î: aviît insomnii? Aţi fost nevoit să explicaţi co m p o rtam en tu l ei

: r T-yirjlor şi ofiţerilor de poliţie? Să vă cereţi scuze vânzătoarelor

lucrurile furate de prin m agazine? Să-i alim entaţi m ereu
■;-''ul de credit?

' nii dintre cei mai dificili copii sunt şi cei mai expuşi riscurilor,

: ii<;i mea are un extraord inar talent de a manipula. Sigur e cu

■'' ■ui diiitre prietenii ei. Cum a fost şi până acu m . Vă garantez

' I >ulev.i zile Lily se va întoarce aici, beată, ţipând în miez de noapte,

' ‘ înfiinţa la uşa Louisei, ori va cerşi bani. şi probabil vei avea

‘ ■'* ţi doreşti să nu fi avut niciodată bani pe m ână. Cineva se

spune că îi pare rău, va părea tristă şi

câteva zile, va aduce iar acasă o gaşcă de prie-

întregul ciclu se va repeta, iar şi iar. îşi dădu

câteva şuviţe aurii şi îl privi fix pe Sam, care-i

;r,jj Am fost nevoită să m erg la psiholog, pentru că nu

* haosul adus de Lily în viaţa m ea, domnule

dt cfj ' trebuie să-i suport pe fraţii ei şi problemele

'*^‘’>lelf dintre lucrurile pe care le înveţi Ia

terapie psihologică e că vine un m om ent când trebuie

să-ţi p orti singur de grijă. Lily e suficient de m are pentru a In»

priile docizii. a''^apro,

- Dai' e un copil, am protestat eu.

- O, da, ai dreptate. Un copil pe care tu l-ai dat afară din apa
inentul tău după miezul nopţii. Tanya H oughton-M iller îmi înfru^*-
privirea cu m ulţum irea de sine a cuiva care dovedise că avea dreptar
Nu e totul în alb şi negru, aşa cu m n e-ar plăcea nouă să fie,

- D oam n ă H oughton-M iller, nu sunteţi nici m ăcar îngrijorată?
- Sincer, nu, replică ea, sfidătoare. A m mai trecut prin asta de prea
m ulte ori. Suferi de com plexul salvatorului, nu. Louisa? Ei bine, află
că fiica m ea nu are nevoie să fie salvată. Şi, ch iar dacă ar avea nevoie
ţin ând co n t de trecutul tău. eşti departe de a putea face tu asta.
Braţul lui Sam mă prinse înainte de a apuca să spun ceva. Aveam
pe buze replica maliţioasă, dar femeia îm i întorsese deja spatele.
- Hai, Louisa, m ă îndem nă Sam, îm pingându-m ă spre ieşire. Hai
să mergem.

N e-am învârtit prin W est End timp de câteva ore, încetinind sâ ne
uităm cu atenţie la găştile de tineri adunate pe la colţuri, la fetele care
se clătinau pe picioare şi la oam enii fară adăpost, care dormeau pe
străzi, apoi am p arcat m aşina şi am m ers pe jos pe sub arcadele în-
;:.inc..:ate ale podurilor. A m intrat prin cluburi de noapte. întrebând
dacá nu cum va a văzut-o cineva pe fata pe care le-o arătam în pozele
din telefonul meu. Am fost chiar şi în clubul unde Lily mă dusese să
dansăm şi in alte câteva despre care Sam ştia că sunt frecventate de
coniunirfiori m inori. Am trecut pe lângă staţii de autobuz şi localuri
fast-food şi. pe m ăsură ce m ergeam m ai m ult, m ă gândeam cât de
ridicol era să încerc să o găsesc pe Lily printre miile de adolescenţi
de pc străzile aglom erate din cen tru l Londrei. A r fi putut fi oriunde.
Părea să fie pretutindeni. I-am scris iar m esaje pe telefon, de două on
p entru a-i spune că o căutăm disperaţi, iar când ne-am întors la apar­
tam entul m eu, Sam sună la mai m ulte spitale p entru a se asigura ca

nu fusese internată cum va la vreunul dintre ele.
în cele din u rm ă, ne aşezarăm pe m ica m ea canapea şi 'i’âncaf

nişte pâine prăjită; Sam îm i făcu o can ă cu ceai şi ră m a s e ra m m
cere o vreme.

. arcă aş fi cel m ai rău p ărin te din lum e. Şi nici
Mi sirt'>f

*“ "'e’’spre m ine. ţinându-şi coatele pe genunchi.

f l^poţi învinovăţi.
^ t Ce fel de om goneşte o adolescentă de şaisprezece ani

. Ba d‘‘>P“ di mi neaţ a, fară să verifice unde se duce.

jjn jnchis ochii. Faptul că a m ai fugit de acasă şi înainte nu
Lily e bine acu m , nu? Poate fi una dintre acele adoles-

dispare şi nim eni nu m ai aude nim ic de ea până când un

' t e sîos la plimbare îi d ezgroapă oasele prin pădure.
"''-louisa! protesta Sam.

,\r fl trebuit să fiu mai p uternică. A r fi trebuit să o mţeleg mai
’.,ne Ar ft trebuit să m ă fi gândit m ai bine că e d oar un copil. Sau a
(iir O, Doamne, dacă s-a întâm plat ceva. n-o să m i-o iert niciodată!
ţi'poate că. exact în clipa asta, vreun p ro p rietar de câine nici nu-şi
pdiipuie c ă viaţa lui e pe cale să se ruineze...

-louisa, opreşte-te! strigă Sam, punându-m i mâna pe picior. Exa-
L0it7 i. Oricât ar fi de enervantă, s-ar putea ca Tanya Houghton-Miller

şibâ dreptate, iar Lily o să sune la uşa ta peste vreo trei ore, iar noi
■IsHne simţim ca nişte fraieri şi o să u ităm ce s-a întâm plat până
s fid e a o s-o ia d e la ca p ă t...

“Dar de ce nu răspunde la telefon? Trebuie să ştie că sunt în-

Jfijorată.
I'nate tocmai de aceea te ignoră, zise el, cu o grimasă. Poate că îi
pisa re să te pună puţin pe jar. U ite ce e... mare lucru în noaptea
nu mai putem face. Şi trebuie să plec. In tru devreme în schimb,
adună farfuriile şi le spălă la chiuvetă, punându-le apoi în

'«“rgălorul de vase.
imi pare rău, am zis eu. Nu e ch iar cel m ai am uzant m od de

S'nccpe o relaţie.
■Asia c o relaţie acum ? întrebă el. ridicând bărbia,

că roşesc,

n-am vrut să spun.,, “ „„ri.pl

'glumeam , spuse el. îm inzând o m ână şi trăgându-m a spre e ■

^apreciez încercările tale h otărâte de a m ă convinge ca rn ^
t pentru sex. M irosea bine. C hiar dacă distingeam u

de a n e ste z ic, m iro sea bine, M ă săru tă pe creştetul capul ■
O vom găsi, m ă asigură Sam şi apoi ieşi.

D u p ă p le ca re a lui. m -a m u rcat pe terasă. A m stat în întune '
insp irând parfum ul iasom iilor plantate de ea pe marginea
vorului de apă şi m i-am plim bat. încet, palm ele, peste petalele delicate
ale p lan telor de aubretia, care se revărsau peste marginile ghivecelor
de te ra co tă , M -a m uitat p este p arap et, cercetân d străzile scânteind
d e lum ini ale oraşului şi am rem arcat c ă picioarele nici măcar nu-mi
m ai tre m u ra u , I-a m scris iar un m esaj lui Lily şi apoi am coborât
p reg ă tin d u -m ă de cu lcare şi sim ţind cu m tăcerea apartamentului se
strânge în jurul meu,

M i-am verificat, pentru a nu ştiu a câta oară telefonul, apoi, e-mailul,
pentru orice eventualitate. N im ic, cu excepţia unui mesaj de la Nathan:

Felicitări! D o m n u l G opnik m i-a spus, d e dimineaţă, că o să-ţi ofere
postul. N e vedem în New York, colega!

Capitolul 19

Lily

Peter aşteaptă din n o u . P riv in d p e fereastră, ea îl vede stând spri­
jinit de m aşina lui. T â n ă ru l se u ită la ea şi gesticulează, strigând:

-îm i eşti datoare.
Lily deschide fe re a stra şi p riv eşte peste d ru m , unde Samir tocm ai
aşază pe rafturi o n ou ă cu tie cu p orto cale.
-Lasă-m ă în p ace, Peter!
- Ştii ce -o sâ se în tâ m p le ...
-Ţ i-am dat suficient. A cu m lasă-m ă în pace, da?
- Mutare greşită, Lily, se în cru n tă el. O aşteaptă de suficient de mult
timp cât să se sim tă d e ran jat. L o u v a fi a ca să în jum ătate de oră. Peter
se învârte prin z o n ă a tâ t d e d es, în c â t Lily e sigură că el ştie deja asta.
in cele din u rm ă , tâ n ă ru l se u r c ă în m a şin ă şi d em arează pe drumul
principal fară să se m a i u ite în ap o i. î n tim p ce se îndepărtează, ţine
telefonul în afară, p rin geam u l m aşin ii. U n m esaj: M utare greşită, Lily.

Roteşte sticla. U n j o c c e p a re a tâ t de n evin ov at. E a şi în că patru
«lege de liceu v en iseră în L o n d ra în tr-o învoire. Furaseră rujuri de

Boots şi-şi c u m p ă r a s e r ă fu ste f o a r te s c u rte de la Top Shop, apoi
'itraseră prin club u ri de n o a p te fa ră să p lătească n im ic, fiindcă erau

?i d răg u ţe, şi b o d y g u a r z ii n u le iau la întreb ări p e nişte fete aşa
şi d răg u ţe; în ă u n tr u , p r in tr e p a h a re d e ro m şi c o K u m taln.-
pe Peter şi pe p rieten ii lui.

Pe lii două dim ineaţa, sfârşiseră în apartamentul cuiva d'
lebone. Fata nu-şi mai am intea prea bine cum de nimerise
Stăteau cu toţii în cerc. fum ând şi bând. Ea nu refuzase

ce i se oferise. Melodiile Rihannei se auzeau la sistemul audio Tj
liu tip sac umplut cu polistiren expandat, albastru, care mi

detergent. Fraierei de Nicole i se făcuse râu în baie. Timpul sé s *** ^
se; două şi jum ătate, trei şi şaptesprezece, patru,.. Ea pierduse

orelor. Apoi, cineva le sugerase să joace Adevăr sau Provocare

Sticla se roti, aşezată pe o scrum ieră, împrăştiind pe covor mucurj

şi scrum de ţigară. O fată pe Qare nu o cunoştea mărturisi un adevăr-
în vacanţa trecu tă făcuse sex prin telefon cu fostul ei prieten, in timp

ce bunica ei dorm ea în pat, lângă ea. Ceilalţi se strâmbară, preñcln-
du-se oripilaţi. Lily rásese.

- Naşpa! strigă cineva.

Peter o privise tot timpul. Iniţial, ea se simţise flatată; el era, d«

departe, cel mai arătos băiat din toată gaşca. De-a dreptul un bărbat.
Când o privi, ea refuză să-şi plece ochii. Nu voia să fie ca celelalte fete.

- învârte!

Lily se cutrem urase când sticla se oprise în dreptul eu
-P ro v o care, zisese ea. întotdeauna provocare.
- Lily nu spune niciodată nu! râse Mima.
A cum Lily se întrebă dacă a existat ceva ascuns în felul cum 11

privise pe Peter când spusese asta.
- Bine. Ştii ce înseam nă asta.

-S e rio s?
- Nu poţi face asta! exclamă Pippa, acoperindu-şi cu palmele obrajii,

intr-o atitudine pe care o adopta atunci când dramatiza lucrurile.

- Atunci, adevăr.

- Nu! Urăsc adevărul. ,,

Şi ce dacă? Ea ştia câ acei băieţi erau nişte fricoşi. Se ridică, s i »

toare. Unde? Aici?

- O, D oam ne, Lily!

- învârte sticla, zise unul dintre băieţi, ^ rceas®

Nu avea em oţii. E ra puţin buim acă, dar, de fapt, chiar ii P ®

stea acolo, nepăsătoare, în vrem e ce restul fetelor aplau

ca nişte apucate. Erau nişte ipocrite. Aceleaşi fete, care ar i

, , . teren u l de hochei şi care discutau despre politică şi despre
riere ar putea urm a în dom eniul dreptului sau al biologiei nja-
"I^K ercau acum să pară nişte puştoaice naive în prezenţa băieţi-
flu iu rân d u -şi părul şi rujându-se, ca şi cu m ar fi vru t să-şi scoată
¡"Evidenţă părţile interesante,

^Peter...
-O, Doamne! Peter, prietene. Tu eşti.
Băieţii, huiduind şi ţipând, îşi ascundeau astfel dezamăgirea sau,
poate, uşurarea, că nu fuseseră ei aleşi, Peter se ridică în picioare, iar
,icliii lui îngustaţi îi întâlniră p e ai ei. E ra diferit de ceilalţi: accentul.
lai trăda nişte experienţe dure,

^Aici?
Ea ridică din umeri,
-Numă deranjează...
- Nu, dincolo, zise el, arătând spre dorm itor.
Ea păţi curajoasă peste picioarele fetelor şi merse, însoţită de băiat,
incamera alăturată. Una dintre fete o apucă de gleznă, rugând-o să
nufacă asta, dar LUy se smulse. Păşi oarecum mândră, simţind privi­
rile tuturor aţintite asupra lor pe când ieşea din încăpere. Provocare.
întotdeauna, provocare.
Peter închise uşa în u rm a lui, şi Lily privi în jur. Aşternutul era
■deranjat, iar pilota oribilă îi dădu de înţeles cât se poate de clar că nu
mai fusese spălată de luni întregi, răspândind în aer un vag iz de muce-
Bâit, intr-un colţ, era un m ald ăr de rufe m urdare; iar lângă pat, o
■■cruniieră plină de m ucuri. In cam eră, se aşternu tăcerea, iar vocile
■-^orlalţi nu se mai auziră o vrem e,

îşi ridică bărbia şi-şi dădu părul în tr-o parte de pe obraz,
Chiar vrei să faci asta? îl întrebă,
surâse dispreţuitor,
î'ia m c ă o s ă dai înapoi,

spune câ dau înapoi?
^ ea nu voia s-o facă. Nu-i m ai vedea trăsăturile frumoase, ci doar
V d i z g r a ţ i o a s ă a gurii lui. Băiatul işi

Tim^'^'* *^^‘''’ioarul pantalonilor.
P de câteva clipe, răm aseră nem işcaţi.

" Nu c n ic i o problemă d acă nu vrei s-o faci. O să ie ' sâi^
spun tuturor câ eşti o puicuţă fricoasă.

- N -am spus că n -o s-o fac.
- Har ce spui?

Ea nu mai poate gândi. In cap i se declanşa un bâzâit surd î ■

rea să nu fi venit aici. ’

E1 cască, teatral.
- Devii plictisitoare, Lily.

Se aude un ciocănit puternic în uşă.

- Lily, nu trebuie s-o faci, strigă, prin uşă, Jemima, Haide! Pnt

pleca acum. ’

- N u trebuie s-o faci, Lily, repetă Peter, dispreţuitor.

Un calcul simplu. Care e cel m ai rău lucru care i se poate întâm
pla - două m inute... cel mult? D ouă m inute din viaţa ei. N-o să Qţ e
p uicuţă fricoasă. O să-i arate Iui. O să le arate tuturor cine e ea.

Băiatul ţine în m ână o sticlă de Jack Daniels. Lily i-o ia. o deschide
şi trage o duşcă zdravănă, apoi încă una, fară să-şi dezlipească privi­
rea de la el. Apoi îi întinde sticla şi-şi duce mâinile la cureaua lui.

Vrem poze, sau înseamnă că nu s-a întâmplat.
Aude vo cea b atjocoritoare a băiatului printre bubuiturile care o
izbesc în urechi, prin durerea pe care o simte în scalp atunci când el
o strânge prea tare de păr. D ar deja e prea târziu. Mult prea târziu.
Aude clicul telefonului care-i face o poză chiar când ridica ochii
spre el.

O p erech e de ce rce i. C in cizeci de lire bani gheaţă. O sută. Trec
săp tăm ânile, şi pretenţiile nu con ten esc. El îi trimite mesaje pe
fon: M ă întreb ce s-ar întâmpla dacă aţ p u n e pozele p e Facebook?

Ei îi vine sâ plângă cân d vede pozele. Iar el i le trimite iar şi
ch ip u l ei, o ch ii ei in jectaţi, obrajii m ânjiţi de rimei. C h e s tia aia
g u ra ei. C â n d L ou isa vine a casă, ea ascu nd e telefonul sub
de pe can ap ea. A devenit un obiect toxic, radioactiv, pe care

să-l ţină aproape.
M ă întreb ce-a r sp u n e p rieten ele tale.