1100 16, Roman 18, Sandul(iac) 5, Serbin 3, Sămeargă 1, Stefă(niuc) 35, Ursu(leac) 1, Veghere 2. Suma: 139 familii, 139 familii x 5 suflete = 695 suflete. Între anii 1880-1850, a fost foarte răspândit numele „Păscar”, care a dispărut, pe urmă. Schimonosiri: Hibă = Gheba, Pază = Paziuc, Sandul = Sanduliac, Sămeargă = Semerga şi altele”1692 . CLIVODIN (în Coţmani, Bucovina, Ucraina). Cătun în Coţmanul Mare, în 26 august 1503, Clivodinul este dăruit, de Ştefan cel Mare, Episcopiei Rădăuţilor, împreună cu Coţmanul şi cu „cătunele sale, Gavrilăuţi, Hliviscea, Davidăuţi, Sadcău, Clivodinul, Bludna, Suhoverhul, Ceaplinţi şi Valeva”. Sub stăpânirea ecleziastică, dar cu obligaţii permanente de călăraşi, Clivodinul se strecoară, aproape anonim, prin istorie, aidoma celorlalte sate mănăstireşti, undeva, pe malul stâng al Soviţei, foarte aproape de Coţman. 1772: Recensământul lui Rumeanţev1693, din 1772-1773, înregistrează la Clevodin „66 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ştefan, 1 dascăl, Vasile, 5 văduve, Maria baba, Marka ruscă, Paraschiva, Palagia şi Irina, 7 case pustii şi 52 birnici, şi anume: Georgi vornic, Vasile ODAINSCHI, Ivan PELIPCIUK, Hihor PELIP1692 Ţopa, Dimitrie, Preot, Românismul în regiunea dintre Prut şi Nistru din fosta Bucovina, Cernăuţi 1927, Bucureşti 1928, pp. 75, 76 1693 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 410
1101 CIUK, Vasile CRĂMAR, Ivan MUDRE, Iulko văcar, Temko SÂMCHIUCHI, Georgi HADUL, Ivan GEBERIAC, Iacob morar, Simion VELENISCHII, Dumitraşco PETRE, Mihai PETRINCIUK, Petre BIRDNIC, Semen jitar, Dumitru BRICHII, Andrii IAVOSKI, Dănilă rus, Simeonko, Semen CUCIURIAN, Mihail TATULICI, Mihail ZAPOROJAN, Ştefan a babii, Gligoraş RACOVIŢĂ, Toader RACOVIŢĂ, Pavel CĂZACU, Toderaş ROGOZINSCHI, Neculai rus, Mihail dascăl, Tănasă sin popa, Zaharie HORLO, Andronic HORLO, Dămian jitar, Vasile GHINCĂI, Ion LENSCHII, Vasile CUŞEIU, Matei vătăman, Dumitraşco ŢURCAN, Havril DUMCAN, Vasile RACOVIŢĂ, Pepele zet morar, Ignat, Ivan ZAHARCIUK, Vasile HAVRILCIUK, Mihai pânzar, Dănilă rus, Semen RUSNAK, Macovei RUSNAK, Ivan DĂNILCIUK, Vasile SĂMENIUK şi Ivan BABICIUK. În 1774, Clivodinul avea 38 familii ţărăneşti, iar în 1784, 160 case, printre toponime numărându-se Iazul Popii, Fântâna lui Popovici, La Câmpul Drept, precum şi părţile satului, Ceahor, Dealul, Solona şi Toloaca. În 1843, biserica Arătarea Maicii Domnului din Clivodin, cu 925 enoriaşi, îl avea paroh pe Ioan HNIDEI. În 1876, paroh era Ioan MENGA, născut în 1848, preot din 1871, paroh din 1875, care păstorea peste 1.320 de suflete. În 1907, paroh era acelaşi Ioan Menga, cantor fiind, din 1899, Ioan ONESCIUC, născut în 1868. 1858: La Clivodin funcţiona, din 1858, o şcoală cu 4 clase1694 . 1869: O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în 1694 Schematismus der Bukowinaer, Czernowitz, 1843 p. 24, 1876 p. 75, 1907 p. 103
1102 Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea raionului Coţman – Coţman (judecătorie de district), Berhomet pe Prut, Bordei sau Burdigeu, Davideşti, Dubăuţi, Hacrileşti, Iujeniţa, Ivancăuţi, Clivodin, Laszkowka, Lujeni, Malatineţ, Mămăieştii Vechi, Mămăieştii Noi cu Cutul Strileţchi, Nepolocăuţi, Orăşeni, Oşehlib, Piedecăuţi cu Ţopeni, Revacăuţi, Revna, Şipeniţ, Şişcăuţi, Stăuceni, Suhoverca, Valeva, Viteleuca”1695 . În 1890, Clivodin avea 1.500 locuitori. Primar al comunei era Gavriil Gavriliuc, învăţător – Ioan Archip, preot – Ioan Menga, iar cantor bisericesc – Teodor Drabie. 1908: „Vineri, în 31 Iulie, a trecut la cele eterne, după un morb de tot scurt, în frageda vârstă de abia 20 ani, doamna Aspasia Popescu, soţia administratorului parohial din Clivodin, a domnului Ion Popescu, şi fiica parohului gr. or. din St. Onufrei, a domnului Averchi Macovei”1696 . În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Clivodin (ruteană Kliwodin), comună rurală, districtul Coţman, aşezată, în masă compactă, pe partea dreaptă a pârâului Soviţa, mai la Nord de târgul Coţman, între comunele Suchovercha şi Davideşti. Suprafaţa: 10,49 kmp.; populaţia: 1.584 locuitori ruteni, de religie gr. or., precum şi ceva izraeliţi şi foarte puţini români. Se află lângă drumul principal Zaleszczyki-Cernăuţi; este legată, prin drumuri de ţară, cu comunele vecine sus menţionate. 1695 Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161 1696 Apărarea Naţională, Nr. 46, Anul III, duminică 2 august stil nou 1908, p. 3
1103 Aceasta comună este aşezată pe un teritoriu, numit, odată, Coţmanul Mare. Într-un hrisov din anul 1503, al lui Ştefan cel Mare, se confirma proprietatea episcopiei de Rădăuţi asupra acestei comune. Într-un alt hrisov, din 6 Octombrie 1519, al lui Ştefan Bogdan (Bogdan Vlad se numea fiul lui Ştefan şi… finul lui Vlad Ţepeş, născut în 1475 – n. n.), se spune că pe teritoriul acestei comune sau întemeiat colonii. Din pricina mai multor războaie, această comună a fost distrusă, însă a fost reconstituită în anii 1766-1767, prin colonii de emigraţi din Galiţia. Populaţia se ocupă cu agricultura. Comuna poseda 833 hectare pământ arabil, 16 hectare fânaţuri, 4 hectare grădini, 17 hectare izlaz, 31 hectare pădure. Se găsesc 160 cai, 101 vite cornute, 120 oi, 97 porci. Clivodin, moşie, cu administraţie particulară, districtul Coţman. Suprafaţa: 0,54 kmp; populaţia: 11 locuitori, israeliţi”1697 . În 1910, doar un locuitor din zece mai ştia româneşte. 1914-1918: „Teodor a lui Maftei Hnidei, născut în Clivodin, la 16 martie 1887, a fost înrolat în armata austriacă, la 1 august 1914, cu sediul garnizoanei la Pşemişl. În august 1914, a sosit ultimul semn de viaţă despre dânsul, după cum adevereşte primăria Clivodin. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Eudochia Hnidei, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” 1698 . 1697 Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 69 1698 Monitorul Bucovinei, Fascicula 11, Cernăuţi 30 martie nou 1921, pp. 128-133
1104 1919: Din Comisiunea agrară de ocol Coţmani făcea parte, ca locţiitor, „Ion a lui Miron Sauciuc, agricultor, Clivodin”1699 . 1927: „Clivodin (jud. Cernăuţi), plasa Colacinului. La nord de orăşelul Cozmeni. Uricul lui Ştefan cel Mare arată că satul a fost înfiinţat pe teritoriul Cozmenilor, proprietatea episcopiei Rădăuţilor. Mai târziu, a fost distrus prin războaie, apoi iarăşi refăcut. Afirmarea profesorului Dr. Verenca că reînfiinţarea ar fi urmat în anii 1766 şi 1767, prin imigranţii din Galiţia, nu este exactă, căci numele româneşti ale familiilor, din anul 1800, în număr de 15 nume româneşti, arată că cele 38 de familii, din 1774, au fost exclusiv româneşti. Slavii au imigrat abia între anii 1774-1780. Proprietarul satului, în anul 1782: Episcopia Rădăuţilor. Numărul familiilor: în anul 1774 – 38; în 1780 – 96 (!); în 1786 – 95; în 1926 – 527. Lista familiilor cu nume româneşti şi numărul lor, în timpul prezent: Andronic 1; Andraş(ciuc) 1; Aron(ovici) 2; Băetul 1; Bejan 9; Bernic 8; Colţun 1; Culeg 4; Damian(ciuc) 2; Dutcă 2; Genecai 6; Grigoţă 11; Gogoman 3; Hamal(ciuc) 1; Ieremie 4; Jucican 2; Lacustă 1; Machedon 2; Matei(ciuc) 4; Mihai(liuc) 7; Petracă(ovici) 5; Racoviţă 14; Tatulici 6; Tomaş 1; Vacar(ciuc) 7; Vârstă 13; Vodian(ciuc) 1; Zaharie 15. Suma: 134 familii. 134 familii x 5 suflete = 670 suflete” 1700 . 1941: Învăţători, la Clivodin, au fost puşi, în vederea românizării, români care nu aveau legătură cu 1699 Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8 1700 Ţopa, Dimitrie, Preotul, Românismul în regiunea dintre Prut şi Nistru din fosta Bucovina; Cernăuţi 1927, Bucureşti 1928, pp. 77, 78
1105 Bucovina, precum „Alexandrescu Ion, seria 1936, media 7,60, numit în com. Clivodin, jud. Cernăuţi; Grama Ioan, seria 1936, media 7, numit în com. Clivodin, jud. Cernăuţi” 1701 . 1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 19431702, următorii învăţători şi învăţătoare: Alexandrescu Ioan, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,16; Grama Lucreţia, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,20”. CLOCICARI (lângă Văleni, comuna Pădureni, Vaslui). 1635, ianuarie 5: Carte de hotărât satul Stănileşti (comuna Stănileşti, Vaslui) şi cutul Ruşilor (comuna Stănileşti, Vaslui), partea lui Cehan, de Stărpenii (comuna Stănileşti, Vaslui), cu cutul Muntenilor (comuna Stănileşti, Vaslui), partea Roşcăi, în ţinutul Lăpuşna, semnată de Cujbă vornic, Duca comis, Dumitraşco feciorul Şetrarului, Iuga din Horjeşti (comuna Mingir, raionul Hânceşti, Moldova), Mihalcea, Pavel şi Creţul din Gurbăneşti (lângă Hănăsenii Noi, raionul Leova, Moldova), Păntelei din Budeşti (raionul Leova, Moldova), Ciorba din Cârlegaţi (azi Pădureni, comuna Pădureni, Vaslui), Dieniş şi Gligorie din Plotoneşti 1701 Monitorul Oficial, Nr, 249, 20 octombrie 1941, pp. 6452 şi următoarele 1702 Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552
1106 (comuna Dimitrie Cantemir, Vaslui), Gherman din Clocicari (lângă Văleni, comuna Pădureni, Vaslui), Ciocan din Leoşti (comuna Pădureni, Vaslui), Pavel din Plăvăţeni (lângă Urlaţi, comuna Dimitrie Cantemir, Vaslui), Modruz din Urlaţi (comuna Dimitrie Cantemir, Vaslui), Colac, Andronic şi Gheorghe din Vârâţi (înglobat în Lunca Banului, comuna Lunca Banului, Vaslui), Gligorie din Cioreceşti (înglobat în Lunca Banului, comuna Lunca Banului, Vaslui), Gligorcea din Broscăşeni (Broscoşeşti, comuna Lunca Banului, Vaslui), Pătraşco şoltuz, Giurgea, Pătrăşcan şi Ştefan Galbăn din Huşi. / Şi s-a stâlpit din ţarină şi din vatra satului, cum am aflat cu oameni buni. Aşijderea, ce s-au aflat bălţi pe hotarul Stărpenilor, din capul satului din jos, jumătate din iezerul Lungul, iar jumătate este a Măcicanilor. De aici, de la Lungul în sus, este Balta Simei; de-aici, mai sus, este Balta Avraamului; de-aici este Gârla Lungului; deaici este Racela, în capul hotarului de sus, iar din jos este hotarul Stărpenilor, până în vadul Pruteţului. Aceste bălţi sunt peste Prut, dinspre răsărit; iar bălţile ce sunt pe hotarul Stănileştilor sunt de ceastă parte de Prut, dinspre apus, şi se împreună cu ale Volosenilor. De aceasta scriem şi dăm ştire Măriei Dumitale”1703 . 1703 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 2, pp. 2, 3
1107 CLOCUCICA (lângă Cernăuţi, Bucovina, Ucraina). Sat şi moşie ale lui Gavril Moţoc, împreună cu Mihalcea, în 28 iunie 1745, „o parte de pământ din Clocucica a fost tras de târgoveţi la hotarul târgului, arătând un uric vechiu, de la Ştefan Voievod despre hotarul Mihalcei şi a Clocucichei”. Cercetând uricele, Ioan Nicolai Mavrocordat Vodă hotăra „precum târgoveţii de Cernăuţi să stăpânească acea bucată de pământ, precum au stăpânit-o moşii şi părinţii lor, i9ar Gavril Moţoc să stăpânească hotarele Mihalcei” 1775: Suburbie a Cernăuţilor, dar care aparţinuse Berhometului pe Prut, Clocucica ţinea, în 1775, de târgul Cernăuţilor, împreună cu care avea 2 boieri, 4 mazili, 10 popi, 48 ţărani, 18 umblători, 18 arnăuţi şi 78 barani. „Numele Clocucica se aminteşte pe timpul lui Vodă Vasile Lupul. Clocucica avea, în 1776, 178 de familii. Ea e aşezată spre nord-vest de la Cernăuţi, pe nişte coaste întinse şi largi, ce se înalţă, spre apus, tot mai mult. Prin mijlocul ei, se mai află dâmburi şi râpe, prin care se revarsă pârâul Clocucichei, spre gară, pe partea dreaptă a Prutului. 1878: Pe o coastă de acolo, se află o bisericuţă de lemn, transferată încolo din oraş, în 1874. Ea era situată, înainte, pe strada Sfintei Treimi, acolo unde, astăzi, e pedagogiul, făcută în 1774 de episcopul Rădăuţului, Dositei Cherescul, şi de fratele lui, Ilie, Staroste şi MareMedelnicer, dimpreună cu soţia lui, Ecaterina. În subur-
1108 biul acesta, sunt, acum, mai multe societăţi, şi anume: 1. Filiala Societăţii Doamnelor Române din Bucovina; 2. Cabinetul de lectură „Lumina”, care-şi dă toată silinţa să aibă casă naţională proprie; 3. Societatea meseriaşilor (a cioplitorilor de piatră) „Frăţia”. Sufletul societăţii acesteia e dl profesor de universitate Dr. Ioan G. Sbiera. Steagul ei poartă chipul Sfântului Ioan de la Suceavă. Acuma, în timpul din urmă, s-a mai înfiinţat, în Clocucica, un Cabinet de cetire, cu numele „Sfântul Ioan cel Nou”, în partea nord-vestică, „pe deal”, ca o filială a Societăţii cantorilor români din Bucovina „Lumina”. Primul comitet s-a constituit în 11 Septemvre 1898”. 1889: „În anul precedent (adică în 1889, materialul fiind publicat în 1890 – n. n.), au fost necesare lucrări considerabile de stabilizare a pământului pe așanumitul deal Dominik sau Muntele Episcopului din Cernăuți, care a închis imediat reședința Arhiepiscopului, în special, cupola, şi s-au făcut săpături de până la aproape 2 m adâncime, pentru realizarea unui platou. Acest deal domină o mare parte din Câmpia Prutului, din înălțimile nordice și din valea îngustă a pârâului Clocucica, cu afluenții săi mici, și pare, deci, important din punct de vedere strategic. În urmă cu mulți ani, au fost găsite bijuterii din aur în ruinele de cărămidă de la poalele sale. Subsemnatul conservator a luat legătura cu inginerul urban, executant de lucrări L. West, și cu grădinarul urban A. Piotrowski și a vizitat deseori şantierele. În afară de un mormânt, care conținea un schelet descompus, probabil dintr-o perioadă recentă, la o adâncime de aproape 2 metri, nu s-au descoperit obiecte
1109 de fond și nu s-au arătat nici urmele unei ştiute foste pepiniere de arbori (Romstorfer)” 1704 . 1890: Pentru anul 1890, Daniel Werenka dă doar numele învăţătorilor din Clocucica, Alexandru Cantemir, Ignatz Schmid, Maria Beuca, Eugenie Becul şi Neemia Fischer, unul dintre aceştia, Alexandru Cantemir, descendent al voievozilor moldoveni de odinioară, devenind lider al „ruşilor tineri”. 1896: O colectă pentru Internatul de studenţi din Cernăuţi, făcută, în mai 1896, de „Georgie VOITCU junior din Suburbiul Clocucica”, menţionează următoarele nume de localnici: Ion alui Ilie MUDRAC, Petre alui Ioan COJOCARIU, antiste comunal Michael VOITCU, Ioan G. GHERMAN, Petru HLUŞCU, Domnica alui Vasile DEGERAT, Petru UCRAINEŢ, Dumitru JEMNA, Vasile I. PITEI, Gabriel PETIACH, Nicolai HLUŞCU, Ioan alui Petrea MARCU, Maria alui Georgi VOITCU, Georgi G. VOITCU, Georgi N. FEGIUC, Nicolai G. HUPCA, Dumitru P. MARCU, Alexandru JEMNA, Georgi alui Ivonac JEMNA, Michail I. DEGERAT, Georgi I. GHERMAN, Nicolai JELLA, Michail I. GHERMAN, Michail alui Ivonac JEMNA, Ioan C. VOITCU, Vasile COJOCARIU, Manoli MARCU, Ioan VASILACHI, Alexandru PALADIUC, CAJETANOVICI, Nicolai ŞCUREIU, Alexandru HREHOREŢ, Michail G. MARCU, Nicolai alui Ivonac JEMNA, Michail G. VOITCU, Michail TIMCU, Petru I. HLUŞCU, Vasile SANDULEAC, George VOITCU, Vasilie M. MARCU, 1704 Romstorfer, Carl A, Aus „Mittheilungen der k. k. CentralCommission, în Maximovici, E.; Mikulicz, A.; Polek, Dr. J; Romstorfer, C. A.; Jahrbuch des Bucowiner Landes-Museum / 1893,Czernowitz 1893, pp. 45-71
1110 Nicolai G. VOITCU, Georgi P. MARCU, Ilinca alui Dumitru HLUŞCU, Georgi GORDUN, Nicolai AXÎNTE, Nicicu JEMNA, Ioan UCRAINEŢ, Vasile alui Ivonac JEMNA, Andrei CHOMAŞICIUC, Ioan ŢIBULSCHI, Toader UCRAINEŢ, Simeon TOMAŞCIUC, Georgi N. VOITCU, Nicolai BOHR, Nicolai SANDULIAC, Vasile TOMASCIUC, Nicolai V. JEMNA, Ilie N. MARCU, Vasile CHIBICI şi Iulian JEMNA1705 . 1907: Din Comitetul naţional pentru districtul Cernăuţi făceau parte, din 10 martie 1907, şi Ion Pisarciuc, şi consilierul comunal George Voitcu din Clocucica1706 . 1907: „Societatea meseriaşilor români din Cernăuţ şi suburbii a ţinut, Duminică în 15 septembrie, consfătuiri bine cercetate, în Clocucica, la oarele 3 p. m., în casele vrednicului meseriaş Mihai a lui Ionac Jemna, iar la Roşişa, în încăperile şcoalei române; la consfătuirea din Clocucica, precum şi la cea din Roşişa, a fost reprezentat guvernul, printr-un domn comisar. Scopul consfătuirilor a fost programul ce ar fi de desfăşurat, pe sezonul de iarnă, racolarea de noi membri şi apelul făcut cătră meseriaşi, de a participa la primirea Societăţii „Carmen” (societate corală, care pregătea un concert pentru luna octombrie – n. n.). Ambele adunări au fost deschise de preşedintele societăţii, dl Dimitrie Bucevschi, care, prin cuvinte înţelese, a explicat rolul acestei societăţi, îndemnând publicul a se înscrie cât de mulţi, pentru a putea forma o societate puternică, ca astfel să-şi poată îndeplini misiunea sa nobilă, pe care o urmărim cu toţii. Au mai 1705 Gazeta Bucovinei, Nr. 47/1896, p. 4 1706 Apărarea Naţională, Nr, 19, Anul II, joi 14 martie stil nou 1907, p. 2
1111 vorbit, în Clocucica, dl Traian Ilcău şi alţii, care cu toţii şi-au exprimat dorinţa ca, acum, când noi, românii, suntem copleşiţi de străini venetici, trebuie – vrem, nu vrem – să ne organizăm şi, astfel, apoi să lucrăm într-acolo, ca să nu dăm de râpă cinstea strămoşilor şi să arătăm lumii că şi noi ştim şi cunoaştem importanţa meseriei”1707 . 1908: „Societatea „Frăţia cioplitorilor de piatre“ din Clocucica aranjează, Duminică în 20 Septembrie, o petrecere socială-poporală, împreunată cu dans, în şcoala poporală din loc. Începutul, la 2 ore după-amiaza. Taxa de intrare: 50 bani. Suprasolviri se primesc cu mulţămită publică. În caz de timp nefavorabil, petrecerea va afla loc a doua zi, Luni, în ziua de St. Mărie. Toţi binevoitorii poporului român se invită la această petrecere. Pentru inteligenţă va sta la dispoziţie o clasă pentru dans”1708 . În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Clocucica, suburbie a oraşului Cernăuţi, situată spre Nord-Vest de acesta, pe pârâul cu acelaşi nume. Are aproape 2.000 de locuitori, toţi români şi de religie gr or. Ei se ocupă cu grădinăritul, cu agricultura, parte însă cu creşterea de animale de casă, cu cărăuşitul şi birjăria şi cu negoţul mic. Are o şcoală populară de băieţi şi una de fete, cu câte 4 clase, şi o biserică ortodoxă filială, cu hramul „Sfintei Treimi”, care se afla, înainte, în centrul oraşului Cernăuţi. Această biserică a fost fondată de fostul episcop al Rădăuţului, Dositei Herescul, cu fratele său, medelnicerul Ilie, şi soţia acestuia, Ecaterina. Partea aceasta a municipiului Cernăuţi era, odinioară, proprie1707 Apărarea Naţională, Nr. 71 şi 72, Anul II, marţi 24 septembrie stil nou 1907, p. 5 1708 Apărarea Naţională, Nr. 51, Anul III, duminică 13 septembrie stil nou 1908, p. 3
1112 tatea domnului Moldovei. Pentru prima oară se găseşte pomenită, într-un hrisov al lui Vasile Lupul din Aprilie 1635, sub numele de Clacaşna (probabil de la cuvântul clăcaş). Suburbia posedă 330 hectare de pământ arabil, 60 hectare fânaţuri, 85 hectare grădini, 60 hectare izlaz şi 16 hectare pădure. Se găsesc 180 cai, 490 vite cornute, 29 oi, 325 porci şi 52 stupi”1709 . 1914-1918: Pentru Bucovina, au depus ofrandă obolul de sânge „infanteristul Ilie Şcurei, Clocucica, Regimentul 22, rănit”1710; „Ilie a lui Ioan Hnatiuc, născut în 1887, în Clocucica, a fost înrolat. Cu prilejul mobilizării generale, la Regimentul nr. 22 Ţintaşi şi a plecat cu el la câmp, şi să fi picat, după cum afirmă martorii, cam pe la 20 decembrie 1914, în apropierea Tarnovului. Presupunându-se că va fi aflat moartea, se îndrumează, la cererea soţiei lui, Paraschiva Hnatiuc, născută Şcurei, procedura pentru adeverirea morţii celui dispărut”; „Nicolai a lui Ioan Mihailiuc, născut în Clocucica, la 28 noiembrie 1880, a plecat, în anul 1916 (primăvara), la armată şi e dispărut din acea vreme, lipsind, până în prezent, orice ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Mariei Mihailiuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”. 1919: „Dl Nicolae Mihalescul, învăţător superior la Şcoala din Clocucica” a fost numit, prin decretul-lege No. 3.745 din 18 decembrie 1918, inspector şcolar districtual „pentru oraşul Cernăuţi”1711 . 1709 Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 69 1710 Viaţa Nouă, IV, nr. 159 – Supliment, din 6 august n. 1915 1711 Românimea, No. 187, Anul II, joi, 10 iulie 1919, p. 1
1113 CLOCUŞNA (Clococina, raionul Briceni, Moldova). 1447, august 22: Întărit de Ştefan voievod mănăstirii Neamţ, care primeşte uric pentru, „Temişeşti, şi Dvorenişti, şi Cârstieneşti, şi Băloşeşti, şi Gemineşti, şi Paşco, şi Petrică, şi, la Gura Cracăului, Sauceşti, şi Baţoteni, şi Fântânele, şi Dumbrăviţa, şi Telebecinţi cu mori, şi Clococina, şi Cobâcini, şi Bilosăuţi, şi Dragomireşti, şi Hlapeşti şi iezerele lor, Luciu şi Zahorna” 1712 . Hotarul, din veac. 1904: „Clocuşna, sat mare, în judeţul Hotin, volosti Secureni, pe şoseaua dintre Secureni şi Briceni, în valea pârâului Racovăţul, la 8 km de târguşorul Secureni. Are 402 case, cu o populaţie de 2.829 suflete, ţărani români şi ruteni; 667 vite mari” 1713 . 1712 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, Bucureşti 1975, doc. 273, pp. 386-388 1713 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 69
1114 CLOCUŞNA (Clocucina, azi Clocuşna, comuna Clocuşna, raionul Ocniţa, Moldova). 1635, septembrie 14: „Mărturisit-au Gheorghe Corobca din Căpoteni (azi Kalininsk, raionul Edineţ, Moldova) de o vizunie ce a săpat într-o movilă, în hotarul Cupciciului (Cupcina, azi Kalininsk, raionul Edineţ, Moldova); și a săpat cu Ștefan, ginerele lui Braţcic din Parcova (comuna Parcova, raionul Edineţ, Moldova), și cu Golăe de acolo. Și a mărturisit Gheorghe Corobca c-au găsit o piatră mică într-acea vizunie și o au scos el singur dintr-acea vizunie și au găsit numai acea piatră, iar mai multe pietre n-au fost la cea vizunie. Și a mers Gheorghe Corobca la cea movilă, unde a săpat acea vizunie, să vadă acea piatră ce a găsit, când a săpat vizunie. Și a găsit piatra și s-au aflat și o piatră mare și douăzeci și șase mai mici, care pietre n-au fost când a săpat Gheorghe Corobca acea vizunie. Și din cele pietre mai mici nu s-au aflat, mai mult de cea piatră ce au scos singur din vizunie. / Iar de niște cuvinte ce au grăit Vasilic din Parcova și Erema de acolo, că au fost și ei când a săpat Gheorghe Corobca acea vizunie, ei n-au fost la cea săpătură. Și Vasile au zis și Erema că au săpat vizunie cu un negeag, iar Gheorghe a zis că a săpat vizunie cu un hârleț. Și a mas Gheorghe Corobca la vizunie, până au venit Ștefan, ginerele lui Bratcic, și Golăi din Parcova, și au săpat ei vizunie, toți trei, iar Vasile și Erema n-au fost la cea săpătură. / Și la
1115 ceastă mărturie, când a mărturisit Gheorghe Corobca, cum a fost numai o piatră, când au săpat acea vizunie, au fost Gheorghe Corosteanul, Gligorie Tăban, și Condrea hotnogul de călărași de Vertep (comuna Vertep, raionul Edineţ, Moldova), Eremiia chihae, Haraga, Ursul Pae, Vasile Pilipovschii, Gligorie Muha din Bârova (comuna Bârnova, raionul Ocniţa, Moldova),Toader vătăman ot tam, și Vasco ureadnic ot Vasileuți (comuna Vasileuţi, raionul Râşcani, Moldova), și Pătrașco ureadnic ot Vozdouți (azi Gvizdivşi, raionul Secureni, Ucraina), și Tabără ureadnic ot Clocucina (azi Clocuşna, comuna Clocuşna, raionul Ocniţa, Moldova), Ostahie din Vertep, și Bazga den Căpotini, și Căzacul Comișescul din Zubriceni (azi Zăbriceni, comuna Zăbriceni, raionul Edineţ, Moldova) și alți mulți oameni buni” 1714 . 1646, februarie 24: Ispisoc de judecată de la Vasile Lupu voievod, după ce „Pârciul din Iadinţi (azi Edineţ, comuna Edineţ, raionul Edineţ, Moldova) şi cu rudele lui s-au pârât de faţă cu Anniţa, fiica lui Dumitraşco Solomonescu, nepoata bătrânului Toader diac, pentru jumătate de cat Verteporoh (azi Stolniceni, comuna Şofrâncani, raionul Edineţ, Moldova), ce s-a chemat de demult Cucearov, spunând Pârciul şi rudele lui cum le este acea jumătate de sat dreaptă ocină şi dedină, şi au arătat drese; şi Aniţa a răspuns cum îi este dreaptă ocină şi dedină de la bunicul ei Toader diac din Cepeleuţi (comuna Hincăuţi, raionul Ocniţa, Moldova), şi a arătat un zapis, în care a scris cum i-a dat şi dăruit bunicul ei Toader diac acea ocină din Verteroporoh şi ocina din Cepeleuţi tatălui ei Dumitraşco Solomonescul. / 1714 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 233, pp. 276, 277
1116 Domnia mea am făcut carte lui Trandafir pârcălab de Hotin, ca să strângă oameni şi să cerceteze despre rândul acelei jumătăţi de sat şi a cui a fost de demult. / Trandafir pârcălab a adus acolo pe Maxim Sicica, Procop Losco şi Cipor din Cepeleuţi, Grigore Sicica din satul Cucina (Clocucina, azi Clocuşna, comuna Clocuşna, raionul Ocniţa, Moldova), şi mulţi oameni buni… care au mărturisit cu sufletele lor că acea jumătate de sat este dreaptă ocină Aniţei, şi a ţinut-o tatăl şi bunicul ei, iar Pârciul şi cu rudele lui n-au nici o treabă”1715 . 1667, martie 9: Urmaşii marelui vornic Toma Cantacuzino împart între ei satele moştenite, „şi s-a venit lui Ion (Racoviţă) paharnicul şi femeii lui Nastasia, fata Tomii vornicul: Sârbii, sat întreg, cu heleşteu şi cu mori la ţinutul Dorohoiului, Bălteanii, sat întreg cu mori, la ţinutul Vasluiului, Clocuşna, sat întreg la ţinutul Hotinului, Hulubeştii, sat înteg, la ţinutul Tecuciului, Pănceştii, sat întreg la ţinutul Iaşilor, jumătate de sat Vitrianca, la ţinutul Hotinului, jumătare de sal Volniceni la ţinutul Orheiului, a treia parte din satul Costeşti, cu mori, la ţinutul Romanului, a treia parte din Popenţiani, la ţinutul Iaşilor, Clucereşti, selişte întreagă, la ţinutul Dorohoiului, mai bine de jumătate din seliştea Iteşti, la ţinutul Dorohoiului, Jărdeani, selişte întreagă, la Dorohoi, părţile din Drislive ce se vor alege, la Dorohoi, părţi din Dăneşti şi din Bozianii, ce se vor alege, la Dorohoi, părţile din Jugani, la Dorohoi, cât se vor alege, părţile din Branişteari, cât se vor alege, la Dorohoi, patru fălci de vie la Piscup, la Cotnar, două fălci în Mândrul, 1715 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVIII, Bucureşti 2006, doc. 298, pp. 238-240
1117 la Cotnar, patru fălci şi trei fârtae la Cotnar, în Laslău, două fălci şi 20 prăjini la Iaşi, în valea Irimiei”1716 . 1770-1772: Satul Clocuşna, ţinutul Hotinului, ocolul Nistrului, avea, după recensământul lui Rumeanţev1717 , toată suma caselor: 35. Scădere rufeturi 2: 1 popă, 1 dascăl. Rămân birnici 33. / Birnicii: Nicolae Bahrin / Nicolae Moldovan / Vasile Huțul / Ivan Moșniagul / Ivan, pânzariul / Lupul fiul Tomei / Vasile, pâslariul / Dumitru fiul lui Miron / Vasile Prepeliță /Ion fiul lui Nicolae / Maxin fiul lui Miron / Ion al sârbului / Vasile fiul cibotariului / Nichita fiul lui Andrei / Tudose fiul lui Andrei / Andrei fiul lui Dimineață / Pavel fiul lui Nicolae / Lupul fiul lui Blidul / Vasile Biserică / Toader fiul lui Blidul / Toader fiul lui Andrei / Matei Moldovan / Andreeș Moroșan / Ilieș Moldovan / Vasile Moldovan / Vasile Moldovan / Gavril, holtei / Simion Moldovan / Ion, bejenar / Ștefan, rus / Ostahe, morar / Vasile, vornic / Miron, vătăman. // Rufeturi: Vasile, popă / Vasile, dascăl. COADA STÂNCII (Onceşti, azi Coada Stâncii, comuna Bosia, Iaşi). 1643, ianuarie 15: Întărit de Vasile Lupu voievod lui Gligorie din Tabără (Tabăra, comuna Bivolari, Iaşi), care cumpără, cu 20 lei de argint, de la Gheorghieş şi 1716 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Fereştii, Vaslui, vol. XVI, Iaşi 1926, p. 93 1717 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 148
1118 Aftenie, fiii lui Prodan din Mihăilaşea (Mihăilaşa, comuna Teleneşti, judeţul Orhei, Moldova), din ţinutul Orhei, „din a treia parte, a patra parte din satul Seliştioară (ţinutul Iaşi), pe Prut, în ţinutul Iaşilor, şi a treia parte din a patra parte din satul Onceşti (Coada Stâncii, comuna Bosia, Iaşi)”1718 . 1899: „Coada Stâncii, sat în comuna Holboca, plasa Braniştea, judeţul Iași. E situat pe coasta de est a dealului Ruseni, care formează malul drept al șesului Jijiei și al Prutului. Se întinde pe o suprafaţă de 958 hectare, cu o populaţie de 59 familii sau 287 locuitori. Are o biserică, zidită, la 1730, de boierul C. Baluș și acum deservită de 1 eclesiarh. Numărul vitelor e de 1.089 capete, din care: 408 vite mari cornute, 582 oi, 30 cai și 69 râmători” 1719 . COBĂCINI (sat şi comună, raionul Secureni, Ucraina). 1447, august 22: Întărit de Ştefan voievod mănăstirii Neamţ, care primeşte uric pentru, „Temişeşti, şi Dvorenişti, şi Cârstieneşti, şi Băloşeşti, şi Gemineşti, şi Paşco, şi Petrică, şi, la Gura Cracăului, Sauceşti, şi Baţoteni, şi Fântânele, şi Dumbrăviţa, şi Telebecinţi cu mori, şi Clococina, şi Cobâcini, şi Bilosăuţi, şi Drago1718 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXVII, Bucureşti 2005, doc. 15, pp. 18, 19 1719 Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României, volumul II, Bucureşti 1899, p. 530
1119 mireşti, şi Hlapeşti şi iezerele lor, Luciu şi Zahorna” 1720 . Hotarul, din veac. COBÂLA (sau Cobâle, sat contopit cu Ghilia, apoi cu comuna Şendriceni, Botoşani). 1634, iulie 30: Întărit de Vasile Lupu voievod Agahiei, cneaghina lui Ştefan Brăescul şi lui Gociu diac, care primesc uric pentru „o selişte, anume Cobâla (sat contopit cu Ghilia, apoi cu comuna Şendriceni, Botoşani), sub făget, în ţinutul Hârlău, ce le este cumpărătură de la cneaghina Todosia Necuriţoaia, pentru 100 zloţi bătuţi”1721 . 1656, noiembrie 4: Gavril Brăescul, care are jumătate de sat Cobâla, moşie părinţească, iar jumătate a fost a Gociului, diacul din Lozăni”, care a dăruit partea lui „fratelui nostru Dumitraşco postelnicul… socotind noi că ne este frate, ne-am învoit şi ne-am tocmit să ţinem împreună jumătate de sat”1722 . 1657, martie 12: Întărit de Ştefan Tomşa voievod marelui postelnic Dumitraşco, care primeşte danie de la Gociu, diacul ot Lozăni, „a sa dreaptă cumpărătură, 1720 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, Bucureşti 1975, doc. 273, pp. 386-388 1721 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXII, Bucureşti 1974, doc. 217, pp. 246, 247 1722 Ghibănescu, Gh., Dorohoiul / Studii şi documente, Iaşi 1924, pp. 57, 58
1120 jumătate de sat Cobâla, ce este în ţinutul Hârlăului, între Şendriceni şi între Sauceniţa, pentru sufletul lu şi a neamului lui… şi lui i-a fost întâi dreaptă danie şi dăruire de la răposatul Nicoriţă, ce a fost hatman, după aceea jupâneasa Todosia hătmăneasa n-a vrit să-i dăruiască acea jumătate de sat şi a cerut de la dânsul bani, pentru care tocmeală şi aşezare i-a dat 200 taleri, cum ne-a arătat şi scrisoare de la dânsa şi de la alte neamuri”1723 . 1720, mai 20: Scrisoare hotarnică a marelui ban Dumitru Macrei, care, din porunca lui Mihai voievod, „a mers la Dorohoi, jeluind târgoveţii că le împresoară Stroici spătarul o bucată de loc din hotarul târgului, către hotarul Cobăle, şi, mergând acolo, a strâns oameni buni, anume Dumitraşco Gafenco uricar, Albotă clucer, Toader Buliandră – ispravnicul vlădicăi Calistru, Duracu şi Ilie vornici de Dorohoi, şi cu toţi târgoveţii… începându-se hotarul Cobâlei dintr-un stâlp de piatră, ce este pe costişă, de către hotarul târgului Dorohoi, deasupra Trebujenilor, purcegând hotarul Cobâlei înspre apus; de aici merge alături cu hotarul Dorohoiului şi, dând pricină Stroicu spătar cum merge hotarul Cobâlei pe un loc, iar târgoveţii au dat seamă că este pe alt loc, şi, neavând dinspre nici o parte ispisoace, să le arate din semne în semne hotarele, nici altă dovadă, am socotit şi le-am zis: lăsa-vor să jure oameni bătrâni şi să meargă cu brazda în cap pe unde merg hotarele, şi a primit Stroici spătar să jude Dorohoienii. / Deci au socotit şi au ales şase oameni bătrâni din târgul Dorohoi, anume Ştefan Dăriescul, Constandin Sirnenco, Gheorghiţă Guţco, Pătraşcu şi Andrieş Leşcenco, şi au jurat aceşti oameni în biserică şi 1723 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IV, Iaşi 1908, p. 83
1121 au purces cu brazda în cap şi au pus stâlp de piatră în culmea dealului, de acolo au ăurces la vale, tot înspre apus, pe din sus de fântâna Putredii, şi-au pus un stâlp de piatră într-un dâmb şi la capul iazului lui Melenciuc, din sus de acolo, printr-o poeniţă din luncă, pe din jos de o fântână şi în jos de pârâul Cobâlei, până în hptarul Şendricenilor, şi din fântâna Strahovei, la deal, alături cu hotarul Şendricenilor, până în poiana Cobâlei. / Aşa am aflat hotarul Cobâlei finspre Dorohoi şi dinspre Şendriceni”1724 . 1738, august 1: Întărit de Gligorie Ghica voievod postelnicului Dumitraşco Stroici, feciorul lui Dumitraşco Strpici spătarul, nepotul lui Dumitraşco vistiernic, care primeşte ispisoc pe „moşia Prilipca, satul întreg, la ţinutul Hârlăului, hotărâtă de Vasile Nacu în 1666, aprilie 5… şi cu seliştea Cobâle, sat întreg, alături cu Prelipca, tot la ţinutul Hârlăului”1725 . 1889: „Cobâla, sat pe moșia cu același nume, comuna Şendriceni, plasa Coşula, judeţul Dorohoi. Are 124 familii sau 496 suflete. Așezările sătenilor sunt bune, cu livezi; iar a proprietăţii moșiei, casă de lemn, cu heiurile necesare, grădină şi 14 pogoane vie. Proprietatea moşiei este a dlui C. Plagino. Biserica este mică, făcută din vechime de Gh. Cuciuc; are hramul Sf. Gheorghe, deservită de 1 preot, 1 cântăreţ şi 1 pălămar, Calitatea pământului este parte bună, parte mai slabă. Sătenii împroprietăriți au 246 hectare 14 ari pământ; proprietarul are 594 hectare 36 ari câmp, și 630 hectare 17 ari pădure tânără, cu diferite esențe, între care predomină fagul și 1724 Ghibănescu, Gh., Dorohoiul / Studii şi documente, Iaşi 1924, p. 2 1725 Ghibănescu, Gh., Dorohoiul / Studii şi documente, Iaşi 1924, pp. 1, 2
1122 stejarul. Pârâul ce trece pe moşie este Lozneanul. Drumuri principale sunt: calea judeţeană Dorohoi-Leorda, și acel din sat spre Dorohoi. Hotarele, cu: Toloaca, orașul Dorohoi, Strahova, Bosia, Horlăceni şi Hapăi” 1726 . COBÂLCA (pe Ichel, lângă Ţigăneşti, raionul Străşeni, Orhei, Moldova). 1436, mai 4: Întărit de Ilie voievod lui Duma Uranie şi fratelui său Petru, care primesc uric pentru „un loc din pustie de cealaltă parte a Itchilului, anume Cobâlca, de la obârşie până la gură, şi Bezinul, de la obârşie până la gură, şi Sabolna, şi Teleşul, de la obârşie până la gură, şi Peresecina, de la obârşie până la gură câte sate vor putea să-şi aşeze… Iar hotarul să le fie cât satele ce vor fi acel loc să poată folosi îndestul”1727 . 1702, februarie 7: Isac, feciorul lui Fedor din Cobâlca, vinde lui Loghin pârcălab „a sa dreaptă ocină şi moşie din satul Drăguşăni şi din Voinova, ce-a avut-o el de pe mamă-sa Acsenia Mititica, fata lui Filip, nepoată lui Condreciu”1728 . 1726 Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României, volumul II, Bucureşti 1899, p. 536 1727 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, Bucureşti 1975, doc. 149, pp. 204, 205 1728 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti 1944, doc. 162, p. 158
1123 1774, iunie 5: Satul Cobâlca, ţinutul OrheiLăpuşna, ocolul Ichelului, după recensământul lui Rumeanţev1729, avea toată suma caselor 21. Scădere rufeturi 5: 2 mazili, 1 popă, 1 diacon, 1 femeie săracă. Rămân birnici 16. / Birnici: Dumitraşcu, vornicul / Ioniţă Uspică / Nastase Cobâlian / Andrii Cobâlian / Silion Cociorvă / Iordache Miron / Vasile Miron / Toader Îndoitul / Pahomi, croitor / Năstase, croitor / Gheorghe Cobâlianu / Maftei Verdeş / Toderiţă fiul lui Neculai / Năstase fiul lui Simion / Andrii, dascăl / Andrii Călăraş. // Rufeturi: Năstase Bostan, mazil / Iordache Gane, mazil / Popa Andrei / Ştefan, diacon / Lupa, săracă. 1904: „Cobâlca, sat mare în judeţul Orhei, centrul volostei cu acelaşi nume, aşezat în valea Cobâlcei. Are 297 case, cu o populaţie de 2.560 suflete; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; vite mari 417 capete, cai 210”1730 . COBĂLCINI (Cobilceni pe Nistru, raionul Secureni, Ucraina). 1470, iulie 18: Întărit de Ştefan voievod comisului Barsu şi fratelui său Şuşman, danie de la Ana, sora logofătului Dobrul, care primeşte uric pentru „două sate, anume Cobâlcini şi Bilosăuţi deasupra Nistrului”, pe care Ana le avea de la fiul ei, Ghidea, care o cumpărase, cu 1729 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 438 1730 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 69
1124 200 de zloţi, de la mănăstirea Neamţ, „de la egumenul pe nume Ioasaf şi de la toţi fraţii care vieţuiesc în această mănăstire” 1731 . 1770-1772: Satul Cobilcenii, ţinutul Hotinului, ocolul Nistrului, avea, după recensământul lui Rumeanţev1732 , toată suma caselor: 53. Scădere rufeturi 2: 2 popi. Rămân birnici 51. / Birnicii: Simeon Tileţma / Anton Şchiopul / Nistor, olariul / Acsenti Şchiopul / Grigore fiul Petricăi / Mihailo Şipurco / Alecsa Piucasco / Filip fiul lui Moldovanul / Ursul, ciobanu / Ivan Burcii / Ivan Rudi / Andrei Smutila / Belajan Comizur / Ivan Balan / Pavel Borş / Ioniţă Puţincă / Ştefan Parovei / Ştefan Ghenţa / Gheorghe Puţinca / Vasile Râbac / Hilip, pânzar / Filip, rusul / Ivan Şoldan / Temco, rus / Andron al lui Buruş / Mihailo Mamaica / Iacob, rotariul / Toader Durca / Ion fiul lui Leonte / Mihailo, văcar / Alecsandru / Gheorghe, văcar / Danila, rotar / Ivan Vitovschie / Ştefan fiul Condrii / Velişco Hâjdeu / Fegher, rusul / Macsim, rus / Iaşco, pânzar / Andrieş Râşnac / Ştefan Lungul / Danila Ciornia / Ivan Ciornia / Iurii Ciornia / Pavel Storogic / Danilca / Danila al lui Gorgan / Ion al Lupului / Gavril Ivasciuc / Grigore, vornic / Ivan, vătăman. // Rufeturi: Popa Tudose / Popa Ion. 1904: „Cobâlceni, ruseşte Cobolcin, sat în judeţul Hotin, volosti Secureni, aşezat la izvoarele pârâului Co1731 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, Bucureşti 1976, doc. 168, pp. 251-253 1732 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, p. 145
1125 bâlcea. Are 397 case, cu o populaţie de 2.970 locuitori; vite mari 381. Sunt grădini şi livezi”1733 . COBÂLEA (Cobâlca, azi Cobâlea, comuna Cobâlea, judeţul Orhei, Moldova). 1617, martie 12: Întărit de Radul Mihnea voievod lui Gheorghe Siminiceanul, fost vornic de poartă (divan), fiul Odochiei, nepot lui Dumitraşcu, strănepot lui Gavril şi răstrenepot lui Coman Băicescul, primeşte ispisoc, „din drese ce a avut bunul său Cozma Baicescul de la bătrânul Ştefan voievod, satul cu numele Siminiceanii, ce-i în âinutul Romanului, ce a fost al maicii sale Odochia; jumătate din acelaşi sat Siminiceanii, schim cu rudele ei Anton, Frăţiman şi Vărvara, copiii Magdalinii, pentru o jumătate de sat Frăţeşti, ce-i în ţinutul Cârligăturii… / şi alt sat, cu numele Brăbăteştii, iarăşi în ţinutul Romanului, şi cu două locuri de prisăci dinspre răsărit, şi cu loc de moară pe Bahlueţ; un loc de prisacă la Băiceani, alt loc este dinspre Tâmpeşti, din uric de cumpărătură ce au avut de la Eremia voievod, cumpărătură de la sămânţa lor Lupul, Moga, Anuşca şi Toader, feciorii Mogăi sulgerul, de la Tudora, sora Boldurului diac, şi de la Candachia cu fraţii ei, copiii Boldurului diac… / aşijderi îi întărim, din aceleaşi drese de la bătrânul Ştefan voievod, saul Mate1733 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 69
1126 uţii pe Nistru şi, în acelaşi hotar, satul Cobileanii, şi seliştea Stodolna, seliştea Eţcanii, toate pe Nistru, în ţinutul Orhaiului, care jumătate de sat Mateuţii îi este cumpărătură de la ruda lor Ionaşco Iaţco, fiul bătrânului Iaţco, pentru 200 taleri argint… / şi aşijderea îi întărim lui Gheorghe o parte de ocină de la satul Şircanii, din jos şi din sus, cu heleşteu pe pârâul satului, ce-i în ţinutul Orheiului, cumpărătură de la Nistor, feciorul lui Şirco, de la Caisin, feciorul lui Constandin, de la Agafia, fata popii Simion, de la Salomia, fata lui Sprăl, de la fiul Motrii, nepotul lui Sprăl, de la Gheorghe, fiul Tudorii, de la Mihăil şi Ihnati, feciorii Fadorii, , de la Efrim, fiul lui Bucul, de la Cantea, Fedor şi de la fiul său Toma, toţi strănepoţi lui Fedor Faurul… / şi aşijderi, îi întărim şi alte părţi din Şircanii, cumpărătură de la Macsin, de la Toma, fiul Petrii, şi de la Marica, fata Motrii”1734 . 1639, martie 15: Guţul şi femeia lui Aftimia, fata Necuţii din Cobâlca, nepoata lui Pătraşcu vătahul din Cobâlca, vinde vornicului Ion Rusul din Grebleşti (comuna Recea, judeţul Chişinău, Moldova), „drept un bou bun de negoţ şi 3 zloţi bani gata… toată partea lor dintrun heleşteu din gura văii Cociornii, a cincea parte, partea Necuţii din Cobâlca (Cobâlea, comuna Cobâlea, judeţul Orhei, Moldova) ce se va alege”1735 . 1639, martie 15: Anăsia Dumitrăşcoai din Cobâlca (Cobâlea, comuna Cobâlea, judeţul Orhei, Moldova), fata Pătraşcu vătahul din Cobâlca, vinde vornicului Ion Rusul din Grebleşti (comuna Recea, judeţul Chişinău, Moldova), „drept 12 zloţi bani gata… toată partea 1734 Codrescu, Theodor, Uricarul, vol. X, Iassi 1888, pp. 148-151 1735 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXV, Bucureşti 2003, doc. 61, p. 65
1127 lor dintr-un heleşteu din gura văii Cociornii, a cincea parte, partea lui Pătraşcu ce se va alege”1736 . 1639, decembrie 14: Anghelina Irimicioai din Morozăni (Morozeni, comuna Morozeni, judeţul Orhei, Moldova) şi feciorul ei Constandin, nepot lui Pătraşcu, vătavul de Cobâlca (Cobâlea, comuna Cobâlea, judeţul Orhei, Moldova), vând, „drept un poloboc de miere, preţuit drept 24 zloţi bătuţi… vornicului Ionaşco Rusul a lor dreaptă ocină şi moşie, toată partea dintr-un heleşteu din gura văii Cociornii, ce se va alege partea părinţilor ei, a lui Pătraşcu, ce este partea lor, a cincea parte”1737 . COBĂLIA (Cobălie, ţinutul Soroca, Moldova) 1456, februarie 18: Întărit de Petru voievod protopopului Ioil şi fiului său Giurgea, gramatic, care primesc uric, pentru „satele anume: Oneşti la Cârligătură, pe amândouă părţile pârâului, şi prisaca pe care a întemeiat-o Giurgiu Negru, şi mănăstirea lor, şi loc de prisacă în acelaşi hotar, şi, mai sus, Voroveşti, şi poiana de la Ştefan Roşul, pe care le-a dat-o Ştefan de bunăvoia lui, şi, mai jos, pe acelaşi pârâu, la lazul lui Simion, loc de moară, şi prisaca lor din dreptul Podobitului, în pădure, şi Arpăşeştii lui Arpaş, şi, peste Bahlui, la Glodurile de la 1736 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXV, Bucureşti 2003, doc. 62, p. 66 1737 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXV, Bucureşti 2003, doc. 270, pp. 268, 269
1128 Movila Mare şi la fântâna lui Berbeniţă un loc din pustie, să-şi întemeieze sat şi fânaţ, şi, pe Şacovăţ, un loc de moară, unde vor putea să-şi facă, şi pe Stavnic, asemenea, şi, deasupra Nistrului, Cunicea, amândouă cuturile, şi Cobâlia, şi Armeni, lângă Suceava, şi seliştea lui Scandal, lângă Roşiori, şi Todereşti ”1738. Hotarul, din veac, iar pentru pustii, îndestul. 1548, februarie 4: Întărit de Petru (Rareş) voievod marelui vistiernic Ion Movilă, care cumpără, cu 480 ughi (ducaţi ungureşti), de la fostul vornic Gonţea, fiul lui Păcurar, „a sa dreaptă ocină şi cumpărătură, satul Cobălia, ce-i în ţinutul Soroca, sat care i-a fost cumpărătură de la nepoţii Cozmei fost pârcălab”1739 . 1620, mai 10: Ispisoc de judecată de la Gaşpar voievod, după ce „Ionaşco Peaicul fost pârcălab şi cneaghina lui Anghelina, Mateia şi femeia lui Todosca, fiii lui Iuraşco şi ai Măriicei, nepoţi lui Pătraşco, toţi strănepoţi lui Cozma uşear, s-au pârât de faţă cu călugării de la mănăstirea lui Toader Moghilă (Todireni, din Burdujeni), zicând călugării cum ai au un sat, anume Cobăliia, în ţinutul Sorocii, şi drese pe el, iar Ionaşco, cu seminţiile sale, l-a luat lor; iar Ionaşco Păicul şi seminţiile lui au arătat uric de la Ştefan voievod şi ispisoace de la Ioan voievod, Petru voievod, Aron voievod, şi ispisoc de la Radul voievod, cum s-a pârât şi atunci, şi iarăşi a rămas Ionaşco Peaicul pe călugări… / Deci au rămas călugării 1738 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, Bucureşti 1976, doc. 56, pp. 81-83 1739 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 25-27
1129 din toată legea”1740 . 1628, aprilie 25: Zapisul lui Iachim Bandur, prin care mărturiseşte „cum am vândut jumătate de sat Cobălie (azi Cobălia, ţinutul Soroca, Moldova)… lui Gorgan, ce a fost pârcălab, drept 300 de taleri… dinaintea lui Bădaşco pârcălab, Nechitei diacul din Spinoasa (ţinutul Hârlău, Iaşi), Ionaşco Bandur, Vasile Corpaci, Toader Beldiman, Vasile Japcăi, Văsiian chihaie din Verbuşani (lângă Salcia, Soroca, Moldova), Gavrilaş Căpotici, Dumitraşco Fulger diac „şi dinaintea a mulţi oameni buni”1741 . 1629, mai 13: Zapisul lui Iachim Bandur, în care mărturiseşte „cum am fost vândut o jumătate de sat Cobăliia lui Gavril Gorgan, drept 200 taleri, iar după aceea am avut gâlceavă cu cumnaţii mei pentru acea jumătate de sat, deci mi-am luat zi, până la Sfântul Petru, ori să fac ispravă, să ţie acea jumătate de sat, ori să-i dau banii, 200 taleri”1742 . 1629, noiembrie 26: Zapisul de mărturie al marilor boieri, în care scriu cum „Iachim Bandur, diac ot Boteşti ot volost Neamţ, s-a tocmit cu Dumitraşco Ştefan, logofătul cel mare, cu jumătate de sat Cobăliia de la Nistru, în ţinutul Sorocii, ce a fost întâi acel sat împresurat de Toader Movilă şi l-a dat mănăstirii sale de la Suceava (Todireni, din Burdujeni), iar apoi s-a sculat Ionaşco Peaicul, împreună cu nepoatele sale, cu Tofana, 1740 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 99-101 1741 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XIX, Bucureşti 1969, doc. 349, p. 488 1742 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, p. 109
1130 femeia lui Iachim Bandur, şi au pârât pe călugări, deci lau dobândit cu cheltuială mare, ce a cheltuit Ionaşco Peaicul şi a luat acel sat pe mâna sa, iar apoi s-a sculat Iachim Bandur şi a îmbiat pe cumnatul său Măteiaş Cărlig să întoarcă Peaicului pe acea jumătate de sat, iar Cărlig n-a avut cu ce întoarce, căci a fost sărac, ci a dat banii lui lui Iachim Bandur, care a întors Peaicului 83 de galbeni, apoi s-a tocmit cu cumnatul său Măteiaş Cărlig şi i-a dat doi cai buni şi un vig de postav, şi câteva cumpărături în Unguraşi, făcute cu femeia sa Tofana, şi le-a lăsat lui Cărlig, care i-a lăsat lui acea jumătate de sat Cobălia. Apoi văzând Bandur că este un om sărac şi nu va putea ţine ocine, a scos vânzătoare acea jumătate de sat… şi s-a aflat rudă mai de aproape cu Zânica,fata lui Mogălde vornic, jupâneasa logofătului Dumitraşco Ştefan… şi i-au dat 300 de taleri bătuţi şi un vig de postav”1743 . 1629: Todosiia, văduva sulgerului Peaicul, cumnatu-său Vasilcea cu femeia sa Nastasia, şi celelalte surori, Anghelina şi Efrosina, şi fratele lor Pavăl vând lui Dumitraşco Ştefan şi jupânesei Zinica, pentru 300 taleri, „jumătate de sat Cobăliia, ce este în ţinutul Sorocii”1744 . 1631, ianuarie 20: Fraţii Gheorghe Ştefan, Gligore şi Vasile, feciorii răposatului Dumitraşco Ştefan, mărturisesc „cum a fost cumpărat părintele nostru jumătate de sat Cobăliia, partea din jos, de la Iachim Bandur, pentru 300 de taleri, care jumătate de sat a fost cumpărat-o şi Gorgan vornicul de la Iachim Bandur, pentru 300 de taleri, 80 de 1743 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 110, 111 1744 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 115, 116
1131 oi, 4 boi şi 3 vaci, iar pentru că s-a tras de moşie acea parte de sat dinspre răposata maica noastră, fos-a luat părintele nostru acea jumătate de sat de la Gorgan vornicul, întorcându-i 260 de taleri proşti, iar cu celelalte câte scriem i-a fost rămas, şi nu i-a dat, când a fost săvârşirea părintelui nostru, Corgan vornicul a ieşit la divan şi ne-a cerut bucatele acelea, care nu i s-au dat, deci noi, văzând că vine să plătim, am mai luat 60 de galbeni buni de la Gorgan vornicul şi i-am datacea jumătate de sat Cobăliia, ce se cheamă partea lui Iachim Bandur”1745 . 1631, mai 22: Tudosia, văduva lui Ionaşco Peaicul sulger vinde vornicului Gavril Gorgan, pentru 150 galbeni, „jumătate de sat Cobăliia, din ţinutul Sorocii… deci 80 galbeni i-a dat la mâna mea, iar 70 galbeni să îi dea lui Gheorghiţă, Grigore şi lui Vasile, feciorii răposatului Dumitraşco Ştefan logofăt”1746 . 1633, noiembrie 13: Întărit de Moise Moghilă voievod logofătului Pătraşco Ciogolea, care primeşte, drept danie şi miluire domnească, „un sat anume Cobăliia, în ţinutul Sorocii… care acel sat a fost cumpărătură Gonţii fost pârcălab, fiul lui Păcurar, de la nepoţii Cozmei pârcălab, şi l-a pierdut în hiclenie, când şi-a luat şi nume de domnie, în zilele lui Petru voievod”1747 . 1635, septembrie 1: Întărit de Vasile Lupu voievod logofătului Pătraşco Ciogolea, care primeşte ispisoc de judecată şi întărire, după o pâră cu pârcălabul Gheor1745 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 115, 116 1746 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 125, 126 1747 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 129-131
1132 ghe Catargiul „pentru satul Cobălea, la Soroca”, sat care „a fost drept al lui Ion Movila, iar Bandur, care l-a vândut lui Gorgan, socrul lui Catargiul, n-a avut nici un drept săl stăpânească”1748 . 1640, ianuarie 20: Întărit de Vasile Lupu voievod fostului logofăt Pătraşco Ciogolea, care primeşte uric pentru satul Cobâlia şi Balamutenii, ce sunt în ţinutul Sorocei, care sate le-am dat domnia mea lui Gheorghe Catargiul pârcălab, după ce a adus Pătraşco Ciogolea logofăt urice, scriind cum au fost aceste sate ale lui Ion Movilă ce a fost vistiernic… Iar Gheorghe Catargiul să naibă nici o treabă, de acum, înainte, cu aceste sate”1749 . 1641, iunie 8: Scrisoarea fostului logofăt Ştefan, logofăt de Soroca, împuternicitul domnesc să cerceteze pricina dintre paharnicul Gheorghe Catargiul „cu ocanii din satul Cunicea pentru o poiană”, Catargiu susţinând că poiana este „de hotarul Cobăliei, iar ocenii din Cunicea au zis că este hotarul satului lor, Cunicea… şi-am strâns oameni buni, pentru că drese n-au avut nici Gheorghe Catargiul, nici ocenii de Cunicea, ci s-au învoit şi-au lăsat cu iertare pe Bunăcale de Soroca, Gora de Cobăliia, Buda şi Mihăilă de Cunicea şi-au socotit cum au ştiut ei cu sufletele lor, de-au ales locul acelei poieni şi hotarul Cobăliei şi hotarul Cunicei, şi s-a stâlpit acel loc”1750 . 1650, aprilie 7: Ispisoc de judecată de la Vasile Lupu voievod, după ce Pătraşco Ciogolea „s-a pârât de 1748 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 222, p. 263 1749 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXV, Bucureşti 2003, doc. 289, p. 281 1750 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 137, 138
1133 faţă cu Gheorghe Catargiul, pentru un sat, anume Cobăliia, ce-i în ţinutul Sorocii, zicând Ciogolea logofăt cum este acel sat dreaptă ocină şi cumpărătură de la Moise Mighilă voievod, şi a arătat drese vechi din bătrâne vremi, iar Gheorghe Catargiul agă a arătat drese de pâră şi de ferăe de la Radul Mihnea voievod şi de la Gaşpar voievod, cum s-a pârât cu vânzătorii lui Ciogolea şi cu călugării de la sfânta mănăstire Pantocrator (Todireni din Burdujeni); deci atunci i-a rămas pe dânşii, ca să nu mai aibă nici o treabă în acel sat. / Deci domnia mea am aflat cum nu are Ciogolea logofăt nici o treabă cu acel sat Cobăliia, nici rugătorii călugări de la Pantocrator să nu umble cu hiclenie. Astfel ei au rămas din toată legea ţării, iar Gheorghe Catargiul biv (fost) agă s-a îndreptat şi a pus ferăe 12 zloţi în visrierul nostru”1751 . 1767, iulie 31: Carte de împuternicire, dată de Grigore Ian Calimah voievod fraţilor Ion şi Costin Catargiul „să fie volnici a stăpâni satul Cobăle, ce-i la şinutul Sorocii şi să aibă a lua şi a trânge tot venitul moşiei”1752 . 1751 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 144-146 1752 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 266, 267
1134 COBÂLNEA (sau Cobălia, Cobăla pe Nistru, raionul Rezina, Moldova). 1456, februarie 18: Întărit de Petru voievod protopopului Ioil şi fiului său Giurgea, gramatic, care primesc uric, pentru „satele anume: Oneşti la Cârligătură, pe amândouă părţile pârâului, şi prisaca pe care a întemeiato Giurgiu Negru, şi mănăstirea lor, şi loc de prisacă în acelaşi hotar, şi, mai sus, Voroveşti, şi poiana de la Ştefan Roşul, pe care le-a dat-o Ştefan de bunăvoia lui, şi, mai jos, pe acelaşi pârâu, la lazul lui Simion, loc de moară, şi prisaca lor din dreptul Podobitului, în pădure, şi Arpăşeştii lui Arpaş, şi, peste Bahlui, la Glodurile de la Movila Mare şi la fântâna lui Berbeniţă un loc din pustie, să-şi întemeieze sat şi fânaţ, şi, pe Şacovăţ, un loc de moară, unde vor putea să-şi facă, şi pe Stavnic, asemenea, şi, deasupra Nistrului, Cunicea, amândouă cuturile, şi Cobâlia, şi Armeni, lângă Suceava, şi seliştea lui Scandal, lângă Roşiori, şi Todereşti ”1753. Hotarul, din veac, iar pentru pustii, îndestul. 1482, aprilie 15: Întărit de Ştefan voievod uşarului Cozma, care cumpărase, cu 160 de zloţi tătăreşti, de la Şteful Spineanul şi soţia lui Fetca, fiica lui Cămilă, „un sat, anume Cobâlia pe Nistru, ocina Fetcăi, fiica lui 1753 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, Bucureşti 1976, doc. 56, pp. 81-83
1135 cămilă, din uricul ei drept şi propriu” 1754. Hotarul, din veac. 1592, februarie 17: Carte de împuternicire, dată de Aron voievod fraţilor Iuraşco aprod şi Pavăl, „spre aceea ca să fie tare şi puternic a-şi stăpâni a sa dreaptă ocină şi moşie, anume satul Cobăliia din ţinutul Soroca”1755 . 1592, februarie 17: Întărit de Aron voievod fraţilor Iuraşco aprod, Pavăl şi Mărica, fiii lui Pătraşco pârcălab, nepoţi Cozmei uşar, „din uricul de cumpărătură ce a avut bunul lor Cozma uşar de la bătrânul Ştefan voievod, satul anume Cobăliia, în ţinutul Sorocii”1756 . 1633, noiembrie 13: Întărit de Moise Moghila voievod logofătului Pătraşco Ciogolea, care primeşte uric pentru dania domnească „un sat, anume Cobâlia, în ţinutul Soroca, din privilegiul de danie şi miluire ce a avut bunicul nostru Ion Moghila vistiernic de la Petru voievod pe acel sat… cumpărătura lui Gonţea fost vornic, fiul lui Păcurar, de la nepoţii lui Cozma fost pârcălab, şi a pierdut acel sat, Cobâlia, Gonţea, fiul lui Păcurar, în viclenie, când şi-a luat nume de domn, în zilele lui Petru voievod”1757 . 1904: „Cobâlnea, sat în judeţul Soroca, volosti Cotiujeni, aşezat pe ţărmul pârâului Cerna, aproape de izvoarele sale. Are 221 case, cu o populaţie de 1.197 1754 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. II, Bucureşti 1976, doc. 244, pp. 371-373 1755 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 57, 58 1756 Ghibănescu, Gh., Surete şi izvoade / Documente slavo-române, vol. IX, Iaşi 1914, pp. 59, 60 1757 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 411, pp. 515-517
1136 suflete, români şi ruteni; biserică; şcoală; vite mari 40”1758 . COBICENI (contopit cu Hlipiceni, comuna Hlipiceni, Botoşani). 1632, mai 22: Zapisul fraţilor Tofan şi Neculai Sechil, prin care mărturisesc că s-au „tocmit cu Lupul Prăjescul să-i vindem satul Cobecenii, ce este partea noastră, în ţinutul Hârlăului. Şi am tocmit să ne dea 100 de galbeni buni şi 5 iepe. Deci 20 galbeni ne-a dat şi ne-a rămas cu 80 de galbeni şi 5 iepe… după Sâmpietriu, întro săptămână, la casa dumisale, şi să aducem şi dresele, iar dumnealui să ne dea acei bani şi iepele”1759 . 1632, noiembrie 3: Zapisul marilor boieri, în care mărturisesc că Tofan Sechil şi nepotul său Neculai Sechil au vândut „toată parte lor din sat de Căbăceni (Cobiceni, contopit cu Hlipiceni, comuna Hlipiceni, Botoaşani), pe Jijia, ce este în ţinutul Hârlăului, toată partea lor ce se va alege din tot locul, din vatra satului şi din ţarină şi din câmp şi din fânaţ, cu loc de eleşteu şi cu vad de moară în Jijia… fratelui nostru Lupului Prăjescul, ce a fost postelnic, drept 150 de galbeni şi 10 iepe”1760 . 1758 Arbore, Zamfir, Dicţionarul geografic al Basarabiei, Bucureşti 1904, p. 70 1759 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 80, p. 86 1760 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 236, pp. 294, 295
1137 1899: „Cobiceni, sat în partea de sud-est a comunei Todireni, plasa Jijia, judeţul Botoşani. E așezat sub coastă de deal, pe țărmul drept al Jijiei. Moşia se compune din 2 părţi: Cobicenii lui Panaite Necula, de 1.000 hectare, și Cobicenii Fraţii Guşerescu, de 258 hectare, pe lângă carie se mai adaugă şi părţile locuitorilor, de 214 hectare. Are o populaţie de 60 familii sau 280 suflete, care locuiesc în 45 case. Are o biserică, deservită de personalul bisericii din Hlipiceni. Sunt 45 de contribuabili. Vite sunt: 214 boi și vaci, 6 cai, 116 oi, 25 mascuri. Stupi cu albine sunt 10. Sunt 2 cârciumi” 1761 . COBOLTA (Lăpuşna, Moldova). 1586, iunie 3: Ispisoc de judecată de la Petru voievod, după ce Gorcea Albută, marele vătav al ţinutului Sucevii „a pârât pe Holban şi pe ai lui pentru un loc de pe Cobolta, mai în jos de gura văii Speii, de către apus, unde şi-a fost făcut Ohorca casă pentru sine, zicând cum că acel loc este dat născătorilor lui, lui Petre Albotă logofătul în zilele lui Alecsandru (Lăpuşneanu) voievod şi ale lui Bogdan voievod, şi a arătat privilegii; şi când li s-a întâmplat să iasă din ţară, cu Bogdan (Lăpuşneanu) voievod, apoi holban cu răzeşii lui iarăşi a cerut acel loc de la Ioan voievod, loc din pustietate… Iar Holban cu ai 1761 Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României, volumul II, Bucureşti 1899, p. 536
1138 săi s-au dat rămaşi din toată legea ţării”1762 . 1692: „Izvod de moșii ce avem de pe moșii (bunicii) noștri, și anume de pe tatăl nostru Istrate Caroian și de pe mama noastră Soltana de Pistrueni, de pe Răut, ce avem de pe strămoșul nostru de Pistrueni, ce a fost vistiernic mare, a opta parte din sat din Pistrueni, sat întreg, cu amândouă fețele Răutului, partea Rusoii, a fetei Pistruiului, și a opta parte din Ciolănești, cu a patra parte din jumătate de sat din Coșniță, de pe Ciorna, și a opta parte din jumătate de sat, din sat, partea din jos, din Crimenciuc, ce-i în țărmurile Nistrului, și a opta parte din Olișcani, ce este în olatul Ciornii, iară partea din jos, și a opta parte din a patra parte din sat din Suruceni, de pe Ișnovăți, din parte din jos, și a opta parte din jumătate din sat Divice pe Bâc, și a opta parte; aceste sate îmblă în opt părți și ne sunt ocină, moșii, de pe strămoșul nostru Pistruiul vistiernicul. / Și strămoșul nostru Rusul are a patra parte din Mihălașa, partea lui Istrate Caroean cu frații săi, cine va fi din Iurculeasă și din Săvușcesă și din Derenoi, și a patra parte de sat din Piscani, și a patra parte din sat din Sămășcani, partea din jos și iazul din mijloc, cu sălci multe. Aceste părți și ocine sunt de pe strămoșul nostru, de pe Rusul. / Moșie și ocină ce mai avem de pe strămoșul nostru, de pe Ioan Caroeanu, și satul Crăciuneștii, sat întreg, ce sunt pe Ciulucu cel mare. Așijderi, un sat întreg, ce se cheamă Scârnăvii, ce sunt alăture cu Crăciuneștii din sus, cu frații săi, cine va fi din popa Ciui, din Tribăș, din Niță, din popa Taos și din Istrate Caroean, ce ne sunt părți și ocini, ne sunt de pe Ioan Caroianu, strămoșul nostru, și din jumătate de sat din Năpădeni, a cincea parte, partea lui Istrate Caroian, 1762 Codrescu, Theodor, Uricarul, vol. II, Iassi 1889, pp. 260, 261
1139 fără de alți frați, din partea din sus, iară din partea din jos tij (la fel) din Năpădeni, parte lui Cotârlă, ce-i cumpărată din Andrieș și de mătușa noastră Lupa, fata Prăbăș, 300 ughi (ducaţi ungureşti) a dat când prada lui Vasile vodă, de a răscumpărat cumpărăturile, a patra parte a lui Istrate Caroian și din jumătate de sat din Fântâne a patra parte a lui Istrate Caroian. Aceste părți și ocini sunt de pe strămoșul nostru Ioan Caroian moșii. / Și ocina ce avem de pe strămoșul nostru Coromă Lașcul, jumătate de sat de Drujăni, ce să cheamă Cobolta de Drujinca, și se împarte cu Hășdienii în două și din țărmurile Drujălii, ce se împart în două la Roșestii și cu Scutăreștii, și din jumătate de sat din Titieană de pe Dele, a şasea parte, parte Andrăchii, fără de alți frați, frații Andrăchii după Geantaonul” 1763 . COCHIUJENI (raionul Edineţ, Moldova). 1770-1772: Satul Cochiujenii, ţinutul Hotinului, ocolul Mijlocului, avea, după recensământul lui Rumeanţev1764 , toată suma caselor: 175. Scădere rufeturi 29: 2 popi, 1 dascăl, 6 scutelnici, 20 ţigani. Rămân birnici 146. / Birnicii: Alecsandru fiul Ursulesii / Andrei Stâncă / Ilie Grecul / Iacob al Mărculesii / Tănasă Stâncă / Ioniță al lui 1763 Sava, Aurel V., Documente privitoare la târgul şi ţinutul Lăpuşnei, Bucureşti 1937, doc. 115, pp. 136, 137 1764 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, II, Chişinău 1975, pp. 162, 163
1140 Gașcul / Gheorghe Rodinco / Vasile Stâncă / Mușat Loisa / Dumitru Mândru / Nichita fiul Mărculesii / Grigoraș fiul Ursulesii / Ion Mortul / Gheorghe, văcar / Vasile Rodinca / Ștefan, vătăman / Ștefan, rusul / Ioniță Rumbul / Ion Cuflinco / Gavril Frumușinco / Andreuță / Vasile Tătarul / Dumitraș Culeșanul / Simion Berdei / Vasile frate lui Andreuță / Mihălache Mortul / Timofte Mortul / Ștefan Bordei / Ursul fiul lui Lupan / Toader Răvenco / Chiriac Răvenco / Alecsa al lui Răvenco / Lupul fiul lui Răvenco / Vasile, pânzariul / Andrei, văcariul / Matei, rus / Ioniță Cucul / Ivan, rusul / Vasile Băbuță / Tudose / Grigoraș fratele lui / Andronache Cucul / Tănase Cucul / Lupan / Nicolae Lungul / Ursul Lungul / Toader Ciobănaș / Toader fiul Chilinei / Simeon Comănoc / Ursul Tufă / Lupul fratele vornicului / Timofte Giosan / Ion Druță / Vasile Bounegru / Ștefan Covașă / Enache Giosan / Ignat Comănoc / Ion Ostahe / Toader Posmar / Ștefan, calpagiu / Ostahe, păscar (pescar – n. n.) / Antohe, cibotar / Macovei, rus / Matei, rus / Ion al lui Ganul / Vasile Gănuțul / Ioniță al lui Gănuțul / Ursul Curcă / Ion fiul Ganului / Ștefan, funar / Grigoraș al funarului / Nichita, rus / Vasile, rusul / Zaharia, cibotar / Mihai al pasului / Vasile Verenie / Iacob, pas / Ioniță fiul babei / Tănasă fiul funariului / Fodor, rus / Gavril, rus / Matei, rus / Ștefan Gacul / Ivan, morar / Socrul lui Ivan / Nazarie / Lupul fiul lui Nazarie / Gavril, rus / Toader al lui Ganul / Mihai Ciurul / Gavril Bocan / Simion, pas / Vasile, rusul / Ion fiul Irimiei / Irimia / Iacob, rus, frate lui Fodor / Nicolae Tiutiuliuc / Nicolae Bărgan / Gavril Bulduma / Ivan fratele lui / Vasile Gâscă / Lupul Pulan / Lupul Caraoman / Nistor Bordeian / Vasile cumnat lui Țâbârnă / Lupul fiul lui Beșliu / Simion Țâbârnă / Matei, pânzar / Chiriac
1141 Moroșan / Andronache / Ignat fiul lui Iftimi / Ursul Bortă / Ion, bârsan / Grigoraș, plăcintar / Alecsa al lui Căpățină / Ion Căpățină / Toader Minciună / Mihalache al lui Tănase / Ion al pescarului / Simion, pescarul (păscarul, în text – n. n.) / Simion fiul Mărculesii / Ursache fiul lui Vlase / Toader Rănibou / Costandin Rumbu / Nichifor, cibotar / Iftimie al Ghiniței / Andronache, ciobanu / Pavel al păscariul / Vasile Cirimpie / Ion fiul pescarului / Vasile Niagul / Iacob fiul lui Chihai / Gheorghe Olmadem / Andrei al Procăi / Grigoraș Bortă / Andrei al Procăi / Trohin Sprânciană / Miron fiul lui Costia / Savin Țibrica / Acsenti Ciucă / Savin Țibrican / Constandin Găină / Darie, cojocar / Gheorghe, vornic / Vasile, vătăman / Ioniță, vătăman. // Rufeturi: Popa Dragomir / Popa Ion / Radul, dascăl / Ivan, vezeteu, scutelnic la bașia Coste pârcălab / Vasile, plugar, scutelnic la bașia Coste pârcălab / Onofrei, plugar, scutelnic la bașia Coste pârcălab /Petre, bucătar, scutelnic la bașia Coste pârcălab / Ivan, rusul, scutelnic la bașia Coste pârcălab / Hrincul, rusul, scutelnic la bașia Coste pârcălab / Mihai, țigan / Lazăr, țigan / Gheorghe, țigan / Vasile, țigan / Nicul, țigan / Vasile, țigan / Petre, țigan / Dragomir, țigan / Vasile, țigan / Costandin, țigan / Georghe, țigan / Ștefan, țigan / Ștefan, țigan / Niagul, țigan / Nicolae, țigan / Gheorghe, țigan / Petre, țigan / Vasile, țigan / Păvălucă, țigan / Ioniță, țigan.
1142 COCIA (lângă Tecuci, Galaţi). 1774, iunie 26: Satul Cocia, ţinutul Tecuciului, ocolul Târgului, după recensământul lui Rumeanţev1765 , avea toată suma caselor 27. Scădere rufeturi 2: 1 vornic, 1 vătăman. Rămân birnici 25. / Birnici: Vasili Buti / Grigori Putricia / Andronachi zet (ginere) pâslarului / Voicu sin (fiu) pâslarului / Vasile, pâslar / Stoica Boubătrân / Vlad Ţuguiu / Toader Bălăuţă / Ion Gâlcă / Gheorghi Lungul / Ilii brat (frate) Gheorghi / Neculai sin (fiu) Stanca / Sarafim sin Tudosii / Ion Bâcul / Mihai, holtei cu mamă / Duminică, holtei cu mamă / Vlad Corcotă / Mihai zet (ginere) Crâstinei / Stancul brat (frate) lui / Neculai Negru / Ştefan, rotar / Ion brat lui, holtei cu mamă / Vasili Lungul / Mihalcia, bejenar / Dumitru Ghimuş. // Rufeturi: Vornicul Mircia / Tudosii sin Bâcul, vătăman. 1765 ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 560
1143 COCIU (satul Stănueşti, azi Cociu, comuna Moşoteni, Bacău). 1636, februarie: Întărit de Vasile Lupu voievod ceaşnicului Dabija şi cneaghinei lui Schiva, în baza unui zapis de la Ivan fost cămăraş şi Vasile Rugină din Găiceni (comuna Găiceana, Bacău), Hârbor şi Gherasim spătar din Măţcani (înglobat în Drăgeşti, comuna Tătărăşti, Bacău), Calotă din Hrueşti (comuna Huruieşti, Bacău), Chervasie din Giordzeşti (azi Giurgeni, comuna Tătărăşti, Bacău), Isac din Herniceşti (înglobat în Perciu, comuna Huruieşti, Bacău), Ionaşco, fiul lui Cârstea din Ungureni (comuna Tătărăşti, Bacău), popa Anton din Cicoveni (înglobat în Movileni, comuna Coroieşti, Vaslui), Toader diac, Paşcul, Chigicean şi Liica din Mireni (comuna Coroieşti, Vaslui), Burlan şi Gheorghe Viţă din Stănueşti (azi Cociu, comuna Moşoteni, Bacău), „scriind şi mărturisind cum a venit înaintea lor Gheorghe, fiul lui Florea, nepotul lui Dumitru… şi a vândut 12 ogoare din satul Mireni, care este în ţinutul Tutovei, pe Pereschiv, lui Dabija ceaşnic şi cneaghinei lui Schiva, pentru 12 taleri. / Şi a cumpărat şi alte părţi din acest sat…de la Pahomie, pentru 6 ughi; de la Buroban, partea lui Dragoş şi partea lui Stegar, pentru 12 taleri; de la Chighician, toată partea lui, pentru 12 taleri; de la Nastea, fiica lui Mihoci, a cincea parte din acest sat; de la Drăghinoae din Petreni (azi Chetreni, comuna Motoşeşti, Bacău), partea lui Dumitru, fiul lui Pantea, din acest sat,
1144 care a fost pusă zălog de multă vreme la Drăginoae, pentru 10 taleri; de la Toader, fiul lui Paşco, partea lui Gherman din acest sat Mireni, pentru 12 taleri… / Şi de asemenea, de la Părasca, partea lui Terchilă din satul Stănueşti, pe acest pârâu, pentru 20 de taleri; de la Burlan, toată partea lui din acest sat Stănueşti”1766 . COCIUBA (sat pe Iezer, lângă Ruşi, înglobat în Ruşi, comuna Puieşti, Vaslui). 1443, mai 27: Întărit de Ştefan voievod lui Gherei, care primeşte uric pentru „satele anume Nena, pe Studineţ, unde este casa lui, pe din sus de Mic Jăurescu, unde a fost Clopot, şi, pe din jos de Iazăru, Bălăceştii, şi pe din jos de Bălăceştii, o fântână, anume Prozioane, pe din sus de Ezăreanu, să-şi aşeze acolo sat, şi, deasupra Cociubii, o fântână, să-şi aşeze iarăşi sat, şi, la Vatice, unde au fost Ştefan Răspop, şi, la Chengaci, unde au fost Cergăşă, şi, pe Prut, unde au fost Badea Bratişanul, şi loc de moară şi selişte… Iar hotarul tuturor acelor sate să fie cu toate hotarele lor cele vechi, pe unde au apucat din veci”1767 . 1632, noiembrie 7: Zapisul ureadnicului de Bârlad Andrei, al lui Glegorie Surtă şi Glegorie din Cociuba (în Rusi, comuna Puieşti, Vaslui), al lui Gavril 1766 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 326, pp. 368-370 1767 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. I, Bucureşti 1975, doc. 233, pp. 327, 328
1145 Mustaţă şi Gavril, feciorul lui Surtă, Ursul, feciorul Zaharei din Ghergheşti (comuna Ghergheşti, Vaslui), şi Strătulat, şi Frăteiu, prin care mărturisesc cu sufletele „cum au venit în faţa noastră Focşa din Băliţeşti (în Hălăreşti, comuna Iana, Vaslui) şi cu feciorii săi… şi au vândut din sat din Băliţeşti a cincea parte, cu vad de moară şi cu tot venitul, lui Ifrim şi femeii sale Hilinei, drept un cal şi patru oi, şi s-a biciuluit calul drept 30 de lei şi oile câte un leu”1768 . 1634, septembrie 1: Întărit de Vasile Lupu voievod vornicului Dumitraşco Gheuca, care primeşte uric pentru jumătate din satul Ruşi (comuna Puieşti, Vaslui), partea de sus, cu loc de moară şi de iaz, ce i-a fost cumpărătură de la Constantin, fiul lui Mecea, nepotul lui Mecea bătrânul, şi de la Focşa, fiul lui Cârstea, pentru 70 taleri de argint; şi altă parte de ocină, din acea jumătate de sus, ce şi-a cumpărat-o de la Ion, fiul lui Şteful, şi de la Zaharia, fiul lui Petrea, care parte a lui Ion şi de la Zaharia este din jumătatea de jos a satului Ruşi şi a cumpărat-o pentru 60 taleri de argint; şi altă parte de ocină, cumpărătură de la Nedeală şi Ileana, nepoţii lui Hilip, pentru 20 taleri de argint. Şi acele părţi cumpărate de la Gheorghe şi Cârstea, nepoţii lui Pârvan fost armaş, pentru 60 ughi buni”1769 . 1899: „Cociuba, seliște ce ţine de comuna Ruși, în plasa Tutova, judeţul Tutova” 1770 . 1768 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 242, pp. 301, 302 1769 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXII, Bucureşti 1974, doc. 248, pp. 278, 279 1770 Lahovari, George Ioan, Marele Dicţionar Geografic al României, volumul II, Bucureşti 1899, p. 542
1146 CODĂEŞTI (comuna Codăeşti, Vaslui). 1632, mai 12: Întărit de Alexandru Iliaş voievod lui Vasile Purcel, fiul lui Gavril Purcel, nepotul lui Purcel fost postelnic, după ce se pârâse la Divan cu popa Gligorie şi cumnatul lui Lazor din Glodeni „pentru o bucată de loc din satul Codăeşti, ce este pe valea Cuţitnei, în ţinutuş Vaslui, care le-a fost luată lor în zilele lui Moise Moghila voievod, jeluindu-se şi arătând înaintea noastră un uric vechi de şa Ştefan voievod cel Bătrân, de 134 de ani… Şi când a fost în zilele lui Moise Moghila voievod, popa Gligorie din Glodeni şi cumnatul lui Lazăr, şi cu toate rudele lor, ei au venit în Divanul milostivirii sale cu multe înşelăciuni şi au luat un hotarnic… care nu a întrebat de oameni buni şi bătrâni, megieşi de primprejur, şi nu a cercetat acel uric vechi în semne, ci el iarăşi, pe urma lor, cu înşelăciune, fără dreptate şi fără ispravă, ca un om fără minte a făcut mare asuprire şi a luat ocina şi a dat-o în partea popii Gligorie şi a cumnatului lui Lazor, şi tuturor rudelor lor”1771 . 1632, decembrie 2: Zapisul marilor boieri, în care mărturisesc că a venit înaintea lor fostul şetrar Pânte „şi a vândut dreapta sa ocină, ce a avut răs-străbunica lui, Vasutca, de la Ştefan voievod cel Bătrân, şi din uric de 1771 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 74, pp. 79-82
1147 împărţeală ce a avut mama lui Tudora de la acest Petru voievod cel Bătrân, jumătate de sat din Codăeşti, partea de jos, cu vad de moară în Dobrovăţ, şi cu moară gata şi cu loc de piuă, şi, de asemenea, şi din cealaltă jumătate de sat, partea de sus, a cincea parte, care este în ţinutul Vasluiului, care acea a cincea parte îi este de la nepotul lui, Dumitru Purcel, şi de la femeia lui, Ileana, pentru că i-a plătit capul de la o greutate. Aceea a vândut-o fratelui şi prietenului nostru Ionaşco Cehan mare pitar, pentru 225 ughi buni”1772 . 1635, martie 10: Întărit de Vasile Lupu voievod fostului mare vornic Ionaşco Cehan şi lui Duca fost comis, care primesc urice pentru „un sat, anume Novacii (înglobat în Duda, comuna Duda-Epureni, Vaslui), ce este în ţinutul Fălciului, care a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Huşi, Şi au dat 600 taleri de argint lui Ştefan Tomşa voievod, atunci când a mers Enachi Catargiul banul la Ţarigrad pentru nevoia ţării… / o selişte, anume Stănileştii (comuna Stănileşti, Vaslui), care este în ţinutul Fălciului, cu bălţi de peşte şi cu vad de moară la Prut, unde au fost 6 mori domneşti într-o casă… fostă dreaptă domnească, lângă târgul Huşi, dată lui de Barnovschi voievod pentru slujbă credincioasă şi pentru un cal bun, pe care l-a luat de la el şi l-a trimis la craiul unguresc… / alt sat, Volosenii (comuna Stănileşti, Vaslui), în ţinutul Fălciului, fost drept domnesc, ascultător de ocolul Stănileştilor, dat lui de Ştefan Tomşa pentru 200 ughi şi 6 cai buni, ce s-au dat în slujba ţării… / alt sat, anume Măicanii (comuna Lunca Banului, Vaslui) şi Cerbicani (comuna Lunca Banului, Vaslui), şi 1772 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXI, Bucureşti 1971, doc. 251, pp. 314, 315
1148 cu bălţi de peşte, anume Căuşul, Alba, Neagra, Pepelea, Cerbicana, Gârla Stâlpului şi Lungul, jumătate, care acest sat Măicani a fost drept domnesc, ascultător de ocolul Stănileştilor, dăruit de Radul Voievod pentru doi cai buni, ce i-a dat în treaba ţării… / o parte din satul Dolheşti (lângă Ciocani, comuna Perieni, Vaslui), care este la obârşia Crasnei, în ţinutul Fălciului, cumpărată de la Păcurar, fiul lui Cozma sulgerel, a cincea parte din a şasea parte, partea Stancăi, cu 60 taleri de argint… / jumătate din satul Codăeşti (comuna Codăeşti, Vaslui), partea de jos şi cu vad de moară la Dobrovăţ, de asemenea a cincea parte din cealaltă jumătate din satul Codăeşti, care este în ţinutul Vaslui, cumpărată de la Pântea fost şetrar, fiul Tudorei, pentru 225 ughi… partea de sus a dat-o lui Pântea vara lui Tudora, fiica Anisiei Purceloae, pentru că a plătit capul ginerelui său Dumitru Purcel, pentru o moarte de om, pe care a făcut-o el”1773 . 1635, martie 24: Zapisul lui Istratie şi Lazor din Glodeni (lângă Iaz, comuna Soleşti, Vaslui), al popii Măteiu şi Pântea din Mirceşti (comuna Tăcuta, Vaslui) şi al lui Tilie şi Răzmiriţă din Codăeşti (cvomuna Codăeşti, Vaslui), prin care mărturisesc că au venit în faţa lor fetele Tudorii, Ileana, Acsinia, Mica şi Mărica, nepoatele lui Purcel postelnicul şi au vândut vornicului Cehan „moşia ce au avut în sat, în Duşeşti (comuna Codăeşti, Vaslui), partea Tudorii toată şi a lui Ionaşco tij (la fel) toată, şi jumătate de parte a lui Pătraşco, pentru 35 de galbeni, bani buni, cum umblă la vistierie”1774 . 1773 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 54, pp. 52-56 1774 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 67, pp. 74, 75
1149 1635, mai 13: Zapisul surorilor Nastasia şi Anna, fetele lui Dumitru Purcel, nepoatele postelnicului Purcel, care mărturisesc că au vândut „dreaptă ocină şi moşie din sat de Codăeşti, partea de sus… lui Ionaşco Cehan ce-a fost vornic mare, drept 12 galbeni. Şi într-această tocmeală au fost frate-nostru Ardarie, Iorga, Dulde şi Andreica de Pogăneşti şi mulţi oameni buni”1775 . 1636, ianuarie 20: Carte de împuternicire, dată de Vasile Lupu voievod „lui Ionaşco Cehan, ce a fost vornic mare, spre aceea ca să fie tare şi puternic a soroci şi a chema înaintea Domniei Mele pe Pântea şi Vasile Purcel, să aducă uricul Codăeştilor, să fie a treia zi înaintea Domniei mele”1776 . 1636, mai 11: Zapisul surorilor Solonca şi Diia, fetele lui Dumitru Pucel, feciorul lui Purcel postelnicul, prin care mărturisesc cum a vândut moşia lor „din sat din Codăeşti (comuna Codăeşti, Vaslui) lui Dumitru ce-a fost vornic, drept o vacă cu viţel biciuluită drept 9 zloţi şi jumătate, 40 potronici de argint, un sac de făină de 6 merţe, drept 2 lei… Şi în această tocmeală s-au întâmplat Bălan, Gavril, Dumitru Dugulciu şi Gheorghe de Şerboteşti (comuna Soleşti, Vaslui), Buţurcă de Todireşti (comuna Todireşti, Vaslui) şi alţi oameni buni. Şi muma noastră Purceloaia încă a fost de faţă”1777 . 1637, aprilie 12: Zapisul lui Dumitru Buhuş fost vistiernic, în care mărturiseşte cum a cercetat pricina 1775 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 116, p. 154 1776 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 309, p. 346 1777 AŞSP, Documenta Romaniae Historica / A. Moldova, vol. XXIII, Bucureşti 1996, doc. 416, p. 477