Revista completa

Irina Nechit NOI - REPORTERII

Nu știam nimic despre fărădelegile înfăptuite de partidul lui Lenin, despre abuzurile
asupra oamenilor, despre faptul că ei și-au pierdut libertatea și că au fost forțați să-și
cedeze pământurile, să intre în colhoz, să muncească precum sclavii prin fabrici și
uzine, fără dreptul de a protesta. Nici în adolescență, când deveniserăm pionieri, apoi
comsomoliști (comsomol – organizația tineretului leninist) nu aveam voie să cunoaștem
adevărul despre istoria noastră. Nu ni se povestea nimic de anexarea, în 1812, a
teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus, nici despre Unirea
din 1918, nici despre represaliile staliniste, nimic despre foametea organizată de
bolșevici în anii 1947-1948, nimic despre deportările în Siberia. La serbări eram
încurajați să ne coasem și să purtăm sarafane rusești. Pentru matineele de Anul Nou,
fiecare fată își făcea un cocoșnic rusesc, din vată și cioburi mărunte de jucării în loc de
paiete. Ni se sugera astfel că patria-mamă e în straie naționale rusești.

Totuși, depindea de învățători dacă aceste dogme erau în prim-plan sau treceau pe
planul doi. În școala din Antonești, de exemplu, rolul cel mai important îl aveau studiile,
învățătura propriu-zisă, iar ideologia era mai degrabă din zona concertistică, festivă. Se
acorda o atenție sporită materiilor din programa de studii, ni se preda la un nivel înalt
matematica, fizica, limba franceză, biologia, chimia, geografia, muzica,
desenul. Peste zeci de ani de la absolvirea școlii medii din sat, am aflat de la foștii mei
învățători, pedagogi minunați, că ei de fapt erau niște oameni credincioși, că umblaseră
în copilăria lor la biserică și cunoșteau bine realitățile istorice, dar se temeau să ni le
dezvăluie și nouă, elevilor. Frica îi făcea pe maturi să tacă, ei nu îndrăzneau să ne
spună prea multe despre regimul totalitar, de frică să nu fie arestați. Sinceră să fiu, eu
nu eram pe atunci conștientă de faptul că viața maturilor era bântuită de frică. Golul de
informații l-am recuperat mai târziu, la facultate sau individual.

Aș mai aminti de câteva lucruri bune din școala sovietică, pentru că aceasta avea și
plusuri, nu doar minusuri. Aveam cor în școală, eram obligați să mergem la cor.
Senzația de comuniune cu colegii, cu profesorii în vreme ce cântam, avea ceva
dumnezeiesc. Eram încurajați să scriem de mână frumos, iar ziua când primeam vreo
scrisorică de la vreun coleg, cu rânduri romantice, caligrafiate îngrijit, ne rămânea în
amintire pentru totdeauna. Activitatea artistică era salutată de pedagogi. Am vrut să
facem spectacole de teatru și le-am făcut, am montat singuri, fără intervenția
învățătorilor, „Chirița în provincie” și alte piese de Alecsandri, am improvizat și un teatru
de păpuși, puneam în scenă fabule, cu păpuși, ursuleți,
iepurași, câini de pluș.

45

Irina Nechit NOI - REPORTERII

Încă un aspect cred că era bun: eram deprinși de acasă, dar și din școală, cu munca
fizică. Spălam podeaua de glod, măturam în fiecare zi, aveam grijă de curățenia din sala
de clasă, spălam geamurile, prășeam în curtea școlii, cultivam flori, sădeam copaci.
Toamna, de regulă, toți elevii școlii mergeau la strâns roada pe câmp, la culesul viilor.
Perioada culesului strugurilor sau a legumelor de pe deal dura exagerat de mult, până
porneau ploile și cădea bruma, abordarea aceasta stahanovistă a muncii avea o doză de
cruzime (termenul stahanovism provine de la numele lui Stahanov, care a bătut recorduri
nemaivăzute în întrecerea socialistă), dar cred că participarea elevilor la strânsul roadei
timp de 2-3 săptămâni ar fi și azi o experiență utilă, necesară. Păcat că s-a renunțat la
ea.

3. Ați urmat apoi Universitatea din Chişinău. Ce însemna o facultate de „limbă
moldovenească” în URSS? Cum erau viaţa şi studiile, cine erau studenţii, cum erau
profesorii?

A fost un moment decisiv pentru mine că am dat admiterea la Facultatea de
Jurnalism. Învățătorii din sat mă sfătuiseră să mă înscriu la alte facultăți: Franceză ori
Rusă, Istorie ori Geografie ș.a. În ultimul moment m-am hotărât, am ales din instinct,
dintr-un impuls de a urma un drum care va fi numai al meu, cu toate că nimeni din familia
mea și din localitatea natală nu avusese vreodată o profesie legată de scris. Să-ți faci
îndeletnicire din scris era ceva total necunoscut pentru neamul meu. Nu știam pe atunci
cât de dificil e să scrii, să scrii, să scrii, aproape în fiecare zi, despre noi și noi subiecte,
să te lupți cu frazele ca să le aranjezi într-un text limpede și totodată expresiv, sensibil și
de impact. Mă refer la textele mele jurnalistice (eu m-am specializat în jurnalism cultural).
Poemele și textele artistice sunt altceva și dacă vă interesează, pot să vă spun că scriu
poezie rar, când am un răgaz și când mă vizitează inspirația.

Revin la anii de studenție. Am pierdut mult timp studiind materii absolut inutile, teorii
aparent serioase, dar cu tentă ideologică, pe care le parcurgeam în grabă, lunecând la
suprafață. Nu mi-au fost de folos în munca mea și le-am uitat cu desăvârșire. Regret și
acum timpul pierdut la cursuri anoste, colocvii, conferințe plicticoase, la care ne simțeam
captivi. Parcă eram prinși într-o plasă a absurdului. La orele de română (moldovenească,
desigur), nu ni s-a spus că scriitorii sovietici moldoveni erau supravegheați de sistem,
marginalizați, pedepsiți în caz de nesupunere, nu știam că unii dintre ei au fost deportați,
nu știam că în anii 30 au fost împușcați mai mulți poeți transnistreni, la Tiraspol, doar
pentru faptul că au scris în română. Totuși, am avut noroc că se termina așa-zisa epocă a
stagnării, epoca lui Brejnev. Se simțea că vin răsturnări majore, evenimente politice
cruciale.

46

Irina Nechit NOI - REPORTERII

Studențimea era mai dinamică, mai deschisă în fața primenirilor sociale, libertatea de
exprimare pătrunsese în mediul universitar. Am făcut cunoștință cu studenți mai mari
decât mine (unul din ei, tânărul pe atunci poet Nicolae Popa mi-a devenit soț) care
citeau altceva decât li se cerea la cursuri, ei citeau cărți românești, ale scriitorilor din
România, iar lucrul acesta era considerat periculos. Cărțile românești erau aduse de la
librăriile „Drujba” din Cernăuți, Odesa, Kiev, Moscova, Leningrad, actualul Sankt-
Petersburg. Vă dați seama? Era interzis să treci Prutul și să cumperi
cărți românești din România. Trebuia să mergi la sute și mii de kilometri, prin toată
Uniunea Sovietică, pentru a găsi cărți ale autorilor români prin magazinele „Drujba”
(„Prietenie”). În Basarabia, se editau cărți în așa-numita limbă moldovenească, cu grafie
chirilică, dar toate trebuiau să conțină pasaje dedicate partidului comunist, lui Lenin etc.
Dacă scriai cu litere latine, fie și în spațiul tău privat, riscai să înfunzi pușcăria. O tânără,
Lilia Neagu, ajutată de colega ei Asea Andruh, au avut curajul să scrie, în noaptea de 1
octombrie 1970, cuvinte cu litere latine pe diferite clădiri din centrul Chișinăului,
inscripțiile erau antirusești, antisovietice („Jos ocupanții!” etc.). Bineînțeles că au fost
reținute de miliție, arestate, Lilia Neagu a stat doi ani la închisoare. Au avut probleme cu
miliția, cu K.G.B.-ul și studenții care au recitat poeme patriotice și au cântat cântece
românești la monumentul lui Ștefan cel Mare. Mișcarea de eliberare națională însă nu
putea fi oprită, ea luase avânt după ce eu am terminat facultatea. În 1991, Uniunea
Sovietică s-a prăbușit. Așadar, am avut norocul să fac parte din prima generație post-
comunistă. Asupra noastră, a optzeciștilor basarabeni, nu s-a făcut presiune din partea
politrucilor, pe noi nu ne-au hărțuit părtașii bolșevismului, vremea lor a trecut.

4. Ce rămâne în literatură din perioada sovietică? Ce ar trebui neapărat să citim?
Şi ce ţine mai degrabă de raftul al II-lea?
S-a scris multă maculatură cu dedicații partidului comunist, dar firește că s-au scris și
texte veridice, complexe, de o sensibilitate netrucată și având o înaltă ținută artistică.
Dacă vreți să vă faceți o imagine despre literatura basarabeană de după cel de-al doilea
război mondial, ar trebui în primul rând să-i citiți pe Ion Druță, Aureliu Busuioc, Grigore
Vieru, Vladimir Beșleagă, Leonida Lari, Vasile Vasilache, Dumitru Matcovschi, Liviu
Damian, Ion Vatamanu, Serafim Saka, Vasile Romanciuc, Valeria Grosu, Gheorghe
Vodă, Lidia Istrati, Marcela Benea, Nicolae Dabija ș.a. Dați de google și veți afla multe
despre literatura din stânga Prutului, pe internet sunt postate numeroase articole, studii,
materiale de critică și istorie literară, teze de doctorat etc.

47

Irina Nechit NOI - REPORTERII

5. Povestiți-ne, vă rugăm, despre evoluţia ca scriitor: când v-ați dat prima dată

seama că există putere în cuvintele dvs? Când ați folosit limbajul pentru a obține

ceea ce vă doreați? Cum ați debutat, cum ați ajuns de la poezie la proză,

jurnalism și la teatru?

Am să vă povestesc un episod din copilărie. Precum vă spuneam mai devreme,

Prutul era graniță de stat și nu puteam trece dincolo de sârma ghimpată, să ne scăldăm

în râu. Când venea vacanța de vară, mergeam în satul natal al mamei mele, Iagorlâc,

de pe Nistru. De fapt, rămăseseră doar câteva case din acel sat. Iagorlâcul fusese

scufundat în apele lacului de acumulare al Hidrocentralei de la Dubăsari. Mergeam,

așadar, spre Nistru, vreo două sute de kilometri, în motocicleta cu ataș a tatălui, mama

ședea pe scaunul din spatele lui, ambii cu căști pe cap. Lacul de acumulare îmi părea

imens, ca o mare. Nu-mi păsa pe atunci că pe fundul lui erau casele, ulițele, biserica,

prăvăliile, grădinile satului natal al mamei. Peștii săreau din apă, noi ne bălăceam, ne

stropeam, învățam să înotăm.

Într-o zi cu mult soare am aruncat o privire mai atentă spre malul înalt, calcaros, și

le-am văzut! Nenumărate scoici și așchii de scoici care formau straturi albe,

zgrunțuroase, fărâmicioase. Am urcat spre ele, sfidând legile gravitației. Mă agățam de

pietre ca să pot ajunge cât mai sus, dar urcușul n-a durat mult, eram greoaie, lunecam

înapoi în jos. Auzisem de Marea Sarmațiană, mă dumirisem că am dat peste niște urme

ale ei. Seara, când rămăsesem singură într-o odaie, la bunei, m-am pornit să scriu. Nu

erau niște fraze coerente, ci fulgurații de cuvinte. N-am păstrat nimic din caietul

acela. Dar cred că erau primele mele versuri. Țin minte starea – voiam numaidecât să

spun ceva. Și acum îmi pare că mai întâi crește, se acumulează dorința de a spune

ceva, abia apoi vin figurile de stil și alte lucruri legate de creație. Am debutat în 1992,

apariția primei mele cărți, intitulate „Șarpele mă recunoaște”, a întârziat din cauza

războului de pe Nistru, declanșat de separatiștii din Tiraspol. Am mai publicat volumele

de poezie „Cartea rece” (Editura Cartier, Chişinău, 1996); „Un viitor obosit” (Editura

Augusta, Timişoara, 1999); „Gheara” (Editura Vinea, Bucureşti, 2003); „Un fel de linişte”

(Ed. Vinea, Bucureşti, 2006); „Copilul din maşina galbenă” (Ed. Cartier, Chişinău, 2010);

„Un om de succes şi alte pierderi” (Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2018); „Caruselul

primăverii. Poezii pentru copii” (Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2018); „Covorul cu

bujori” (carte pentru copii, Ed. Prut Internațional, Chișinău, 2020); „Masa de sărbătoare”

(Editura Cartea Românească, 2020).

Scriu și dramaturgie, câteva piese ale mele au fost montate pe scene profesioniste

din Chișinău, București, Bălți. Cel mai recent spectacol după o piesă a mea se numește

„Valsul tancurilor”, premiera a avut loc în noiembrie 2020, la Teatrul „Satiricus” din

48

Irina Nechit NOI - REPORTERII

Chișinău. Îmi câștig existența din jurnalism cultural. Când cineva scrie toată viața, e
firesc să abordeze diferite genuri, doar că unii sunt mai buni la poezie, alții la proză, alții
la publicistică etc.

6. Care credeți că este legătura literaturii de limbă română din Moldova cu cea din
România? Ce s-a întâmplat, de-a lungul timpului, cu această legătură? Cum a
evoluat ea? Credeți că se poate vorbi despre problema sincronizării cu Ţara, a
recunoaşterii în Ţară?

Literatura română este una, pe ambele maluri ale Prutului. Doar că cea de pe malul
stâng a fost în suferință, de vreo două secole. Autoritățile țariste, apoi sovietice au
încercat s-o înstrăineze de rădăcina ei. Însă, începând cu anii 80 ai sec. XX,
sincronizarea a luat un avânt nemaivăzut, iar azi putem spune că s-a și produs.
După 2000, numele sriitorilor importanți din stânga Prutului sunt cunoscute pe
malul drept, le puteți afla ușor dacă vă interesează cu-adevărat. Odată cu noile
tehnologii, comunicarea e fulgerătoare și nelimitată, ne bucurăm de circulația
liberă și imediată a textelor, autori români publică la Chișinău și invers, cei
basarabeni își editează cărți, poeme, romane, articole în reviste și la edituri din
România. Recunoașterea în Țară se manifestă în procesul literar curent, dar în
manuale basarabenii încă nu sunt prezenți.

7. Simțiți că scrisul vă energizează? Sau vă epuizează?
Uneori mă energizează, alteori mă epuizează.

8. Ce vă place cel mai mult la scrisul dvs? Care e partea preferată (sau citatul) de
care sunteți foarte mândră?

Mă provocați să fiu narcisiacă. Ei bine, îmi place că scrisul meu e limpede și precis.
Transmite emoție. Cea mai mândră sunt de poeziile mele pentru copii.
9. Atunci când conturați un personaj, știți deja cine e - sau îl lăsați să se dezvolte pe
parcurs, surprinzându-vă?

Da, am în minte personajele înainte de a începe să scriu. Și subiectul îmi este
cunoscut, în linii generale. Dar această elaborare anterioară scrisului a venit cu
experiența, cu anii. Când eram la început de cale, totul era vag înainte de a porni un
text. Felul cum construiești un text se învață, treptat, depășind niște piedici interioare.
Este o activitate a minții strict individuală, pe cont propriu.

49

Irina Nechit NOI - REPORTERII

10. Ce părere credeți că ar avea despre dvs. un personaj principal dintr-o carte pe
care ați scris-o?
Bunăoară, instalatorul Virgil din piesa „Simona și arhitectul” s-ar gândi că l-am adus pe
scenă ca să amuze lumea, dar până la urmă l-am lăsat să trăiască în gura de
canalizare, nu l-am salvat. Mi-ar reproșa acest lucru dacă ne-am întâlni, în realitate.

11. Cum vi s-a schimbat stilul de a scrie după ce ați publicat prima carte?
Multe s-au schimbat, dar nu radical. Poate chiar aș fi vrut să public cărți total diferite,

însă ele seamănă cumva una cu alta. Îmi pare că, de la un titlu la altul, am mers
spre o carte unde stilul mi s-a împlinit, s-a reliefat cu putere. Această carte e
„Masa de sărbătoare”, apărută la Cartea Românească în 2020. O puteți găsi la
mall-ul de la Iași, sper că veți procura măcar un exemplar.

12. Dacă ați fi putut să creați un personaj/să scrieți o carte din literatura română
sau universală, care ar fi fost acela/aceea?

Cartea ideală pentru mine e „Piatra filosofală” („L'Œuvre au noir”) de Marguerite
Yourcenar, o invidiez și o admir mult pe autoare că a putut crea un personaj fabulos
precum Zenon Ligre, medic, filosof, alchimist renascentist.
13. Dacă ați scrie despre dvs., ce perioadă din viață ar căpăta cea mai mare importanță
(copilăria, adolescența, primii ani de tinerețe)?

Fiecare minut din viața noastră e important, indiferent de vârstă. Cea mai mare
bătălie o duc pentru timpul meu. Luptați-vă cu oamenii care vă fură din timp. Apărați-vă
timpul de agresiunea celor care vin să vi-l răpească.
14. Care e întrebarea pe care ați dori ca un cititor să v-o adreseze, dar pe care nu ați
auzit-o niciodată?

Aș vrea să mă întrebe cineva dacă am fost la Mănăstirea Nechit, din județul Neamț.
Răspund: n-am fost. Dar îmi doresc mult-mult să ajung acolo. E visul meu cel mare.

Interviu realizat de echipa
redacțională a revistei „NOI”

50 Mănăstirea Nechit, Jud. Neamț

Poezii de Irina Nechit NOI - REPORTERII

Călimara Capul sus
Călimara a spart pavajul ieșind
neagră la suprafață, Slăbiciunile s-au agățat de gâtul meu
trei pene stau înfipte în ea, trăgându-mă în jos ca niște copii alintați
mai înalte decât orice trecător dar eu îmi țin capul sus
La lumina zilei par neclintite de parcă tot ce îmi lipsește e o coroană
adunând praful orașului,
noaptea le trezește vântul Privită pe un vârf de munte
Poleite cu aur sunt de mărimea unei bufnițe
penele încep să se rotească Cine ar bănui că trupul meu e un corp
puțin înclinate ceresc?
strălucind pentru oamenii care se
pregătesc de somn A trebuit să pierd o dimineață
Cine le va ridica cine va scrie pe pentru a găsi acest început
caldarâm:
mă gândesc la viața mea înainte-i Mama mea caută o fetiță.
noapte adâncă
Călimara din mijlocul pieței La lumina zilei o vede alergând prin curte
se umple de întuneric rupând primele vișine coapte
scâncind sub gardul viu de trandafiri
Raiul
Raiul nu poate semăna cu parcul Noaptea mama își pierde copilul
acesta liniștit în toate visele ea rămâne singură
unde frunzele aterizează la capătul unui drum
pe oglinda caută în praf niște urme mici
lacului artificial, dar abia spre dimineață apare ca din pământ
iar albinele caută în inima florilor o fetiță cu fundă neagră pe cap.
nectarul de noiembrie
În rai nu sunt bănci și felinare, O fetiță cu handicap
nimeni nu tunde gazoanele, face câțiva pași haotici pe alee,
nu se aude horcăitul câinelui ținută ca în clește de bunicul său,
îmbrăcat în veston roșu, în rai nu auzi pe nimeni strigând:
târându-și burta prin iarbă hai, Ruxi! bravo, Ruxi!
Oamenii nu au timp de plimbări
prin grădinile nemărginite Oasele mele prind a scânci la lumina soarelui,
ale raiului, trebuie să mă ridic încet,
duminica ei abia mai au puteri să trec podețul de piatră,
să se trezească, învăț să mă sprijin de pământ cu privirile,
să-și scoată la aer câinii, nu doar cu picioarele.
mamele bolnave și copiii,
lăudând crizantemele rezistente
la frig
care le par suspendate
ca niște nori colorați

51

Interviu cu un elev talentat NOI - REPORTERII

Alexandra Stan

clasa a X-a C

Autoportret de artist
Ca om, reprezint un amalgam de calități și defecte. Sunt o persoană ce nu uită nimic

niciodată, indiferent de importanța acelei acțiuni sau persoane. M-am maturizat la o
vârstă fragedă, citind foarte mult încă din clasele primare, obținând astfel și o vastă
cultură generală. Mă pricep la aproape orice, una dintre excepții fiind desenul. Îmi place
să dețin mereu informații corecte și precise.

Ca artist, simbolizez naturalețea și sensibilitatea. M-am privat de ieșiri alături de prieteni,
pentru a învăța cum să transmit ceea ce izvorăște din interiorul meu. Atunci când
interpretez o melodie care mă reprezintă, lacrimile îmi curg pe obraji, dând glas sufletului.

1.Cine este Alexandra Stan și ce face în viața de zi cu
zi?

Sunt elevă a clasei a X-a C, la Liceul Tehnologic
„Haralamb Vasiliu”, din orașul Podu Iloaiei. În viața de zi cu
zi sunt un elev obișnuit, ce îmbină studiul pentru materiile
școlare cu pasiunea pentru muzică, acordând cu multă
atenție timp pentru familie și prieteni.
2. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică?

Am făcut dansuri populare din clasa a II-a, timp de patru
ani. Iubeam costumul popular și îi purtam o admirație
deosebită din toate punctele de vedere. La serbarea de
Crăciun a clasei a IV-a am interpretat o piesă arhaică.
Începând cu clasa a VI-a, timp de doi ani de zile am făcut
canto cu doamna Mariana Ancuța, la Palatul Copiilor din
Podu Iloaiei. Aceasta m-a îndrumat spre un profesor
specializat, astfel încât în clasa a VIII-a am început să fac
canto popular profesionist, iar acum studiez la Centrul de
Folclor „Barbu Lăutaru" din Iași, cu domnul profesor
Veaceslav Bînzari.
3. Multă lume crede că este ușor să te urci pe scenă și
să cânți. Tu știi foarte bine că nu este așa. Cum arată
ziua unui artist? Cât timp dedici pregătirii și studiului?

Pentru a putea cânta pe o scenă este nevoie de o
anumită pregătire, care constă în luni de studiu, prestând

52

Interviu cu un elev talentat NOI - REPORTERII

Alexandra Stan

astfel un moment cât mai frumos, punându-ți în evidență
vocea. Din punctul meu de vedere, emoțiile sunt
inexplicabile atunci când cânți pentru familie și cunoscuți. Un
artist, în afara faptului că desfășoară activități specifice
oricărui om, cântă zilnic, învață piese noi, din dorința de a
atinge perfecțiunea, aducând în fiecare zi câte un plus
interpretării. Eu dedic studiului acasă aproximativ două ore
zilnic și o oră pe săptămână la Centrul de Folclor „Barbu
Lăutaru”, sub îndrumarea domnului profesor.
4.Ce crezi că face diferența între un elev conștiincios,
care se pregătește la fiecare disciplină școlară și un elev
care face performanță și în alte domenii?

Consider că diferența dintre aceste două tipuri de elevi
constă în ambiția și visul fiecăruia, dar și în modul de
gestionare a timpului. Un elev care studiază la fiecare
disciplină școlară, din punctul meu de vedere, se axează
doar pe asta, fără a observa oportunitățile care l-ar ajuta să
își dezvolte anumite calități sau pasiuni.

Elevul care face performanță și în alte domenii, se alege cu o cultură generală bine dezvoltată, cu
o ambiție și o dorință de fier pentru a-și îndeplini visul, având mereu o a doua opțiune, îmbinând
idealul cu plăcutul. Acesta mereu va evolua și va trece prin diferite schimbări, atât fizice, cât și
morale, devenind un om cu un caracter frumos și puternic, maturizat prin depășirea piedicilor ivite în
cale.
5. Ce rol au părinții în formarea ta?

În toată formarea mea, atât personală, cât și profesională, mama are cel mai important rol. La nivel

profesional se regăsește a fi cel mai mare fan și susținător al meu, dar totodată și cel mai bun critic.

Fiecare greșeală, indiferent de intensitatea acesteia, este corectată. La început m-am confruntat cu

gândul că efortul și munca mea sunt în zadar. De multe ori am vrut să renunț, dar mama a fost cea care

m-a ridicat de fiecare dată și mi-a redat încrederea în forțele proprii.

6.Ce alte pasiuni mai ai, în afară de muzică? Ce preferi să faci atunci când vrei să te relaxezi?

În timpul liber îmi place să citesc. Îmi provoacă o stare de echilibru și de bucurie sufletească, iar

gândul meu este concentrat pe acțiunea cărții, astfel încât pentru scurt timp uit de viața cotidiană.

Sensibilitatea mă ajută să scriu poezii și piese proprii atunci când simt nevoia să dau glas sufletului.

7.Cum îți alimentezi dorința de a face mereu mai bine? Ce te motivează să performezi?

Bineînțeles că motivația vine datorită faptului că vreau să duc până la capăt ce am început și să îmi

urmez visul, dar dorința de a o face pe mama mandră de mine mă face de fiecare dată să vreau mai

mult, să studiez și să performez în permanență. Știu câte eforturi face și cât de greu îi este, deoarece se

împarte între serviciu și evenimentele la care sunt invitată. Împreună cunoaștem acest drum frumos, dar

totodată și anevoios, al folclorului românesc.

53

Interviu cu un elev talentat NOI - REPORTERII

Alexandra Stan

8. Care sunt cele mai importante premii obținute până acum?
Nu am participat la foarte multe concursuri, în schimb am participat la cele mai importante din

Județul Iași. Am obținut premiul I la Festivalul „Sărbătoarea muzicii”, medalie și premiul I la Festivalul
Județean de Folclor „Cătălin Pop”, în doi ani consecutiv, și cupa cu premiul II la festivalul „Cântec, joc și
voie bună”.
9. Consideri că lumea poate fi mai bună prin muzică?

Consider că lumea ar putea fi mai bună dacă ar lăsa ca sufletul să fie purtat de vibrațiile muzicii.
Pentru mine, muzica este pansament, sufletul meu fiind mereu fericit și împlinit, fără pic de răutate sau
negativism. Din ea îmi iau bucurie și energie, considerându-mă norocoasă pentru că pot transmite și
oamenilor trăirile și sentimentele mele. Mă ajută să percep altfel lucrurile, exact în esența și gravitatea
lor.
10. Care crezi că sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un artist? Care sunt
calitățile care crezi că te individualizează pe tine în peisajul muzical?

Cred că cele mai importante calități ale unui artist sunt ambiția, perseverența și creativitatea. În opinia
mea, în peisajul muzical mă individualizez cu ajutorul timbrului vocal, care progresează în fiecare zi,
caracterul șlefuit atât de educația primită în casa părintească, cât și de relațiile cu persoanele din diferite
domenii și seriozitatea cu care privesc lucrurile din jurul meu.
11. Spune-ne ce concursuri ai în vedere în următoarea perioadă?

Doar concursul difuzat de Televiziunea Română, intitulat „Vedeta Populară” îl am în vedere
momentan. Voi studia foarte mult în acest an pentru a putea avea un parcurs cât mai frumos. Îmi doresc
mai mult să dobândesc experiență, popularitate și tehnică după participare, decât premiul cel mare.
12. Ce drum profesional vei alege, unde îți dorești să studiezi în continuare, în ce dorești să te
specializezi?

Pe lângă faptul că mă voi perfecționa și voi munci pentru a ajunge o interpretă de muzică populară
consacrată, îmi doresc să devin jurnalist, să studiez la Facultatea de Litere din cadrul Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași, obținând o licență în „Științe ale Comunicării” și un master în „Traducere
și Terminologie”.
13. Care este cel mai ambițios vis al tău? Unde visezi să cânți?

Cel mai ambițios vis al meu constă în participarea la concursul „Vedeta Populară” și lansarea
primului album cu versuri scrise de mine, reprezentând provocările dar și bucuriile din viața mea. Dorința
mea arzătoare a fost ca prima piesă proprie lansată să îi fie dedicată mamei, pentru a-i rămâne alinare
atunci când voi fi departe pentru a-mi urma visele. Din fericire, acest vis a devenit realitate în septembrie
2019, când am lansat piesa „Of, străinătate amară”, în colaborare cu Orchestra „Doina Carpaților” și
maestrul dirijor Marinică Botea.
14. Ce îi îndemni pe tinerii elevi din generația ta?

Îi îndemn pe tinerii din generația mea să își urmeze visul. Ambiția, perseverența și munca reprezintă
cheia spre succes. Indiferent de circumstanțe, ei nu trebuie să renunțe. În jurul lor să păstreze doar
prieteni devotați, care să-i ajute în orice situație, luând fiecare încercare a vieții ca pe o lecție esențială.
Și cel mai important: Să nu își încarce sufletul cu negativism.

54

Proiect: NOI - REPORTERII

Dragi colegi, Oamenii Centenarului

Continuăm proiectul Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect:
Nicoleta Mihai și Maria Tănasă, XI D
drag nouă din seria
Încă din numărul 12 al revistei am început o serie de interviuri-
interviuri cu Oamenii document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2020 și în anii ce vor
urma venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu
centenarului. Proiectul România Mare şi care sunt martorii vii ai Centenarului sărbătorit de ţara
noastră.
jurnalistic presupune
Episodul pe care îl prezentăm face parte dintr-un proiect pe care ne
identificarea unor dorim să-l derulăm cât mai mult timp, astfel învățăm să cunoaștem și să ne
prețuim bătrânii, care pot reprezenta modele pentru generația noastră.
oameni-resursă în Numele „centenarului” prezentat astăzi este Belinche Mișu, în vârstă de
91 de ani, din Podu Iloaiei.
comunitate, apropiați ca
Cu acest prilej, a fost de acord să ne relateze cum s-a văzut prin ochii
vârstă de nașterea dânsului ultimul secol al ţării noastre, din perspectiva unui om pentru care
evenimentele vremii nu ofereau alternative.
României moderne.
Domnul Belinche Mișu ramifică prin răspunsurile sale experienţe din
Reporterii noștri i-au perioadele cele mai brutale pe care le-a traversat România după Marea
Unire, culminând cu al Doilea Război Mondial şi epoca regimului comunist.
întâlnit și au valorificat Îşi amintește şi astăzi cum a reuşit să supravieţuiască războaielor,
sărăciei, perioadei comuniste.
întâlnirea în aceste
Ca fost primar, domnul Belinche Mișu nu uită nici acum atmosfera în
interviuri inedite. care se obțineau aprobări pentru modernizări obligatorii ale comunității.
Acurateţea cu care reuşește să strecoare în relatările sale detalii pe care
Nume intervievat: poate alţii nu le-au remarcat ne arată profunzimea și spiritul de observație
Belinche Mișu, ale unui om obișnuit să răzbată în cele mai grele situații.
în vârstă 91 de ani,
fost primar al localității Deşi vremurile traversate nu l-au scutit de greutăți, domnul Mișu
rămâne optimist şi la vârsta aceasta, văzând viitorul României într-o
Podu Iloaiei lumină mai bună decât mulţi dintre noi.

Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar
prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că
frumusețea vârstei bunicilor prezentate este dată de experienţa
acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de
energizante pentru generația noastră.

55

Proiect: Oamenii Centenarului NOI - REPORTERII

Dragi colegi, Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect:
Nicoleta Mihai și Maria Tănasă, XI D
Continuăm proiectul
Reporter: Bună ziua! Cum vă simțiți, domnule Belinche Mișu,
drag nouă din seria la cei 91 de ani pe care urmează să-i împliniți?

interviuri cu Oamenii - Mă simt bine, bucuros de viața pe care am dus-o și de
realizările pe care le-am trăit.
centenarului. Proiectul
R. Am fost bucuroși să aflăm că ați fost primarul localității
jurnalistic presupune cu mai mulți ani în urmă. Care au fost provocările acelei
perioade, care a fost cea mai mare realizare?
identificarea unor
- Am fost primar 12 ani. În toată această perioadă localitatea
oameni-resursă în avea multe lipsuri, pe care noi a trebuit să facem eforturi să le
rezolvăm. Am construit patru linii de cale ferată, magaziile de la
comunitate, apropiați ca Agrosem, stațiunea de cercetări agricole. Am construit și fabrica
de cărămidă și baia comunală, dar care astăzi nu mai există, au
vârstă de nașterea fost dărâmate. Și liceul în care voi învățați astăzi a fost construit
tot sub mandatul meu. Căminul, de asemenea.
României moderne.
R. Povestiți-ne o întâmplare care v-a adus mari satisfacții în
Reporterii noștri i-au acea perioadă.

întâlnit și au valorificat - Îmi place să-mi amintesc cum am rezolvat cu aprobările pentru
gaz. Toate semnăturile durau foarte mult, peste trei luni. Iar banii
întâlnirea în aceste se reduceau constant, cu fiecare zi de întârziere. Primarul de la
acea vreme îmi cere ajutorul. Merg să consult un judecător.
interviuri inedite. Trebuia înființată o societate, un consiliu. Am format consiliul, am
legalizat actele, am deschis finanțarea. Toate, foarte repede!
Nume intervievat: Acum căutam șantierul care să tragă gazul. Apelez la directorul
Belinche Mișu, unui șantier, care îmi să două tone de țeavă, aparate de sudură,
în vârstă 91 de ani, oxigen, tuburi de carbid... tot ce era nevoie. Eu am mai făcut rost
fost primar al localității de încă două tone de țeavă. Așa am început să tragem gazul în
Podu Iloaiei. Acum trebuia obținută cota de gaz, de la Târgu
Podu Iloaiei Mureș. Merg la inginerul de acolo, Hogea Ionel, care ne dă cota
de gaz. Îi țin minte numele, fiindcă de atunci de fiecare dată când
am avut nevoie, ne-a ajutat. Așa au fost începuturile în Podu
Iloaiei.

56

Dragi colegi, NOI - REPORTERII

Continuăm proiectul Oamenii Centenarului

drag nouă din seria Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect:
Nicoleta Mihai și Maria Tănasă, XI D
interviuri cu Oamenii
R. Vă propunem să vorbim mai mult despre trecut.
centenarului. Proiectul
- În acea perioadă, a luat amploare plecarea oamenilor la oraș.
jurnalistic presupune Noi trebuia să încercăm să modernizăm localitatea, pentru a
încerca să-i oprim. Astfel, prioritate aveau drumurile, care era
identificarea unor neasfaltate, trebuia trasă apa și lumina electrică, care funcționa
între orele 7 - 10, cu un singur motor. Această problemă trebuia
oameni-resursă în rezolvată.

comunitate, apropiați ca R. L-ați cunoscut pe Regele Mihai? Vă mai amintiți de el?

vârstă de nașterea - Da, îmi amintesc! A fost la noi, la Iași. Avea 19 ani. Când a intrat
în Iași, a fost întâmpinat de o mare de oameni, care strigau,
României moderne. aclamau, cânta muzica. El făcea cu mâna tuturor și îi îndemna să
nu mai strige atât de tare. A fost un om deștept, priceput la multe:
Reporterii noștri i-au era șofer, aviator, parașutist. Despre regele Carol nu am o părere
prea bună; auzeam că și-a lăsat regina și s-a recăsătorit.
întâlnit și au valorificat
R. Cum a fost cu Dej și Ceaușescu la conducerea țării?
întâlnirea în aceste
- Cu Dej a fost bine. Mergea pe stradă în București cu cârja în
interviuri inedite. mână, fără pază. În drumul lui era o cafenea, unde se oprea să
bea o cafea și apoi pleca mai departe.
Nume intervievat: Cu Ceaușescu a fost bine la început, până a cedat conducerea
Belinche Mișu, soției. Ea a fost tare rea - era capabilă să-l sacrifice.
în vârstă 91 de ani, Să vă povestesc o întâmplare cu Ceaușescu:
fost primar al localității Eu am fost zece ani ofițer în armată. Ceaușescu era șeful Direcției
superioare - general maior. Era de treabă, ținea cu ofițerii. La una
Podu Iloaiei dintre vizite, ne-a promis că, dacă vom obține rezultate bune doi
ani la rând, vom fi transferați la unități din țară. După doi ani a
venit din nou în control și un coleg îi amintește promisiunea. El îi
răspunde: „Da, tovarăși! Abia acum sunteți pregătiți și buni să stați
aici!” A râs și el, am râs și noi!
Mai târziu s-a îndârjit olteanul. A continuat să asculte numai de
soția lui.

57

Dragi colegi, NOI - REPORTERII

Continuăm proiectul Oamenii Centenarului

drag nouă din seria Rubrică elaborată de coordonatorii de proiect:
Nicoleta Mihai și Maria Tănasă, XI D
interviuri cu Oamenii
R. După anul 1989 a fost mai bine?
centenarului. Proiectul
- După revoluție am intrat în declin, dezordine. La conducere n-
jurnalistic presupune am avut oameni buni; se răzbunau unii pe alții.

identificarea unor R. Ce vă doriți pentru anii ce vor urma?

oameni-resursă în - Eu voi pleca. Am eu acolo un local făcut bine... (râde...)
Mi-aș dori să fie înțelegere între cei ce vor urma. Până acum,
comunitate, apropiați ca Podu nu a fost condusă de oameni din localitate. Este prea
încărcată schema în programul administrativ. Prea mare
vârstă de nașterea cheltuiala. Prea multe mașini. Când eram eu primar, eram șase
oameni cu totul. Acum trebuie reduse cheltuielile. Trebuie să se
României moderne. mărească fondurile pentru dezvoltarea căminelor, școlilor și
dotarea lor.
Reporterii noștri i-au Mi-ar plăcea să știu că oamenii de la conducerea localității se vor
înțelege, în interesul oamenilor.
întâlnit și au valorificat
R. Eu vă mulțumesc că ați avut plăcerea de a discuta cu noi
întâlnirea în aceste și că ne-ați povestit din viața dvs. Pentru noi sunt importante
și educative toate aceste amintiri ale dvs., aceste întoarceri
interviuri inedite. la anii de odinioară. Vă dorim sănătate, să ne revedem și la
anul!
Nume intervievat:
Belinche Mișu, - Și eu vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia să-mi reamintesc anii
în vârstă 91 de ani, tinereții mele. Mereu povestesc cu drag experiențele pe care le-
fost primar al localității am trăit.

Podu Iloaiei

58

Dragi colegi, NOI - REPORTERII

Continuăm proiectul început în Proiect: Interviu cu părinții

numerele trecute ale revistei cu

opinii ale altor părinți ai elevilor Rubrică elaborată de coordonatorul de
din liceul nostru. Invităm cu proiect: Marius Trifan (clasa a XII a B)
această ocazie la libera

exprimare și pe alți

părinți/bunici/tutori.

,,Pentru ca un copil să devină om, trebuie ca din copilărie să educi în el omul,
altfel va rămâne copil toată viaţa.” Rabindranath Tagore

Proiectul de față, inițiat de redacția revistei „NOI”, pornește de la necesitatea
asigurării unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie,
comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod
covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia nu
poate face abstracţie de rolul familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt
două instituţii care au nevoie una de alta.

Orice părinte îşi doreşte ca cei mici să devină adulţi respectuoşi cu cei din jur,
amabili şi responsabili. „În fiecare etapă a copilăriei, ei au nevoie de adulţi care să-i
ajute să devină buni, respectuoşi şi responsabili în comunitatea în care trăiesc“, spune
Richard Weissbourd. Cu toate acestea, foarte puţini dintre ei îşi învaţă copiii ce este
compasiunea, potrivit unui studiu realizat de specialistul american.

Psihologul de la Harvard le oferă părinţilor câteva recomandări despre cum să
crești un copil bun:
• Grija pentru ceilalţi trebuie să devină o prioritate
• Oferiţi copilului ocazii în care să-şi exerseze empatia
• Extindeţi preocupările copilului
• Fiţi mentori pentru copil
• Învăţaţi copilul să-şi controleze emoţiile negative

Urmăriți în paginile ce urmează punctele de vedere ale părinților elevilor școlii
noastre.

Proiectul va continua în numărul viitor al revistei, cu opinii ale altor părinți.

59

Interviu cu părinții NOI - REPORTERII

1. Ce apreciați cel mai mult în mama elevei Hasan Ioana, X D
relația cu copilul dvs.?
2. Ce lucru credeți că, dacă 1. Sinceritatea, inteligența și frumusețea.
ați schimba la dvs., ar 2. Aș încerca să fiu cât mai apropiată de sufletul
îmbunătăți relația cu copilul? copilului.
3. Care sunt acele lucruri pe 3. Jignirile, ca să nu îl descurajeze și să fie
care un părinte NU ar trebui indiferent.
să le spună 4. Când suntem liberi, trebuie să le acordăm atenție.
niciodată copilului? 5. Un copil trebuie lăudat mereu.
4. Obligațiile zilnice ne țin, 6. Să le aducem argumente și exemple plauzibile.
deseori, departe de copiii 7. Încercând să nu ne enervăm prea repede.
noștri. Cum putem compensa 8. Ei sunt punctul de legătură între elevi și școală.
acest lucru? 9. Părinții ar trebui să vină mai des la școală să afle
5. Considerați că este o idee informații despre copiii lor.
bună să ne lăudăm copiii? 10. Acordați mai multă atenție, iubire și susținere
6. Din experiența de până copiilor voștri!
acum, ce mesaj/sfat ați vrea
să transmiteți altor părinți? David Oana Daniela, mama elevei David Larisa, IX B
7. Ce am putea face să avem 1. Comunicarea
mai multă răbdare cu copiii 2. Relația mamei cu copilul.
noștri? 3. Lucruri jignitoare.
8. Ce rol au părinții în viața 4. Oferindu-le cât mai multă atenție.
școlii? 5. Nu.
9. Știm că nu există o relație 6. Să le arătăm cât de bine se câștigă.
perfectă părinți-școală-elevi, 7. Să îi înțelegem și să avem o legătură strânsă.
dar cum ar putea deveni 8. Sprijinul copilului ca elev.
aceasta perfectibilă? Ce ar 9. Elevii ar putea fi mai interesați de școală și părinții
putea face școala? Părinții? să fie mai atenți cu situația copilului său la școală.
Elevii? 10. Să își înțeleagă copiii și să le fie alături.
10. Cum credeți că ar trebui
să procedăm pentru a-i
determina pe copii să facă ce
ne dorim?

60

Oameni de succes

NOI - REPORTERII

Prim-procuror Daniel Bosânceanu
- fost elev al liceului nostru –

Niciodată să nu îți pierzi credința, iar dacă îți dorești cu adevărat ceva
și vei depune toată energia acestui scop, cu siguranță în cele din urmă

vei reuși, iar roadele vor fi pe măsură.

Domnule prim-procuror, în primul rând, vă comunist, cu tot ce însemna el (cultul
mulțumim că ați fost de acord să ne oferiți personalităţii conducătorului iubit, a
acest interviu. Știm că ați fost elev al liceului îndeplinirii normelor de plan în toate
nostru. Ați mai fost în vizită după absolvire? domeniile de activitate, a restricţiilor în ceea
Cum vi se pare liceul după atâta timp? ce priveşte comunicarea şi deplasarea
persoanelor etc.), şi începea regimul
Vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi oferit capitalist, cu necunoscutele sale.
ocazia să particip la acest interviu în calitate Care erau momentele preferate din perioada
de fost elev al Liceului Tehnologic „Haralamb de licean?
Vasiliu” din localitatea Podu-Iloaiei, jud. Iaşi.
Cele mai frumoase momente din perioada
Să vă răspund la întrebare. Da, am mai fost de licean erau începuturile de an şcolar,
la liceu de circa 2-3 ori, la invitaţia d-nei Prof. când toţi colegii ne revedeam cu drag după
Gabriela DOBRE (fosta dirigintă a clasei în vacanţa mare de vară şi povesteam ce am
care am învăţat) pentru a disemina unele făcut şi ce locuri am vizitat. Pe atunci nu
informaţii necesare formării profesionale exista decât telefon fix, iar în mediul rural, de
pentru viitor, a elevilor din clasele terminale. unde proveneam majoritatea, erau foarte
Ţin să menţionez faptul că trec des prin faţa puţine. Cei care doreau să comunice, o
liceului, ca urmare a unor deplasări în interes făceau prin intermediul serviciului poştal, prin
personal şi de serviciu, şi constat faptul că scrisori. De aceea, revederile erau încărcate
acesta a fost parțial renovat; dar păstrează, cu emoţie.
cel puţin pentru mine, o amprentă puternică a
perioadei în care am fost elev aici. Pentru Mai exista un moment frumos. Era
mine, fiecare loc din liceu, din curtea, grădina, momentul anterior absolvirii clasei a XII-a,
cantina şi ferma zootehnică, chiar dacă s-au când elevii din calsele a XI-a le împodobeau
schimbat ca urmare a trecerii timpului, dar şi clasele cu flori şi cu unele mesaje de rămas
ca urmare a unor îmbunătăţiri aduse, a rămas bun şi de succes în viață. Nu ştiu dacă în
la fel. prezent s-a mai păstrat acest obicei, pe care
şi noi l-am moştenit, să spunem aşa, de la
Este locul în care mi-am petrecut cei mai generaţiile anterioare. În ultima zi de şcoală a
frumoşi ani ai adolescenței, unde am învăţat clasei a XII-a, elevii treceau cântând prin
că fără muncă, fără o pregătire educaţională clasele mai mici pentru a-și lua rămas bun.
continuă şi fără credinţă în atingerea unor Erau momente foarte emoţionante, unii chiar
idealuri, nu poţi realiza nimic în viaţă. plângeau. De fapt, de a doua zi urmam să
În ce perioadă aţi fost elev la Liceul dăm piept cu adevărata lume, să urmăm o
Tehnologic „Haralamb Vasiliu”? carieră, să muncim pentru a ne întreţine, să
formăm o familie etc. Dintr-o dată nu mai
Am fost elev la Liceul Tehnologic „Haralamb eram copii, iar acest lucru ne frământa pe
Vasiliu” în perioada 1989-1993. După fiecare dintre noi.
cum se vede, am fost elev exact în perioada
dintre cele două regimuri. Se încheia regimul

61

Oameni de succes

NOI - REPORTERII

Prim-procuror Daniel Bosânceanu
- fost elev al liceului nostru –

Care erau disciplinele cele mai îndrăgite? În ceea ce privește traseul meu
Nu am avut anume discipline îndrăgite, dar profesional, vă pot spune că, deși am
absolvit liceul la profilul „economic”, ulterior
pot afirma că mă simţeam mai mult atras de am urmat cursurile Facultății de Drept, fiind
materiile umaniste. În acea perioadă, dacă licențiat la Academia de Poliție „Alexandru
profesorul îşi făcea cu drag meseria şi știa să Ioan Cuza”, Bucureşti, promoţia 2000.
se apropie de noi, să ne înţeleagă problemele Menţionez că în perioada 1995 -1996 am
specifice adolescenţei, să ne respecte urmat cursurile Şcolii de Poliţie din
idealurile, se făcea plăcut, iar la orele sale nu Câmpina, an din care am început să
lipsea nimeni. La acești profesori stăteam cu activez în cadrul Poliţiei Mun. Iaşi. La data
drag şi în pauze. Aş putea aminti aici pe d-l de 15.07.2002 am fost avansat în gradul
Prof. Dateș Theodor, Bocâncă Rodica, Dobre de inspector de poliţie, fiind repartizat în
Gabriela și lista ar putea continua. structurile poliţiei judiciare. Am avansat de
mai multe ori, motiv pentru care în
Vă lipsește viața de licean? perioada 2006-2010 am activat în cadrul
Îmi lipsește foarte mult, mai ales pentru faptul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Iaşi –
Serviciul de Investigaţii Criminale, să
că aceasta se suprapune cu cea mai frumoasă spunem aşa, apogeul profesional al unui
perioadă din viața unui om, cea a adolescenței, ofiţer de poliţie judiciară. În urma unei
cânt te formezi ca individ și când apar fiorii perioade de pregătire profesionale
primei prietenii. temeinice, la data de 24.02.2010 am fost
admis în magistratură, în urma unui
Ca actuali elevi ai școlii, ne mândrim să examen, ocupând poziţia a cincea la nivel
cunoaștem foști elevi care astăzi au cariere de naţional. Am fost numit în calitate de
succes. Cine este Daniel Băsânceanu? Care a procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
fost traseul pe care l-ați urmat după anii de Judecătoria Bârlad, jud. Vaslui, unde am
liceu? activat până la data de 01.03.2013, iar de
atunci şi până în prezent îmi desfăşor
Nu pot spune că parcursul meu profesional activitatea ca procuror în cadrul
este neapărat unul de succes, dar cu siguranță Parchetului de pe lângă Judecătoria
este pavat cu multă muncă, perseverență și Răducăneni, jud. Iaşi, unde de circa şase
dăruire, care a început în urmă cu mult timp și ani îndeplinesc funcţia de prim-procuror.
care continuă și în prezent. Țin să menționez Desigur, pe parcursul profesional am
faptul că, în spatele unei cariere care implică urmat două cursuri de master, unul în
exercițiul unei autorități publice (autorității domeniul dreptului şi altul în domeniul
judecătorești, în cazul de față), se află un managementului, am finalizat studiile
consum imens de energie. De decizia ta atârnă doctorale ale Şcolii Doctorale de Drept din
soarta și viitorul unui om, care în majoritatea cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru
cazurilor are întemeiată o familie, are idealuri și Ioan Cuza” Bucureşti, în cursul anului
obligații cotidiene. Decizia ta trebuie raportată
la probe legal și loial administrate, însușită în
mod imparțial, indiferent de persoana celui în
cauză.

62

Oameni de succes

NOI - REPORTERII

Prim-procuror Daniel Bosânceanu
- fost elev al liceului nostru –

2020, urmând să susţin public teza de de conducere, am fost selectat și am
doctorat, cu numele „Drepturile omului în participat în cursul anului 2016 la un
cursul urmăririi penale”. Această lucrare este schimb de experiență prin EJTN cu
practic un rezultat al muncii mele de organele judiciare din Franța, am terminat
aproximativ 25 ani în domeniul judiciar, cursurile Școlii doctorale de Drept și
respectiv cel al urmăririi penale. exemplele ar putea continua.

Puteţi să ne vorbiţi despre o experienţă Vreau doar să mai menționez faptul că
pozitivă şi un moment dificil din cariera pentru activitatea profesională desfășurată
dumneavoastră? în perioada 2010-2011 am primit o
Diplomă de recunoaștere din partea
Am avut mai multe experiențe pozitive, Procurorului General al României din acea
unele dintre ele fiind prezentate anterior. perioadă.
Desigur, am avut și momente dificile, Dacă aţi fi din nou la început de drum şi aţi
deoarece activitatea pe care o desfășor avea 18-19 ani, ce decizie aţi lua? Aţi
presupune luarea unor decizii corecte și alege aceeași profesie?
rapide, dar cu respectarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, așa cum Mi-am dorit întotdeauna să devin medic,
sunt reglementate în Convenția Europeană a polițist sau magistrat. Cu siguranță, aș
Drepturilor Omului, cât și în jurisprudența alege una dintre aceste profesii.
instanței europene. Dat fiind activitatea pe Care credeți că sunt obiectivele pe care le
care o desfășor în prezent, nu pot preciza în aveți de atins în continuare?
concret un moment pozitiv sau dificil al
carierei mele, dar vă asigur că sunt multe, Îmi doresc să susțin public teza de
pentru că și cazurile pe care trebuie să le doctorat cu titlul „Drepturile omului în
gestionez sunt multe. cursul urmăririi penale”, după care să o
transpun într-o carte, care să fie un reper
Care sunt cele mai frumoase realizări din pentru toți cei care își desfășoară
carieră? activitatea în calitate de organe de
urmărire penală, dar și pentru cei interesați
Realizările din cariera profesională se să cunoască sistemul național de drept în
datorează disponibilității de a lucra și de a lua această fază procesuală.
decizii, capacității de organizare, dar și Ce pasiuni aveți, în afară de profesie?
credinței că pot obține acel lucru pe care mi l- Care este visul dvs. cel mai drag?
am propus. Astfel, am lucrat în cadrul IPJ Iași
- Serviciul de Investigații criminale în calitate Ca pasiuni, îmi place să merg pe munte
de ofițer specialist, ceea ce este o cu cortul, să pescuiesc și să citesc. Ca vis,
recunoaștere profesională pe această zonă, așa cum am menționat mai sus, îmi doresc
am lucrat și lucrez în prezent în calitate de foarte mult să scriu o carte.
magistrat procuror, asumându-mi și funcții

63

Oameni de succes

NOI - REPORTERII

Prim-procuror Daniel Bosânceanu
- fost elev al liceului nostru –

Ce sfaturi oferiți tinerei generații care are Cu siguranță sunt multe de discutat și de
nevoie de repere profesionale și morale? argumentat, dar acest lucru putem să-l
dezvoltăm la întâlnirile anuale cu elevii
Aș spune tinerei generații ceea ce ne liceului (am reușit deja să am trei astfel
spunea nouă majoritatea profesorilor din de întâlniri), unde voi răspunde și la alte
cadrul liceului, la începutul anului școlar întrebări.
1989-1990, respectiv că lucrurile mari se
realizează greu și în timp. Niciodată să nu Vă mulțumim încă o dată, domnule prim-
îți pierzi credința, iar dacă îți dorești cu procuror, și vă asigurăm că parcursul
adevărat ceva și vei depune toată energia dvs. uman și profesional reprezintă un
acestui scop, cu siguranță în cele din urmă model pentru noi!
vei reuși, iar roadele vor fi pe măsură.
Aceste aspecte sunt actuale și în prezent. Vă mulțumesc și eu pentru cuvintele
Să le urmeze și, cu siguranță, visele lor vor frumoase de apreciere, dar vă asigur că
deveni realitate. fără educația oferită de către corpul
profesoral al Liceului Tehnologic
Care este întrebarea la care ați fi vrut să „Haralamb Vasiliu”, întrucât studiile
răspundeți și nu se regăsește în discuția liceale sunt baza celor de mai târziu, nu
noastră? puteam realiza această carieră
profesională.
Consider că întrebările formulate de către
dvs. au acoperit majoritatea aspectelor care (Interviu realizat de Iasmina Tescovină,
fac referire la cariera mea profesională, dar
și la alte aspecte personale, motiv pentru clasa a XI a C )
care în prezent nu am o astfel de întrebare.

64

Un scriitor pe lună NOI - CITITORII

Grupaj realizat de Claudia Petrea, XII D

Scriitorul lunii ianuarie: Scriitorul lunii februarie:
Ioan Slavici (18 ianuarie 1848)
A devenit scriitor îndrumat de Mihai Eminescu, Grigore Vieru (14 februarie 1935), poet
iar la îndemnul acestuia, debutează cu comedia
Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai basarabean, membru al Academiei Române.
importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se
numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc În anul 1957 debutează editorial (fiind student)
și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în
volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,
importanță deosebită pentru istoria literaturii
române. apreciată de critica literară. Se angajează ca
Redactor la Timpul în București și, mai apoi,
fondator al Tribunei din Sibiu, a fost un jurnalist redactor la revista pentru copii „Scânteia
controversat, iar în urma articolelor sale a fost
închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, cât și Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul
în România. Această experiență a fost reflectată
de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată „Tănărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”. La
Închisorile mele, publicată în 1921. A scris şi
poveşti pentru copii, printre care: „Zâna Zorilor” sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în
şi „Floriţa din Codru”.
fragment din cartea „Floriţa din Codru” prima linie a Mișcării de Eliberare Națională
„…De trei ori scoase copacii din rădăcini, de trei
ori scoase râurile din cusuru lor; de trei ori din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele
sfărâmă nourii izbindu-i de stânci, de trei ori
măturară fundul mării şi de trei ori prăpădiră faţa pe versurile sale) având un mare rol în
pământului…”
Slavici, Ioan. Floriţa din Codru. – Chişinău, 2008 deșteptarea conștiinței naționale a românilor din

Basarabia. În 1970, apare Abecedarul, elaborat

în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli.

Acest manual a servit drept bază mult timp pentru

învăţăcei.

Se stinge din viaţă la 20 ianuarie 2009 la

Chișinău, după ce pe 16 ianuarie 2009, poetul a

suferit un grav accident

Frumoasă-i limba noastră

Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră, De-ar spune şi cuvinte
Cu drag şi cu Când cântă la fereastră,
mirare Ea, le-ar lua, ştiu bine,
Ascultă limba Din limba sfântă-a noastră.
noastră.

Vieru, Grigore, Cartea ghioceilor, Chişinău:

Prometeu, 1996. – 55 p.

65

NOI - CITITORII

Un scriitor pe lună

Grupaj realizat de Claudia Petrea, XII D

Scriitorul lunii martie: Scriitorul lunii aprilie:

Ion Barbu (18 martie 1895), pe numele adevărat Camil Petrescu (22 aprilie 1894) a fost un

Dan Barbilian, este poet și matematician român. romancier, dramaturg, doctor în filozofie,

A fost unul dintre cei mai importanți poeți români nuvelist și poet. El pune capăt romanului

interbelici, reprezentant al modernismului literar tradițional și rămâne în literatura română, în
românesc.În anul 1919 începe colaborarea la special, ca inițiator al romanului modern.
revista literară Sburătorul, adoptând la sugestia lui Crezul literar al lui Camil Petrescu este
Eugen Lovinescu, criticul cenaclului, ca pseudonim exprimat în mod sugestiv în volumul de Versuri.
numele bunicului său, Ion Barbu.
Ideea. Ciclul morții, care are ca moto: „Jocul
În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar ideilor e jocul ielelor”:
Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele
mai lungi și mai frumoase prietenii literare. Dar eu,
Eu am văzut idei...
Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu (...)
cu Tudor Vianu. Plecați într-o excursie, Dan Eu sunt dintre acei
Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie
un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
se află în fiecare. Din acest „pariu”, Dan Barbilian Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.
își descoperă talentul și iubirea față de poezie.
fragment din romanul „Patul lui Procust”:
A murit la 11 august 1961, București.
„…Mă iubea de cincisprezece sau şaisprezece
Munții

„Posomorâta lor înlănțuire ani. Ştiam că sunt pasiunea lui rămasă din

Nu e decât un spasm încremenit adolescenţă, cum rămâne puţin ilogică şi

-Supremă încordare de granit, copilăroasă mintea bolnavilor după meningită.

Rămasă dintr-o altă întocmire.- Acum cincisprezece ani eram, mi se spune şi

Demult când dorul lor nebiruit astăzi, cea mai frumoasă fată din orăşelul

Îi logodi cu vasta strălucire”… nostru. Cea mai frumoasă recoltează toate

Barbu, Ion. Joc secund, Chișinău: Litera, 1997 visurile, toate ambiţiile adolescenţilor din

oraş…”

Petrescu, Camil, Patul lui Procust, București

66

NOI - CITITORII

Un scriitor pe lună

Grupaj realizat de Claudia Petrea, XII D

Scriitorul lunii mai: Scriitorul lunii iunie:
Tudor Arghezi (21 mai 1880, București) a Mircea Cărtărescu (1 iunie 1956) este scriitor
fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la român. A debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și
dezvoltarea liricii românești sub influența în România Literară în anul 1978, coordonat de
baudelairianismului. Pseudonimul Arghezi provine, profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în
explică însuși scriitorul, din Argesis – vechiul nume antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la
al Argeșului. Pentru activitatea sa în literatură primește Cenaclul de proză „Junimea” condus de Ovid S.
prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a Crohmălniceanu. Actualmente, Mircea Cărtărescu
doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În este conferențiar universitar la Catedra de
anul 1955 este ales membru al Academiei Române, literatură română a Facultății de Litere a
este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul Universității din București.
1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried Opere: Visul chimeric; Frumoasele străine;
von Herder. Parfumul aspru al ficțiunii; Vreau să-mi spui,
Fragement din poezia Lumina lină frumoasă Zaraza Orbitor, Nostalgii etc.
Fragment din cartea „De ce iubim femeile”:
„Cum te găsești, ușoara zburătoare, ,,…Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus,
Zăcând aici, pe-o margine de drum, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale.
Și nu dormind într-un polen Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că au un fel de
de floare, a gîndi care te scoate din minţi.” Cărtărescu,
Învăluită-n aur și parfum?”… Mircea. De ce iubim femeile, Humanitas, 2009

Scriitorul lunii iulie:

Adrian Păunescu (20 iulie 1943, Copăceni, Bălți), a fost un autor, critic literar, eseist, director de

reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Este cunoscut mai ales ca

poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca

organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–

1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări

muzicale și literare în fața unui public numeros.

Fragment din poezia Rugă pentru părinți:

„Enigmatici şi cuminţi, Cheamă-i Doamne înapoi Pentru cei ce ne-au făcut

Terminându-şi rostul lor, Că şi-aşa au dus-o prost, Dă un ordin, dă ceva

Lângă noi se sting şi mor, Şi fă-i tineri cum au fost, Să-i mai poţi întârzia

Dragii noştri, dragi părinţi. Fă-i mai tineri decât noi. Să o ia de la început”

67

Zile internaționale amuzante NOI - CITITORII

Ianuarie (echipa redacțională) Aprilie
4 aprilie – Ziua spunerii de minciuni
2 ianuarie – Ziua SF-ului 12 aprilie – Ziua brânzei la grătar
16 aprilie – Ziua purtării pijamalelor
6 ianuarie – Ziua fasolei la locul de muncă
22 aprilie – Ziua bomboanelor
9 ianuarie – Ziua învățării cuvintelor jeleuri în formă de fasole
24 aprilie – Ziua poemului din
12 ianuarie – Ziua curățeniei biroului buzunar
25 aprilie – Ziua ADN-ului
13 ianuarie – Ziua îndeplinirii visurilor 26 aprilie – Ziua covrigilor
29 aprilie – Ziua fermoarului
16 ianuarie – Ziua statului degeaba
Mai
19 ianuarie – Ziua cutiilor de conserve 9 mai – Ziua memorială a ciorapilor
pierduți
21 ianuarie – Ziua aprecierii veverițelor 17 mai – Ziua colectării lucrurilor
utile și inutile
30 ianuarie – Ziua croasantului 18 mai – Ziua farfuriilor curate
25 mai – Ziua muzicii vocale
31 ianuarie – Ziua de-a-ndoaselea”, 26 mai – Ziua dansului Lindy Hop
28 mai – Ziua hamburgerului
a mersului înapoi, a îmbrăcării pe dos, 29 mai – Ziua punerii pernei în frigider
30 mai – Ziua găurilor din găleți
a vorbirii sau a scrisului în sens invers
Iunie
Februarie 4 iunie – Ziua îmbrățișării pisicii
1 februarie – Ziua muncii de acasă 12 iunie – Ziua trandafirului roșu
în mod confortabil 17 iunie – Ziua mâncării cu legume
2 februarie – Ziua clătitelor 21 iunie – Ziua aprecierii luminii zilei
4 februarie – Ziua mulțumirii poștașului 22 iunie – Ziua inelelor de ceapă
7 februarie – Ziua constantei Euler 25 iunie – Ziua luării copiilor la locul de
e=2.7182818 muncă
8 februarie – Ziua râsului și a fericirii 29 iunie – Ziua aparatelor foto
9 februarie – Ziua durerilor de dinți 30 iunie – Ziua urmăririi meteorilor
14 februarie – Ziua iubitorilor bibliotecilor
16 februarie – Ziua înveselirii persoanelor Iulie
morocănoase 1 iulie – Ziua bancurilor
23 februarie – Ziua aprecierii biscuiților 2 iulie – Ziua uitării
de către câini 5 iulie – Ziua celor dependenți de muncă
28 februarie – Ziua dormirii în public 8 iulie – Ziua jocurilor video
11 iulie – Ziuacelor care se înveselesc
Martie singuri
1 martie – Ziua planificării vacanțelor solitare 17 iulie – Ziua porcilor galbeni
4 martie – Ziua încurajării de a face ceva 25 iulie – Ziua bucătarilor
14 martie – Ziua constantei 27 iulie – Ziua „ia pantalonii și mergi
PI=3,14159265 și a mâncatului de plăcinte la plimbare”
18 martie – Ziua momentelor penibile
20 martie – Ziua cererilor în căsătorie
26 martie – Ziua creării propriei sărbători
29 martie – Ziua magiei din fum și oglinzi
30 martie – Ziua plimbărilor în parc

68

NOI - CITITORII

Editura ART Editura Nemira

Ochi de pisică, Margaret Atwood Nu mai este o surpriză că Editura
Despre Margaret Atwood se spune că este un Nemira scoate pe piață volumele
autor versatil și o maestră a țesutului din maestrului Stephen King. Mai nou,
condei, iar cartea aceasta promite să vină cu retipărirea romanelor Misery și
o poveste înduioșătoare care să te pună pe Apocalipsa. Atât de mult place stilul
gânduri, despre frământările unei lui, încât știm că îi vom citi
femei ajunse la vârsta de mijloc. majoritatea cărților.
Osul de pește fermecat, Charles Dickens Oameni mari, Maria Orban
Dickens ne place foarte mult cum scrie și cum Faptul că vorbim despre un autor
te fură în poveste. Faptul că această carte român care abordează subiectul
este și ilustrată reprezintă un atu. maturizării, ne determină să
Scandalul, Fredrik Backman prezentăm cartea, pentru a ne face o
Există și serialul cu același nume pe HBO, părere. Pe site-ul editurii se spune că
dar merită să așteptați până când veți citi aceasta ar putea fi cartea unei
cartea. Autorul cărților Un bărbat pe nume generații.Să fie așa?
Ove și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare Tonul universal, Carlos Santana
rău are deja o carte de vizită. Cred că ceea ce ne atrage cel mai
Datoria. Primii 5000 de ani, David Graeber tare nu este neapărat viața lui Carlos
Acestă carte vine cu învățături care să Santana, cât modul în care scrie.
contribuie la sentimentul de conștientizare a Mulți au crescut pe muzica
banului, a datoriilor, a împrumuturilor și în lui și ne dorim să aflăm dacă
general, a acelor lucruri despre care nimeni transmite la fel de mult și în scris.
nu ne învață. Dacă o citești, revino cu o Pachetul Cântec de gheață și foc,
părere. George R.R. Martin
Serialul după această carte a plăcut
69 și ne-am gândit că
poate veți fi interesați să aflați că
aceste cărți tare iubite de mulți
cititori sunt disponibile.

NOI - CITITORII

Editura Publica Editura Vellant

Niksen. Arta olandeză de a nu face Cum să te conectezi cu natura, Tristan
nimic, Olga Mecking Gooley
Cum să fim leneși în timp ce ne simțim mai Cred că în lumea în care trăim noi, tot
creativi, mai productivi și mai împliniți. Exact mai captați de device-urile noastre,
ca olandezii, considerați unii dintre cei mai neconștientizând prezentul ori ceea ce
fericiți oameni de pe Pământ. ne înconjoară, cartea acesta vine ca o
Învață cu inima. O educație gură de aer proaspăt. Să te conectezi cu
neconvențională, Tony Wagner natura, să fii
Aceasta este povestea de viață a autorului atent la cântecul păsărilor, la cum
din perioada în care a fost atât elev, cât și mișună frunzele arborilor toamna, ori la
profesor, aducând în atenție aspectele cum încălzește o rază de soare, este o
critice cu care se confruntă părinții și realizare în 2021.
educatorii în zilele noastre și ne aduce Cum să ne bucurăm mai mult de
aminte exercițiile fizice, Damon Young
că încercarea și eroarea, perseverența și Atât de bine ne simțim după un episod
respectul pentru individ sunt la baza tuturor de efort fizic, încât merită să citim ceva
proceselor de predare și de învățare. legat de subiectul acesta, dacă ne
De gardă în noaptea de Crăciun. Jurnalul motivează.
sărbătorilor petrecute în spital, Adam Kay Câmpul de luptă, Jerome Colin
Dacă te-ai întrebat vreodată cum se Un subiect despre un adolescent, care
desfășoară noaptea de Crăciun pentru promite o lectură interesantă. Există
personalul medical de gardă, aceasta pare viață după adolescență! Părinți, citiți!
să fie cartea care să
răspundă acestor curiozități.

70

NOI - CITITORII

Editura Niculescu Editura Humanitas

Povești de noapte bună pentru adulți, Turnul zorilor, de Sarah J.Maas
introducere de Lucy Mangan Acest volum Din noile apariții nu lipsesc cărțile cu
va reuși să ofere alinare în momentele în temă istorică, precum: Mircea
care ne simțim obosiți și să ne conducă Flonta, Cătălin Vasilescu, Ce este mai
spre tărâmul liniștit al somnului. presus de orice?, Thierry Wolton, O
Fii fericit, fii tu însuți. Ghidul istorie mondială a comunismului.
adolescenților, Penny Alexander, Încercare de investigație
Becky Goddard-Hill istorică (acesta este volumul III), ori
O carte care are la bază cercetări științifice politică și jurnalism, precum: Valeriu
și care le explică adolescenților de ce și Nicolae, Nu tot ei! România în
cum funcționează anumite lucruri. ghearele imposturii, apoi o carte de
Puterea gândului, Milton Cameron foarte mare actualitate, care abordează
Dacă noi credem în puterea modului în spiritul și educația civică: Ciprian
care gândim, în legea atracției și credem Mihali, Dicționar subiectiv de cultură
că lucrurile se pot întâmpla așa cum ne civică și, în final, două autobiografii
dorim, dacă vrem suficient de mult, si după cum urmează: Maria, regina
evident dacă facem ceva în privința asta. României, Gânduri pentru vremuri
Cunoscută sub diverse denumiri, precum grele. Cu 32 de cărţi poștale din
puterea subconștientului, psihologie colecţia Virgil Ierunca și Ana
dinamică, miracolul gândirii, vizualizare Blandiana, Soră lume.
creativă, gândirea pozitivă ajută să ne Spor la citit!
schimbăm viețile în bine.

71

Portret de scriitor Grigore Vieru NOI - CITITORII

Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Prezentare realizată de Bianca Antonilă, X C

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d.
18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român basarabean.

În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,

apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic Ion Creangă din Chişinău, facultatea
Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii Scânteia Leninistă, actualmente Noi.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău,
cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie
poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în
lirica basarabeană postbelică.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea
cu redactorii revistei Secolul 20: Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Şerban,
Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna,
Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:
„Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.”

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie
oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul
Radu Cârneci. În 1977, iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soţia,
mai multe oraşe din România: Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi.

La 5 decembrie 2005, poetul Grigore Vieru a suferit un accident suspect ce i-ar fi putut curma viaţa.
Poetul s-a declarat convins că nu a fost vorba de o situaţie întâmplătoare şi banală. Pe 16 ianuarie
2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău,
având şanse minime de supravieţuire. A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, la exact
două zile după accident, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem la data de 20 ianuarie, fiindu-i conferit Ordinul Naţional
Steaua României în grad de Mare Cruce.
Opera
1957 - Alarma (versuri pentru copii); 1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii); 1961 - Făt-Frumos
curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura Cartea Moldovenească; 1963 - Mulţumim pentru pace
(versuri) şi Făguraşi (versuri, povestiri şi cântece).; 1964 - Revista Nistru publică poemul Legământ,
dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.

72

Portret de scriitor NOI - CITITORII

Grigore Vieru

Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Prezentare realizată de Bianca Antonilă, X C

1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).
1967 - Poezii de seama voastră (editura Lumina); 1967 - Bărbaţii Moldovei cu o dedicaţie pentru
naţionalistul Nicolae Testimiţeanu (revista Nistru). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă.
1969 - Duminica cuvintelor la editura Lumina cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de
preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii. 1970 - Abecedarul (editura Lumina) în
colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru); 1970 - Trei iezi ; 1974 - Aproape (versuri lirice,
cu ilustraţii color de Isai Cârmu); 1975 - Mama (editura Lumina carte pentru cei mici, ilustrată de Igor
Vieru); 1976 - Un verde ne vede! (editura Lumina volum pentru care poetului i se decernează Premiul
de Stat al Republicii Moldova (1978); 1991 - Metafore albastre (editura Narodna cultura, Sofia în
colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.)

Sursa: wikipedia

Poetul Vieru a plâns amarul și lupta pentru unitatea românilor, despărțiți de vicisitudinile istoriei și
orgoliile cârmuitorilor lumești; a jelit izgonirea lui Dumnezeu din mintea și viața poporului român; a
năzuit după tot ce este sfânt și curat, plămădit de geniul neamului său. În creațiile sale, ochii lui
Dumnezeu veghează permanent viața – opera mâinilor Sale.

Cineva l-a întrebat odată: „De unde veniți, domnule Grigorie Vieru?”. A răspuns poetul: „Vin din
Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea
noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”. Pe toate le vedea raportate la
Cerescul Părinte și la veșnicie. Viața însăși o considera împlinită, dacă Îl ai ca prieten pe Dumnezeu.

Și încă: întrebat de un ziarist ce I-ar cere lui Dumnezeu, scriitorul a rostit, parafrazând vorbele
episcopului Dionisie Romano: „Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei!”. Poetul simțea
că atunci când unui popor îi slăbește puterea de a-şi iubi şi de a-și respecta valorile, atunci se află în
declin; când viața lui se macină din pricina rătăcirilor, a indiferentismului, a luptelor fratricide pentru
putere, uitându-şi credința strămoșească și istoria, atunci patria se stinge.

Vorbele poetului:
Cine îşi schimbă limba, îşi schimbă Patria.
Eu n-am trecut Prutul – l-am sărit.
S-a mutat pe mormântul mamei toată iarba din abecedarul copilăriei mele.
Pragul este un animal divin care se hrăneşte cu urmele mamei.
Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.
De ce mai suflu dimineaţa în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!
Poeţii sunt copiii naturii.

73

Portret de scriitor NOI - CITITORII

Grigore Vieru

Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Prezentare realizată de Bianca Antonilă, X C

Reaprindeti candela Chipul tău, mamă

Reaprindeti candela-n căscioare Chipul tău, mamă,
Lângă busuiocul cel mereu Ca o mie
Degerat la mâini și la picioare, De privighetori rănite,
Se întoarce-acasă Dumnezeu. Ochii tăi
Doamne Cel din slăvile creștine, În care s-au întâmplat
Ce păcate oare-ai săvârșit Toate
Că te-au dus acolo și pe tine Câte se pot întâmpla
În Siberii fără de sfârșit?! Pe lume!
Toate le ierți, Lacrima ta:
Doamne de Sus, Diamant ce taie-n două
Cu blândețe măreață, Oglinda zilei.
Chiar și pe cei Nedespărţită de cer
Care te-au dus Ca apa de uscat,
În Siberii de gheață! Locuieşti o casă
Ninge frigul și pustiul plouă, Cu două ferestre:
Degerată-mi este inima. Una ce dă spre viaţă,
Doamne, bine nu ne-a fost nici nouă Alta cu faţa spre moarte,
Fără sfatul și lumina Ta. La fel de limpezi amândouă.
Doamne, intră și-n a mea chilie O, mamă,
Și-amândoi, răniți și înghețați, Spre mine mâinile-ţi întinde:
Să ne încălzim cu bucurie Spre cel
Unul lângă altul ca doi frați. Care cu dor te-aşteaptă,
Toate le ierți, Şi ţie apropiindu-mă,
Doamne de Sus, Apropie-mă liniştii ce eşti.
Cu blândețe măreață, Acum şi-ntotdeauna.
Chiar și pe cei
Care te-au dus
În Siberii de gheață!

74

Recenzii Magicianul NOI - CITITORII

de John Fowles
Ștefan Ciobăniță, Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

Probabil că este cea mai imprevizibilă carte un tablou cu fosta sa soție, pe nume Lily. Din
pe care am citit-o. De fiecare dată când crezi acel moment, ori de câte ori Nicholas se
că situația s-a rezolvat iar totul va fi bine de ducea la Maurice în vizită, simțea un spirit,
acum încolo, toată situația o ia razna; și asta simțea o prezență feminină în preajmă.
se întâmplă la nesfârșit, chiar până la ultimele Conchis a vrut sa-l pună pe Nicholas în fața
pagini. Astfel, uneori ajungi să te enervezi morții (după ce i-a povestit întâmplări din
văzând că brusc nimic nu mai are sens și că armată). I-a pus în față un pahar cu otravă și
tot ce ai citit până acum a fost o minciună, un zar: dacă pica 6 când dădea cu zarul,
toate acestea învârtindu-se în jurul unei atunci trebuia să dea pe gât paharul cu otravă
persoane. Da, este o carte în care probabil dar, ce să vezi, chiar a nimerit cifra 6 și a mai
minciuna și înșelătoriile sunt pe primul plan, dat o dată și încă o dată și încă o dată, dar tot
însă sunt folosite doar pentru a oferi o lecție de 6 a picat. Totul a fost un joc, Maurice a dorit
viața unui om și de a-l maturiza. să-l pună în fața morții și să simtă ce a simțit
și el în război. Nicholas a tras o sperietură
Cartea se deschide cu o secvență din viața zdravănă, dar, în comparație cu ce-l
lui Nicholas, care se îndrăgostește de o fată, așteaptă, nu este nimic.
Alison. O fată mai ușurică de fel. Relația lor nu
a fost de lungă durată deoarece Nicholas a Cei doi au legat o relație de prietenie și
primit postul de profesor de limba engleză pe o Nicholas a ajuns să o cunoască pe iubita
insulă mai retrasă din Grecia. Amândoi moartă a lui Maurice, Lily. Între cei doi s-a
sufereau unul după altul, dar Alison îi duce legat o relație de prietenie chiar ceva mai
dorul cel mai mult, plângând și trimițându-i mult decât doar o prietenie. Nicholas Urfe se
scrisori prietenului ei. Nici viața domnului îndrăgostește de „Lily fantoma". Dar el
Nicholas nu era mai bună sau mai ușoară; din intuiește că nu este fantomă, lucru confirmat
contra, suferea și se simțea în plus, motiv la ea la scurtă vreme. Nicholas capătă
pentru care, într-un timp, avea gânduri de încredere în Lily, dar o întâmplare l-a dat
sinucidere. peste cap: când se plimbau pe plajă, a
început să bată clopotul din turnul de pe
Într-o seară, personajul principal a decis să plajă. Lily a zis că pentru ea bate, dar
se ducă la plimbare pe țărmul insulei Bourine, Nicholas nu a lăsat-o să se ducă. Ajuns
pentru a se mai destinde. Din întâmplare, acolo, a văzut un șacal care a răpit-o pe Lily,
cunoaște un personaj ciudat, pe nume Maurice dar ce să vezi, pe plajă mai era încă o Lily.
Conchis, care îl va juca pe degete pentru Două Lily. Nicholas a crezut că nu vede bine.
planurile sale secrete, ce vor fi deconspirate de A rămas total confuz și îngândurat. Când s-a
Nicolas într-un final. întâlnit cu Lily din nou, aceasta a decis să-i
Conchis îl invită pe Nicholas la conacul său și spună adevărul. De fapt, pe ea o chema
îi prezintă povestea sa de viață, îi arată Julie, iar pe cealaltă „Lily”, June, care era
sora ei geamănă. Un singur lucru făcea
diferența

75

Recenzii NOI - CITITORII

Magicianul

de John Fowles
Ștefan Ciobăniță, Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

între cele două: una avea o cicatrice la mână. După câteva zile, Nicholas a decis să se
Șacalul era un om pus de Maurice. ducă în vizită până la Maurice. Acesta a decis
sa-i spună o altă poveste din viața sa. În timpul
Nicholas și-a pus toata încrederea în Julie, războiului, Maurice a fost declarat primarul
dar stâlpul de încredere a fost pus la îndoială acelui loc. Doi dintre săteni au omorât cinci
de domnul Maurice, care i-a spus că Julie e soldați germani. Germanii cer predarea
schizofrenică și că a fost adusă de el pentru a vinovaților, sau ucid o sută dintre ei. Criminalii
o putea ajuta. Fiindcă nu era destul, Maurice nu sunt găsiți, germanii aleg 99 de persoane iar
l-a băgat pe Nicholas într-o stare de hipnoză persoana cu numărul 100 era chiar Conchis. Cu
(efectele acesteia se vor vedea mai târziu). toții au fost duși într-un lagăr. Conchis a fost luat
Când s-a reîntâlnit cu Julie, aceasta aprobă separat și dus prin tot felul de camere de tortură,
cuvintele lui Conchis. El a iertat-o pentru că l- unde a văzut cadavre, oameni mutilați și
a mințit. Alison îi trimite o scrisoare lui torturați. Conchis a scăpat, dar mai târziu a fost
Nicholas, precum că vine în Atena și ar fi pus în fața unei situații foarte dificile: ori sacrifică
frumos să se întâlnească. La început nu știe doi oameni (fără sa-i împuște), ori germanii ucid
ce să facă. Mai întâi se duce la Maurice, dar 99 de oameni nevinovați. Germanii i-au
pe insula Bourani nu era nimeni și fiindcă era împușcat pe toți, Conchis a scăpat la limită.
la începutul vacanței dintre semestre a decis
sa ducă. Nicholas ajuns in Atena își dă Relația dintre Nicholas si Lily devine din ce în
întâlnire cu Alison, se duc într-un apartament ce mai serioasă, iubirea lor înflorind. deși el tot
unde și-au povestit ce făcuseră de când nu s- se gândea la Alison.
au mai văzut și cât de mult le fost unul de
altul. Tot în acea seară au ieși la o plimbare, Totul se complică; June, sora geamănă a
unde au trăit clipe de vis, împărtășindu-și Juliei, îi spune adevăratul adevăr: pe Julie nu o
iubirea reciprocă. Dar cum după orice vis te chema „Julie” ci Lily, iar pe ea Rose. Alison nu a
trezești, așa se întâmplă și în viață. Cei doi s- murit, era de fapt un complot. Lily juca tot ce îi
au certat groaznic. Dimineață Alison, spunea Conchis și pe deasupra îl înșela pe
dispăruse. Nicholas a căutat-o peste tot, dar Nicholas cu Joe (șacalul). Nicholas era șocat,
nici urmă de ea. dar tot a decis să se întâlnească cu Lily. June îl
duce la sora sa, aceasta văzându-l i-a sărit in
Ajuns din nou la Bourani, Nicholas Urfe se brațe, apoi Lily s-a ridicat și a plecat, lăsându-l
întâlnește cu Maurice, poartă o discuție pe Nicholas cu trei bărbați, care i-au dat o doză
despre vacanța sa, evitând sa-i spună că s-a de somnifere. Nicholas s-a trezit pe un vapor,
întâlnit cu Alison. Poate fiindcă se după cinci zile. După alte câteva zile este dus la
îndrăgostește tare de Lily, deși tot se gândea „judecată”. Memorase drumul legat la ochi. A
la Alison. În Nicholas era o luptă grea, dar ajuns într-o sală, unde s-au adunat mulți oameni
cum în viață, pe lângă o problemă mai apar cu măști pe cap, în spatele cărora erau Maurice,
încă șapte, a aflat că Alison s-a sinucis... Lily, Rose și mulți oameni de știință. S-a citit
Moartea ei a lăsat un mare gol în inima sa. evoluția lui Nicholas și i s-a mai spus scopul
acestui joc: de a vedea cum reacționează o
persoană în asemenea situații.
.

76

Recenzii NOI - CITITORII

Magicianul

de John Fowles
Ștefan Ciobăniță, Colegiul Tehnic „Gh. Asachi”, Iași

Totul fusese un test psihologic. Nicholas Cartea se termină cu următoarea scenă:
a fost pus într-o situație dificilă: ori lua biciul Nicholas împreună cu Alison, într-un parc, pe o
și o bătea pe Lily, ori pleca și nimeni nu se vreme mohorâtă. După ce au discutat, Nicholas
lua de nimeni. El a decis să ia biciul dar nu decide să plece, Alison îl oprește, el îi da o
a putut trage, deoarece și-a amintit scena palmă și îi spune: „Nu poți să urăști pe cineva
pe care i-a povestit-o Maurice, în care el ori deja înfrânt. Care, fără tine, nu va mai fi om
sacrifica doi oameni, ori mureau 100 de întreg”. E tăcut, nu va ierta, nu va întinde mâna
persoane. A fost legat la ochi și dus pe un niciodată, va rămâne de-a pururi în acest
drum diferit. prezent înghețat.

Când Nicholas s-a trezit, era pe un câmp „Magicianul” este o carte în care se prezintă
deschis; a întrebat lumea de Maurice, de tot viața așa cum este ea, dacă o vezi dintr-un
ce văzuse, dar lumea nu știa nimic. anumit punct: perioada pe care o petrece
Încercând să-l găsească prin cele două fete, Nicholas în Grecia a fost cu urcușuri si
a aflat că Maurice era mort din 1849 și că coborâșuri, cu probleme ușoare și foarte grele
totul se întâmplase în 1853 (era o chiar imposibil de rezolvat, ajungând în
minciună). momente de criză exact ca în viață. Nicholas a
avut încredere în Lily, dar a ajuns să fie trădat
de nenumărate și tot fără ea a rămas.

Așa se poate întâmpla oricând în viață.

John Fowles John Fowles s-a născut în 1926, Anglia.
După ce a urmat cursurile Universității din Edinburgh, în 1950 a obținut o
diplomă de master of arts în literaturile franceză și germană la Oxford.
Atunci avea să-i descopere pe existențialiștii francezi și pe promotorii Noului
Roman.
A predat literatura franceză la New College, Oxford, a fost profesor de
limba și literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul
Anargyrios de pe insula grecească Spetsai (experiența evocată în romanul
Magicianul), pentru ca, între 1954 si 1963, să predea literatura engleză la
Colegiul St. Godric din Londra. Este considerat de criticii englezi drept unul
dintre reprezentanții principali ai postmodernismului britanic.
John Fowles a dobândit recunoașterea internațională o dată cu apariția
primului său roman, Colecționarul (1963), reputație pe care următoarele
sale romane au confirmat-o: Magicianul (1966), Iubita locotenentului francez
(1969), Daniel Martin (1977), Mantisa (1982), Omida (1985).

77

Recomandare de lectură NOI - CITITORII

Să nu spui niciodată pentru totdeauna,
de Jennifer L. Armentrout

Recenzie de Iasmina Tescovină, XI C

„Pentru toți cei care își caută cuvintele și pentru cei care le-au găsit.”
Jennifer L. Armentrout

Să nu spui niciodată pentru totdeauna Și pentru acel pentru totdeauna era nevoie
este o poveste a doi tineri, Rider și Mallory, de timp. Iar eu nu mai puteam aștepta
care au în spate experiențe înfricoșătoare pentru totdeauna.”
trăite în copilărie într-un centru de Jennifer L. Armentrout ne surprinde cu o
plasament. Ea a învățat că cea mai bună poveste fermecătoare despre o tânără
armă a sa este tăcerea. El a promis că o va curajoasă care luptă pentru a-și exprima

proteja pentru totdeauna. Ei considerau că adevărul dintr-un refugiu al tăcerii. O
legătura care îi unește este indestructibilă. poveste în care trecutul schimbă prezentul.
Dar drumurile lor se despart brusc. Fiecare O poveste emoționantă despre viață,

dintre ei încearcă să lase trecutul în urmă și prietenie, empatie, iubire.

să se axeze pe viitor. Rider și Mallory se „Să nu spui niciodată pentru totdeauna”

reîntâlnesc la liceu și împreună găsesc nu este doar o poveste, ci și o lecție de

remediu pentru dificultățile și problemele pe viață. Orice persoană, oricât de puternică ar

care le au. Acest remediu se dovedește a fi fi, poate fi afectată de traumele din

prietenia și iubirea. copilărie. Mallory a învățat că în viață nu

„Durerea și supărarea nu erau pentru există doar întuneric și rău. Speranță și

totdeauna.” Acel „pentru totdeauna” nu mai lumină pot apărea atunci când nu crezi că

era o problemă. Pentru totdeauna erau mai este posibil.

bătăile inimii mele și speranța pentru ziua L. Armentrout Să nu spui niciodată

de mâine. Pentru totdeauna era raza de pentru totdeauna – București: Editura
soare care se ivea după fiecare nor Epica, 2018

întunecat, oricât de negru și dens era.

Pentru totdeauna înseamnă să știi că

momentele de slăbiciune sunt trecătoare.

Înseamnă să știu că sunt puternică…

Pentru totdeauna era pur și simplu o

promisiune de mai mult.

78

NOI - CITITORII

Autorul numărului 14 al revistei NOI

Ana Blandiana

Prezentare realizată de Miruna Varzar, XI C

Ana Blandiana, născută Otilia Valeria Coman (25 martie 1942, Timișoara) este o poetă
și o luptătoare pentru libertate civică în România, autoare a 26 de cărți publicate în
română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi.

Ca fiică a unui deținut politic (tatăl său fiind preotul ortodox Gheorghe Coman), a trebuit
să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea
de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul
Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.

Debutează în revista Tribuna, din Cluj, cu poezia Originalitate, semnând pentru prima
oară Ana Blandiana. După o interdicţie de patru ani, redebutează în revista
Contemporanul, condusă de G. Ivaşcu.

În anul 1964 îi apare prima carte, Persoana întâia plural, versuri, cu o prefaţă de
Nicolae Manolescu. Trei ani mai târziu lucrează ca redactor la revista Viaţa Studenţească.

Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței
Civice. Conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, organizaţii
culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a
participat la congrese şi festivaluri de poezie. În afara volumelor menţionate, i-au mai
apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din foarte multe ţări.

Ana Blandiana e decernată cu un şir de premii valoroase: Premiul pentru poezie al
Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române,
1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul
Internaţional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997;
Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internaţional "Vilenica", 2002. În martie 2016 a
primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumul Patria mea A4.

Poeta a primit și Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce (1 decembrie
2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua
Națională a României”.

79

NOI - CITITORII

Opera (selecție):
Cărți de poezie
Persoana întâia plural, 1964; Stea de pradă, 1986; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de
poeme, 1991; În dimineața de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004;
Soarele de apoi, 2000; Refluxul sensurilor, 2004; Poeme (1964-2004), 2005; Întoarcerea
lui Arpagic, 2008; Variațiuni pe o temă dată, 2018.
Cărți de eseuri
Calitatea de martor, 1970, 2003; Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975; Cea mai frumoasă
dintre lumile posibile, 1978; Orașe de silabe, 1987; Geniul de a fi, 1998; Ghicitul în
mulțimi, 2000; O silabisire a lumii, 2006; Istoria ca viitor, 2017
Cărți de proză
Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice; Proiecte de trecut, 1982 - nuvele
fantastice; (volume apărute sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice în 2004);
Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman; Imitație de coșmar, 1995 – nuvele;
Povestiri fantastice, 2016.
Cărți în format electronic
2003: Coridoare de oglinzi; La cules îngeri, vol I; La cules îngeri, vol II, Editura LiterNet
2004: Autoportret cu palimpsest; Calitatea de martor, Editura LiterNet 2005:
Fragmentarium (ediție româno-franceză), Editura LiterNet 2011: Sternenherbst (ediție
româno-germană), Editura Dionysos, Germania - bilingv - Kindle Edition, (Amazon). Trad.
Christian W. Schenk

80

Autorul numărului 14 al revistei NOI NOI - CITITORII

Ana Blandiana

Prezentare realizată de Miruna Varzar, XI C

Lasă-mi, toamnă... Ar trebui
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau. Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Ieri spre seară-n vântul galben Să venim înţelepţi,
Arborii-n genunchi plângeau. Să fim în stare de-a hotărî
Lasă-mi, toamnă, cerul lin. soarta noastră în lume,
Fulgeră-mi pe frunte mie. Să ştim din răscrucea primară
Astă-noapte zarea-n iarbă ce drumuri pornesc
Încerca să se sfâşie. Şi iresponsabil să fie doar dorul
Lasă, toamnă-n aer păsări, de-a merge.
Paşii mei alungă-mi-i. Apoi să ne facem mai tineri,
Dimineaţa bolta scurse mai tineri, mergând,
Urlete de ciocârlii. Maturi şi puternici s-ajungem
Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi la poarta creaţiei,
Fructele şi lasă Să trecem de ea şi-n iubire
Urşii neadormiţi, berzele neduse, intrând adolescenţi,
Ora luminoasă. Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai Oricum ei ar fi atunci mai
Plânge-n soare fum. bătrâni decât noi,
Înserează-mă pe mine, Ne-ar învăţa să vorbim,
Mă-nserez oricum. ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult,
Dacă vrei să nu te mai întorci devenind tot mai mici,
Dacă vrei să nu te mai întorci, Cât bobul de strugure, cât bobul
Fereşte-te de mătrăgună – de mazăre, cât bobul de grâu...
Ea-mi fură seara glasul
Şi plânge cu el Dacă vrei să mă uiţi
Din urmele tălpilor tale; Nu te apropia de mare,
Dacă vrei să mă uiţi, Înconjură marea,
Ascunde-te de lună – Nu te-arăta sub zborul păsărilor,
Îţi va aminti Fugi
Cum am mers prin lumina ei De sălciile cu pletele prelungi,
Cu picioarele goale; Până vei găsi locul unde te
Dacă vrei să pleci, Aşteaptă uitarea.
Ascunde-te de ploaie, De tot ce-i viu ascunde-te.
Fereşte-te de ninsoare, O, dar dacă vrei să pleci,
Dacă vrei să mă uiţi,
Nu încerca să mori,
Mai ales nu încerca să mori –
Ştiu să cobor ca într-o fântână
Prin flori…

81

NOI - CITITORII
Cele mai citite cărți în 2020

Retrospectivă realizată de Bianca Antonilă, X C

O scurtă privire retrospectivă a bilanțului de vânzări al anului 2020 așa cum a fost
transmis de câteva dintre editurile românești.

TOP cele mai citite cărți Corint în 2020
1. Sheryl Eberly, Bunele maniere pentru copii în 365 de zile
2. Torben Kuhlmann, Armstrong. Călătoria fantastică a unui șoricel pe Lună
3. Joel C. Rosenberg, Evadare de la Auschwitz – Bestseller New York Times
4. Stejărel Olaru, Maria Tănase. Artista, omul, legenda
5. Megan Miranda, Ultimul oaspete

Cele mai vândute cărți Humanitas, Humanitas Fiction și Junior publicate în 2020
TOP EDITURA HUMANITAS 2020
1. Gabriel Liiceanu, Isus al meu
2. Marcus Aurelius, Gânduri despre sine însuși
3. Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata
4. Tatiana Niculescu, Seducătorul domn Nae
5. Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie

TOP EDITURA HUMANITAS FICTION 2020
1. Guzel Iahina, Copiii de pe Volga
2. Heather Morris, Călătoria Cilkăi
3. Hiro Arikawa, Memoriile unui motan călător
4. Isabel Allende, O lungă petală de mare
5. Eric-Emmanuel Schmitt, Félix și izvorul invizibil

TOP HUMANITAS JUNIOR 2020
1. I.P. Nosov, Noile aventuri ale lui Habarnam
2. Álex Rovira, Francesc Miralles, Povești ca să te iubești mai mult
3. ***, Transformă apa în culori. În călătorie
4. ***, Mămici și pitici cu lipici. Pe lângă casa omului
5. Olga Gudynn, Aventurile râmei Oli

TOP cele mai citite cărți Litera în 2020
1. Alex Michaelides, Pacienta tăcută
2. Michelle Obama, Povestea mea
3. Jeanine Cummins, Pământ american
4. Jay Shetty, Gândește ca un călugăr
5. Jojo Moyes, Darul stelelor

82

NOI - CITITORII

TOP cele mai citite cărți Nemira în 2020
1. Matt Haig, Biblioteca de la miezul nopții
2. Stephen King, Institutul
3. Elizabeth Hickey, Sărutul pictat
4. Andrzej Sapkowski, Turnul rândunicii
5. Rebecca Serle, Peste cinci ani

TOP cele mai citite cărți Polirom în 2020
Top general
1.Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii
2. Yuval Noah Harari, Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului
3. Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul XXI
4. George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru
5. J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară

Top cele mai vîndute titluri Polirom în anul 2020// Literatură română
1. Simona Popescu, Exuvii
2. Moni Stănilă, Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare
3. Dan Lungu, Sînt o baba comunistă!
4. Veronica D. Niculescu, Toți copiii librăresei
5. Lavinia Braniște, Sonia ridică mâna

Top cele mai vîndute titluri Polirom în anul 2020//Nonficțiune autori români
1. Andrei Ursu, Roland O. Thomasson, Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în
decembrie 1989
2. N. Steinhardt, Jurnalul fericirii
3. Ioan T. Morar, Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă
4. Daniel David, Psihologia poporului român. Profilul psihologic
al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală
5. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase Vol. I. De la epoca de piatră la misterele
din Eleusis

Top cele mai vîndute titluri Polirom în anul 2020//Nonficțiune autori străini
1. Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii
2. Yuval Noah Harari, Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului
3. Yuval Noah Harari, 21 de lecții pentru secolul XXI
4. Souad, Marie-ThérèseCuny, Arsă de vie
5. Malala Yousafzai, Christina Lamb, Eu sînt Malala

83

NOI - CITITORII

Top cele mai vîndute titluri Polirom în anul 2020//Traduceri din literatura universală
1. George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru
2. J. D. Salinger, De veghe în lanul de secară
3. Harper Lee, Să ucizi o pasăre cîntătoare
4. George Orwell, Ferma animalelor
5. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană
Top cele mai vîndute titluri Polirom în anul 2020// Literatură pentru copii
1. Elif Shafak, Fetița căreia nu-i plăcea numele său
2. Michael Ende, Momo
3. Veronica D. Niculescu, O vară cu Isidor
4. Sophie Kinsella, Eu și Mami-Zînă: Dorințe de unicorn
5. Otilia Cazimir, A murit Luchi
Top Editura Publica
1. Iancu Guda, Economia în vremea coronavirusului
2. dr. Mai Thi Nguyen-Kim, O să râzi, totul e chimie
3. Simon Sinek, Jocul infinit
4. Simon Hughes, Allez Allez
5. Gabriel Weinberg și Lauren McCann, Super gândire

84

NOI - CITITORII

21 martie - Ziua Internațională a Poeziei

Prezentare de Miruna Varzar, XI C

„Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea
unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei

ca artă deschisă oamenilor.

De Ziua Internațională a Poeziei vă propunem, dragi prieteni,
câteva frumoase citate despre poezie. Poezia înaripează sufletul!

„Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii.”
(Nichita Stănescu)

„Poezia adaugă viaţă vieţii.”
(Mario Luzi)

„Viaţa e o sublimă operă de artă. Nu există poezie mai frumoasă decât să trăieşti deplin”.
(Georges Clemenceau)

„Poezia este tot ceea ce merită să ne amintim în viaţă”.
(William Hazlitt)

„Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire.”
(Christopher Fry)

„Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.”
(Voltaire)

„Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze.”
(Ana Blandiana)

„Poeţii sunt copiii naturii.”
(Grigore Vieru)

„Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului.”
(Bogdan Petriceicu Hasdeu)

„Poeţii sunt inima umanităţii”.
(Eugene Ionesco)

„Poezia este un joc.”
(Paul Valery)

„Poezia este Patria cuvintelor de duh”.

„Poeţii vin şi pleacă, dar poezia rămâne eternă”. (David Boia)

85

NOI - CITITORII

21 martie - Ziua Internațională a Poeziei

Prezentare de Miruna Varzar, XI C

Despre poezie
Până în prezent, 99% dintre cei care au dominat arta poeziei sunt bărbați, însă primele versuri

care au fost scrise vreodată îi aparțin unei femei.
Cine a fost, deci, primul poet din istoria omenirii?

Întrebarea i-a măcinat pe mulți, dar răspunsul se află în îndepărtata istorie, acum 4000 de ani.
Prima poetă din lume s-a numit Enheduana, o prințesă akkadiană și preoteasă a Zeului Lunii,
Nanna. Aceasta a trăit în secolul al XXIII-lea, înainte de Hristos, mai exact, între anii 2280 - 2225,
î.Hr., în orașul Ur, (unul dintre cele mai vechi orașe din lume atestate documentar, situat în sudul
Irakulului de azi), orașul lui Avraam, părintele creștinismului. Poeta era de viță nobilă; pe atunci,
cultura nu-i era accesibilă oricui.
Ce a scris poeta Enheduana?

Este evident că poeziile timpurii er„au, de fapt, o formă de comunicare cu zeii, prin care li se
duceau ofrande de mulțumire. Poeta Enheduana, prima poetă din istoria omenirii, și-a dedicat
poemul Zeiței Inanna, deși există dovezi că ar mai fi scris încă alte cinci. Dintre toate, doar una s-a
mai păstrat, fapt suficient ca actul de creație al prințesei Enheduana să fie considerat strămoșul
poeziei de astăzi.
Prima poezie românească, una religioasă

Și în România, cea dintâi poezie a avut tot valențe religioase. Se numea „Psaltirea în versuri” și
este considerată cea dintâi poezie cultă românească. Mitropolitului Dosoftei, pe numele de mirean
Dimitrie Barilă, este primul care a realizat transpunerea în versuri, în limba română, a poeziei
psalmilor.
Prima poezie de dragoste din istorie a fost scrisă acum mai bine de 6000 de ani și se află într-un
muzeu din Turcia, Muzeul Arheologic din Istanbul. Acolo este păstrat poemul scris cu 4000 de ani
înainte de Hristos, pe timpul sumerienilor. Poezia este pe o tăbliţă de argilă inscripţionată cu
„Istanbul #2461”. Ea cuprinde versuri scrise de un poet necunoscut, pe care mireasa regelui Shu-
Sin trebuia să i le recite acestuia în cursul unui ritual de virilitate.
Cel mai vechi poem epic din istorie are o vechime de 2000 de ani înainte de Hristos. „Epopeea lui
Ghilgameş” este cel mai bătrân poem epic păstrat până în zilele noastre, cu scriere cuneiformă, pe
12 tăbliţe de lut.
Recorduri privind poezia
Cel mai bine vândut poet din toate timpurile este Shakespeare. Are peste 4 miliarde de volume
vândute în toate colţurile lumii. Cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne, Puşkin,
îi urmează îndeaproape lui Shakespeare în topul celor mai vânduţi poeţi din toate timpurile.
Cel mai mic volum de poezie, care abia poate fi citit cu ochiul liber, conţine 66 de poeme traduse
în 66 de limbi. Se numeşte „One” şi a fost compus de poetul indian Sathar Adhoor. Are un
centimetru în lungime şi lăţime şi numai 0,3 grame!

86

Recomandări de lectură NOI - CITITORII

8 cărți pe care să le citești în 2021

Prezentare de Ema Burciu, XI C

1. Succesul redefinit: prosperitate, înțelepciune, miracol și crearea unei vieți pline de sens,
Arianna Huffington, editura Publica

Cum alegem să ne trăim viața? Această carte reprezintă răspunsul oferit de Arianna Huffington,
după ce s-a bucurat de ceea ce numim succes, pentru care a plătit însă un preț prea mare. La
doi ani după ce a înființat Huffington Post, platforma internațională de știri care s-a dezvoltat într-
un ritm incredibil, Arianna a suferit de burnout. Prin urmare, a reconsiderat total felul în care se
raportează la viață. Această carte este, de fapt, un îndemn de a ne găsi propriul răspuns și de a
intra în contact cu natura noastră autentică pentru a reuși să ne trăim viața conform propriilor
reguli. O îmbinare de concluzii practice, suport științific și povești de viață fascinante.

2. Cum să trăiești în stil japonez, Yutaka Yazawa, editura Humanitas
Cum să trăiești în stil japonez ne aduce mai aproape o lume care a fascinat și continuă să

fascineze prin farmecul ei – Japonia. Yutaka Yazawa îmbină cu măiestrie însemnările personale
cu informaţiile bine documentate, reușind să ne cucerească încă de la primele pagini. Trecem
astfel cu ușurinţă de la prezentarea geografică la cea istorică, de la filozofie și cultură la arta
culinară japoneză. Descoperim cum se poate trăi în armonie cu ceilalţi într-o metropolă precum
Tokyo, dar aflăm mai multe și despre respectul pentru natură, despre ikigai, shinrin-yoku, viaţa de
familie, vacanţe și sărbători. Toate acestea sunt un bun prilej de a observa tradiţiile japoneze.

3. Revoluția somnului: Cum să îți schimbi viața de noapte, Arianna Huffington, Curtea Veche
Relația noastră cu somnul trece printr-o adevărată criză. Munca peste program, viaţa de

familie, conectarea permanentă la telefoane şi la internet, aspiraţiile și temerile noastre — totul
stă în calea detaşării necesare regenerării de care avem nevoie. Arianna Huffington dezvăluie
misterul și puterea transformatoare a somnului și ne arată cum să ne eliberăm de griji, să ieștim
de sub presiunea timpului și să ne umplem de energie. Dacă vrem să avem succes, trebuie să
începem cu somnul.

4. Gânduri de pe o planetă nervoasă, Matt Haig, editura Nemira
Stresul și anxietatea sunt la ordinea zilei. O planetă nervoasă și grăbită creează vieți nervoase

și grăbite. Suntem conectați unii la alții mai mult decât oricând, dar ne simțim extrem de singuri și
ne facem griji pentru tot, de la politică până la greutatea corporală. După ce a suferit de atacuri
de panică, anxietate și depresie, Matt Haig s-a gândit mult la impactul pe care lumea exterioară îl
are asupra noastră și vorbește despre fenomene generale ca inegalitatea socială, rețelele de
socializare sau știri și până la obiceiurile noastre zilnice.

87

Recomandări de lectură NOI - CITITORII

8 cărți pe care să le citești în 2021

Prezentare de Ema Burciu, XI C

5. Metoda Ikigai: Secrete japoneze pentru a-ţi descoperi adevărata pasiune şi a-ţi atinge
ţelurile în viaţă, Francesc Miralles, Héctor García (Kirai), editura Humanitas

După publicarea bestsellerului Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită
(Humanitas, 2017), autorii au primit sute de mesaje de la cititorii entuziasmați, care, printre altele,
voiau răspunsuri concrete la întrebări de tipul: Cum îmi descopăr ikigai-ul (pasiunea vieții, „acel
lucru pentru care merită să trăiești“)? Știu care este pasiunea vieții mele, dar cum să mă dedic
ikigai-ului de vreme ce sunt întotdeauna atât de ocupat? Cum aș putea să-mi realizez visul?
Răspunsurile se află în această a doua carte, în întregime practică. Metoda ikigai, spun autorii,
oferă un instrument care-ți va revoluționa viitorul, ajutându-te să-ți înțelegi trecutul ca să trăiești în
prezent așa cum dorești.

6. Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii, Meik Wiking, editura Litera
Această carte, considerată un fenomen în peste 30 de țări, răspunde la întrebarea ce este

hygge. Când te ghemuiești comod pe canapea, alături de persoana iubită sau când te bucuri de
timpul petrecut cu cei apropiați. Hygge sunt și diminețile albastre și limpezi cu lumina perfectă.
Meik este directorul Institutului de Cercetare a Fericirii din Copenhaga și și-a petrecut ani din
viață studiind magia vieții daneze.

7. Anxietatea. O poveste personală despre frică, speranță și căutarea liniștii interioare,
Scott Stossel, editura Humanitas

Pornind de la propria sa luptă cu anxietatea, Scott Stossel retrasează în această carte o lungă
istorie medicală, culturală, filozofică și socială, de la Galen și Hipocrate, trecând prin Freud și
ajungând în prezent. Explorând ceea ce treptat s-a cristalizat conceptual și clinic ca anxietate, de
la medicina antică, încă legată de filozofie, până la neuroștiințele și genetica din ultimele decenii,
Stossel ne oferă numeroase exemple de bolnavi celebri, precum și o galerie (autoironică și
savuroasă) de portrete de familie.

8. Inteligența emoțională, Daniel Goleman, editura Curtea Veche
Excepționala carte a lui Daniel Goldman (ajunsă la a patra ediție) a marcat o revoluție uluitoare

în psihologie prin analiza importanței covârșitoare a emoțiilor în dezvoltarea personalității umane.
Studiul ne explică cum, atunci când ne înțelegem sentimentele, situația în care ne aflăm devine
mai limpede. Cartea a declanșat un efect de proporții în societatea occidentală: inteligența
emoțională se studiază azi în centre ce cercetare, se predă în şcoli şi universităţi, competenţele
sale au devenit criterii de angajare sau de promovare în carieră, iar programele de educaţie pe
baza sa au devenit punctul de plecare în politicile sociale de prevenire a îmbolnăvirilor sau
criminalităţii.

88

Pasiunea mea, literatura NOI - PASIONAȚII
Maria Muntenașu, XI D

Dragi colegi, vă propun un material în mai multe părți, cu lucruri mai puțin cunoscute despre
scriitorii noștri. Pentru început, Curiozități despre Marii clasici.

Numerele trecute ale revistei prezentau pe Mihai Eminescu și pe I.L. Caragiale.
În acest număr,

Ion Creangă

1. A alcătuit unul dintre primele abecedare, apărut în anul 1867 și
intitulat „Metodă nouă de scriere și citire”. Abecedarul său a fost
foarte apreciat în Moldova acelor vremuri.
2. La început îl chema Ion Ştefănescu. Ulterior, şi-a schimbat
numele în „Creangă”, după numele mamei.
3. Era un mare gurmand. În adolescenţă îi făcea curte unei fete de
preot, deoarece aceasta îi dădea mere şi colivă. Mesele lui erau
impresionante. Se spune că la o masă putea mânca: o mămăligă
mare, un crap întreg, o oală de sarmale cu păsat şi o găină friptă. Îi
plăceau foarte mult plăcintele „poale-n brâu”. La toate acestea se
adăugau vinul și cofița cu apă rece.
4. S-a însurat cu o fată de 15 ani. Deoarece nu putea fi preot fără să
se însoare, el o găseşte pe fata părintelui Grigoriu. Aceasta l-a
părăsit ulterior pentru un călugăr.
5. Socrul său a încercat să-l sugrume, deoarece Creangă l-a acuzat
că îl înşelase la zestre.
6. Creangă îşi subestima operele şi era uimit că scrierile lui plac
cititorilor.
7. Este apreciat în cercul de prieteni pentru glumele sale.
8. A fost dat afară din preoţie, deoarece a tras cu puşca după ciori în
curtea bisericii şi avea o tunsoare rebelă.
9. A predat limba germană la un liceu din Iași și a făcut negoț cu
tutun, pentru a-și putea întreține băiatul, Constantin.
10. Se stinge din viaţă în acelaşi an ca şi prietenul său, Mihai
Eminescu (1889), de Anul Nou, în tutungeria sa, răpus de epilepsie
şi de durerea pentru pierderea prietenului.

89

NOI - PASIONAȚII

Pasiunile mele, mitologia și folclorul

Proiect și selecție realizate de Ștefan Rîpă, X D

Lunile anului – de unde vin denumirile populare.
Cele mai frumoase povești și legende

De lunile anului, dar și de anotimpuri, sunt legate multe povești și tradiții populare, fiecare
dintre cele 12 luni având o semnificație aparte. Lunile anului au fost sursă de cântece și poezii
și au dat naștere la multe legende.
Ianuarie – Gerar Cu toții știm că ianuarie este o lună geroasă, așa că numele de Gerar nu ne
surprinde deloc. Desigur, denumirea populară a fost dată din cauza gerului năprasnic din
această lună.
Februarie – Făurar I se spune Făurar, pentru că e luna în care oamenii își făureau uneltele
pentru a se pregăti de venirea primăverii.
Martie – Mărţişor Luna martie este legată de tradiția Mărțișorului, de aici vine și numele
popular.
Aprilie – Prier I se spune Prier de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara își intră
complet în drepturi.
Mai – Florar Mai este luna florilor, cea mai așteptată, când soarele dă viață cu adevărat întregii
naturi.
Iunie – Cireşar Așa cum îi spune numele popular, în luna iunie se coc cireșele, de aici și
denumirea.
Iulie – Cuptor Temperaturile ridicate din luna Iulie i-au și dat numele popular de cuptor.
August – Gustar În luna august se coc multe fructe și legume, sunt toate din belșug, de unde
și denumirea de Gustar.
Septembrie – Răpciune Răpciune înseamnă culesul viei sau culesul recoltei.
Octombrie – Brumărel Numele popular vine, desigur, de la brumă, fenomen ce se petrece
odată cu scăderea temperaturilor.
Noiembrie – Brumar Dacă în octombrie era folosit diminutivul, în noiembrie bruma e deja mai
abundentă, iar temperaturile scad semnificativ. De aici și Brumar.
Decembrie – Undrea sau Andrea Numele popular este legat, de fapt, de Sfântul Andrei, chiar
dacă acesta este sărbătorit la sfârșitul lui noiembrie.

90

Pasiunile mele, mitologia și folclorul NOI - PASIONAȚII

Proiect și selecție realizate de Ștefan Rîpă, X D

Februarie, Făurar sau Luna lupilor, era considerată a fi o luna deosebit de nemiloasă, venind cu
geruri şi viscole mari. În tradiţia populară se spune că în februarie două săptămâni îngheaţă tot, iar
în următoarele două se dezgheaţă.

În luna Martie începe primăvara, vremea se încălzeşte treptat. Legendele spun că Mart a luat câte
o zi din fiecare celelalte luni pentru a-şi depăşi toţi ceilalţi fraţi. Acum încep şi zilele Babelor – zilele
Martei sau Dochiei - tradiţie îmbogăţită de o mulţime de poveşti ce ilustrează lupta dintre iarnă şi
primăvară și pe cea dintre întuneric şi lumină.

Aprilie este o continuare a zilelor babelor Marta şi Dochia. Potrivit legendelor românești,
denumirea de Prier vine de la faptului că se consideră că această perioadă din an este una foarte
prielnică.

Luna Mai – Florar sau Frunzar - este luna ierburilor. Este luna în care se considera că Raiul
coboară pe pământ, pajiştile sunt verzi şi pline de flori multicolore, iar frunzişul pădurilor şi livezilor
se scutură de iarnă sub adierea vântului cald.

Iunie este luna cireşelor, drept pentru care în popor ea era cunoscută sub denumirea de Cireşar
sau Cireşel.

Iulie, luna lui Cuptor, este în tradiţia populară perechea lui Făurar. Asta pentru că vorbele din
popor spun că, pe cât de frig e în vremea lui Făurar, pe atât de cald va fi în luna lui cuptor.
August, lună cunoscută și ca Secelar, este una din lunile ce abundă în legume, fructe şi recolte de
tot soiul.

Septembrie, deschidea ușa toamnei. Această lună vine cu vreme schimbătoare. Totodată este şi
luna vinului, purtând și denumirea de Vinitel. Tradiţiile populare fac iarăşi legătură între luni şi
vreme. Astfel, dacă de Răpciune e cald, atunci luna următoare, Brumărel, timpul va fi rece şi cu
multă umezeală.

Lunile octombrie și noiembrie sunt cele care prevestesc iarna ce bate la uşă. Acum cade bruma.
Dacă în aceste luni va ploua mărunt, atunci iarna va fi grea.

Decembrie, numită și Ningău, este una din cele mai bogate luni ale anului în sărbători creştineşti.
Și această lună e foarte bogată în prevestiri pentru anul ce va veni. De Sf. Andrei – sărbătoare ce
deschide luna cadourilor – se pun la încolţit în vase boabe de grâu pentru a vedea cum va fi anul
ce vine. Această sărbătoare este de altfel una foarte bogată în obiceiuri şi superstiţii populare.

91

Pasiunile mele, mitologia și folclorul NOI - PASIONAȚII

Proiect și selecție realizate de Ștefan Rîpă, X D

Moștenire latină

Numele lunilor calendaristice folosite în prezent sunt moştenite de la vechiul calendar roman.
Iniţial, calendarul roman era format din doar 10 luni care aveau, fiecare, câte 30 sau 31 de zile,
rezultând în final un an cu numai 304-305 zile. Până la reforma calendarului din vremea lui Cezar,
romanii aveau un calendar cu 12 luni, dintre care patru luni aveau 31 de zile (Martius, Maius,
Quintilius, October), şapte luni aveau câte 29 de zile (Aprilis, Junius, Sextilis, September,
November, December, Ianuarius) şi una singură, Februarius, avea 28 de zile. După vechiul
calendar roman anul începea la 1 Martie şi avea 355 de zile. Dar pentru ca lunile anului să coincidă
cu anotimpurile, romanii intercalau la fiecare doi ani câte o lună suplimentară de 22 de zile.
Aceasta purta numele de Mercedonius. Luna care apărea o dată la doi ani se afla între zilele de 23
şi 24 februarie și așa anul ajungea să numere 366 de zile.

Abia după cea de-a doua reformă a calendarului roman, anul a ajuns să însumeze 12 luni.
Iată și numele inițiale ale lunilor anului, în latină, cele din care provin și cele din limba română de
astăzi:

Ianuarie – Ianuarius Prima lună a calendarului roman a fost botezată după zeul Ianus. Acesta era
zeul începuturilor și era de obicei reprezentat cu două fețe, una privind în față și una privind în
spate, spre trecut și viitor. Ianus era, de asemenea, zeul tranziției și, astfel, era cel mai potrivit ca el
să fie ales pentru a da trecerea dintr-un an în altul. Prima zi din ianuarie era începutul Anului Nou,
când sărbătoarea lui Ianus era celebrată prin schimburi de daruri.

Februarie – Februarius Februarie și-a luat numele de la „februa”. Acesta era un festival de
purificare despre care se credea că alungă spiritele rele din Roma. În a 15-a zi a lunii Februarie, în
întreaga Romă aveau loc o serie de rituri, dintre care multe implicau sacrificii sau parade rituale.
Tot în această zi, mulți tineri bărbați alergau prin oraș goi, atingând mâinile femeilor și copiilor care
stăteau pe marginea străzilor. Se credea că acest lucru ține la distanță spiritele rele și că le ajută
pe femei să conceapă sau să dea naștere.

Martie – Martius Luna Martie a fost numită după Marte, zeul roman al războiului. Se crede că
această lună marca începutul perioadei în care armata romană se pregătea pentru următorul
sezon de campanii militare. Din acest motiv, era important ca zeul războiului să fie sărbătorit în
această perioadă și în martie aveau loc ritualuri și festivaluri care aveau să asigure succesul
militar.

Aprilie – Aprili Există mai multe teorii în ceea ce privește numele acestei luni. Una dintre cele mai
populare spune că Aprillis se leagă de cuvântul latin „aperire”, adică „a deschide”. Aprilie este luna
în care florile încep să înflorească și primăvara se instalează pe deplin, acesta fiind motivul pentru
care luna poartă acest nume. Alții sunt de părere aprilie este botezată după Afrodita, zeița greacă a
dragostei și a frumuseții. Asta pentru că Venus (zeița romană a frumuseții, așa cum era Afrodita în
Grecia), era sărbătorită în mod tradițional în aprilie, și astfel mulți cred că aprilie este un nume
moștenit de la numele zeiței grecești Afrodita.

92

Pasiunile mele, mitologia și folclorul NOI - PASIONAȚII

Proiect și selecție realizate de Ștefan Rîpă, X D

Mai – Maius Cea de-a cincea lună a luat numele de la zeița greacă a pământului, Maia.
Era zeița hranei și a abundenței și de aceea este asociată cu acest anotimp cald și
îmbelșugat.

Iunie – Iunius Iunie este o lună de vară și este legată de una dintre cele mai importante
zeități din panteonul roman: Iuno, soția lui Jupiter, care era sărbătorită în această lună. Iuno
mai era cunoscută ca zeița căsătoriei, și, în cultura romană, sfârșitul lui iunie era considerat
o perioadă deosebit de benefică pentru nunți. Însă a te căsători înainte de data de 15 a lunii
era considerat un semn rău și era un lucru care era de obicei evitat.

Iulie – Iulius – sau Quintilis Numele de Iulie vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în
această lună. Astfel, Iulie este prima dintre lunile anului din calendarul roman care a fost
botezată după o persoană istorică

August – Augustus sau Sextilis Inițial, August se numea Sextilis. Însă succesorul lui Iuliu
Cezar, fiul adoptiv al acestuia – Octavian, a luat puterea și a devenit primul împărat roman,
moment în care și-a schimbat numele în „Augustus”, adică „consacrat” sau „venerabil”.
Numele de August vine, așadar, de la împăratul roman Cezar August. O mențiune
interesantă este că luna August are 31 de zile ca şi luna Iulie, deoarece Cezar August nu a
vrut să aibă mai puţine zile decât luna lui Iulius Cezar.

Septembrie – September Denumirea de Septembrie vine de la latinescul septem – şapte,
pentru că, conform calendarului roman, inițial, septembrie era a şaptea lună din an.

Octombrie – October Începând cu luna octombrie, denumirile pentru celelalte luni ale
anului derivă din numerele pe care acestea le poartă. Numele de Octombrie vine, așadar,
din latinescul octo – opt, pentru că e a opta lună din an, în calendarul roman.

Noiembrie – November Numele de Noiembrie vine din latinescul novo – nouă, pentru că e
a noua lună din an, conform calendarului roman.

Decembrie – December Denumirea de Decembrie vine de la latinescul decem – zece,
pentru că în calendarul roman, inițial, era a zecea lună din an.

93

Pasiunile mele, mitologia și folclorul NOI - PASIONAȚII

Proiect și selecție realizate de Ștefan Rîpă, X D

Denumirea lunilor anului in diverse limbi

Lunile anului în franceză
Denumirile pentru lunile anului în franceză sună, desigur, foarte asemănător cu cele din limba
română: Ianuarie – Janvier, Februarie – Février, Martie – Mars, Aprilie – Avril, Mai – Mai, Iunie –
Juin, Iulie – Juillet, August – Août, Septembrie – Septembre, Octombrie – Octobre, Noiembrie –
Novembre, Decembrie – Décembre.

Lunile anului în engleză
Ca și cele în franceză, lunile anului în engleză sunt ușor de memorat. Ianuarie – January,
Februarie – February, Martie – March, Aprilie – April, Mai – May, Iunie – June, Iulie – July, August
– August, Septembrie – September, Octombrie – October, Noiembrie – November, Decembrie –
Decembre.

Lunile anului în italiană
Deși multă lume crede că denumirile în italiană pentru lunile anului coincid cu cele din latină,
acestea sunt totuși destul de diferite:
Ianuarie – Gennaio, Februarie – Febbraio, Martie – Marzo, Aprilie – Aprile, Mai – Maggio, Iunie –
Giugno, Iulie – Luglio, August – Agosto, Septembrie – Settembre, Octombrie – Ottobre, Noiembrie
– Novembre, Decembrie – Dicembre.

Lunile anului în germană
Deși germana nu e deloc o limbă ușoară, lunile anului în germană nu-s deloc dificil de ținut minte:
Ianuarie – Januar ( sau Jänner), Februarie – Februar, Martie – März, Aprilie – April, Mai – Mai,
Iunie – Juni, Iulie – Juli, August – August, Septembrie – September, Octombrie – Oktober,
Noiembrie – November, Decembrie – Dezember.

Lunile anului în spaniolă
Ianuarie – Enero, Februarie – Febrero, Martie – Marzo, Aprilie – Abril, Mai – Mayo, Iunie – Junio,
Iulie – Julio, August – Agosto, Septembrie – Septiembre, Octombrie – Octubre, Noiembrie –
Noviembre, Decembrie – Diciembre.

Lunile anului în japoneză
Ianuarie- Ichi-gatsu, Februarie- Ni-gatsu, Martie -San-gatsu, Aprilie -Shi-gatsu, Mai -Go-gatsu,
Iunie -Roku-gatsu, Iulie -Shichi-gatsu, August-Hachi-gatsu, Septembrie - Ku-gatsu, Octombrie -
Jyū-gatsu, Noiembrie -Jyūichi-gatsu, Decembrie -Jyūni-gatsu.

Lunile anului în turcă
Ocak – Ianuarie, Şubat – Februarie, Mart – Martie, Nisan – Aprilie, Mayıs – Mai, Haziran – İunie,
Temmuz – İulie, Ağustos – August, Eylül – Septembrie, Ekim – Octombrie, Kasım – Noiembrie,
Aralık – Decembrie.

Lunile anului în portugheză

Ianuarie- Janeiro, Februarie- Fevereiro, Martie- Março, Aprilie -Abril, Mai -Maio, Iunie – Iunho, Iulie

-Iulho, August – Agosto, Septemrie -Setembro, Octombrie -Outubro, Noiembrie – Novembro,

Decembrie -Dezembro. 94