DUMBRĂVENIUL CULTURAL - Anul 2021 Nr. 3-8

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

 EDITORIAL ... pg. 2
 SONETISTUL CIPARIU … pg. 5
 ANIVERSĂRI 2021 ANTON COSMA 81 … pg. 9
 ANTON COSMA INEDIT: „REALISM ȘI ESENȚĂ” …. pg. 14
 POETUL IOAN RAȚIU - O VIAȚĂ ÎNCHINAȚĂ SATULUI NATAL PĂNADE … pg. 30
 POEZIE ... pg. 32

 CALEA POEZIEI LA DUMITRU TOMA … pg. 55
 FAPTE ȘI INTERPRETĂRI … PG. 61
 ISTORII TRĂITE - DOI REVOLTAȚI … pg. 69
 LA CE BUN CULTURA ... pg. 72
 UN PREOT FĂURITOR AL MARII UNIRI … pg. 74
 CONFLICTUL DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ȘI GRECOCATOLICĂ ... pg. 80
 HUNEDOARA - ISTORIE/ CULTURĂ / TURISM ... pg. 86
 PASINUNEA ȘI FRUMOSUL ... pg. 89

Pagina 1

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Într-o lume ca aceasta, a apogeului neînțelegerilor, a invidiei, a urii și de ce nu, a „vrăjilor”
pandemiei, te invit, iubite cititorule, la masă pentru a sta la un pahar de vorbă, nu tocmai despre ceea ce
ne deosebește pe noi, locuitorii bătrânului oraș de pe Târnava Mare, ci despre ceea ce ne aseamănă și
mai ales, ne apropie.

Bunăoară, făcând abstracție de banalele rețele de socializa-
re, dacă te-aș întreba, cititorule, cum o mai duci fără să citești
ceva despre pulsul cultural al urbei tale, oare ce mi-ai răspun-
de? Oare ne-am putea rezuma în viață, la traiul de azi pe mâi-
ne, fără să ne gândim măcar din când în când și la înaintașii
noștri, la viața lor și mai ales la câte sacrificii au făcut ei, ca
să putem noi vorbi astăzi, liberi și mai ales să fim ceea ce
suntem? Oare am putea ședea liniștiți în fotoliu, și mai ales mulțumiți de ideea că micul ecran, cu puz-
deria de canale, cu ploaia de reclame, volens-nolens cronofage, adevărate mașini de tocat neuronii, ar fi
cea mai la îndemână oază taumaturgică (de vindecare), sau la ideea că următoarele „buzunare” ale sal-
vării noastre din toropeala banalului cotidian, ar fi internetul, telefonul mobil și altele? Toate acestea,
cu atât mai mult, cu cât am fost nevoiți să stăm în izolare două luni de zile. Oare aceasta ar trebui să fie
starea de spirit, de care am avea noi nevoie acum, când bisericile sunt deschise doar așa, ca să nu se
spună că stau ferecate și credincioșii zburătăciți ca potârnichile când prind de veste că se apropie vână-
torul?

Iubite cititorule, având în vedere cele spuse mai sus, nu ți se pare că lectura ca dimensiune a spiritua-
lității unui om, cu toate opreliștile comunisto-neocomuniste, cu față și fără față umană, cu mască și fără
mască, a rămas totuși „cea mai de preț zăbavă a omului” cum spunea Miron Costin? Dar tu ai încercat
măcar o dată în viață, să te debarasezi măcar o săptămână, de tot ce ține de mass-media, de internet, de
telefon, într-un cuvânt, de tot ceea ce îți fură libertatea de a gândi și simți liber? Renunțând la astfel de
forme de intoxicare, te-ai retras undeva, la o masă de brad, sub o copertină de viță-de-vie cu frunză ra-
ră, unde, în răcoarea serii de vară, să stai de vorbă cu tine însuți și eventual să reiei lecturile de altădată,

Pagina 2

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

fie și lecturile copilăriei, știind bine că un text recitit cu ochii maturului, te-ar apropia mult mai mult de
tine însuți, decât o sută de filme sau clipuri? Recitind bunăoară, Ion Creangă despre a cărui operă n-ai
știut că e ca o fântână fără fund, să te trezești că stai de vorbă cu cineva pe care nu l-ai mai văzut de
mulți ani de zile: tu însuți. Mai bine-zis cu copilul din tine, pe care, până acum, poate că l-ai ținut se-
chestrat. Copilul care odinioară, recepta cum putea el, dimensiunile acțiunilor și a personajelor din po-
vestirile marelui nostru povestitor. Oare de când n-ați mai stat la taclale, amândoi, adică tu cu tine însuți?
Ei bine, prin reluarea lecturilor copilăriei, nu faci altceva decât descui ușa odăii în care, de ani de zile, stă
închis copilul din tine, și-l inviți frumos la masa dialogurilor atât de necesare. Parafrazând cuvintele unui
mare filozof grec, pe nume Heraclit care zicea că nu ne putem scălda de două ori într-un râu, acesta
schimbându-și apa din secundă în secundă, m-aș gândi la forța pe care încă o mai are lectura în viața
omului. Despre lectura unei cărți de ficțiune e vorba, evident, specificând faptul că o carte nu poate fi
citită inocent de mai multe ori, deoarece, asemeni râului, începând de la a doua lectură, descoperim tot
mai multe adevăruri despre propria-ne persoană. Dacă la prima lectură ai fost un cititor inocent, care a
abia a reușit să tatoneze spațiul lecturii, timpul, personajele, la cea de-a doua lectură ești un cititor expe-
rimentat, deoarece, pe lângă vechile tatonări, faci cunoștință și cu alte multe lucruri strict necesare echili-
brului tău sufletesc. Dar la a treia și la a patra lectură, oare cum vei sta de vorbă cu tine însuți? Astăzi,
cei mai mulți elevi invitați să citească romane, răspund în doi peri, că au văzut filmul turnat după roman.
Este cel mai greșit drum pe care-l poate apuca un adolescent, știind pe de o parte, că cinematografia e o
cu totul altă artă, diferită de literatura de ficțiune, iar pe de altă parte, vorba marelui Constantin Noica,
filmul „vrea să desființeze ochiul interior” al omului (Constantin Noica - Carte de înțelepciune, ed Hu-
maniras, 2001: „Ceea ce e catastrofal în cinematografie este că vrea să desființeze ochiul interior. Cine
nu are al doilea văz nu vede nimic” ( p. 66). Da, da. Este vorba de ochiul despre care am aflat în Evan-
ghelia Ochiului, din a IV-a duminică după Rusalii (dacă am greșit numărătoarea, îmi cer scuze), este
mintea omului.

Nu știu în ce măsură ai ajuns să răsfoiești măcar o dată, unul dintre numerele revistei noastre, care în
prima fază se intitulase chiar Astra dumbrăveneană, deoarece a fost și este „vitrina cu giuvaeruri” a Des-
părțământului ASTRA „Timotei Cipariu Dumbrăveni (asociație nonprofit), cu care ar trebui să se identi-
fice nevoia de cultură a fiecărui dumbrăvenean. Dumbrăveniul cultural, cred, este o denumire mult mai
generoasă, vizând preocupările literare ale tuturor concitadinilor noștri, indiferent de sex, indiferent de
orientare politică sau profesională, indiferent de religie sau statut social. Editată câțiva ani, mai precis

Pagina 3

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

până în 2015, cu fonduri de la Primărie, în ani destul de acceptabili, când a fost posibilă nu numai înfiin-
țarea Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Dumbrăveni și dezvelirea unui bust de bronz al ma-
relui Timotei Cipariu, dar chiar au fost posibile acțiuni de mare anvergură, printre care și dezvelirea unor
plăcuțe comemorative dedicate unor minți luminate ale orașului nostru, Dumbrăveniul cultural devenise
o fidelă oglindă a frumoaselor activități culturale, în care erau angajați atât vrednici colaboratori ibăș-
făleni, printre care mulți astriști, cât și personalități marcante ale vieții culturale românești: profesorii
universitari Octavian Șchiau, Mircea Muthu, Mircea Tomuș, Ion Buzași, Nicolae Coman, scriitorii Ion
Brad, Alexandru Brad, Silvia Pop, Ioan Marcoș, Ioan Mihălțan, Petre Sechel, Dinu Flămând, Radu Câr-
neci și alții.

Comitetul coordonator al revistei noastre nu-și dorește, cititorule, ca tu să abzici de la sursele de
informare mass-media și nici nu vrea să te rupă de atmosfera îmbietoare a telenovelelor turcești. Din
contră, dacă te simți bine așa, e ok. Eu, de regulă, urmăresc emisiunile favorite de la Tv cu motanul meu
alături, pe nume Simor. Și el se uită în rând cu mine, iar de înțeles, Dumnezeu cu mila! Înțelege și el câte
ceva, că doar de aceea, când vede pe ecran, ceva apetisant, ridică lăbuța. Dar ce-ți dorește comitetul de
redacție al revistei, dragă cititorule? Să-ți faci un pic de timp ca, alăturându-te nouă, fie să fotografiezi
tablourile la care ai lucrat o viață întreagă, goblenurile și alte mărturii artistice care să ateste aplecarea ta
spre frumosul artistic, fie să-ți concretizezi gândurile pe un capăt de hârtie sau într-o ciornă Word și să
faci bine să ni le trimiți online, pentru a le publica aici. Spre exemplu: ai ieșit în oraș, la cumpărături sau
la o simplă plimbare/ șuetă? Ce ai constatat? Ce ai cumpărat? Ce ai fi vrut să cumperi și nu ți-au ajuns
banii? Te-ai întrebat de ce ți se ia mai nou, temperatura numai la intrare în LIDL, nu și la ieșire din
LIDL? Eu, personal, l-am întrebat pe acel domn ce ținea un pistol în mână, de ce nu-mi ia temperatura și
la ieșire, când aș putea avea cu adevărat febră, deoarece poate că mi se face părul măciucă văzând prețu-
rile atât de pipărate, iar buzunarul e așa cum e el. Cetățeanul de la intrare a dat din umeri și a zâmbit. Sau
ce i-ai fi răspuns lui X, ceva mai limbut, care te-a tras de limbă în legătură cu lacurile de acumulare for-
mate după ploaie în centrul orașului nostru? Lasă baltă lacurile și fii pe pace, că modernizarea centrului
orașului nostru se află pe ultima sută de metri. Cu certitudine se vor concretiza și alte mari proiecte de pe
raza orașului, tot așa cum și această revistă a reușit să învie din propria-i cenușă, nu însă fără strădania
colegului nostru, tehnoredactorul Géza Balázs și nici fără sprijinul Consiliului Local și personal al dom-
nului primar, ing. Emil Dârloșan

Nicolae Suciu, 11.03.2021

Pagina 4

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Dacă în eseurile anterioare intitulate De ce trebuie citit Cipariu am avut ne-
maipomenitul privilegiu, printre altele, de a stabili unele analogii între arhicunoscu-
tul Sonet XXI al lui Timotei Cipariu și Oda (în metru antic) a lui Eminescu, în studiul
de față, pornind de la precizările pe aceeași temă ale unor reputați critici și istorici li-
terari cum ar fi: Ion Negoițescu, Mircea Popa, Ion Buzași și Ion Breazu, m-aș opri la
modul de lucru al sonetisului Timotei Cipariu.

Pornind de la așezarea față-n față a formei finale a Sone-
tului XXI, apărută în numărul 19/ 5.11.1838 al revistei
Foaia pentru mine, p. 145, și varianta acestuia (1), și urmă-
rind pe de o parte, incipitul fiecăreia, în care este abordată
tema fortunei labilis, observăm nevoia de perfecțiune a celui
care a excelat în mai multe domenii de activitate, în ceea ce
privește șlefuirea versului. Bunăoară, chiar în primul ca-
tren care, față de variantă, aduce în prim plan interioriza-
rea emoției, se observă nevoia ilustrului om de litere de a
șlefui concretizarea în cuvinte a „gândirii mitice”. Astfel, cel
de-al treilea vers al variantei: „Și-atâtea zile, cându-mi vin aminte”, în forma finală de-
vine al doilea, iar cel de-al doilea vers din variantă, „din cât trăise dulcele-mi părinte”,
în forma finală devine al patrulea vers: „De cum trăisă dulcele-mi părinte”. Este de
remarcat că, în forma finală, poetul renunță la participiul „înmormântate”, dar pune
pe de o parte, mare accent, atât pe mărcile lexico-semantice ale pronumelui de per-
soana I singular „-mi” și a formelor populare ale unor verbe („văz”, „fură”, trăisă”, pe
care le vom găsi în poezia lui Eminescu), care vizează familiaritatea limbajului și am-
plificarea trăirii interioare, cât și pe întrebuințarea locuțiunii verbale „-mi vin aminte”,
tot atâtea mostre ale apropierii poetului de limba vie a poporului și, evident, de de-
partajare a acestuia de artificialitatea limbii pe care o susțineau cu ardoare latiniștii
la acea dată. Iată diferențele survenite în prima strofă a sonetului: „Viața-mi astăzi,
iată jumătate/ din cât trăise dulcele-mi părinte;/ Și-atâtea zile, cându-mi aduc amin-

Pagina 5

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

te/ trecute în pace-acum înmormântate!” – SONET XXI 2 (variantă)* - (2) și „Viața-mi
astăzi, iată jumătate/ Și-atâtea zile, cându-mi vin aminte/ Din pace-avută văz că-i
fură date./ De cum trăisă dulcele-mi părinte” forma finală – SONET XXI 2* (3).

În cel de-al doilea catren, în locul termenului „piept” din primul vers („Oh, pieptul
lânced simt că mi se bate”, este preferat termenul „sân” („Ci-n sânu-mi nu știu ce
prea iute bate”), în timp ce în al doilea vers, poetul renunță la calificativul „sălbatic”.
Astfel, versul din variantă „și-un foc sălbatic arde prea fierbinte” este reconstruit as-
tfel: „Și simț că arde d-un foc prea fierbinte”. Prefigurând combustia sufletească din
prima terțină a sonetului, finalul celui de-al doilea catren renunță la adresarea
„tu” („aș vrea să știu, tu spune-mi îna-
inte”) și la termenul „ochi”, cu toate că
acesta se referea mai mult la ochiul in-
terior al omului, nepuntincios și el, evi-
dent, în opera de penetrare a secretelor
destinului uman („secretul care ochiul
nu-l străbate”), în forma finală a sone-
tului insistându-se din nou pe interio-
rizarea emoției, atât prin interjecția „ah” de mare valoare și prin recurența termenului
„foc”, cât și prin introducerea unor noi termeni, cum ar fi „trup”, „oase” – care și în
psalul davidic reprezintă unul din organele vitale-cheie, sălaș a sufletului - („Ah, cine
știe, au nu de-aici-nainte/ Prin trup și oase-mi focul va străbate”). De asemenea, de o
mare valoare în economia celui de-al doilea catren și a sonetului în sine, îl are sintag-
ma „cine știe” care anticipează blagienele interogații provocatoare de tensiune lirică.

Așadar, începând cu cel de-al doilea catren, poetul se axează exclusiv pe inocula-
rea focului interior, cu care a fost dotat omul dintotdeauna. Ceva ce, sub pana lui
Eminescu, ar fi sunat „îndulcind cu dor de moarte”, focul „prea fierbinte” ar putea fi
aici, însăși nesecata Voință de viață. De remarcat și aici, folosirea dativului posesiv,
pe o scară mult mai largă decât la poeții contemporani lui Cipariu, dativ posesiv cu
rol de aprofundare a trăirii: „Ci-n sânu-mi nu știu ce prea iute bate,/ Și simt că arde
d-un foc prea fierbinte./ Ah, cine știe, au de-aici-nainte/ Prin trup și oase-mi focul va

Pagina 6

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

străbate”. Virtuozitatea celui de-al doilea catren însă, stă în ultimele două versuri, în-
trucât ele anticipează ambiguitatea liricii moderne interbelice. Cele două versuri
amintesc de cunoscutele versuri din Gorunul: „O, cine știe? – Poate că/ din trunchiul
tău îmi vor ciopli/ nu peste mult sicriul (...)”. În versurile canonicului blăjean cititorul
de azi poate resimți deja, gustul poetului modern aplecat „peste margine”. Viitorul
verbului, perceput ca și cum ar fi rostit la optativ, indică „circuitul” prin care va trece
focul/ iubirea de viață - „trupul și oasele-mi”. Comparativ cu versurile din variantă:
„aș vrea să știu, tu spune-mi înainte/ secretul care ochiul nu-l străbate”, versurile
din forma finală nu numai că au o tentă creștină mai pronunțată, dar câștigă mai
mult teren liric, ele pregătind punctul paroxistic al trăirii lirice din cele două terține,
mai precis pregătind acel urcuș spre țancurile înaltelor simțiri, susținut de verbele la
prezent din prima terțină: „Pricep și zic: arzi foc într-al meu sânge/ Curând străbate-
l, oh, te rog să nu-nceți” – sonetistul susține „străbaterea” trupului cu foc, asemenea
autorului Poemelor luminii, care prin minus-cunoaștere, nu ucide „cu mintea tainele”,
ci le sporește: „și tot ce-i ne-nțeles se schimbă-n nențelesuri și mai mari”.

În sfârșit, terținele sonetului, partea cea mai expresivă a acestuia, par a fi rămas
neschimbate. În realitate însă, pe lângă că, în forma finală, ele apar comasate, ceea
ce nu este un lucru esențial, spicuim pe de o parte, transformarea la nivel sintactic a
primului vers, iar pe de altă parte, înlocuirea verbului „aud” cu „zic” care, alături de
„pricep”, exprimă o înțelegere peste fire, pe care numai credința i-o poate asigura
omului. Astfel versul variantei: „Pricep, aud, arzi foc prin al meu sânge”, ajunge în
forma finală să sune așa: „Pricep și zic: arzi foc într-al meu sînge”. În cel de-al doilea
vers al primei terține, imperativul „incende” este înlocuit cu „străbate”, iar numărul
de silabe este ajustat: sintagma „nu înceți” este înlocuită cu sintagma „nu-nceți”, asi-
gurând totodată și muzicalitatea versului. De asemenea, cel de-al treilea vers: „pănă-
n cenușă tot se va preface” ajunge în forma finală să sune așa: „Până-n cenușă ce mă
vei preface” în care este de apreciat dislocarea părților componente ale locuțiunii con-
junționale „până ce”, element de relație pentru subordonata temporală. Schimbările
din ultima terțină, intensifică, la rândul lor, arderea, ca trăire în Dumnezeu. Astfel
„Că lacrimi moi de ochi nu te vor stânge” este transformat în: „Că lacrimi moi nu se

Pagina 7

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

vor strânge”, vers din care, după cum se observă, poetul renunță din nou, la terme-
nul „ochi”, aici, organul trăirii exterioare a vieții, „lacrimi moi” exprimând durerea,
ca trăire exclusiv interioară, iar verbul „nu (te) vor stânge”, însoțit de forma
neaccentuată a pronumelui personal de persoana a II-a singular „te” este înlocuit
cu „ nu se vor strânge”, însoțit de pronumele reflexiv „se”, iar în ultimul vers al so-
netului, poetul renunță la propoziția exclamativă „Și-atunci!”, apelând la un discurs
ambiguu, în care punctele de suspensie accentuează ezitarea: „Și-atunci...atunci
avea-voi și eu pace”.

Verbele din câmpul semantic al arderii („arde, arzi, incende”) folosite în context,
fie alături de substantive din același câmp semantic („foc, cenușă”, etc), fie alături
de alte verbe care semnifică amploarea și perceperea arderii, cum ar fi: „pricep”,
„zic”, „simț”, „străbate”, „nu-nceți”, „vei preface”, „nu-nceta”, „nu se vor strânge”,
„avea-voi”, forma inverstă a verbului a avea, au rolul de a intensifica cotele com-
bustiei sufletești. Un loc aparte în economia sonetului îl ocupă verbele la imperativ,
care sporesc atmosfera de psalm davidic și concretizează dialogul om-Dumnezeu,
propriu rugăciunii.

Nicolae Suciu
Dumbrăveni, 17.01. 2020
BIBLIOGRAFIE:
TIMOTEI, CIPARIU Scrieri literare, Editura Fundației Naționale „Satul românesc”,
București, 2005, p 141. Idem, p. 142. Idem, 141.

Pagina 8

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

ANIVERSĂRI 2021 ANTON COSMA 81

(în memoriam)
Fost profesor de literatura română la Liceul Teoretic Dumbrăveni, în perioada 1963 - 1978, mai
apoi redactor la revista târgu-mureșeană Vatra (1981-1991), scriitorul Anton Cosma, născut în data de 4
mai 1940, în Tiur, județul Alba și trecut la cele veșnice pe data de 17 noiembrie 1991, în plină putere
creatoare, la numai 51 de ani, se numără printre scriitorii care, fie că au studiat la liceul din Dumbrăveni
(profesorii universitari doctori, Octavian Șchiau, Nicolae Coman, Mircea Muthu, scriitorul Teohar Mi-
hadaș și alții), fie că au fost repartizați la liceul nostru, cum a fost și
cazul celui pe care-l aniversăm astăzi. Romanul românesc și proble-
matica omului contemporan (1977), Geneza romanului românesc
(1985; distins cu Premiul Asociației Scriitorilor dinTârgu Mureș) și
Romanul românesc contemporan: 1945-1985 (vol. I, Realismul,
1988; vol. II, Metarealismul, 1998) sunt tot atâtea titluri de opere de
critică și istorie litarară care l-au consacrat și ale căror ecouri s-au
resimțit încă din anii ’80, în referințele critice ale unor mari persona-
lități literare: Adrian Marino, Nicolae Manolescu etc. Putem spune
cu mâna pe inimă că, dacă toate aceste cărți antume, cât și postumele
editate de fiica acestuia, Ela Cosma, și de frații ei, Horia și Lucian
(Teatru I, 2010, Proză II, 2013, Miniaturi epice şi lirice. Genuri minore şi parodii III, 2016) comple-
tează „vitrina cu giuvaeruri” a patrimoniului criticii literare românești, pentru noi, locuitorii bătrânului
orășel de pe Târnava Mare, foști elevi, foști colegi, cunoscuți și prieteni, numele lui ANTON COSMA
reprezintă o mare mândrie.

Totodată avem onoarea ca, în acest număr al revistei noastre (renăscută, iată, din propria ei ce-
nușă) să publicăm un Anton Cosma inedit și să salutăm strădania copiilor dânsului, de a duce mai de-
parte, cu neasemuit har și iubire de părinte, flacăra talentului și înțelepciunii tatălui lor, prin editarea
volumelor ANTON COSMA. ”REALISM ȘI ESENȚĂ” ed. Argonaut, 2020 și ANTON COSMA V–
CRITICE- ESEURI, Ed. Argonaut, 2020, la a căror culegere de texte pe computer am trudit, alături de
Ela Cosma, Oana Habor, Orsolya Cosma, și Simona Bala.

Colegiul redacțional revistei DUMBRĂVENIUL CULTURAL

Pagina 9

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

RADU TEMPIANU – IN MEMORIAM

Profesorul Radu Antoniu Tempianu s-a născut în ziua de 5 august 1941, în mult iubitul oraș
Dumbrăveni. Școala primară și gimnaziul le-a urmat în orașul natal, iar studiile liceale le absolvă în
anul 1959, la Liceul de Băieți din Sighișoara. În 1960 se înscrie la Facultatea de Geografie-geologie a
Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății în anul 1965, este repartizat în
satul Cașolț din Județul Sibiu, iar din anul 1967 ajunge să fie profesor de geografie la Liceul Real -
Umanist, devenit mai apoi Liceul Teoretic din Dumbrăveni.

Timp de 40 de ani a lucrat la aceeași unitate de învățământ, fie în calitate de director plin (10
ani), fie ca director-adjunct, insuflându-le elevilor săi dragoste
nu numai pentru obiectul GEOGRAFIE, ci și pentru natură și
țară.

Pe lângă pasiunea de a organiza excursii și expediții
școlare, mai cu seamă în munți, a înfiripat în cadrul școlii, și o
echipă de lupte greco-roamne, obținând o serie de premii la ni-
vel național.

Dar cel mai mare atu al omului Tempianu a fost capaci-
tatea de a sprijini elevii cu condiții precare. Era în stare să se
certe la cuțite, cu colegi care refuzau cu îndărătnicie să dea notă
de trecere unor copii necăjiți, aparținând unor țărani din satele
apropiate. Mai mult decât atâta, se făcea luntre-punte pentru a
promova în paginile unor ziare și reviste, unele cazuri de elevi
și de oameni cu probleme de sănătate. Chiar fusese în stare să transporte cu mașina sa personală, un asis-
tat aflat la CITO Dumbrăveni, Nicușor, cu picioarele retezate de un vagonet din mină, pentru a-l prezen-
ta la o comisie de specialitate, pentru a aprobarea unei perechi de proteze

În anul 2005 a avut marea aventură a vieții, vizitând îndepărtata țară, Noua Zeelandă, unde fiica
dânsului se stabilise cu familia. Impresionat de natura acestei țări și mai ales de ospitalitatea cetățenilor
de acolo, a scris o carte care poate fi înțeleasă fie ca un jurnal de călătorie, fie ca un ghid pentru cei dor-
nici de a afla date despre cultura, geografia, istoria și natura Noii Zeelande.

Reîntors în țară a prins și un mandat de consilier local, iar in 2010, adică odată cu reînființarea
Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Dumbrăveni, a fost membru al acestuia, participând activ
la toate activitățile desfășurate de asociația nou-înființată.

În ultimii șapte ani de viață, l-a încercat o boală necruțătoare, provocându-i o puternică depre-
sie, iar în ziua de 25 decembrie, chiar de Crăciun, s-a mutat în veșnicie.

Pagina 10

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

PROFESORUL TEMPIANU

În clasele gimnaziale, V - VIII, l-am avut Profesor pe RADU TEMPIANU, datorită căruia am
învățat geografie. Şi azi îmi aduc aminte sistemul său educațional. În clasa a VIII -a în fiecare trimestru
am avut câte o verificare parțială. Luam un bilet „la voia sorții”, pe care erau trecute: în trimestrul I - 10
forme de relief; în trimestrul II - 10 nume de ape și în trimestrul III - 10 nume de localități. Pe fiecare din
cele 10 „subiecte” înscrise pe bilet, trebuia să îl localizăm pe hartă şi să îl descriem, iar fiecare subiect
ştiut BINE însemna un punct, care adunate dădeau nota, cu valoare de teză.

În primăvara anului 1971 eram elev în clasa a VIII -a, şi am reprezentat Şcoala Generală Dum-
brăveni la un concurs tematic (de geografie şi istorie), intitulat „Să ne cunoaştem judeţul”, unde am
obţinut locul 2 pe judeţ, iar ca premiu am câştigat un stilou chinezesc, pe care îl păstrez şi în ziua de azi.
Şi tot, ca recompensă, Profesorul Tempianu mi-a dat un 10 „din oficiu”. Mi-aduc aminte că Profesorul a
fost bucuros atât pentru rezultatul obţinut, cât mai ales pentru faptul

că m-am clasat înaintea tuturor celorlalţi elevi concurenţi, care reprezentau renumitele şcoli din
Sibiu şi Mediaş.

La o oră de Geografie, Profesorul ne-a dus pe Platou, pentru o lecție în aer liber: localizarea to-
pografică a orașului, explicarea efectului acțiunii factorilor de mediu etc. Ajunși în buza dealului, Profe-
sorul ne-a spus că în urmă cu sute de mii de ani, Târnava curgea la nivelul Platoului, dar acționând per-
manent asupra solului, coroborat și cu alți factori de mediu, nivelul râului a coborât până la cel al cursu-
lui actual. În timp ce noi, elevii, eram atenți la explicațiile sale, un elev, bunul meu prieten și coleg, Ioan
B., care pentru a-și trage sufletul după istovitorul urcuș, se așezase pe o buturugă din apropiere, s-a ridi-
cat, și-a aranjat hainele și a spus: „Aveți dreptate Domnule Profesor că Târnava a curs pe aici pentru că
și acum, buturuga aceasta este umedă”. Este ușor de imaginat reacția Profesorului Tempianu...

Această întâmplare mi-a reamintit-o prietenul și colegul meu de clasă, plecat mult prea repede
dintre noi, Ilie Gligor.
După muţi ani de la absolvirea şcolii am descoperit şi o altă latură a Profesorului Radu Tempianu, aceea
de implicare în cazurile sociale deosebite ale unor elevi. Şi aduc două argumente găsite în două publi-
caţii diferite: revista „Formula AS”, nr.617 / 2004, a publicat sub semnătura Profesorului Tempianu, un
articol despre o iniţiativă de suflet a conducerii şcolii din orăşelul din lunca Târnavei Mari şi anume in-
stituirea „Premiului Modestiei” care se acorda anual
unui elev stabilit de către corpul profesoral la propunerea elevilor. Iar în ziarul „Cuvântul liber”, nr.139 /
2016, Profesorul Tempianu a făcut cunoscut cazul unei eleve, din Hoghilag, Carmen Bidi, cu o situaţie
familială deosebit de grea, dar care în pofida acestei situaţii era una dintre elevele cu rezultate deosebite
la învăţătură, fiind premiantă în fiecare an.
(Nicolae N. Nedelcu – Poveștile Dumbrăveniului de altă dată, carte în curs de apariție, pp. 17-18).

Pagina 11

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

POVESTEA MEA ȘI A ALTOR MII ASEMENI MIE

Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe
ajunge influența lui.
Henry Brooks Adams

Fiecărui om îi este destinat să își trăiască propria poveste și, la rândul lui, să se regăsească în
poveștile altora. Sunt oameni care își fac loc în viețile noastre mai mult sau mai puțin voit, cu care
ne intersectăm într-o anumită etapă a drumului pe acest pământ și care sunt în măsură să ne arate calea
- pentru că aceasta este vocația lor.

În tinerețea mea, petrecută la Liceul Teoretic Dumbrăveni, am avut bucuria și șansa să fiu în-
conjurat de oameni dedicați, cu vocație de dascăli și cu multă grijă și drag pentru învățăceii pe care ur-
mau să-i educe.

În acea perioadă, am cunoscut un dascăl care își îndrăgea elevii, meșteșugar al vorbelor și călă-
tor înțelept prin fascinantul labirint al geografiei. Pentru un copil familiarizat mai degrabă cu universul
natal, impactul cu lumea prezentată de profesorul meu este greu de descris. Îmi amintesc cu multă nos-
talgie de anii în care am început să descopăr frumusețea planetei noastre și să mă bucur de diversitatea
nemărginită a lumii vii, sub îndrumarea omului și dascălului cu vocație - Radu Tempianu.

Prin intermediul diafilmelor, fotografiilor sau cărților ilustrate, lucruri foarte prețioase în acele
vremuri, în fața noastră se derulau peisaje minunate, adevărate spectacole ale naturii, care ne stimulau
interesul și dorința de a explora lumea.Prezentările erau făcute în stilul caracteristic domnului profesor:
simplu, frumos, elegant, cu bucuria și responsabilitatea omului care, la fiecare oră, modelează caracte-
re. Povestea a durat ani mulți, din clasa a V-a până în clasa a XII-a, prilejuind noi și noi cunoștințe, dar
și sfaturi de viață, mustrări când a fost cazul, întotdeauna cu vorbă cumpătată și atitudine dreaptă, as-
tfel ca învățătura să fie primită.

Cu siguranță, în toată această perioadă, povestea mea s-a intersectat cu cea a domnului profe-
sor, iar calea pe care am urmat - o nu a fost decât o continuare firească a dragostei pentru geografie pe
care mi-au inoculat – o poveștile și personalitatea domnului profesor.

Pagina 12

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Constatăm cu bucurie că povestea dascălului Radu Tempianu s-a intersectat cu poveștile noastre,
ale miilor de elevi care l-au îndrăgit, pentru care a fost un făuritor de caractere și sfătuitor, un om care
impunea respect prin felul său de a fi, iar zâmbetul ușor ironic din colțul ochiului transmitea mesajul co-
rect pentru cine dorea să-l priceapă.

Peste ani, ajungând la catedră sau în alte domenii de activitate, ne dorim să fim asemeni învățăto-
rilor noștri, străduindu-ne, la rândul nostru, să umplem cu sens propriile povești. Legați printr-un fir in-
vizibil, ne dorim să transmitem mai departe sfaturile și gândurile primite și să împlinim misiunea la care
ne-a rânduit Dumnezeu.

Un lucru este cert, profesorul și mentorul Radu Tempianu, plecat prea devreme spre lumea fără
dor, își continuă povestea prin intermediul nostru, a zeci și mii de oameni care l-am cunoscut și îndrăgit
și care, cu siguranță, îi vom duce strădaniile și gândurile mai departe. Iar când se întâmplă să mai gre-
șim, ar fi bine să ne amintim că de acolo, de Sus, un zâmbet ironic din colțul ochiului ne transmite să
umblăm cu grijă pentru ca totul să fie bine.

Semnează,
Ioan Sas din Ernea (așa obișnuia dânsul să îmi spună)

Pagina 13

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

ANTON COSMA INEDIT: ”REALISM ȘI ESENȚĂ”,

încã un volum de critice și istoria sa
(Ela Cosma)

Jumătatea păstrată dintr-un volum pe care Anton Cosma îl propunea editurii bucureștene Cartea
Românească o constituie Realism și esență. Acest lucru se întâmpla înainte de anul 1985, deci cam
prin 1984, întrucât se pare că este vorba despre o primă variantă a ceea ce avea să devină Geneza ro-
manului românesc.1

Manuscrisul, având titluri multiple acordate de autor: Un realism esențial. Realism și esențã.
Dialectica formelor prozei de la Ion Creangã la Marin Preda, se păstrează într-un dosar cu șină conți-
nând 150 de pagini recto dactilografiate; pe verso-ul multor file autorul a adăugat cu scris de mână
completări consistente. Acest dens material dactilografiat a fost cules pe computer de Cosma Orsolya
(între 29 martie - 24 aprilie 2020), iar Ela Cosma a descifrat și transcris fișele de mânã, urmãrind acest
text în paralel cu cel din volumul Genezei..., prevãzându-l cu notele critice și explicative necesare (1-7
mai 2020).

Realism și esențã este primul titlu (1), cel care apare cel mai frecvent în manuscris, Anton
Cosma oferind o pleiadã de alte titluri și ”variante posibile” pentru opul sãu, ca de pildã: 2. Un realism
esențial sau Realism esențial; 3. Dialectica formelor prozei de la Ion Creangã la Marin Preda; 4.
Roman și autenticitate; 5. Proza româneascã în cãutarea autenticitãții; 6. Structurile autenticitãții -
eseu despre romanul românesc. Se pare cã, în final, volumul a fost tipãrit - nu la Cartea Româneascã,
ci la Editura Eminescu - sub o cu totul altã denumire, datã chiar de numele capitolului sãu introductiv:
Geneza romanului românesc.

❖
”Postulatul” scurt, cu care debuteazã Realism și esențã, a rãmas inedit în manuscrisul
dactilografiat, nefiind preluat nici în ”Argument”, nici în capitolul ”I. Geneza romanului românesc”
din cartea omonimã.
Unele titluri de capitole din Realism și esențã suferã modificãri în Geneza...: cap. ”I. Ion Crean-
gă sau mutația basmului în roman” devine cap. ”II. Amintiri din copilărie sau mutația basmului în ro-
man” (modificarea e logică, Anton Cosma se autocorectează: nu autorul devine specie literară, ci tran-

1Anton Cosma, Geneza romanului românesc, Editura Eminescu, București, 1985.
Pagina 14

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

sformarea se face de la o specie literară la alta); subcapitolul ”1. «Despre Creangă totul s-a spus...»” de-
vine subcapitolul ”1. Modernitatea lui Creangă”, subcapitolul ”7. Povestea lui Harap Alb și transcende-
rea basmului spre roman” - subcapitolul ”7. Povestea lui Harap Alb sau deschiderea basmului spre ro-
man”, subcapitolul ”8. Amintiri din copilărie, primul roman modern al literaturii române” - subcapitolul
”8. Amintiri din copilărie, primul roman modern românesc”.

Capitolul ”II. Ioan Slavici, părinte al realismului românesc modern”, din Realism și esență, în
Geneza romanului românesc își schimbă numele în capitolul ”III. Ioan Slavici sau nașterea romancieru-
lui”, subcapitolul ”1. Paradoxala prospețime a unui «învechit»” devine simplu subcapitolul ”1. Prospeți-
mea unui «învechit»”, subcapitolele 7 și 8, din
”Întemeierea realismului românesc modern - Perso-
najul epic” și ”Întemeierea realismului românesc
modern - Retorica romanului”, probabil pentru a evi-
ta sau măcar a scurta repetiția, devin ”În căutarea
personajului romanesc modern” și ”În căutarea reto-
ricii romanului realist”; subcapitolul ”9. Pași spre un
realism dialectic” se modernizează, ajungând: ”Pași spre un realism modern”; în fine, ultimul subcapitol
”Devenirea romancierului (privire sinteticã)” apare în forma ”Devenirea romancierului (privire de
sintezã)”.

Mica încheiere, conținutã de fișa scrisã de mânã pe ultima paginã goalã a manuscrisului Realism
și esență, este și ea abandonată, împreună cu ideea originală și interesantă, dealtfel, despre... ipoteza (nu
concluzia!) ce încununează demersul critic, al cărui debut e marcat de un postulat. Adept al construcții-
lor simetrice, al structurilor clasice în proporții, Anton Cosma iubește, în egală măsură, și paradoxul, răs-
turnarea situației firești ori previzibile. Eseistul susține că ”Demonstrația critică nu finalizează, așadar,
într-o concluzie, precum cea geometrică, ci într-o ipoteză”, critica literară devenind astfel ”arta ipote-
zei”.

❖
Dacă în materie de teorie literară editoarea acestui volum V Anton Cosma - Critice își declină
orice competență, în schimb, ea poate aprecia, cu mult interes, aspecte ținând de istoria literaturii române
și, cu foarte mult interes, abordarea empatică a criticului privind personalitatea clasicilor noștri.
Iată un citat din primul capitol, în care Anton Cosma explica faptul că ”poza «țărănească» pe ca-

Pagina 15

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

re Creangă o arbora adesea” era de fapt ”o armură a omului complexat de singularitatea spiritului său”,
continuând:

”Eminescu, romanticul, își expunea liber, ba chiar își augmenta această singularitate, Creangă,
clasicul provenit, ca scriitor, dintr-un romantic refulat, și-o ascundea cu pudoare, preferînd nastratina-
da.”

Disimularea din pudoare, ascunderea sensibilității intime și ultime este ceea ce caracterizează și
figura criticului serios, în spatele căreia se ascunde dramaturgul și prozatorul plin de sevă și umor, așa
cum dovedesc volumele sale postume de literatură.
Ideea e reluată, e întărită prin noi argumente - foarte valabile, de altminteri:

”Ceea ce constituie pentru Creangă valoarea cea mai înaltă, tezaurul păzit cu grijă, ascuns ve-
derii celorlalți, este, înțelegem, omul ideal, trăitor în oricare om real, omul care, dincolo de împrejură-
rile și convențiile care-l limitează, rămîne liber în sinea sa, liber să se exprime și să exprime, prin însăși
existența sa, o întreagă lume, lumea al cărei produs este.”

În fine:
”A înțelege pe Creangă este a înțelege că pentru el a se exprima înseamnă a se ascunde. Numai
de pe această platformă putem aprecia corect contribuția lui la întemeierea limbajului epic în literatura
noastră modernă; sub veșmîntul eternului folcloric, Creangă este, de fapt, întru totul, un om al timpului
său al modernității.”
Căci, Anton Cosma crede cu tărie că, alături de Eminescu, Slavici și Caragiale, Creangă
”deduce din folclor formele literaturii moderne”.
Romantic, clasic și totodată modern, scriitorul Ion Creangă dăruiește literaturii noastre o operă
unicat. ”Sinteză a folclorului nostru, deci clasică prin aceasta, opera lui e totodată romantică, prin mitul
copilăriei ireversibile, pe care-l pune în circulație în literatura noastră, precum și modernă, prin nume-
roase aspecte - cum ar fi deplina libertate față de limbaj, pe care și-o ia scriitorul, care creează cuvinte
ad-hoc, ca și Nichita Stănescu azi, libertatea față de convențiile literare admise, evidențiată în felul
cum utilizează motivele folclorice, în basme și Amintiri, ori cum încalcă legile speciilor literare consa-
crate, și chiar o anumită libertate față de convențiile logicii, condiție de bază a nașterii umorului său.”
De asemenea, ”Creangă știe că ceea ce scrie el nu este deloc un amuzament gratuit, ci are va-
loarea unui act de cunoaștere și de restabilire a unui drept - dreptul satului românesc de a intra pe poar-

Pagina 16

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

ta principală în literatură.”
De aceea, autorul Amintirilor din copilărie nu se aseamănă nici creatorului popular anonim, dar

nu poate fi considerat un ”geniu natural” incult sau un ”primitiv genial”, cum a fost uneori receptat de
critica noastră. Mai mult decât atât, se întreabă autorul volumului Realism și esență, de ce Creangă
”preferă ipostaza țărănească a eului său? Iar dacă țărănismul este expresia unei opțiuni conștiente, aceas-
ta nu înseamnă oare că Creangă scrie pentru a-și exprima această opțiune existențială?”

Adeseori, Anton Cosma inserează în argumentația critică mici paranteze eseistice, în care pune în
discuție aspecte, aparent detașate sau depărtate de subiect, ținând de istoria sau filosofia literaturii.

Iată o fină observație ce se referă la eroismul și comicul întâlnite în folclorul creatorului anonim.
”Astfel că, de exemplu, el nu cîntă niciodată eroismul în sine (eroismul de tip cavaleresc e aproape ab-
sent în folclorul nostru, spre deosebire de cel apusean, și în schimb e caracteristic eroismul luptei pentru
libertate, împotriva ciocoilor sau a turcilor), tot astfel cum comicul e rareori găsit în situații neutre din
punct de vedere social și etic, comicul satiric cu precisă adresă socială fiind mult mai des întîlnit.”

Sau: scriitorul expune un mic excurs pe tema timpului în proză:
”Problema timpului este, se știe, cheia de boltă a problematicii romanului modern. În funcție de
modul de a privi această problemă, formele vechi ale epicului, epopeea în speță, se modifică, dînd naște-
re formei romanului, prin care, se poate spune, societatea ia cunoștință de istoricitatea ei.”
Chiar un concept drag lui Anton Cosma, precum cel de ”cronotop”, utilizat cu determinativul
”călătorie”, fiind vorba, deci, de ”cronotopul călătoriei”, atunci când ia în dezbatere Povestea lui Harap
Alb, îi prilejuiește adevărate considerații de istoria mentalităților, în legătură cu percepția (total diferită
față de cea de azi) a călătoriei în lumea tradițională românească:
”Povestea lui Harap Alb este un basm al călătoriei. Scriitorul enunță tema de la început, în frag-
mentul citat. Interesant însă este să observăm lumina în care prezintă el ideea călătoriei, o lumină sum-
bră, dramatică, amenințătoare. Am sugerat în paginile anterioare semnificația subiectivă implicată de
Creangă în această imagine a călătoriei. Călătoria era pentru el, în măsura în care s-a menținut țăran, un
fapt care-l urnea din spațiul său ancestral, ocrotitor. Fobia călătoriei, a plecării e, de altfel, considerată în
ultimul capitol al Amintirilor drept un postulat al vieții țărănești («cum nu se lasă... țăranul de la munte
strămutat la șes»). Plecarea la drum e o dramă care poate avea repercusiuni teribile. Aproape toate perso-
najele lui Creangă sînt confruntate cu acest eveniment și de fiecare dată consecințele sînt dramatice sau

Pagina 17

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

senzaționale.”
Nu putem să nu evidențiem, apoi, măcar una din afirmațiile lui Anton Cosma, care au șocat la

1985, la momentul publicării Genezei romanului românesc, stârnind un val de reacții pro și contra:
”Amintiri din copilărie poate fi considerat pe drept cuvînt primul nostru roman modern.”
Firește, autorul își argumentează poziția, aducând motive ”necesare și suficiente” pentru a com-

plini demonstrația. Prin prisma istoricului, obișnuit cu ”demonstrația istorică” - bazată pe documente
materiale, obiective, ce dau valoarea de adevăr a interpretării istoriografice -, editoarea acestui volum
redescoperă cu uimire patosul și patima cu care critica literară românească a dezbătut, la vremea sa,
valoarea de ”adevăr sau fals” a opiniei exprimate de Anton Cosma, după caz, agreând sau respingând
ideea genezei romanului nostru din Amintirile lui Ion Creangă. Din punctul meu de vedere, ”adevărul”
criticii și al teoriei literare este o funcție a ”interpretării” subiective, căci fiecare teorie, fiecare viziune
interpretativă aduce plusvaloare, fără a dăuna neapărat altor perspective, ori fără a le exclude. La fel ca
în artă, mi se pare, și în critica literară ”adevărul” nu este unic, imuabil, ci se poate multiplica în func-
ție de privitor; cu cât mai mulți privitori, cu atât mai multe priviri ce îmbogățesc înțelegerea și cunoaș-
terea.

❖
Și despre Ioan Slavici unghiul de vedere expus de Anton Cosma e diferit, original.
”Ioan Slavici este marele nedreptățit al literaturii noastre.”
Subscriu afirmației criticului literar și îi adaug opinia istoricului: Slavici nu e suficient cunoscut
nici în planul scrierilor sale istorice și etno-istorice. În cartea apărută postum, «Noi și maghiarii». Câ-
teva aspecte importante privind Revoluția românilor de la 1848-1849 din Transilvania, intenționat
ignorate până acum (2017), în articolul intitulat ”Maghiarii văzuți de români și de ei înșiși”, istoricul
modernist Gelu Neamțu prezenta ”una din cele mai ieșite din comun lucrări ale lui Ioan Slavici, de fapt
unul din primele studii românești de imagologie comparată”2. Într-adevăr, cvasinecunoscută este con-
tribuția marelui clasic al literaturii noastre, printr-un ciclu de șase (!) Studii asupra maghiarilor, publi-
cate de Slavici în revista ”Convorbiri literare”, în anii 1871-1873. Titlul ultimului studiu din cele șase,
Noi și maghiarii, a fost preluat de editorii volumului postum ca supratitlu al cărții lui Gelu Neamțu, dar
cu ghilimelele de rigoare, întrucât formularea îi aparține lui Ioan Slavici. Acesta s-a mai ocupat de Ro-

2 Gelu Neamțu, «Noi și maghiarii». Câteva aspecte importante privind Revoluția românilor de la 1848-1849 din Transil-
vania, intenționat ignorate până acum, ediție îngrijită de Ela Cosma și Vasile Lechințan, Editura Ecou Transilvan, Cluj-
Napoca, 2017, p. 29.

Pagina 18

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

mânii din Ungaria, Transilvania și Bucovina, într-o lucrare sintetică apărută în limba germană, la Viena
și Teschen, în 1881.3

Prin rocada argumentelor, prin răsturnarea unor judecăți de valoare (după procedeul arghezian:
”Făcui din zdrențe muguri și icoane”), Anton Cosma ”repară” în mod inedit imaginea literară a scriitoru-
lui Slavici, marele nostru clasic:

”Eminescu este «poetul nepereche», Caragiale e întemeietorul dramaturgiei moderne la noi și
unul din precursorii ei pe plan european, Creangă e povestitorul genial, «Homer al nostru». Slavici apare
oarecum șters în această companie. În fapt, el este singurul căruia nu i se poate acorda fără rezerve atri-
butul genialității. Operele lui atestă efortul și osîrdia, dar numai prea arareori întrunesc criteriile capodo-
perei și au rezonanța geniului.”

Dacă Slavici pare fad sau plictisitor la prima vedere, privind-o mai îndeaproape opera sa gene-
rează alte valori de profunzime. Însuși criticul literar stabilește că dacă triada clasică se caracterizează
printr-o artă anistorică, într-un anume sens, ”se poate spune că arta lui Slavici este fundamental istorică”.
De asemenea, vorbește despre o operă didacticistă, în care nu geniul original prevalează, ci folosul adus
obștii de literatura-mărturie. Istoricul literar crede că tocmai:

”Acesta e și motivul pentru care el nu năzuiește să scrie capodopere destinate unui cititor etern,
ci scrie tot ce socotește că poate fi folositor și necesar unei culturi și unei societăți «în consolidare».”

Tot ca un soi de consecință a înclinației lui Slavici spre istorie și istoricitate, el se manifestă cu
predilecție ca scriitor de proză lungă:

”Slavici e romancierul înnăscut. El percepe viața ca durată, și nu ca durată fenomenologică, ci ca
durată istorică.”

Aceasta, în pofida faptului că multe i s-au reproșat lui Slavici sau și le-a reproșat el însuși:
”Și e vorba, în primul rînd de absența «seducției verbale», despre care vorbea Tudor Vianu, de
sărăcia limbii artistice. Prea lucid ca să nu fie conștient de acest handicap (în scrisori, el se confesează în
acest sens nu o dată), Slavici s-a simțit inhibat fără doar și poate («silit să învăț limbi multe pentru a nu
ști nici una»).”
Această penurie declanșează un nou excurs, căci:
”S-ar putea scrie un eseu despre misterioasa și bizara dificultate a scriitorului ardelean de tot-

3 Ioan Slavici, Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und der Bukovina, Die Völker Oesterreich-Ungarns, Bd. 6, Verlag
von Karl Prochaska, Wien und Teschen, 1881, 236 p.

Pagina 19

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

deauna în fața cuvîntului.”
Concluzia excursului despre caracterul ”prăfuit”, puțin strălucitor al scriitorului transilvănean

generic ține, totuși, de esență și adâncime, ceea ce răstoarnă termenii inițiali ai ecuației, anulând lipsa
”luciului” și a culorii verbului ardelenesc:

”Anacronism sau înțelepciune, ardeleanul continuă să rostească cuvîntul ca pe o realitate încă
nedegradată.”

Anton Cosma caută și găsește răspunsul la întrebarea dacă ”proza noastră actuală” poate afla
”învățăminte prețioase în aparent prăfuita pagină a șirianului”? Sau, altfel spus, ”în ce măsură astăzi,
cînd marii clasici sînt tot mai mult descoperiți ca marii noștrii contemporani, Slavici își merită locul în
constelația lor, cu alte cuvinte în ce măsură este Slavici contemporan nu doar cititorului, ci și scriitoru-
lui român de astăzi”?

Iată, apoi, încă un gând frumos și un considerent moral, ce oglindesc atât modestia și smerenia
clasicului nostru, cât și ale lectorului său Anton Cosma:

”Slavici păstrează permanent «gîndul că e bine să fii om în lumea lui Dumnezeu».”
Se desfășoară acum un mic excurs, în stilul propriu criticului, în care distingem o ușoară notă
de zeflemea anticalofilică:
”Pentru intelectualul modern cultura nu este «ceea ce rămîne după ce ai uitat tot», el are uneori
obsesia de a nu uita nimic din ce a citit - căci ceea ce a citit este viața lui într-o măsură chiar mai mare
decît ceea ce a trăit, și adesea el nu se poate deplasa în spațiul ideii decît înlănțuit de ghiuleaua biblio-
grafiei (există o alienare prin cultură la fel de dramatică precum e aceea prin înstrăinarea muncii!).
Supremul vis al acestui intelectual este de multe ori acela de a-și dezvolta teoria și de a întemeia o
școalã - literarã, criticã, filozoficã etc. Nimic din toate acestea la Slavici.”
În schimb, se vede cã aportul indiscutabil adus de clasicul român vine din cu totul altã direcție:
”Marele merit al lui Ioan Slavici este nu de a fi pus bazele unei teorii sau unei școli constituite a
romanului în cadrul literaturii noastre, ci de a fi creat, prin sinteză originală, nu numai practic, dar în
însemnată măsură și teoretic, elementele sine qua non ale romanului modern – personajul epic și reto-
rica realismului.”
Realismul prozatorului ardelean poate avea ca rãdãcinã și sursã viața și educația sa. Biografia
lui, consemnatã de Anton Cosma, dobândește un curs dramatic odatã cu anii petrecuți la revista sibianã
”Tribuna”, adică perioada 1884-1889, ”incluzînd aici și anul de închisoare la Vaț, în urma proceselor

Pagina 20

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

de presă ale revistei”, ca perioadă a unei ”opțiuni decisive”. Criticul arată că Slavici ”optează fără ezitare
pentru martiriul politic, refuzînd invitația de la București de a părăsi lupta «Tribunei» și a accepta un
post sigur acolo. Șederea la Vaț, «așa numai eu singur cu gîndurile mele, pînă ce am ajuns să mă simt
din destul dumerit», constituie un nou prilej de rememorare și bilanț, încrustat, de data aceasta, în Fapta
omenească”.

Anton Cosma citează cuvintele unui scriitor maghiar, Francisc Herczeg, aflat și el la Vaț în acea
perioadă: ”Între ei (românii închiși, n. A.C.), Ioan Slavici, din punct de vedere intelectual și moral, se
ridica la înălțimea unui turn.” Și criticul literar continuă:

”De acum înainte, criteriul moral va deveni, treptat, cu trecerea anilor, o dogmă, care, funcți-
onînd tot mai rigid în anii ce vor urma, va duce la transformarea lui Slavici în propria sa statuie.”

Anton Cosma concluzionează:
”Tentativa lui Slavici de a pune bazele unui realism și ale unui roman românesc modern a fost
totodată un eșec și o strălucită izbîndă. Un eșec pentru că, la data respectivă și chiar mai tîrziu, el nu a
fost receptat adecvat de gîndirea și arta romînească, și o izbîndă pentru că modelul slavician a acționat
cu răbdare și cu discretă fermitate în timp.”
Creator, în egală măsură, al personajului epic și al romanului românesc, așa cum demonstrează
Anton Cosma, Ioan Slavici a fost nu numai un împătimit al scrisului, ci și un strateg, un teoretician al
prozei noastre, un militant care a utilizat toate armele ce i-au stat la îndemână, luptând pentru propășirea
culturii naționale pe toate fronturile posibile, conform înzestrării și înclinațiilor sale native: în literatură,
istorie, artă. Iată un citat reprodus de Anton Cosma dintr-o scrisoare din 1874, adresată de ”tînărul Sla-
vici” prietenului său Iacob Negruzzi, îndemnându-l să scrie și cum să o facă:
”Ne-ai arătat cum viața noastră nu suferă oameni buni; să ne arăți acum cum ea, prin împotrivire,
poate totuși să producă și cele mai strălucitoare caractere. Aproape toți aceia care s-au revoltat contra
vieții noastre au desperat ori chiar nebunit. Trebuie însă să se ivească și spirite puternice care sunt capa-
bile de a suporta lupta. Dacă nu în adevăr, în roman.”
Comparativ și conclusiv, reținem judecata finală de valoare emisă de criticul literar:
”Vlahuță, D. Zamfirescu și chiar Sadoveanu tînărul aparțin mai degrabă «fazei lirice» a literaturii
noastre, în timp ce Slavici este deschizător de drum pentru ambele linii majore ale realismului românesc
din secolul al douăzecilea - cea socială (Agîrbiceanu, Rebreanu, Marin Preda) și cea psihologcă (Camil
Petrescu, Al. Ivasiuc, N. Breban , A. Buzura).”

Pagina 21

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Realismul literar al lui Slavici e ilustrat de bătrânul prozator din Ardeal, poate cel mai bine, într
-o lucrare, ”aparent o simplă cronică mondenă” - desprinsă parcă din naturalismul francez (Zola). Pam-
fletul slavician a fost redescoperit de Anton Cosma, care s-a slujit de el în titlul volumului său de
”Restituiri”: Ioan Slavici. Romanele vieții4.

❖
Cartea Realitate și esență apare, pentru prima oară, în editarea postumă Anton Cosma, V - Cri-
tice - volume și variante. ”Realitate și esență” (1984). ”Arhitectura lecturii” (1986), ediție pe care am
îngrijit-o și prefațat-o și care se află în curs de publicare, ca toate volumele Anton Cosma pe care le-am

editat până acum, la Editura Argonaut din Cluj-Napoca.
Același volum V din operele celui care a fost profesorul din Dumbrăveni (apoi criticul din Târ-
gu Mureș) mai cuprinde o carte semnată de Anton Cosma, necunoscută până acum și intitulată Arhitec-
tura lecturii sau Critică și construcție, care a fost scrisă în 1986 și completată (dar nefinalizată) în
1987.
Poate nu e lipsit de interes sã menționez succint faptul cã acest volum, păstrat în douã exem-
plare dactilografiate, în cele patru capitole ale sale, sintetizează câteva premiere ale criticii literare ro-
mânești, astfel:
- capitolele I, ”Paradoxul spiritului critic”, și II, ”Critică și construcție”, alcătuiesc, într-o tenta-
tivă fără precedent până în anii de grație 1986-1987, o istorie tematică a criticii noastre și a criticilor
români;
- capitolul III, ”Arhitectura lecturii”, îmbogățește critica de idei literare cu numeroase concep-
te, translatate din domenii conexe literaturii sau îndepărtate de aceasta;
- iar capitolul IV, ”Delta biblicelor sînte”, țintește spre și chiar izbutește a contura o primă scur-
tă istorie românească a lecturii.
La fel ca scriitorul și dramaturgul Anton Cosma, criticul Anton Cosma are încă multe surprize
de oferit celor care, de-a lungul a aproape trei decenii scurse de la moartea lui, nu i-au uitat numele și
truda, continuând să cultive câmpurile atât de rodnice și mănoase ale literaturii și criticii literare româ-
nești.

4 Ioan Slavici, Romanele vieții, ediție îngrijită, prefațată și note de Anton Cosma, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979.

Pagina 22

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Ela Cosma
„Iară nu suntu vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.”

(Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei, 1675)
Suntem în anul de grație și de încercare (pandemicã) 2020. O primãvarã stranie, cu Sfintele
Paști doar în suflete, ne aduce acut în amintire vorbele cronicarului.
Printre cataclisme și calamitãți, cei plecați acolo unde vom merge cu
toții își întorc fața cãtre noi, și ne vegheazã. O lume, o viațã nouã se
pregãtește, în alt fel, iar noi, acum, aici, mici plãci turnante, ne
trezim deodatã cãlãtori pe banchize mișcãtoare. Scrutãm, cu
neliniște, zãrile, înainte și înapoi, vedem viitorul glisând incert spre
trecut și trecutul, greu dar plin de sevã, înverzind și înflorind
tãpșanele viitorului.

❖
Viitorul și trecutul / Sunt a filei douã fețe,/

Vede-n capãt începutul / Cine știe sã le-nvețe.”
(Mihai Eminescu, Glossã, 1883)

La 4 mai 2020 Anton Cosma ar fi împlinit 80 de ani. Din nefericire pentru ai lui (copii, soție...
cititori), și-a luat zborul printre stele la 14 noiembrie 1991. Toamna viitoare se vor rotunji 30 de ani de
la acest zbor, prea curând, la 51 de ani împliniți (cum are fiica sa acum, evocându-l), prea devreme,
pentru atâtea idei și forțã creatoare neîmplinite publicistic. Meseria de critic și istoric literar e una de
acumulare, se știe. Acumulase, deci, un aisberg de scrieri, de manuscrise, din care doar vârful
aisbergului s-a publicat în zilele vieții lui.

* ”Detectivul (întristat): Da, oamenii se tem de cuvinte...
Bidigã: Pe scurt, dragã Apolodor, teoria mea e asta: mai demult oamenii se temeau de cuvinte
ca Dumnezeu, Lege, Datorie. Azi eu îi fac sã se teamã de lozincile de azi și obțin ce vreau!... Ãsta-i
secretul meu!”

(Anton Cosma, Detectivul particular, comedie, ante 1981)
Acum zece ani (2010), ”literatura de sertar” și comediile Tatei m-au ajutat sã trec peste o
cumpãnã proprie; așa a apãrut Anton Cosma, I - Teatru, la Editura Argonaut din Cluj-Napoca. Cu
ajutorul aceleiași edituri și a inimosului ei director, Valentin Orga (care au sponsorizat, efectiv,
proiectul), dar și cu ajutorul câtorva persoane dragi care au pus umãrul la tehnoredactarea
computerizatã a materialelor (Simona Bala, Boldizsár-Cosma Orsolya, Horia Cosma, Oana Habor,
Eugenia Paraschiv, Xenia Ördög), am deschis o serie Anton Cosma, în care au urmat încã douã
volume, II - Prozã (2012) și III - Miniaturi epice și lirice. Genuri minore și parodii (2016).

Pagina 23

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

❖
”Autorul acestei cãrți a scãpat, e drept, la un moment dat o vorbã, cum cã s-ar fi putut sã existe
detectivi particulari și în România socialistã, și anume, detectivi ilegaliști. Dar așa ceva nu se poate! Noi
[...] am trãit în acea epocã pe care o numeam anii luminii; știm cã nu existau pe atunci ilegaliști
neînregistrați. Și afirmãm: ilegaliștii erau foarte bãtrîni, pãstrați dinainte de rãzboi, pentru a fi prezentați
în diverse ocazii sãrbãtorești. Nici un alt ilegalist în afara acelora n-avea cum și unde sã se ascundã, sã se
fereascã. Bunãoarã, se știe, fiind celibatari, detectivii particulari mãnîncã la restaurante; dupã ce s-a luat
însã mãsura de a se scoate perdelele de la vitrinele restaurantelor, [ei] ar fi apãrut în plinã luminã, ca
muștele, dar nu s-a întîmplat așa.”

(Anton Cosma, Detectivul particular, roman, ante 1981)
Azi, pe timp de crizã mondialã, dar cu gândul la aniversarea Tatei, am trimis la Argonaut
Publishing, cu noul sãu director Romeo Moldovan, volumul IV - Critice. Eseuri. Adunând laolaltă aceste
eseuri critice, care prin anii ’60-’70 ai secolului trecut mai erau redactate olograf, iar ulterior au fost bă-
tute la mașină de tânărul critic, între ele am descoperit mult material interesant, fie uitat, fie complet ne-
cunoscut.

❖
”Și ce înseamnă de fapt libertatea de creație a scriitorului? Libertatea de a detabuiza ceea ce spi-
ritul conformist și dogmatic consideră uneori tabu? Sau de a te singulariza cu orice preț de gustul co-
mun, libertatea de a stîrni perplexități? Ca și când valoarea artistică ar putea fi impusă numai împotriva
cititorului, ca și când cititorul ar fi un dușman virtual al scriitorului. Sau poate că autentica libertate de
creație trebuie înțeleasă nu ca un atribut al originalității absolute, ca libertatea de a detona oricînd explo-
zibil în forul gustului obișnuit, ci ca libertatea de a vedea, de a crea adevăruri noi despre lumea contem-
porană.”

(Anton Cosma, Critica și instrumentele ei, 1977)
Intenția volumului a fost aceea de a aduce în fața posteritãții o imagine evolutivã a criticului
Anton Cosma, pornind de la primele sale încercãri critice și continuând pânã la maturitate, odatã cu
prezentarea temelor ce l-au preocupat. Toate acestea le-am ordonat cronologic și le-am grupat în două
rubrici mari:
I. Portret al criticului la tinereţe (1963-1978), conținând scrieri nepublicate din vremea studenți-
ei de la Cluj (absolvite în 1963) și din vremea dăscăliei de la Dumbrăveni, unde autorul a fost repartizat
și a activat ca profesor de limba și literatura română (1963-1978);
II. Portret al criticului la maturitate (1981-1991), rubrică ce reunește articole critice, parțial ine-
dite, redactate vreme de numai un deceniu - în scurta perioadă târgu-mureșană, când criticul era angajat
”cu acte în regulă” și cu fișă de post la revista ”Vatra” - până în momentul fatidic al morții sale subite (la
51 de ani).

Pagina 24

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

❖
”Un cititor, care dorește să afle ceva esențial despre o carte pe care încă nu a citit-o, trebuie să
cunoască în prealabil metoda - habitutidinile și simpatiile, preferințele criticului la care caută informația,
ca abia astfel înarmat să poată ajunge la ce-l interesează. Nu altfel se întîmplă dacă cititorul citește croni-
ca după ce a citit opera, pentru a se verifica sau pur și simplu pentru a se lămuri. Iar atunci cînd criticul
dorește să evite atare situații pentru cititorul său, clemență destul de rară, să concedem, ce soluții îi stau
la îndemînă?”

(Anton Cosma, Critica și instrumentele ei, 1977)
Citind cu aviditate din copilărie și apoi cultivându-și neîncetat ”viciul” grozav al lecturii în multe
domenii umaniste: literatură universală și românească, istoria culturii și a artei, istoria presei, jurnalisti-
că, sociologie, filosofie (marxism, structuralism, hermeneutică, estetică și etică), Anton Cosma (1940-
1991) impresionează, fără îndoială, prin recursul la vastele sale biblioteci (citite), într-un avânt enciclio-
pedist tot mai rar, mai cu seamă în zilele din urmă.
”Portretul criticului din tinerețea” de dinainte și după 1963 ne conturează un profesionist înnăs-
cut, liber de prejudecăți ideologice, dar plin de personalitate și opinii proprii, clar definite și expuse fără
înconjur. Textele maturității, îndeosebi cele din ultimul său deceniu de viață (1981-1991), trădează,
în schimb, elaborate teoretice tot mai complicate, pe măsura cunoștințelor și lecturilor acumulate succe-
siv și însușite de autor odată cu experiența redacțională.
Amprentele se recunosc la tot pasul, ”maeștrii” și operele care pe critic îl ”stimulează prin adezi-
une sau respingere” (Pompiliu Teodor). La prima vedere, contemporanii noștri l-ar putea cataloga, pe
alocuri, drept neomarxist. Abia la a doua vedere, în viitorul mai îndepărat, noii critici - care vor fi, even-
tual, interesați de ideile sale și care între timp vor fi pierdut contactul direct, epidermic și autobiografic
cu ”societatea socialistă multilateral dezvoltată” și cu ”realismul socialist” emanat de aceea - poate vor
”asculta” pur și simplu argumentele lui Anton Cosma, vor cântări valabilitatea soluțiilor teoretice și vor
verifica validitatea taxonomiilor propuse de criticul din Târgu Mureș.
Sunt încredințată că miile de pagini de critică literară scrise de Anton Cosma - parțial publicate,
parțial încă nepublicate - sunt străbătute de numeroase idei originale și concepte valoroase, care și-au
depășit cu mult epoca, anticipând, mai mult științific, decât fantastic, viitorul, dar mai ales evoluția ulte-
rioară a literaturii noastre.
Ne va convinge despre aceasta articolul lui Anton Cosma despre Instrumentele criticii, pe care îl
redăm mai jos. Manuscrisul de 4 pagini dactilografiate, cules pe computer de Orsolya Cosma la 8 mai
2017, a fost trimis spre publicare revistei ”Tribuna”, la 25 august 1977, conform notiţei autorului. Criti-
ca și instrumentele ei constituie un material excepțional ce expune, de fapt, chiar profesiunea de credință
a criticului literar.

Pagina 25

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

❖
”De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!”

(Grigore Vieru/versuri, Doina și Ion Aldea-Teodorovici/cântec, Eminescu să ne judece, 1992)
Câteva cuvinte, încă, despre viitorul trecutului: Anton Cosma, omul, criticul, scriitorul. Așadar,
de sub vârful aisbergului, din apele uitării, am scos la lumina soarelui:
 Anton Cosma, I - Teatru, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2010;
 Anton Cosma, II - Proză, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012;
 Anton Cosma, III - Miniaturi epice și lirice. Genuri minore și parodii, Editura Argonaut,

Cluj-Napoca, 2016;
 Anton Cosma, IV - Critice - Eseuri (Portret al criticului la tinerețe, 1963-1978; Portret al

criticului la maturitate, 1981-1991), Argonaut Publishing, Cluj-Napoca, 2020.
 Anton Cosma, V - Critice. Volume, variante. ”Realism și esență” (1984), ”Arhitectura lec-

turii”(1986), în curs de apariție 2020.
Am făcut bine, am făcut rău? O va judeca posteritatea.
Dar ”cuvântul din poveste înainte mult mai este...”. Mai există integrala Anton Cosma, pe care o
visez, dacă timpul va avea răbdare. În pregătire se află, deci:
 Anton Cosma, VI - Polemice. Referințe critice de și despre Anton Cosma;
 Anton Cosma, VII - Biografice și autobiografice;
 Anton Cosma, VIII - Articole din reviste;
 Anton Cosma, IX - Volume antume (”Romanul românesc și problematica omului

contemporan”, 1977; ”Ioan Slavici. Romanele vieții”, 1979; ”Geneza romanului
românesc”, 1985);
 Anton Cosma, X - ”Romanul românesc contemporan, 1945-1985” (vol. I Realismul, 1988,
și vol. II Metarealismul, 1998).
Dacă volumul V va aduce, din nou, material inedit (constând din critică literară în volume și va-
riante propuse spre publicare, dar neapărute, fișe de mână pentru două antologii nepublicate), în schimb,
numărul VI se bazează pe publicații polemice și adună referințe critice despre autorul nostru. Tomul VII,
asortat cu ilustrații și fotografii, va fi ultimul conținând material original de și despre Anton Cosma
(inclusiv un Jurnal de idei al tânărului profesor și numeroase fișe autobiografice, scrise de mână). Volu-
mul VIII va fi cât Gargantua și Pantagruel la un loc, dacă va putea îngemăna zecile de articole și studii
publicate de Anton Cosma în reviste. (În ”Vatra” din Târgu Mureș a publicat, între 1971-1991, cel mai
mult: peste 150 de articole, dar studiile sale critice i-au apărut și în revistele sibiene ”Transilvania”,
”Tribuna”, și chiar în revista bucureșteană ”Romanian Review”, în traducere engleză, ș.a..) Ultimele do-
uă tomuri ale integralei Anton Cosma vor cuprinde cărțile sale antume, respectiv volumul IX va reedita

Pagina 26

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

primele trei cărți publicate (1977-1985), în sfârșit, numărul X va reuni cele două volume ale Romanului
românesc contemporan, adică primul publicat înainte (1988), al doilea după moartea sa (1998).

Acestea sunt volumele Anton Cosma din viitorul trecutului. Aș dori să le știu în siguranță. Parcă
le conferă trup și materialitate fie și numai intenția exprimată (față de fratele meu cel mic, Horia Cosma,
față de editorii de la Argonaut), ca și rândurile pe care tocmai le-am așternut pe hârtie. Dixi et salvavi
animam meam.

***
ANTON COSMA
Critica şi instrumentele ei1
În zilele noastre, s-ar părea că critica literară nu duce lipsă de instrumente de lucru. Atîția teoreti-
cieni și atîtea școli au cercetat2 în fel și chip fenomenul literar, încît s-ar părea că criticul dispune astăzi
de o listă mai mult decît bogată de concepte utile comentării la zi a literaturii sau sintezelor etc., și, to-
tuși, lucrurile nu stau chiar așa, căci lipsesc sau sînt tocite multe dintre conceptele cele mai necesare în
practica cotidiană.
Ca urmare a acestei lacune, se întîmplă două fenomene pe care oricine le poate ușor constata în
textele critice pe care le citește: 1. Criticii nu caută aceleași lucruri în operă și 2. Ei nu comunică cu ace-
leași mijloace aceleași adevăruri despre operă. Desigur, prima situație e insurmontabilă pentru că criti-
cul e și el un creator al operei, pe care o citește prin unghiul personal de vedere, iar a doua de ase-
menea, pentru că, în mod firesc, percepînd personal, el va căuta să transmită nuanța unică a acestei
percepții.
Și totuși, toată lumea e de acord că critica literară e o știință (sau cel puțin și o știință). Or, dacă
admitem că critica e o știință, atunci ea caută să aibă instrumentarul ei teoretic, ca orice știință. Ca o cer-
cetare aplicată asupra unei realități, opera literară, și, de asemenea, ca un act de comunicare a rezultate-
lor acestei cercetări, critica are nevoie să-și creeze și să-și țină la zi un asemenea instrumentar.
În practică însă, constatăm că, în ciuda aparatului științific pedant uneori, în ciuda terminologiei
savante, aproape ezoterice alteori, în ciuda împrumutului de procedee din statitstică, lingvistică, sociolo-
gie etc. adesea, critica literară (nu numai la noi) este încă cît se poate de impresionistă și subiectivă.
Un cititor care dorește să afle ceva esențial despre o carte pe care încă nu a citit-o, trebuie să cu-
noască în prealabil metoda - habitutidinile și simpatiile, preferințele criticului la care caută informația, ca
abia astfel înarmat să poată ajunge la ce-l interesează.

______________________________________________________

1Textul a fost trimis spre publicare revistei ”Tribuna”, la 25 august 1977, conform notiţei lui Anton Cosma pe manuscrisul
dactilografiat intitulat Instrumentele criticii. Textul de 4 pagini dactilografiate a fost cules de Orsolya Cosma (la 8 mai
2017).
2Aici s-a tăiat cuvântul dactilografiat ”analizat” și s-a notat deasupra lui: ”cercetat”. Și în continuare manuscrisul
dactilografiat conține corecturi cu pixul, toate fiind făcute de Anton Cosma, pe care le preluăm implicit.

Pagina 27

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Nu altfel se întîmplă dacă cititorul citește cronica după ce a citit opera, pentru a se verifica sau
pur și simplu pentru a se lămuri. Iar atunci cînd criticul dorește să evite atare situații pentru cititorul său,
clemență destul de rară, să concedem, ce soluții îi stau la îndemînă?

Negăsind acele concepte care să transmită cititorului ceea ce e strict necesar pentru descrierea ei,
criticul de poezie va recurge la selectarea unor fragmente ilustrative, pe care, dacă va avea destulă inge-
niozitate și destul spirit de sinteză, le va lega într-o înșiruire mai mult sau mai puțin închegată, iar criti-
cul de proză va extrage structura cea mai lesne depistabilă, subiectul, sau, dacă va fi mai pătrunzător,
desfășurarea epică a problemei romanului respectiv.

Uneori e suficient atît, alteori nu, dar nu despre asta e vorba, nici despre abilitatea criticului și
nici despre cultura estetică a cititorului. E vorba despre faptul că criticul e obligat să se mărginească a
imita pe scriitor, și e obligat să sugereze, mai mult decît să descrie opera respectivă. Să fie o infirmitate
absolută a criticului, ținînd de însăși condiția sa? Ne putem resemna oare cu acest răspuns? Oricît am
diseca lucrurile și orice statut am inventa pentru critică, ea nu poate ființa decît ca punte între opera de
artă și consumatorul ei sau între operă și creatorul ei, adică ca un sistem de comunicare intermediar,
între estetic și cognitiv, între intuiție și rațiune, o echivalență mai accesibilă pentru acest semn complex,
opera.

Nu putem visa la o precizare absolută a termenilor utilizați de criticii literari, termeni al căror
grad de abstractizare, uneori foarte înalt, exclude delimitarea rigidă. Se vehiculează însă categorii esteti-
ce fundamentale cu sensul radical deformat, și nu deformat în spiritul realităților artistice contemporane,
ci deformat din comoditate de gîndire, din dogmatism, încît noțiuni diferite ajung a numi același conți-
nut. Uneori conceptele filozofice au corespondență în critica literară, alteori nu, dar și cînd e o corespon-
dență foarte directă nu poate fi vorba de simpla preluare.

Deosebirile pornesc din necesara obiectivare a punctului de vedere filozofic și inevitabila subiec-
tivitate a celui artistic. (În timp ce filozofia și ideologia se ocupă de realitatea obiectivă, critica literară
e preocupată de o realitate subiectivă.) Criticul e obligat deci să țină cont de nonidentitatea dintre per-
spectiva filozofică a scriitorului și perspectiva artistică. Filozoful vede un singur om, omul ”omnilateral”
pe care ni l-a relevat Marx, criticul trebuie să vadă ”mai mulți”, în funcție de latura umanului care l-a
impresionat îndeosebi pe scriitor: omul social (în romanele lui Al. Ivasiuc, A. Buzura, B. Nedelcovici
etc.), omul arhetipal (la D.R. Popescu sau Fănuș Neagu), omul subiectual (la N. Breban, Norman Ma-
nea), omul evenimențial (în Delirul sau Incognito), omul obiectual (la Radu Petrescu). Privit printr-o
anumită latură a sa, universul uman capătă o nuanță specifică, cu toate că îndărătul imaginii artistice
vom descoperi una și aceeași concepție filozofică despre om.

Clarificarea conceptului de perspectivă estetică și a raporturilor acestuia cu perspectiva filozofi-
co-ideologică ar permite criticilor să distingă mai ferm între gîndirea confuză și soluția artistică neferici-
tă.

Pagina 28

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Avem tendința uneori de a atribui clasicilor o estetică ”simplă”, dar iată că acum o sută de ani
Slavici făcea distincție între ”atmosferă estetică”, prin care denumea ”impresia pe care o va produce scri-
erea”, adică ceea ce ar fi dimensiunea verticală a imaginii artistice, și materialul folosit pentru realizarea
ei în operă, ”gîndire”, ”lucru” ori ”cuvînt”.

Se întîmplă însă uneori în zilele noastre că criticul nu numai că trece cu vederea ”atmosfera este-
tică” a unei opere, dar insistă cu seninătate exclusiv asupra ”gîndurilor”, ”lucrurilor” sau ”cuvintelor”
utilizate de scriitor pentru crearea ”atmosferei estetice”, tot așa cum se mai întîmplă alteori ca scriitorul
însuși să aducă în scrierea lui ”gînduri”, ”lucruri”, ”cuvinte” de dragul lor și nu în scopul ignoratei
”atmosfere estetice”.

Tot astfel, Slavici făcea demarcația între ”adevărul estetic” și ”adevărul istoric” sau ”adevărul
filozofic al operei”. Sau cerea ”subiectivitate în eroi” și ”obiectivitate în poet”.

Care e astăzi sensul noțiunii de obiectivitate și subiectivitate, așa cum apare el în literatura scrisă
în ultimele decenii, pe de o parte, și dintre obiectivitate și obiectivism, pe de alta? Pentru că se întîmplă
uneori ca obiectivitatea autorilor în romane să aducă prea mult a obiectivism, și, de asemenea, ca critica
literară să piardă din vedere necesara distincție făcută de Slavici.

Și pentru că am adus în discuție aceste noțiuni spinoase, de ce nu s-ar clarifica printr-o dezbatere
nu numai deschisă și sinceră, ci mai ales la obiect, una din noțiunile cele mai des folosite și totodată mai
divers înțelese, libertatea de creație și relația ei cu responsabilitatea?

Pentru mulți, responsabilitatea scriitorului nu este altceva decît limita pe care, din conside-
rente ideologico-filozofice, scriitorul trebuie să și-o impună ”libertății de creație” pentru a nu eșua
în anarhie. Oare așa să fie? Oare nu cumva responsabilitatea este numai una dintre implicațiile inerente
ale autenticei libertăți de creație?

Și ce înseamnă de fapt libertatea de creație a scriitorului? Libertatea de a detabuiza ceea ce
spiritul conformist și dogmatic consideră uneori tabu? Sau de a te singulariza cu orice preț de gustul
comun, libertatea de a stîrni perplexități? Ca și când valoarea artisitică ar putea fi impusă numai împotri-
va cititorului, ca și când cititorul ar fi un dușman virtual al scriitorului. Sau poate că autentica libertate
de creație trebuie înțeleasă nu ca un atribut al originalității absolute, ca libertatea de a detona oricînd ex-
plozibil în forul gustului obișnuit, ci ca libertatea de a vedea, de a crea adevăruri noi despre lumea con-
temporană, pe care toți împreună o construim, libertatea de a participa la conștientizarea în folosul oa-
menilor a dialecticii vieții și societății pe care o facem, dar care ne și face.

Așa cum o nouă zi de muncă începe cu verificarea uneltelor, o nouă etapă în activitatea criticii
literare, mai operativă și mai eficientă, pretinde o prealabilă revizuire a instrumentelor ei specifice.

Pagina 29

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

Totuși, viața-i o poveste

Mintea mi se crucește !
Eu nu pot schimba nimic !
Cred totuși că viața-i ca o poveste
Parcusul ei se termină pe nemsimțite,
Cât ești de voinic !

Consăteanul meu drag, Ioan Rațiu s-a născut la 21 decembrie 1938 în Pănadea marelui
cărturar Timotei Cipariu, jud. Alba și este fiul lui Iacob Raţiu şi al Mariei Şarlea. Clasele I-VII
le-a făcut la Pănade. Liceul, la Blaj şi Tîrnăveni unde şi-a luat şi examenul de maturitate. A ter-
minat Institutul Pedagogic din Târgul Mureş. A funcţionat ca profesor de istorie şi geografie la
şcolile din Feisa (1962-1972 ), Căpâlna de Jos (1972-1973) şi Pănade (1973-2001), până la pensi-
onare. În şcolile unde a funcţionat s-a dovedit un pedagog energic, implicat în viaţa socială şi
culturală a satelor.

În Pănade, satul său natal, s-a implicat în viaţa culturală realizând brigăzi artistice şi
punând în scenă piese de teatru pentru care a primit diverse premii şi aprecieri. A participat
el însuşi în grupul vocal mixt recitând versuri despre sat din creaţia sa, pe scenele din Blaj, cu
ocazia Zilelor Culturii Blăjene, de la Jidvei, cu ocazia Festivalului Strugurele de aur, de la Biia, de
la Valea Lungă, de la Crăciunelu de Jos, Şona şi Sâncel în cadrul festivalurilor folclorice de pe
Târnavă. În viaţa artistică de asemenea s-a implicat mult, fiind opt ani preşedintele Cercului
ASTRA „Timotei Cipariu” din Pănade. Este și un bun creştin. A fost epitrop al Bisericii din Pă-
nade timp de patru ani sprijinind acţiunile parohiei.

Publică poezii. Debutul şi-l face în anul în anul 1982 în ziarul Unirea- cultural artistică.
În anul 1984 i se acordă premiul al III-lea la Concursul Judeţean de Creaţie organizat de ziarul
Unirea şi Comitetul de Cultură al Judeţului Alba. Mai publică în Suplimentul politic, social-
cultural Unirea, Poarta inimii, volume editate de Inspectoratul de Cultură al Judeţului Alba; de
asemenea, publică în revistele Tribuna de la Cluj, în Gazeta Târnavelor, ziar independent care a
apărut la Blaj, Astra Blăjeană etc . Împreună cu alţi doi consăteni, Traian Brad şi Orian Titu, pu-
blică în 1999, monografia Pănade 700 de ani. În anul 2002 apare cu creaţii proprii în Blajul- Dia-

Pagina 30

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

loguri subiective, cartea scriitorului Ioan Popa.
În anul 2005 publică volumul de poezii Plecarea visului spre taine, iar în anul 2008 volumul

Iubire tăinuită. bine apreciate de cititorul avizat iar în anul 2009 împreună cu subsemnatul,
publică o nouă monografie imbunătăţită Pănade ÎNTODEAUNA. Activitatea publicistică
continuă cu volumele de versuri: Lumina cuvântului- 2011; Eu mă duc. După mine ce rămâne-
2014, iar în 2018 îi apare volumul de poezii Totuși, viața-i o poveste, un volum de poezii care
cuprinde versuri care exprimă sentimente de iubire față de satul natal, semeni săi, familie,
natură, istoria neamului iar poeziile lui rămân ca o lumină fără de sfârșit, ca melodii ale
sfletului, în sunet duios de fluier și caval. Este demn de menționat că la lansarea (2014) a
volumului de poezii Eu mă duc. După mine
ce rămâne au participat de la
Despărțământul ASTRA „Timotei Cipariu”
Dumbrăveni, domnii profesori Ion Irimie și
Nicolae Suciu. Viața e o poveste, începe dar
nu știm niciodată când se termină, ea
trebuie trăită la intensitate maximă, căci
este scurtă și efemeră,așa cum zice și epita-
ful de pe crucea mormântului lui Timotei Cipariu: „Grijiţi, dar, fraţilor, timpul cel scurt al
vieţii / Bine să-l folosiţi, căci lung e al morţii repaos“. Viața este o luptă continuă, trebuie să
fim luptători, să nu ne lăsăm învinși iar în poezia lui este surprinsă o arie tematică largă de
versuri transpuse în iubire față de mamă, de copii ; se evocă anii copilăriei pure, cu micile
bucurii și trăiri ale inocenței vârstei: scăldatul in Târnavă, lungile periglinări în Bercul lu
Bemu, furatul poamelor de la vecini, etc. Ioan Rațiu, omul de cultură și poetul de azi, este
continuatorul unei pleiade de intelectuali ai satului de odinioară, care au făcut cultură în
acea vreme, prin montarea de piese de teatru, un grup de fluierași amintind aici de: înv. Ana
Poșa, prof. Titus Orian, înv. Ioan Boldiș etc.

Fiica sa, Nadina Rațiu, mărturisește că pentru ea, el este și va rămâne, tatăl iubitor, cu
vorbă blândă dar și dârz, omul integru, plin de voiciune, putere și curaj, poetul visător cu
sufletul aproape de tot ce îl înconjoară; afirmând că dacă ar fi nevoită să-și aleagă alți părinții,
tot pe aceștea i-ar alege și nu i-ar schimba cu nimic în lume !

Pentru toate acestea, de-a lungul timpului este recompensat cu Diploma de ,,Cetățean de
onoare“ al comunei Sâncel- 2009, ,,Diplomă pentru contribuția adusă la organizarea
manifestărilor culturale prilejuite de nașterea Craiului Moților - Avram Iancu“ (21-22 iulie

Pagina 31

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

2002) acordată de Prefectura și Consiliul județean Alba. În volumul II/ 2013 din Comoara
Satelor, publicat de d-na Marinela Baba, poetului Ioan Rațiu îi sunt publicate un colaj de poezii
iar revista Astra Blăjană, îi publică de-a lungul timpului versuri, apreciate de cititori.

Este apreciat şi iubit de cei din jur, de comunitatea locală şi din zonă, pentru spi-
ritul său vulcanic, pentu lucrul bine făcut, implicându-se asediu la amenajarea unei case me-
moriale dedicate lui Timotei Cipariu precum şi pentru sensibilitatea sufletului său romantic.

Ioan MIHĂLȚAN
În continuare va oferim câteva versuri din opera sa:

FEMEILOR Privesc spre cerul ȋnalt, azuriu,
Sunteţi zâmbete în lumina dimineţii pomii ȋşi parguiesc poamele gustoase
şi bunătate ȋntruchipată-n frumuseţe, un greieraş saltă prin iarbă zglobiu,
Sunteţi ȋngeri, surâsuri de viaţă Doamne, pe lume toate-s frumoase
Meritaţi ca bărbaţii să vă răsfeţe! Nu lăsa ca nimeni, neruşinarea să atingă
Paşii voştri uşori, sunt ca de zâne, De n-ar fi ea, binele ar putea şă ȋnvingă.
Ochii vă strălucesc ca diamantele
Guriţele cu vorbe dulci ne răpun, Nu mă lăsa putere
Nu vă putem cumpăra cu nimic, Nu mă lăsa putere din tinereţea mea
Fericiţi să fie cei pe care-i iubiţi Erai parcă venită de undeva din stea
În viaţă pot fi tot liniştiţi! Iradiai ȋn mine o pacoste ȋncinsă
Mă ȋmbărbătai cu forţă pururea neȋnvinsă
Să nu ne atingă neruşinarea Când priveam ȋn noapte spre cerul ȋnstelat,
Nerusinarea de multe ori se lăfăie Eram plin de vise şi multe aş fi aflat.
Şi se atinge de mine cu pasiune, Universul era pentru mine un loc de tăinuire
Cat de obraznică se dezlănţuie De casă pentru Tine, Doamne,
dar pe mine nu mă răpune, toate acolo erau de nemurire.
Ascult glasul ȋnţelepciunii mele Am umblat ȋn anii ce Tu mi-ai dăruit
şi rămân neclinit orice s-ar spune, Prin locuri ce nu le-am bănuit,
Căldura ȋnvăluie Pământul, Nu mă lăsa putere acum să fiu biruit!
dragostea este aproape de mine,
ce bine ar fi să mai adie vântul! Pagina 32

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

IOAN RAȚIU

ANII SE GRĂBESC TE-AM AŞTEPTAT
Anii se grăbesc, nu-mi pasă Te-am aşteptat când pomii au ȋnflorit,
Tu eşti lângă mine şi eşti frumoasă A venit toamna, tu tot nu ai venit
Am toată liniştea cu tine Pământul s-a scăldat ȋn fulgii de nea
Nu-mi pasă de ziua ce vine! Aşteptatea mea era tot mai grea,
Eşti o lumină mângâietoare Mereu mi-apăreai ȋn surâs luminat,
Ȋntotdeauna o gingasă floare, Nu-mi pare rău că mult am aşteptat!
Anii se grăbesc nu-mi pasă, Casa mea e plină de doruri ȋncinse
Oricând tu eşti tot mai frumoasă. Mă poartă prin vise tot mai aprinse.
Se luminează cerul când eşti lângă mine Ai venit, surâde lumina soarelui ȋnalt
Mă faci să simt că-s la ȋnălţime Trăiesc ca pruncu-n leagăn legănat,
Şi-s liniştit lângă tine Nu contează anii pe care i-am dus,
Nu-mi pasă de ziua ce vine! Acum eşti lângă mine, ce mai am spus?
Anii se grăbesc nu-mi pasă,
Tu eşti fiinţa cea mai aleasă Te iubesc nespus!
Fii linştită, cu tine viaţa-i tot mai frumoasă!
CONŞTIINŢĂ
Conştiinţa este duhul din tine
Ea te frământă, te ȋndreaptă spre bine
Dacă o ai eşti omul firesc,
Omul normal în spaţiul lumesc,
Ea este virtutea ce te ȋnalţă mereu,
De multe ori te scapă de greu
Te face să fii omul adevărat
Să iubeşti pe Iisus ce din morţi a Ȋnviat
Şi-l urmezi pe calea lui dreaptă
Conştiinţa dacă o ai eşti omul firesc
Ea dacă o ai, te va duce ȋn raiul ceresc.

Pagina 33

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

RĂZVAN DUCAN
SAGA UNUI VÂRF DE CUI

28 martie 2020

Coronavirusul nu este altceva
decât un agent de influență,
care te vrea vulnerabil
prin propria incertitudine.

Tocmai de aceea nu se arată,
ca să gândești tot împrejurul,
ca pe un loc al ascunderii
potențialului dușman.

El știe mai multă psihologie
decât se pare și decât se crede
și de aceea lucrează în consecință.
Caută să anihileze speranța,
apoi voința, ca următorul pas spre disperare,
fiindcă în deznădejde
se formează plaja largă a înfrângerii.

Desigur, nu e de capul său.
Are șefi știuți și neștiuți,
care-i plătesc desantul
și care îi dau și bonus de succes.

Triumful lesei va fi apoi
cireașa de pe tortul re-startării planetei.
Oamenii vor învăța scheunatul lingușitor
și pentru o lingură de terci
vor degusta fericiți libertatea îngăduită,

Cartea autoizolării datorită lui COVID-19!
Poeme din volumul SAGA UNUI VÂRF DE CUI de Răzvan Ducan, Ed. Vatra veche, 2020

Pagina 34

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

4 aprilie 2020 5 aprilie 2020
Am învățat carte, ca să știu mai mult și mai bine, Anticorpilor care sunteți în trupul meu fragil,
și am ajuns să cred în extratereștri, nu în TINE. sfințească-se în veci numele vostru,
vie forța voastră de a fagocita intrușii,
Mi-a fost apoi ușor ca să spun că BIBLIA în prima linie a apărării mele,
nu e decât o cărămidă, ce nu trebuie să-ți cadă pe pavăză sub cer, atâta timp cât sunt pe pământ.
picior.
Imunitatea mea cea de toate zilele,
Doar pentru cei săraci cu duhul, de atunci, cu dă-mi-o și azi și mâine și poimâine
schimbul, consideram BISERICILE, locuri de și îmi iartă greșelile mele
pierdut timpul. precum și eu îți iert limitările tale
și mă izbăvește de neputința
Am fost educat să văd în DUMNEZEU un moș cu de-a nu putea să te-ajut așa cum aș fi vrut,
barbă, care coboară, când nu-l vede nimeni, și bea ajutându-mă astfel pe mine,
bere la halbă. că în mâna ta este împărăția trupului meu,
care altfel nu-i,
Iar SFÂNTA SCRIPTURĂ ca pe o banală apă de fie slava ta,
gură, iar LUMÂNAREA APRINSĂ ca pentru ca submultiplu din slava LUI,
aprins țigara stinsă. acum și câte zile voi mai avea,
în suflarea ta,
Dar nu știu cum se face că în vremurile acestea de kamikaze, „Vânt Divin”,
groaznice de boală, pe TINE te invoc, uitând de de-a pururea,
cărți, de ATEISM și de școală, în vecii vecilor,
Amin!

Și speriat peste poate de aceste minuscule bestii,
NU POT DE FEL SĂ MĂ ROG, SĂ MĂ AJUTE, ex-
tratereștri.

Pagina 35

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

CRISTINA RODICA MAZÂLU

SYNCOPES

Le temps avait figé son vol pour moi. À son insu, Il m’offre de l’eau. Je ne peux pas avaler, il a vu.

Rien qu’un jour, je voulais être parfaite pour Le quai si triste, la cabine téléphonique en rouille
Lui…
Son refus, ses esquives, son détachement, sa
J’aurais pu traverser toute l’Europe, pieds nus… voix…

Pour trouver une réponse, en étant comme je Le train de retour, la petite mouvante qui ga-
suis. zouille

Sur la banquette, absurde spectacle devant moi !

Fébrile attente, week-end sec, hôtel désert, der- La gare Montparnasse, le café finalement siroté
rière… Pour fuir cette torturante envie de lointain océan,
Que je gardais encore sur les lèvres séchées,
Le boss m’avait laissé les clefs, signe de confiance. Et la soif de disparaître, sans délai, dans le néant.

La fenêtre de ma chambre ouvrant sur un cime-
tière,

Muet, cynique symbole de mon impuissance !

Un fort beau timbre, l’omnisciente collègue - chi- L’autobus qui roulait sur les boulevards mouil-
pie ! lés…

Mise au courant de sa vie à lui, de son indiffé- Vis-à-vis de l’École Militaire, arrêt du chauffeur.
rence.
La chaise sur laquelle, pile, je me suis effondrée

Faisant avec élan son devoir de témoin - amie, Essayant de cacher le mal, trahi par la pâleur.

Me coupe le fil net, sans la moindre révérence.

La pluie ruisselant, parapluie fermé, baraque – Le petit appartement parisien chic, au premier
abri. étage…

Le Turc remplissant mon plateau : il m’avait re- Les sels de myrte, la vieille dame me préparant
connue. un bain,

S’intéressant, dans son plus expressif langage

La nausée, le vertige. Je fais un effort, je lui sou- Si j’étais folle ou quoi, puis ajoutant « Mais quel
ris… destin ! »

Ecrit le 2 juin 2010 Pagina 36

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

CRISTINA RODICA MAZÂLU
SINCOPE

1. Timpu-și oprise fuga-n loc. Pentru mine. Fără să știe.
Măcar o zi, voiam atunci să fiu perfectă. Și, pentru El,
Aș fi putut traversa, pe jos, Europa. Cu tălpile goale.
Să caut un răspuns, fiind așa cum pot fi ori cum sunt.

2. Febrilă așteptare. Week-end sec. Hotel pustiu, dosnic.
(“Bossul” lăsase cheile, amabil. În semn de-încredere.)
Fereastra camerei, deschisă, dând spre un ... cimitir.
Mut, surd. Cinic simbol al neputinței. Mele. Noastre ...

3. Un foarte frumos timbru, omniscienta colegă-scorpie!
Mă pune la punct și la curent. Cu viața lui și-indiferența.
Umplând cu spor, elan, rolul de martor, camarad-amică,
Îmi taie firul scurt. Fără ocol. Nici cea mai mică reverență.

4. Ploaie șiroind. Umbrelă închisă. Dugheană. Fie! Adăpost.
Turcul umplând, generos, farfuria. Mă recunoaște, mirat.
Greață. Amețeală. Fac un efort.Zâmbesc. Stângaci, greu.
Îmi dă un strop de apă. Mă strădui. Nu pot înghiți. Vede.

5. Peronul. Atât de trist! Cabină telefonică. Vopsea. Rugină.
Refuz. Eschive. Detașare. “Indiferență”. Voce. Vocea sa ...

Pagina 37

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

CRISTINA RODICA MAZÂLU
SYNCOPES

Trenul de-întoarcere. Micuța mișcătoare. Ciripind zglobiu.
Pe o banchetă. Bizar, absurd spectacol ! În fața mea. Vid.

6. Gara Montparnasse. Cafea. Până la urmă, înghițită.
Pentru a frânge chinuitorul dor de depărtat ocean,
În van păstrat încă pe buzele uscate, iar usca-
te ...
Din setea de topire, fără răgaz, în ... neștiut
neant.

7. Autobuzul ce aleargă pe bulevardele abia
muiate.
Oprire. Peste drum, văd Școala Militară. Șofer atent.
Scaun incomod. Epuizare. Nu spun, mă prăbușesc,
Încercând să ascund răul, trădat doar de paloare.

8. Micul apartament parizian. Zonă șic. La primul etaj ...
Sărurile de mirt. Bătrâna doamnă, pregătind o baie
Și vrând să afle, în cel mai expresiv limbaj, din lume,
De sunt sau ba cumva sărită. Apoi plusând: Ăsta destin !

(SINCOPE, poem scris în franceză, la 2 iunie 2010)
Semnat “Coquine”, alias CRM

Pagina 38

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

VALERIA BILȚ

POEMUL ÎNDRĂGOSTIRII UNIVERSUL DE RUNE

Am înviat într-o floare de măr. Runele s-au instalat în lumea
Când am deschis pe- noastră.
talele-pleoape Le-au crescut etaje, scări și au
un murmur de gâze păsări în colivii.
zornăia in șuvița-mi Locuim între rune ca într-o fe-
de păr reastră.
și-adiau peste sufletul meu mirifice șoapte. Ce înseamnă ele pentru noi, tu nu știi.

Adunam sunete și culori în buchet de miresme. Gândim la unison, dar vorbim enigmatic.
Înflorea mătasea polenului peste inima mea. Uneori, ar părea că ne mințim.
Limpezeam zările cu privirile mele celeste Ne-ascundem sub semne și trăim fantomatic.
și zburam lângă fluturi, să prind, știi ce? Dragos- Dormim printre rune și visăm că trăim
tea.
Iubirile nebune ce nu le-ntâlnim.
O, minunată renaștere vie și-n ființă iscată, Și-așteptăm dezlegarea din ritmul de inimi
te primesc cu ardoare și cu tine-nfloresc. Cu tăcerile noastre ne târguim.
Murisem cândva, într-o crizantemă uscată Iubim printre rune un clocot de patimi.
și nu așteptam din nou să mă-ntrupez.

Într-o floare de măr am gustat din esențe
de nemurire si tinerețe, amestecate.
Am sorbit cu nesaț și-am trăit în secvențe
din curgerea timpului greu, trei clipe furate.

Trei clipe de susur și arome de mirt
strecurate-n pocalul renașterii mele,
adus-au pe chipul meu surâs liniștit
și-au împins in uitare durerile grele.

Valeria Bliț - Târgu Lăpuș

Pagina 39

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

DORIN MIRCEA ISTRATE

LADA DE ZESTRE

,,În lada cea de zestre, sta TÎMPUL adormit, 05.06.2020
Miroase-a levantica, a smirna si-a smerit”,

A stat acolo-n vremuri, ca pan’ la noi s-ajunga,
Torcandu-si vesnicia cuminte si prelunga.
Acolo e FRUMOSUL, CURATUL di-nceput,
ÎUBÎREA si AMARUL si LACRÎMA-n durut,
SPERANTA, BUCURÎA si VÎSUL si-NALTAREA
Si toate ale vietii, sa nu-i uitam CARAREA.

Sa stim ca noi venit-am din TÎMPUL de demult,
Din vremea cand strabunii chiar ei l-au început,
Si-n VREDNÎCÎT trecut-au prin toate negrabit,
Cu Domnul lor din ceruri, cum vremi s-au nimerit.

Acum, în lada ceea, cat toate-s adunate,
ÎCOANE-mi sunt de SUFLET, pe-altare-nlacrimate,
Sa ne-nchinam la ele cum facem la ceresc,
Ca-n ele e SCANTEÎE si DUH DUMNEZEÎESC.

**
În lada cea de zestr-i, un BOB DE VESNÎCÎE,
TRECUTUL scurs smerelnic în lunga vrednicie,
Mereu jertfita VÎATA pe huma de lumesc,
Sa fim, de merita-vom, în Raiul din ceresc.

***
Cand ne-mbracam cu straiul de bunii mei purtat,
Trai-vom o clipita în lumi de preacurat
Si n-om lasa uitarea sa stearga cel trecut
În care ei, cu totii, o vreme-au încaput.

Asa vom sta de-apururi aicea laolalta,
Cu toti din neamul nostru ce-au fost aici vre-odata,
Cu toate ce-au fost bune si rele la un loc,
Traite în smerelnic sub umbra de noroc.

Pagina 40

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

DORIN MIRCEA ISTRATE

GÂNDUL VOSTRU Asteapta gandul vostru sa fie cum îi place:
Puneti o sarutare pe TÎMPUL ce se trece, DESCHÎS, FRUMOS si LÎBER si DORÎTOR DE PACE.
Ca n-a trecut degeaba nepasator si rece
Si-n fuga-i prin vecie, din mersu-i neoprit De-abia atunci putea-veti sa colindati prin ceruri,
Va daruit si voua, O CLÎPA de trait. Sa-mi adunati luceferi, sa-mi faceti un imperiu
În care pace fie vecie de vecii
Sa stiti ca-n jurul vostru-i o lume NESFARSÎTA, Si-atunci, prin ceea lume, aveti de ce-mi trai.
Venita de NÎCÎUNDE, ce fi-va NEPÎERÎTA,
Ca voi în ea îmi sunteti NÎMÎCUL CALATOR, Cat mintea voastra înca-i setoasa de putere,
VREMELNÎCE clipite, ce nasc, traiesc si mor. De-averi nemasurate, ce construiti va piere,
Si-n urma va ramane doar visul c-ati avut,
Ca de-mi pieriti în vreme, NÎMÎCA NU SE SÎMTE, Norocul de-o clipita, ca viata va nascut.
La rand veni-vor alti, ce nu-i va tine minte,
Ca în rotiri marete, el ia de la-nceput 09.06.2020
Viata ce se NASTE, din cea care-a TRECUT.

Voua va dat VÎSAREA, la schimb pentru VECÎE,
Sa-mi SCORMONÎTÎ cu mintea prin lumea cere-i vie,
Sa-mi COLÎNDATÎ cu dansa prin HAURÎ NEVAZUTE,
Sa-mi vreti A STÎ ce taine-s prin lumi necunoscute,

Sa îmi doriti cu totii a fi NEMURÎTORÎ
Si pe BUCATÎ de ceruri sa fiti STAPANÎTORÎ,
Sa-mi faceti LEGEA VOASTRA atotstapanitoare
Pe nesfarsitul care, îmi e fara hotare.

**
Vedeti, a voastre vise-s de OM ÎNROBÎTOR
SETOS DE-NAVUTÎRE si nimanui dator,
Dar cerul fara margini îmi are ALTE LEGÎ,
Pe care tu, NÎMÎCUL, nu poti sa le-ntelegi.

De-aceea vor mai trece postati de viitor,
Ca voi sa întelegeti, ca timpul rabdator

Mircea Dorin Istrate - Târgu Mureș

Pagina 41

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

LŐRINCZI FRANCISC MIHAI

LEBEDE DE CRISTAL ÎN VÂNT DE IULIE CASĂ CU PRIDVOR
stau în fata portii
vâltoarea tale si ascult
ciresul a-nflorit din
în ochiul lebedei de cristal (n)ou si canta
Venus din Boemia auzi cum se deschid
panorama ultimei zapezi cupele de cristal
si ard miresmele ca
painile-n cuptor

zumzete ceresti în curte si-n pridvor
tacerile-n fantani în joc
si în biserica din sat tacere

pe camp graul încoltit cazut în visare
si vaslasii se-ntrec pe-oceanul de ninsoare

cu templul nins de crini - iata-n curte camasa îngerului unduind în vant
al cincilea anotimp de Vivaldi sunt tot mai cartitori
haina Ti-ar împarti-o iar
si îi vedea cum se chinuiau vaslind si-ar trage la sorti pentru camasa ta de in
stau în fata portii tale si plang
aripi de cristal albastre înfasurau catargul ti-au furat si lacrima si raza
si lumina le tulbura vederea ciresu-i plin de aripi acasa

cu trupurile vlaguite vedeau doar furtuna
si valtoarea erau orbi
în ochiul triunghiului

El linistind valurile flamande - iar eu vaslesc printre starturile de cuvant
viziunea de cristal a lui Anton Dietrich si-mi spun speranta-n holda
curg lacrimi
tot cate-un înger îsi ia zborul
si canta

Pagina 42

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

LŐRINCZI FRANCISC MIHAI

BOLTA PIVNIȚEI emigratia pe timp de pace
casa de la tara e ca si cand mori de foame langa o paine de
cu intrare boltita în pivnita casa
aminteste de viile de demult
disparute din peisajul local si ma întorc iar la casa cu intrarea boltita în
front
azi s-au înmultit buticurile pesemne ca nu vor mai intra butoaie cu vin
si a aparut minimarketul satesc mai sunt doar cateva radacini de vita-de-vie
la doi pasi
oho! langa casa
cate s-au pierdut si o lespede de gresie
de la ultimul treierat pentru neuitare
curat de grau în cristalul diminetilor de
candva se punea va- noiembrie
loare pe bob plonjez în litera mea
nu pe pleava orange prafuita
si ma duc la vanatoare în
ridurile îti cresteaza paradeisos
fata
ca brazda de primavara din gradina mierea lumii
cu plugul tras de cai liberi în mierea lumii
aratura calda ca painea
printre lucarne ochii vigilenti
azi grîul din saci are miros strain reteaza orice zbor
si e acru si se strica repede - un inventar mediocru
cand nu îti mai iubesti pamantul corbii îti smulg ochii cu ghiarele
vin altii sa îl lucreze si diamantele din inima se risipesc
sub ochii trecatorilor nepasatori

tabacul uscat în curte pe caramida fierbinte lacrimi în mierea lumii
îti starneste amintiri care se încolacesc
ca sarpele pe lemnele din curte vara
cand ploua mult ies ramele din pamant
cati vor mai ramane sa moara acasa

Lőrinczi Francisc Mihai - Sibiu

Pagina 43

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

CAROLINA BADEA

CÂND AM SĂ PLEC ÎNTOARCERE LA RĂDĂCINI

Motto: Din mers te-opreste , omule grabit,
Din curcubeu îmi iau, razand ,culori! Si mai admira-n tihna-o floare,
Fa-ti timp si-ntreaba firul ierbii
Cand am sa plec, cum pot sa fac eu Doamne, Cand cade-n brazda, daca-l doare..?!
Sa iau în piept parfumul astor flori
Mireasma ca sa-mi fie în tarana Asculta pasarile-n ramuri
Unde-ntuneric e mereu în zori...? Si greierii ce canta-n seara,
Descult alearga-n iarba moale
Si daca plec, cum pot sa iau sub pleoape Mai fi copil o clipa, iara!
Pamantu-acesta înverzit a mama
Si roua, frunza, pasare si cantec Fa-ti un caus din podul palmei
Sa-mi tina de urat cand mi-o fi teama...? Si bea dintr-un izvor de munte,
La umbra nucului adasta
Si mana care-n rugi mi-o chem pe crestet Cand ai sudoarea-n bob pe frunte!
Si chipuri dragi sa-mi tina de lumina,
Cum pot ca sa le iau cu mine, Doamne, Du-te la poama din livada
Sa-mi fie somnul leganare lina...? Si-i musca lacom miezul dulce,
Asculta linistea din vatra
Cu cer-bucata, îngadui-vei Doamne Cand ziua pleaca sa se culce!
Peretelui de lut sa-i fac fereastra
Sa pot vedea cu ochi mereu închisi Fi rugaciunea la icoana,
Nemarginiri cu magine albastra...? Si mugurul care plesneste,
O doina, o lacrima si-un zambet
Fi pantecul ce zamisleste!

În care lacrima-tarana sa le sorb Du-te în lan sa arzi cu macii,
Ca lipsa lor în mine sa nu doara Fi roua-n zori pe firul ierbii,
Si radacina, Doamne, ca sa-mi fie Si-ntr-o poiana însorita
Candva, cand ma vei naste-a doua Fi lacul care-adapa cerbii!
oara...?
Ca randunica te întoarce
La cuibul streasinei din tine,
Te cauta la radacina,
Caci tot ce-i bun, de-acolo vine!

Pagina 44

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

În toamna lui 1970, cand fusese numit director plin la Liceul Real- Umanist din Dum-
braveni, cu noul sediu în fosta piata de legume-fructe a orasului, profesorul de geografie, Ra-
du Tempianu, încerca sa impuna un nou stil, mai dezinvolt si bazat pe mai multa empatie, atat
în viata cancelariei, cat si în viata elevilor, cu atat mai mult, cu cat buna parte dintre profesori
apartineau vechii generatii, trecuti prin multe si marunte schimbari survenite în învataman-
tul deceniilor precedente, inclusiv în deceniul cel întunecat. Nu cu mult mai diferit fata de
profesorii în etate, se situa noul director-adjunct, profesorul de filozofie Îon Mates, de altfel
un mare erudit si autodidact, format fiind la trei facultati: pedagogie, litere si filozofie.

Cum ajunsese în scaunul de director, Radu Tempianu începuse sa se impuna, nu prin
„absolutism absolut”, cum era înca moda în alte unitati de învatamant, ci prin „îndulcirea” vie-
tii didactice cu cat mai multe glume si sotii. Cu ironii si autoironii constructive si mai ales, cu
„liberalizarea” jocului de sah la masa principala din cancelarie, în pauze, evident, sau în tim-
pul „ferestrelor”. Aceasta nu însemna ca exigenta si disciplina aveau sa fie scoase la mezat si
ca libertatea se transforma treptat în libertinaj. Cu un prim-secretar si primar intransigent, în
persoana inginerului silvic Îeremia Badila si cu un secretar cu propaganda, în persoana tova-
rasului Aurel Moldovan, la fel de sever, nici nu se putea întampla asa ceva. Primul, proaspat
instruit la Facultatea de Științe politice „Ștefan Gheorghiu”, venea chiar cu pretentia de a preda
filozofia la una din clasele de-a 12-a (anul scolar 1971-1972), aflate în catedra directorului-
adjunct, cum de altfel se si întamplase o perioada buna de timp, iar celalalt, un om mai scund,
solid, blond, dar foarte agil, cu care te trezeai în control cand nu te asteptai. Poate ca de aceea,
dascalii din vechea „garda”, cei care mai aveau cativa ani pana la pensie, nu priveau întot-
deauna revirimentul instaurat de Tempianu, cu ochi buni sau nu catadicseau sa fie cat de cat
împacati cu situatia, asteptandu-se probabil, ca sub „farsele” noului director sa se ascunda
ceva mai putin placut. Treptat însa, în cancelaria liceului se instaurase rapid o atmosfera de
destindere si buna întelegere, colectivul profesoral raportat la cele din alte scoli de pe raza
judetului, fiind de invidiat. Pana si directorul-adjunct, profesorul de filozofie cu o educatie
germana bazata pe corectitudine, Îon Mates, parea a se da batut si a face pact cu gluma, chiar
daca nu avea sa renunte curand la anumite „fixisme” si alte „isme”, în ceea ce priveste contro-
lul disciplinei elevilor. Tanarul director putea fi vazut aproape zilnic, aparand în usa cancela-
riei, cand se suna de intrare la clasa, cu o privire întelegatoare, joviala, fara sa strige la profe-
sorii care, prinsi în discutii sau în jocul de sah, mai zaboveau un minut-doua în cancelarie. În

Pagina 45

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

loc sa-i certe, tocadu-i la cap cu aceeasi si aceeasi „poveste”, cum ca în clase elevii îsi fac de cap în
lipsa profesorilor care fura din timpul orelor si ca îsi iau salariul degeaba, Radu Tempianu dimpo-
triva, îi oprea sa le spuna o gluma nou-aparuta, un banc cu trimiteri fine la adresa partidului de
atunci, care avea controlul absolut asupra întregii societati. Prin anii ’74-’75, cand Cancelaria liceu-
lui se afla înca la etaj, iar Secretariatul acestuia, la parter, chiar sub Cancelarie, noul director îsi for-
mase deja echipa de dascali „pe mana lui”, demonstrand printre altele, ca o scoala se poate condu-
ce si într-o atmosfera de destindere si transparenta, „farsele” acestuia fiind, evident, sarea si pipe-
rul meniului zilnic al vietii din sala profesorala.

Cum în lipsa unor frigidere, unii dintre profesori îsi stocau anumite alimente perisabile în
intervalul din geamurile uneia dintre ferestrele cancelariei, situate spre rasarit, cu fata spre Grădi-
nița Gostat, urmand ca în ora libera sa le duca acasa, în asa-zisul „frigider” erau depozitate cateva
sticle cu chefir, cateva cu iaurt si cateva cartoane cu smantana, fiecare „proprietar” recunoscandu-
si-le la orice ora. Printre sticlele de chefir se aflau aproape zilnic si cele trei ale directorului-
adjunct si una a directorului. Acesta din urma o consuma în pauza mare. Tot asa, în pauza mare, si
adjunctul consuma una din cele trei sticle, asa ca în fereastra mai ramaneau, pana la finele orelor,
doua-trei sticle cu chefir, una-doua cu iaurt si un carton- doua cu smantana.

Într-o dimineata de iarna, pe parcursul celei de-a doua ore de curs, cand în cancelarie do-
mina linistea suprema, aparu directorul care deschise geamul interior, ca sa-si ia sticla lui cu chefir
pentru pentru a o consuma în pauza mare. Puse însa, sticla pe masa apropiata si, controlandu-si
buzunarele, scoase doua bile de metal, desfacu doua dintre sticlele directorului adjunct, rasturna
în gura lor cate o bila si le acoperi cu folia de staniol alb zicand: „Îa sa mai facem si cate o surpriza,
ca altfel murim de plictis...”, iar pe mine rugandu-ma sa tac molcom. Apoi se facu nevazut astep-
tand ca, dimineata urmatoare, sa vada reactia distinsului coleg, care cu siguranta avea guste de cu
seara, strasnica farsa. Ziua urmatoare, spre surprinderea directorului, adjunctul se comporta nor-
mal, înca chiar bine dispus. Logic, tovarasul Mates nu avea cum sa nu se fi lovit de o astfel de
„surpriza”, asa ca Radu mai asteapta cu calmul lui specific, înca o zi. Spre surprinderea lui, nici în
urmatoarea zi adjunctul n-avea nici macar sa afiseze în „arealul” propriei sale mutre de om exce-
siv de pedant, vreo umbra de nemultumire sau de furie. Se comporta ca si cum nu s-ar fi întamplat
nimic. Ca si cum „actiunea” savarsita cu cateva zile în urma de catre seful lui, ar fi apartinut unui
film S.F. retras de pe piata.

La cateva zile distanta, adica la aproximativ o saptamana, Cooperativa de Consum din locali-
tate avea sa organizeze o întalnire a unui tovaras inspector de la UJCOM Sibiu (unitatea ierarhic
superioara a cooperativei noastre de consum) cu consumatorii din batrana noastra urbe. Tema
întalnirii, putea fi intuita de la o posta, si anume impecabila deservire de catre UJCOM, a localitatii

Pagina 46

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

noastre, cu bunuri e larg consum alimentar, „consumatorii” fiind nu orice fel de cetateni, ci mem-
brii ai conducerilor unitatilor socialiste de pe raza orasului, printre acestia numarandu-se si direc-
torii scolilor. De la liceul nostru aveam sa participe o delegatie formata din director, director-
adjunct si un membru în persoana subsemnatului.

Domnul Richiard Schuster, presedintele Cooperativei, un sas „zdravan”, adica un om cu sca-
un la cap, blond, stilat si deosebit de respectat, deschise „sedinta” vorbind despre buna deservire
în alimentatia publica, de pe raza localitatii noastre si mai apoi, dete cuvantul înaltului invitat, un
tovaras inspector de la judet, caruia nu-i retinusem numele nici macar atunci.

La un moment dat, întalnirea tocmai se apropia de final, lumea deja plictisita începand sa
se foiasca, sa caste si sa ofteze, ca si cum ar fi vrut sa riposteze la atmosfera încarcata de afara. Di-
rectorul Tempianu astepta cu nerabdare ca întalnirea sa se termine cat mai repede, ca nu cumva
adjunctul lui sa se ridice si sa spuna ce patise cu cateva zile anterior, adica sa puna pe tapet în ple-
nul unei sedinte ca aceasta, banala poveste cu bilele. Îl credea în stare de o astfel de surpriza, deoa-
rece, mot din Apuseni fiind, adjunctului nu putea sa-i scape din vizor, nerazbunate, asemenea
„amanunte”. Prin urmare, Tempianu astepta cu mari emotii, sa se termine degraba sedinta, iar lu-
mea sa se reîntoarca în timp record, la serviciu. De regula, lumea se obisnuise sa participe la astfel
de „sedinte”, deoarece orice hram ar fi purtat ele, ajunsesera sa semene cu cele de partid, unde de
regula, un tovaras tinea prelegeri interminabile si o sala întreaga îl „asculta” fie picotind, fie lectu-
rand altceva, iar daca cineva propunea ceva nou, o facea numai ca sa se înregistreze în procesul-
verbal o luare de cuvant, dar, în realitate, propunerea nu ajungea niciodata unde ar fi trebuit sa
ajunga. Omul se ridica sa vorbeasca o data, de doua ori, hai de trei ori si cand vedea ca vorbeste în
zadar, se multumea sa stea în banca lui si sa astepte cu un fel de rabufnire tacita, încheierea sedin-
tei aflata pe rol. Prin urmare, în atmosfera aceea încinsa, dominata de dorinta arzatoare a cetateni-
lor de a iesi cat mai repede pe usa si de a se face nevazuti, se vazuse o mana ridicata.

În sfarsit, Ric Schuster, presedintele Cooperativei de Consum Dumbraveni, catadicsi sa dea
cuvantul tovarasului Îon Mates, director-adjunct la Liceul Real-Umanist din localitate. Într-adevar,
Radu Tempianu simti ca cel de langa el se ridica în picioare, asezandu-si în locul lui, pe scaun,
agenda cu însemnari, ceea ce dadea de înteles ca ceea ce urma sa vorbeasca nu era legat de proas-
petele-i consemnari. Om înalt, bine facut, sanatos, rosu în obraji, încaruntit prea devreme, tot tim-
pul impunea respectul cuvenit doar cu privirea care, tasnind de pe dupa ramele aurite si fine ale
ochelarilor, trada o exigenta exagerata, de filogerman format la scoli renumite în acea vreme. Îsi
încheie sacoul la unul din nasturii de culoare deschisa si începu a vorbi pe un ton jos, de profundis,
dar în acelasi timp, cat mai familiar:

Pagina 47

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

- Tovarasi, întotdeauna am admirat grija conducerii Cooperativei de Consum din localitate si impli-
cit a organelor locale de partid si de stat, pentru buna deservire a populatiei, cu atat mai mult, cu
cat eu sunt un mare consumator de lactate si mai ales de chefir. Aproape ca nu este zi sa nu-mi re-
zerv macar o sticla cu chefir si pentru cina, considerandu-l cheia unei alimentatii sanatoase.
- Pana aici totul a mers nemaipomenit de bine – îmi sopteste la ureche Radu Tempianu – sa vedem
acum ce va urma...
- Asa se face, dragi tovarasi – continua adjunctul sa vorbeasca – ca într-o seara, aflandu-ma la fine-
le cinei, desfac o sticla cu chefir, ca sa-mi stampar setea. Cand sa pun sticla la gura, simt cum un
bolid greu îmi loveste dintii din plin. Verific si dau de o bila grea de otel. Vreau totusi sa ma con-
ving ca în recipient nu mai sunt si alte asemenea arme albe. În fine, ma conving ca în sticla ramase-
se numai continutul de chefir aproape intact. Dau sticla cu pricina la o parte si iau cealalta sticla,
cea de rezerva. Înlatur dopul de staniol de la gura ei si o duc la gura cu sete. Ei bine, cum întorc sti-
cla asteptand sa vina chefirul în gura, simt ca mi se izbeste de dinti un alt obiect greu, la fel ca pri-
mul, mai, mai sa-mi rupa dintii. Verific. Într-adevar era si de aceasta data, o bila, apoi verific daca
în sticla nu se aflau cumva, mai multe astfel de bile. Într-adevar, si în cea de-a doua sticluta se afla-
se tot numai o bila. Scot bila, o spal si o asez langa cealalta, pe o etajera din biblioteca personala,
gandindu-ma ca cine-stie prin ce minune or fi ajuns astfel de obiecte abandonate probabil de la
vreun rulment gripat, în sticlele cu chefir. Asadar, credeti-ma, nu m-am gandit ca ar putut fi ceva
intentionat.

Ascultand cu luare aminte, lumea trezita ca la comanda din picoteala, chicotea, îsi dadea
coate sau chiar radea pe înfundate, deoarece nu era obisnuita sa asiste la asemenea luari de cuvant
pline de umor. Tovarasul presedinte îi multumi frumos invitatului nemultumit într-un fel de mo-
dul cum se facuse deservirea în sectorul Lactate unde responsabil era tovarasul Durutya Laurentiu
împreuna cu nevasta-sa, de altfel doi oameni foarte seriosi. Apoi Ric Schuster întreba daca mai do-
reste cineva sa vorbeasca, dupa care închise sedinta multumind tuturor de participare.

Lumea se împrastie repede, care de la ce unitate socialista venise. Cei doi directori coborara
în tacere scarile seculare ale fostei scoli, transformata în ultimul timp, în sedii ale cooperativelor,
dupa care Tempianu împreuna cu mine urcaram în dacia lui rosie, pe care o chema Kati si ne în-
toarse la scoala, iar adjunctul se abatu pe la internatul liceului, de al carui bun mers era direct res-
ponsabil. Nici nu ajunseram bine în biroul sau, ca directorul se si auzi atentionat de secretara lui,
tovarasa Neamtu Îzabela:
- Radule, ridica receptorul telefonului ca te cauta cineva de la Consum.

Da. Ric Schuster, suparat ca fusese facut de cacao în fata inspectorului de la judet, voia sa
stie daca directorul-adjunct glumise cu bilele alea sau nu. Atunci Temipanu îl consola pe presedin-

Pagina 48

Dumbrăveniul Cultural Anul 2021

te, povestindu-i de-a fir a par cum decursesera lucrurile pornind de la o simpla farsa si ca el în per-
soana varase bilele în cate o sticla cu chefir ale adjunctului, ca sa vada cum reactioneaza acesta.

Acum lucrurile pareau a se aseza pe vechiul lor fagas, cand cineva ciocani la usa directoru-
lui si în usa aparu chiar directorul-adjunct Îon Mates. Se aseza pe unul din cele doua fotolii în care
se asezau de regula invitatii directorului si, ca plouat, zise:
- Sa stii, Radule, ca de fapt bilele cu pricina îsi au originea numai aici, în cancelaria noastra. Precis
cineva dintre colegii nostri, profesori evident, se ocupa cu astfel de lucruri slabe, permitandu-si sa
faca glume nesarate. Pacat. Mai mare rusinea. Îmi propusesem sa tac si sa-l urmaresc pe faptas, din
umbra, dar...
- Nu te mai chinui, Îoane – îi raspunse calm
directorul – Faptasul se afla chiar în fata ta...
- Cum? Nu se poate...
- Ba se poate, mai omule. A fost o simpla far-
sa prin care voiam sa te mai „îmblanzesc” pu-
tin...
Mates, rosu de indignare:
- Sa ma „îmblanzesti”?
- Da. Adica sa vii si tu, cu picioarele pe pa-
mant si sa încerci sa-i întelegi pe toti elevii
asa cum se cuvine. Sa nu mai fii pentru unii ciuma, adica sa-i pedepsesti pentru orice „smiorcaiala”
si pentru altii sa fii...
- Stai, stai!... - îl întrerupse adjunctul parca tot mai tafnos
- Am stat destul, prietene – i-o taie directorul - Ti-am dat destule ori de înteles ca, în calitate de
profesor la clasa, trebuie sa mai închizi cate un ochi, nu sa cauti cu lumanarea greselile copiilor, ca
sa ai mai apoi, pe cine pedepsi. Gandeste-te ca si noi am fost copii si poate chiar mai neastamparati
decat unii pe care tu îi pedepsesti azi, în mod exagerat...
- Bine, bine, Radule, dar în acest caz, ce vom face cu disciplina?
- Disciplina se poate face si fara teroare. Pedepseste-i, dar fara a-i teroriza. Pe de alta parte, bilele
le poti pastra, ca sa-ti amintesti tot timpul de colegul tau de fata, care nu-ti vrea raul. Punct.
Altercatia lua sfarsit. Cei doi se despartira, reluandu-si fiecare, activitatea în scoala.

Abia acum parea ca lucrurile începusera a se aseza pe vechiul lor fagas.

Nicolae Suciu, Dumbraveni, 29.12.2020

Pagina 49