SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
CIP nr. 010174 10.10.2019
Notă de tehnoredactare:
Conținutul lucrărilor, imaginile și bibliografiile acestora au fost preluate întocmai din lucrările
trimise la Simpozion, autorii asumându-și întregul conținut.
Page 1 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
CUPRINS:
CUPRINS:................................................................................................................................................................2
CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................................................................................6
PROF. LIVIA POP.........................................................................................................................................................6
INSPECTOR ȘCOLAR PENTRU ÎPT, ISJ MARAMUREȘ ..............................................................................................................6
PROF. MARIANA POP ..................................................................................................................................................6
DIRECTOR LICEUL TEORETIC ”EMIL RACOVIȚĂ” BAIA MARE....................................................................................................6
1. COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC-MARCĂ A IDENTITĂȚII LOCALE ȘI NAȚIONALE ............................................7
NEGOIȚĂ CARMEN, CLASA A X-A D ...............................................................................................................................7
KRAISS ERHARD, CLASA A X-A D ...................................................................................................................................7
COORDONATOR: PROF. ALINA BĂLAN.............................................................................................................................7
LICEUL TEHNOLOGIC „TOMA SOCOLESCU” PLOIEȘTI.............................................................................................................7
Bibliografie: .....................................................................................................................................................10
2. PALATUL ADMINISTRATIV DIN TIMIŞOARA ....................................................................................................10
PROF. MATEI DRAGOS .............................................................................................................................................10
COLEGIUL NAȚIONAL BĂNĂȚEAN DIN TIMIȘOARA ..............................................................................................................10
Bibliografie selectivă: .......................................................................................................................................13
3. NOVACIUL DE IERI ȘI DE AZI............................................................................................................................13
PROF. SĂVULESCU MANUELA....................................................................................................................................13
COLEGIUL TEHNIC ”GENERAL GHEORGHE MAGHERU ” .......................................................................................................13
Bibliografie: .....................................................................................................................................................14
4. VALEA SOHODOLULUI-ATRACȚIE TURISTICĂ DE INTERES NAȚIONAL .............................................................15
ELEV: POPESCU RAMONA .........................................................................................................................................15
COORDONATOR: PROF. SĂVULESCU MANUELA..............................................................................................................15
COLEGIUL TEHNIC ”GENERAL GHEORGHE MAGHERU”........................................................................................................15
Bibliografie: .....................................................................................................................................................16
5. ACASĂ LA BRÂNCUȘI ......................................................................................................................................16
ELEV: CIUTACU TUDOR.............................................................................................................................................16
COORDONATOR: PROF. SĂVULESCU MANUELA ..............................................................................................................16
COLEGIUL TEHNIC ”GENERAL GHEORGHE MAGHERU”........................................................................................................16
Bibliografie: .....................................................................................................................................................17
6. TRADIȚII ROMÂNEȘTI .....................................................................................................................................17
GROSEANU-LUNGU GINA.......................................................................................................................................17
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MIHAI EMINESCU ALEXANDRIA .........................................................................................................17
Bibliografie : ....................................................................................................................................................20
7. BUCĂTĂRIA TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ....................................................................................................21
PROF. COPOS DANIELA .............................................................................................................................................21
ELEV: GAVRIȘ LARISA ȘTEFANIA – CLS. XI ......................................................................................................................21
COLEGIUL ECONOMIC NICOLAE TITULESCU, BAIA MARE ..................................................................................................... 21
Bibliografie : ....................................................................................................................................................24
8. PROVOCĂRI ALE TURISMULUI DURABIL..........................................................................................................24
Page 2 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
PROF. ANTOHI MIHAELA ALINA ..................................................................................................................................24
LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC „VIRGIL MADGEARU‟, IAȘI ................................................................................................ 24
Bibliografie ......................................................................................................................................................26
9. TURISMUL ÎN OLTENIA ...................................................................................................................................27
ȚÎRCOMNICU DANIELA SIMONA,................................................................................................................................27
ȘCOALA GIMNAZIALĂ VULPENI, JUDEȚUL OLT...................................................................................................................27
Bibliografie ......................................................................................................................................................28
10. TRADIȚII ȘI OBICEIURI ROMÂNEȘTI DE IARNĂ ................................................................................................29
PROF. FĂNICĂ DANIEL ..............................................................................................................................................29
ȘCOALA GIMNAZIALĂ CÂNDEȘTI, LOC. CÂNDEȘTI, JUD. BUZĂU ............................................................................................. 29
11. TURISM ÎN ȚARA OAȘULUI..............................................................................................................................31
PROF. EC. SILAGHI ADRIANA ORHIDEA ..........................................................................................................................31
COLEGIUL ECONOMIC ”GHEORGHE DRAGOȘ” SATU MARE .................................................................................................. 31
PROF. ING. SILAGHI RĂZVAN ALIN ...............................................................................................................................31
LICEUL TEHNOLOGIC ”UNIO-TRAIAN VUIA” SATU MARE..................................................................................................... 31
Bibliografie: .....................................................................................................................................................33
12. PROMOVAREA TURISMULUI CULTURAL LOCAL PRIN PROIECTE EDUCAȚIONALE ȘI EXEMPLE DE BUNE
PRACTICI .......................................................................................................................................................................33
PROF. DR. NATAȘA PETEU .........................................................................................................................................33
PROF. ING. VASILESCU RODICA LENUȚA .......................................................................................................................33
LICEUL TEHNIC ,,NICOLAE TITULESCU,, MEDGIDIA .............................................................................................................33
Bibliografie ......................................................................................................................................................36
13. MANAGEMENTUL REALIZĂRII ACTIVITĂȚII INTEGRATE PRIN VALORIFICAREA OBICEIURILOR, TRADIȚIILOR,
ISTORIEI ȘI CULTURII NAȚIONALE......................................................................................................................................36
PROF. VORNICEANU CRISTINA...................................................................................................................................36
COLEGIUL TEHNIC SAMUIL ISOPESCU SUCEAVA .................................................................................................................36
Bibliografie ......................................................................................................................................................44
14. OBICEIURILE ȘI TRADIȚIILE ÎN CULTURA ROMÂNEASCĂ..................................................................................44
PROF.ING. - DIPLOMAT ȘUTEU ELENA GABRIELA .............................................................................................................44
COLEGIUL TEHNIC MIRCEA CEL BĂTRAN, BUCUREȘTI, SECTOR1 ............................................................................................. 44
15. „CIMITIRUL VESEL” DE LA SĂPÂNȚA - O CARTE 3D „SCRISĂ” ÎN LIMBAJUL ARTEI POPULARE
MARAMUREȘENE, O OAZĂ DE VESELIE ÎN DEȘERTUL MORȚII ..........................................................................................45
PROF. CLAUDIA-MARIA MARIAN.................................................................................................................................45
PROF. CAMELIA PODINA ...........................................................................................................................................45
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ”, BAIA MARE ..............................................................................................................45
Bibliografie: .....................................................................................................................................................46
16. OBICEIURI SPECIFICE SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ, ÎNTÂLNITE ÎN JUDEŢUL GORJ..............................................47
PROF. TOMESCU GABRIELA .......................................................................................................................................47
LICEUL TEHNOLOGIC BAIA DE FIER .................................................................................................................................47
17. LOCURI ȘI FAPTE CARE NU SE VĂD..................................................................................................................48
PROF. IANCU IONUŢ.................................................................................................................................................48
COLEGIUL TEHNIC ION D LĂZĂRESCU,CUGIR ....................................................................................................................48
Bibliografie : ....................................................................................................................................................50
Page 3 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
18. DOMENIILE SCHIABILE ALE CAVNICULUI.........................................................................................................51
PROF. TIŢĂ ANCA .....................................................................................................................................................51
DIR. ADJ PROF. MIC VALERIA .......................................................................................................................................51
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ” BAIA MARE...............................................................................................................51
Bibliografie ......................................................................................................................................................53
19. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ ÎN PERIMETRUL ORAŞULUI CAVNIC .................................................................53
PROF. TIŢĂ GABRIEL .................................................................................................................................................53
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ” BAIA MARE...............................................................................................................53
Bibliografie: .....................................................................................................................................................55
20. FASCINANTA ŢARĂ A MARAMUREȘULUI ........................................................................................................56
PROF. VERDEŞ LĂCRIMIOARA......................................................................................................................................56
LICEUL TEORETIC ,,EMIL RACOVIŢĂ” BAIA MARE...............................................................................................................56
Bibliografie : ....................................................................................................................................................59
21. SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA OLTENI...............................................................................................................59
PROF. STANCIU EUGENIA, .........................................................................................................................................59
ŞC.GIMNAZIALĂ „SF. DUMITRU” CRAIOVA ......................................................................................................................59
Bibliografie: .....................................................................................................................................................61
22. POTENȚIALUL TURISTIC AL COMUNEI NĂPRADEA, SĂLAJ ...............................................................................62
PROF. IANC GEORGETA ALEXANDRINA ...........................................................................................................................62
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ” BAIA MARE...............................................................................................................62
Bibliografie ......................................................................................................................................................64
23. LICEENII - SALVATORII TERREI.........................................................................................................................65
PROF. TINC LUMINIŢA ...............................................................................................................................................65
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ”, BAIA MARE ..............................................................................................................65
PROF. OȘAN MIRELA ................................................................................................................................................65
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ALEXANDRU IVASIUC”, BAIA MARE .................................................................................................. 65
Bibliografie: .....................................................................................................................................................67
24. TAINA MEŞTEŞUGURILOR...............................................................................................................................68
PROF. MÂNDRU VOICHIŢA ........................................................................................................................................68
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ”, BAIA MARE ..............................................................................................................68
PROF. KONTA DOINA................................................................................................................................................68
COLEGIUL ECONOMIC ,,NICOLAE TITULESCU” BAIA MARE ................................................................................................... 68
Bibliografie ......................................................................................................................................................70
25. TURISMUL ÎN GORJ.........................................................................................................................................70
BÂRZOI RODICA ......................................................................................................................................................70
COLEGIUL TEHNIC ,,ION MUNCU,, TG. JIU.......................................................................................................................70
Bibliografie: .....................................................................................................................................................73
26. ZONA CODRULUI - STRĂVECHE OAZĂ DE IDENTITATE ŞI SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ...............................73
PROF. ACHIM MARIOARA MONICA ..............................................................................................................................73
LICEUL TEHNOLOGIC “ELISA ZAMFIRESCU”, SATU MARE ..................................................................................................... 73
Bibliografie: .....................................................................................................................................................76
27. LEGĂTURA DINTRE OM ȘI NATURĂ ÎN TRADIȚIILE ROMÂNILOR.....................................................................76
Page 4 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
PROF. BIOLOGIE SLUJITORU MIRELA ............................................................................................................................76
LICEUL TEHNOLOGIC „ELISA ZAMFIRESCU”, SATU MARE ..................................................................................................... 76
Bibliografie: .....................................................................................................................................................78
28. PROIECTUL CERAMICA – CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CERAMICII TRADIŢIONALE DIN MARAMUREŞ......79
PROF. MARINCAŞ LUMINIŢA......................................................................................................................................79
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIŢĂ”, BAIA MARE ..............................................................................................................79
Bibliografie: .....................................................................................................................................................80
29. GĂTELI ȘI OBIECTE DE PODOABĂ ÎN PORTUL TRADIȚIONAL OȘENESC.............................................................81
CHIRA MONICA.......................................................................................................................................................81
LICEUL TEHNOLOGIC ELISA ZAMFIRESCU..........................................................................................................................81
Bibliografie: .....................................................................................................................................................82
30. ROMÂNIA, OAZĂ DE TURISM, CULTURĂ ȘI TRADIȚIE......................................................................................83
PROF. ONȚIU CORINA ...............................................................................................................................................83
DIR. PROF. POP MARIANA ..........................................................................................................................................83
LICEUL TEORETIC „EMIL RACOVIȚĂ”, BAIA MARE ..............................................................................................................83
31. MĂNĂSTIREA TISMANA..................................................................................................................................84
PROF. GAVRILĂ ALEXANDRA MARIANA .........................................................................................................................84
CLUBUL COPIILOR CARANSEBEŞ ....................................................................................................................................84
Bibliografie: .....................................................................................................................................................85
32. MĂNĂSTIREA BÂRSANA .................................................................................................................................86
PROF. TĂTUCU ANGELICA..........................................................................................................................................86
CLUBUL COPIILOR CARANSEBEŞ ....................................................................................................................................86
Bibliografie: .....................................................................................................................................................86
33. MARAMUREȘ- TURISM, CULTURĂ, TRADIȚII...................................................................................................87
PROF. BACIU LOREDANA ROXANA ................................................................................................................................87
LICEUL TEORETIC ”EMIL RACOVIŢĂ” BAIA MARE...............................................................................................................87
Bibliografie ......................................................................................................................................................88
ECHIPA DE PROIECT:.............................................................................................................................................89
BIBLIOGRAFIE TEHNOREDACTARE: ...................................................................................................................90
Page 5 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
CUVÂNT ÎNAINTE
Dacă ar fi să scriu un acrostih cu titlul ,,TRADIŢII”, el ar arăta așa:
Turismul
Românesc
Are încă multe
De dăruit împreună cu
Ingenioșii
Tineri,
Inimoșii și
Inteligenții lor profesori, care organizează an de an acest eveniment
La cât mai multe aniversări!
prof. Livia POP
inspector școlar pentru ÎPT, ISJ Maramureș
Proiectul ,,ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”, ajuns la cea
de_a V-a ediție, devine o tradiție pentru liceul nostru.
Are un larg caracter interdisciplinar și oferă modalităţi eficiente de valorizare a
elementelor reprezentative din domeniul turismului, tradițiilor, culturii tradiționale.
Proiectul propune activităţi de sensibilizare a tinerei generații privind percepţia în legătură cu
identitatea noastră.
Tradiţiile, turismul și elementele culturii tradiționale sunt și rămân tezaurul nostru cel mai de preţ.
Promovarea interesului pentru afirmarea identităţii locale şi naţionale se realizează prin activităţi
educaţionale menite să susţină dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii în educaţie.
Pentru beneficiari, proiectul ,,ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”, reprezintă o
nouă alternativă educațională.
prof. Mariana POP
director Liceul Teoretic ”Emil Racoviță” Baia Mare
Page 6 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
1. Costumul popular românesc-marcă a identității
locale și naționale
NEGOIȚĂ Carmen, clasa a X-a D
KRAISS Erhard, clasa a X-a D
Coordonator: prof. Alina BĂLAN
Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploiești
• Noțiuni preliminarii
• Alcătuirea costumului popular în zona MUNTENIEI
1. Noțiuni preliminarii
Costumul popular românesc este pilon al identităţii noastre
româneşti,al „specificului național”( N.CRAINIC). Este
pașaportul nostru cultural, „trade mark” în spatiu cultural
europeană ,adevărata măsură a românilor care se trag din
transcendent, în viziunea sofianică a filozofului Lucian BLAGA
.
Poezia, cântecul şi dansul ocupă un loc important în viaţa de
toate zilele a poporului românesc. Ele însoţesc ţăranul la muncă,
îl înveselesc şi îi înviorează petrecerile. Folclorul românesc are o
tradiţie milenară, iar forţa creatoare a poporului românesc este viguroasă. Tezaurul tradiţional a
exprimat expresia idealurilor lui. Ca parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei poporului român, portul
popular constituie un document viu care, dăinuind peste veacuri, a transmis generaţiilor mesajul unei
creaţii artistice autentice. Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric.
Ţărănimea noastră este înzestrată din fire cu atâta gust şi atâta pricepere încât provoacă şi admiraţia
străinilor. Pe când bărbatul caută să împodobească cu fel de fel de ornamente încrestate sau cioplite
case, mobile, unelte de lucru- covoarele şi brâiele ţesute pe stative şi îndeosebi cămăşile şi ştergarele,
oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-şi manifesta talentul, de a- şi arăta gustul, brodându-le
cu motive bogate în cele mai vii culori. Se poate spune că femeia de la ţară transformă acul în pensulă,
firul de aţă în acuarelă pentru realizarea unor cusături de înaltă valoare artistică. Portul românesc ca şi
întreaga artă populară (arhitectura, crestăturile în lemn, ceramică, etc.) s-a născut şi a dăinuit pe
teritoriul ţării noastre din cele mai vechi timpuri. Obârşia broderiilor de pe îmbrăcămintea ţăranilor
trebuie căutată în trecutul cel mai îndepărtat. Faptul că aceste broderii au atins la străbunii noştri
culmea dezvoltării, dovedeşte cât de departe trebuie să fie începutul acestei arte naţionale româneşti.
Portul popular, în general, se diferenţiază în funcţie de anotimp, ocazii festive, vârstă, sex, adaptându-
se prin structura sa, ocupaţiilor specifice fiecărei zone. Piesele folosite în timpul muncilor sunt mai
simple, mai puţin ornamentate decât costumul ce se îmbracă la horă sau mai ales la nunţi, care are
ornamentele cele mai frumoase şi bogate în fir metalic, mărgele, paiete (fluturi) prinse pe cămaşă cu o
mărgică. Diferite momente ale anului, sărbătorile religioase, culesul, secerişul - sunt sărbătorite cu
Page 7 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
mare bucurie prin festivaluri si petreceri. Portul naţional e ca o uniformă după care ni se cunoaşte
neamul, e un steag al naţiunii române. Portul nostru e cel mai artistic şi cel mai distins dintre toate
porturile populare.
Documente prețioase în privința portului popular regăsim pe monumentele
romane „Tropheum Traiani” și „Columna lui Traian”.
Cu toate acestea, studiul costumului
popular românesc este destul de dificil, sub
aspect diacronic, întrucât lispesc verigi
importante,conservându-se numai costumele
populare din secolul al XVIII-lea și al XIX-
lea. Cusătura, arta cusutului şi a ţesutului, este
o îndeletnicire foarte veche. Împodobirea
cămăşii şi a pieselor de la brâu în jos, a sumanelor, se făcea pe
teritoriul ţării noastre încă din timpul triburilor trace.
Întunericul acoperă însă originea şi evoluţia artei noastre populare, doar ici, colo, găsim câte o
însemnare, care pentru noi românii este punctul de plecare în înţelegerea dezvoltării broderiilor.
Istoricul Herodot aminteşte de şubele tracilor frumos împodobite. Istoria ne spune că dacii erau
îmbrăcaţi la fel cu ţăranii noştri de la munte: “ Îmbrăcămintea lor era un fel de tunică până la genunchi,
strânsă c-o cingătoare peste mijloc, iţari largi legaţi la gleznă cu sfoară sau vârâţi în opinci, pe deasupra
o manta largă, fără mâneci, încopciată pe umăr. Femeile erau înalte, zvelte, mândre la port, cu o dulce
mlădiere în mişcări şi cu multă blândeţe şi duioşie în chipul lor frumos, în ochii lor mari, galeşi, umbriţi
de gene lungi. Purtau o haină uşoară până-n călcâie, pe deasupra o dulamă până la genunchi, strânsă
la brâu, pe cap o broboadă de in sau de cânepă, mărgele la gât şi flori în cosiţe”, ne aminteşte Al.
Vlahuţă. Mărturii despre originea portului românesc se văd pe Columna lui Traian şi pe monumentul
de la Adamclisi. Monumentul de piatră de la Adamclisi are metope care înfăţişează pe daci cu cămăşi
la fel croite cum poartă şi azi ţărancele noastre, mai ales cele din Moldova şi Bucovina. Croiala lungă
şi largă a cămăşii, portul iţarilor la bărbaţi şi fustele largi la femei, cojoacele groase au rămas aceleaşi
şi în zilele noastre. Prin descoperirea figurinelor de lut de la Cîrna- Craiova, din epoca bronzului, s-au
constatat în îmbrăcăminte elemente ce corespund costumului românesc. Grăitoare este piesa din spate
(de la brâu în jos) şi anume “opregul” (care astăzi se poartă în Banat), pe care se întrezăresc
franjurile.Săpăturile de la Cetatea Sucevei au dezvelit fragmente din broderii din secolul XVI. Arta
broderiei se cultiva intens la curţile voievozilor moldoveni şi munteni, în serviciul ei punându-se
doamna, domniţele şi toate femeile curţii.
Specialişti celebri ca A. Riegel şi M. Hoberland întăresc posibilitatea că arta
populară română îşi are originea din vremuri cu mult mai vechi. Rădăcinile ei
par a pătrunde până în timpurile târzii ale Imperiului roman (ondulaţiile în formă
de S şi motivele în formă de inimă). Nu vom uita să amintim înrâuririle culturii
bizantine, caucaziană, persică şi chiar turcească.
O mulţime de odoare din secolele XV şi XVI, ce se păstrează cu sfinţenie la
mânăstirile de pe tot cuprinsul ţării, arată înălţimea la care a ajuns arta brodatului.
La expoziţia din 1910 de la Viena, care a oferit un studiu comparativ, broderiile
Page 8 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
româneşti prezentate s-au reliefat prin varietatea modelelor, bogăţia desenului, prin cromatica subtilă,
armonia culorilor fiind perfectă.
Imagini ale portului nostru se găsesc în unele fresce şi pe unele porţi ca la Episcopia de la Râmnicu
Vâlcea, pe a cărei poartă de la intrare se vede o fecioară în ie, zăvelci (şoarţe) şi poale. Picturile pe
lemn sau pe sticlă înfăţişează de asemenea elemente ale costumului românesc.
Preţioase sunt şi picturile lui C. Popp de Szatmary, Nicolae Grigorescu, Gh. Tăttarescu, care zugrăvesc
ţărani şi ţărănci în costum simplu dar plin de prospeţime şi pitoresc.
Putem identifica,de asemenea, nenumărate mărturii ale existenței portului popular românesc în
garderoba Reginei Maria și a suitei sale,în a doua parte a secolului al XIX- lea.
Din cercetările noastre,deducem că trăsătura principală comună a portului popular din toate
zonele țării este utilizarea materialului natural( borangic, in ,cânepă) de culoare albă,simbol al purității
începuturilor,al timpului nepătat de zgura industrializării și a capitalismului , a comuniunii omului cu
natura, a unui „illo tempore” căruia omul modern, aflat sub tăvălugul consumerismului, îi duce dorul
zi de zi .
2. PORTUL POPULAR DIN MUNTENIA, JUDEŢUL PRAHOVA
În această zonă, costumele sunt frumos împodobite, iile sunt ornamentate cu
motive mai înguste, formând două şiruri de râuri pe piepţi şi două pe spate, care
marchează şi cusăturile de unire cu clini.
În faţă, gura cămăşii este conturată cu acelaşi model de broderie şi tot astfel
şi mânecile. Pe umăr altiţele sunt acoperite complet cu motive de broderii
compacte, de unde pornesc mânecile neîncreţite. Culorile folosite la aceste
broderii sunt: roşu, mult grena, galben, albastru, negru, portocaliu, fire de aur sau argint şi paiete. În
partea din faţă costumul are un şorţ îngust, care este la fel împodobit cu diferite modele de alesături,
aşezate în linii orizontale. Restul fotei este într-o singură culoare, cele mai des întâlnite fiind negre.
Fotele sunt încreţite pe linia de talie pe un cordon, sau sunt gofrate ori plisate până în linia de unde
începe alesătura.
În părţile învecinate ale județului, în zona Bucureştiului, iile sunt cu mâneci largi, cu acelaşi
model de broderie ca şi râurile de pe piepţi. Fotele sunt formate din două bucăţi (spate şi faţă) sau
dintr-o singură bucată şi împodobite cu alesături în culori, iar pe linia de talie sunt fixate printr-un brâu
lat sau prin bete. Costumele din aceste regiuni sunt completate prin marame vaporoase ţesute din fire
subţiri de borangic, cu motive delicate din alesături, care sunt reliefate cu discreţie prin firele mai pline
de bumbac, cu care sunt conturate.
În contextul actual al capitalismului ,al producției industriale de mărfuri în secolul al XX-
lea,industria confecțiilor, ce a extins foarte mult tendințele modei în societate, ne deterimă și pe noi să
adoptăm fără prea multe rezerve vestimentația produsă pe scară mare, inclusiv ii românești „Made in
China”la prețuri rezonabile, dar care, în ciuda tentei adesea de alterare a ethosului românesc, ne ajută
în demersul atât de anevoios al conservării folclorului românesc,al tainicei legături cu trecutul,sub
aspectul acesta atât de drag nouă, al costumului popular românesc.
Page 9 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Bibliografie:
• CHEVALIER JEAN, GHEERBRANT ALAIN, Dicționar de simboluri, mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere, vol. I-II-III, Editura Artemis, București,
1995.
• ELIADE, MIRCEA, Simbolismul arborelui sacru, în „Revista Fundațiilor”, nr. 4, 1939.
• .GHINOIU ION, Popasuri etnografice românești, Editura Științifică și Enciclopedică,
București,1981
• KERNBACH VICTOR, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1989
• BATCA MARIA, Costumul popular romanesc,Editura Datini, București,1996
2. Palatul Administrativ din Timişoara
prof. Matei DRAGOS
Colegiul Național Bănățean din Timișoara
Mica Vienă”, “inima Banatului”, “orașul de pe Bega”, “orașul florilor” - sunt doar câteva din
numele cu care locuitorii și turiștii deopotrivă obișnuiesc să alinte Timișoara. Și pe bună dreptate!
Departe de a fi orașul tipic, sufocat de construcții fără identitate, Timișoara se încăpățânează să le ofere
tuturor celor care îi străbat străzile propriul lor colț de rai fie că asta înseamnă piațete cu un aer boem,
clădiri și palate înrădăcinate în istorie, poduri care alunecă romantic peste apusuri, parcuri peste care
domnesc mii de soiuri de flori și de copaci sau cluburi în care muzica nu are somn. În anul 1716, după
victoria asupra turcilor de la Petrovaradin (astăzi Novi-Sad), prinţul Eugeniu de Savoya (1663-1736),
unul dintre străluciţii comandanţi militari ai Casei de
Habsburg, a decis cucerirea cetăţii Timişoara şi a
regiunii învecinate acesteia care timp de 164 de ani
a fost parte a Imperiului Otoman. Decizia fusese
motivată de poziţia strategică a cetăţii, probată în
cursul conflictelor militare din secolele al XVI-lea şi
al XVII-lea. În anul 1718, prin tratatul de pace de la
Passarowitz (astăzi, localitate în Serbia) cetatea
Timişoara şi cea mai parte a Banatului au intrat sub
stăpînirea Casei de Habsburg. Împăratul Carol al VI-
lea a semnat decretul de înfiinţare a Administraţiei Banatului, Timişoara devenind capitala uneia dintre
noile provincii imperiale. Până în anul 1751 structurile administrative au fost militare, iar guvernatorii
au avut o dublă funcţie: una militară şi una civilă. Primul general comandant şi guvernator al
Administraţiei Banatului a fost Claudius Florimond conte Mercy d’Argenteau, cunoscut şi sub numele
de contele Mercy (1716-1734). În perioada cuprinsă între anii 1751-1778, oraşul a avut o administraţie
civilă. Cel dintîi preşedinte civil al Administraţiei Banatului a fost Don Francesco de Paula Ramon,
conte Vilana Perlas, marchiz de Perlas, cunoscut sub numele de contele de Vilana Perlas (1753-1768).
Comparativ cu perioada în care oraşul s-a aflat sub stăpînire otomană (1552-1716), Casa de
Habsburg a impus o concepţie urbanistică mai riguros planificată, avînd o reţea stradală rectangulară
în care au fost construite pieţele reprezentative ale oraşului. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, în
Page 10 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
perimetrul acestora s-au proiectat şi s-au construit imobile. A fost timpul în care Timişoara şi-a definit
personalitatea printr-o arhitectură în stilul barocului Europei Centrale. Între caracteristicile imobilelor
oraşului baroc se numără şi ierarhizarea spaţială a clădirilor: parterul ocupat de spaţii administrative
sau comerciale; zona de locuit orientată spre stradă; culoare boltite pentru accesul spre anexele din
curţile interioare. Imobilele au parter sau parter cu etaj, o siluetă echilibrată, compusă din faţade
simetrice, structurate vertical şi orizontal de pilaştri, rezalite sau cornişe.
Acestor rigori arhitecturale li se supune şi Palatul Vechii Prefecturi din Timişoara, cunoscut mai
tîrziu sub denumirea de Palatul Baroc. Aidoma celorlalte construcţii de secol al XVIII-lea, el face parte
din programul de modernizare edilitară dezvoltat în regiunile nou încorporate de Casa de Habsburg.
El simboliza puterea imperială. De-a lungul vremii, pînă după al doilea război mondial, Palatul Baroc
a găzduit la parter sediul administrativ, iar la etajele I şi II, locuinţele funcţionarilor administraţiei,
Palatul administrativ în 1920
În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul
Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea în
funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea
administrativă a oraşului. Construcţia s-a realizat în
etape, o dată cu Piaţa Principală, Piaţa Dom-ului,
astăzi, Piaţa Unirii. Aceasta a dat configuraţia
oraşului în secolul al XVIII-lea. Cu toate că abia în
anul 1751 a avut loc separarea administraţiei
camerale de cea militară şi instituirea funcţiei de
preşedinte civil al Banatului, deja în anii 1730-1740 inginerii militari austrieci au propus construirea
unei reşedinţe care să aparţină guvernatorului civil, reşedinţă ce trebuia gîndită în relaţie cu Piaţa. În
aceeaşi perioadă au fost stabilite amplasamentele Domului Romano-Catolic (construit în anii 1736-
1772), a Bisericii Episcopale Ortodoxe (construită în anii 1744-1748), precum şi al monumentului
Sfintei Treimi (realizat în anul 1740).
Pentru Palatul Preşedintelui s-a ales latura sudică a Pieţei, teren pe care în anii 1733-1735 existau
clădirea Oficiului Minier şi, învecinată acesteia, Casieria Militară. Din cele două imobile, unite prin
supraetajare, s-a pornit construcţia Palatului Baroc. La început, încăperile dinspre Piaţa Dom-ului erau
de mai mică importanţă şi aceasta pentru că terenul pe care a fost construită Piaţa a fost unul mlăştinos,
purtînd urmele ramificaţiilor canalului Bega. Accesul principal se făcea prin portalul cu mascarón,
situat pe latura vestică a clădirii şi care astăzi se păstrează sub formă de fereastră.
În anul 1752, Casa Camerală Veche, denumită astfel după funcţia pe care a avut-o în timpul
administraţiei mixte germano-sîrbeşti a oraşului, era o clădire cu parter şi două etaje. În spate, spre
curte, avea ca anexe cîteva grajduri şi depozite. Parterul fusese al Administraţiei Cancelariei Banatului
şi al Serviciului Casieriei Militare.
În anul 1754, Casa Camerală Veche a fost amenajată ca reşedinţă a celui dintîi preşedinte al
administraţiei civile, contele de Vilana Perlas, cunoscută pentru un timp sub numele de Casa/Palatul
Preşedintelui. Acestuia i s-a aranjat locuinţa în încăperile de la etaje, parterul revenind serviciilor de
cancelarie şi de expediţie. Latura clădirii situată înspre Piaţă a fost extinsă, construindu-se portalul ce
se păstrează pînă astăzi. În compoziţia lui intră arcul în formă de mîner de coş, evidenţiat de un
coronament cu profil simplu şi de o ghirlandă clasică inpirată de barocul imperial. Faţada Palatului are
Page 11 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
o somptuoasă decoraţie barocă, în care alternează două tipuri de împletituri desfăşurate la nivelul
pilaştrilor, al parapetelor şi al coronamentelor ferestrelor.
În anul 1774, Casa Preşedintelui s-a extins cu reluarea ,,în oglindă” a corpului existent, dobîndnd
astfel o a doua curte interioară, la care accesul se făcea printr-un culoar boltit. La nivelul faţadei,
fastuoasa decoraţie provenind din faza iniţială a construcţiei este simplificată prin folosirea unui singur
motiv vegetal, aplicat însă la nivelul pilaştrilor.
În contextul în care Viena a decis în 1778 reorganizarea regiunii, punînd-o sub coordonarea
Consiliului administrativ al Ungariei, vechile districte devenind comitate,Palatul Baroc avea să
continue să-şi joace rolul sub denumirea de Casa Comitatului. Aici va fi sediul subprefectului, al
funcţionarilor comitatului şi arestul pentru delictele civile, iar în aripa veche, la parter, Contabilitatea
Camerală.
Între anii 1849-1861 în nou înfiinţata regiune autonomă Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan,
Palatul Baroc a devenit sediul administraţiei care în acel deceniu a fost direct subordonată Vienei. Cu
excepţia unor lucrări de reparaţii şi zugrăvire în culoarea gri, lucrări executate în anul 1858, nu s-a
intervenit în chip major asupra clădirii.
La sfârşitul secolului al XIX-lea,Palatul Baroc a suferit o transformare, ajungînd la forma de
astăzi. Modificarea ei a fost realizată în acord cu gustul epocii, unul tributar timpului, ceea ce vrea să
spună că orice intervenţie asupra unei clădiri trebuia făcută prin înnoire şi prin găsirea unui stil
reprezentativ pentru arhitectura contemporană. De unde şi ignorarea moştenirilor baroc. Stilul
secolului al XVIII-lea, denumit ,,banalul stil Zopf”, fusese considerat desuet. Prin urmare, s-a propus
o restaurare prin aşa-numita ,,purificare stilistică”. Ea a fost executată în anii 1885-1886 de către Jakob-
Jacques Klein (1855-1928), arhitect şi constructor originar din Cernăuţi.
În urma intervenţiilor, a fost demolat corpul care separa cele două curţi interioare. Acoperişul
dinspre Piaţă a fost mansardat, iar încăperile au fost recompartimentate. Decoraţia barocă a fost
eliminată de pe faţadă. Decorul în relief de tencuială a dispărut, ferestrele primind ancadramente
rectangulare cu coronamente identice. Prin tratarea faţadei s-a încercat, fără să fie finalizată, o
decoraţie sgraffitoce urma să îmbrace panourile aticului şi parapetele ferestrelor.
Având intenţia de a apropia imagineaPalatului Baroc de specificul neorenaşterii franceze, în
spiritul căreia arhitectul Jakob Klein a conceput amintita intervenţie, proiectul a inclus o bogată
decoraţie de feronerie concretizată prin cele două portdrapele din exterior. Ele au fost realizate sub
formă de grifoni şi flanchează colţurile dinspre Piaţă ale clădirii.
După cel de-al doilea război mondial, în Palatul Baroc a funcţionat Facultatea de Agronomie din
cadrul Politehnicii din Timişoara, devenită ulterior Universitatea de Agronomie şi Medicină Veterinară
<Banatul>.
Începute în anul 1983, cele mai recente lucrări de restaurare ale Palatului Barocau avut ca rezultat
o parţială dare în folosinţă în anul 2006, urmând ca acestea să fie continuate de echipele de proiectanţi
şi de constructori ale căror intervenţii sînt coordonate de Ministerul Culturii. Situat în centrul istoric al
oraşului, într-o Piaţă a cărei arhitectură este la rîndul ei marcată de stilul baroc, Palatul Baroc
adăposteşte astăzi Muzeul de Artă Timişoara, o instituţie de referinţă a vieţii culturale contemporane
adăpostind valori artistice locale, naţionale şi universale şi atrăgînd numeroşi vizitatori.
Page 12 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Bibliografie selectivă:
• Griselini, Francesco, Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Ed.
Facla, Timișoara, 1984
• Ilieșiu, Nicolae, Timișoara. Monografie istorică, Timișoara, 1943
• Munteanu, Ioan, Munteanu, Rodica, Timișoara. Monografie, Ed. Mirton, Timișoara, 2002
• Opriș, Mircea, Timișoara. Mică monografie urbanistică, Ed. Tehnică, București, 1987
3. Novaciul de ieri și de azi
prof. SĂVULESCU Manuela
Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru ”
Localitatea Novaci este situată la poalele Munților Parâng, în partea de nord est a judetului Gorj,
fiind strabatută de râul Gilort. Potrivit traditiei populare, localitatea a fost întemeiată de patru frați
Novac, Hirișescu, Bălan și Gheban după batalia de la Rovine din 1394, principala lor ocupație fiind
creșterea oilor. Potivit altei legende așezarea a fost întemeiată de Haiducul Baba Novac, căpitan al
domnului Țarii Românești Mihai Viteazul, legenda care nu are susținere istorică, deoarece localitatea
era deja mentionată în documente.
Prima menționare scrisă a localității Novaci datează din 9 martie 1502 când domnitorul Țării
Românești, Radu cel Mare a întarit Jupanilor Radu și Petru sate și munți, scutindu-le de la dări.
Menționarea localitații Novaci va continua si în secolele urmatoare, în hrisoavele date de Mihai
Viteazul in 1596, Matei Basarab în 1639.
Alexandru Vlahuță descria în cartea sa ”România pitorească” Novaciul astfel ”…un sat lung de
nu se mai sfârșește, așezat la poalele munților, în frumoasa vale a Gilortului. Casele albe învăluite in
draniță, răsar ici-acolo prefirate pe tăpșanele cuprinse de livezi. Prin mijlocul satului trece Gilortul
punând ăn mișcare cu undele-i harnice mori, pive și joagăre de-al coror vuiet răsună zăvoiul de anini.”
În 1847 a luat fiinţă Plaiul Novaci, cu un important punct de vamă. Statutul de oraş a fost primit
abia în 1968, după comasarea satelor Novaci Români şi Novaci Ungureni.
Așezarea a luat naștere prin stabilirea permanentă a ciobanilor din zona Sibiului care datorită
condițiilor istorice au fost nevoiți să părăsească Transilvania. Originea ardelenească este motiv de
mândrie pentru novoceni care păstrează portul și obiceiurile de câteva secole.
Turismul cultural este susţinut în zonă de tradiţiile legate de viaţa ciobanilor, de târgurile
tradiţionale de la Novaci-Hirişeşti, case şi gospodării vechi, precum şi de biserici tradiţionale.
Localitatea Novaci s-a făcut cunoscută în ţară printr-o sărbătoare populară de veche tradiţie: Prinsul
muntelui (Urcatul oilor la munte/ Ziua oierilor), organizată în pădurea Hirişeşti, aici adunându-se
ciobani din ambele părţi ale Carpaţilor. Sărbătoarea se ține în a treia duminică din luna mai, în Pădurea
Hirișești, în preajma sărbătorii religioase Praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena.
Această dată este considerată de localnici prielnică pentru a urca la munte cu turmele de oi. De la an
la an, manifestarea a luat amploare și odată cu trecerea timpului a ajuns să se numească Festivalul
Cântecului și Portului Ciobănesc „Urcatul oilor la munte”. Festivalul duce cu el, mai departe, un vechi
obicei al novăcenilor, păstoritul. După lungile nopți de iarnă petrecute pe câmpiile Bărăganului sau
Page 13 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Banatului, în viscole, ninsori și ploi, oierii se întorc la Novaci, petrec de ziua lor, iar apoi pleacă încet
spre pășunile verzi ale munților. Drumul dintre Novaci și Parâng este numit și vechiul drum al
transhumanței. Oile umblă toată vara pe cărările munților, până la venirea toamnei târzii care aduce
ninsoarea.
Festivalului Tocanului organizat la Novaci, în luna septembrie este sărbătoarea care promovează
bunele practici ale crescătorilor de animale în ceea ce privește pregătirea unor produse gastronomice
cu specific local precum ,,tocanul de oaie”. Festivalul Tocanului este momentul în care concurența
între ciobani atinge punctul cel mai înalt, pentru că fiecare dorește să aducă în fața oaspeților veniți la
Novaci, produs de cea mai bună calitate. Prezența la festival este o mândrie de neam. Este exclus ca
vechile familii de păstori să nu aibă reprezentanți.
Novaciul este considerat o poartă de intrare spre stațiunea Rânca, ceea ce contribuie la creșterea
potențialului turistic. Staţiunea Rânca, are două pârtii dotate cu teleschi şi instalaţie de nocturnă, fiind
cea mai renumită staţiune de schi din Carpaţii Olteniei. Fiind declarată ca având cel mai mare potenţial
turistic de iarnă, staţiunea deţine un domeniu schiabil imens situat între altitudinile de 1600 m şi până
la 2100 m. Această zonă mirifică este în continuă dezvoltare, numărul de spaţii de cazare şi alimentaţie
publică crescând de la an la an.
Localitatea Novaci este și punctul din care se pleacă pe Transalpina, denumită și ,,Drumul regelui,,
ori Drumul printre nori,, sau ,,Poteca Dracului”. Drumul face legătura între oraşul Novaci (judeţul
Gorj) şi oraşul Sebeş (judeţul Alba) şi poate fi traversat pe două trasee: Novaci- Rânca- Obârşia
Lotrului-Şugag- Sebeş și Novaci – Rânca – Obârşia Lotrului – Jina – Poiana Sibiului – Sălişte. Astfel,
Transalpina este șoseaua care urcă din Novaci prin Rânca (~1600m) până in Pasul Urdele (2145m),
apoi coboară pe partea cealaltă a muntelui spre Obarșia Lotrului. De acolo drumul duce: spre stanga
la Petroșani și spre dreapta la Lacul Vidra si Voineasa. Transalpina continuă, mai putin spectaculos si
mult mai puțin înalt, înainte, spre Sebeș, pe un drum frumos prin pădure, care oferă la un moment dat
o vedere frumoasă asupra lacului Oașa.
Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la
2.145 m) din Munții Parâng, pe care îi străbate de la nord la sud, printre Valea Jiului si Valea Oltului,
fiind paralelă cu acestea. Vechiul drum, al dacilor și al romanilor, al transhumanței, al miturilor și
legendelor, care leagă Ardealul de Oltenia, străbate patru județe – Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba, traversând
Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de
km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o adevărată „șosea de creastă”, trecând la mică distanță de
patru dintre cele mai înalte vârfuri montane din țara noastră și anume Dengheru (2.084 m), Păpușa
(2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).
Frumusețea locurilor, peisajele montane impresionante, păstrarea obiceiurilor strămoșești de
secole, ospitalitatea gazdelor, oferta bogata și diversificată a unităților de cazare, gastronomia ce ține
de principala ocupație: creșterea oilor au contribuit la dezvoltarea turistică a Novaciului.
Bibliografie:
1. Dârvăreanu I. Constantin, Monografia orașului Novaci. Editura Grafica Plus, Deva,2008.
2. Vlahută Alexandru, România pitorească. Editura pentru literatură. București, 1965.
3. https://www.infotour.ro/ghid-turistic/romania/novaci/
Page 14 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
4. Valea Sohodolului-atracție turistică
de interes național
elev: POPESCU Ramona
coordonator: prof. SĂVULESCU Manuela
Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru”
Cheile Sohodolului se află pe pe teritoriul administrativ al comunei Runcu, la limita nordică a
județului Gorj cu județul Hunedoara, în Munții Vâlcan, grup ce aparține lanțului montan Retezat-
Godeanu din Carpații Meridionali si se întind pe o distantă de aproape zece kilometri, între localitatile
Runcu si Poiana Contului, reprezentând unul dintre cele mai impresionante peisaje carstice din
Romania.
Accesul se face din Drumul National 67D ce leaga municipiul Targu Jiu de orasul Baia de Arama,
urmarind indicatoarele din zona. Drumul este bine amenajat pe intinderea cheilor si poate fi parcurs
cu masina, cu bicicleta sau cu piciorul.
Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 350 hectare a fost declarată arie protejată prin Legea
Nr.5 din 6 martie 2000 și reprezintă o zonă de chei săpate în calcare cretacice de apele pârâului
Sohodol, cu forme diversificate de relief (doline, canioane, lapiezuri, avene, peșteri, abrupruri
stâncoase), cu floră și faună specifică Meridionalilor
Zona are statut de rezervatie naturala protejata, cu peste 300 de specii de plante si castani seculari
– unele dintre ele foarte rare, precum garofita de stanca, samanta soarelui, spanzul purpuriu sau
strutisorul. Vipera cu corn si scorpionul carpatin se simt aici in largul lor, iar fluturasul de stanca si
lastunul de stanca, alte doua specii protejate, au facut legea in spatiul de langa ”Nari”, unde obisnuiesc
sa-si faca cuib: nimeni nu are voie sa se catere in acea zona sau sa aprinda focul, pentru nu le tulbura
linistea..
Exista cateva formatiuni de roci in acest canion care au devenit adevarate repere ale zonei. Chiar
la intrarea in defileu se afla ”Pestera Popii”, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice de aici,
poate si pentru ca peretii acestei pesteri au picturi rupestre de culoare neagra, cu siluete
antropomorfe;”Inelul de Piatra” sau ”Inelul Doamnei” este o formatiune calcaroasa inalta de 700 de
metri, care a fost denumita astfel datorita asemanarii ei cu un inel, ”Pestera Narii” are doua galerii,
fiecare cu o lungime de 70 de metri, si reprezinta de asemenea un fenomen natural foarte rar;”Lunca
cu pruni” s-au descoperit alte desene rupestre pe un perete de stanca.
Locul abundă de trasee de escaladăă sportivă (numarul lor oficial este de 120), mai usoare sau mai
dificile. De altfel, în fiecare toamna se organizeaza Festivalul de Escalada ”Sohodol Climb”, iar
organizatorii incearca de fiecare data sa le ofere concurenților noi trasee de escaladă.
Amatorii de pescuit sau pescarii cunosc faptul că apele Sohodolului mustesc de păstravi. Cascada
Păstravilor este locul cel mai frecventat de pescari.
Zona Vaii Sohodolului este o importantă rezervatie floristica care adăpostește are o mare bogatie
de specii de plante, unele dintre ele fiind rare in flora tarii noastre. S-a constatat că pe o suprafata
relativ mica de circa 150.000-200.000 mp se afla 345 specii de plante vasculare care aparțin unui
Page 15 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
numar de 71 familii. Numărul mare de plante vasculare pe un teritoriu atat de restrans se explică atat
prin condițiile geomorfologice, cât si prin condițiile pedoclimatice.
Pentru cei pasionați de speologie, zona ofera multe suprize : pesteri spectaculoase si inedite avene
verticale in perimetrul speologic Valea Sohodolului/Balta.
Pentru cei care vor sa practice alpinismul, Cheile Sohodolului sunt locul ideal datorită existentei
a numeroase trasee speciale pentru acestia. Astfel, anual in perioada 21-23 septembrie se desfasoara
Festivalul de Escalada „Sohodol Climb”.
Zona Văii Sohodolului este bine dezvoltată din punct de vedere turistic: pensiuni și case de vacanță
care oferă turiștilor relazare într-un mediu natural mirific și gastronomia locală.
Valea Sohodolului este cunoscută si pentru faptul că aici s-au filmat numeroase scene din filmul
Trandafirul Galben, avandu-l în centrul acțiunii pe ineditul personaj Mărgelatu, interpretat de Florin
Piersic.
Bibliografie:
1. https://runcugorj.ro/cheile-sohodolului/
2. http://www.montaniarzi.ro/cheile-sohodolului-poarta-raiului-din-gorj/
3. http://blogdecalatorii.ro/cheile-sohodolului-canionul-din-gorj/
5. Acasă la Brâncuși
elev: CIUTACU Tudor
coordonator: prof. SĂVULESCU Manuela
Colegiul Tehnic ”General Gheorghe Magheru”
Municipiul Târgu Jiu este recunoscut în lume prin operele Ansamblului Monumental „Calea
Eroilor”, realizat în anii 1937-1938 de Constantin Brâncuși, unul dintre marii artiști mondiali. Lucrările
acestui ansamblu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului) definesc concepția creatoare a
artistului și sunt mărturii în timp ale sufletului și geniului românesc.
Lucrările monumentale au fost realizate în baza unui proiect, care așa cum mărturisea chiar
Constantin Brâncuși era alcătuit din elemente arhitecturale cu valoare simbolică: „o alee, care plecând
de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce
în viitor ar marca și intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să
se termine această cale ce va purta chiar și denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoștinței,
întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălțându-se fără sfârșit, așa cum trebuie să fie și
recunoștința noastră”.
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938 și reprezintă un omagiu adus eroilor
căzuți în timpul Primului Război Mondial.
Municipiul Târgu Jiu și-a luat numele de la râul Jiu de care este străbătut de la nord la sud și care,
în decursul timpului, și-a mutat albia de la Dealul Prejbei înspre apus, formând trei terase care
constituie teritoriul de azi al localității.
Page 16 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Omul de cultură gorjean Alexandru Ștefulescu susține într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în
vremea romanilor localitatea era un vicus, o stațiune comercială. Săpăturile efectuate pentru
construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orașului un mozaic,
țiglă și cărămizi romane, precum și ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului
roman de la Bumbești-Jiu. Orașul este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul",
într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea,
localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele
istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un
document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la
conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea orașul îl găzduiește pe Tudor Vladimirescu care găsește
elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susține câteva zile mai târziu pe Câmpia
Padeșului. În anul revoluționar 1848, locuitorii orașului, în prezența reprezentanților guvernului
provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod
aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din
14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetașii și copiii
Gorjului au oprit năvala vrăjmașă, apărandu-și cu vitejie căminurile"
Târgu Jiul, prin operele lui Brâncuși este singurul loc din lume unde cerul este prins etern de
pământ cu o simpla coloană a infinutului. Informațiile prezentate nu conțin doar date despre orașul
Târgu Jiu, ci reprezintă o invitație pentru toți cei care le citesc: veniți acasă la Brâncuși!
Bibliografie:
1. http://www.infinitravel.ro/1-zi-in-targu-jiu-ghid-turistic/
2. https://www.infotravelromania.ro/targu-jiu.html
3. https://www.targujiu.info/ro/atractii-turistice/obiective-turistice/
6. Tradiții românești
GROSEANU-LUNGU Gina
Școala Gimnazială Mihai Eminescu Alexandria
O condiţie elementară a oricărei dezbateri teoretice şi a oricărei exegeze constă în definirea
riguroasă şi convingătoare a termenilor din tema lucrării în aşa fel încât şi emiţătorul şi receptorul să
înţeleagă în acelaşi fel sensul noţiunilor respective.
În acest sens , în introducer voi insista asupra termenilor de civilizaţie rurală , cultură populară ,
datini , obiceiuri , credinţe , superstiţii , ritualuri, creaţie literară propriu-zisă , subliniind astfel raportul
dintre creaţia populară şi creaţia de autor , insistând cu precădere asupra funcţiei estetice a elementelor
etnografice şi folclorice Este bine cunoscut faptul că nu există literatură naţională scrisă , care să nu
aibă legătură cu folclorul local , cel puţin în anumite etape ale dezvoltării ei , fie că aste vorba de
literaturi cu existenţă milenară sau de literaturi mai noi .
De altfel , incidenţa elementelor folclorice locale cu literatura scrisă a fost în dese rânduri arătată
, pe unităţi mai mici şi mai restrânse , uneori cu migală . De aceea , nu s-a arătat în mod expres că
Page 17 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
fiecare literatură naţională a avut o înclinare , în absenţa elevarea expresiei folclorice , spre un anumit
gen sau genuri şi o anumită atmosferă poetică , cultivate local cu predilecţie şi ridicate la imaginea
unui univers specific .
Există o geografie folclorică şi etnografică de care se poate face abstracţie .
Una dintre temele esenţiale ale culturii noastre , cea privind viaţa rurală , folclorică , este socotită
de foarte mulţi cercetători ca singura păstrătoare a culturii noastre tradiţionale .
Neamul românesc există cultural , în special , prin făptura social-culturală a „ satului ”, adică a
folclorului şi a etnografiei sale . Specific românesc nu rămâne a fi socotit decât satul , populaţia rurală
.
Folclorul este o enciclopedie poetică a vieţii populare . El oglindeşte în forme multiple şi variate
sentimentele , gândurile şi năzuinţele poporului nostru în diferite etape de dezvoltare .
Apărut în anumite condiţii sociale şi răspunzând capacităţii omului de a-şi însuşi estetic realitatea
, arta cunoaşte prin însăşi esenţa ei o finalitate socială . Aceasta se concretizează în funcţia estetică ,
cea social-educativă şi. funcţia cognitivă. Emoţia estetică încercată de cititori la lectura unei opere
literare e însoţiţă permanent de o apreciere etică implicită valorii estetice .
Rolul pe care arta este chemată să-l îndeplinească în societate a fost explicat, în diferite epoci în
strictă dependenţă de răspunsurile date de diverse doctrine estetice , la problema fundamentală a
esteticii generale : raporturile artei cu realitatea.
La nivelul oricărei civilizaţii , arta se prezintă , de regulă , în două mari ipostaze : populară şi
cultă .
Opera de artă populară se prezintă ca un produs al creaţiei anonime , potrivit unor canoane
estetice ce funcţionează în cadrul diferitelor culturi , capabil de a provoca o plăcere de ordin specific
prin aspiraţia spre armonie , perfecţiune , şi superior , sub semnul cărora stă .Arta populară ca şi arta
cultă , cunoaşte diverse domenii de manifestare : pictură , muzică , literatură , teatru , dans , arhitectură
, arte decorative şi aplicate .
„ Arta populară românească , prezenţă vie , plină de vigoare şi frăgezime , model perpetuu de
sensibilitate şi înţelepciune , de şlefuire artistică desăvârşită , formează şi astăzi un izvor inepuizabil
de inspiraţie pentru arta cultă , asigurându-i un plus de originalitate şi durabilitate , de substanţă etnică
ce o poate ridica pe culmile universalităţii ”.
Determinările sub care se cuprindea creaţia populară diferă de la un popor la altul . Astfel ,
francezii întrebuinţau expresia de „ traditions populaires ” , italienii foloseau expresia „ tratizoni
populari ” şi spaniolii aveau expresia „ saber popular ”. Popoarele latine mai foloseau „
demopsihologia ” , „ antropsihologia ” ori „ demologia ” .
Cum termenii aceştia nu mai satisfăceau , arheologul englez William John Thomas adresează
revistei The Athenaeum o scrisoare semnată cu pseudonimul Ambrose Merton , la 22 august 1846 ,
prin care propune ca expresiile „ popular antiyuities ” şi „ popular literature ” să fie înlocuite cu
FOLKLORE2 compus din folk –popor şi lore- ştiinţă , cunoaştere , înţelepciune , fiind o expresie
scurtă dar atotcuprinzătoare s-a generalizat în curs de câteva decenii .
Page 18 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Elementele etnografice sunt elementele ce ţin de originea şi răspândirea teritorială a popoarelor ,
modul lor de viaţă , cultură , legăturile cultural-istorice reciproce , experienţa tradiţională în sfera
ocupaţiilor , a locuinţei , a portului .
Elementele folclorice sunt în acord cu tradiţiile folclorice româneşti ; vom înţelege prin elemente
folclorice totalitatea creaţiilor artistice aparţinând culturii spirituale a poporului , deci cultura populară
spirituală abordată din perspectivă estetică .
Conceptul de cultură populară
Trăsătura comună manifestărilor cuprinse în noţiunea de folclor ar fi , conform definiţiei date ,
faptul că sunt manifestări artistice aparţinând culturii populare spirituale . O abordare minimală a
conceptelor de cultură , cultură populară şi cultură spirituală , implicate în enunţul nostru , este necesară
nu numai pentru delimitarea mai exactă a conceptului de folclor , ci şi pentru înţelegerea mai profundă
a faptelor pe care le subsumează .
Civilizaţia rurală (cultura materială )-este concretizată în obiecte şi deprinderea de a le
confecţiona . Ea se referă la felul în care sunt construite casele şi organizate aşezările ( satele ) , în
raport cu strustura socială , la forma pe care o iau uneltele de muncă în raport cu tehnicile ce se folosesc
, la portul popular , la obiectele de uz casnic .
Datina- obicei păstrat din timpuri vechi , consacrat prin tradiţie şi caracteristic pentru un popor
sau o colectivitate mai restrânsă . Obicei sau deprindere cosfiinţită în timp şi devenită tradiţională
pentru o colectivitate de oameni
Obicei – datină , tradiţie , uzanţă , uz , rânduială .
Limba română cunoaşte două cuvinte care denumesc acelaşi lucru : obicei şi datină , cuvinte pe
care Dicţionarul limbii române contemporane le consideră sinonime . În limba literară şi cea a
specialiştilor li s-au adăugat şi termenii de ceremonie şi rit . Deşi în vorbirea curentă cele două cuvinte
se întrebuinţează cu acelaşi sens , totuşi o nuanţă poate mai mult stilistică , există .
Datină poate fi termenul general popular pentru tot ce se practică după anumite reguli de demult
. Cuvântul are în limba literară un colorit arhaic , pe când cuvântul obicei este curent în uzul general
al limbii literare .
Obiceiul cuprinde ansamblul manifestărilor folclorice legate de un anumit eveniment sau de o
anumită datină .
Ceremonia este o parte a obiceiului , reprezentând o secvenţă organizată de acte solemne ,
îndătinate , cu conotaţii primordiale de bună cuviinţă .
Credinţa - convingere apriorică , iraţională , cu caracter transcedental , într-o existentă sau o forţă
eternă , absolută , mai presus de om .1
Superstiţia - prejudecată care decurge din credinţa primitivă , înapoiată , în spirite bune şi rele ,
în farmece şi vrăji , în semne prevestitoare , în numere fatidice sau în alte rămăşiţe ale animismului
sau ale magiei .
Ritualul - veche credinţă religioasă ; ceremonial desfăşurat după reguli tradiţionale , cu prilejul
naşterii , căsătoriei , morţii , cu prilejul semănatului sau al culesului . Prin ritual mai putem înţelege şi
acel procedeu magic , desfăşurat după un scenariu riguros , caracteristic oricărui tip de religie , menit
să atragă sau să respingă forţele oculte , care se crede că ar putea interveni în existenţa umană.
Page 19 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Ritul - este acel element al obiceiului în care intervin reprezentările mitologice , având şi implicaţii
folclorice , practicat după anumite reguli , în momente considerate importante din viaţa unei comunităţi
sociale .
Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la sărbatorile calendaristice sau la
momentele importante din viaţa românilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.
Sfântul Andrei
Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure
protecţie oamenilor, animalelor si gospodăriilor.
Tăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de
autoritatea si puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera
dintre văzut si nevăzut se ridică.
Clipa cea mai prielnică pentru a obţine informatii cu caracter de prospectare pentru anul care vine.
De asemenea, "Andreiu' cap de iarnă" cum ii spun bucovinenii, permite interferenţa planurilor malefice
cu cele benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor
firească. Se crede că in această noapte "umblă strigoii" să fure "mâna vacilor", "minţile oamenilor" si
"rodul livezilor".
Împotriva acestor primejdii, tăranul român foloseşte ca principal element apotropaic (de apărare),
usturoiul. În egala măsura, casa, grajdul, coteţele, uşile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat,
menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni si animale.
Sfântul Nicolae
Decembrie vine apoi cu sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Caţi dintre noi
nu au aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva in
ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a impămaâtenit mai
mult la oraş.
Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune daruri in
ghete sau ciorapi anume pregătiti. Copiilor din România li se poate intampla ca Moş Nicolae să aduca
si câte o vărguţă (pentru cei obraznici).
Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost învestit de religia ortodoxă Sfantul Nicolae îi dă dreptul
să intervină in acest fel in educaţia copiilor.Povestea lui Moş Crăciun începe cu un bătrân numit Sfântul
Nicolae, episcopul din Myra.
Se spune că el posedă puteri magice şi a murit in 340 a.H. şi a fost îngropat in Myra.Târziu, in
secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei înapoi in Italia. Ei au construit
o biserică in memoria lui, in ari, un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii creştini din toată lumea
au venit să viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au luat legenda lui Moş Nicolae in locurile lor natale.
Legenda s-a răspândit in toata lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţari.
Bibliografie :
• Ovidiu Bîrlea, Metoda de cercetare a folclorului, București, 1969.
• Ovidiu Bîrlea, Istoria folcloristicii românești, București, 1974
• Pop. Mihai, Pavel Ruxăndoiu,Folclor literar românesc,București, 1990.
Page 20 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
7. Bucătăria tradițională românească
prof. COPOS Daniela
elev: GAVRIȘ Larisa Ștefania – cls. XI
Colegiul Economic Nicolae Titulescu, Baia Mare
Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp,
a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde
nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin
intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în
contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate
speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria
românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea
pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse
lactate cât și din carne și subproduse din carne.
Am ales tema aceasta pentru-că mi sa părut foarte interesant de dezbătut, deoarece în epoca
modernă se cam pierde tradiționalul și totodată sintetizează tot ceea ce punem în practică dealungul
timpului, cât și zi de zi .
În ceea ce privește interesul pentru relația dintre hrană și identitate, acesta a prins contur în lumea
academică în cursul anilor ’70-’80,când, în sfârșit studiile privind rolul alimentației în istorie și în
dezvoltarea umanității au primit ,,drept de cetate”. Temele legate de tot ceea ce ținea de
hrană,alimentație sau gastronomie fuseseră în general considerate până atunci derizorii și lipsite de
valoare Necesitatea dezvoltării conceptului de identitate culinară regională sau teritorială a apărut nu
numai din cauza fricii de pierdere a reperelor identitare. Discuțiile despre ce anume este caracteristic
identității culinare a unei bucătarii regionale, a unui grup etnic sau a unei națiuni sfârșesc adesea în
polemici aprinse, pentru că, de obicei, o mâncare considerate specifică este revendicată și de alții sau
folosește ingrediente sau procedee împrumutate. Istoria alimentației ne arată modul în care evoluția
tehnicilor de obținere și producere a hranei a influențat întreg parcursul civilizației. Formele de
structurare socială a indivizilor au luat naștere pornind de la necesitățile lor de organizare în vederea
obținerii hranei; politica și războiul au apărut în procesul de căutare, gestionare și repartizare a
resurselor alimentare. Pe parcursul istoriei sale, omenirea a cunoscut doar câteva modalități esențiale
de obținere a hranei. Prima etapă a fost reprezentată de vânătoare și de cules și este caracteristică
paleoliticului. A doua etapă s-a dezvoltat în neolitic și a presupus în principal agricultura, cultivarea
plantelor și creșterea animalelor. În principiu ea mai dureaza și astăzi. Dar o dată cu apariția industriei,
în ultimele două sute de ani, agricultura tradițională a fost înlocuită tot mai mult cu industriile și
tehnologiile alimentare moderne, care furnizează la ora actuală cea mai mare parte a hranei, pe plan
Mondial.De multe ori, oamenii de astăzi, tot mai grăbiți și mai ocupați, nu mai participă nici măcar la
prepararea mâncării, pentru că se hrănesc tot mai mult pe stradă (streetfood), în localuri fastfood sau,
în cel mai bun caz, în alte tipuri de localuri, restaurante ori cantine. Din asemenea motive, la ora actuală
producerea hranei nu mai este o condiție a supraviețuirii, așa cum a fost în aproape toată istoria
omenirii de pănă acum. Mai există, desigur, și excepții, oameni care își produc încă singuri hrana. Ei
locuiesc, în general, în zone subdezvoltate ale lumii, dar și în multe sate din România, unde mai există
Page 21 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
ferme de subzistență.În cadrul trăsăturilor care definesc identitatea etnică, pe lângă limbă, cultura,
religie, credințe, o atenție sporită se acordă în ultima vreme gastronomiei specifice. Într-adevăr, hrana
a fost dintoteauna un reper identitar semnificativ atât la nivel individual, cât și la nivel de clasă, de
grup sau la nivel național. În cadrul abordărilor sociologice, etnogeografice, istorice și antropologice,
focalizarea cade asupra identității culinare înțelese mai ales ca un ansamblu de alegeri, de preferințe,
de obiceiuri de consum transmise în cadrul unei societăți, ca o experiență culturală definitorie pentru
valorile și tradițiile unui popor, un produs al istoriei modificat în funcție de circumstanțele spațio-
temporale parcurse. Actul de a se hrăni, pe lângă faptul că este indispensabil tuturor ființelor, fiind
generator de energie vitală, în cazul oamenilor reflectă întotdeauna valori identitare. Acestea se pot
referi la identitatea economică(care variază de la sărăcia extremă a celor care mânâncă scoarță de copac
sau rădăcini la opulența felurilor de mâncare poleite cu foiță de aur), identitatea socială(marcând
apartenența la o anumită clasă, stabilirea poziției pe o anumită treaptă a scării sociale), identitatea
etnică(manifestată mai ales în momentul dislocării și relocării unui grup etnic în cadrul altuia),
identitatea culturală(făcând referire la un întreg ansamblu de valori culturale și de civilizație –surprins
de exemplu la japonezi într-o simplă ceșcută de ceai), identitate religioasă(fiecare religie impunând un
set de tabuuri, restricții și reguli alimentare definitorii), identitatea ideologică(cei care adoptă o dietă
organică, vegetariană, lacto-vegetariană sau raw vegan, fast food sau slow food își însușesc adesea și
un stil de viață și de gândire specific) sau la identitatea spirituală(în cazul afinității cu un animal totem).
Dat fiind faptul că ocupațiile de bază ale locuitorilor României au fost, încă din cele mai vechi
timpuri, agricultura, creșterea animalelor și vânătoarea. Relieful României fiind bogat reprezentat atât
de zone de luncă, câmpie, de zone deluroase și intracolinare precum și de numeroase înălțimi montane,
dezvoltarea culturilor agricole și pomicultura au oferit posibilitatea dezvoltării unei bogate tradiții
culinare, bazate pe prelucrarea cerealelor, legumelor și fructelor. Bogăția fânețelor răspândite pe
coamele dealurilor și poalele munților a oferit posibilități mari de creștere a animalelor. Astfel
bucătăria românească se bucură de o gamă variată de produse de carne, lapte, lactate, produse din lapte,
specifice prin gustul, aromele folosite precum și prin tehnicile de elaborare. Bogăția vânatului
răspândit în pădurile românești a adus după sine știința preparării vânatului în diverse mâncăruri și
preparate.
Teritoriul Ardealului, ca zonă etno-culturală, are în componenţă judeţele: Alba, Arad (de la Nord
de râul Mureş), Bihor,Bistriţa-Năsăud, Braşov, Satu-Mare, Sălaj şi Sibiu. În această provincie istorică,
porumbul se cultivă mai mult la munte, iar grâul mai ales la câmpie, aşa că localnicii mănâncă mai
multă mămăligă în zonele muntoase şi mai multă pâine în zonele de şes. Adesea, făina se amestecă cu
mălai şi se pregăteşte „mălaiul” pe care-l coceau la ţest (sau în cuptor). Se face mămăligă de trei ori
pe zi care, cel puţin o dată pe zi, se mănâncă cu „sorbitură” (ciorbă).
Prin intersectarea culturilor, Bucătăria românească a fost influențată de bucătăria balcanică, de
germană, sârbească, italiană, turcă, și maghiară , dar nu numai, știut fiind faptul că diversitatea
gusturilor și rafinamentul preparatelor din toate țările lumii sunt apreciate de marii cunoscători ai
tradițiilor popoarelor.
Prin formarea sa daco-romană, cultura gastronomică a poporului român a moștenit numeroase
obiceiuri culinare: de la romani vine plăcinta, cuvânt care a păstrat sensul inițial al termenului latin
placenta, turcii au adus ciorba de perișoare, grecii musaca , de la bulgari există o largă varietate de
mâncăruri cu legume , cum ar fi zacusca iar șnițelul vine de la austrieci.
Page 22 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Unul dintre feluri de mâncare tipic românești este mămăliga . Aceasta este o fiertură de făină de
porumb, cu sare și uneori poate avea adaosuri ca zer , unt , brânză în funcție de preparatul final obținut.
Ea era folosită foarte des în alimentația țăranilor agricultori și a crescătorilor de animale și înlocuia
pâinea care în perioada istorică pre-industrială era obținută în gospodărie prin prelucrarea manuală.
Foarte des în bucătăria românească se folosește carnea de porc, dar se consumă și carnea de vită, pui,
oaie sau miel, precum și carne de vânat.
Praznicele rânduite de Biserică au adus un aport deosebit în cultura gastronomică românească,
aducând o gamă foarte bogată de bucate de sărbătoare. Specifice praznicelor sunt mâncăruri precum
cârnați, caltaboși , piftia ,cozonacul , sarmale. Mesele principale sunt micul dejun, prânzul și cina.
Micul dejun poate fi alcătuit din produse lactate: lapte , brânză, iaurturi , brânzeturi proaspete sau
fermentate, cereale sau pâine ; produse din carne: salam, șuncă, slănină; ouă preparate fierte, omletă ,
ochiuri sau în diverse combinații cu legume și carne, fructe proaspete sau preparate sub formă de
gemuri sau dulcețuri. Pentru persoanele care lucrează până târziu după ora 17 micul dejun este necesar
să fie mai consistent, renunțându-se deseori la masa de prânz care se poate înlocui cu o gustare.
Acțiunea benefică a legumelor și fructelor se explică prin marea diversitate de substanțe sintetizate, cu
efecte în majoritatea afecțiunilor nutriționale. Legumele sunt un cocktail de mii de substanțe, multe
dintre ele fiind foarte active,de exemplu ele conțin glucosilonați(prezenți în varză,creson etc.) având
efect protector contra anumitor cancere digestive. Usturoiul are o puternică acțiune terapeutică
deoarece stimulează funcția imunitară, reduce colesterolemia, este antidepresiv, stimulează memoria
este antiinflamator.
Prânzul obișnuit este alcătuit din trei feluri de mâncare: ciorbă sau supă , din carne și legume ,
sau numai din legume mai ales pentru zilele de post , sau salate de legume, carne; felul doi mâncare
alcătuit din legume, sau legume și carne în diferite moduri de preparare, soteuri, mâncăruri, fripturi,
etc.; felul trei, desertul, alcătuit din prăjituri , fructe, tarte sau preparate din aluaturi și fructe. Pentru
zilele de sărbătoare, duminica sau praznicele creștine, se adaugă la masa de prânz aperitive cum ar fi
salate de legume sau carne însoțite de diverse sosuri, mezeluri, pateuri de carne, brânzeturi sau
preparate cu brânză, plăcinte, merdenele, pateuri, și se adaugă un desert mai bogat, cum ar fi cozonaci,
prăjituri, torturi, brânzeturi cu fructe. Pentru copii în perioada de creștere (2-8 ani), adolescenți (15-18
ani) și persoanele în vârstă (66-100 plus) conținutul meselor de peste zi se suplimentează cu o gustare
la ora 10 dimineața, constând dintr-un pahar cu lapte, un iaurt mic, un pahar de suc de fructe, un fruct
sau o felie de pâine cu carne sau brânză, și se adaugă încă o gustare la ora 17 alcătuită dintr-un ceai
sau un pahar cu lapte, 1-2 felii de pâine cu unt, gem, cu preparate ușoare din aluaturi, lapte, carne sau
fructe. Pentru creștinii care respectă posturile rânduite de religia organizată, o atenție deosebită trebuie
acordată aportului zilnic de calorii și vitamine , raportat la munca prestată și atenție deosebită pentru a
înainta în răbdare și înfrânare, însoțiți de sfaturile medicului. Bucătăria românească oferă o gamă
bogată și variată de mâncăruri și produse de post.
Cina are aceeași compunere ca și prânzul, însă se exclud în general alimentele a căror digestie
presupune un efort îndelungat pentru stomac cum ar fi cele preparate cu maioneză, ouă, icre .
Nu există eveniment important în viața umană care să nu fie celebrat printr-o masă festivă: botezul,
logodna, nunta, înmormântarea, aniversările sau onomasticile, sărbătorile religioase. Înmormântarea
este, de asemenea, un prilej de reuniune socială, mâncarea fiind un element indispensabil în aceste
ceremonii(consumată la praznicul ritualic pregătit de cei apropiați în amintirea celui mort sau oferită
Page 23 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
periodic sub formă de pomeni). Prezența întregii comunități este necesară pentru a se asigura agregarea
decedatului în lumea cealalta, dar și pentru a restabili echilibrul pricinuit de ruptura ontologică.
Unicitatea și specificitatea unui produs constau însă în modul în care ingredientele și tehnicile de
procesare, chiar dacă aceleași pentru mai multe feluri, sunt recombinate, transfigurate, trecute prin
filtrul sensibilității și culturii proprii, pentru a crea altceva, acel ceva care rezonează mai bine cu cadrul
identitar în care a luat naștere, Virginia Petrică dă exemplul cazul micuțelor și minuțioaselor sărmăluțe
moldovenești, față de cele ardelenești, de dimensiuni pantagruelice. Potrivit lui Mihai Lupescu locul
unde sătenii își gătesc, fac, pregătesc, gată ori își bucătăresc demâncarea, iarna e casa în care șăd și
dorm, iar vara în diferite locuri pe-afară ,ei n-au un loc anumit, o camera, pentru bucătărie, ci își
schimbă locul dupa anotimp. În casă, mâncarea se face numai pe vreme rece, toamna, primavara și
iarna. Mai toți sătenii, în odaia unde șăd, au un cuptor cu vatra și horn. Bucatele nu se gătesc mai
niciodată de bărbați ,ci numai de femei, asta-i treaba lor. Și când un bărbat s-ar pricepe la făcut
bucate, femeile îl râd, zicându-i că era să-l facă mă-sa fată.Țăranul român nu-i mâncăcios, ca al altor
neamuri; el nu ține la mâncare, mulțămindu-se cu ce poate avea și nu râvnește la bucățica altuia.
Când îi flămând, mânâncă ce i se dă, căci foamea-i bucătarul cel mai bun.
Bibliografie :
1. Petrică, Virginia (2013). Identitate culinară românească din perspectiva călătorilor străini.
Editura Academiei Române.
2. Mitu, Sorin (2017). „Modalități de obţinere a hranei în istoria umanităţii: origini şi evoluţii ”,
în vol. Virgiliu Ţârău, Ottmar Traşcă, Liviu Ţîrău, Valentin Orga (ed.), Din modernitate spre
contemporaneitate.
3. Lupescu, Mihai (2000). Din bucătăria țăranului român. Editura Paideia.
8. Provocări ale turismului durabil
prof. ANTOHI Mihaela Alina
Liceul Tehnologic Economic „Virgil Madgearu‟, Iași
Tehnologiile actuale oferă o diversitate în permanentă schimbare pentru susţinerea şi dezvoltarea
mediului socio-economic. Sectorul turismului nu face nici el excepţie, în ultimii ani înregistrându-se
schimbări în comportamentul şi atitudinea utilizatorilor de servicii turistice. Aceste modificări sunt
datorate faptului că Internetul şi aplicaţiile acestuia le asigură utilizatorilor de servicii turistice
conectarea rapidă la sursele de informaţii dorite şi comunicarea online.
Media socială, bazată pe Internet, a făcut posibil ca utilizatorii acesteia să comunice cu sute, chiar
mii de alte persoane despre diferite evenimente, oameni, produse şi companii. Media socială îmbină
modul tradiţional de comunicare a companiilor cu clienţii lor, cu cel non-tradiţional în care li se permite
clienţilor să interacţioneze direct unul cu celălalt. Cantitatea uriaşă de informaţii care se răspândeşte
între comunităţile de utilizatori reprezintă o oportunitate pentru companii, care se pot folosi de acestea
pentru a conecta anumite date de profilele utilizatorilor, permiţându-le să facă previziuni referitoare la
comportamentul acestora. Astfel, se pot construi modele în scopul predicţiei comportamentului
consumatorilor în piaţa reală şi dezvoltării campaniilor de marketing şi promovare adecvate. Totuşi,
Page 24 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
numeroasele aplicaţii ale mediei sociale nu pot fi utilizate în acelaşi mod şi pentru nevoile individului
şi pentru cele ale organizaţiei.
Media socială poate fi utilizată de către companii în multiple moduri, contribuind la promovarea
şi dezvoltarea activităţii acestora, dar şi la analiza imaginii pe care actualii şi potenţialii clienţi o au
asupra produselor şi serviciilor oferite. În acelaşi timp prin intermediul platformelor de media socială,
informaţii despre companii şi pieţe care până nu de mult erau puţin difuzate sau erau deţinute de un
grup restrâns de oameni, sunt accesibile tuturor. Astfel organizaţiile au posibilitatea de a beneficia de
noi idei şi cunoştinţe, iar clienţii se pot informa şi îşi pot expune părerile asupra ofertelor şi
companiilor.
Sunt multe aplicaţii ale mediei sociale care sunt dezvoltate într-un ritm foarte rapid. Acestea, prin
facilităţile de comunicare şi partajare a informaţiilor şi ideilor, dau tot mai multă putere vocii
consumatorilor, permiţând grupurilor foarte mari de utilizatori care au interese şi opinii comune să
influenţeze pieţele globale. Astfel, demersurile din media socială pot schimba echilibrul de forţe între
companii, asociaţii ale cosumatorilor, diferite organizaţii non-guvernamentale şi guvernamentale Dacă
până de curând comunicarea şi informarea în vederea alegerii unei excursii se realiza în mare parte
prin intermediul agenţiilor de turism, astăzi un număr foarte mare de utilizatori aleg alternativele online
de informare şi planificare a destinaţiilor turistice, influenţaţi fiind de media social).
În consecinţă, numeroase companii din sectorul turismului se adaptează acestor modificări ale
comportamentului utilizatorilor de servicii turistice, devenind tot mai active în media socială.
Aplicaţiile mediei sociale au revoluţionat comunicarea şi politicile de marketing legate de promovarea
şi dezvoltarea afacerilor din domeniul turistic. S-a constat astfel că la un număr mare de postări despre
un anumit obiectiv turistic numărul impresiilor pozitive îl AE Dualitatea mediei sociale în turism
Amfiteatru Economic 1066 depăşeşte pe cel al celor negative, ceea ce demonstrează utilitatea
implicării cât mai active în procesul de promovare prin utilizarea mediei sociale (Melian-Gonzalez et
al., 2013).
Alegerea platformei potrivite pentru comunicare şi informare în scop personal sau pentru
comunicare în scop business trebuie să aibă în vedere în primul rând motivul pentru care se doreşte
utilizarea platformei, precum şi grupul ţintă al comunicării şi natura mesajului comunicat. Fiecare
aplicaţie a mediei sociale atrage în general un anumit grup de persoane, cu trăsături comportamentale
comune. Companiile ar trebui să fie conştiente de stakeholderii lor şi să se implice în mod activ în
media socială, oriunde clienţii lor sunt prezenţi (Kaplan şi Haenlein, 2010).
O previziune a Forrester Research despre cum va evolua în perioada 2012-2017 marketingul prin
media socială în ţările vest europene indică faptul că, în acest sector cheltuielile vor creşte, datorită
marii diversităţi a dispozitivelor high-tech ce permit accesarea mediei sociale, dar şi a numărului tot
mai mare de persoane vest europene ce vor utiliza reţelele sociale.
Există şi anumiţi factori care ar putea limita această dezvoltare a cheltuielilor de marketing prin
media socială, aceştia fiind legaţi de legislaţia ce reglementează dreptul la intimitate în mediul online,
conştientizarea drepturilor pe care consumatorii le au în mediul online de către un număr din ce în ce
mai mare de utilizatori, precum şi dificultatea cuantificării efective a beneficiilor aduse de prezenţa şi
campaniile în media socială (Western European Social Media Marketing Forecast – 2012 to 2017,
2013).
Page 25 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Utilitatea mediei sociale în dezvoltarea unui business în turism variază de la publicitate, la vânzări
şi PR, deoarece comunicarea cu stakeholderii în mediul online se bazează pe aceleaşi principii ca cea
din celelalte medii tradiţionale de comunicare. Prin media socială organizaţiile îşi pot construi foarte
uşor imaginea dorită în spaţiul online (Lee, Tyrrell şi Erdem, 2013). Cercetările indică faptul că media
socială se dovedeşte un canal de comunicare benefic în situaţii de criză organizaţională. Chiar şi aşa,
este important ca organizaţia să recunoască şi să răspundă nevoile stakeholderilor in timpul situaţiilor
dificile, întrucât simpla prezenţă în media socială nu asigură şi rezolvarea problemelor.
În general, se poate remarca faptul că reţelele de socializare sunt mai degrabă folosite pentru scop
personal, decât pentru comunicare şi informare legată de aspecte business. Totuşi, nu se poate spune
că numărul utilizatorilor români de reţele de socializare în scop business este redus, deoarece, per total,
doar 19.69% din respondenţi afirmă că nu folosesc nicio reţea de socializare în acest scop.
Distribuţia răspunsurilor cu privire la reţeaua de socializare preferată pentru comunicare şi
informare business este mult mai echilibrată, aceasta însemnând că respondenţii nu au o reţea de
socializare pentru business care se detaşează în mod clar de celelalte, cum este cazul Facebook –
preferată între reţelele de socializare în scop personal.
Internetul şi aplicaţiile sale, în mod special media socială, sunt tot mai mult folosite de companii
şi indivizi pentru comunicare. Există mai multe tipuri de platforme ale mediei sociale: blog-uri, micro
blog-uri, reţele de socializare, platforme de partajare a fişierelor video.
Nu orice platformă este adecvată pentru utilizare, atunci când se urmăresc anumite obiective în
comunicarea online. Din analiza efectuată a rezultat faptul ca toate formele mediei sociale sunt utilizate
atât pentru dezvoltarea şi promovarea afacerilor în sectorul turismului, cât şi pentru scopuri personale.
Totuşi, respondenţii preferă să utilizeze în mod diferit aplicaţiile mediei sociale, în funcţie de
scopul comunicaţional propus: pentru afacere sau pentru interes privat. De asemenea, a rezultat faptul
că, în interiorul aceluiaşi tip de platformă există diferenţe ale percepţiei în sensul că, în vreme ce de
exemplu MySpace sau Hi5 sunt considerate ca potrivite pentru comunicarea în scop personal, ele sunt
privite ca nepotrivite pentru comunicarea de afaceri.
Cele mai utilizate platforme ale mediei sociale pentru comunicarea în interes privat, dar si pentru
comunicarea în afaceri sunt cele de partajare a fişierelor video şi reţelele de socializare. Blog-urile şi
micro blog-urile – ca forme de manifestare ale mediei sociale sunt utilizate mai puţin, indiferent de
scopul urmărit în comunicare.
Bibliografie
• Mangold, W.G. and Faulds, D.J., 2009. Social media: The new hybrid element of the promotion
mix. Business Horizons, 52(4), pp. 357-365.
• Markova, S. and Petkovska-Mirčevska, T., 2013. Social media and supply chain. Amfiteatru
Economic, XV(33), pp. 89-102.
• Melian-Gonzalez, S., Bulchand-Gidumal, J. and Lopez-Valcarcel, B.G., 2013. Online
Customer Reviews of Hotels: As Participation Increases, Better Evaluation Is Obtained.
Cornell Hospitality Quarterly, 54(3), pp. 274-283.
Page 26 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
9. Turismul în Oltenia
ȚÎRCOMNICU Daniela Simona,
Școala Gimnazială Vulpeni, Județul Olt
Oltenia, regiune istorică a României, se află în partea de sud-vest a țării și reprezintă 12.25% din
suprafața acesteia. Este cuprinsă între Olt (în est), Dunăre (în sud și vest) și Carpații Meridionali (în
nord).
În perioada stăpânirii romane, Oltenia era cunoscută sub denumirea de Dacia Malvensis, având
capitala la Malva. Oltenia se remarcă printr-un grad de latinitate mult mai profund decât în restul
regiunilor istorice. Acest fapt este demonstrat de utilizarea frecventă a perfectului simplu în vorbirea
populară, specific doar limbilor de origine latină.
Din punct de vedere administrativ, Oltenia cuprinde județele: Dolj, Gorj, Mehedinți (excepție
face orașul Orșova și comunele Ețelnița, Șvinița, Dubova ce aparțin provinciei Banat), Olt (excepție
fac zonele situate la est ce Olt ce aparțin provinciei Muntenia), Vâlcea (excepție fac zonele situate la
est de Olt), Teleorman (cuprinde doar comuna Islaz).
Relieful Olteniei este variat: munți în nord (Parâng, Retezat –Godeanu), Subcarpați ce cuprind
dealuri (Dealul Bran, Măgura Slătioarei, Dealurile Gorjului, Dealul Bârzei) și depresiuni (Novaci,
Tismana, Târgu Jiu), podișuri (Podișul Mehedinți, Podișul Getic), câmpii (Câmpia Olteniei,
subdeviziune a Câmpiei Române).
Oltenia este traversată de râurile Olt cu afluenții: Lotru, Olteț și Jiu cu afluenții: Tismana, Motru,
Amaradia, Gilort. Alte râuri ce străbat Oltenia sunt: Desnățui, Drincea și Cerna.
În Oltenia sunt cuprinse 40 de orașe și 11 municipii, cele mai importante fiind: Craiova, Drobeta
Turnu Severin, Târgu Jiu, Caracal și Râmnicu Vâlcea. Capitala regiunii este orașul Craiova.
Turismul din Oltenia, deși mai puțin cunoscut, prezintă o mare complexitate: mănăstiri, schituri,
biserici vechi de lemn, stațiuni balneoclimaterice, peșteri, chei și defileuri.
În ceea ce privește atracțiile turistice deosebim atât atracții cu caracter geografic natural cât și
atracții cu caracter antropic. Atracțiile cu caracter natural cuprind atracții legate de relief, floră, faună,
iar cele ce țin de caracterul antropic, uman sunt reprezentate de monumente, elemente de folclor,
instituții cultural – artistice, elemente de gastronomie etc.
Astfel, Oltenia se bucură de o apreciere mai mare privind potențialul turistic pentru următoarele
atracții:
1. Elemente cu caracter natural:
• Munții Olteniei, cu Grupa Parâng și Grupa Retezat-Godeanu
• Podișul Mehedinți și Podișul Getic, cu numeroasele peșteri caracteristice ( Peștera
Topolnița, cu numeroase formațiuni carstice spectaculoase, Peștera Muierilor, locuită din cele mai
vechi timpuri, Peștera Tismana, Peștera lui Zamolxe, Peștera Polovragi, Peștera Cloșani)
• Podul natural de la Ponoare (Podul lui Dumnezeu- “o imensă arcadă carstică, rămasă prin
prabușirea tavanului unei peșteri”)
Page 27 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
• Muzeul Trovanților, din Costești, Vâlcea, sau “pietrele care cresc”, formațiuni de siliciu
pietrificat, care cresc sub formă de tuberculi de piatră
• Cheile Sodoholului, în comuna Runcu, județul Gorj (în zonă s-a filmat filmul Mărgelatul,
cu Florin Piersic)
• Cheile Oltețului, ușor de parcurs, dar spectaculoase
• Defileul Jiului
• Defileul Oltului
• Izvoarele cu ape minerale cu care Oltenia este cea mai “norocită” din toate zonele țării,
localizate în stațiunile Călimănești, Căciulata, Olănești, Govora, Ocnele Mari- Ocnița, Săcelu și Bala
• Dunărea și Lunca Dunării. Dunărea reprezintă frontiera naturală a regiunii cu Serbia și
Bulgaria, pe o lungime de peste 600 km. Acest fluviu constituie un potențial turistic ridicat. În această
privință putem aminti croazierele pe Dunăre. În plus, fluviul Dunărea reprezintă o sursă importantă de
pescuit, iar întreaga regiune este considerată un adevărat paradis pentru vânatoare.
• Lacuri naturale, în județul Dolj se găsește cel de al doilea mare lac natural din România,
lacul Bistreț, cu o suprafață de 1867 hectare, importantă sursă de pescuit.
2. Elemente cu caracter antropic:
• Localități cunoscute: Craiova, Râmnicu Vâlcea, Drobeta-Turnu Severin, Târgu Jiu
• Stațiuni balneo-climaterice: Căciulata, Călimănești, Olănești, Govora
• Complexul sculptural Brâncuși : Coloana Infinitului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului
Mănăstiri: Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Tismana, Mănăstirea dintr-un lemn, Mănăstirea
•
Lainici
• Elemente de gastronomie: cârnați, praz, vin de Drăgășani, zaibăr de Băilești, pepeni roșii
de Dăbuleni
• Case memoriale: Casa memorială Brâncuși de la Hobița, Casa memorială Maria Lătărețu,
Casa memorială Ecaterina Teodoroiu din Târgu Jiu, Casa memorială Tudor Vladimirescu, Casa
memorială Elena Farago din Craiova
• Muzee de artă, istorie, etnografie în orașele Craiova, Râmnicu Vâlcea, Caracal, Târgu Jiu,
Drobeta Turnu Severin
• Castele și cetăți: Castrul roman Drobeta, castrul roman Arutela
• Stațiunea de ski Rânca, stațiune în curs de dezvoltare, situată la altitudinea de 1600 m, la
poalele Vârfului Păpușa. Se află la 18 km de orașul Novaci, în județul Gorj, pe șoseaua Transalpina
(DN67C) și dispune de mai multe pârtii de începători cu nocturnă, de nivel mediu și una de avansați,
dar și baby ski cu nocturnă. Se poate practica și snowboarding, săniuș, schi de tură. Mai nou există și
snowmobile. Sporturi de vara: trasee montane, atv, parapanta, off road, moto, cicloturism, canyoning,
rafting, pescuit sportiv si vanatoare, water walking ball, summer tubing.
Bibliografie
• Dumitru Tudor, Oltenia Romană, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968
• Alex Mihai Stoenescu, Istoria Olteniei, Editura RAO, 2011
Page 28 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
• https://ad-turism.ro/oltenia-1684/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Oltenia
• http://www.cjgorj.ro/atractii-turistice/obiective-de-patrimoniu/muzee-cladiri-si-case-
memeoriale/
10. Tradiții și obiceiuri românești de iarnă
prof. Fănică DANIEL
Școala Gimnazială Cândești, Loc. Cândești, jud. Buzău
Crăciunul la români
Pe teritoriul românesc, Crăciunul, sau Naşterea Domnului Isus Christos este considerată una dintre
cele mai importante sărbători creştine. Ea este celebrată la 25 decembrie, potrivit Calendarului
gregorian, şi face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericii Ortodoxe.
De la începutul Secolului al XX-lea, Crăciunul devine şi o sărbătoare laică, astfel încât centrul de
greutate al celebrării se deplasează de la participarea la rit în biserică, spre aspectul familial al
schimbului de cadouri sau, pentru copii, al primirii darurilor de la Moş Crăciun. La oraş şi în familiile
mai înstărite există o persoană care, îmbrăcată în haine de culoare roşie, joacă rolul Moşului şi oferă
cadouri, pe măsura meritelor din timpul anului.
În Calendarul ortodox, cele 3 zile de Crăciun se încheie cu sărbătoarea Sfîntului Ştefan. Toate
zilele de Crăciun sunt dedicate revederii părinţilor, neamurilor şi prietenilor, aşa că toţi, ,,cu mic, cu
mare”, merg în vizită şi aşteaptă oaspeţi.
Credinţă şi legende populare privind originea termenului Crăciun
În folclor, se spune că Fecioara Maria, când trebuia să-L nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla,
însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugîndu-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge
la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaia, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul
prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală.
Nemaiputând merge, Maria a intrat în staulul vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Auzind-
o şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, Crăciunoaiei i s-a făcut milă de ea şi a hotărît s-o ajute,
îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mîinile; apoi,
înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu
apă, l-a încălzit şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a spus să încerce apa şi, când bătrâna a băgat
cioturile mâinilor în vas, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această
minune se crede că moaşele au mâini binecuvîntate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste
mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.
Alte legende spun că, de Crăciun, coborau de pe munte bătrânii asceţi, îmbrăcaţi în cojoace de
oaie, şi cărau în desăgile lor crengi de vâsc. Această plantă este considerată un leac universal,
proprietăţile ei curative şi tămăduitoare fiind benefice atât pentru oameni, cât şi pentru animale.
Page 29 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Tradiţiile româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina, elemente care se regăsesc, de
fapt, în majoritatea ţărilor din Europa; ele reprezintă speranţa că Zeul Soare va găsi puterea să reînvie
şi să aducă primăvara cea bogată.
Obiceiul colindatului
Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mîntuitorului aduce cu ea şi o seamă de practici foarte vechi,
prin care se celebra Solstiţiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranţe că va renaşte.
Obiceiul colindatului începe în data de 24 decembrie şi poate să continue pe parcursul a 2 sau 3
zile. Colindatul se face, de obicei, în grupuri cu o componenţă diversă: copii, oameni maturi, bătrâni,
doar fete, ori doar băieţi, tineri căsătoriţi etc., în funcţie de zona etnografică. Colindele sînt
reinterpretări ale unor ritualuri păgîne, dar care, în timp, au fost schimbate sau amestecate cu
interpretări religioase. Cu toate acestea, colindatul cu măşti este un ritual strict păgân, ce aminteşte de
ritualurile de vânătoare ale zeului Crăciun. Colindatul are loc în curtea gospodarilor, în casă sau sub
fereastră; de asemenea colindatul are loc seara, noaptea sau chiar dimineaţa. Colindătorii sunt
întotdeauna primiţi în casă, deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an de prosperitate.
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată, de regulă, prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul şi
cu Steaua, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este „mersul cu
icoana”, un fel de colindat, în care preoţii comunităţii locale poartă icoana Naşterii Domnului,
binecuvântând casele şi pe creştini.
Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se
pierde în vechimile istoriei Poporului Român. Evocând momentul când, la naşterea lui Isus, s-a ivit pe
cer steaua care i-a călăuzit pe cei Trei Crai de la Răsărit la locul naşterii, copiii – câte trei, la fel ca
regii-magi – merg din casă în casă, purtând cu ei o stea şi cântând colindul „Steaua sus răsare…”.
Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Casele, frumos împodobite,
îşi primesc colindătorii, care sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar cu bani. Unele
cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată, vin colindătorii”,
de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată”, de D.G. Khiriac, „Domnuleţ şi Domn în cer”, de
Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie, în „Amintiri din copilărie”, aventurile mersului cu
colindatul. Totuşi, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu
daruri la Isus nu erau regi, ci astrologi (numiţi, pe atunci, magi, sau vrăjitori) veniţi din Est, probabil
din zona Babylonului. Încă un aspect interesant este faptul că nu e menţionat nicăieri numărul
astrologilor şi numărul darurilor, ci doar felul darurilor: aur, tămâie albă şi smirnă.
Semnificaţia Bradului de Crăciun
Un simbol foarte cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există în tradiţiile româneşti cu mult
înainte de Era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti, el fiind prezent
la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea. Se consideră
că bradul aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc
casa cu crengi de brad. Pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea, datina împodobirii bradului se întâlnea în
casele nemţilor din oraşele româneşti, după care ea s-a răspândit pe tot cuprinsul ţării, odată cu cântecul
închinat bradului, ,,O, Tannenbaum!” (O, brad frumos!).
Page 30 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
În zilele noastre, toată lumea aşteaptă momentul împodobirii bradului. Acest obicei are loc în
Ajunul Crăciunului, sau în noaptea de Crăciun, când Moşul cel darnic aduce, pe lîngă cadouri, şi
bradul, frumos împodobit cu globuri şi beteală.
11. Turism în Țara Oașului
prof. ec. SILAGHI Adriana Orhidea
Colegiul Economic ”Gheorghe Dragoș” Satu Mare
prof. ing. SILAGHI Răzvan Alin
Liceul Tehnologic ”Unio-Traian Vuia” Satu Mare
Ţara Oaşului este una dintre cele mai originale şi mai pitoreşti zone etno-folclorice din România.
De formă circulară, ca o căldare uriaşă, această vatră etnoculturală ocupă depresiunea intramontană cu
aqcelaşi nume situată la extremitatea Nord-Vestică a României. Ca o cetate naturală, ce adăposteşte o
unitate geografică ca un platou întins, Ţara Oaşului este înconjurată de mai multe ramuri ale Carpaţilor
Nordici – Munţii Păduroşi, Oaş, Gutâi, Ţibleş şi ai Rodnei, iar până nu demult şi de nesfârşitul codru
românesc. Pe de altă parte, dealuri domoale, brăzdate de văi şi ape cu nume de fată - Talna, Valea
Albă, Lechincioara – ţinut binecuvântat, ferit de cataclisme şi vrăjmăşii ale stihiilor, cu câteva porţi
suspendate între dealuri, altele deschise de râurile Talna şi Tur, precum şi cele naturale dinspre Câmpia
Someşului (1).
Asupra întinderii spaţiale, părerile sunt împărţite, atât între localnici, cât şi între cercetători. Unii
susţin că tot Oaşului îi aparţin şi cele câteva sate româneşti din plasa Ugocea: Gherţa Mare, Gherţa
Mică, Turţ, Batarci, Comlăuşa, Tarna Mare, Valea Seacă, aflate sub administraţia Maramureşului
istoric sute de ani. Alţii ştiu că ţinutul Oaşului se opreşte la Călineşti şi Cămârzana, cuprinzând cele
16 sate din fosta plasă Oaş, dar s-a dat acelaşi nume generic şi celorlalte sate româneşti alipite din
comitatul Ugocea. „Împreună cu aceştia, oşenii constituie o extremitate a domeniului în care se
vorbeşte limba românească. E probabil că pe vremuri acest grup era legat de acela al românilor din
Beregh, de mult pierduţi pentru noi. Limba aceasta de pământ românesc, din nordul ţării noastre, este
cuprinsă ca într-un cleşte de două popoare străine: rutenii, la nord, şi ungurii, în partea de sud-vest.
Astăzi nu mai poate fi vorba de o periclitare a elementului românesc“(2).
Turismul rural, mai mult decât alte tipuri de turism, este orientat spre auto-conservare astfel încât
dezvoltarea acestuia să nu aibă un impact negativ asupra mediului. Tocmai din acest motiv, prioritar
este respectarea și promovarea principiilor de dezvoltare durabilă. În acest context, extinderea ariei
ofertei specifice, stimularea zonelor cu potențial turistic ridicat va fi atent monitorizată, în timp ce, vor
fi respectate în mod obligatoriu, măsurile de protejare a mediului.
Teritoriul microregiunii Țara Oașului este dominat de culmi alungite sau conice, cu o largă
deschidere spre Câmpia Someşului, impresionând prin frumuseţea peisajului pe care-l cuprinde.
Relieful este foarte variat datorită faptului că pe acest teritoriu se întâlneşte zona muntoasă vulcanică
Oaş, cu cea a Câmpiei Someşene, care datorită acţiunii agenţilor externi a dat naştere la mai multe
unităţi geomorfice, care nu depăşesc altitudinea de 630-680 m, cu o medie de 250 m. Relieful
predominant este cel deluros și muntos de altitudine mică și îmbină diferite tipuri de unităti geomorfice.
Page 31 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Microregiunea Ţara Oaşului, este o regiune pitorească atât ca înfăţişare geografică cât şi ca viaţă
socială românească, cu trăsături care o arată ca pe una din cele mai originale zone de pe întreg teritoriul
României. Pe lângă aspectele naturale care au influenţat structura vieţii economice a întregii regiuni
este de remarcat menținerea trăsăturilor etnice deosebite, cu tipuri omeneşti care se îmbracă în acelaşi
mod şi cu manifestări psihice şi sociale asemănătoare de la un sat la altul (3).
Portul şi danţul oşenesc care erau cartea de vizită a oşanului au ajus amintiri. Există astăzi o
anumită stare de îngrijorare vis – a – vis de modernismul zilelor de astăzi, care atenuază serios
valorile spirituale specifice ale acestei zone. O parte a obiceiurilor a devenit istorie odată cu
dezvoltarea vieţii economico-sociale din această zonă. Astăzi anumite munci manuale, în special cele
legate de cultura grâului şi porumbului sunt înlocuite de mecanizare, ducând la dispariţia obiceiurilor
şi tradiţiilor legate de acestea, şi în mod special de neînsămânţarea cănepii etc.
Activitatea culturală se desfăşoară prin intermediul căminului cultural şi al şcolilor, impunându-
se luarea de măsuri ca prin familie, şcoală, biserică să se stopeze acest fenomen de modernism pentru
a nu se pierde definitiv obicieurile şi portul popular.
Cu toate aceste neajunsuri, teritoriul prezintă un potențial uriaș de dezvoltare turistică. La cele
prezentate mai sus, se pot adăuga numeroase obiective turistice, care prin restaurare și renovare pot fi
puse în valoare și incluse în circuite turistice, pentru dezvoltarea turismului religios și cultural:
gospodării țărănești tradiționale, mori de apă, muzee sătești, biserici vechi, unele din ele sunt clasate
ca monumente istorice, fiind înscrise pe Lista de monumente istorice de interes local.
Principalele obiective turistice din microregiunea:
- Biserica Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril - 1815
- Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – 1873
- Biserica ortodoxă - 1898
- Capela reformată – 1865
- Biserica monument nemțească din piatră – 100 ani vechime
- Cimitir evereiesc
- Muzeu sătesc
- Gospodărie țărănească
- Mori de apă din lemn (sec. XIX)
- Cătunul Vagas, o aşezare cu doar 6 persoane
- Aleea teilor seculari
- Rezervația Naturală Tînoavele din Munții Oaș
- Râul TUR, rezervație natural
Zonele rurale din România prezintă o deosebită importanță din punct de vedere economic, social
și din punct de vedere al dimensiunii lor, diversității, resurselor naturale și umane pe care le dețin.
Dezvoltarea economică și socială durabilă a spațiului rural este indispensabil legată de
îmbunătățirea infrastructurii rurale existente și a serviciilor de bază. Pe viitor zonele rurale trebuie să
poată concura efectiv în atragerea de investiții, asigurând totodată și furnizarea unor condiții de viață
adecvate și servicii sociale necesare comunității.
Zona Negreşti-Oaş va deveni cel mai important şi mai complex pol turistic al judeţului Satu Mare,
cu o ofertă turistică diversificată şi complementară, pentru următoarele tipuri de turism (4): turismul
montan (drumeţii montane) şi sporturi de iarnă (schi), turism balnear şi de sănătate, turism cultural
(circuit al aşezărilor monahale, meşteşuguri populare, arhitectură tradiţională, tradiţii şi obiceiuri
Page 32 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
locale), turism sportiv şi de recreere (pentru pescuit, vânătoare etc.), care va atrage annual 100.000 de
turişti şi vizitatori.
Turismul din zonă se va baza pe o infrastructură turistică modernă, care va fi concentrată în două
locaţii – Luna Șes (turism montan, sporturi de iarnă, sport şi agrement) şi Valea Măriei (turism balnear
şi de sănătate), care vor dispune de spaţii de cazare moderne şi diversificate (hoteluri, moteluri,
pensiuni, cabane etc.), baze de tratament, pârtii de schi, ştranduri, instalaţii de transport pe cablu, centre
de informare şi promovare, parcări, terenuri şi amenajări sportive etc. De asemenea, turiştii amatori de
drumeţii montane şi de circuituri tematice vor beneficia de trasee marcate corespunzător, care să
cuprindă toate obiectivele turistice din zona Oaşului. De asemenea, Muzeul Ţării Oaşului va deveni
un pol de atracţie pentru turişti, prin reînvierea şi punerea în valoare a tradiţiei olăritului oşenesc.
Bibliografie:
• (1) http://www.oas.ro/patrimoniu.html
• (2) Ion, Muşlea, „Cercetări folclorice în Ţara Oaşului”, Reeditare în: „Cercetări
etnologice zonale”, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj Napoca, 2004, p. 35
• (3) http://www.galtaraoasului.ro/pdf/Tara_Oasului_PDL.pdf
• (4) http://primarianegrestioas.ro/pagina/iv-ii-viziunea-de-dezvoltare/53.html
12. Promovarea turismului cultural local
prin proiecte educaționale
și exemple de bune practici
prof. dr. Natașa PETEU
prof. ing. VASILESCU Rodica Lenuța
Liceul Tehnic ,,Nicolae Titulescu,, Medgidia
Municipiul Medgidia este situat în Dobrogea centrală, la o distanţă aproape egală între Dunăre şi
Marea Neagră, la 36 km de Constanţa şi 24 km de Cernavodă. Coordonatele geografice ale oraşului
sunt 28o şi 16´ longitudine estică – 44o 15’ latitudine nordică. Medgidia este aşezată pe principala
arteră feroviară care leagă capitala ţării cu portul maritim Constanţa – la încrucişarea căilor ferate şi
rutiere ce străbat Dobrogea de la Nord la Sud şi de la Vest la Est. Se mărgineşte la Nord cu comuna
Cuza-Vodă, la N-E cu Castelu, la N-V cu Satu-Nou, iar la S-V cu Remus Opreanu. Valurile romane,
cunoscute sub denumirea de Valurile lui Traian, trec prin mijlocul oraşului şi se întind la Est si Vest
de oraş.
Regiunea naturală în care este situat oraşul Medgidia este Podişul Dobrogei, acesta fiind aşezat
pe colinele ce mărginesc Valea Carasu. Această vale este o depresiune tectonică în care a evoluat
aproape până la dispariţie un liman dunãrean. Relieful este puţin accidentat, dealurile rotunjite, iar
văile largi şi puţin adânci.
Reputatul profesor Constantin Brătescu - cunoscător minuţios şi pasionat al Dobrogei –studiind
despre ţinutul nostru, îl numeşte “pământ zbuciumat care adeseori a fost fund de mare şi îndelungată
Page 33 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
vreme şi uscat”. Lucrarile sale descriu în mod deosebit valea Carasu arătând că aceasta înlesnea
navigaţia până în centrul Dobrogei, adică până la Medgidia.
Despre Valea Carasu ar exista ipoteza că ar fi un vechi braţ al Dunării care pe aici se varsă direct
în mare. Această ipoteză a fost definitiv înlăturată în urma studiilor făcute de istorici.
Resursele turistice existente în municipiul nostru sunt variate si valoroase. Elevii și profesorii
Liceului Tehnic ,,Nicolae Titulescu,, Medgidia au promovat potențialul turistic în mod creativ în
proiecte, studii și lucrări științifice și au participat la diferite simpozioane și conferințe în care au
ilustrat arhitectura civilă și religioasă, monumente și mausoleul dedicat eroilor neamului, complexul
sportiv sau faleza Canalul Dunăre - Marea Neagră.
Geamia, lăcaş de cult al populaţiei de confesiune islamică, este un
important obiectiv turistic, fiind cea mai veche clădire din Medgidia.
Geamia „Abdul Medgid” (Marea Moschee) a fost ridicată în cinstea
sultanului Abdul Medgid (1839-1861) și a fost finalizată în anul 1859.
Are formă pătrată (20/20 m), Este construită în stilul neo-clasic
ottoman, specific arhitecturii islamice (lăcaşurilor de cult) și are formă
pătrată (20/20 m). Construcţia este executată din piatră de calcar fasonată manual şi din material
lemons (cedru de la M. Liban). În colţul din nord-vest al geamiei s-a construit un minăreţ tot din piatră
de calcar şi înalt de 25 de metrii cu scara înterioară sub forma de spirală şi o terasă circulară în partea
superioară. Acoperişul păstrează specificul arhitecturii neo-basice otomane. La intrare în geamie,
deasupra uşii, se păstreazã un text în limba şi scrierea turcă-osmană amintind de ctitorul geamiei şi
emblema (Muhru) Imperiului Otoman. Interiorul, neschimbat de la construcţie, păstrează toate detaliile
(plafonul din lemn de cedru, coloanele de lemn, balcon şi balustradă de lemn etc). Reîntemeiat în jurul
geamiei, oraşul va primi numele de Medgidia, în onoarea sultanului Abdul-Medgid. În prezent, oraşul
are un număr de 10-11 mii de enoriaşi de confesiune islamică, reprezentând o cincime din populaţia
oraşului. Obiceiurile, tradiţiile şi spiritualitatea musulmană constituie valori importante care
îmbogăţesc patrimoniu cultural al municipiului nostru.
Biserica ortodoxă cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din
Medgidia a fost construită între anii 1890-1899, a purtat inițial numele
de “Catedrala Ortodoxă”, fiind ridicată pe ruinele unui castru roman.
Ctitorul ei a fost preotul Cristache Georgescu, care a păstorit 48 de
ani, între 1890 și 1938. El a fost îngropat în curtea bisericii. Biserica are
formă de cruce, având 3 turle, 2 mici si 1 mare. Altarul este din lemn de
nuc sculptat. Se compune din 8 coloane în stil corintic, la înălţimea uşilor
împărăteşti, iar deasupra alte 8 coloane în acelaşi stil. Între primele coloane sunt aşezate icoane mari
cu rame, care au deasupra frumoase ghirlande de flori expuse, precum si icoane mici în mai multe
rânduri. Aceste icoane au rama formată din câte 2 coloane mici răsucite. Uşile sunt tot din lemn de nuc
cu frumoase ornamentaţii ca şi cele 2 strane - una regală şi una episcopală. Plafonul, turla cea mare şi
pereţii au fost pictaţi cu scene biblice în culori plăcute şi cu un desăvârşit simţ artistic. Distrusă în
timpul trupelor de ocupaţie în primul război mondial, biserica a fost renovată, între anii 1932-1936,
din contribuţia enoriaşilor şi altor fonduri colectate. S-a executat reconstrucţia turlelor din cărămidă în
locul celor de lemn, s-a refăcut acoperişul şi s-a repictat biserica de către pictorul Anghelescu din
Călăraşi, întreaga lucrare costând suma de 630.750 lei. Tot atunci s-au înlocuit giurgiuvelele ferestrelor
Page 34 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
cu cele de fier şi pardoseala din scânduri cu cea din mozaic. Cu acest prilej s-a introdus şi curentul
electric. Stilul arhitectonic este romano-bizantin. Între anii 1962-1963 s-a repictat întregul interior al
bisericii, vechea pictură fiind degradată în proporţie de 50%, lucrare efectuată de pictori autorizaţi: I.
Musceleanu, Preot Lembrau şi I. Gheber cu suma de 57.400 lei, iar în 1956 s-a vopsit în ulei întregul
exterior al bisericii, lucrare ce a costat 34.000 lei, toate fondurile fiind realizate integral din veniturile
proprii ale bisericii, fară nici un ajutor extern. În 1983, biserica a fost din nou restaurată şi repictată
integral în stilul fresco de către pictorul M. Rădulescu, lucrare definitivată în 1985.
Mausoleul eroilor sârbi, croați și sloveni construit în formă de
piramidă, a fost ridicat în anul 1926, de către statul iugoslav, pentru a
adăposti osemintele a 224 militari sârbi, croați și sloveni, morți în Primul
Război Mondial pe teritoriu dobrogean.
Pe partea din față a piramidei-osuar este fixată stema fostului stat
iugoslav, sub care este plasată o inscripție în limba sârbă. Mai jos se găsește o plachetă de marmură pe
care este fixată o cunună de lauri din bronz. La monument se ajunge pe o scară din beton, iar
împrejmuirea acestuia este realizată cu stâlpi din piatră, legați cu lanțuri.
Complex Sportiv "Iftimie Ilisei" este finalizat în anul 1983. Cuprinde Stadionul Municipal
diedgidia sau Stadionul „Iftimie Ilisei”.
Are o capacitate de 32.860 de locuri fiind unul dintre cele mai mari
stadioane din România. Sala de sport a fost inaugurată în anul 1982 și
este situată în incinta bazei sportive, având o capacitate de 750 locuri în
tribune. Suprafața de joc este realizată din parchet și pot fi practicate
jocuri de handbal, baschet, volei, tenis, box, lupte. Hotelul situat în
incinta bazei sportive, cu restaurant și bar, sală de finess, saună,
spălătorie, magazie pentru materiale.
Arhitectura civilă este reprezentată de Primărie – vechea clădire a fostului Palat Comunal construit
în 1913, alături de care se află o altă veche și frumoasă construcție ce
gazduiește astăzi Administrația Financiară Medgidia.
Dincolo de Primărie, începând de la Casa de Cultură a Sindicatelor
"Lucian Grigorescu", spre stânga, se deschide Piațeta Decebal în
mijlocul căreia tronează bustul unuia dintre cei mai îndrăgiți fii ai
orașului - Dan Spătaru.
O altă destinație turistică poate fi Faleza Canalului Dunăre-Marea Neagră, canal navigabil,
artificial, care leagă portul Cernavodă de pe Dunăre de portul Constanța Midia Năvodari de la Marea
Neagră, scurtând drumul spre portul din Constanța cu aproximativ 400 kilometri.
Canalul, cu o lungime de 95,6 kilometri, este o parte foarte importantă
a căii navigabile dintre Marea Neagră și Marea Nordului, prin Canalul Rin
– Main – Dunăre.
Poposește pentru o clipă în Medgidia, iar oamenii, culorile, tradițiile,
miresmele și gusturile se vor împleti în fața ta pentru a-ți oferi un sejur de
neuitat, departe de tot ce înseamnă agitație și freamăt cotidian. Bine ai venit!
Page 35 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Bibliografie
• Mehmet Ali Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, Bucuresti, 1994
• Aurelia Lapuşan, Stefan Lapuşan, Medgidia Carasu, Editura Muntenia, Constanţa, 1996
• Corneliu Marinescu, “Studiu monografic al oraşului Medgidia”, Editura Alfa, Constanta,
2004
13. Managementul realizării activității integrate prin
valorificarea obiceiurilor, tradițiilor, istoriei și culturii
naționale
prof. VORNICEANU Cristina
Colegiul Tehnic Samuil Isopescu Suceava
Procesul instructiv-educativ desfășurat în școală îi permite fiecărui cadru didactic să pună în
valoare experiența didactică prin activități educative cu caracter integrat și cu o abordare complexă a
conținuturilor obiceiurilor, tradițiilor, istoriei și a culturii naționale. Activitățile integrate au multiple
implicații dacă acestea sunt realizate pe grupuri de copii, întrucât prin intermediul realizării acestora
copilul învață lucrând, personalitatea sa se dezvoltă într-un mediu democratic iar creativitatea sa este
lăsată să se dezvolte în toate domeniile.
Activitățile integrate sunt activități propuse de noul curriculum, care armonizează și sintetizează
informații din diferite domenii de cunoaștere, renunțându-se la logica lor particulară cu scopul creeării
unor imagini de ansamblu a realității cu care copilul intră în contact.
Aceste activități pot fi desfășurate integrat după scenariul elaborat de educatoare ce poate debuta
cu întâlnirea de grup, de ex:
ADP:”Trăistuța colindătorului”, initiată în fiecare zi și care se poate realiza sub forma unei
povestiri, a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei personae adulte sau a unui eveniment social,
orientându-i apoi pe copii să opteze pentru diverse centre de lucru, de ex:
ARTĂ:”Covrigi și nuci”-modelaj;
JOC DE ROL:”De-a gazdele de colindători”
BIBLIOTECA:”Decorăm trăistuța colindătorului” și
Activitate integrată: ADE:DȘ+DOS:”Trăistuțele le-am luat și-am plecat la colindat” (lectură
după imagini și convorbire).
Conținuturile propuse au un subiect comun, care urmează a fi investigat și elucidat în urma
parcurgerii acestora și a realizării obiectivelor propuse, respectiv:
-valorificarea tradiților și obiceiurilor populare;
-cultivarea dragostei și respectului pentru tradițiile, obiceiurile, istoriei și culturii naționale;
-receptarea frumosului din arta populară;
-implementarea unor cântece și dansuri populare românești;
Page 36 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
-manifestarea interesului pentru datinile și obiceiurile calendaristice creștine;
-promovarea unor relații reciproce între părinți și alți factori educaționali, pentru a transmite
copiilor valorile spirituale ale poporului nostru.
Prin abordarea activităților în manieră integrată, educatoarea organizează învățarea ca un regizor,
un moderator, ajutându-i pe copii să înțeleagă, să accepte emoții, sentimente, dragoste și respect pentru
tradițiile și obiceiurile strămoșești.
„Pe-un picior de plai,pe-o gură de rai”ne-am născut şi trăim,şi datoria noastră este de a păstra şi
a arăta atât semenilor noştri din acest spaţiu, cât şi altora, frumuseţea tradițiilor, obiceiurilor noastre,
istoriei și a culturii naționale.
De aceea este important ca educaţia să preia funcţia de transmitere între tineri şi cultură.
Valorile culturale sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural, acesta reușind să conserve
elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de viață izvorâte din experiențe, din
bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște sau dragostea pentru frumos, creând punți
între generații.
Pătrunderea copilului în cultură se produce în familie, în primii ani de viață și continuă în
comunitățile sociale din care face parte și în mod sistematic în unitățile de învățământ. Grădinița fiind
prima dintre acestea, trebuie să fie cea care îl face pe copil să conștientizeze valorile creațiilor populare,
să păstreze și să cultive interesul pentru cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc,
dansul, cântecul și portul popular, casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile deosebit de
bogate atât din preajma sărbătorilor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie,de Paști cât și cele de Crăciun și Anul
Nou, de la cele mai mici vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc.
OBICEIURILE
Cei mai frumoşi ani din viaţa omului sunt anii copilăriei, iar cel mai frumos loc din lume este
cel al naşterii. De aceea, de fiecare dată, când ne întoarcem la uliţa copilăriei ne năpădesc emoţiile
şi simţim cum ne încărcăm cu energii benefice. Cu drag, ne retragem în satul natal, acolo unde sufletul
nostru respiră aer curat, unde retrăim momente de o mare încărcătură emoţională, unde omul are o
înţelepciune aparte. Toţi avem în memorie iernile copilăriei cu jocuri pline de veselie, săniuşul,
derdeluşul, iar cei care au trăit, au copilărit la ţară, la bunici, ştiu cât de norocoşi sunt având parte
de astfel de obiceiuri.
În nici o altă parte a ţării repertoriul sărbătorilor de iarnă nu cunoaşte o atât de mare varietate şi
bogăţie de manifestări folclorice ca în zona Moldovei. Transmise pe cale orală din generaţie în
generaţie, într-o permanentă schimbare şi înnoire, atât ca funcţie cât şi ca mod de realizare artistică,
obiceiurile şi tradiţiile moldoveneştii au ajuns până în zilele noastre ca nişte spectacole de mare
anvergură care concentrează, acaparează atenţia întregii comunităţi. Aici punem accent mai mult pe
obiceiurile şi tradiţiile din jurul sărbătorilor de iarnă: Crăciunul şi Anul Nou.
An de an, ne străduim să pregătim cu preşcolarii acţiuni de înaltă ţinută care să facă atmosfera
mai frumoasă în timpul sărbătorii Naşterii Domnului şi a Anului Nou. Prin implicarea părinţilor şi a
bunicilor copiilor din grupele noastre am reuşit să adunăm multe elemente specifice zonei amenajând
sălile de grupă, am realizat costumele pentru jocul caprei, jocul ursului, jocul căiuţilor, am împodobit
steaua, am confecţionat măşti din diverse materiale (blănuri, fasole, coji de nucă, nasturi, coajă de
Page 37 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
stejar, ciocălăi) pentru jocul mascaţilor. Şi aşa, intraţi în atmosfera de sărbătoare, preşcolarii învaţă cu
uşurinţă colinde şi preiau obiceiuri de la bunicii lor.
Steaua –un obicei de demult luminoasa şi întocmită cu meşteşug în cadrul activităţilor practice
de către preşcolari cu sprijinul nostru şi al părinţilor – vesteşte Naşterea Domnului. Cântecele de stea,
colindele pe care noi le pregătim cu copii provin din diferite surse: bunici, străbunici ori din lumea
Bizantină Ortodoxă ori din tradiţia Bisericii Catolice sau din creaţiile culturale ale neamului nostru.
1. Steaua sus răsare, ca o taină mare,
2. Steaua străluceşte, nouă ne vesteşte 2. Astăzi Preacurata, Preanevinovata, Fecioara Maria,
naşte pe Mesia.
3. Steaua cum zăriră, magii şi porniră După sfântă rază, pe Hristos să-L vază.
4. După ce sosiră, şi pe Prunc zăriră, Bucuroşi intrară şi se închinară.
5. Daruri pregătite, lui Hristos menite.
În această zonă a ţării, putem spune că în fiecare grădiniţă de copii, sărbătorile de iarnă sunt
întâmpinate cu atmosferă mirifică în care se derulează programe cu datini şi obiceiuri specifice
momentului Naşterii Domnului sau Anului Nou.
Activitate integrată: DOS:”Ornamente pentru stea”- îndoire și lipire;
DEC”Steaua”-cântec predare
Jocul caprei, care simbolizează fertilitate pentru anul următor este integrat în mod armonios în
programele artistice realizate cu preşcolarii. Costumul caprei l-am confecţionat din bucăţi de macat
sau covoare aduse de bunici cu părinţi pe care copii au aplicat şi îmbinat cu grijă multe panglici colorate
din hârtie sau pânză, iar capul sculptat din lemn îl împodobim cu ghirlande având maxilarul inferior
mobil. Versurile pe care noi le-am învăţat cu copii le prezentăm mai jos:
„Asta-i capra din Moldova / Ascultaţi-va slova / ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa! / Numai zahăr eu ţi-oi da. /
Am adus-o acum la Iaşi / La copii drăgălaşi / ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa! / Numai zahăr eu ţi-oi da. / Hai
căpriţă să jucăm / Şi la toţi şă le umăm / ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa! / Numai zahăr eu ţi-oi da. Sănătate,
bucurie / În anul care-o să vie / ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa! / Numai zahăr eu ţi-oi da. / Foaie verde, foaie lată
/ Hai căpriţă sari odată / ţa, ţa, ţa, căpriţă, ţa! / Numai zahăr eu ţi-oi da!“.
Putem spune că ne-am ambiţionat şi am adus în mijlocul copiilor muzica şi costumaţia pentru
jocul căiuţilor, un joc care trezeşte buna dispoziţie în sufletul tuturor. După zile de pregătire a paşilor
de dans în galop şi a costumului popular echipat cu canafi şi clopoţei, copii au jucat graţios exprimând
legătura sacră dintre om şi animalul care îi stă aproape şi-l slujeşte.
Pentru că jocul ursului se practică în mjoritatea statelor din Moldova, şi noi l-am preluat la oraş şi
adaptat la nivelul copiilor preşcolari din grădiniţele noastre. Este un joc agreat, spectaculos. „Ursuleţii“
sunt conduşi de un „ursar“, care îndeamnă „animalele“ la dans în ritmul tobelor. Noi am realizat
costumele ursuleţilor cu ajutorul părinţilor din bucăţi de blană, am împodobit toiagurile şi tobiţele. Cu
multă plăcere, copii îmbrăcaţi în ursuleţi, fac mişcări ritmice la bătaia din tobe, iar cei prezenţi sunt
plini de entuziasm. Toate aceste obiceiuri amintite mai sus, pe care noi ne străduim să le pregătim an
de an, culminează cu „Pluguşorul“ şi „Sorcova“.Copiii care rostesc „Pluguşorul“, folosesc aceste
elemente tradiţionale care întăresc şi trezesc şi mai mult sentimentele de dragoste pentru acestea.
Page 38 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Pluguşorul celor mici: „Moş Vasile, Moş Vasile / Ce mai faci cu-atâta păine? / Dă-mi şi mie un
colăcel, / Nu mă vezi că-s mititel? / Dă-mi şi vin, / Dă-mi şi parale / Ca să cresc, să mă fac mare / La
anul să-ţi fac altă urare / La ureche perciuni creţi / Ia mai mânaţi măi băieţi! / Hăi! Hăi! / N-am o de
hârtie să vă scriu pe-o farfurie / Şi-un condei de busuioc / Dumnezeu v-a da noroc / La vite şi la bucate
/ La mulţi ani cu sănătate! / Opriţi plugul măi băieţi! / Aho, aho!“.
Cu „Sorcova“ încheiem de fiecare dată suita obiceiurilor la cumpăna dintre ani. Copiii adunaţi în
grupuri, în faţa spectatorilor, cu sorcove confecţionate de ei din ramuri de brad împodobite cu flori din
hârtie colorată creponată rostesc după încredinţarea gazdei cuvintele: „Sorcova, / Vesela, / Să trăiţi /
Să-nfloriţi / Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un fir de trandafir, / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca
fierul, / Iute ca oţelul, / La anul şi la mulţi ani!“. Copii, la finalul programului acestor sărbători sunt
răsplătiţi cu colaci, mere, nuci, bani din partea gazdelor, a părinţilor.
Programa activităţilor instructiv-educative pentru grădiniţa de copii recomandă ca în cadrul
activităţii de educaţie pentru societate să urmărim realizarea obiectivului – cadru: cunoaşterea unor
elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român. Obiceiurile
prilejuite de Naşterea Domnului şi cele de întâmpinare a noului an aduc un sentiment de primenire, de
speranţă, de visare, dar mai ales de petrecere. Este o perioadă cînd uităm de rele, toată lumea se bucură,
dă frîu liber fanteziei, este perioada când noi îi învăţăm pe copii “Capra”, “Pluguşorul” şi “Sorcova”
şi le prezentăm părinţilor în Serbarea de Crăciun. Cofecţionarea costumului caprei din fâşii de hârtie
colorată şi panglici colorate şi cu un cap mobil făcut din lemn este o adevărată plăcere pentru copii şi
părinţi, dar şi o ocazie de a le povesti copiilor despre fiecare obicei în parte. Alte obiceiuri pe care noi
leam prezentat copiilor au fost: Dragobetele şi Mărţişorul.
Sărbătorile Pascale
Fiecare copil trebuie sa cunoasca principalele traditii si obiceiuri de Paste, deoarece il ajuta sa
perceapa si partea spirituala a acestei perioade, nu doar pe cea materiala, in care se primesc cadouri de
la iepuras si se ciocnesc oua rosii. Ajuta copilul sa patrunda in spiritul sarbatorii pascale, explicandu-i
cateva traditii si invatandu-l sa respecte cateva obiceiuri populare, pentru a trai trup si suflet acest
moment important din religia crestina.
Copilul preșcolar trebuie sa stie ca se vopsesc in Joia Mare si se ciocnesc in Duminica Pastelui,
ciocnitul oualor marcand bucuria invierii Domnului.
Spalatul pe față cu ou roșu
Un alt obicei popular care se tine si in ziua de astazi in multe zone ale tarii este spalatul pe fata, in
dimineata Pastelui, cu apa in care tii un ou rosu peste noapte. Se spune ca cine se spala cu aceasta apa
este sanatos tot restul anului. Este un obicei dragut, pe care opilul il poate invata si respecta in fiecare
an, de Paste.
Numai intelegand obiceiurile populara si traditia acestei sarbatori, copilul poate intelege sensul
inrosirii oualor, a mersului la biserica dupa lumina sau a hainutelor noi pe care le poarta tantos in
Duminica Pastelui, lucruri pe care, in lipsa unor informatii si explicatii pe intelesul lui, le accepta si le
trateaza ca atare.
Obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, cântecele, dansurile şi
strigăturile nelipsite de la aceste întâlniri, datinile specifice sărbătorilor religioase, costumele minunate
Page 39 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
pe care le poartă oamenii în aceste împrejurări sunt tot atâtea ocazii de a transmite copiilor tradiţiile
populare româneşti. neamului nostru.
Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile inimaginabile şi incontestabile ale poporului
nostru şi nu trebuie să lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm. Alături de
literatură,care constituie un factor cu eficienţă deosebită în educaţie , arta populară are şi ea o
contribuţie de seamă. În primul rând, copiii încep să înţeleagă specificul poporului din care fac parte,
aspiraţiile lui, idealurile de ieri şi de azi, care sunt oglindite în obiceiurile locurilor şi creaţiile
meşteşugarilor; în al doilea rând ,punându-i pe copii, încă de la vârsta preşcolară în contact direct cu
creaţia populară,le insuflăm respectul pentru tradiţiile noastre şi dorinţa de a duce mai departe tot ceea
ce ne reprezintă ca naţiune.
Copilul simte admiraţia faţă de creaţiile populare încă de când îşi ascultă bunica cum deapănă firul
unui basm sau a unei legende ,în care eroii sunt înzestraţi cu calităţile ţăranului român, îl simte din
cântecul duios de leagăn al mamei,din proverbe şi zicători , din ghicitori din doinele cântate îndelung
de moşii şi strămoşii noştri.
Exprimată în cele mai diverse forme,creaţia populară românească este caracterizată de
autenticitate şi ingeniozitate,o trăsătură aparte fiind puternica ei unitate ,care nu exclude însă o mare
varietate de manifestări în arhitectura populară, port, ţesut, olărit, prelucrarea lemnului, a metalului şi
nu în ultimul rând pictura icoanelor pe sticlă.
Costumul popular românesc reflectă suprapus influenţe date de tradiţiile locale, aşezare
geografică, posibilităţi economice zonale ,starea socială sau ocazia cu care este purtat. Toate acestea ,
precum şi faptul că se observă o îndepărtare a tinerilor de la tradiţiile populare ne face să insistăm pe
cunoaşterea de la cea mai fragedă vârstă a tradiţiilor populare, pe educarea copiilor în spiritul
respectului şi păstrării acestora.
Dezvoltarea dragostei pentru arta populară poate fi realizată prin activităţi de observare a
costumului popular, prin dansuri, şezători, serbări,colinde,realizarea unor obiecte de artă populară,
proverbe, ghicitori.
Activitate integrată:DȘ.Cun.Med.”Portul românesc”-observare;
ALA2:” Parada costumelor populare”-joc distractiv-astfel în activităţile de observare a
costumului popular începem prin menţionarea regiunii din care fac parte, iar la prezentarea costumelor
ţinem seama de elementele componente ,începând cu podoaba capului şi terminând cu încălţămintea.
Copiii pot cunoaşte mai bine elementele componente ale costumului popular prin îmbrăcarea lor
pentru paradă dar și cu ocazia serbărilor de Crăciun sau a diferitelor manifestări dedicate unor
evenimente locale.
Obiecte artizanale
Activitate integrată: ALA1:ARTĂ:”Atelierul de altădată”-confecționare obiecte
artizanale și podoabe pentru brad
BIBLIOTECĂ:”Decorăm obiecte vechi”-scriere
CONSTRUCȚII:”Roata olarului”;
DȘ.Cun.Med:”Din bătrâni, din oameni buni”-observare
Page 40 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
La activităţile liber-alese, copiii au realizat obiecte artizanale cu care am îmbogăţit colţul de artă
din grădiniţă. În felul acesta au avut satisfacţia unei munci finalizate cât şi satisfacţii de ordin estetic.
În legătură cu formarea sentimentelor de preţuire a obiceiurilor populare legate de începutul Anului
nou există tradiţia ca în fiecare an să organizăm serbarea pomului de iarnă. Împodobirea bradului este
un prilej de mare bucurie pentru copii dacă acesta este împodobit cu podoabe realizate de ei. Cu acest
prilej copiii află că bradul simbolizează viaţa lungă, veşnic tânără, iar podoabele lui dorinţa omului
pentru bunăstare şi frumuseţe.
Totodată copiii au făcut cunoştinţă cu produse artizanale reuşite care pot fi apreciate ca artă
propriu-zisă. În legătură cu obiectele de artizanat existente la colţul de artă populară amenajat în
interiorul grădiniţei, nu ne-am mărginit să prezentăm obiectele doar ca valoare intrinsecă, ci am căutat
să atragem atenţia copiilor şi în ce priveşte munca depusă de către creatori, arătându-le în acelaşi timp
că această muncă constituie o veche tradiţie a poporului nostru: cioplitul în lemn, olăritul, ţesutul,
cusutul pe fir, confecţionarea unor obiecte din materiale din natură.
Colindele
Activitate integrată: DEC:”Astăzi s-a născut Hristos”-recital de colinde;
ALA2:”Cu colinda-n cartier”
Prin textele colindelor, copiii transmit urările de bine în legătură cu unele străvechi
îndeletniciri ale poporului nostru legate de muncile agricole ca:aratul, semănatul şi păstoritul.
Şezătorile desfăşurate în grădiniţă sunt o modalitate de a păstra specificul naţional prin preluarea
a tot ceea ce este valoros şi totodată pe înţelesul copiilor, din folclorul nostru: poveştile, basmele,
versurile, cîntecele populare, dansurile populare, proverbele, ghicitorile. Pentru reuşita şezătorii este
foarte important ca toţi copiii să poarte costume populare. Ele trebuie sa fie frumoase ca aspect şi
colorit, bogate şi să evidenţieze caracteriticile folclorice ale regiunii din care provine dansul sau
cântecul interpretat. De altfel, gradiniţa noastră se poate mândri cu costumele populare pe care le are.
Prin activitățile copiilor desfăşurate în cadrul şezătorilor se urmăreşte capacitatea lor de a realiza lucrări
originale, valorificând experienţa acumulată, iar prin materialele pe care le punem la dispoziţiea
copiilor le stimulăm creativitatea. Se urmărește ca aceste materiale să fie cât mai bogate şi mai diverse.
Fetiţele își aleg după preferinţă cusături naţionale pe etamină, înşirări de mărgele, iar băieţii ţesături la
gherghef şi pe carton, împletituri din pănuşi de porumb.
Zicătorile şi proverbele au fost întotdeauna preţuite de poporul nostru pentru conţinutul valoros
şi pentru realizarea lor artistică. Ele au fost păstrate ca tradiţii populare şi sunt o dovadă a înţelepciunii
poporului, având o latură morală, satirizând lenea, lăcomia, urâţenia şi lăudând frumuseţea, hărnicia şi
bunătatea omului.
Exemple:
„ Lenea e cucoană mare Care n-are de mâncare” „Bună dimineaţa căciulă Că stăpânul n-are gură”;
„Copilul răsfăţat Rămâne nemâncat”; „Munca este brăţară de aur.”
Ghicitorile spuse la şezătoare au un caracter instructiv-educativ. Ele dezvoltă în primul rând
gândirea. Din acest motiv pot fi folosite cu succes şi în alte activităţi mai ales în consolidarea unor
cunoştinţe despre lume şi viaţă. Ghicitorile spuse în situaţii concrete conduc gândirea copiilor spre
Page 41 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
răspunsul corect şi sunt memorate de ei cu multă uşurinţă. Cu ocazia şezătorilor ei le spun cu multă
satisfacţie.
„O mulţime de pitici
Hai acuma să ghicim
Despre ce casă vorbim?”
( grădiniţa)
„Subţirel şi mititel
Joacă lumea după el”
( fluierul)
Jocurile populare româneşti, prin frumuseţea costumelor şi a melodiei, prin supleţea şi
expresivitatea mişcărilor, prin vioiciunea pe care o dă copiilor, contribuie în mare măsură la realizarea
educaţiei estetice a preşcolarilor. Dansurile sunt însoţite de obicei de strigături, adecvate tematicii şi
integrate în raport cu conţinutul dansului şi a ritmului. De obicei, strigăturile au un caracter satiric,
legat de începutul jocului, de obiceiurile locului, de evenimentele comunităţii sau sărbători specifice
zonei. Dacă la acestea se adaugă şi chiuituri atunci dansul popular devine mai dinamic, mai antrenant,
plin de elan şi de invitaţie la joc.
Chiar de la grupa mică, noi am familiarizat prin intermediul ședințelor din cadrul opționalului
”DANS POPULAR”copiii cu paşii simpli de dans popular: hora, „Alunelul“, „Haide mândro“ şi cu
paşi mai dificili la grupa mare: „Moldoveanca“, „Tot pe loc“.Aici, copii au avut bucuria să cunoască
şi să aprecieze varietatea costumelor populare din mai multe zone ale ţării cât şi a naţionalităţilor
conlocuitoare şi de asemenea dansuri şi cântece din folclorul acestora. Ei şi-au însuşit cu uşurinţă
versurile, strigăturile, paşii de dans şi au participat cu entuziasm la desfăşurarea programelor artistice
planificate cu ocazia multor evenimente din timpul anului: 1 Decembrie; 25 Decembrie; Anul Nou; 24
Ianuarie; 8 Martie; Sfintele Paşti; 1 iunie.
Folclorul este o carte a vieţii, un îndrumător pentru demnitate,muncă, cinste, omenie. Educând
copiii în spiritul valorilor morale ale poporului nostru aducem folclorul ca izvor nesecat de valori
culturale şi naţionale.
ISTORIE
Educaţia moral-patriotică trebuie incepută de la cea mai fragedă vârstă, vârsta preşcolară, când
copilul incepe să distingă valorile care-l inconjoară. Numai cunoscând îndeaproape faptele de vitejie
ale înaintașilor, copiii vor invăța să prețuiască trecutul încărcat de istorie al poporului roman.
Copiii si adulții, se identifică pe deplin cu actul ,,Micii Uniri” și nicăieri nu poți trăi mai intens
acest sentiment. Acestea sunt momente unice in viața copiilor și generează conduita patriotică. Doar
învătându-i de la frageda vârstă să calce pe urmele neșterse lăsate de eroi, își vor simți mai târziu
rădăcinile solid înfipte în pământul patriei, pământ din care ne tragem seva şi în afara căruia nu ne vom
regăsi niciodată adevărata identitate.
A forma la preșcolari conduita moral-patriotică este artă și măiestrie iar noi, educatoarele stim
foarte bine acest lucru și prin derularea unor astfel de proiecte dorim să păstrăm neîncetat memoria
eroilor neamului.
În cadrul acestei teme au aflat foarte multe lucruri despre Unirea lui Cuza, sau Unirea cea mică:
au “citit” imagini, au ascultat poveşti, au urmărit prezentări, au desenat şi au colorat, au învăţat şi au
dansat “Hora Unirii”.
Page 42 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Concursul „Cine ştie mai multe despre Unire” le-a adus diplome.
Copiii au aflat despre ţăranul cel înţelept, Moş Ion Roată din poveştile “Moş Ion Roată şi Unirea”,
“Moş Ion Roată şi Vodă Cuza”
Au fost “mici actori” şi au “intrat în pielea” oamenilor din vremea aceea: au interpretat “Ocaua
lui Cuza” şi aşa au putut înţelege mai bine cum pedepsea domnitorul pe cei ce nu respectau legile.
Au rostit câteva versuri, au cântat iar la sfârşit, au dat “mână cu mână” şi au încins “hora frăţiei
pe pământul României”.
CULTURA NAȚIONALĂ
Patrimoniul cultural are o valoare universală pentru noi ca indivizi și pentru comunitățile și
societățile noastre. Este important să îl păstrăm și să îl transmitem generațiilor următoare. Putem să ne
gândim la el ca la ceva static sau aparținând trecutului, însă în realitate evoluează prin modul în care
ne raportăm la el, prin implicarea noastră. Mai mult decât atât, patrimoniul nostru cultural joacă un rol
important în construirea viitorului Europei. Acesta este unul din motivele pentru care ne dorim ca pe
parcursul acestui An european să stârnim în mod special interesul copiilor. Prețuindu-ne patrimoniul
cultural ne putem descoperi diversitatea și putem iniția un dialog intercultural despre lucrurile pe care
le avem în comun. Vizitele realizate la muzee sunt activitati de cunoașterea mediului dar și din cadrul
domeniului om și societate trăite în direct, sunt complementare activităţilor de predare-învăţare.
Activitate integrată:DȘ+DOS:”Să ne cunoaștem trecutul”-observare și convorbire
Originalitatea activităţii a constituit-o vizitarea expoziţiilor temporare de la Muzeul de Istorie a
Bucovinei din Suceava, evenimente ce adună un interes cultural şi preocupă foarte multe medii.
Metodele de lucru utilizate de către educator, de către ghizii de la instituţiile partenere şi de către elevi
au fost diverse: prelegerea, explicaţia ştiinţifică, conversaţia, problematizarea, descrierea, realizarea
de fotografii şi prezentări Power-Point. Mijloacele de învăţământ utilizate au fost: aparatul foto,
computerul, videoproiectorul şi mijloacele existente în instituţiile partenere.
Descrierea vizitei: la Muzeul de Istorie a Bucovinei copiii au primit informaţii în fiecare sală de
la ghidul muzeului asupra istoricului şi semnificaţiei exponatelor. A fost vizitată expoziţia permanentă
a muzeului cu exponate din epoca antică şi până în epoca contemporană. Au fost apreciate exponatele
din etapa stăpânirii austriece, o etapă de protejare şi de înflorire a patrimoniului cultural din Bucovina.
De asemenea copiii au apreciat Sala tronului, considerată în trecut o culme a muzeografiei din
România.
Descrierea vizitei: la Muzeul de Ştiinţe Naturale copiii au primit informaţii asupra istoricului şi
secţiunilor componente ale acestuia. Copiii au vizitat expoziţia permanentă de minerale şi roci din
cadrul muzeului şi apoi au primit explicaţii la secţiunea „Pădurea de foioase şi elementele ei” şi la
expoziţia de caricaturi şi desene pe teme de protecţia mediului. La revenirea în grădiniță s-au vizionat
fotografiile realizate Muzeul de Ştiinţe Naturale şi au fost dezbătute momentele acţiunii, într-o
atmosferă cooperantă.
Folclorul este inima oricărei culturi. Și dacă i-am învățat pe copiii noștri versuri din cântecele
vechi, colinde, pași din dansul strămoșilor noștri, făcându-i să înțelegă că prezentul este valoros numai
împreună cu trecutul fiindcă astfel îmbinate prezintă o garanție pentru cititor, înseamnă că am sădit în
sufletele lor unul dintre cele ai alese sentimente.
Page 43 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
Valorificând cele învățate în cadrul activităților desfășurate, am observat că elementele de cultură
și tradiție populară îi unește pe copii, îi sensibilizează și-i bucură în același timp, creează armonie și
emoție estetică puternică, impresionează pozitiv, deopotrivă, pe copii și pe părinți.
Dacă la sat acest proces de transitere este înlesnit de contactul direct cu tărâmul și creația
sa, la oraș sarcina revine educatoarei care are datoria să-i apropie pe copii de valorile tradiționale ale
poporului român.
Bibliografie
1.MECT,CNFP „Managementul proiectului – Ghid practic pentru formatori şi cadre
didactice”Bucureşti 2001.
2.MECT,Institutul de Ştiinţe al educaţiei „Managementul Educaţional pentru Instituţiile de
Învăţământ”,”Managementul educaţional”, Bucureşti 2001.
3.Revista Învăţământul Preşcolarnr.1-2, 2009
14. Obiceiurile și tradițiile în cultura românească
Prof.ing. - diplomat ȘUTEU Elena Gabriela
Colegiul Tehnic Mircea cel Bătran, București, sector1
Tradițiile românești constituie una din valorile inegalabile și incontestabile ale poporului român
și chiar și în perioada actuală sunt factori decisivi ce contribuie la cristalizarea conștiinței poporului
român în ciuda trecerii timpului. Poporul român, deși așezat de veacuri pe aceste meleaguri a moștenit
o bogată zestre spirituală ce contribuie și în prezent la consolidarea specificului românesc reflectat în
aspirații, idealuri dar care își au de fapt inspirația în obiceiuri și tradiții.
Cele două mari categorii de obiceiuri și tradiții sunt:
• cele care marchează diferite evenimente ce se desfășoară de-a lungul anului. Sunt
sărbători religioase, cele legale, de munca agricolă, de factori de mediu. Acestea vizau viața colectivă
a satului, având un caracter public și ciclic. Un loc special între obiceiurile religioase îl au cele
specifice Crăciunului și Paștelui.
• a doua mare categorie se referă la obiceiurile care atestă diferite momente importante
din viața omului. Desfășurarea lor era legată de momente bine determinate, care nu se repetă de-a
lungul vieții.
Obiceiurile tradiționale românești au ca și modalități de exprimare: muzica, coregrafia, gestica
sau mimica. Sunt fapte culturale complexe, menite înainte de toate, să organizeze viața oamenilor. Ele
marchează momentele importante ale trecerii lor prin lume, și le modelează comportamentul.
Desi asistăm la o transformare a societătii rurale într-o societate de consum asemănătoare celei
urbane totuși schimbările demografice nu fac ca obiceiurile să se piardă în totalitate. Multe din
obiceiurile tradiționale românețti se pot întâlni în spectacole sau festivități contribuind la menținerea
unei atenții treze asupra potențialului spiritual.
Chiar dacă populația rurală actuală trece printr-o evidentă emancipare încă nu se ppune problema
unei prapastiei care să semnifice pierderea identității și patrimoniului tradițional românesc.
Page 44 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
15. „Cimitirul vesel” de la Săpânța - o carte 3D „scrisă”
în limbajul artei populare maramureșene,
o oază de Veselie în deșertul Morții
prof. Claudia-Maria MARIAN
prof. Camelia PODINA
Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Baia Mare
Maramureșul, „plai cu flori”, este și va rămâne în sufletele românilor o atracție turistică atât pentru
frumusețea locului, cât, mai ales, pentru frumusețea sufletului oamenilor din acest colț de rai al
României, oameni care reprezintă străjerii unor obiceiuri și tradiții care nu vor dispărea atâta vreme
cât maramureșenii există, și asta, pentru că, oameni ca Stan Ioan Pătraș, au simțit că trebuie să lase
urmașilor, într-un mod unic și bizar, un crâmpei din firul vieții oamenilor din aceste locuri.
Poate că, inițial, sub impulsul copilăriei, Stan Ioan Pătraș a vrut
să facă „haz de necaz”, râzându-i „în nas” Morții, „cea cu coasa
nemiloasă”, dar, în final, a adus pe tapetul viitorului – trecutul, viața
și obiceiurile locului, din diferite perioade ale timpului.
Evoluția și schimbarea din diferite perioade de timp, se simte
din înscrisurile pe diferitele cruci, dar, totuși, a dus mai departe, prin
imaginile colorate sculptate, o mare parte din moștenirea lăsată de
străbuni – hainele maramureșene, obiceiurile și tradițiile.
Modul ciudat în care artistul popular, Stan Ioan Pătraș, a reușit
să transforme un loc al morții, al durerii sufletești, într-un loc de
amintire a vieții celui plecat, reprezintă, de fapt, credința că fiecare
viață are rostul său, cu bune și rele, cu învățăminte sau realizări,
transmise, în acest mod, celor ce îi vizitează și citesc versurile,
poposind câteva clipe în fața mormântului.
Știm că, mormintele, ajung, de cele mai multe ori, să fie uitate în negura timpului, dar, prin această
operă de artă, artistul popular Stan Ioan Pătraș, a reușit să mențină vie amintirea acestor oameni, nu
numai în fața generațiilor care au urmat, dar și în fața turiștilor din întreaga lume, care vizitează, în
permanență, localitatea Săpânța.
Modul în care sunt sculptate crucile aduc în prim plan porturi și obiceiuri populare maramureșene,
care s-au perpetuat din generație în generație, nelăsând timpul să le estompeze sau să dispară, fiind
admirate de oameni din întreaga lume, pentru că, Stan Ioan Pătraș, a adus arta lemnului, portul și
tradițiile maramureșene, în atenția oamenilor de pe meridianele lumii.
Viața „celui plecat”, transpusă în versuri pe crucile înalte, sculptate de Stan Ioan Pătraș, ne
reamintește că „românul s-a născut poet”, dar demn și ironic în fața morții, transmițând, celor rămași
în urmă, lecții de viață.
Prin organizarea festivalului anual, „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, înțelegem că munca
lui Stan Ioan Pătraș nu a fost în zadar, pentru că oamenii locului păstrează vie datina strămoșească și
Page 45 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
transmit mai departe, generațiilor, obiceiurile și portul popular, iar localitatea Săpânța a devenit astfel
un obiectiv vizat de turiști din întreaga lume.
De fapt, credința și obiceiul strămoșilor noștri daci, se regăsesc aici într-un alt mod de exprimare
în fața morții, ca o rază de veselie și ironie aruncată în fața tristeții prin arta populară maramureșeană.
Fiecare loc al României are obiceiurile și straiele sale populare, dar niciunde nu sunt transmise,
peste generații, într-un mod atât de inedit, ca la „Cimitirul vesel” de la Săpânța.
Noi adulții, părinții, profesorii avem datoria morală de a deschide sufletele copiilor către obiceiuri
și datini străbune, către portul nostru popular, către trecutul fără de care prezentul nu ar exista într-o
formă morală, constructivă și educativă.
Ne amintim și acum, cu nostalgie, momentul în care părinții noștri ne-au dus, în perioada copilăriei
noastre, să admirăm acest cimitir, cum sufletul nostru de copil, încărcat ințial de spaima și ideea unui
cimitir, s-a metamorfozat în admirație și în tot mai multă curiozitate pentru fiecare cruce și suflet care
și-a găsit odihna în acel locaș.
Aveam senzația că îi vedeam pe cei „de dincolo”, ca și cum ar fi vii și ne povestesc experiențele
lor:
„Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-me”
(Wikipedia)
Crucile colorate se ridicau, parcă, direct din pământ, părând filele unei cărți ce se dorea citită.
Ne amintim cum, copile fiind, fugeam de la o cruce la alta ca să apucăm să citim cât mai mult, ne
amintim pildele care ni se transmiteau prin versuri, ne amintim cum ne-au impresionat culorile,
sculpturile cu porturile populare, ne amintim cum, de fapt, acest cimitir ne-a învățat, ca o carte
permanent deschisă, să înțelegem altfel oamenii, să privim în mod constructiv viața și rostul ei.
Prin amprenta pe care și-a pus-o, atât asupra noastră, cât și asupra generațiilor, noi două, vedem
„Cimitirul vesel” de la Săpânța ca o carte 3D „scrisă” în limbajul artei populare maramureșene.
Bibliografie:
• Notițe proprii
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Vesel_din_S%C4%83p%C3%A2n%C8%9Ba
• Imagine1:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/ac/Cimitirul_Vesel_de_la_Sa
panta3.jpg/675px-Cimitirul_Vesel_de_la_Sapanta3.jpg
Page 46 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
• Imagine2:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c1/Cimitirul_Vesel_de_la_Sa
panta6.jpg/800px-Cimitirul_Vesel_de_la_Sapanta6.jpg
16. Obiceiuri specifice Sărbătorilor de iarnă,
întâlnite în judeţul Gorj
prof. TOMESCU Gabriela
Liceul Tehnologic Baia de Fier
La nivelul judeţului, în multe zone s-au păstrat multe dintre tradiţiile şi obiceiurile de iarnă
moştenite din străbuni, comunele cu cea mai intensă activitate de sărbători fiind cele din zona de munte.
Una dintre cele mai răspândite datini în judeţul Gorj este colindatul, acesta deschizând ciclul celor 12
zile ale sărbătorilor de iarnă. Textele colindelor păstrate în tradiţia Crăciunului şi a Anului Nou sunt
cu temă religioasă, socială, dar şi de factură agrară, descriind gesturi magice de fertilitate a ogoarelor
sau alte gesturi atribuite animalelor.
Colindatul începe din noaptea de 23 spre 24 decembrie, când uliţele satelor răsună de glasul
micilor colindătorilor. Înarmaţi cu trăistuţe, copiii trec grupuri-grupuri şi merg prin tot satul după
colindeţi (piţărăi). Curat îmbrăcaţi, cu săcuie, straiţe după gât, iar în mână cu colinde sub comanda
vătafilor, piţărăii pornesc dintr-un capăt al satului şi umblă din poartă în poartă primind daruri de la
gospodari colaci, nuci, mere, pere, dulciuri. Ca să-i anunţe pe gospodari de apropierea cetei de piţărăi,
ei strigă ‘Hai cu piţărăii!’ sau ‘Hă, hă, hă!’. În mai toate satele, în dimineaţa de Ajun se mânca dovleac
copt pentru a fi gras ca el. Acest obicei al colindatului, practicat mai ales de copii a fost şi este des
întâlnit în multe sate ale judeţului şi chiar în municipiul Târgu-Jiu. Obiceiuri vechi, cu o arie largă de
răspândire în tot judeţul, practicate în Ajunului Crăciunului sau între Crăciun şi Anul Nou, care se mai
păstrează încă în anumite zone ale judeţului sunt Steaua, Vicleiul, Brezaia, Sânvăsâiul, Număratul
parilor şi Sorcovitul. Steaua este un obicei care se practică pe toată raza judeţului din seara ajunului
până în seara Crăciunului de către copii şi are conotaţii religioase referitoare la Naşterea Domnului.
Steaua, purtată de copii, este compusă din speteze de brad îmbrăcate cu staniol, cu hârtie creponată
având în partea centrală o imagine cu Naşterea Domnului. În seara de ajun se merge şi cu Vicleiul,
zona practicată fiind cea de munte, respectiv Polovragi, Baia de Fier şi Novaci. Acesta este un teatru
de păpuşi în miniatură, cu o scenă pe care se joacă păpuşile şi o vitrină prin care se poate viziona jocul.
Tot decorul este îmbrăcat în hârtie pictată cu scene care redau ritualul Naşterii Domnului, iar echipa
este formată din şase persoane – patru cântăreţi, un păpuşar şi un fluieraş. Pe fundalul coral în care
sunt cântate Naşterea divinizată şi moartea, păpuşarul pune în scenă diferite aspecte din viaţă, pline de
satiră şi umor. Între Crăciun şi Anul Nou se umblă cu Capra sau Brezaia. Colindatul cu Capra are ca
protagonist un flăcău care ştie să joace şi care îşi pune o mască împodobită cu o oglindă în frunte cu
mărgele cu flori. Împreună cu alţi colindători merge din casă în casă şi urează gospodarilor împliniri
în anul ce va veni. Un alt obicei foarte răspândit şi practicat în zona Gorjului în ajunul Anului Nou,
precum şi în prima zi a acestuia este Pluguşorul, una dintre datinile cele mai vechi ale românilor.
Colindătorii urează sănătate şi belşug. În pocnet de bici, în sunet de clopoţei colindătorii îşi spun urarea
însoţită de refrenul ”Ia mai mânaţi măi, Hăi, Hăi!”. Vorbind despre aratul pământului cu 12 boi, despre
Page 47 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
semănatul, seceratul şi măcinatul grâului, Pluguşorul este datina care descrie ocupaţia principală a
poporului nostru – agricultura. Sânvăsaiul era un obicei de aflare a destinului practicat în seara de
Revelion. Astfel, pe vatră ori pe plita încinsă erau aşezate boabe de grâu, fiecare purtând numele unor
persoane de sex feminin şi masculin. Boabele de grâu erau numite ţinându-se seama de afectivitatea
dintre tineri. Datorită vetrei încinse, boabele săreau. Dacă boabele reprezentând fata se îndreptau spre
cel care purta numele băiatului, se credea că fata umblă după băiat. Dacă ambele boabe sărind se
apropiau se credea că tinerii se iubesc reciproc, iar dacă boabele săreau în sens opus era semn că tinerii
nu vor fi împreună. Şirul obiceiurilor specifice sărbătorilor de iarnă se încheie în luna ianuarie, după
ziua de Bobotează ce are semnificaţia purificării apelor de forţele răului, prin sfinţire. Stropite cu apă
sfinţită, fiinţele şi lucrurile sunt ferite de forţele malefice şi după Sfântul Ioan. Pe 7 ianuarie, în
majoritatea satelor gorjene se făceau hore la care aveau prioritate să conducă hora aceia care purtau
numele de Ion. În anumite zone se mai practică şi astăzi acest obicei. Cu aceste hore care durau până
noaptea târziu se încheiau şi sărbătorile de iarnă. Toate aceste obiceiuri şi tradiţii de iarnă sunt un prilej
de bucurie şi mândrie, de distracţie pentru copiii şi oamenii de toate vârstele.
17. Locuri și fapte care nu se văd
Prof. IANCU Ionuţ
Colegiul Tehnic Ion D Lăzărescu,Cugir
Scopul principal al educaţiei este cunoaşterea, o cunoaştere profundă ce presupune mai mulţi
factori. Voi încerca să transpun câteva metode practice prin care mi-am cunoscut mai uşor colectivul
clasei, am relaţionat, am stabilit în timp câteva coordinate, iar apoi am încercat să îi sensibilizez în
privinţa locurilor şi valorilor de care suntem înconjuraţi şi de cele mai multe ori nu le vedem. De ce
fac acest lucru ? Pe de o parte, pentru că şi alţii au facut-o şi datori suntem şi noi….pe de altă parte, ar
trebui să ne gândim serios că elevii ce îi avem astăzi în faţa ochilor sunt acei adulţi de mâine care ar
trebui să îşi preţuiască ţara spre a face ceva concret în vederea schimbării şi a traiului mai bun.
Am început ca un joc, însă unul bine regizat, apoi am lăsat stabilirea unor reguli celorlalţi actanţi,
iar la final ,de fapt, îmi place să cred că nu am ajuns încă la final...
Fiecare început e greu nu doar că nu cunoaştem colectivul clasei de elevi (mă refer la o nouă clasă)
nu ştim încă aşteptările elevilor, nu am descoperit personalitatea fiecăruia etc, dar punctul de o maximă
importanţă e faptul că în general elevul se lasă atras în general din prima oră. De aceea cred eu este
imperios necesar ca prima oră să fie riguros pregătită…
De multe ori am observat cum elevii rămân la final de ciclu şcolar în memorie cu prima şi ultima
oră, ca o oră de suflet , iar acest considerent m-a făcut să ofer şi eu la rândul meu suflet încă din prima
noastră întâlnire. Paralela am putea-o face cu o întâlnire de afaceri când este atât de important să ne
prezentăm cât mai bine pentru a oferi încredere partenerului. Asta devine acum elevul în prima oră :
un Partener cu care vom colabora în timp…
Unii se grăbesc să prezinte rapid regulile pentru a-şi întări de la început autoritatea. E o
modalitate…Alţii consideră ora primă o relaxare, o pierdere frumoasă de timp – o altă strategie. Fără
a judeca cele două prezentări, voi face referire la o altă metodă ce o aplic la clasă. După salutul clasic,
Page 48 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
SIMPOZIONUL „ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”
MINISTERUL INSPECTORATUL PRIMĂRIA LICEUL TEORETIC
EDUCAȚIEI ȘCOLAR JUDEȚEAN BAIA MARE „EMIL RACOVIȚĂ
NAȚIONALE BAIA MARE
MARAMUREȘ
îmi provoc viitorii colaboratori la un mic discurs de genul: Mă numesc…, îmi place …, şi văd şcoala
ca pe o…( schema ar putea fi diversificată ) apoi continui cu exerciţiul de completare a frazei: Sunt
mândru că sunt roman pentru că….
Se întâmplă tot mai des ca elevii mei de liceu să îmi spună Nu sunt mândru, atunci trec peste,
zâmbesc, iar la finalul exerciţiului continui cu cei ce nu erau mândri ca să îmi spună ce probleme sunt
în România şi care ar putea fi rezolvarea lor.
Astfel, mă asigur de la început că fiecare elev are ceva de spus. Plecând de la o relatare a unui
elev, mă prezint şi eu ca profesor, îmi prezint aşteptările etc , devenind astfel din prima oră partener
cu elevii. A doua etapă a acestui cadru de prezentare este constituit din clasica formulă: Cine vrea să
întrebe? , accentuând faptul că la oră trebuie să comunicăm spre a avea rezultate cât mai bune. În felul
acesta încerc să cunosc colectivul clasei din prima mea oră .
Dacă timpul îmi permite, pentru a profita de faptul că elevii s-au deschis suficient, jocul ar putea
continua cu testul Cum îmi imaginez o Românie în care…? O întrebare la care ei vor răspunde pe fişe
ce vor fi citite şi comentate în faţa clasei. În felul acesta încerc să îi atrag de partea mea, lăsându-i să
creadă că ei ar avea controlul asupra a ceea ce se va întâmpla, însă ora următoare voi avea timp suficient
să descoperim conţinuturile propriu-zise.
“ Numai în cărţile proaste oamenii se împart în două tabere, care nu au nimic în comun între ele.
Însă în realitate, totul se amestecă ! Ce om de nimic trebuie să fii ca să joci în viaţă un singur rol şi să
ocupi un singur loc în societate, să însemni unul şi acelaşi lucru! ”(1)
Pe aceşti elevi îi voi învăţa mai târziu valorile europene ca democraţia, competiţia, corectitudinea
etc.Deci, ei trebuie să fie lăsaţi să îşi exprime propriul punct de vedere.
O altă oră introductivă o dedic prezentării manualului ,bibliografiei şi introducerii în disciplina
respectivă . Încep cu întrebări care stârnesc zâmbete: Cui îi place să citească? De ce?
( observ astfel cum îşi petrec elevii mei timpul liber) Apoi le ofer alternative: Puteţi face mult mai
multe ! Curiozitatea lor îmi dovedeşte faptul că fiecare om probabil s-ar implica mai mult dacă ar fi
implicat! ,,La început a fost fapta. Privind, apoi asociindu-te faptei, devii mai bun sa mai rău. Restul e
analiza, descompunerea spectrală a actului ‘’(2)
Un loc important îl va ocupa desigur internetul şi atunci menirea mea ca profesor este să accentuez
încă o dată rolul internetului în educaţia unui elev. Începând o disputa despre rolul nociv al
calculatorului în viaţa unui elev ( pe care îl voi dezbate mai târziu) aş putea să îmi îndepărtez o bună
parte din colectiv, ceea ce nu doresc ( Nu uitaţi: elevii sunt colaboratorii noştri! Nu îmi permit acest
lux) de aceea prefer să prezint la ce este util internetul în domeniul meu, cu ce m-a ajutat pe mine, cum
îi va ajuta pe ei.
Şcoala care are o pagină de internet poate fi prezentată acum şi lor li se va părea mult mai atractiv
ceea ce se întâmplă în locul unde învaţă. Încurajându-i să se implice cât mai mult în activităţi la care
pot folosi şi calculatorul, accentuez faptul că societatea are nevoie de oameni informaţi şi prezint
momentul bibliografiei.
O cale de sensibilizare ar putea fi prezentarea unor locuri deosebite din ţara noastră, sau Peisaje
ce merită văzute, admirate, descifrate etc.
Cunoaşterea elevilor se va aprofunda bineînţeles în timp. Cerându-le părerea voi afla mai
multe despre ei si despre ceea ce îi preocupă. Important e să ştiu să îi canalizez spre ceea ce doresc eu.
Page 49 of 90
ISBN 978-606-701--264-8
The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Publicația cuprinde lucrările SIMPOZIONULUI Concursului ,,ROMÂNIA – CULTURĂ, TURISM, TRADIŢIE”, ediția a V-a, 2019, aplicant: Lceul Teoetic „Emil Racoviță”, Baia Mare
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search