Hobana, Ion (edit) - Varsta de aur a anticipatiei romanesti - scan

vîrsta de aur
a anticipaţiei

româneşti

ANTOLOGIE. CUVÎNT ÎNAINTE
Şl C O M E N T A R I I DE I O N H O B A N A

EDITURA TINERETULUI

Desenul
copertei:
DAMIAN
PETRESCU

Cuvînt înainte

Am spus şi am scris nu o d a tă că o cercetare ate n tă a m oştenirii
literare ar îm bogăţi substanţial peisajul anticipaţiei româneşti. E ra însă
mai m ult o speranţă deoît o certitudine, un ecou al acelei credinţe
care-i îndem na pe strămoşii noştri în d ep ărtaţi să deseneze pe zidurile
peşterilor bizonii jind u iţi în carne şi oase. Procedeul m agic şi-a dovedit
din nou eficacitatea, călăuzindu-ne prin hăţişurile producţiei editoriale
antebelice către cîteva dintre fanteziile pe teme sau pretexte ştiinţifice.

A devărul este că am investigat o arie tem porală relativ restrînsă,
fenomenul pe care-1 num im astăzi science-fiction făcîndu-şi apariţia în
R om ânia m ai tîrz iu decît pe alte m eleaguri. F ap tu l nu se datoreşte
vreunei carenţe de imaginaţie a poporului care a creat Tinereţe fără
bătrîneţe şi viaţă fără de m oarte, sau vreunei îm p o triv iri latente la
ofensiva spiritului ştiinţific, cum susţinea'u filozofii retrograzi dintre
cele două războaie. închegarea m ai tîrzie a stru ctu rilo r economice şi
industriale m oderne a avut drept urm are, la noi, o evoluţie mai înceată
a progresului tehnico-ştiinţific. O r, n'u e un secret că lite ra tu ra de
anticipaţie s-a născut, sub pana lui Edgar A llan Poe, în Am erica primei
jum ătăţi a secolului al X lX -lea, tocmai pentru că puternica dezvoltare
a capitalism ului şi în flo rirea consecutivă a ştiinţei şi tehnicii generaseră
im pulsul necesar şi publicul receptiv la reflectarea im plicaţiilor pasio­

nant? ale acestui proces,

5

Asta nu înseamnă, desigur, că anticipaţia rom ânească s-a ivit pe un
teren virgin, că literatura noastră a fost lipsită de semnele pregătitoare
ale ecloziunii noului gen. E xistă, în prim ul rîn d , o nobilă şi statornică
preocupare de a cunoaşte şi a răspîndi valorile ştiinţei. „A iubit ştiinţa
mai m ult decît acea Domnie pe care de două ori soarta i-a dat-o“,
scria Iorga despre m arele cărturar Dim itrie C antem ir. In secolul trecut,
această preocupare se intensifică, fe rtiliz în d noi zone de expresie.
Costache Conachi, posesor al unei lunete comandate la Viena, încearcă
să aclim atizeze în poezie noţiuni şi im agini din sfera nobilei ştiinţe
a Uraniei :

„Răsăritul şi apusul,
m iazăzi şi miazănoapte,
* planiţilor tot cursul
şi stihiile cu toate..."

sau :

„De nouă ori pînă astăzi păm întul colindătonu
A u călătorit pe crugul soarelui nemişcătoriu",

ultim ul epitet sunînd cel p u ţin ciudat în gura un'ui astronom , fie ei
şi am ator. T e n ta tiv a este relu ată de spătarul E nacachi G ane, în poemul
Călătoria lui C upidon la pustiu, tip ărit la Iaşi în 1850, dar circulînd
în m anuscris încă din 1825, sub titlul mai -fericit, după opinia noastră,
Pribegirea lui C upidon la p u stie tă ţi:

„Iar pe a acestui soare şi a stăpînii nopţii lună
Sub a M oldovei orizont văzînd mai întîi lumină
N u m ai puţin strălucirea a doi luceferi ce sunt
Pentru zi şi pentru noapte vestitorii pe păm înt
A căror planete drum pe globul cel ceresc
Douăzeci şi patru ceasuri este rînduit firesc..."

D u p ă cum se vede, rez'ultatul nu e în tru to tu l convingător, spătarul
fiind un versificator m odest şi nu prea bine in fo rm at, care confundă

eu dezinvoltură corpurile cereşti şi duratele mişcării lor de rotaţie.

6

Să m enţionăm , totuşi, o imagine care-şi va găsi deplina strălucire sub
cea mai m ăiastră pană a poeziei noastre : „a stăpînii nopţii lună".

P otriv it opiniei lui Şerban Cioculescu „cea m ai veche poemă cos­
mogonică românească" este A n u l 1871 de V. Rugină, apărută în Calen­
darul Rom âniei pe anul 1871 :

„Pe cînd totul n-avea nume, pe cînd totul n-avea viaţă,
Pe cînd tot rota în fu zii, tim pul m artor sta de faţă.
C în d p ă m în tu l acest mare ca un prunc el s-au născut
Legănîndu-se prin spaţiu — tim pu-n treacăt l-au văzut..."

Criticul subliniază abilitatea autorul'uicvasinecunoscut, care na­
vighează în tre ştiinţă şi religie, „ ev itîn d c o n trad icţia b ru ta lă f a ţă de
legenda biblică oficial a cred itată, d a r şi în cre d in ţîn d locul său haosului
prim o rd ial şi rolul h o tă rîto r tim pului".

D ar poezia secolului trecut cunoaşte nu numai astfel de expuneri
abstracte, ci şi incursi'uni pe tărîm ul aplicării ştiinţei şi tehnicii la v iaţa
cotidiană. M ulţumindu-se cu realizările .prezentului, acelaşi Conachi
închină în 1802 o odă principelui D um itru M oruzzi, care a adus
„ape curgătoare în oraşele-nsetate". H eliade vede, în schimb, progresul
industrial cuprinzînd globul, în ritm ul unei incantaţii profetice :

„Străbată-sc uscatul de forţele de aburi,
M ulţească-se ca peştii pe mare piroscafe,
D in p o p o l la alt popol, de la un stat la altul,
D in urbă-n altă urbă şi din comună l-alta
Incingă-se păm întul de căile fe r a te ;
Locomotive, fabrici mulţească-se-n tot lo c u l;
Consumu-se cărbunii şi împle atmosfera
De gazuri..."

C orespondentul p o n d e ra t şi lucid al acestor versuri poate fi găsit
în p ro z a econom istului N icolae Suţu, din N o tio n s Statistiques sur la
M oldavie (1849) : „M aşinile sînt m ijlocul cel mai puternic de a m ări
bogăţia unei naţiuni, ele fac în m unca m ecanică ceea ce face creditul
în tranzacţiuni ; ele m ultiplică în m od prodigios forţa productivă a

7

om ului". Sînt idei pe care Ion G hica le va relua nu num ai în C on­
vorbiri economice, ci şi în pseudo'utopiile Insula Prosta şi D ouă că­
lătorii în vis. D e fa p t, fa ţă de stadiul agriculturii noastre în 1885,
această viziune din Insula Prosta dobîndeşte reătS' virtuţi anticipa­
toare : „M ai în dep ărtare, cît vezi cu ochii, cîm pul vesel şi bogat stră ­
b ă tu t de to t felul de m aşini şi instrum ente..."

U topia veritabilă, această precursoare a fantasticului ştiinţi­
fic, a tît de des co n fu n d ată cu el, apare m ai în tîi în planul „Bibliotecii
universale" a lui H eliade, care incl'ude U topia lui M orus, Oceana lui
H arrington, N oua A tlantida a lui Bacon. Peste un deceniu, în 1856,
poetul avea să încheie Descrierea Europei după tractatul din Paris cu
o viziune mirifică a societăţii viitoare, Santa Cetate :

„Asta e cetatea ideale, naltă,
A ci justiţia este domnitoare

A ci frăţia e realizată,
A ci e virtutea forţă, valoare

Ş-orice nevoie este uşurată :
Unul pentru toţi, toţi iar pentru unul,
Liberă voie, soartă nivilată, .

Verul, frum osul, marele şi bunul,
Eternă pace, viaţa soţiale,
Propriul sacru, rizolvat com unul".

V ersurile reflectă ideile socialiştilor utopici, pe care H eliade le
cunoscuse m ai cu seamă în exilul său pa riz ia n . Inifl'uenţa lor asupra
literaturii rom âne din a doua jum ătate a secolului nu poate fi neglijată.
O vom recunoaşte în Spiritele anului 3000, povestirea tînărului Deme-
triu G. Ionnescu. M acedonski o consemnează în manuscrisul inedit
R om antism : „S aint Simon, filozof călduros (...) Fourier, om de ştiinţă
profundă (...) Enfantin, Babeuf aduc prinosurile lor înnobilării senti­
m entelor, dispreţului banului, trium fului binelui". Iar Eminescu ne lasă
să o întrevedem în idealul său de societate a viitorului, din Geniu
pustiu : .....aş vrea ca om enirea să fie ca prism a, 'una singură, strălucită,
pătrunsă de lumină, care are însă atîtea colori. O prism ă cu mii de

8

colori, un curcubeu cu mii de nuanţe. N aţiunile nu sînt decît nuanţele
prism atice ale om enirii, şi deosebirea d intre ele e a tît de n a tu ra lă , a tît
de explicabilă, cum putem explica din îm prejurări anume diferenţa
din tre individ şi individ. Făceţi ca to ate aceste colori să fie egal de
strălucite, egal de poleite, egal de fa v o riz ate de l'umina ce le fo r­
m ează..."

P rezenţa Poetului în paginile acestea de început are şi o altă justi­
ficare. Istoria literară a consemnat frecvenţa tablourilor şi im aginilor
cosmice în opera eminesciană. N u vom relua exemplele cunoscute,
subliniind doar că nimeni n-a izbutit să sensibilizeze a tît de pregnant
ideea distanţelor astronom ice (La steaua) şi că în Luceafărul apare
surprinzătoarea intuiţie a relaţiei spaţiu-timp,

„Şi căi de m ii de ani treceau
In tot atîtea clipe",

alătu ri de cea mai exactă şi m ai tulburătoare m etaforă a vitezei ab­
solute : „un fulger nentrerupt".

Obsesia celor două m ari coordonate e vie şi în Sărm anul Dionis,
m ulată acum în tipare kantiene : „N u există nici timp, nici spaţiu
— ele sînt num ai în sufletul nostru (...) în adîncurile sufletului coborîn-
du-ne, am p u tea tră i aevea în trecu t şi am pu tea locui lum ea stelelor
şi a soarelui". N u putem rezista ispitei de a sugera o interpretare m o­
dernă acestei extrapolări m etafizice : ştiinţa a început să vorbească
despre eventuala sondare a m em oriei ancestrale transm ise o d a tă cu
celelalte atribute ale eredităţii. M etem psihoză şi-ar pierde astfel carac­
terul de speculaţie mistică, transm igraţia sufletelor transform îndu-se
în tr-u n proces subtil şi încă insesizabil, d a r în esenţă m aterial...

N -am vrea să fim acuzaţi că forţăm nota, urm ărind „anexarea"
Poetului la literatura ştiinţifico-fantastică. Intenţia noastră a fost doar
de a schiţa cîteva dintre m odalităţile prin care opera eminesciană a
im pulsionat . a p ariţia şi evoluţia anticipaţiei rom âneşti, infuzîndu-i
clim atul ei de ardentă curiozitate intelectuală.

Spre sfîrşitul secolului, ecloziunea noului gen este p re g ătită şi de
revistele de popularizare a ştiinţei. Există, desigur, antecedente. A lm a­

9

nahul de învăţătura fi petrecere editat de K ogălniceanu în 1842 publica,
de pildă, articolul Cercări făcute de om spre a zbura în aer cu aripi.
Acum, însă, cele m ai noi sau cele mai spectaculoase ipoteze lansate în
diferite discipline (cu <î predilecţie m anifestă p e n tru astronom ie) sînt
consem nate şi com entate în m od operativ. „ Z iaru l C ă lă to riilo r şi al
în tîm p lă rilo r de pe m are şi uscat" îndrăzneşte chiar să facă incursiuni
în acea „ ţa ră a nim ănui" din tre ştiinţă şi fantezie, d ize rtîn d despre
perpetuum mobile sau despre înfăţişarea ipoteticilor locuitori de pe
M arte („... spiritele cele mai înalte, căutînd form e bizare pentru locui­
torii planetelor despre care voiau să vorbească, nici o dată nu s-au
p u tu t reţine d-a le atrib u i picioare, b raţe şi fa ţă care m ai m ult sau
m ai p u ţin seam ănă cu ale noastre, pe cînd, ceca ce e fo arte probabil,
aceşti oameni n-au nici faţă, nici picioare, nici braţe" — nr. 267, din
26 iunie 1902). D upă cum vom vedea, unele teorii astronomice, prezen­
tate aici sau în „O rion", revista lui V ictor Anestin, vor inspira direct
şi uneori m ărtu risit rom ane ca Un rom ân în Lună şi O tragedie ce­
rească, pentru a nu m ai vorbi de poeziile lui G abriel D onna, D . Te-
leor, D . Dragomireseu, Al. Anestin etc. De altfel, cartea lui H enri
Stahl a apărut mai întîi în „Ziarul C ălătoriilor", începînd din 25 iu­
nie 1913. Ia r la 18 m artie 1914 este reprodusă, din volum ul Spovedania
unui clovn, povestirea lui Victor Eftim iu Păm întul a vorbit.

Revistele de popularizare stimulează apariţia anticipaţiei autohtone
şi p rin trad u cerea unor lucrări reprezentative. In paginile lo r v ă d pen­
tru prim a oară, la noi, lum ina tiparului unele romane ale lui Jules
Verne (Stăpînul lumii, Invazia mării), H . G. Wells (Maşina tim pului),
Louis Boussenard (10 000 de ani într-un sloi de gheaţă), nuvele de
A rthur Conan Doyle (M otorul Drown-Pericord, Experienţa din Kein-
platz), Camille D ebars (Graur M onstrul) etc. G îteva coperte sînt re-
zervate unor teme ca O exploataţie agricolă în 1950, P ăm întul în flă ­
cări, D rum ul de fier al viitorului, Locuitorii din M arte făcînd studii
asupra P ăm întului şi com unicînd cu Păm întul... Toate acestea fam ilia­
rizează publicul cu tem ele, eroii şi p a rtic u la rită ţile anticipaţiei.

10

Pentru a înţelege rolul simbolismului în crearea unui cadru favo­
rabil afirm ării genului despre care discutăm, va trebui să facem o ten­
tativă de literatură com parată. In Franţa, religia ştiinţei a bîntuit mai
cu seamă în prim^, jum ătate a secolului trecut, oferind scriitorilor
realişti o m etodă de investigaţie şi în flăcărîn d u -i pe rom antici. M ai
tîrz iu , cînd s-a v ă z u t că ştiin ţa nu este totuşi 'un panaceu universal,
neabolind în m od au to m at m izeria şi războaiele şi generînd, în schimb,
fenomene şi tendinţe negative, entuziasmul s-a preschim bat în neîncre­
dere, ostilitate sau sarcasm. Acest „m ai tîrziu" coincide, în m are, cu
ap a riţia sim bolism ului şi de aici, pe antiscientism ul general grefîndu-se
rezerve şi resentim ente p a rticu la re, a titu d in ea u nor p oeţi şi p ro z a to ri al
căror p ro to tip poate fi considerat V illiers de l’Isle-A dam .

La noi, aşa cum am a rătat, progresul tehnico-ştiinţific se eviden­
ţiază abia în 'ultimele decenii ale veacului al X lX -lea. Şi atunci, re­
prezentanţii mişcării literare de avangardă vor adopta aproape ostenta­
tiv atributele cele mai decorative ale acestui progres. M acedonski, de
pildă, va face ascensiuni cu balonul şi va fi un ciclist pasionat, Sntr-o
vreme în care bicicleta constituia încă aproape o extravaganţă (despre
teoriile şi „invenţiile" lui vom vorbi la capitolul respectiv). Poezia
simbolistă va celebra alte mijloace de locomoţie. N u ne referim la
vapoarele şi trenurile utilizate d o a r ca pretex te p e n tru v a ria ţii pe
tem a „ p a rtir c’est m ourir un peu". G onind In a utom obil pe m alul
m ării, B arbu N em ţeanu, sub im periul senzaţiei de fo rţă şi de p len i­
tudine a vitezei, se lansează în tr-o asociaţie m itologică :

„Aripile de-oţel bateau nebune.
...U itînd, sub roţi, de galbenele dune,
Un cer părea, în zbor, întinsa m a re ;

Şi cum priveam albastra-nvălurare,
E h mă visam Apolo-n vrem i străbune,
Z burînd în carul soarelui de za rt /*
O v id D ensuşianu, care cerea poeţilor sS p ă tru n d ă în tainele
ftiinţelor, exaltă tre n u l:

11

„Stăpîn pe spaţiu şi pe tim p el zboară astfel
Vertiginos şi m în d ru “.

şi avion'ul :

„Aripi strămută-n înălţimi fiorul
Vieţei noastre pînă-acum legată
De piatră şi ţărînă.“

în ciclul Solii depărtărilor, din volum ul Lim anuri albe. în sfîrşit,
transcriind poate în gama propriei lui sensibilităţi O da lui Valcry
L arb au d din volum ul Poeziile lui A . O . B arnabooth, M in’ulescu îşi
începe astfel poemul Itin era r:

„In Pullman, cu 80 pe o ră !
Zburăm,
Şi viteza sonoră
N e sparge urechea ca un C ake-W alk..."

Proza 'urmează drum ul poeziei. Povestirea lui D im itrie Anghel,
D uşm anul maşinismului, polem izează indirect cu unul dintre aspectele
retrograde ale semănătorismului : vechilul Panţu strică maşinile agri­
cole, ca să poată lucra păm întul ca în străbuni. „M aşinile sînt un
cuvînt van şi nişte invenţii com plicate şi diabolice", spune el, justifi-
cîndu-şi vandalismul. Pe linia prom ovării interesului pentru ştiinţă,
Anghel publică articolul Literatura de sărbători, în care deplînge
lipsa din librării a cărţilor de popularizare de tipul celor ale lui
Flamm arion.

M enţionăm şi p roiectul d ram aturgie al lui Ştefan Petică. Planul
piesei A natem a m ărturiseşte intenţia de a susţine raţionalism ul, prin
combaterea fanatism ului religios.

D esigur, interesul f a ţă de ştiin ţă şi de realizările ei afectează o
zonă destul de lim itată a simbolismului, înscriindu-se în sfera gene­
rală a receptivităţii la spiritul secolului. Form ula e destul de labilă
p e n tru a se travesti în „ te n d in ţa spre ceea ce este nou, ciudat, b izar

ţh ia r", cum spune Mirtulescu într-un arţicol-m anifest, Densuşunu

12

face pasul urm ător, declarînd că ştiinţa nu poate „lăm uri to t“, că
dincolo de hotarele ei se află „cîm pul întins, fă ră m argini, al necu­
noscutului". E un antiscientism în surdină, pe care gîndirismul îl va
amplifica nemăsurat.

D acă nu ţinem seama de cronologie, treptele iraţionalism ului
gîndirist ar fi : declaraţia lui N ichifor C rainic că arta nu poate exista
fă ră „ m it şi m ister" ; concluzia lui L ucian B laga din E onul dog­
m atic, privind contam inarea ştiinţei de m it, magie, simbol ; invectivele
din M anifestul crinului alb la adresa încrederii în ştiin ţă şi progres,
considerată cu totul anacronică, nepotrivită cu spiritul vremii.
„Trăiristul" Mircea Eliade, discipol al filozofului reacţionar Nae
Ionescu, va proclam a secolul al X X -lea drept secolul „cel m ai opac"
al istoriei europene, rafugHndu-se în mistica indiană, aşa cum alţi
trăirişti o vor face cu protestantism ul kierkegaardian sau cu orfismul
tracic.

îm p o triv a acestor po ziţii se p ro n u n ţă fro n tu l larg al publicisticii
literare rom âneşti, de la „V iaţa rom ânească", eliberată în trucîtva de
exagerările poporaniste dinaintea prim'ului război m ondial, pînă la
revistele avangardiste. Lovinescu şi scriitorii g ru p a ţi în ju ru l lui la
„Sburătorul" extind sincronismul la domeniul ştiinţei, convinşi că
adoptarea civilizaţiei moderne va duce la desprinderea de formele
vieţii „prim are", sinonime cu stagnarea şi involuţia. Constructiviştii
de la „C ontim poranul", „75 H . P .“, „Punct", „Integral" identifică
aproape noul cu tehnica secolului al X X -lea, o tehnică eliberată, în
concepţia lor, de orice determ inare concretă social-istoriciî. M anifestul
suprarealist publicat în „U nu" (aprilie 1928) clamează :

„«cetitor, deparazitează-ţi creierul»
strigat în timpan
avion
t. f. f. — radio
televiziune
76 h. p.",

13

d a r Ion V inea avertizase că „ rev o lu ţia " m odernistă nu se reduce la
teribilisme lexicale : „O pinia curentă este că întrebuinţînd doar un
vocabular de contra-m aistru de uzină (...) poţi deveni p entru aceasta
poet m odern (...). Pe cînd, rev o lu ţia sensibilităţii — cea a d ev ă rată ?“
(V orbe goale, „ P u n c t", n r. 14 d in 20 februarie 1925).

Rem arcabile sînt contribuţiile aduse de revistele influenţate sau
conduse de Partidul Comunist. „C ultura proletară" acordă un spaţiu
larg popularizării cuceririlor progresului tehnico-ştiinţific. „Bluze
albastre" dem ască im postura trăirism ului şi im plicaţiile lui politice.
„E ra nouă" supune analizei critice tentativele de a trage concluzii
idealiste din noile ipoteze ale fizicienilor şi biologilor.

Aceste m ultiple înfruntări nu răm în fă ră ecou în operele celor
m ai reprezentativi scriitori ai epocii, determ inînd uneori apariţia unor
accente insolite. Sadoveanu, ai cărui eroi opun o rezistenţă pasivă
civilizaţiei, p rivită ca un inamic ireductibil al rînduielilor patriarhale,
se lansează cel p u ţin o d a tă în speculaţii demne de cea m ai p ură
literatură ştiinţifico-fantastică. In N unta domniţei Ruxandra, Ştefan
Soroceanu îi spune nepotului său B ogdan : .....oam enii de azi, care
au scornit atiîtea, ar putea să scornească o maşină care să zvîcnească
şi să treacă m ai repede decît sunetul — ceea ce nu-i lucru peste
putinţă. Aşa că, de pildă, dînd eu glas aici, mă răped apoi cu acel
a p a ra t în d ep ărtare şi aud acolo ce am spus dincoace". Şi m ai d e ­
parte „...Sunetul n-are putinţa de propagare decît în atm osfera pă-
m întului nostru. Dincolo n-ar putea trece decît pe calea undelor
electrice. Lum ina străbate însă spaţiile interstelare şi trece în infinit,
p u rtîn d imaginea clipelor. Asta dacă s-ar putea face : să revezi ceea
ce lum ina p ă strea ză şi duce în zborul ei fă ră sfîrşit. In acest chip
am putea vedea viaţa strămoşilor noştri". In antologia care urmează
am înm ănunchiat texte de T udor Arghezi, Gib Mihăescu, Cezar
Petrescu, Ion M inulescu, V ictor E ftim iu etc. R ebreanu inten ţio n a să
scrie M inunea m inunilor, o 'utopie satirică la adresa totalitarism ului.
H o rte n sia P apadat-B engescu se destăinuie în tr-u n in terviu : ,„...fac
descoperiri... da, descoperiri ştiinţifice. In Fecioarele despletite ai
găsit explicaţii asupra ipotezei «trupului sufletesc». M ai am şi alte

14

descoperiri : chimice, medicale, astronomice" (F. A derca, M ărturia
unei generaţii). In tinereţe, Cam il Petrescu a publicat versuri în care
descoperea m iracolul locom otivelor si al curentului electric. O tira d ă
a lui M arin M iroiu din Steaua fără nume ne dezvăluie, poate, o
înclinaţie secretă a Iui M ihail Sebastian : „Sînt seri cînd tot cerul
mi se pare pusti'u, cu stele reci, m oarte, în tr-u n univers absurd, în
care num ai noi, în m area noastră singurătate, ne zbatem pe o planetă
de provincie, ca într-un cîrg în care nu curge apă, nu arde lum ina
şi unde nu opresc trenurile rapide... D ar sînt seri cînd to t cerul foş­
neşte de viaţă ...cînd pe ultim a stea, dacă asculţi bine, auzi cum
fream ătă p ă d u ri şi oceane — fantastice p ă d u ri şi fantastice oceane —
seri în care to t cerul e plin de semne şi de chem ări, ca şi cum de pe
o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, fiinţe care nu s-au văzut
n iciodată se caută, se presim t, se cheam ă..."

N e oprim aici, nu pentru că am fi epuizat rezerva de exemple
grăitoare. Obiectivul acestor rînduri a fost doar de a schiţa cadrul
general al apariţiei şi dezv o ltării fantasticului-ştiinţific auto h to n , în
p erio ad a care se încheie o d a tă cu declanşarea celui de-al doilea
război m ondial. Prezentîndu-vă, în continuare, cîteva dintre produc­
ţiile genului, le-am «însoţit de com entarii succinte (şi de rezum ate,
acolo unde era necesar). N e dăm seama că rezultatul efortului nostru
nu e de loc fără cusur. Am socotit însă că nu m ai putem întîrzia
acest început, pe care o previziune mai mult sau mai puţin ştiinţifică,
îl consideră m odesta cauţiune a unei încercări de istorie a anticipaţiei
rom âneşti.

IO N HOBANA

DEMETRIU G. IONNESCU

Demetriu G. lonnescu, utopistul antimonarhic, antireli-
gios şi antipoliticianist este viitorul stîlp al coaliţiei burghezo-
moşiereşti, liderul partidului conservator, de nenumărate ori
ministrul Take lonescu. Să facem abstracţie, însă, de evolu­
ţia ulterioară a elevului din ultim a clasă a liceului S ţîn tu l
Sava, care scoate, în acel an 1875, împreună cu un coleg,
„Revista Junim ei". Pentru că accentele radicale din Spiritele
anului 3000 nu sînt contrafăcute (ceva mai tîrziu, la Paris,
autorul — influenţat de Fustei de Coulanges — scrie o bro­
şură în care exaltă din nou binefacerile regimului republican,
conceput însă cam în genul monarhiei constituţionale brita­
nice). în m ediul tinerilor intelectuali se vădea pe atunci o
recrudescenţă a idealurilor paşoptiste, poate şi ca o reacţie
împotriva instaurării dinastiei străine (Cuza este ultimul
mare domfi „pe care posteritatea îl respectă"). Simpatiile se
îndreaptă mai ales către bărbatul marilor gesturi romantice,
drapat în faimoasa lui mantie albă. lonnescu îi ridică o sta­
tuie în Bucureşt'ml anului 3000. Eminescu îi dedică poezia
La Heliade şi o strofă din Epigonii. Macedonski, colaborator
al „Revistei Junim ei“, îi rămîne credincios toată viaţa, pu-
nînd „Literatorul“ sub egida „vechii direcţiuni a şcolii he-
Uadice“ şi elogiind încă în 1916 pe „uriaşul care s-a num it

17

H eliade". în acest context, nu e de mirare că Spiritele anului
3000 reia şi alte puncte din programul lui Heliade, care de­
clara, de pildă, cu obişnuita-i solemnitate : „Biserica se
înlocuieşte cu Popolul şi, pe o treaptă mai sus, cu liga popoli-
lor, cu um anitatea". De altfel, revista se lansează şi într-o
campanie, mai puţin inspirată, pentru apărarea ideilor filo­
logice ale lui Heliade.

Pentru a înţelege mai exact climatul care a generat
utopia din 1875, să aruncăm o privire asupra unor docu­
mente literare ale epocii, operaţie sugerată, indirect, chiar de
autor. Intr-una dintre notele de subsol, viitoarea Excelenţă
se referă la un poet astăzi uitat M. Zamfirescu şi la o pro-
ducţiune a acestuia intitulată Somnolenţă (1869). Sim pla re­
producere a ultimelor două strofe demonstrează o ideaţie
asemănătoare celei a lui lonnescu :

„Aceleaşi legi domină, conduc U m anitatea, *
T ot vechi şi tot barbare, Virtutea, Veritatea
Stă scrise-n Evangheliu, un ideal inform !
Şi lum ea to t aşteaptă cereasca profeţie !
Şi eu aştept ca dînsa, dar, pînă cînd să vie

Adorm... şi dorm... şi dorm.

Palatele-nvechite din timpuri fără nume
Stă tot nalte şi mîndre, ş-ameninţă pe lume
Cu drepturi vechi, înscrise p-un pergament enorm 1
Şi lumea tot se-nchină ! Vai ! toate-s neschimbate !
Lăsaţi-mi căpătîiul cu vise adorate...

Să dorm... să dorm... să dorm !...“

Acest protest somnolent se dinamizează în povestirea lui
Bonifaciu Florescu, Etiam contra omnes (1875), pe care
lonnescu o recenzează extrem de favorabil în „Revista Ju-
nim ei“, asociindu-se astfel a u to ru lu i: „..nu ne putem

18

(opri ? — n. n.) d-a exclama cu dom nul Florescu : «A, ciocoi
ciocoi ! Vă urăsc pe cit vă urăşte ţăranul nostru, ciocoi din
orice ţară care aţi ucis pe Socratc, răstignit pe Crist, exilat
pe Descartes, întem niţat pe Galileu, ucis pe Bălcescu...» Po­
vestirea are şi alte puncte de contact evidente cu Spiritele
anului 3000. Iată, de pildă, cum este prezentat eroul, peru-
vianul Giuseppe Recaredo : „Credinţa în ideea republi­
cană era mai ales caracterul său distinctiv. El credea că
această formă este menită a guverna lumea". Şi acum, o
declaraţie ateistă, aparţinînd exclusiv p o vestitorului: „Este
evident că omul face pe Dum nezeu după asemănarea sa :
Dumnezeu nu există..."

Dacă ideile social-politice ale lui lonnescu făceau parte
din fo ndul comun al epocii, form a aleasă pentru a le ex­
prima era. pare-se, inedită în literatura noastră. A utorul
citise, poate, Anul două mii patru sute patruzeci, utopia lui
Louis-Sebastien Mercier, al cărei erou adoarme şi se trezeşte,
după aproape opt veacuri, în Parisul viitorului. Această
presupunere ne-a fost sugerată şi de prezenţa aceleiaşi pre­
ocupări pentru prefacerile edilitare, incluzînd reglementarea
circulaţiei, crearea unei reţele de canale etc. Reapare şi ba­
lonul, vă zu t însă nu ca mijloc de locomoţie intercontinentală,
ci ca vehicul urban, în postura am plificată ironic de Robida
în Secolul al XX-lea (1883). Cu acest prilej, aflăm, dintr-o
notă de subsol, că lonnescu cunoştea „povestirile extraordi­
nare" ale lui Poe, în traducerea lui Baudelaire.

Privind lucrurile strict din unghiul anticipaţiei ştiinţifice,
povestirea e oricum mai interesantă decît consideră C. Xeni,
unul dintre biografii lui Take Ionescu, care a observat doar
că „trenurile merg cu 500 k m pe oră“. Chiar de la început,
autorul îşi expune opinia cu privire la înfăţişarea urmaşilor
noştri — o opinie pe care o vom întîlni, în linii mari, şi la
Wells !... Mai cităm, într-o simplă enumerare : îndulcirea
climei, prin canale şi perdele de p ă d u ri; transformarea de-

19

şerturilor în m ă ri; cultivarea pampasurilor ; desţelenirea
pădurilor secidare ; crearea unei insule artificiale, în care se
află capitala P ăm întului; rezolvarea problemei hranei;
descoperirea cîrmei balonului... Pentru o utopie, e de ajuns.

Spiritele anului 3000 nu e singura producţie literară a lui
Demetriu G. lonnescu. „Revista ]unim ei“ ii găzduieşte şi
proze poetice de calibrul acesteia, intitulate Contemplare :
„C ontem plu negrul cer, pătat, ici şi colo, de stele în flăcări
ce se întinde ca un linţoliu peste capetele noastre; cu un
ochi insaţiabil, caut să pătrund profundele şi sumbrele abise
ce se ascund dincolo de vizibil, întreb luna cu anxietate
despre etatea ei (■■■)“. După cum se vede, adolescentul era
mai inspirat în efuziunile sale utopice, presărate cu săgeţi la
adresa prezentului. A r fi putut el ajunge un scriitor verita­
bil, meritînd să figureze în istoria literaturii române nu
numai cu titlu de curiozitate ? A ucis oare omul politic
artistul care abia-şi desfăcea aripile ? In faţa unui asemenea
tip de previziune, imaginaţia se opreşte neputincioasă.

spiritele anului 3 0 0 0

Clmpresiuni de că lătorie )

Murisem. O p iatră rece şi grea apăsa, de peste o mie de
ani, debilul meu corp, şi în micul spaţiu liber ce-mi lăsa
cosciugul, compus numai din cîteva scînduri, abia puteam
respira un aer umed şi gros. Trecuseră o mie şi atîţia de
ani de cînd delăsasem lumea, şi nu-mi venise încă fantezia
de a ieşi din sumbra, dar pacifica mea locuinţă, ca să văd
ce făcuse omenirea în unsprezece secole. în ziua de 13 au­

20

gust însă, mă apucas'e un spleen aşa de nesuferit, încît sim­
ţeam că toţi nervii mi se întind cu o forţă extraordinară.
Mă decisei să ies. Tocmai atunci simţii o greutate, cam ca
aceea a unui mănunchi de flori, căzînd pe marmura-mi
funerară, în dreptul inimei, şi o durere vie şi plăcută aminti
simţurilor mele senzaţiuni uitate de atîta timp. C înd fui
afară, dădui cu ochii de unu ce trebuia să fie un om, căci
astfel, cel puţin, îmi spuneau ochii, ale căror raze fuseseră
atîta timp închise într-un orizont de trei-patru degete.
Deschis’ei ochii mari, ca să mă dedau cu lumina ; îi învîrtii
în orbitele lor şi-i aruncai drept în faţa omului, care sta
imobil la vederea mea, mai m ult m irat de răceala ce-i ară­
tam, decît speriat de apariţiunea unei fantome — după cum
s-ar fi zis pre la 1875. Ceea ce mă izbi mai mult, observîn-
du-1, fu mica lui statură, cel m ult de un metru şi cincizeci
de centimetri, deşi se vedea că-şi num ără etatea pre destule
roze. Mi-esplicai pe dată fenomenele printr-o piticie şi intrai
în amănunte.

Acest corp mic şi subţire, de care atîrna două mîini de­
licate şi de o m obilitate extremă, p u rta un cap mai mult
sau mai puţin oval, în disproporţie cu corpul, încadrat de
un p ăr negru şi resfirat în bucle, care se continua cu o barbă
mică şi rotundă, şi ornat de nişte ochi focoşi şi de un surîs
plin de bunătate, şi dacă se poate, de libertate. Ceea ce însă,
îmi păru o trăsură caracteristică a omului din anul 3000
după Crist, fu fruntea, de o lăţime considerabilă, frunte
care ar fi fost un defect pentru cei vechi, dar care făcea
adevărata frumuseţe a lui Aru (aşa am aflat că se numea).
Văzui, nu fără mirare, că omul prezentului era înveşm întat
cu costumul grec, aşa că tot progresul lumii în această pri­
vinţă, constase în a s’e întoarce la costumul Elenilor după ce
trecuse prin cizme şi pantaloni scurţi, mantale rotunde şi
pălărie cu pene, fracuri cu capelle, mantelctc a la Rochefort

şi tuniee 3 la G am bcna. Aru purta o to g i de pînză albă,

■’ i

lungă pînă la păm înt, prinsă de umeri cu două agrafe, aşa
că gîtul îi rămînea liber, şi care se putea strînge deasupra,
aruncînd pulpana dreaptă peste umărul stîng. O glugă, tot
albă, îi cădea pre spate şi nu aştepta decît răsăritul soare­
lui arzător ca să acopere negrul lui păr, ale cărui bucle îi
unduiau pre umeri. N um ai încălţămintele profitaseră de
descoperirile timpului, cu toate că tocurile... a la Louis'
Quinze dispăruseră. în toată persoana lui, un aer de si­
guranţă şi de mulţum ire ce rar întîlnisem în tim purile mele.

— Străbunule, îmi zise Aru, apropiindu-se de mine
şi strîngîndu-m i mîna cordial, în loc să mi-o sărute — ceea
ce nu mai puţin mă m iră — nu mă cunoşti ? Ai necesitate de
ceva ? Te rog, răspunde-mi. Sunt la ordinele domniei tale.

Aceste vorbe mă înmărmuriră. N u mai încăpea îndoială
că aveam a face cu unul din Strănepoţii mei care venise
să-mi arunce un mănunchi de flori pre ultima mea locuinţă.
A nu-i răspunde, n -ar fi fost fa p ta unui om galant, şi deşi
nu eram tocmai în stare de prezentat (căci vestmintele
m i-erau pătate de vin şi untdelem n), totuşi m ă recom andai
nepotului meu şi-i arătai dorinţa ce aveam d-a vizita
Bucureştii.

Dar... în ce limbă vorbisem toate acestea ? N eapărat, din
sunetele al căror suvenir mintea mea le mai conservă, fără
a le putea esecuta, văd că era cea rom ână, dar o rom ână mai
transform ată [...] o limbă formată numai după auz. Vorbind
numai, cîntai o frumoasă melodie. Ca prin farmec, o ştiam
perfect şi puteam convorbi liber cu Aru.

— D ar, scumpul meu, fiindcă ai fost aşa de bun ca să
mă Serveşti, pînă a nu-mi spune cum petreci, pînă a nu-mi
arăta viaţa, averea ta, te rog fii bun şi spune-mi unde sun­
tem, căci după cîte mi-adite aminte, ştiu că mă m rnorrnînU’
seră în Cimitirul Mavrogeni,

22

— D a. suntem în C im itirul Onestiei sau, adause el c
ironie, după cum se zicea pre tim purile domniei tale, în Ci­
mitirul Mavrogeni.

O ra înaintase şi deja primele raze ale soarelui începuse

să coloreze în roşu imensele edilicii din faţa cimitirului. Er
în august şiştiam că o căldură nesuferită are s'ă ne ardă
toată ziua, şi de aceea, cu toate că nu mă puteam despărţi

de acest paradis-cim itir, propusei să plecăm.

— De ce ? întrebă Aru.

— Ca să nu ne apuce căldura, scumpul meu ; ca să nu

suferim cele patruzeci de grade de căldură.

— Patruzeci de grade ? ! Da. Am citit despre acele tem­

peraturi arzătoare, dar azi n-avem să ne mai temem de ele.

Avem clima cea mai dulce. Iernele şi verile antichităţii au
dispărut.

■— Cum ? E ternitatea chiar s-a prefăcut într-o mie

de ani ?

— Iartă-m ă, adause Aru. Uitas'em că vorbesc cu un bă-

trîn ca dom nia ta. N eapărat, se vede că nu ştii progresele

realizate, nu ştii că am tăiat ţara cu atîtea canale, că am

plantat atîtea păduri despre Rusia, încît am îndulcit

clima, că...

— Aţi realizat basmele noastre ! D ar aceasta e im­

posibil ! Cine a cheltuit atîţia bani, cine a putut aduna

atîtea braţe ?

— Braţele, bunele, s-au înlocuit cu maşini ; banii n-au

lipsit, căci toţi cetăţianii au prim it sa contribuie pentru o

asemenea operă. Şi-apoi, pentru noi, aceste lucruri nu sînt

de loc dificile. Iacă, ieri chiar, Congresul a votat a s’e re­

comanda cetăţianilor din Crişana facerea unui canal între

Criş şi Mureş, şi sperăm...

— în tre Criş şi Mureş ? ! Cetăţianii din C rişana ! ! D ar

ce drept poate avea Congresul Rom ân să legifereze în

Austro-M agyaria ? Poate Austro-Magyaria în România. Aşa
mai înţeleg.

— N u mai e ca pre timpurile domniei tale, bunule. D ar
ai dreptate, trebuia întîi să-ţi spun că R om ânia şi-a recuperat
tot teritoriul ei natural...

— Cum ? ! Ce fel s-au întîm plat toate acestea ? Mă
uimeşti !...

— Lucrul e simplu. în virtutea dreptului naţionalităţii,
am apelat la Supremul Tribunal al diferendelor internaţio­
nale şi ne-am căpătat dreptatea fără arme, fără adulaţiuni.

— Toate bune ! D ar ce e şi acest Suprem Tribunal al...
— E o ins'tituţie pre care aţi visat-o, pre care aţi cu­
getat-o, dar pre care num ai regnul sincerităţii, care s-a
început în secolul X X V a putut-o stabili. Fiecare Stat şi-a
avut reprezentanţi egali la num ăr, fără distincţie de mărime,
cari judecau, fără drept de apel, diferendele internaţionale..,
— Şi care, la caz de neesecutare a sentinţei, o aducea
la îndeplinire cu armele. înţeleg.
— Nicidecum. Arm atele se desfinţaseră de mult. Ade­
vărata legătură era sinceritatea.
— N u mai înţeleg nimic. Armatele desfiinţate ! ! Ce
nebunie ! [...] D ar te rog, mai înainte de toate, spune-mi ce
înseamnă că acest Tribunal a fost ? Negreşit că lumea s-a
convins de neaplicabilitatea lui şi l-a desfiinţat.
— Cîtuşi de puţin. D ar fiindcă văd că toate răspunsurile
mele te complică, voiu să-ţi explic mecanismul direcţiei
u m anităţii.
N e aşezarăm pre m orm întul meu, şi Aru începu :
— O m enirea întreagă, toată suflarea, cum se zice, fără
nici o distincţie...

— Cum, fără distincţie de viţă ? Cum, Cafrul, Pelea
roşie, Galbenul, Albul s-au putut uni ? ! N u e oare între ei
un abis profund care îi separă ?

24

— N u mai sînt C afri, nu mai sînt Galbeni, etc. Toţi
oamenii sînt aşa cum mă vezi.

— Pitici aşa '■
— Pitici ? nu. D ar dezvoltarea spirituală a micşorat
prea iute pre cea m aterială. Luptele îndelungi de secole au
debilitat omenirea, dar se va îndrepta, poate... Zice dar ca
nu mai sînt viţe. Şi acest prodigiu l-am obţinut prin ega-
larea condiţiilor morale şi, pînă la un oarecare punct, şi
materiale ale stării oamenilor din toate unghiurile pămîntu-
lui, nu şi a celor din lună. Asemenea smintenie nu se putea
naşte decît în lumea veche.
— D ar ce fel aţi unificat viţele, în ce mod aţi egalat con-
diţiunile materiale ?
— Şi morale, căci m oralul poate m odifica considerabil
m ateria, după cum a dem onstrat şi marele fiziolog rom ân
Siliu, m ort la anul 21 sau 2589, după era creştină, căci tre­
buie să ştii că era noastră s-a Schimbat : începe de la
anul 2568, ziua în care ultimul tron al Japoniei a fost
spulberat în vînt. Iacă cum am unificat m oralul: supunînd
pre toţi la aceleaşi condiţiuni de dezvoltare, dîndu-le aceeaşi
instrucţie, aceeaşi religie, aceleaşi drepturi şi datorie, fă-
cîndu-i să cugete într-un fel. Apoi, cu drum urile noastre
de fier, care fac cinci sute kilom etri pre oră, am făcut că­
lătoriile uşoare, am plantat aceleaşi plante preste tot, uni-
ficînd astfel nutrimentul. Clima iarăşi, am temperat-o la
nord prin canale ; la sud, prefăcînd în mări, deşerte ca
Saliara, făcînd cultivabile pampasurile din America, des­
ţelenind pădurile seculare de prin unele regiuni şi plantînd
altele aiurea. Am mai făcut ca lucrări secundare...
— D ar, la această unire a omenirii nu s-a opus religia,
monarhiele vechi, stabilite, tradiţiunile fiecărui popor ?

_— Graţie Progresului, nu mai există altă religie decît a
raţiunii ! T oate cultele, cu sfinţi şi brahm ani, cu idoli, preoţi
şi călugări, cu post, metanie şi carne, atîtea idei nesănătoase,

25

care au împiedicat dezvoltarea omului, au fost desfiinţate.
N u avem decît un dumnezeu, Conştiinţa. M orala noastră
n-are altă bază, decît cunoaşterea şi respectarea drepturilor
şi datoriilor. Abuzurile în numele cerului au dclăs'at păm în­
tul. Şi cu toată această libertate de cugetare, nu num ai că
nu ne bate şi nu ne trăsneşte nici Alah, nici Iehova, dar n-am
recăzut în corupţia seculelor din miia întîia şi a doua. Din
contra, am dat preste o moralitate care vă părea pre atunci
irealizabilă. M onarhiile vechi au dispărut în pulberea secole­
lor. Suvenirul lor chiar, de mult nu mai există. încă de
la anul 2 000 toată Europa, Rusia chiar, deveniseră Repu­
blice ; la anul 2568, Japonia rupea ultima catenă a timpurilor
de tristă m em orie, a căror lectură num ai, ne face să ne în ­
fiorăm, a tim purilor capetelor încoronate de dreptul divin
sau de constituţiuni. C ît despre tradiţiuni, lumea s-a desfă­
cut din ele. Fiecare p o p o r a renegat acea parte a trecutului
în care nu se bucurase de singurul titlu de nobleţe al om u­
lui : libertatea.

Aceste absurdităţi, aceste im pietăţi ale secolului al X X X I
m-amuţiseră. N u e dar lucru de mirare că nu am com bătut
cu destulă logică aceste utopii.

— Aşadar, omenirea întreagă, continuă Aru, formează
o vastă confederaţie, Confederaţia genului uman, care se

consilie, sau după cum s-ar li zis' odată, se adm inistră de
un Congres General, ales de diferitele Republice şi care re­
zidă în urbea Libertatea, situată într-o insulă artificială, în
mijlocul M editeranei. Congresul nu poate decît să-şi dea
opiniunea în cestiuni de vitalitate um ană şi să consilie con­
gresele fiecărui Stat.

— D ar dacă aţi ajuns a şterge tradiţiuni, tron şi religie,
ce-a mai rămas ca să distingă naţiunile ?

— Limba.
— Cum ? ! Aţi unificat solul, şi limba nu ? ! Ce

contradicţie !

26

— Am unificat sau creat o limbă nouă pentru uzurile
generale, o limbă cu sintaxă şi regule simple, al cărui rond
a fost luat din limbile neolatine numai. D ar limbile naţio­
nale au rămas, le-am conservat cu sacrificiu chiar, căci de
limbă e legată cugetarea, literatura şi chiar conştiinţa [...]
N oi nu cutezăm să ne atingem de limbă : e un patrim oniu
sacru pre care nu ne e dat decît a-1 înfrum useţa. Limba dar
a determinat întinderea republicelor.

[................................................^
— Toate bune. D ar ca să ajungeţi aci a trebuit...
— Lupte îndelungi. Pas cu pas îns'ă progresul a trium fat.

La început spiritul vechi a cerut celui nou stabilirea ade­
văratei republice — şi nu trebuc să înţelegi sub numele de
republică retrogradele guverne ce s-au ascuns sub acest nume
pre tim purile domniei tale — şi toleranţa religioasă ; apoi
Tribunalul diferendelor, şi tocmai la anul 1, marea
Confederaţie.

— D ar îmi vorbeşti, pare-mi-se, de Congrese naţionale.
Ce mai înseamnă şi acestea, obiectai cu care începeam a mă
fam iliariza cu spiritele anului 3000.

— în întru, toate ţările sc adm inistra ca Rom ânia, şi
va ajunge a-ţi descrie pre aceasta ca să înţelegi mecanismul
tuturora. Republica e naturalmente diviză în Comune.
Sufragiul universal, care de ordine e unanim, alege Consiliul
Comunal, care lucrează cu concursul Adunanţei Generale
a cetăţianilor, în toate afacerile de lucrări publice, de
instrucţie şi altele reclamate de interesele generale. Consiliul
prezida la alegerea Congresului N aţional, la relaţiunile în­
treţinute cu celelalte Comune, la alegerea Tribunalului, care
judică puţinele şi rarele neînţelegeri...

— Ce fel ? Tribunalul a le s ! D ar de unde cunoaşte
vulgul dreptul ?

— Dreptul ? H a ! H a ! Dreptul nostru, domnule avocat,
nu mai constă în feluritele teori de teori, de multe Qrţ con~

trare bunului simţ, cari erau la modă pre timpurile domniei
tale. Noi avem dreptul simplu, bazat pre conştiinţă, pre
care de altm intelea le cunosc toţi. Am scăpat de acea sectă
a gîlcevitorilor publici, încurcă-treabă, avocaţi şi judicători,
cari mai de cari mai guralivi. Puţină raţiune ne ajunge.
Şi-apoi, avem aşa de puţine procese...

— Auzi ! O ştiinţa aşa de frumoasă, o meserie aşa de
bănoasă, dispărută ! Ce decadenţă ! D ar în ce fel judeci ?
Dom nul X , Y şi Z...

— Cari înjurau pre toate tonurile, cari vorbeau (adică
pledau) cîte cinci şase ore pentru nimic, cari susţineau pe
autori pe care nici nu-i citise, că testimoniul nu e probă de
culpabilitate, cari luau s'entenţe fără a şti că au cîştigat sau
au pierdut, erau — nu pungaşi cum credeai că-i voi ca­
lifica — ci ornam entul timpului. Revin. Comunele aleg C on­
gresul, care le recomandă măsurile luate pentru binele public
şi alege reprezentanţi în Congresul General din Libertate.

— Totul prin aleg e ri! D ar nu ştiţi că colegiul întîi e al
guvernului, graţie interesului ; că al patrulea, graţie igno­
ranţei, e tot al lui, şi că m ulţimea n-are conştiinţă ? U iţi că
dacă nu votezi cu guvernul, copilul îţi cade la sorţi, că
pierzi procesele, că ţi se împiedică com erţul ? N u ştii că gu­
vernul poate împiedica întrunirile (prin poliţia publică şi
secretă), amuţi presa cu arestul preventiv ? Şi mai presus
de toate, spinarea domniei tale, dacă eşti din opoziţie, nu-ţi
aminteşte întotdeauna bătăile, bandele...

— Faci oare portretul epocei domniei tale ? Permite-mi
însă să-ţi observ că n-avem alt guvern, afară de Congres.

— Atunci aveţi partide. A tît mai rău cînd se bat
particularii !

— Uiţi c-avem o opinie publică, conştiinţă... C ît
despre partide, n-avem nici un nume simplu, nici un num.
compus. Românii toţi formează o singură partidă, a pro-
ereenlui, Şi ceva mai mult, ace.sţg lucruri <*hia Ie cunosc din

28

citire. M ulţi te-ar crede că eşti venit din stele, dacă ai afirm a
aseminea orori. Ba zău ! D acă ai avea curagiul să le vorbeşti
despre acele epoce pline de abuzuri, ca ale lui D on Carlos,
şi dacă le-ai invoca ca scuză cuvîntul partidă, te-ar închide
într-o casă de corecţiune.

Lăsai politica, şi intrînd în cestiunile ştiinţifice, observai
că lumea nu ajunsese, într-o miie şi mai bine de ani, la p ro ­
gresul de a arde cadavrele, cum se susţinea pre la 1885 şi
mai-nainte chiar. Plin de orgoliu că eram mai în a in ta t:

— H a ! H a ! zisei lui Aru. N u ardeţi încă cadavrele ?
N u ştiţi că infectă lumea ? N u ştiţi că păm întul e al viilor ?
Şi, aproposito, cum de vă mai încape ? Pre tim purile mele
se zicea că în trei-patru sute de ani oamenii au să m oară
de foame.

— Ce idee ! Să ardem m orţii ! D ar ce spectacol crud !
Om ul care poate să vadă arzînd un cadavru, va putea, mai
curînd sau mai tîrziu, să ucidă. N u stă aci progresul. Şi-apoi
păm întul ne încape. S-au aflat atîtea medii de producţiune,
de irigaţiune şi de fertilizare ! îngrijiri puerile ! Şi cu toate
acestea trebue să ştii că lumea s-a în m u lţit. Bucureştii au
deja trei milioane de locuitori.

Fusesem învins în toate. Mă decisei a nu mai discuta, ci
numai a observa. Propusei să plecăm, căci era deja nouă
ore şi jum ătate. Aru mă invită s’ă iau dejunul la el. Eu însă,
doream să merg la bibliotecă. Plecarăm. La poartă îmi dădui
în petic.

— D ar cum de nu e aci nici un custode, întrebai pre
Aru. Ce disciplină !

.— Custodele... Ce profundă trebuie să fi fost rătăcirea
^tim pului ca să nu poată dispare. La ce-ar folosi ?

— Să ne apere de oamenii răi.
— Oameni răi mai că nu există. Şi acele puţine fiinţe
fenomenale n-ar putea legitima o instituţie.

— Ce e acest vast palat, întrebai pre Aru, arătîndu-i
un mare edificiu, situat în locul unde ştiam că se afla Şcoala
de A rte şi Fabrica de Monete (deşi n-a funcţionat decît
cîteva zile) şi pe care era scris': Casă de corecţie.

— E tocmai localul în care se coreg oamenii despre care
vorbim.

— Cum ? H oţii nu-i mai închideţi în penitenţiare,
în ocne ?

— Crim a e un morb moral, căci omul sănătos nu poate
face rău, şi ca toate morburile morale, o curăm cu precepte
şi consilii.

— O curaţi ! Pre timpurile mele criminalii erau aruncaţi
în locuri infecte de unde eşeau şi mai viţioşi.

— C u ce scop, ca să-i coregeţi ?
— N u, dar ca să răzbunăm societatea. Ceva mai m ult :
chiar preveniţii, adesea inocenţi, erau aruncaţi la un loc cu
bandiţii, stau adică în preventiv.
— Şi aceasta ca să stingeţi din conştiinţă şi ruşinea ce
are omul de a se afla între morboşii... criminali... Ziceai
îns'ă că vrei să mergem la bibliotecă. E cam departe. Ar
trebu i să ne ducem cu drum ul de fier, dar, fiindcă voieşti
poate să-ţi arunci o privire asupra oraşului, prefer să mer­
gem cu balonul.
— Ce spui ? ! Balon ? în oraş ?...
— Ti-am spus că pînă la bibliotecă e departe şi nu voiu
să te f3tigi.
— înţeleg. D ar balonul ?... De unde ştii că vom
cădea tocmai la bibliotecă ?
— Uitasem să-ţi spun că un rom ân, Scauru, a descoperit
de vreo trei sute de ani cîrma balonului care constă în...
Şi A ru începu să-mi esplice cu precizie tot mecanismul
invenţiei, pre care însă nu mi-1 pot aduce aminte, fiindcă
n-aveam destule cunoştinţe de mecanică. N u e culpa mea

30

dacă nu pot esplica un lucru aşa de necesar, ci a instrucţiu-
nei timpului.

Aru abia terminase oraţiunea lui despre cîrma balonului,
şi deja ajunseserăm la gară. Trecuserăm o scurtă stradă la­
terală a marei artere Mogoşoaia, fără ca să pot observa ceva.
Intrarăm într-un mic loc patrat, închis dar neacoperit, în
care un balon întocm ai ca cele actuale aştepta m inutul ca să
plece. Ne suirăm repede în nacelă, unde erau deja zece inşi,
şi-n cîteva secunde, furăm la d ţiv a metri deasupra garei.
Mai întîi, mi-aruncai ochii asupra cimitirului de unde ieşi­
sem, şi cu mirare văzui că era de toate părţile închis de oraş.
A ru mi-esplică că, deşi Bucureştii trecuseră dincolo de ve-
chile-i limite, respectul lor însă, pentru ţărîna noastră, îi
împiedicase de a ne m uta cimitirul. Pînă să nu finească
soţul meu de călătorie, balonul Prevederea ajuns'ese la o
înălţim e de la care puteam vedea facil vasta şi colosala ce­
tate, în care abia puteam recunoaşte Bucureştii de altădată.
Era o întindere cît îmi lua ochii, de edificii, albe toate, fără
escepţie, un fel de mare neîntreruptă de nici un v îrf de bi­
serică. Lunge şi drepte strade o străbăteau în toate direc­
ţiunile, şi prin mijlocul lor, canale, pre cari gondolele le
tăiau în toate sensurile. Casele n-aveau decît un etaj şi erau
acoperite de flori, ceea ce da Bucureştilor aspectul unei gră­
dini sUperbe, întretăiată de pîraie. Balonul plutea preste
ceea ce fusese calea Mogoşoaia, şi cu toate acestea, nimic din

treout nu rămăsese în picioare.

[ ......................... ^
Balonul se suise la acea înălţime, in care nu mai puteam

distinge amănuntele, dar în care mă bucuram de un întins
orizont. A tunci putui observa că această masă de case era
sămănată, la distanţe destul de mici, de grădini comune,
insule de verdeaţă în acel ocean de flori ale acoperăminte-
lor. Pre de altă parte, continuitatea era întreruptă de pieţe
întinse, în cari num eroase statui străluciau la lum ina soare­

31

lui. Ce profusie de m onum ente ! Apoi, preste nivelul locu­
inţelor particulare se zăriau vîrfurile C ongresului, care
ocupa to t dealul fostei M itropolii, ale diferitelor şcoli, al
Com unei, ale C luburilor ştiinţifice, ale redacţiunilor de jur­
nale literare şi politice, ale Academiei, T eatrelor, Caselor de
corecţii, Forurilor etc.

D upă cincisprezece minute de călătorie, balonul ajunse
în locul fostei gherete de jurnale de toate nuanţele, unde
ţineam minte că eram vîndut, îm preună cu amicii mei, două­
zeci şi cinci de bani coala ! Eram neapărat pre bulevard,
unicul pre tim purile mele. M i-aruncai ochii şi văzui o m are
inscripţie, Strada Progresului, în colţul unde fusese Să-
rindari, şi alta, Strada Academiei, în colţul fostei case Gre-
ceanu. Cînd ştiui unde mă aflam, începui a mă uita în
dreapta şi în stînga, uimit de splendorile ce mă înconjurau.
Strada era de o lărgime considerabilă. în mijlocul ei un ca­
nal destul de larg, bine încheiat şi încins de numeroase punţi,
lăsa să s'e strecoare graţioase gondole şi mici nave cu vapori.
Restul stradei, cuprinsă între canal şi case, era pavat, în
toată lăţimea lui, de întrege lespezi de peatră, astfel dispuse
ca ploaia să s'e poată scurge în colosalele cloace subterane,
cari pre atunci străbăteau, nu numai stradele principale şi
ministeriale, ci tot oraşul, prin nişte crătare de fier, care
separau arena trăsurilor de trepătarul pedestrilor. Patru
rînduri de arbori, două pre lîngă chei, iară cele alte două
între trepătare şi arenele trăsurelor, dau um bră nenum ăra­
telor bănci, cari aşteptau de-a lungul pe călătorii fatigaţi. De
ambele părţi, grădini mari, frumoase şi pline de profume,
înconjurau case de o alboare de ninsoare, înalte, deşi cu un
singur etaj, ornate cu coloane şi acoperite cu noi grădini,
în cari se aflau plante din toate unghiurile păm întului. Ba­
zinele de apă abundau şi purificau aerul. Pre trotuare, din
distanţă în distanţă, statui de marmură aminteau poporu­

lui pre marii bărbaţi de litere, ştiinţe şi politici, necunoscuţi

32

mie. In fine, ajunsei în faţa U niversităţii, unde se afla la
3000 ca şi pre la 1875, Muzeul antichităţii, Şalele de tabele,
Biblioteca şi Academia (minus Senatul). Pînă a nu analiza
însă în detalie, edificiul cel mai colosal şi mai frumos ce-am
văzut în lume, un alt spectacol şi mai nou îmi atrase
privirea. De p artea cealaltă, în locul unde ştiam că se afla
statuia lui M ihai, în mijlocul unei grădini feerice, o reuniune
de statue, m ari şi pline de viaţă, form au un fel de armonie
a cugetării. Toate reprezentau un acelaşi fel de fiinţe, căci
toate erau susţinute de acelaşi fel de pedestale, geniile poe­
ziei. Aceste figuri surîzătoare erau poeţii antichităţii. în
mijloc s’ta Heliade, dom inînd cu privirea peste ceilalţi ; Ia
dreapta, Alecsandri, acordînd o liră de aur (nu sterlină) ;
în stînga, Bolintineanu ; mai departe, alţii. Căutai cu de-a-
m ănuntul şi nu aflai printre aceste glorii ale tim pului meu,
nici direcţia nouă, nici pre Transilvăneni, nici pre dom­
nul X, nici pre domnul Y...

Statui astfel în nemişcare m ult tim p, cugetînd cum se
înşelau contim poranii mei în judecăţile lor ! Şi întorcîndu-m i
privirea, un spectacol şi mai m ăreţ mi se oferi ! Vechiul edi­
ficiu prin care mă preîmblasem şi eu cîndva căzuse în ruine,
într-un timp foarte scurt, după cum mi-a spus Aru, graţie
talentului arhitectului, şi după ce varie edificii, se succes'eră
pe acelaşi loc, secolul al X X X construise pre cel în fiinţă.
Totul se compunea din trei corpuri, perfect independente,
dintre care, cel din mijloc dom ina cu multe aripi, teoria de
construcţie inversă de a arhitectului din timpul meu, care
făcuse aripele mai înalte decît centrul, pre simplul m otiv că
aşa era U niversitatea din Berlin. Cîte treile corpuri erau de
m arm ură albă, ornate cu colonade de m arm ură roză, per­

fect identice, cu singura diferenţă că coloanele părţii cen­
trale erau artistic sculptate în relief. Frontispiciul central
însă, pre care era s’cris Lumina, întrece orice s-ar putea spune.
Corpurile erau unite prin două lunge galerii de cristal, ale

33

cărui legăture erau de bronz şi ale căror interior servea de
sere plantelor delicate. E inutil, cred, a adăuga că întinsa
grădină ocupa întregul acoperăm înt al edificiului. Ceea ce
însă îmi păru oarecum extraordinar, fu că nici statuele, nici
chioşchiurile siameze, cu acoperămintele de porţelan de di­
verse culori — ceea ce producea un reflect magic — nici
bazinele de ape nu lipseau acestor grădini.

A rzînd de curiozitate, căutai să intru pe poarta corpului
din mijloc, cînd Aru, luîndu-m i braţul :

— Ai uitat, zise, că biblioteca e în dreapta ?
Şi cu paşi repezi ne duserăm spre dîns'a, cînd zării o
mulţime, toată învestm întată în alb (culoarea favorită a se­
colului), alergînd spre noi.

— Unde aleargă lumea ? întrebai pre Aru. N u cumva
e revoluţie f

— Revoluţie nu poate fi pe strade ; nu se face de cît în
instituţiuni, în C o n g res: cel puţin, aşa înţeleg eu o revo­
luţie. C ît despre răscoale, nu mai există, de cînd nu mai sînt
guverne ca să le facă.

Şi uitîndu-se la orar.

— Sunt zece, zise el. C etăţenii aleargă să cumpere revista
literară Veritatea, care apare la această oră.

Şi sub impresia acestui amor de lectură al noilor mei
contimporani, necunoscut epocei mele, în care autorii că­
lătoreau din băcănie în băcănie, pînă în stomacurile şoari-
cilor, intrai în bibliotecă, unde ştiam că se află cîteva cărţi
prăfuite şi un glob terestru în ruină. Prim a sală în care
intrai era o cameră p atrată, de o înălţim e considerabilă, cu
păreţii acoperiţi de tabele şi care comunica prin trei uşe
cu diversele părţi ale bibliotecii. Aru, îmi explică că biblio­
teca era divisă : întîi, în partea rom ână şi străină ; apoi, în
secule, care la rîndul lor, erau divise în diferite genuri.
Acesta despre literatură (în care, pre la 1875, eram experţi
toţi), căci în m aterie de ştiinţe, arătasem nepotului meu că

nil mă pricepeam de loc. îi cerui dar, să mă conducă la opd-
rele recente şi de acolo la secuiul meu. Apucarăm la dreapta,
şi după ce străbăturăm o mulţime de camere, intrarăm pe
uşa deasupra căreia era scris: Secuiul al V. Era o cameră,
sau mai bine un şir de camere comunicate, înconjurate de
dulapuri magnifice, de o înălţim e aproape egală cu a ca­
merei, pline cu cărţi, legate în modul cel mai elegant şi de
aceeaşi culoare pentru fiecare gen, aşa că, deoarece fiecare
cameră coprindea altă materie, seria de camere ce am ară­
tat, oferea un frumos aspect de toate culorile reflectate în
lum ina ce dădea pe cărţi. Spaţiul dintre dulape şi tavan
form a un fel de fereastră prin care se furişa cîteva raze de
lumină, care reflectate în oglindele suspense de tavan, se
jocau prin cameră şi le lum inau în modul cel mai plăcut,
în mijloc, erau mese de stejar, cu scaune destul de comode.
Deschisei catalogul acelei secţii şi aflai num ai unele genuri,
în posesie : oda, elegia, cînticul şi balada. C u mare m irare,
observai că fabula, epopeia şi tragedia moriseră. A ru îmi
motivă moartea epopeii pre motivul că inspiraţia adevă­
rată nu poate dura atîta tim p şi că rom anul o înlocuise cu
destul succes. Fabula pierise neapărat, cînd libertatea cu-
vîntului devenise reală. C ît despre tragedia în versuri, cu
toate lucrurile nenaturale şi imposibile, ca o form ă în care,
vrînd-nevrînd, situaţiile umane se modifică pentru exigen­
ţele versului, trecuse de mult în catacombele bibliotecelor
antichităţii. în proză, studiile luoaseră o mare dezvoltare,
ca şi criticele. D ar mai presus de toate, rom anul devenise
adevărata expresie a m inţii um ane, deoarece, zicea Aru
conţine totul : filozofie, istorie, politică, morală, şi m ai pre
sus de toate, sentiment. Aru mi-aduse pe toţi m arii poeţi ai
tim pului. Şi cînt începui să citesc acele divine pagini, capul

mi se turbură, rămăsei coprins de adm iraţie şi lacrimile

erau cît p-aci să m ă podidească. N -aş putea spune ce-am

citit. Acele pagini erau prea frumoase şi prea noi, fără a fi

35

clemente (aviz celor ce pretind că s-au finit ideele şi aleargă
după excentrităţi) ca să le poată reţine. Şi dacă le-aş
spune, cine le-ar înţelege ? N-aş putea de asemeni explica,
dacă acei poeţi erau de direcţie nouă sau de direcţie vechie ;
ştiu num ai că se conduceau de inimă, neuitînd însă form a.
C ît despre limbă : cum te umplea de suavitate o pagină
num ai ! Ia r în ceea ce concerne partea m aterială, am obser­
vat că tipografia înaintase foarte mult. Curăţia, frumose-
ţea literelor, eleganţa aşezării, şi mai presus de toate, gustul
artistic abundau. [...]

Petrecusem o oră şi mai bine în acea reverie a spiritu­
lui nou, şi aş fi p etrecu t to ată noua mea viaţă, dacă A ru
nu m i-am intea că trebuie să plecăm.

[ ........................................................... ................................................... ]

M ă conduse p rin tr-u n dedal de camere şi prin acele
sere ce-am spus că serviau de legătură corpurilor edificiu­
lui, la galeria de tabele şi muzeul de antichităţi, care ocu­
pau centrul. Trecuse de douăsprezece, şi de aceea străbă­
turăm aceste săli mai mult în fugă. D acă biblioteca îmi
păruse frumoasă, apoi pentru galerie nu puteam afla nici
un epitet. Sale peste sale, de lungimi şi de înălţim i estra-
ordinare, coprindeau tabele, astfel luminate, încît să pro­
ducă efectele cele mai frumoase. D in fericire, dădui întîi
preste secţiunea tabelelor campestre şi mă repauzai în în-
cîntătoarea contem plaţie de m inia ce culesesem la bibliotecă.
Ce divine compoziţii ! C îtă poezie şi cîtă armonie nu se res­
pira în fiecare, ori cît de simplu era ! Ce colorit viu şi dulce !
îm i părea că mă aflu într-un frumos vis vaporos, îmi părea
că totul se mişcă şi mă recheamă la viaţă, îmi părea că între­
văd deja paradisul ce visasem în prim a mea viaţă. Şi cum
erau de înţelese şi de simţite aceste idealuri de către întregul
public al anului 3000. Toţi, bărbaţi şi copii, stau în uimire

dinaintea acestor tabele, şi pre frunţile lor radioase, se vedea
că simţiau focul sacru, pentru că nimeni nu mai cugeta la

36

rău, în aceste timpuri de fericire, pentru că simţul estetic era
aşa de cultivat.

[.............................................................................................................. ]

Galeria istorică o trecui cu paşi precipitaţi. într-însa ve­
deam şi revedeam lucruri ce cunoscusem în viaţă, d ar ceea ce
mi se păru foarte curios era m irarea ce arăta posteritatea
dinaintea tabelelor, fără sens pentru ea, întrebările ce făcea
celor ce se ocupaseseră cu trecutul, întrebări directe mai
ales asupra obiectelor proprii acelui timp ca : castele, regii,
bătăliele, tunurile, armele de tot felul, preoţii, bisericile,
etc. Unul mai curios, mă întrebă, arătîndu-m i cu degetul
portretul unui general, ce e asta ? Şi cu toate esplicările
mele, nu l-am p u tu t face să înţeleagă adevărul pînă nu-i
spusei că era din cei ce com andau să se om oare oamenii.
Cetăţianul anului 3000 înţelese ce era un general, dar fugi
coprins de oroare.

Două secţiuni însă, mi-au părut foarte curioase. Una,
coprindea pre marii oameni ai antichităţii (se vede că poste­
ritatea a ţinut foarte m ult să recompenseze serviţiile, întoc­
mai ca contim poranii mei, adică vreau să zic, pre dos) ; cea­
laltă, pre toţi criminalii renumiţi, de orice categorie : miniştri
şi pungaşi, deputaţi şi şarlatani, regi şi bandiţi [...] în prim a
secţiune, văzui, fără a mai vorbi de literaţi, printre care în
van am căutat un po rtret cu mustăţile bicolore sau băl ţaţe,
miniştrii şi capii opoziţionari cari se acuzau unii pre alţii
de ruinători ai României sîngerînde ; văzui oameni, mici
pe timpurile mele, dar ale căror serviţii fuseseră recunoscu­
te. N u văzui însă, nici jurnalişti vînduţi (şi să se noteze că
din jurnalişti erau prea puţini), nici trădători de ţară, nici
pre ministrul C, nici pre deputatul M, nici pre subscrieto-
rul cutărei legi sau convenţiuni, nici pre domnul B, care s-a
roşit şi s-a albit de atîtea ori, nici pre domnul M care a
susţinut toate guvernele, nici pre antagonistul, care le-a
com bătut pre toate, nici pre cutare orator de strade, nici

37

pre dom nul V, servilul tip procuror. O observaţie însă
foarte interesantă p en tru tim purile mele, e că în to ate p o r­
tretele, n-am p u tu t zări nici o decoraţie, nici rusească, nici
ungurească, nici prusienească. Şi îm i ziceam în mine, o ! de
ce nu înţelegeau contim poranii mei că nu e bine să-şi vîndă
conştiinţa pentru asemenea nimicuri, sigilie ale trădării !
Vane şi puerile momele !...

în a doua secţiune, văzui pre toţi pre cari în van îi cău­

tasem în cea dintîi...

Aceeaşi mirare mă urmă în Muzeul de antichităţi, unde

văzui pe lîngă celelalte splendori espuse publicului care le

adm ira, vestminte de ale noastre, pălărie, sabie, cercei,

cocuri, cruci, pinteni, ghete cu talpe de carton, beţe de cor­

turi, ghiulele, decoraţii, bice şi instrum ente poliţieneşti, pan-

glice de procurori, autori greci...

[. . ^ ^

...Intraserăm în secţiunea istorică ! Aici, observai mai pu­
ţină animare, mai puţini membri. Crezui că istoria îşi pier­
duse însemnătatea, în necazul d-lui Panu, dar Aru îmi afirmă
contrariul, şi-mi m otivă micul lor num ăr pe cuvîntul că nu
toată lumea are curajul de a se ocupa cu asemenea chestiuni.
Mă mirai foarte, căci ştiam că în epoca mea toţi erau isto­
rici. (...) d ar preferai să ascult. U nul din membrii secţiunei
istorice, ţinea o dizertaţie asupra Luptelor libertăţii în
R om ânia şi ajunsese tocmai la epoca mea. D eparte de a se
ocupa cu faptele în sine, cerceta spiritul ce domnise în acele
lupte, neinvocînd niciodată jurnalele şi nenotînd mai nici un
nume propriu. Abia dacă auzii o singură dată numele unui
bandit, tip al degradării, semenilor lui şi al acelora cari îi
cumpără.

— D a r pentru ce nu se supune unei cercetări critice c
cea mai perfectă certitudine, ziua, ora, minutul, secunda, în

care au fost luptele, întrebai pre A ru. Şi arheologii, de ce nu
caută, cu banii statului, pietrele pre care...

— Ce în v ăţătu ra am putea trage de aici ‘t
— N iciuna. D ar pre tim pul meu, criticii istorici se agă­
ţau de documente unsuroase ca să demonstreze dacă cutare
palm ă de ţarină, pierdută de esemplu, la 1270, a fost cuce­
rită la 1269 sau la 1268. Uneori se înjurau chiar, surugieşte...
— Pedantism ! Şi arheologii tot cu aşa fleacuri sc
ocupau ?
— Arheologii se certau ani întregi pentru o pipă de pă-
m înt pentru sabia lui Abesalom, pentru...
— Şi erau oameni de ştiinţă ? Esperţi ?
— Da. Unii jurnalişti guvernamentali, alţii, de toate :
istorici, filozofi, muzicieni, artişti, „pînă şi poeţi", alţii,
m aiori... D ar arheologii d-voastră, cu ce se ocupă ?
— Cu restabilirea vieţii domestice a popoarelor ce au
locuit Dacia, înainte de Daci, căci restul s-a lucidat.
Se înţelege că renunţai d-a mai vizita secţiunea arheolo­
gică. Lăsai dară Academia şi totodată U niversitatea unde
văzusem realizate visele mele cele mai roze, şi cu mintea
încă am eţită de frumoseţile ce văzusem într-un tim p aşa de
scurt, ajunsei lîngă chei, fără să observ. C înd deschisei bine
ochii, eram lîngă o frumoasă gondolă de piaţă care ne aş­
tepta. Avea form a a tît de cîn tată în poeziile veneţiene şi
era învelită cu catifea albă. într-unul din capete era o fru­
moasă bancă pe care ne aşezarăm, şi în celălalt flu tu ra d ra­
pelul rom ânesc. La spatele nostru, u n văl alb ne um brea, şi
în faţă, un gondolier tînăr, cu mînecile sumese, ţinea două
late lopeţe, cu care avea să taie lim pedul canal. Luai cîrm a
şi... gondolierul cufundă lopeţile în apă. C înd le scoase,
picurînd, gondola plecase, ducînd înainte o umbră prelun­

gită, care fugea cu cît ne apropiam. Cu o voce argintie, în­
cepu să cînte o frumoasă arie populară şi înainte... înainte...
gondola alunica, lăsînd în urm ă mice cute, care lărgindu-se
din ce în ce, se izbeau de m alurile de m arm ură, cu u n mic

39

şopot, ecou al melodioasei fîşiiri a apei, spintecată de lope-
ţele m înuite de om ul de la 3000.

T rîn tit pe moalea pernă a gondolei, încîntat- de suavele
accente ale omului viitorului, cugetele îmi zburară în roze
vise. îm i am inteam scenele din viaţa-m i trecută. Surîdeam
bunurilor ce gustasem ; tresării însă cînd cortegiul relelor de
odinioară îmi apăru. Cu toate acestea, în aceste bilanţuri ale
trecutului, simţeam o nespusă voluptate : atît e de dulce
suvenirul ?

G ondola străbătuse fostele străzi ale Academiei şi D oam ­
nei, şi cotind, intrase prin strada odată zisă Germană, în
cartierul comerciant al capitalei. Aici nu mai văzui poeticele
construcţii ce admirasem pînă acum. Edificii m ari şi im­
punătoare înaintau pînă lîngă tro tu ar şi o m ulţim e con­
fuză furnica pe lîngă somptuasele magazine. La fiecare
pas ne întîlneam cu frumoase gondole şi de ambele p ărţi
ale canalului, trăsuri foarte perfecţionate, trepădau fără
zgomot.

[• • • .......................
Ajunserăm la Aru. Amicul meu mă conduse printr-o fru­

moasă grădină, dinaintea casei sale. E ra o construcţie cu
un singur etaj în care mai toate stilurile erau reprezentate ;
părea un studiu asupra istoriei arhitecturii şi se vedea că
era locuinţa unui om cu gust. G rădina era plină de mici
chioşcuri de lemn lucrate în formele cele mai fantastice şi
colorate cu culorile cele mai vii. Intrarăm într-O' sală spa­
ţioasă, tap etată cu aşa zisele covoare turceşti şi im pună­
toare p rin pereţii săi de dur granit. în fundul salei, o uşă
de stejar întredeschisă lăsa să se zărească o abundentă masă.
Dejunul ne aştepta. Aru mă invită cu destulă politeţe : dar...
cînd cercai să beau licoarea înaintea mesei, cu m ultă stupe­
facţie, văzui că apa ce înghiţisem curgea pre parchet. O

am ară decepţie urm ă. în o mie şi mai bine de ani, partea

m aterială nu mai esistă şi ideia singura avusese fantasia

40

d-a-şi construi în vis un corp asemenea cu ce-1 purtase odi­
nioară, un corp care — mirabile dictu ! — nu esistă decît
pentru dînsa. Şi pe cît timp acest corp nu i se ceruse decît
cugetare şi alte operaţii de domeniu spiritual, el înşelase rea­
litatea, şi prin ideie, devenise vizibil chiar lui A ru. C înd
însă m ateria veni să atingă această carne, nu era carne,
aparenţa dispăru pentru un moment şi de aceea licoarea
curse prin m ine fără ca s-o simt.

P rivat de plăcerea de a mînca, cu ochi aproape udaţi de
lacrimi cari de asemenea nu existau decît în imaginaţiune, mă
resemnai ca cel puţin să privesc. Masa era somptuoasă. Ser­
viciul din cel mai e le g a n t: numai argint şi ebor. Vinuri deli­
cioase, mîncări pline de tentaţiune, îmi făceau poftă, care-şi
avea residenta oriunde, afară de stomacul ce nu esista. Regret,
regret din suflet, că, după cum am u itat mai toate desco­
peririle mele, am u itat şi lista m încărurilor anului 3000,
care, fie zis în treacăt, nu semăna cu a „prînzului acade­
m ic". Poate acesta va fi pentru gastronomii mei lectori o de­
cepţie nu mai mică decît aceea pre care am încercat-o eu cînd

am văzut că corpul rni-era de um bră. D ar n-am, ce le face 1.

1 Făcînd această fotografie a viitorului num ai în cîteva pagini, am
căutat a nu uita niciuna din cestiunile sociale, a nu lăsa, fiindcă m-aş-
teptam la o m ulţime de observări într-o tem ă aşa de întinsă, nici o obiec­
ţie de fă c u t, nici o p o rtiţă deschisă, cum zice d-1 H asdeu, pe unde să
poată intra îndoiala. N eapărat, în multe locuri m-am înşelat (lucrul
era aşa de greu !). M ai niciodată însă, n-am fo st obscur. C u toate
acestea, m ulţim e de obiecţiuni juste şi injuste, politicoase şi nepoliti­
coase m -au asediat. Cele m ai m ulte sînt injuste, căci îşi au răspunsul
chiar în textul scrierii : criticii n-au decît să-l citească. Altele, prevăd
cestiuni sau pre care nu le-am p u tu t rezolva sau a căror soluţie n-am
cutezat s-o public. N u pot face azi m ai m ult decît atunci. U na însă
m -a interesat mai m ult prin estrema delicateţă prin care era concepută.
U n am ic (aşa se subsem nă), m ă conjură, în, „num ele fericirii u m an ită ­
ţii" să-mi amintesc cîrm a balonului pe care mi-o explicase Aru. Am
cugetat din nou ore întrege asupra acestui lucru. Am citit chiar mai
to t ce s-a scris în această m aterie, d o a r voi a fla la m oderni începutul
ideei pe care o terminase viitorul : dar... totul în van ! Băusem din

41

Fatalitatea, cum zice Meilhac în Belle Hellene, le^a perse­
cutat stomacele !

în to t timpul dejunului trăisem în suspine. în scurtul
tim p ce-1 petrecusem în lumea nouă, mă dedasem aşa de
m ult cu spiritele anului 3000, încît îmi făcusem deja pla­
nul de a-mi reîncepe esistenţa m orală. Şi deja o decepţie, o
crudă decepţie m i-arăta că nu eram complet. îm i lipsea
ceea ce crezusem inutil în viaţă... facultatea d-a mînca ! N u
că mi-era foame, dar tot cugete triste se strîngeau în mine
şi cugetam că eram un om prin... deficit ! în aceste suferinţe
nu observai decît extrem a delicateţe cu care A ru se p u rta cu
servitorul. Ce zic ! Părea că-i era mai mult un camarad, un
soţ. Nici nu purta livrea, acea injurie a servituţii, nici nu
umbla cu mîinile pe p ie p t; din contra era vesel că putea
servi cu ceva pe acela care — Aru mi-a spus-o — la rîndul
lui, îi făcea toate serviţiile. Erau frumoase acestea, dar... o,
timp trecut ! în care funcţionarii Statului chiar, ce zic ! pre­
fecţii, stau pe capră, pe cînd ministrul... singur... se răsturna
ca un...

M asa se finise. A ru mă conduse în tr-o cameră orientală.
Cunoşteam asemenea lucruri din viaţă, dar o asemenea pro­
fesiune nu văzusem niciodată. Camera era decorată în cati­
fea roşie şi fir alb, păreţii tapetaţi to t astfel şi o sofa circu­
lară ne invita să ne repauzăm pre dînsa. M ă lungii alene şi
începui a folieta albumul ce se afla pre masă. P rintre por­
trete aflai şi pre al meu. Şi tocmai acum mi-adusei am inte să
fac ceea ce ar fi trebuit să fac în prim ul mom ent cînd am
văzut pre A ru, să-l întreb cine e.

— Ce caută p o rtretu l meu aici ? întrebai pre A ru. în ce
fel s-a conservat minunata operă a d-lui Duschek ?

apa Leteului ! Totuşi, îm i pare că m i-aduc aminte că noua cîrm ă de
departe, fo a rte de departe, sem ăna cu al lui H enson, G . C ay ley şi
M onck M ason, despre care acel Un am ic îşi poate face ideie citind
Le canard au bulion de E dgar Poe.

42

— D ar unde alta ai fi vrut să-ţi afli portretul, decît în
albumul ultimului descendent al...

— Ce fel !... Tu, tu eşti din fam ilia mea ? !...

Şi aci urmă o genealogie detaliată a familiei mele de la
1800 pînă la 3000, care nu interesează pre lectorii mei
din 1875.

D upă ce sărutările se schimbară, după ce Aru îmi spuse
că în acea dim ineaţă aruncase într-adevăr flori pe morm în-
tul meu, îmi esplică în detaliu condiţia lui civilă. Aru era de
cinsprezece ani — la anul 3000 v iaţa omului se redusese
la masimul de patruzeci ani şi totul se măsurase acestei
durate — trecuse deja cursurile de literatură, se ocupă
cu redactarea unei foi literare şi lua parte în com itetul
unui ziar politic. Era dară o persoană foarte influentă. De
m ulte ori fusese deputat şi actualm ente era delegat pentru
anul 3001 la Congresul General din Libertatea. Această
profesie de scrietor, care altă dată l-ar fi lăsat să piară de
foame, îi procura o avere destul de colosală, ceea ce îi per­
m itea să în treţin ă nebunul lues ce am văzut. P ărinţii îi
muriseră. N -avea fraţi, n-avea consăngi. Cu toate acestea,
după mine, era omul cel mai fericit din lume. A ru nu era
căsătorit, ceea ce nu mă m iră de loc, deşi el m i-a spus că

pentru anul 3000 acesta era un ce estraordinar. Şi pre cînd

el voia să se în tindă asupra acestui subject, cu acea sete de

curiozitate ce mă caracteriza, l-întrebai brusc cum petrece.

— Petrecerea mea ţi-o poţi imagina facil : Scoate orele

de lucru, orele consacrate datorielor civice, şi vezi dacă mai

rămîne un timp lung de petrecere. Totuşi, cîte o dată, mă dis­
trez. Uneori mă duc la unul clin vanele noastre cluburi ; alte­

ori la teatru...

[■ ...................................]
— Alteori merg într-unele familii unde...
— Faci curte la doamne 51 joci cărţi cu bărbaţii !

— N u cumva îţi desemnezi epoca ? Adesea însă mă duc
la vreuna din şosele, ca la aceea care se învecinează cu cimi­
tirul Onestei.

[.............................................................................................................. ]

— D a r dacă e aşa, aide la şoseaua Chiselef. Doresc s-o
revăd... şi după o mie de ani.

înainte de a pleca îmi schimbai costumul. N u puteam
merge la şosea neînvestit. C înd pusei alte vestminte, simţii
aceeaşi impresie ca şi cînd cercasem să mâne. înţelegeam
că m ateria se aplică pre g o l; d ar de astă dată era în joc co­
chetăria şi învinsei. Iacă-m ă dară în togă...

[■ • • • ....................................................................... ; •]
Trecui printr-o mulţime de camere, care de care mai cu­

rioase. U na avea pereţii şi plafonul complet compus dintr-o
singură oglindă. N u-şi poate cineva imagina destul ce fru ­
mos aspect avea această cameră. Puteai încerca în acele
continue reflectări aceeaşi melancolie, ca şi cînd îţi arunci
ochii în abisul infinitului !

Plecarăm pre jos, fiind că voiam să mă bucur de o pri­
vire mai detaliată asupra capitalei. Şi ceea ce m i-atrase aten­
ţia, fură diversele costume şi diversele fisionomii ale m ulţi­
mii. Eram aşa de puţin dedat cu lucrurile anului 3000 ! în
fine, iacă-ne în piaţa teatrului. U n spectacol identic cu cel
din faţa Universităţii. D e jur îm prejur se aflau statuele foş­
tilor domni mari, în costumele lor şi purtînd pe pedestale în ­
treaga lor istorie. Recunoscui un şir de mari domni începînd
cu Alesandru Basarab şi pînă la Cuza, ultimul pre care pros­
peritatea îl respectă. între alţii, era Mircea, Mihai (care nu
m ai purta ca pre timpurile mele barbă şi m ustaţă ungureşti);
Ştefan, Tepeş, Ghica... în fundul pieţei era teatru l ce se înăl­
ţase pe ruinele celui ce-1 cunoscusem. Celebra operă din Paris
chiar n-ar fi p u tut susţine com paraţia cu edificiul ce vă­
zui. Aşa aş fi v rut să-i vizitez interiorul, dar din nefericire
uşa era închisă. Mi-aruncai privirea peste locul unde era

44

«alta dată acel Hugnes, în care se m înca u averile, celebrai
'Brofft, unde se întîlneau concesionarii cu deputaţii, f ... ] şi
înaintarăm pînă în dreptul fostului palat. Care nu-mi fu mi­
rarea cînd îl văzui transform at într-un... institut de inva­
lizi ! Desigur, lucrul era bun şi uman. D ar eu, eu care ştiam
ce e palatul, cîte se născoceau acolo, aflai că posteritatea
făcuse o crim ă chiar, transform înd o casă de lenevie într-un
adăpost pentru infortunaţi ! Ba chiar eram cît p-aci s-apuc
pe A ru de scurt, cînd un alt spectacol m i-atrase atenţia. Lu­
mea alerga grămadă către un colosal edificiu situat în locul
fostei grădini a Episcopiei. Curios, întrebai pre Aru ce era,
■şi el îmi răspunse că cetăţenii se duceau să asculte discursul
ce 'Prim arul avea să ţin ă unei june perechi.

— D ar ce înseamnă şi aceasta, iubitul meu ? N u cumva
idupă încheierea contractului mirii mai stau să mai asculte
nimicuri ?

— C ontractul în căsătorie ar fi o absurditate. Singura
legătură dintre inim i nu poate fi decît amorul.

— Aşa dară eşti pentru căsătoriele din am or ! H a ! H a !
— N u înţeleg o altă distincţie între amor şi căsătorie,
imai m are ,sau mai mică, decît între pasiune îm părtăşită

şi reciprocitate.
— A ! Baţi cîm pii! Eu îţi vorbesc despre căsătorie în

igpnere, nu num ai despre cea din amor, deoarece, după cum

mu toate am orurile, chiar reciproce, nu duc la căsătorie, ba

încă n-ar primi-o, tot aşa nici toate căsătoriele nu derivă
din amor. Apoi ştiţi că sînt căsătoriele ordinare, determi­

nate ide convenenţe ?
— N-avem, v-o repet, decît căsătorie din amor.

— D ar aceasta nu durează.
— N u pricep pentru ce interesul ar putea ţine mai mult

decît amorul.

[ ..............................................................................................................]

— în fine, esplică-mi cum se fac căsătoriile, căci nu mai
înţeleg nimic.

— în modul cel mai natural. Cei care se iubesc într-a-

devăr — şi aci îţi voi spune că nu pretind că în anul 3000
cel ce iubeşte e întotdeauna şi iubit — comunică dorinţa lor
în cercul în care se mişcă şi unirea e făcută. înainte însă
de-a coabita, Prim arul se însarcină a le ţine o cuvîntare m o­
rală în care le acentuă noăle lor datorii.

I* • • • • . • • A; • j •. • — •— -3
— N u mai merg, îi zisei eu. Văd bine că în această lume

fericită şi raţională, sînt un non-sens, o fiinţă inutilă şi n e­

fericită. Am trăit în tim puri triste şi mi-am încarnat acele

credinţe şi idei. V ăd că ale voastre sînt m ai bune, văd că

secolul meu era plin de infamie, dar... e tîrziuca să mă

schimb, e imposibil. De ce dară să mă obstin, eu-lumea ve­

che, eu-suvenirul tim pului urît, ca să răm în printre voi aceş­

tia, plini de speranţe şi raţiune ? N im ic n-a rămas din cîte

lăsasem, nimic în care să-mi aflu suvenirile ! D e ce să fiu

între voi aceeaşi donchişotică figură ca bufonul între cei ce

plîng, ca vestejitul între flori, ca iasma între oameni, ca in­

diferenţa între inimi ? Al vostru e v iito ru l; al meu e trecu­

tul ! Vă las dară, vă las plin de mulţum ire, că aţi p u tu t co­

rija relele noastre, binecuvîntînd lumea nouă. D u-m ă în

umbra mormîntului meu ! N u sînt demn de lumea voastră !

D upă ce A ru îşi esprese regretele, după ce în van se în ­

cercă a mă convinge, plecarăm către cim itirul meu... N u

mai doream să mai văd capitala, şi de aceea ne suirăm în

drumul de fier. Cu toată tristeţea mea, tot simţii oarecare

mulţumire cînd mă văzui în gara drumului de fier interior.

E ra o sală mare. Pereţii erau acoperiţi de hărţi geografice

şi vinul se distribuia în toate părţile, în locul berei. Abia in­

traserăm şi mîna lui A ru trem ură convulsiv. N e aşezarăm

la o masă şi uitîndu-m ă îm prejur, văzui în fa ţa noastră o

sublimă blondă cu ochii negri, ce se plim ba la braţ cu o

46

amică. P u rta o rochie neagră de mătase garnisită cu alb,
manşete lungi de dantelă şi o pelerină de catifea neagră cu
o floare d ’acier, care venea aşa de bine cu galbenu-i p ăr
fluturător. Plecarăm , şi după cîteva minute de umblet sub­
teran fără zguduiture, ajunserăm la gara şoselei, unde mă
unirai că conductorul strigă numele staţiei pe româneşte,
căci pre tim pul meu... D ar, deşi noi trebuia să descindem
m ai nainte, Aru îmi zise cu o voce trem urîndă de emoţie :

— N u e aşa c-ar fi mai bine să vezi şoseaua înainte d
m ori iară ?...

Şi fără să aştepte vreun răspuns, mă luă de braţ, chemă
o trăsură şi plecarăm spre şosea. A ru era aşa de încîntat,
încît părea că nici nu mă vede. Faţa-i era roşie şi ochii
pierduţi. M ă uitam şi-n dreapta şi-n stînga. Echipajele
cele mai frumoase circulau pe şoseaua care nu mai avea
nici pulbere, nici noroi. N u cunosoui pe nimeni printre
acele varie figure ce se salutau mereu, şi ce e mai mult,
nu aflai nici casele ce ştiusem. De cîteva ori, atras de fru­
museţea şi eleganţa îm brăcăm inţii întrebai pre A ru cine
a acea doamnă, cine cealaltă, dar el nici nu mă auzea.
C ontrariat, înţelesei parcă ar fi ceva. D ar... şi această p ă ­
rere era to t după spiritul antichităţii, şi eu care mă p ă­
călisem pînă aci în toate, mi-era team ă să nu mă înşel
iarăşi cu aceşti oameni bizari care schimbaseră totul. Vai !

toate sînt schim batei, îmi ziceam la fiecare moment. In
fine, ea, blonda din gară, trece. A ru se roşeşte, m îna-i
tremură, ochii-i scintilă. Aru iubea, neapărat fără să ştie de
e sau nu iubit. Acesta era singurul caz în care lumea ve­
che se reafla în lumea nouă. Rămăsese dară o legătură : su­
ferinţa ! Secolul care ştersese nobleţea, religia, am biţia, nu

1 D -l M. Zam firescu, în Som olenţa sa, zice, din contra, că toat
neschimbate. C auza e că dom nia sa dormise num ai vreo zece ani (de

la 1859), pre cînd noi dorm iserăm mai bine de o mie.

putuse face inima să tacă ! M ă uitai la Aru, drept în ochii
lui, şi-i zisei cu o voce sigură :

— Aţi ajuns la tot ce poate ţinti omenirea, aţi căpătat
cerul. N u mai aveţi nimic de făcut. D ar suferinţele au rămas.
Suferiţi ca şi noi, pentru că n-aţi aflat secretul de a fi iu­
bit întotdeauna de aceea pe care o iubeşti !

Şi fiindcă vrea să-mi răspundă,
— Taci, adausei eu. A ţi schimbat toate ; amorul numai
a rămas acelaşi ! El singur a rezistat tim pului şi progresului !
Altminte nici n-ar fi principiu etern !

U n zgomot asurzitor se făcu pe stradă şi mă deşteptai.
Cînd deschisei ochii, în loc d-a avea înainte-mi şoseaua Chi-
selef, în anul 3000, aveam numai obscuritatea nopţii. Toate
acestea nu fuseseră decît un v is ! D ar confuzia dură mult
după deşteptare şi nu ştiam încă dacă acum visam sau eram
deştept. M i-am inteam cele ce văzusem şi nu voiam cu nici un
preţ să delas acest frumos viitor. în van ! Visul nu se putea
traduce în realitate ! V iitorul nu e al nostru !...

C înd mă desmeticii bine, înţelesei că eram la fereastră. O
deschisei, şi o răcoroasă adiere mă izbi în faţă. M ă uitai în
juru-m i şi văzui în camera d-alături lum inarea fumegîndă
şi aproape să se stingă. Jos era vărsată o ceaşcă cu ceai şi pe
masa la care adormisem stau întinse mai multe corecturi de
la tipografie. Spiritul meu, se vede, printr-o bizară asocia­
ţie de idei, mersese din corectură în corectură, pînă cînd mă
făcuse să asist la o altă lume, să întrevăd viitorul. Tim pul
pentru mine îşi dăduse pendulul cu o mie de ani înainte.
Alergasem, alergasem, pînă la un loc, şi acolo instinctul îmi
zise : stai ! S entim entu e etern ca şi suferinţa. O lum e fără
dureri ar fi un cer fără lună !

Aşadară, toate acestea fuseseră un vis, un vis oare îna­
intează asupra dreptului lui Dumnezeu, dreptul de a şti vi­
itorul. îm i reamintii frumoasele scene ce văzusem, îm i re­

48

constitui lungul meu vis şi am intindu-m i trista realitate, îmi
ziceam trist şi melancolic : „Se vor întîm pla toate acestea ?
V a merge lumea spre bine sau se va afunda din rău în mai
rău ? Cine ştie ! N oi, atome al momentului ? N u. Acest se­
cret e al Eternităţii ? N u ştim. Oricum ar fi însă viitorul, sîn-
tem convinşi că, pentru m obilarea şi interesul prezentului,
e mai bine să fim :

Jocăria unor frumoase iluziuni asupra viitorului, de cît
sclavii tristei realităţi.

ALEXANDRU SPERANŢĂ

Despre Alexandru Speranţă nu ştim decît ce ne spune
el însuşi în cele „Cîteva cuvinte" aşezate înaintea povestirii
O călătorie în Lună : „N u voiesc a trece de literat, prin
fa p tu l că am scris aceste rînduri, precum ştiind că-i lipseşte
multe acestei scrieri, rog a judeca totul comparativ cu slabele
cunoştinţe, căpătate în cursul primar şi cu ocazia meseriei
de lucrător tipograf “. Un autodidact, deci, care a citit proba­
bil H ans P faal al lui Edgar Poe şi a ajuns la concluzia că
mijlocul cel mai adecvat de a atinge suprafaţa palidului nos­
tru satelit este... balonul. Un balon înzestrat, desigur, cu
toate cuceririle tehnico-ştiinţifice cunoscute de autor, de la
motoarele capabile să-l propulseze cu 600 km pe oră (!), pînă
la postul de telegrafie fără fir.

Am uzantă îmbinare de anticipaţie şi basm (vezi pojghiţa
de argint care-i acoperă pe locuitorii Lunii, făina de argint
cu care se hrănesc, etc.), povestirea are meritul unei anume
cursivităţi şi, mai ales, al apariţiei în anul 1907. Este prin­
cipalul m o tiv al includerii ei în volum ul de faţă.

50

O călătorie în lună

C F a n te zie )

O IDEE FIXA. HAZARDUL FAVORIZEAZĂ

D e mic copil am avut o m are curiozitate pentru a şti ce
este în Lună şi ceasuri întregi răm îneam cu gura căscată p ri­
vind-o, căutînd să văd, după cum îmi spuneau bătrînii, pe
ciobanul rezem at de bîtă în mijlocul oilor sale.

Şi atît eram cufundat în contemplare, încît mi se părea cu
adevărat că văd pe cioban ; mai m ult încă, mi se părea chiar
că se mişcă de colo pînă colo.

In trîn d în şcoală, am început a afla cum că Luna e o
planetă ca şi Păm întul nostru şi că petele ce se observă pe
dînsa, nu sînt altceva decît m unţii şi văile ce o predomină.

D e la acea epocă şi pînă acum, curiozitatea mi-a cres­
cut o dată cu etatea şi cu cît citeam atîtea şi atîtea, cîte
se spun despre Lună, cu a tît m ai m ult mi se înrădăcina în
m inte curiozitatea şi p u tinţa de a privi de aproape Luna
şi chiar nebuneasca idee de a călători în Lună.

U n sfert de veac aproape am fost în continuu torturat
de această dorinţă şi cea mai mare plăcere ce-am sim ţit în
viaţa mea a fost numai atunci cînd am putut citi diferitele
descrieri despre Lună şi observaţiunile diferiţilor astronomi,
precum şi cînd am a v u t ocaziunea s-o pot privi m ai de
aproape prin diferite instrumente optice.

Aşa de pildă, de la etatea de 15 ani, am privit-o în-
tr-una o săptămînă întreagă, în fiecare seară, printr-un
enorm telescop, aşezat pe bulevard şi tot nu m-aş fi sătu­
rat privind-o, dacă posesorul acelui telescop nu ar fi fost
n evoit s-o şteargă de pe acolo deoarece se dovedise că
grandioasa Lună, ce curioşii priveau, nu era altceva de cît

51

o frumoasă maşinărie, iar acel tuib era departe de a fi un
adevărat telescop. Mă gîndeam mereu în urm a acestei în-
■tîmplări dacă şi descrierile şi observaţiunile învăţaţilor n-or
fii cum va la fel cu acel telescop în fa ţa realităţii.

Precum am ,spus, cu cît creşteam cu a tît sporea şi dorinţa
de-a işti cum este Luna, ce este într-însa etc. ,şi de la un tim p
am început chiar a mă gîndi cum s-ar putea ajunge în Lună.
•Atît de mult m ă cufundam în aceste cugetări, încît m ai în
toate nopţile visam că m ă plimbam prin Lună şi vedeam
imunţii, -văile şi toate curiozităţile ce citeam despre dînsa.

în tim pul acesta, 'într-una din seri, pe cînd mă plimbam
prin Oişmigiu, privind Luna pe un cer senin, făcui cunoş­
tin ţa prietenului meu X, student pe atunci în clasa V lice­
ala, care, la lum ina Lunei, îşi învăţa lecţiile, şi — curioasă
coincidenţă — tocmai paragraful despre sistemul planetar
îşi mersul lor.

'Din una şi alta, începurăm o vie discuţie despre această
chestiune şi term inai pînă a-i s p u n e nebuneasca mea idee de
•a găsi mijlocul pentru a putea călători în Lună şi în loc de
ia rîde de mine, după cum sînt sigur că a r ifi făcu t altul, s-a
asociat la ideea m ea şi de atunci încontinuu am fost nedes­
p ărţiţi unul de altul, frăm întm du-ne pururea creierul pen-
itru a găsi mijlocul de a călători în Lună.

Ne-am păzit însă foarte mult de-a ne afla cineva scopul,
căci atunci am fi fost siguri, nu num ai că nu ne-am fi putut
lajunge scopul dorit, dar ou siguranţă că am fi fost duişi la
balamuc.

R ăbdarea şi stăruinţele noastre, îm preună cu îm prejură­
rile au făcut, după cum se va vedea, ca să ne putem realiza
această dorinţă, spre satisfacţiunea curiozităţii noastre, pre­
cum şi spre m irarea celor ce vor citi descrierea călătoriei

noastre.
Primele piedici de care ne loveam însă, erau : întîi, lipsa

m ijloacelor de-a ne putea procura un balon, cu oare să

52

putem călători în Lună şi al doilea că pe timpul acela nu
iera încă descoperită cîrm a balonului.

Am început însă foarte stăruitori, a ne ocupa să învin­
gem prim a piedică, lăsînd-o tim pului şi îm prejurărilor pe
cea de-a doua.

în acest «cop am strîns ban cu (ban şi ne-am sustras de la
orice cheltuieli şi în tim p de 5 ani de zile, am av u t la înde-
m îna noastră o frumoasă sumă de bani, care adăugată la o
însemnată sumă, despre a cărei provenienţă sînt silit a păs­
tra cel m ai deplin secret, am fi p u tu t înlătura prim a piedică,
adică p u tinţa de a ne construi un gigantic balon, însă acum
'rămîneam îm piedicaţi de a doua piedică : cîrm a balonului,
fă ră de care nu aveam curajul a ne aventura în spaţiu, şi
tocmai începusem a dispera în aşteptările noastre, cînd,
acum ’CÎţiva ani, se descoperi îşi cîrm a balonului.

Nu-şi poate închipui nimeni bucuria noastră din acel
m om ent şi chiar nu ne venea a crede că-n fine, putusem să
învingem şi această a doua piedică.

Cu toate acestea lucrurile n-au fost tocmai atît de uşoare,
d u p ă cum ni le închipuisem la început şi dacă nu ne venea
în ajuto r şi de data aceasta hazardul tot nu ne-am fi putut
ajunge scopul, căci pentru a ne procura balonul aveam tre­
buinţă de un om cu eunoştinţi tehnice, care să calculeze ce
fo rţă să aibă motoarele balonului nostru precum şi modul
‘construcţiei, cu aparate şi calcule înadins făurite, pe lîngă
com pleta cunoştinţă a mersului aparatelor şi conducerea
balonului, fă ră de cari ouno'ştinţe n-am fi făcut nimic.

Cum însă norocul, o voinţă secretă, sau mai ştiu cu ce să
zic, ne călăuzea spre ţin ta noastră, ne scoase şi din această
încurcătură, prin faptul că făcurăm cunoştinţa unei a treia
persoane — persoană tocmai cum ne trebuia nouă — care
contribui în prim a linie la reuşita aventurei noastre.

Ea este amicul nostru de azi, inginerul Y, care, printr-o
■curioasă întîm plare, l-am pus în curent cu 9copul urm ărit

53