Stefanescu, Paul - Enigme si mistere din toate timpurile (Vol.1)

u{rigme Paul $tefhnescu

I-.ttstoriei

ffiffiKffiWffiWKffiKffiKffiffiffi

ffiKffiffffiffiffi
wKffiw'ffiffiKffi;ffi ffi

'4!r

nigmc

* i stori ei

Pasionat de nrarile intrebiri ale istoriei,
ndmase nerezslvate, de desfasurarea reali
a unor fapte, sau de viaia unoi rrersonalitdti
rPnaauricagntetefanaelesccuultnuerioi fgeircai,vdiluizoadtiecieiuemoaantreu,

v(voolul.rn1e-2d)es,i,e.neingrignrenealealiesl,osrtioeriieurnirvoem.sAantee..,.

(vol.1-2), publieate pand aeurn, elte dcud
volume captivante de incursluni Tn tnecutull
istoric al umelnitatrr.
Bazat pe ultirn,cle
c?e-r{ucf€):t^A:er;{ait"isruyost,i.?,
*r"ibiecrejgr aho"ca:e,
r1e6uirg;pegottec,/€euso:
nard nnalestnue, sA forrnuieze
pe ca,€
s? releve abpec[e
urneori chlian cereet5torii cei r"nai avizatr nu
le-au intuit"

d.esFcaorpeei-rlirfgirtisnaduu-i"erC:uesnceospae{rinnol,iine vpilulmc

daiA ;u
aulcru'I, sernnifiea[ia p"rr,nfunrda i' urnpn epoai

gi intal.npiSni sau sensui l"cal al contrihttiei
unor nnari ,,actori" ai istoriel.

NOUTATI E,DITORIALE

. Htrn,s |lieclermLznn, Dic{ionar de simboluri' l-ll' 3{)4+272 p: PAUL St TEFANESCU
ALOOONelvvv.iociiictCnd.lliiiD.iuuouCeradDDDnsnsrrsreiiiuonnms,;ttcibbbaRuaaan.u,,,l,DsDIRisiaIciastco(tb;tioroiieoiranliBnaaaiaacsmrmzusillnditilueieuRttarlieiamriDnturosauttiosnoatcrtegriip'rrviceeoiolaaippaznoelae,rrltuieu2imer4luois0'bipivipeipro;oaerlornmsXnio'iIinn2'na'24ej46'e1''61'pl'1b2;pm4p;0r;apt ;17
c x 2'1 cm' 1056 p; ENIGME St ITMIMISPTUERRIELEDIh[ TOATE

. Vol. I

o
.

.
.

. M. Eminescu, Traduceri literare' 320 p; 1870-1889' 304 p;
. M. Eminescu, Viata culturaltr rom6neasci'

. W. Froehner, Colunlna lui Traian, 160 p;
. Moses Gasler, Studii de lblclor comparat, 432 p;
. Pierre Grimal, Diclionar de mitologie greacl si romani' 392 p;

. B. P. Hasdeu, Folcloristica, vol l-ll, 46'++320 p;

.B.P.Hasdett,soareleqiLuna,folclortradilionalilrversuri'editiecritici'l-tl'480+400p;

o hilia Hasdeu, Jurnal fantezist, 320 p';
Stephan A. Hoeller, Gnosticismul, 208 p;
'. Hons-Chrislian Huf, Clipe de istorie, 448 p;

o Teodor lordiinescu, Viafa privattr in imperiul ronlan'
. Kendall, Diamante l'aimoase si latale' 240 p;
. Leo P. Lecouteoux, Vampiri si vampirism, 160 p;
Claude
. FoMMsOOcppu.orr;MiilM;;eoaaaannri,r,,nBaeBBiinsba.cil,siuPom,Tg.eiFrHbaialegiaisatunudrtleailbussdletciisccnlaoereurautrn,Sol4utmei1cit6Aheriaontpamei;tse6etina,aeIsbc-cslIa'IosIl'1iuc93tt'r35'02T3-+u1339m6356pu5+;'l3t6ufo8l mspia;mt 1is3texru2'l1vciemt'ii2' 85892pp; '
rl
+ 16 plange hors text; o tipologie'30 x 22 cm, integTal color, 240 p.;
.1. op,i;an, Troite rominegti. I
. Victorio le Page, Shambhala, 30'1 P;
. Marid Pdun, Dictionar integral de sinonime' 512 p'; I
o Nicolae Petrescu, Primitivii, 480 p; i
. lui V' Voiculescu' 336 p;
. Florentin Popescu, Viata Tudor PamJile - Mihai Lupescu' Cromatica poporului ii

Simion Florea Mctrian - I

rom0n, 368 P.; l
. Pamfil $eicatu, Scrieri din exil, I-lI, 416+5'16 pl'
. PPPPGaaao.uuuuDlltl i$$S$mtttteeeeJ.JJ/ddddTnnnteeeteesoss,sdccccuuottl,,,r,elM,Mns,Nciaatuei$re' biIarsuestnconsaierii"inaamdgisalratitlmorur,rriibi1eii7nifi,6iinfs3ipaai5;nfl2iict,epi2ar;7rae3t'upr1',i7i 6ropm; ine'
'. 464 p;
".
. Liviu Vdlena;, Memorialul Apocalipsei' 352 p;
o Liviu Vdlena$, Memorialul stalinismului' 496 p;
. corpusut receptdrii critice a operei lui M. Eminescu' Sec' XIX' vol l-lll' 400-

432+448 p.

tx cuns DE APARTTTF,

. Giuseppe Cochiara,Istoria lblclorului european' '164 p;
. Iulia Hasdeu, Ctrgetiri, 128 P'

CoPerta de I' OPRI$AN Paul Stef5nescu
9
. coperta I: Alexandru Macedon. Detaliu dinff-un mozaic antic,
reprezentdnd lupta lui Alexandru Macedon cu Darius ENIGME SI MISTERE,
al III-lea, regeli pergilor, la Issos (330 i'Chr')' DIN TOATE TIMPURILE

. Coperta W: Wolfgang Amadeus Mozart,.cAntAnd atdturi de tatdl Vol. I

sdu si de sora sa. AcuarelS de epoc6'

Dcscrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a Rominiei

$tefinescurPaul

Enigme gi mistere din toate timpurilei Paul

$tcf6nescu. - Bucuregti; Vestala, 2004

2 vol.
lsBN 973-9418-71-6

Vol. I - ISBN 973-9418-72-4

94(10{r) :929

Editura VESTALA @
ISBN 973-9418':724
ISBN 973-9418:724 Editura VESTALA

@ Toate drepturile sunt rezelvate Editurii VESTALA' BucureEti, 2003

Cuvflnt inainte

Motto: ,,Studiul istoriei trebuie sd Poate ci exist?i cititori care, urm[rdndu-mi activitatea publicis-
aibd cel pulin avantaiwl de a ne ob$nui
sd distingem din noianul foptelor ceel ticd, gi-au pus intrebarea: de ce am abordat domeniul istoriei? Le
ce este o iluzie a contemporanilor de
rdspund acum.
ceea ce este adevdr".
Fustel de Coulagesl' S-a spus de cdtre specialigtii in domeniu cd istoria este

a exercitat o mare influen!5 asupra istoriografiei ,,rnemoria omenirij".
O omenire lipsitd de memorie, cu alte cuvinte necunoscdtoare

a istoriei ei, este asemdndtoare unui personaj lipsit complet de linere
de minte. hr concluzie, studiul istoriei trebuie sd inceap5 din primii

ani de gcoal5.

Cunoas,terea istoriei este la fel de indispensabild precum

vorbirea, scrisul, cititul gi socotitul. Istoricii trebuie sI fie la curent,
intr-o mare mdsurf,, cu progresele tuturor qtiintelor, in special cu

ale ;tiintplor ,,umaniste" (filosofie, socilogie si psihologie). Acestea
trebuie manipulate de istoric cu prudenfd, astfel ca istoria sd nu

devind un subprodus al sociologiei. Din contrd ,,stiinfele auxiliare"
istoriei sunt de un foarte mare ajutor: demografia, arheologia, istoria

mentaHtedlor, istoria cantitativi (informativd) etc. Toate acestea il

ajuti pe istoric sd dispunl de o privire $tiintific5 asupra domeniului

pe care il shrdiaz5.

Scrierea istoriei s-a bucurat dintotdeauna de o deosebiti atenlie

;i interes din partea cititorilor din lara noastr6. Este qtiut gi
recunoscut ci fiin1a omeneascd este astfel constituiti, inc6t doreste

sd cunoascd nu numai ce se afli ?n jurul ei pini departe in universul

infinit, dar si ce a fost inaintea ei si chiar ce ii rezervd viitorul. AEa

ccurimticifoiarste-abrinaedurceem, aorrciacdptrio-faersocrounltCesotnasutannitiinadGvieurrseasrciuut,i,loitraicte6ate,
istoriogr"afia a fost, este Ei va fi o necesitate a spirinrlui uman".

Istoria o cunoastem din lecliile irevilate la scoald, din tratate gi

din gtirile pe care ni le dau mass media sau izvoarele scrise la care

se adaugi informa$ile pe care le pdstreazS, ca intr-o imensd arhiv6,

@rc pemdnhrl pe care trdim.

apusene. Aceasta nu inseamni cd gtim totul, cI n-a mai rf,mas nimic
necunoscut gi necercgtat. Ahtud de partea luminati a faptelor

PAUL ETEFANESCU ENIGME qI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE

rc.runnaodsecupteeniunmdberSru. laArsetafell,ord,upmSatiredcdeinreuaietirinncpduroilopr,airrtelodce umbrd ;i nu este altul dec6t magicianul Gaumata. Dar cum erau in joc lucruri
prea serioase, nu impdrtiigi bdnuiala sa nimdnui inainte de a se fi
ca uitarea

escedveu*;ntaiimtdecepunutnemSpigpeatrraledfcuulstine,e,aiaeprlettSfleAtolnrdd, eileacsumlmaijilvloeea-aacldleafsappleaertcceeif-aipcsuectr,ucsras[enddayeleasc'u,Aonpoyirr convins pe deplin cb nu se ingald. Prin Fedima, fiica sa, care frcea

parte din haremul regelui, gi folosindu-se de serviciile unui eunuc

tocmai adevarul in anumite evenimente petrecute. Aqa s*au ndscut pldtit, el incercd si afle dacd noul rege era ?ntr-adevdr Bardia. ,Nu
volumele de ,,Enigme ale istoriei" primite cu interes de publicul
lara noastrS, cdruia ii pe aceast6 cale' ;tiu - rdspunse fata la scrisoarea adusd de eunuc - in harem nu
din mulgumesc ianA ne oprim' in
Rdsfoim filele istoriei, din cdnd r vedem blrbali strdini gi, inainte, eu nu l-arn vdzut pe Bardia

ap noastrl niciodatd".

apar evenirnente 9i oameni ndscu{i parcd amrme si tulbure firele intr-o alt5 scrisoare, ,,curteanul igi povifui fata sd stea de vorbd
eiistenlei. Nu inleiegem multe lucruri, intAmpldri, fapte 9i in99rcary cu Atossa, sora lui Bardia: aceasta, fbrd indoiald, ii va putea spune

si aducem lumind isup.a lor; ne fremantAm, incercdm chiar sI mai mult. Dar nici de data aceasta nu primi un rdspuns precis. Fiica
avansdm unele presupuneri, ca Ei cum cele ale generaliilor dlna]qtea
noastra nu ar fi iufrciinte, qi toate acestea numai din dorinla fierbinte sa nu putea vorbi cu Atossa, aga cum nu putea vorbi cu nici o alti
si omeneascd de a cunoagte adevarul. Cdci, intr-adevdr, sunt pagini
femeie din harem, ,,cdci imediat ce acest om, oricine ar fi el, a
in istoria omenirii unde adevdrul si neverosimilul, nascocirea Ei devenit rege ne-a despdrgit una de alta" - scria Fedima.
realitatea merg mani in mAn6. Vd vom prezefita, tr rezumat, cAteva Toate acestea pdreau, desigur, foarte ciudate, dar curteanul voia

lucruri precise, a;a incdt recurse in cele din urmd la ceea ce ffebuia

exemple edificatoare, credem noi. sd-i aducd dovada suprem6. Stia cd dintr-o anumiti pricini de care
vom incepe cu o scriere a lui Herodot in care autorul istoriseste
se ficuse vinovat in fala lui Cyms, drept pedeapsd, magicianului i

unele intimphri Oin secolul al M-lea i. e. nl . fiul lui Cynrs, se tiiiaserd urechile.
pe atunii implrat al Persiei era Cambyse,
,,impiratul imparatjlor", un om plin de cruzime, iute la m6nie ;i ,,Cand doarme - ii scrise curteanul fiicei sale - pipdie-i urechile.
Dacd are urechi, so! ili este fiul lui Cyms. Daci nu are, inseamn[

foarte razbunator. vrdnd s5 scape de fratele s6u Bardia, de care se cd b6rbat i,ti este magicianul".
temea, cambyse porunci in tain6 ca
pe acesta s6 fie ucis. Ponrnca ii Dupd indelungi ezitfuri, Fedima, cu toatii frica de care era
fu indepliniti, ai iuta cd deodatS, cdnd se afla ircl in mijlocul clprinsd, cdci gtia cI dacd va fi prinsd gi regele este furtr-adevAr

ur-ut"i sale in Egiptul de-abia cucerit, sosi din Persia un sol cu rnagicianul ar astepta-o o moarte sigwd, se hotiiri totusi sd facd aga
cum ii poruncise tat?il sdu.
vestea cd acolo se pioclama impdrat Bardia, celdlalt fiu al lui Cyms. li veni rAndul sd meargd la so!.
ucigagul gtiau despre moartea lui Bardia.
ce putea face? Numai el ;i A doua zi dimineala, curteanul afld cd in persoana regelui se
cel. care preluase puterea in Persia era, ascundea de fapt magicianul Gaumata. Aduni in grabi in casa sa
pentru toli ceilalqi,
intr-adevar, fiul lui Cyms. Nu avea decdt sd se intoarcd imediat cu
oastea sa in patrie pentru a-l rdpune pe impostor. ,Dar soarta se sapte oameni dintre cei rnai inalli dregdtori ;i, dupl ce jurard cu
pare ci-l ajuti pe acesta din urmd, cdci, pe c6nd incilecd, Cambyse
tolii sd nu trddeze nimdnui ceea ce vor afla, le impirtdqi marea

iE' i rlni cu sabia piciorul si, curiand, muri. al lui Cynrs, ,,impdratul veste. Se pregdteau acum de despdrlire.

Astfel, spune Herodot, unicul unnaS ,,Mai bine sE nu fi aflat nimic" - g6ndea fiecare. Cdci sE
impdralilor", stapan al marelui imperiu persan' fu inlocuit de cel
care-si insusise numele lui Bardia. porneascd in acel moment impotriva magicianului, lipsili cum erau
o nemulqumire
vddea marii curteni? de armat5, era imposibil, iar si amAne rdfuiala p6na i;i vor aduna
dintre fo4e era periculos. DacE cineva ar trdda? Pe toli i-ar aqtepta o

itt Dluetace"*imtpittaigrat"t.ulDnouarpmrimareeEatearpisetoncirmae{ieni moarte cumplitS. ,,Singur trdddtorul ar sc6pa" - g6ndeau ei pi poate
mut5. c6, despd4indu-se, fiecare ar fi pomit spre palat sd-i duc5 vestea
Dar dacd acest om nu-i Aardia? se intrebau in sinea lor tot mai impostorului dacd Darius, fiul viceregelui, nu qi-ar fi spus gAndul

mu[i dintre ace;tia. cu glas tare:
i:u ,ttt ttto*"nt dat, cineva dintre curteni avu bdnuiala cI regele
a-stdzTirevbautireecsed acfion[m chiar astizi, le spuse el, si dacd ziua
L M. IonaEcu: Ei au trdit de doud ori. Almanah Flacdta,1987, p' 118' de fdcut nimic eu si nimeni altul voi fi
frrd sI fi

acela care voi demasca totul.

PAUL STEFANESCU ENtrGME SI MISTERE DiN TOATE TIIVIPURILE

pidneictrefurrAinccsasitr,efAers6les, diacn-cedi oirdelEedpzataacprrtumea,e"slgzepe*gi.eianqNp1iauadl.aerteD.uoDoEaanireStrifniiinincnrsdeiindrcteaedrrnecioi$rrfiuelurclpEiepprraceoalpacredtedu-el9lui$idceoeulbiupnonreiruna6cgulii,i.i Este cunoscut faptul cI larul Ivan al lV-lea cel Groazric a lSsat
3n urrna sa, dupi moarte, doi fii: pe Feodor de la prima soqie si un
complotigtii inaintau acum spre apartam€ntele din interior. zgorno'
cinor, pe Dimitri, de la ultima so{ie. Feodor Ivanovici era dupd
ul iscat itrase atenlia magicianului. Din pruden16, el dSdu s5 se
curn se qtie un om cu sdniitatca subred5, fiind rnereu bolnav dar qi
ascundi inff-o cameri vecinS, complet inhrnecafi, dar chiar ilr slab la minte. El i-a unnat tatdlui sdri la tron (1584-1598), deci
incd in timpul domniei lui Feodor, intreaga Rusie afld despre
inoartea (sau poate uciderea) in oragele Uglici a {areviciului Dirtitri
in vdrstS de 8 ani.
aceea;i clipd se napusti asupra lui unul dintre complotisti. Darius,
n""eisdt.iio_nidiLn.ociv.lee";qtat"e.liuoindca"bltedcaleniait eboia ucis, stdtea cu sabia ridicafi ldngd $apte ani mai tArziu moare si 1arul Feodor Ivanovici, ultinrul
camerei intr*o lupt5 pe via15 9i pe moarte' {ar din dinastia lturicilor. Boris Godrinov devine lar (1598) al
strigb cel cere se lupta cu magicianul'
,f-usiei.

_- E intuneric, pot sd te nimeresc pe tine. I-a scurt timp dupd ?nscdunarea h.ri Boris. s-a rdspindit zl'onul

D- arMiusi-elovinidgifie-rleonmt, ourci ipdee-nimepopsetoar.rnindoi... cE larevici'.il Dirnitri n-a fost ucis la Ugiici, ci a scdpat cu viald 9i
tirdieste i.indeva in Polonia. Fe la sffirsitul toamnei anuiui 1604. a

Asa povestegte Herodot despre strania istorie' npdrut ia Moscova, inso{it de un detasament de soldali poionezi qi

O'stAncd uriagl ce poate fi isnitpAalntiitiin;i astizi pe drumul dintre rlteva si:hii de cazaci rugi, insusi ,,{areviciul Dirnitri", cel care a
Teheran si Bagdad pdstreazd aceastd poveste' iSmas cunoscut ?n istorie sub numeie de falsul Dimitri. Dupd
piatri

insemnAriie ficute ain ordinul lui Darius se ?ncheie astfel: ,,Darius rnoanea trui, urmeazd falsul Dimilri al ll-lea gi chiar falsul Dirnitri

a uc^is pe magician gi a devenit impdrat"" )rriirnlJi{t-rlei,af.iu$li toqi acqti impostori dindu-se drept nimeni altul dec6.t
autentic al lui Ivan cel Groazrric.
Intr-un moment de grea restriEte pentru !ar[, cdnd legiunile
gret inftuttgeri Macedoniei, cdnd regelg ?ncepe apoi perioada aga-zfilor fii ai acestor trei Dimitri. tn
romane provocaserb urmagii la tron nu existau (unicul fiu { lgi
anui 1644 ?qi fbce brusc aparilia la Constantinopol ,,lareviciul Ivan
Perseu fut"t" ucis gi
Pr"oceGoepprnse"deodfuuierc,fopd.pi"te.t"ldurnCipnuctuaomamrree"im,aFrsipteidulominrptedcr,ipinvmaltaaurffroRaiiuiaeoalrmtvle?ueenaibai,iPinnnaeeteecrv)seo,cesuiauetpPzd6dieerseurscuFdehneuifioaicpgdroai mmatcdaad!rieonen9dl-eMsat unrdaseteclgicsenealdeulruaole.in.dcgsieadii-
Dn'reitrievici". Un alt hu al unuia din acesti Dimitri s-a amrntat in

i'o1onia, pentru a doua oard in aceastd !ar6. Ca ciupercile apar ;i
iilii ,,rinnaqi"' ai lareviciului, avdnd respsectiv numele: Augustin,
l'eodor, Klementin, Saveii, Semion, Gavril si Martin.

apoi gi de unele puteri amenintate si ele de pericolul de a fi cotropite Si iarul Fetm al III-lea a cunoscut mai multe vie{i; larul rus
de .omatti. Noul irnpotriva romanilor qi ob1tn5..d9 c::re a domnit numai un an (1761-1162) ;i a cirui moarte a survenit
cdteva ori victorii rege pomeste sfirqe;te insd destul de i:u totu{ pe n€a$teptate. Ca gi in cazul lui Dimitri, fiul lui Ivan cei
riu. Fiind
stratucite. b {lrr:aznic, acelasi zvon incepu sd se rdspdndeascd si pe searna lui
infrant ?ntr-o lupta, este luat prizonier 9i apoi ucis'
Dar cine eri in realitate noul rege? Toti istoricii sunt de pdrere ,?etru al III-lea. S-a spus cd larul nu murise, ci se ascunsese in
;ropor, ?n asteptarea momentului prielnic cAnd sd-gi cucercascd locul
cd nici intr-un caz acesta n-a fost adevf,rahd Filip, frul regelui
r:e pe cilept i se cuvenea. Si, deodatb a ,,apdrut'"" Era in anul 1765.
Perseu.
dintre ei, printre care si Titus Livius, suslin cI noul regt Dar s..a do.redit destui de repede cd respectil'ul nu era altcineva
Unii
oricare ar fi fost originea socrali li.-cii u:-r soidat dezcnor ce purla ntLmele de Gavril Kremnev.
era Andrics, fiul unui postSvar. Dar Petru al Iil-lea, care a fbst biciuit in public intr-o piald din
el a dat multi bStaie de cap I'vi':scova (pedeapsa aplicatd din ordinul irnpirdtesei Ecatarina II-a),
a acestui Andrics, cert este ci
urmat. Si, dacd adevdrul nu a fost
cercetdtorilor din secolele ce au ilu voia nici iaf-un chip sd iiispard. Urnbra larului mort se ar6ta
cunoscut nici in timpul scurtei lui domnii, cu at6t mai mult nu a
dc-a aiungul R*siei, transpunAndu-se cAnd in persoana rurui liran
'putuItmfpi oesltosrtiabdielitadceesfggeenneriasltioileriaceareaumuurlqmialta- activul ei. Ne referim saii a unui soldat, cind a unui cazac. C6nC Fugaciov, cazacul de
rc D*n, a d*clanqat rdscoala l5r6neasci (1773-1775), in
la istoria imperiului ro*an dar ;i la istoria mai recentd a Rusiei. III. Se pare insd ochii
Ne vom opri la ,,hii" lui Ivan cel Groazric' rluiiorzr el nu era aitcineva decAt.-. Petm cd de

l0 PAUL STEFANESCTJ ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE ll

acum intinderile imperiului rus nu-i mai sunt suficiente. igi face avea, cunoagterea mai multor limbi gi, in plus, informaliile arnple
aparilia un ,,Petru ai III-lea" 9i in Muntenegru, unde, ajutat de o
r"ti" d. imprejurdri, ajunge, in cele din urmd, sE ocupe tronul acestei pe care le oferea in disculiile privind inalta societate petersburghczd
Fri. ln Muntenegru, ,,$tefan, mic cu cei mici, bun cu cei buni, rdu
cu cei rd7", a rdmas cunoscut in istorie sub numele de $tefan cel erau lucruri uimitoare pentru un om care ducea un trai simplu aga

cum ducea Feodor Kuzmici" Nu este de mirare c5, adiugAndu-se
la toate acestea Ei asemdnarea {rzicd cu laruI. foarte mulli l-au
Mic. rus Petru al III-lea" in Muntenegru a identificat pe Feodor Kuzmici cu Alexandru L S-a crezut cd poate
mai dura dacd nu ar fi fost asasinat de
Domnia ,,impdratului dupd moartea bdtranului mistcrios se va putea cumva lamuri enigma
durat Ease ani qi poate cd
cdtre un servitor aflat in solda turcilor' care il inconjura. Dar nimic nou nu s-a aflat nici dupd aceea. Hdrtjle

Dar nici de data aceasta ,,Petru al III-lea" nu dispare definitiv ldsate de Feodor Kuzmici, care, asa cum sprmea insugi autorul lor,

de pe arena istoriei. Chiar in acela;i an apare din nou cineva care aveau s6-i deziege taina, nu au perrnis elucidarea misterului, c6ci

se di drept Petru al III-lea. Vreme de doisprezece ani sutreierd fiind iifiate, nimeni pAnd in ziua de astdzi nu le-a putut decripta

tt r*e.outi capitale si oraEe europene, in ciutarea de protectori qi si afla adev4rul.
intr6 in coresponden{i cu regl, printi, ii scrie
susfinitori. Mii muli, frecem acum la un alt impdrat. Este vorba de Napoleon

;i lui Voltaire ;i Rousseau. Dar, in ciuda strddaniilor, nu reu;e$te Bonaparte, impdratul francez. Mul{i istorici vorbind de Napoleon,
ia oUgtta tronul
Rusiei. Va fi in final arestat la Amsterdam 9i amintesc in c64ile lor de numeie soldatului Francois Eugen Robo.
sf6rqegte cu via{a tdindu-gi venele in inchisoarea fir care este
in tot timpul domniei impdratului, Robo a fdcut parte-din suita
acestuia. Se spune cd semlna izbitor cu Napoleon, fapt care i-a
aruricit. Este ultimul exponent al fantomei lui Petnr al III-lea care
atras porecla de ,,impdratul".
p-drdseqte scena istoriei. I (1801-1825) se afrm6 ci ar fi decedat
De ce a linut Napoleon in permanenld l6ngd sine propria-i
Despre larul Alexandr dublurd nu se stie. Se fac doar presupuneri lipsite de dovezi
in anul 1825, in Taganrog. Existd documente care afirrnd cd larul
la aceastii dati ar fi remrnlat la domnie si c5, ascunzdndu-si concrete. Cdnd Napoleon a fost exilat pe insula S{hnta Elena, Robo

identitatea, ar fi mai tr5it incl 40 de ani in Siberia sub numele de s-a intors in satul natal. De indatd insl atdt ministrul poliliei regale,

cAt si altcineva gi-au amintit despre extraordinara asemdnare dinffe

Feodor Kuzmici. Se spune c5, la pulin timp inainte de moartea sa *ceiddeosii.guPrr,imduinltorerdaondamciraataocreiistlauisdNfaiepoblineeonsu-prfabvceugrhdeacta, iar ,,al1ii"
Robo sd
oficialE la Taganrog, a decedat de moarte ,patural6" curierul
dispard. Din acea noapte a anului 1818, cAnd Robo Ei-a pdrdsit
personal al irnpdratului, pe nume Maskov, care, dupd cum afirmd casa, nu s-a mai aflat nimic despre el.

cronicile, sem6na uimitor cu !aml: aceeaEi inA{ime ;i cu o Existi presupunerea, gi chiar foarte rnulli oarneni de gtiintA ;i

fizionomie asemdndtoare. istorici o sustin cu tdrie, cd Napoleon ar fi pdrSsit in ascuns, insula,
intr-un sicriu sigilat, cadavrul ,,impdratului" a fost expediat la
lisAnd in locul sdu pe credinciosul soldat, Robo. f)acd ar fi sd ludm
Petersburg gi timp de 6 zile a stat acolo in mAndstirea Kazansk'
?n crinsideralie aceasti ipotezd fantasticd, atunci devin explicabile
Sicriul cu tnrpul presupusului 1ar a fost deschis doar o singwd datd,
pe timpul noplii, pentru ca membrii familiei imperiale s6-9i poati unele lucruri care mult timp au apdrut in ochii contemporanilor ca

lua rdmas bun de la defunct. La vederea cadavrului, mengioneazl foarte stranii. Spre exemplu, o frazd dintr-o scrisoare a comandan-
scrierile rdmase in arhivele imperiale, mama lui Alexandru observd
tului insulei, datdnd din toamna anului 1818, in care acesta
cd fa\a fiului ei se schirnbase foarte mult, inc6t era de nerecunoscut. comunica strict confidenlial ci Napoleon a pdrdsit insula, capdtd

Puse totul pe seama mo4ii. Totuqi zvonul ci in locul ?mpdrahrlui acum un sens. v6dit[ ce intervenise itr purtarea
ar fi fost inmorm6ntat un alt om nu a intdrziat si apard si sd se al impdratului. Toli cei care l-au
Sau schimbarea sa, Ei in
intregul vizitat
fel de a fi pe
rlspdndeascd in toatd Rusia. Napoleon dupd aceasti datE amintesc in scrierile lor ci fostul
Bdtr6nul Fedor Kuzrnici - impiratul real - s-a ivit la scurt timp
naciceieoadaintESnibimereiani;idaintrjuiitrualcsodlou patruzeci de ani gi-n tot acest impdrat era acurn de nerecunoscut. I se schimbaserS maniergle p6nd
dupi
timp nu a aflat weun ambmrnt in si scrisul. Mulgi factori, bdienepe;tiinustui l6d.eENxaisptdoleinonc,irecrualauliecommupllteet
legatura cu trecutul sdu. linuta militare, inalta instruire pe care o
necunoscu{i prizonierului
versiuni asupra vielii pe care ar fi dus-o dupd aceea Napoleon.

t2 PAUL STEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE l3

Dar istoria consemne.ve ahtud de enigme, neadevf,ruri in ii dicti locotenentului gestul care avea sd-i imprime pe veci nurnele
totalitate gi adevdruri pe jumitate reale, adicl de inflorire a unor
evenimenie petrecute, de transformarea lor int-o mdsurd mai micd in analele regimentului sdu. El apuci umerii monarhului cu
sau mai mare, in func$e de ?mprejureri ,si interesele care o cer- amindoui mAinile Ei apisi cu putere. Probabil cI locotenenhrl
Scriitorul austriac Joseph Roth poveste-ste in romanul silu MarSuI
apdsase cu prea mult?i putere, cdci impdrahrl cdzt la pdm6nt.
lui Radetzlq cum a fost transformatii intervent'a oarecum stAngace Insoqitorii se repeziri sd-l ridice. ln momentul acela, um5rul stAng
a unui sfios locotenent, precum Ei reactia complet pasiv6,a taneruhi al locotenentului fu strdpuns de un glonte, de glontele care fusese
destinat inimii ?mparatului. in timp ce acesta r"iidi.u de la p6mdnt,
impdrat Franz Joseb, intr-o skilucitii ispravd eroic5'. Este un
locoGnentul se pr5busea..."
exemplu amuzant fi tipic din. care se vede cum iau nasJere
DupI cum poveste$te scriitorul Joseph Roth, locotenentul
istorioarele din cI4ile de scoal6.
Evenimentul s-a petrecut la 24 iunie 1859 in timpul bitiliei de Trotta" care fusese r5nit la claviculS, fiind mai tArziu rispldtit cu
la Solferino, in care francezii aliali cu piemontezii au repurtat sub innobilarea, ordinul Maria Tereza si avansarea la gradul de clpitan,
reglsi dupl c6qiva ani intr-o carte de citire a fiului sdu, ?n v6rstii
conducerea lui Napoleon al III-lea, o victorie decisivd asupra
de cinci ani, o variant?i complet diferit5 despre acea salvare a
austriecilor comandali de impiratul Franz Joseph.
imperatului, imprejurare in care Franz Joseph nu ap5ruse nicidecum
imperatul nu implinise incd 29 de ani si n-a lipsit mult si se ftrtr-o posturi neglorioasd.
nrnere gi el printre multele mii de r[nit' ale ciror suferinfe i-au
sugerat negustorului Henry Drmant ideea de a otgariza asociatii ,,In bdtilia de la Solferino - a;a incepea povestirea -, la un
voluntare de ajutor pentru ingrijirea si salvarea vie{ilor acestor moment dat regele gi impdratul nostlr Franz Joseph I s-a aflat in
vjctime ale rizboiului, idee din care s-a n6scut Crucea Rosie
mare primejdie". Trotta apare gi el aici. Dar ce schimbarel ,,in
intemaflonald. i:n acea bdtilie, locotenentul austriac Trotta comanda
v6ltoarea luptei - se spunea in continuare -, monarhul se avintase
lrn pluton de infanterie.
,,La trei pagi in fa.ta mea - povesteqte Joseph Roth - cu at6ta elan, incdt, pe neasteptate, se vizu inconjurat de c6ldret'
'
locotenentul vedea profildndu-se spinlrile soldalilor sii- Primul dusrnani. In acea clipd de mare primejdie, un t6nIr locotenent, cdlare

rind al plutonului luase poziqia fur genunchi, iar al doilea ftr picioare" pe un roib inspurriat se ndpusti in vilm{eald ficdndu-qi'sabia
Cu tolii erau voiosi ;i siguri de victorie. Se ospdtaseri copios gi-;i roatd. I{ei! ce ploaie de lovituri cdzv pe capetele cildrelilor
diduserd pe gAt ra$a de rachiu... vrdjmasi!" Iar mai departe: ,,o lance inamici strdprmse pieptul

Deodite, in spafiul dintre locotenent si soldaqii s5i igi ficu tanlrului erou, dar cea mai mare parte a dqmanilor erau acum la
apariqia impiratul, insolit de doi ofiqeri de la Marele Stat-Major. pimdnL Cu spada sc6nteind in mdn6,t6nird qi neinfricatul monarh
impAratul se pregltea tocmai si ducd la ochi luneta de campanie se apfua impotriva atacurilor ce deveneau tot mai slabe. In acea
bdtiilie, intreaga cavalerie dugmand fu luatd prizonier5. Iar tAndnrl
pe care i-o ftrtinsese umrl dintre insoqitori" Trotta stia ce inseamnS
acest lucru: chiar presupundndu-se cd dusmanul este pe cale de a locotenent - numele sdu era cavalerul Joseph von Trotta - cdpdtl

se retrage, oricum ariergarda lui stitea cu privirile aqintite asupra cea mai inalt?i distincf,e pe care patria noastrd o acordS vitejilor ei
ausffiecilor, si cel care ridica luneta la ochi ar fi fost recunoscut ca fii, Ordimrl Maria Tereza".
o lint6 ce merita osteneala de a fi dobordti. Iar-aceasti linti era
impdrat. CApitanul von Trotta rdmase inmArmwit. ,,Este o minciund! -
tenArul Trotta simli cd se sufoc6. Spaima in fbla
cel moment, strigi el. Sunt victima unui abuz". Se duse la notar vrind sE se
in pl6ng5 impotriva acestei mistificiri. Dar notaml nu inlelegea ce i-a
catastrofei uriase, inimaginabile, care l-ar fi nirnicit pe el, regimel-
provocat indignarea. ,,Toate faptele istorice - spuse el - sunt astfel
tul sdu, armata, stahrl gi lumea intreagd, ficea si-i treaci fiori prin
gira spindrii. Genunchii ii tremurau. Si ve;nica mdnie pe care o prezentate pentnr uzul scolilor. Dupd pirerea mea, asa si trebuie sd
trer"si in ofi1erul inferior de pe front importantele personaje de la
Marele Stat-Major, care habar n-au de practica amari a rEeftciului, f,te. Copiii au nevoie de exemple pe care sd le inleleagS, care sd li

1. Gerhard Pravse: Nimeni n-a rds de Columb, Edifilra Politic4 l$59"p- 172' se intiplreascd in minte. C6t despre adevdr, il vor afla ei mai tdrziu!"

Clpitanul Von Trotta nu fu de acord cu acest mod de a vedea

lucrurile. El se prezenti la raport la colonel pentru ca, pe cale
ierarhici, si inainteze o plAngere Ministerului lnvdtdmdntului si

Cultelor. Nici c6nd rninistnrl insusi rdspunde cE ,,autorit6tile scolare

l4 PAUL STEFANESCU

inleleg sb infa{iseze elevilor comportarea monarhiei si f'aptele.de
viiejiJ ale ostagilor intr-un fei care sd corespundd caracterului 9i
imaginaliei copiilor, precurn 9i simlamintelor patriotice. ale tinerei Olympia mama lui
genJralii, frrn a se abite de la adevbr ilr zugrdvirea evenimentelor", Alexandru IVIacedon
ii-l pldngerea", Trotta
iot roaga respectuos ,,sd binevoiascd a-si retrage Olympia din Epir, fiica regelui molossilor s-a cdsitorit in
si-i expune toati toamna anului 357 i. e. n. cu Filip al ll-lea regele Macedoniei. E
nu tenuttp. El cere audien{I la impdrat cunoscut ci s-a niscut in jurul anului 375 i. e. n. la Ambrakia. Nu
irrtdmplarea, iusfindndu-si punctul de vedere. Dar, ne spune mai au rdmas alte date despre viala ei pdnd la cisdtorie. Se qtie doar ci
deparie Joseph Roth, nici la lvlajestatea Sa nu giseqte in{elegere: ii plicea mult literaturi gi nutrea oambilie frr[ margini de a atinge
Trotta, ii spr.rne impdrahrl, situalia este intr- culmi tot mai iralte de glorie, calitAli pe care avea sE le transmiti
,,Yezi dtug"l tneu prost din
adevdr nepldcirti. Dar nici unul din noi doi n-am iesit ;i fiului ei, Alexandru Macedonl.

afacerea aceasta. SI ldsdm povestea asa!" Regele macedonean Filip al Il-lea, dupi legea !5rii sale care
,,Majestate" risposteazd cdpitanul, dar este o minciun6!" ingiduia poligamia, avea un harem compus din circa cincizeci de
,,Se ipun multe minciuni, fu de acord imp6ratul'". so{ii legitime din Tracia, Iliria, Tesalia etc. Multe dintre cdsdtoriile
,5.r pot, r[spunse cdpitanul gAtuit de gmolie" sale, Filip le Ibcuse din raliuni politice. Astfel, ca s6-;i consolideze
i-pa"at"t Majestate", de cdpitan. Era doar pulin stipAnirea in nord, o luase de so{ie pe principesa ilirn Audata-
se apropie lai inalt d-ecAt Euridice. O altA solie era Philinua din Larissa, marna debilului
acesta. O clipd se privesc drept in ochi unul pe altul.
,,Miniqtri mei, ii spune Franz Joseph, gtiu mai bine ce se cuvine mintal Filip Arhidaios, ajuns la domnie dupi moartea lui Alexandru.
sa faca. Eu trebuie sa am incredere in ei. Inlelegi; dragd cdpitane Olympia a avut cu Filip doi copii: pe Alexandru si pe Cleopatra.
Trotta?" $i dupd o micl pauz6: ',Va fi mai bine a;a. Vei vedca!"
Audien{a luase sfbrsit. Olympia, gralie calitdSlor ei, se impuse Ei deveni in scurt timp
Cipitanul von Trotta nu-l rnai inlelege nici pe impiratul sdu, ,,regind principald" la Pella, capitala Macedoniei, mai ales ci o alti

caruia ii salvase cAndva via{a; igi dddu demisia din armata qi-;i favoriti Philinua muri in condilii suspecte, pe nea;teptate. Olympia
duse mai departe viala ca un simplu civil.
Fire;te, am putea trece cu un z6mbet amuzat peste istoria acestui ;i Filip au considerat cd, prin cdsdtorie, le reveneau de drept Epirdl
care a considerat peste puterile lui sd accepte unde domnea Arybbas, unchiul reginei si un oponent inddrjit al
cavaler al adevdrului
temerar cu spada scdnteind in soare este, expansiunii macedonene promovatd cu fermitate de regele Filip.
o minciund. Atacul
desigur, mult mai fiumos in primul rAnd pentru impdrat, dery1e In anul 351 a fost organizatl o primf, incursiune in Epir, cu
care-nu se putea spune in manual c5 a fost pur 9i simplu trantit la care prilej Arybbas a fost invins, impundndu-i-se o dependenlf,
pdmdnt de un simplu ofi,ter pentru a-i salva via!a-. $i fhrd sd wem totali fati de Macedonia.
ne vine in minte faimoasa intrebare pe care' nu Idrd arogantA' dar
qi cu oarecare resenmare a pus-o cdndya Pilat din Pont: ,,Ce este In anul 360, Filip, dupd unele surse, sub influen{a so{iei sale
adevdrul?" Dar nu te poli descotorosi de probleme cu un simplu Olympia, interveni cu armata iard;i in Epir infr6ng6ndu-l din nou
pe Arybbas, pe care-l inlocui cu Alexandru Epirotul, fratele
zdmbet.
inainte de a incheia, revenim la subiectul nostru qi ne intrebdm: Olympiei.
intocmai asa curn am In capitala Macedoniei, Pella, Olyrnpia participa cu regularitate
s-au intdmplat oare evenirnentele insemnarile istoricilor, cdutat
le infbliEdm noi? Ne-arn folosit de unele d-sind l. Magazin istoric, nr. 1, 1972, p. I 8. Amold J. Toynbce: Some Problems of Greek

wemuri'mai indepdrtate, altele ale contemporanilor. Cdt adevdr ;i History, London, 1969.
catd nascocire exista in tot ce spun ei? Poate nu vom afla niciodata.
Si vor continua astfel sd existe pagini de istorie unde adevSrul si
ieverosimilul i9i dau m6na, iar legendele ndscute pe marginea lor
vor mai trdi un timp, apoi vor dispdrea a;a cum dispar legendele"'

15 PAUL STEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPL]RILE tv

dlsSaaieosunmenisdeaiealiedcse)ppa,urdanbeceestlpiiccerdiierda"ediavluiirgnc"ieeopaactscoueutmapeiaatatigipmqae,nu*reipetSiudrepncnaadutriimm,i,mOditelb[ydtlmeihncipaazitsaifuc;[er'ia;leJc(lacqslut-teeiacsTatirerd*aqd"ceuitaelia.ur cu pwnnalul ridicat impotriva fiului siu, dar in starea in care se

laeori din coEurile.shnte, irnpodobite cu iederd, iar birbaqii erau gdsea, se impletici gi cdzu pe jos. si

nu Gestul lui Attalos ;i, mai ales, intenlia lui Filip nu au putut qi,
aibd urmdri. Olympia se consideri umilit6 de
soqul ei
impreuni cu Alexandru, se autoexilI in Epir, cer6nd gizduire la
curtea lui Alexandru Epirotul. Dupd unele surse, Olympia ar fi
vcu6^pnrtOianfq-ydimed^eptrdgerissoeparizendzg"itrc.ieji personal de educalia lui Alexandru pAnd 11 incercat s6-l determine pe Alexandru sd intreprindl o campanie
fu iecredinlat spre educare lui
ani, cAnd ii impotriva lui Filip pentru a se rdzbuna. Alexandru Epirotr.rl gtia cd
Leonida, o *db sdracd a Olyrnpiei adusd din Fpir' Noul perceptqr
iblosi aF de Alexandru o-initmclie de tip spartan, sever'.sub armata sa eftr inferioari celei .macedonene gi nu se aventurS in
rdzboiul preconizat de Olympia ;i prefer[ calea diploma{iei,
aspectui disciplinei 9i cumpitirii. Nu o dat5, pentn: a-qi convinge sirSduindu-se sd-l impace pe Filip cu Olympia. Regele rnacedonean
lui Leonida de
J;scipotul, ii aplica lbvituri^de vergi. CAnd misiunea cedd in cele din urmd la argumentele lui Alexandru Epirotul ;i-i
formare intelectuah a lui Alexandru a incetat, locul sau a fost luat
rechemd pe cei doi fugari. Dar Olympia, fire m6ndrS" refuzd s6 se

de A"ristotel. intoarci, reconcilierea fiind acceptati doar de fiul siu Alexandm.
Aga cum se iretimpla de veacuri.si ?n haremurile t"rrceqti, lupta
DentrLr supremalie se da intre favorite prin intermediul eunucilor- Gestu1 lui Alexandru este greu de infeles, mai ales dacl luim in
ttttr" ftUp si favorita sa Ol1'rnpia relaliile incepurd sd se rdceascd
considerare faptul cI personalitatea demonici a Olyrnpiei il
dominase pe fiul ei incd de la primele liclriri ale congtiinqei acestuia"
pe m6surh ce regele continua sd-gi m6reascd haremul cu solii tinere
i,"sgi a"tlrodigdtttuo"arCe.otihi ealansu. lC3u4t2oia.tde.sntr.d' dFiliilniplaluddepduesis,oM{ieedpae Meda, fiica Ca adolescent, influenlat de mama sa, se situase de partea ei, ftind
nu putu s-o
impotriva tatdlui. El nu inceta sd afirme sus qi tare ci infidelititile
parintelui sdu erau de neiertat. Dacd judecim bine, acest ata,sarnent,
?Jocuiascd pe Olympia, dar intre aceasta din urmd qi rege incepuse
sa s" ,"*uoe relalii rnai reci. Alexandru, care nu mai era un copil' bazat intr-o mare mdsurd pe afecliune, a fost alimentat ,si de un
edsderauzb,niOnealmyremua\puiinumpirtAadl"aaet^. maSuicmldteliilnmedbcdadtvrsAedrntsoeiurEiniteeaaEleiluctai6tA.ainlleuxicaesln6edu"druicnafaruerlimadddeuvctaeataSfu-il neindoielrric interes politic de a accede cit mai curind la domnie"

ElusiteA;tttiaultosfa,pcnarlrec6i,-ain3a3d7usi.oe.mno.,qFteilnipitoaarluea. ti-n-o de soge pe nepoata
aceste condi.tii, era

ctati ta o putt", il incurajd pe fiul ei impotriva tatdlui sdu' limpede ci se profila dezrnostenirea lui Alexandru-

337 Lucrurile aveau sb iiimopliinntiosresd1t9urai n'eia;si tseeptfa6tciuisne toamna anului Olympia nu renun{Z aqa de usor la pozitia ei, si folosindu-se
remarcatpnn
i. e. n. Alexandru de protejalii ei, care ii mai rf,maserl credincio;i la Pella puse la
cale asasinarea so{ului. Regele Filip al tr-lea pieri datoriti loviturii
vitejia de care ddcluse dovadd cu ep.rnile.)j,urct 6-lnudp,1eini irfyiupnottenavacacvoaaleliSrieeii
greiegti de la Cheroneea (338 de pumnal datd de nobilul macedonean Pausanias (336 i. €. n.).
i. Crima il revoltd profrrnd pe Alexandru. Olympia se spune cd
i.u""dott"t", ii infifnsese pe duqmani. Tonrl s-a petrecut l1-nunta
tatilui sdu care, in ciuda vdistei inaintate, se indrdgostise copillreqte pregltise pdn6 gi caii pentru fuga ucigagului ;i a servitorilor acestuia"
de Cleopatra b.,tidi"", o nobii5 macedoneani, remarcabilS prin dar, din ordinul lui Alexandru, acesta fu prins qi condamnat la

frumuselia sa. La ospiful de nuntd, qnchiul rnoarte. Cadavnrl lui Pausanias a fost preluat de Olympia car€ a
regelui, amelit
rnacedonean Attalos, consilier al d-embirieustueri,6,""rPid'rilc"Jd dispus efectuarea de funeralii.

pahaml rugdnd zed ca din c6s6toria lui Fiiip cu cleopatra Euridice Disparilia lui Filip a insemnat o ascensiune vertiginoasd a
Olympiei gi a fiului ei Alexandru. Stdnsa leg[tur5 dinfro cei doi -
ia ," .rut& un fiu legitim, demn de domnie' Gafa sdvArqitd de pe aceastd temd existii ;i versituri mai puSn mdgulitoare - se va
Adirntetparlfouasdte/ansftouislutciar,erzmeicaianrcnfaudtri:iai,m,tDeaadiraatcruedne, ceimautpoestuucnoutspubldaAsciteuaxrad-vn, disnrmuiin"ctai.tlu."e?leep?r:"al
dovedi tot mai strAns[ p6ni la un moment dat Olympia se intoarse

(piutarh). Amelit de b5uturd, regele Filip incercd sd se ndpusteasci ca o furtuni din Epir la Pella, fiind setoasd de s6nge ;i de riz.bun5ri
impotriva celor care contribuiserd la exilarea ei. Primele victime
inspre care iEi irdrept6 furia au fost Cleopatra Euridice gi fiica
l.VcziSalambo'dcFlaube*(1862)incarcgetpiiavcauanumitedestinalii- acesteia, Europa, n6scuti doar cu cAteva luni mai inainte de

18 PAUL STEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 19

asasinarea lui Filip. Istoricul roman Justinus scrie: ,,Cleopatra i;i dar, prin legiturile de sAnge, inclina sd ia partea mamei sale d6nd

vdnt fiica sugrumatd in bra{ele ei, dupd care ea insdgi fu silitd sd crezare invinuirilor indreptate impotriva lui Antipatros.
se spAnzure t...1. In sfdrgit, regina [Olympia] consacrl lui Apollo
pumnalul cu care fusese lovit Filip; pdrea cd dore;te sd arate tuturor, Plutarh, referindu-se la rdzboiul dintre cei doi, men{ioneazd in
prin asemenea acte, cd asasinarea soqului fusese uneltitd de ea".
scrierile sale cd Alexandru, primind o scrisoare de la Antipatros,
Alexandru reugi sd se imprurd din primul moment, luand in
m6ini ferme fr6nele guvemdrii astfel inc6t nimeni nu a mai in&dznit exclamase dupd citirea ei: ,,Antipatros uitl c5 o singurd lacrimd a
sd-i conteste dreptul la succesiune la tron. Armata, prin generalii marnei mele gterge zece mii de scrisori ale lui".

Parmenion qi Antipatros il recunoscu drept comandant suprem. Alexandru a fost fhrb incetare bombardat de lungile scrisori ale
in ceea ce priveEte o serie de rude apropiate, care, intr-o Olympiei, pline de jeluiri Ei de ocdri adresate, fiteste, lui Antipatros.
eventualitate, ar fi ar,'ut preten{ii la tron, in frunte cu Attalos, au
Din car.za inwdibirilor in care nu o inffecea nimeni, se creasc
fost omordte.
o astfel de atrnosferi la Pella, incat, ftl cele din urmd, regina a fost
in primivara anului 334 i. e. n. Alexandru intreprinse o serie
de expedilii fulger in ruma c5rora supuse Grecia si mai multe r-revoitd sE pdrdseascd Macedonia penffu a se reffage la ftatele ei,
t"u*,iri ce stdfidneau peninsula Balianica. igi indreptd acum
in Epir. Acesta ii devenise ftrtre timp gi ginere, intrucdt luase de
privirile spre Orient, plZnuind o expedilie indelungati. Pentru grijile so{ie pe fiica ei cu Filip, Cleopatra. Credea cd acolo va fi respectatd

fdrii, pe timpul absen{ei sale il ldsd ca locliitor pe bdtr'anul general conform rangului ei Ei va avea libertatea sd comploteze nestingheritb
Antipatros, un excelent comandant ;i in acela;i timp un om de stat
impotriva lui Antipatros rimas la Pella.
cu experien!5. Numai cd Olympia se considera ea ca fiind cea mai
in&ept5litn sd ocupe acest loc. In weme ce Alexandru strdbdtea Regele Alexandru Epirotul plecase in Italia sudicd, unde lupta
victorios campania din Asia, conflictul dintre Olympia gi Antipatros
lua proporlii ingrijordtoare. Alexandru primi un mare numir de impotriva luicanilor gi brutilor, populalii localnice. in timpul iemii,
scrisori de la cei doi adversari, care igi aduceau invinuiri reciproce.
armata Epirului fu infrdnti qi regele ucis de cdtre un rdzboinic lucan.
Olympia il acuza pe Antipatros in scrisorile sale cd punea la cale
Cleopaffa, care conducea\arcin lipsa lui Alexandru, deveni regente
rastumarea lui Alexandru gi cd abuza de puterile ce-i fuseserd
incredinlate qi c5 nu-i ar6ta nici un fel de respect pentru calilatea dat fiind ci fiul ei era minor. Olympia igi spuse ca ar avea drepturi
ei de regin5-mamd. Cdt il privegte pe Antipatros, acesta, la rdndul
mai mari asupra Epirului decdt fiica ei ;i se amestecS dup6 obiceiul
sdu, se pldngea lui Alexandru de manewele Olympiei care urmdreau ei, inp5trredbsui rEilepi!r6urlii.qCi-lieocpeartura,adneippoustdt nldusi uAponrttiapaatmroesstleacuPl melalamieni
impdr{irea guvemf,rii cu el.
ei,
Stiind foarte bine care erau moravurile wemii, pentru a-l feri
pe Antipatros de surpriza unui atentat criminal, Alexandru il Macedonia. lnEtiinlat de conflictul dintre cele doud femei, Alexan-

autoizd pe general sd-gi organizeze o gardi personalS. Mamei sale dru, in ciuda eforturilor depuse, nu reugi sI le impace. Olympia

ii frcu cunoscut in termeni respectuogi c6 nu are cdtqi de putin rdmase singurd in Epir sd domneasci"

dreptul si se amestece in treburile guvemdrii, atribut care ii revenea in ciuda afirma{iilor lui Arrianus ;i Plutarh ci Alexandru nu
exclusiv lui Antipatros ;i de care era rdspunz5tor direct. gi-ar fi schimbat atitudinea fala de Antipatros, existi o serie de

In tot acest timp Alexandru continua sd primeascd scrisori de indicii care vin sd demonstreze apailia unor tulburdri ale relaliilor
dintre guvernator si rege, determinate, fird indoialS, de scrisorile
la acegtia doi. Antipatros se plAngea necontenit de atitudinea tot m4i insistente ale Olympiei. Astfel, se presupune cI generalul

arogantd a Olympiei, de temperamentul ei ar!6gos, capabild sd leasd Crateros, care se intorcea din Orient ir Macedonia, primise de la
mereu noi intrigi care nu corespundeau cu rangul ei. CAt o priveste
Alexandru misiunea de a-l destitui pe Antipatros.
pe Olympia, aceasta ii scria cd'pozilia lui in societate 9i onorurile
in anul 321 i. e. n., Alexandru trebuia sd dea din nou ochi cu
fbcuserd din Antipatros un om infumurat care uitase cui ii datoreazd
situa{ia in care se gisea, consideriand cd este normal sd i se acorde m€rma sa. La vestea cd el se indrepta spre Macedonia, venind din
primul loc in Macedonia gi in Elada. Alexandm se gdsea la mijloc,
Egipt, Olympia s-a intors in cea mai mare grabd din Epir, reugind

s6 ajungd la Pella cu cAteva zile inaintea lui Alexandru. Antipatros
i-a dat lui Alexandru un ultimatum: daci i se inglduie Olympiei
sd rdmdni ir Macedonia, el iqi va da demisia. Alexandru a irfeles
cd generalul nu glumegte ;i ci acesta era singurul in mf,surd s6-i
apere lara. Dac[ Antipatros demisiona, el, Alexandru era obligat sE
permanenli la
rdmdni in Pella. Alexandru nu accepta sd incre-

2A PAUL STEFANESCU EMGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 2l

dinteze generalilor s.6i misiunea de a face noi cuceriri in Asia. ln 80 de ani. El il lisn ca succesor-regent pe Polyperchorl
cele din r,rrni s-a decis s-o exileze pe Olympia cAt.mai departe de iar drept cancelar pe fiul sdu Cassandros, o persoanl cnrdd gi
Europa- Trebuia si foloseasci un giretlic. Medicii sd-i recomande
o regiune cu climat bhnd, unde sd fie feriti de rigorile iemii din rdzbtrndtoare.

Epir sau Macedonia. i:ntr-una din clldtoriile sale, Alexandru Generalii rima;i dupi disparifa lui Alexandru Macedon, se
poposise pe insula Socotra gi o anexase. Era un veritabil paradis
impar,thd in doui tabere: o taber5 in care frceau parte Polyperchon,
terestm qi se alla la dispoziqia lui. Cdci, din nebdgare de seam5,
uitas€ sA o treacI in actul de dona{ie cdtre fenicieni. Eumene etc., ocaraeltddotraebaAurm6,emnliuneltremaauinnitui4mii eimropaesriiucloumi -psiucshdiadrina

Acum cI descoperise so-lulia pentru Olympia, Alexandru a dinastiei, qi
acsonat frri nici o intArziere. Indatoritorii sdi medici gi-au formulat
Ptolemeu, Sciencos, Antigon, Lisimah gi al1ii, care pledau pentru
concluziile in dimineala urrnitoare si, ftrc6 ilrainte de cdderea nop$i,
impdr,tirea definitivd a statului gi inldturarea urmagilor lui Alexandru.
Olympia se afla in drum spre Socotra. Suita ei consta dintr-o mici
Regenhrl Pollperchon care pleda pentru mitatea statului, o rugd
gard6 personal4 de veterani septuagenari, care jinduiau s[ se
pe Olympia sd revind in Macedonia pentru a-l ajuta in misiunea
?ntoarc[ in 1drile calde, dup6 ce petrecuseri ultime doud iemi acas5.
sa. Sfbtuit6 de Eumene, Olympia refi:zA propunerea lui Po\percon,
Oricdt de furtunos s-ar fi dezl5nfuit regina, era greu de crezut rdmdndn mai departe ?n Epir. Ea se considera indreptlliE sd se
c& la Socotra o sutii de mognegi ar fi putut intoarce lumea pe dos
?n fuvoarea Olympiei. Asa cd regina a fost deportatl la Socotra, amestece in disputele politice ce-i animau pe generalii din Europa

frind sechestrati acolo pentnr o brur6 bucati de vreme. ;i Asia. Olympia se duse personal la Atena qi eliberd Pircul,
Alexandru, pe cdnd se afla la Babilon, la v6rsta de nici 33 de
dob6ndind simpatia atenienilor.
ani, in ziua de 13 iunie 323 i. e. n., moare din cauze necunoscute.
Generalii igi disputau cuceririle din jurul Mirii Egee. Exista o
Irnperiul clddit de Alexandru se cl5tin6, generalii sii im-
lupti accerbi intre Polyperchon, aliat cu Eumene gi Cassandros aliat
-o6r't?inndiun-vl dinlmtrieseeai.la evenimentelor ce se succedard dupd moartea
cu Antigon. Acestia din urmd erau sprijiniqi de Filip Arhidaios din
Cuceritorului, blympia reugi cu greu sd-;i men!in5- stdpAnirea
Epirului. Rnspdndindu-se zvonul cd Alexandru ar fi fost ot5vit de Macedonia, care devenise rege, insi se afla sub influenqa soliei sale
fii lui Antipatros, Olympia ?;i indrepti intreaga firrie asupra acestei
Euridice. Polyperchon gi Eumene se aflau aliaqi cu Olympia care
familii. Nicanor, fiul cel mare al generalului Antipatros, fu executat; Olehsripduanesa-a""d-aitalufput"aai.nitnre
osernintele celui de al doilea fiu, Iallaos furd profanate. Antipatros localitatea Enia, situata ta sud de lacul
cele doud tabere. Cilare, dupi obiceiul
rEmase insd guvemator al Greciei 9i Macedoniei iar Peridiccas
regent. La Atena trlia unchiul Olympiei, Arybbas care igi dorga sd vremii s-au ?nfruntat conducdtorii: pe de o parte Olympia cilare

ajrrngd iar rege al Epirului" Cdnd grecii se risculard impotriva lui intr-un costum de bachantd, iar pe de alta Euridice imbrdcatd ftr
AntiXratros, Arybbas, cu sprijinul Atenei, incerc6 s-o alunge pe
annura de luptd macedoneand. SireatS, Olympia ii determind pe
Olyrnpia. Aceasta ciutii sd se pund sub protec{ia unuia dintre
puternicii diadohi ce-qi impd4iserd imperiul fiului ei. Dupd o inso{itorii rivalei sale s-o pdrdseascd pe aceasta, iar Arhidaios ;i
Euridice furA priryi de oamenii Olympiei ;i intemnitati.
incercare nereugitii s6-gi remlrite fiica cu Peridiccas, Olympia asisti
la lupta pentru putere ce se da firffe generalii fiului'ei. Peridiccas Olympia stdp6nea acum Macedonia gi era regent6 in numele
fu asasinat qi dupa moartea sa, gefii militari din fosta armatl a lui nepotului sdu, Alexandru. Polyperchon ii cedi intreaga putere.

Alexandru se intnmir[ in Siria pentru a lua noi hotdr6ri. Ca regent Olympia ii supuse pe Arhidaios gi Euridice unui regim de
?n locul lui Peridiccas fu ales Antipatros, deci cel mai invergunat
drpran al Otympiei. El il aduse in Macedonia pe Filip Arhidaios, exterminare. Pe Arhidaios puse c6tiva mercenari s6-l sffipungd cu
cu so[ia sa Euridice qi pe.Roxana, ingoliti de micul Alexandru.
ldncile iar pe Euridice o sili si se sinucidI. Olympia i;i arAti
Generatul gi regentul Antipatros se stinse din via{i la vArsta de cruzimea surprizAnd rudele ql prietenii lui Cassandros. ,,Femeie

rdzbundtoare [...], ea a vdrsat sdngele nobililor lhre milE, ceea ce a

fdcut ca dragostea supuEilor sii sI se transforme in umi" - scrie
istoricul roman Justinus.

Cassandros, ocupat cu rdzboiul din Peloponez, afldnd de

atrocitif,le sivdr;ite din ordinul Olympiei, veni spre casd in fruntea

unei putemice armate. Olympia imprewri cu Roxana qi cu minorul

Alexandru se inchisera in cetatea Pydnei. Urmd un lung asediu" h

timpul cdruia cei asediafi au suferit crunt din cauza lipsei de hrand.

22 PAUL STEFANESCU A fost asasinat Alexandru

in primdvara anului 316 orasul*cetate ccd6. Olympia primi asigurdri Macedon?

din partea lui Cassandors cd va fi lSsatd in via{d. Arestatd, ea a fost Viala qi faptele lui Alexandru Macedon (356-323 i. Ch.) au
judecati de o adunare a poporului care o condamnd la moarte. Se
spune ci ,,gi-a primit moartea cu un curaj demn de ilustrul ei neam fost descrise destul de aminunlit. Personalitatea sa ieqitd din comun
gi in ultima suflare a mamei putu fi recunoscut Alexandru". a produs o puternicE impresie asupra contemporanilor dar ;i a
generaliilor care au urmat. Istorici din toate timpurile au fost atraqi
Felul cum a murit Olympia este controversat. Dupd Justinus,
de figura regelui macedonean, unul dintre cei mai mari generali gi
ar fi fost omordtd cu sabia, dupd Diodor ar fi fost sugrumatd, iar oameni de stat ai antichitiqii ale cdrui strategii gi tactici de lupt[
sunt studiate Ei astdzi de catedrele de istorie militari ale marilor
scriitorul Pausanias men{ioneazl cd a fost ucisd cu pietre. Din cAte academii de r5zboi din intreaga lume.
se pare, versiunea prezentatd de Pausanias este cea mai apropiatl
de adevd.r. Fiul lui Filip al Il-lea, regele Macedoniei gi al Olimpiei, a fost

Roxana si fiul ei au fost ostatici lui Cassandros pdnd in anul elevul lui Aristotel. A supus Grecia revoltatd qi ;i-a decemat la
310 i. e. n. cAnd au fost ucisi din porunca acestuia. Corint tiintlvuilnsdeaErmefaatel lgereluciiloDr aimriupsottrrivIalapeGr;rialonri,c trecdnd Helespon-

in zilele noastre nu existd un portret al acestei celebre regine, tul. A (334) si la Issos,
ocupdnd Tyml gi Egiptul. A cl6dit ora;ul Alexandria - d6ndu-i
exceptdnd bushrl existent pe unele medalioane macedonene, mult s6u - dupd care a trecut ElaufrAatrublegleisT(ig3r3u1l )E. iAa oblinut
numele per;ilor ocupat
stilizat. Se pare insd cd ar fi fost una dintre cele mai frumoase victoria decisivd asupra
Babilonul qi Susa, a incendiat Persepolisul gi a ajuns pe malurile
principese ale r,remii sale. Indusului. Armata era epuizati de r6zboaie, de drumurile lungi Ei

Olympia ne apare ca o femeie stApdnitd de cele mai bizare de molime. A revenit la Babilon penffu a se reface, in vreme ce

pasiuni, zguduitd de ambilii nemdrginite, pregbtitd ca in orice clipd, Nearc aducea flota in Golful Persic. Stabilit la Babilon s-a ocupat
fre sd infigd pumnalul sau sd ofere dusmanului cupa cu otrav6. A
sdvdrEit crime infiordtoare, fiind asemuitd cu Lucretia Borgia. Dacd rJe organizarea gi administrarea teritoriilor cucerite. in prim[vara
s-a bucurat de simpatie, aceasta se datoreEte faptului cd a avut gansa anului 323 i. e. n., stabilindu-qi cartierul general la Babilon, a
sd fie mama lui Alexandru Macedon. inceput pregitirile in vederea unei noi expedilii. Cavaleria Ei
pedestrimea armatelor sale, constituitE mai ales din ostagi greu
Olirnpiadd; s<ilia ltri Filip al Il-lea al Macedoniei.
Medalie din epocd'rorirand (Muzeul Arheologic din Tessalonic). inarma{i ce formau falanga macedoneand, cdreia pe cAmprrl de luptii

nu-i rezista nimic, urmau a fi reorganizate in vederea unei proiectate

expedilii in peninsula Arabiei.

Pe neagteptate, Alexandru se imbolndve;te qi, dupd o scurti

suferinld, la vArsta de nici 33 de ani moare inziua de 13 iunie.
Dacd pe plan militar, Alexandru s-a fhcut remarcat prin fapte

de arme iegite din comun, nu mai P{P;o!, i-a fost ;i viala

sentfunentald.'Thais, una dintre cele mai fieitigioase curtezane ale

24 PAUL $TEFANESCU IINIGME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 25

Greciei antice qi-a legat numele de acel al lui Alexandru cel Mare. jurul s6u, l-au luat pe brale qi l-au

A avu! desigur, un merit personal. Istoria nu ne spune dacd Thais culcat in pat, veghind la cdpdtdiul siu.
a fost la incqrut dicteriadi (rensionard intr-o casd de prostitulie),
Au fost de indatd chemali mai rnulli
auletridl (dansatoare gi muzicanti), hetaird (amant6), sau concubind rnedici" care nu au putut s6-i fie de
nici un ajutor, asistAnd toli neputin-
(sclavd ori servitoare care inlocuia uneori pe stlp6na casei). Istoria
ciosi la suferin ele cumplite pe care le
ne qpune nurnai ci Thais il insolea in toate expediliile r6zobinice
gi dormea in cortul lui. Se afirmi cd fXrd ,,inspirafia" acestei ,,rnari indura Alexandru.

prostituate", Alexandru n-ar fi ajuns unul dintre cei mai glorioEi Justinus ne-a ldsat o descriere

cuceritori care au devastat o buni parte a planetei; se mai spune cd asemdndtoare: dupd ce Alexandru a
privind in ochii lui Thais, el cdpdta acea bravurd care era o pildi bdut cAteva ingirilituri de vin a simlit
pentru soldatii sdi. Moartea l-a surprins in bralele lui Thais.
Moartea lui Alexandru continud sd fie gi astdzi o enigmd a o durere care semdna cu o sulitd ce il

.str5punge gi a scos un geamdt

istoriei. Vestitul strateg, ce nu a cunoscut irefrAngeri, a murit de irutemic. A fost dus pe sus de slujitori
acasd, unde durerile fiind insuporta-
moarte naturald, datorit6 unei boli sau a fost victima unui complot? bile a implorat sI i se dea o armd cu
Ivlulfi istorici au admis prima versiune, dar acum la aproape
2300 de ani, cdfi au trecut de la disparilia lui Alexandru cel Mare care sd-qi curme suferinla. Justinus,

exist5 autori care vorbesc cd ar fi fost asasinat. in cele ce urmeazI fErd a se mai feri, afirmd deschis cd

ne propunem si examinim ipotezele care pledeazd in favoarea unui boala lui Alexandru Macedon
semdna, nu atit cu un Puseu de
asasinat al celebrului general macedonean. malarie, ci cu o otrivire criminalI Alexandru Macedon.
Mozaic antic. Detaliu.
Istoricul Flavius Arrianus (sec. II e. n.) care ne-a llsat o psuuscdcelasocrai leadi erepguetelurni.icCii o9mi inpfllouteunl liai

descriere am[nun$td a expediliilor lui Alexandru Macedon in Asia,

se sprijind pe o serie de documente din care rezlultd cd Alexandru, rcugit sd fie tiinuit o bucatd de weme,
dupd ce a petrecut mai multe zile in casa unui oarecare Medios, Aar, in cele din urm5, zvonurile despre acesta qi despre moartgl
s-a imboln[vit de friguri, care, in cele din urm5, l-ar fi ripus.
violenti a conducdtorului s-au rdsp6ndit ;i au circulat incd mulli
Plutarh (50-125) folosindu-se de aceleasi surse, scrie ci
ani.
Alexandru s-a imbolnf,vit de friguri ;i a cizut la pat dupd ce biuse
Istoricii care s-au ocupat cu descrierea vielii lui Alexandru
toatii noaptea gi toatl ziua urmltoare. Asupra consumului unei mari Macedon s,i care au fost la curent cu versir.rnea asasinirii lui, unii
cantitiifi de vin, cdreia i-a urmat o imbolndvire subitd, se pronunli
au susqinuf-o (Justinus) sau cloar au admis-o (Diodor, Curtius)' in
qi istoricii Diodor (sec. I i. e. n.) gi Justinus (aprox. sec. II e. n.). vreme ce a{ii au respins-o (Arrianus, Plutarh). Absolut tofL suntde
To,ti autorii antici, mai mult sau mai pulin 4propiali de data la
care a avut loc evenimentul, sunt unanimi in privinla imprejurdrilor acord asupra unui luiru: declan;area bolii lui Alexandru s-a produs
in timpul unui osp6! in casa lui Medios.
cdnd s-a produs acesta. Referitor la evolulia bolii, opiniile nu mai Arrianus ne iputte cd Medios era originar din Tessalia 9i

coincid iar descrierile plcltuiesc prin faptui cE sunt extrem de vagi cievenise omul cel mai devotat dintre curtenii lui Alexandru. Medios
Ei ne fac imposibild precizarea unui diagnostic. O serie de autori
anrma c[ Alexandru ar fi fost in mdsur6, intre dou6 cize, sd asculte se ocupa direct cu organizarea ospe{elor ce aveau ca scop s6-l
distreze pe Alexanciru, ce-qi cduta ,,uitarea" in vin, {iind profirnd
istorisirile prietenilor s6i @lutarh) sau sa stea de vorbd cu Medios afectat de moartea b'nului sdu prieten Hephaistion- Referitor la
aceasta, este semnificativi mdrfuria lui Plutarh care menqioneazd
(Arrianus). Faptul cd boala i-a provocat o foarte mare crestere a olimdiiprneedaes:c,S,,,Ad.leaxralnadrruugsdemsiinmtetpaainfosaisrtteenot6boasiltu9i iMae. dqiopsr,esfe-raatd-suds
temperaturii este menfionat[ de Plutarh, la care s-ar fi addugat 9i se
pierderea vorbirii, lucru care este relatat de ambii istorici: Plutarh
si Arrianus- Diodor (sec. I i. e. n.) se ocupA mai ales cu descrierea la

unor amiinunte $i spune cd dupi ce a biut o cupd mare cu vin, os^p6C! osni faocromlousn-oar imboin6vit de friguri". Medios era bun prieten
scos un cei din mdrturii contemporane,
Alexandru ar fi strigdt mare de durere' Alertali,

26 PAUL STEFANESCU ENIGME qI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 27

cu Iollas, unul dintre fiii lui Antipatrosl, unul dintre marii generali inceput sd fleamdte si si tremure din tot trupul 9i cu greu gi-a

pe care i-a avut armata macedoneand. Un fiu al lui Antipatros, pe revenit, fiind amelit de vederea statuii".
Justinus a fost ferm convins cd Alexandru a fost victima unui
nume Cassandros cdsdtorit cu o sori a lui Alexandru, dupd moartea complot organual qi pus in aplicare de Antipatros. Motivele care
l-ar fi determinat pe acesta sa procedeze in acest fel, ar fi acestea:
acestuia, i-a exterminat intreaga familie.
mai intdi Antipatros s-ar fi speriat de moartea celor mai buni
Rezultl in mod limpede cA imprejurnrile mor,tii lui Alexandru
prieteni ai sdi, guvematori de provincii, executali din ordinul lui
Macedon irtr-un fel sau altul sunt legate de unii membri ai familiei Alexandru. in ai doilea rdnd, Antipatros a sesizat antipatia ce i-o
lui Antipatros, omul sdu de incredere. Asemenea situalii nu sunt purta Alexandru, regele refuzdnd s6-i recunoascd meritele. Se mai

singulare gi in decursul istoriei se intdlnesc numeroase cazuri

similare. ipune cd mreaprneataltuiinAlepxuabnldicru,peOlyAmnptiipaadtaro, sl-.aNr fui jiginnituslti.imcaulolmrdnniactl

Arrianus, care nu imbrdliEa teza asasindrii lui Alexandm, in mod

menlioneazd totugi: ,,Am mai citit multe alte lucruri despre moartea rechemarea lui Antipatros din Macedonia la cartierul general al lui
lui Alexandru; de pildi, c[ Antipatros i-ar fi trimis otravd Ei cd
ucis pe Alexandru; ci Alexandru din Babilon. Acestea ar fi motivele, dupd unii autori,
aceasta l-ar fi lui Antipatro^s offava i-o care l-ar fi determinat pe Antipatros ca impreund cu fri sdi ;i
preparase Aristotel, pe care moartea lui Callisthenes' il fhcuse si
se teamd de Alexandru; ire sfr4it, cA otrava fusese adusd de ajutorul lui Medios sd pund la cale otrdvirea lui Alexandru'
Antipatros a luat parte la complot'
Cassandros, fiul lui Antipatros gi - dupd unii - ascunsd in acest $i Diottor este de pdrere cd comandanhrlui Philotas qi a fiului
scop in copita unui mdgar. Versiunea adaugi ci Iollas, fratele mai
mic al lui Cassandros, i-ar fi dat lui Alexandru otrava; Iollas era Mai'mult, el afirm6 ci moartea
sdu, generalut parmerrioni u it"p."tionat in mod negativ Par:a
majoritate a cetSlenilor iar printre cei care i-au dezaprobat faptgle
pahamicul regelui, care il jignise cumplit, pulin timp inaintea mo4ii. s-i numdrat gi Cassandros' Fiu al lui Antipaffos, Cassandros
(354-297 i. e. n.) rege al Macedoniei' a ocupat Grecia. in urma
Allii scriu cd qi Medios... a fost arnestecat in complot, intrucat el victoriei de la Megalopolis (318). Din ordinul sdu a fost ucisl mama
il indemnase pe Alexandru sd meargd si chefuiasci". lui Alexandru Maceclon 9i ultimii membri ai familiei acestuia: fiul
gi solia lui, Roxana. Iar ora;ul Theba, distrus de Alexandru, intrucat
Plutarh pare si fie istoricul cel mai bine informat despre sfhrEitul

tragic al lui Alexandru. Referitor la otrava strecuratd in vinul biut

de acesta scrie cd, dupi spusele unora,,era o apd rece, ca un fel indrdznise sd i se impotriveascd, l-a reclddit ,,cu o deosebke gni6"'

de roui find, luati de la st6nca din Nonacris, pe care o pun intr-o Istoricii din toate timpurile admit deopoffivd ca fiind posibile

copiti de mdgar, fiindcd nici un alt vas n-o poate !ine, ci plesneqte ambele ipoteze: moartea naturald, datoriti unei maladii 9i cea
din pricina rdcelii qi puterii ei".
posibild iunui complot pus la cale de citre dugmanii sdi, ;tiindu-se
Plutarh mai dezviluie fapnrl inedit cI Alexandm Macedon il
privea cu suspiciune pe generalul Antipatros gi pe fiii acestuia. Cdt cd au existat tentativa lui Philotas in 330 i- e. n. Ei conspiraqia pajilor

il privegte pe Iollas, pahamicul sdu personal, il linea din scurt iar in 321 i. e. n.
pe Cassandros l-ar O examinare mai atenti a izvoarelor ne conduce la ipoteza
fi lovit odati pentru cd indrlznise si ia in
cxistenlei unui complot condus de Antipatros.
derddere obiceiurile persilor: ,,Se spune cd o groazd atdt de cumplitd Cine era si cum s-a ajuns la acest presupus complot?
Antipatros a fost un generai de frunte al armatei rnacedonene,
gi de persistenti a intrat in sufletul lui Cassandros - relateazS Plutarh ,c*arcandn-se dup6 rege ca cea rnai importanti persoand din stat.
s-a fbcut remarcat prin faptele sale-incd
- inc6t, dupl mulli ani, pe cAnd domnea peste macedoneni ;i I3ine pregdtit qi inteligent,
al ll-lea (359-336 i. e. n'), tatdl lui
stip6nea Grecia, plimbdndu-se prin Delfi gi privind statuile de ric pe vi"tnea iui Filip
acolo, s-a gdsit deodatd in faga statuii lui Alexandru qi pe loc a

l. Antipatros, general macedonean (397-319 i. e. n.) locotenent al lui Alexandru ,\leiandru, care pentru calitSlile sale i-a incredin{at o serie de
Macedon. A guvemat Macedonia in lipsa lui Alcxandru si dup6 moartca accstuia pe cafe ie-a indeplinit cu rmrlt
inisiuni Amilfiotasrtepr!iiet<elniplaopmroatpiciaet $i a corespondat cu Aristotel 9i
a invins la Crannon (32) pe Atenicnii rcvoltati.
r;r"lcces.
Callisthcncs, istoriograf al curlii lui Alcxandru Macedon. El nu a fost de acord
cu politica dusi dc acesta gi a luat parte la un complot impotriva lui. Descopcrit l. Philotas a organ:izat un complot impotriva lui Alexandru Macedon; descopcrit,
a fost aruncat in inchisoare si cxecutat in anul 327 i. e. n.
a fost arestat, torturat $i executat impreund cu Parmeinon'

28 PAUL $TEFANESCU EMGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 29

Socrate. Scrisorile sale insumdnd doud volume alcdtuiesc, aldturi stat la neinlelegerile dintre cei doi, ci o serie de cauze mult mai
de o istorie a expedigiilor in Iliria, o interesantii descriere literari a
evenimentelor la care a fost martor. profirnde determinate in ultimd instant[ de politica dusi de

Dupd asasinarea lui Filip al ll-leal, Antipatros s-a pus in slujba Alexandru fur Orient.
fiului aceshria, Alexandru Macedon, care, pentru devotamentul sbu,
i-a incredinqat o serie de misiuni de mare importanli ce vizaa Antipatros, in calitatea sa de reprezentant al aristocra$ei

pregltirea gi iealizarea campaniei din Orient. in vreme ce Alexandru rnacedonene, nu vedea cu ochi buni, de pild5, potitica de adoptare
a condus personal expedi$a din Balcani, Antipatros a fost numit gi
a obiceiurilor popoarelor cucerite dusl de Alexandnr, considerAnd-o
a indeplinit funcqia de guvemator al Macedoniei fi strateg al Ewopei
in perioada expediqiilor din Asia. umilitoare pentru macedoneni ;i chiar pentnr el, ca prieten al lui

in ciuda rela-tiilor de prietenie existente intre Alexandru gi Aristotel, considerand a fi de datoria lui sd apere cultura greceascn.
DouI fapte semnificative aveau sd se adauge la toate ac€sba:
Antipatros, la un moment dat intre cei doi au apArut o serie de moartea lui Philotas qi a lui Parmenion, un v€chi tovaris de arme
neinfelegeri care au degenerat ixtr-o uri de moarte, mai ales din
partea lui Antipakos. al slu, executat in mod nejustificat dup[ pirerea sa-

Istoricii antici cautii diverse explicalii ale acestei neinfelegeri Apogeul duqmlniei dinre cei doi l-a constituit executia
dintre cei doi. Existii autori care afirm5 ci acestea se datoreazd unei ginerelui lui Antipatros din ordinul lui Alexandru.
vechi dus.minii existente intre Antipatros gi Olympiada, mama lui
Alexandru a ordonat ca Antipatros si-i transmitn hi Crateros
Alexandru. Arrianus ne relateazd cd cei doi ii trimiteau scrisori lui puterea itr Macedonia gi sd vini personal la Babilon' Plutarh
Alexandru in care se invinuiau reciproc. Antipatros reclama mentioneazd ci Alexandru se temea in mod vizibil, de la un tirnp,
ingdmfarea Olympiadei gi comportarea ei de a se implica direct ir de fiii acestuia. p€ un ton
toate problemele statului, indifemt de natura lor, lezAnd astfel atAt de Antipatros cAt 9i fi determinat pe Chemarea sa
imperativ la Babilon l-ar Antipatros s5 bdnuiascS
autoritatea lui Antipatros care indeplinea func.tia de guvemator. La
o cedere in dizgralie Ei a acfionat.
randul ei, Olympiada sus$nea cd Antipatros era amelit de onorurile Istoricii se intreabd gi astdzi: a complotat oare, Antipatroq
acordate gi a uitat cui le datoreazd, asumdndu-gi cu trufie primul
pundnd la cale otrivirea lui Alexandru Macedon? Este una din
rol in Macedoani qi in Elada.
Existi autori, care sunt de pdrere cd nu intrigi de acest fel au multiplel-e enigme ale istoriei care nu se stie dac5 va af,la un rispuns

1. Filip al Il-lea, regele Macedoniei, a fost asasinat in anul 336 i. e. n. in timpul weodatil.
celebririi cisitoriei Cleopatrei, fiica sa gi a Olimpici (dcci sora lui Alcxandru
Macedon), eveniment imponant la care au fost invita{i oaspeli din intrcaga FI9IER BIBLIOGRAFIC
Elad5" dar 9i de pe alte meleaguri. in momentul in care igi fEcea apari{ia in
teatrul din Aigai, imbricat in alb, regele a fost lovit de moarte de cdtre Pausanias. P. Cloch6, Alexandre le Grand, Paris, 1961;
unul dintre cci Eapte bdrbaf ttin garda sa. A fost vorba de un complot? Dacd R. Cohen, La Grdce et I'hell1nisation du monde antique, Paris, 1934;
da, cine erau cei intcresali: macedonenii, atenienii ori pcr;ii? Existi mai multc G. Grote, A history of Greece, from the earliest period to the close af the
ipoteze, dar, din pecaE, nu putem sti intreg adevdrul. Asasinul a fost dobordt
pe loc dc ceila\i soldafi, iar noul rege ales, Alcxandru, ne spune Diodor Cin generation contemporary with Alexander the Great, Londm, 1869;
J- Hatzfeld, Histoire de la Grece ancienne, Pais, 1926;
Sicilia, s-a ocupat de {irneraliile tatSlui siu, cu cinste, de altfel, cum o dovestc;tc P. Jouguet, Impdrialisme macbdonien et I'helldnisation de I'Orient'Pais,
dcscoperirea recenti de la Vergina. Autorii antici au ldcut nurneroase speculalii
1937:'
asrrpra acestei mor(i: toli o acuzi pe Olyrnpia (furioasd cI a fost pnrdsitd dc
sogul ei), ci l-a detcrminat pe Pausanias s5-l ucidi pc rcge, apoi a omor6t-o S" I. Kovalev, Aleksandr Makedonskii, 1937:'
pe Cleopatra, cea mai tindri solie a hi Filip gi pe fiul ei. Toatc acestea sunt, F. Schachermeyer, Alexander der Grosse, Viena" 1949;
V. V. Struve gi D. P. Kallistov (sub redacqia), Grecia anticd" Bucureqti,
din perspectiva istoricd, incredibile, ca de altfel qi posibila complicitate a lui
1958;
Alexandru. Ceea ce pare a fi adcvdrat este ca existau personaje inportante
A. S. Sofman, Kone! Aleksandra Makedonskogo, in Voprosi istorii, w-
nemu{urnite de politica suveranu.lui, personaje care nu awezltat sX-l indcpdncze,
lt/1970;
ofcrindu-i lui Alexandru" viitorul marc cuceritor, cel Mare, qansa vicfii ;i un I). Twdor, Alexandru. Macedon, Bucureqti, 1968.

loc de invidiat in istoria omcnirii. L D. Tudor: Alexandru Macedon, BucurcEti,. 1968; Elena Ridulescu' Magazin

[storic, w. 10, oct. 1971; P. Cloc6, Alexandnt le Grand' Paris, 1961-

EMGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE JI

Agripina cea T6ndrd (16 - 59) era fiica lui Agripina cea Mare
(14 i. Ch. - 38) cdsitoritE cu Germanicus (15 i. Ch. - l9). Ea s-a
cdsdtorit cu Claudiu (10 i. Ch. - 54) unchiul sdu, care, in prealabil,
Nero. Adevilrata fa{d a unui fusese cdsitorit cu Mesalina (25 - 48) cu care avusese un fiu
impAv/t ilrat calomniat Britaruricus (41 - 55).
Claudiu il botezase
Fericit de copilul dIruit de Mesalina,
Britannicus, in amintirea unei fat'te de arme de care era foarte

m6ndru: cucerirea insulelor britanice. Mesalina era.o nimfomand
nesatula, aventurile ei au rdmas proverbiale. ln tirnpul vielii, ftrE

sd fie divor{ati de Claudiu, s-a cdsdtorit cu favoritul Silius. Fapta

Nenumdra(i istorici, de-a lungul timpului, mai dles in secolul sa nu a mai fost iertati de Caludiu care se hotiri s-o pedepseascd.

V26ndu-se pierduti, ceru o spadi pe care o duse la grumaz.
Lipsindu-i curajul ca s6-;i ia singurd viafa, cineva din suitl ii veni
trecut, au adus in scrierile lor o serie de acuzalli implratului roman
in ajutor gi o ucise.
Nero (37 - 68) printre care cea mai gravd se referi la incendierea
Romei. La scurt timp dupd moartea Mesalinei, Claudiu, care avea 58
de ani, dupd ce promisese cI nu se va mai cdsitori, gi-a luat o
O serie de istorici de prestigiu precun George Roux, L6on
noud sofie, pe Agripina nepoata sa. C6nd s-a clsdtorit, Agripina
Homo, Gerarde Walter ;i mai nou Alain Decauxr, pretind cd aceste
avea 32 de ani ;i nu mai era o puri gi bldnd6 fecioard, cdz:trtl pradd
aatza\1i nu sunt justificate cu dovezi suficiente. S-a iscat o poftelor unui bdtrAn.

adevdratd polemicd irtre istoricji.a?Ie..i-qg 4tribuil lui Nero trdsituri Din cisitoria precedent?i a Agripinei cu Ahenobarbus a avut
un fiu: Nero. Nero'n-avda decdt trei ani c6nd tatil siu a murit
de scelcrat si cei care, mai ales in zilple hoasge, i le neagd.

Subiectul fiind incitant, n'e-am de'ci's, dilfiA o temeinici docu- bolnav de hidropizie. Dupd moartea lui Ahenobarbus gi p6nd si se

mentare, si prezentdm cititorilor o scurth biografie a lui Nero, aga cdsdtoreascd cu Claudiu, Agripina a mai fost cdsdtorit2i cu un
cum a fost el, pentru ca cititorii sd arnlizeze;i si decidd singuri.
patrician bogat, Passinus Crispus. Pentru a scdpa de el ;i a se
De la inceput, ne permitem si relinem aten{ia asupra unui fapt: cdsitori cu Claudiu, pe care pusese ochii, Agripina se spune cd

eroul analizat nu trebuie scos (;i examinat separat) din contextul ;i-ar fi otrdvit sogul.

social-politic Ei mai ales al moravurilor in care a trdit. Ar fi o gravd Devenit?i impdrdteasd, Agripina lui in mAinile ei conducerea
eroare s6-l judeclm cu scara actuald a valorilor. Un caz asemdndtor,
ldrii. Via(a Romei depindea de voinla Agripinei. Capriciile Me-
din punct de vedere al presupusei cruzimi, il oferd domnul Vlad
salinei au fost inlocuite de mina fermd ;i caracterul sever al
T*p"t. Ahenobarbus aparlinea rurei familii de generali
Domitius Agripinei. Ambilia cea mai mare a impdrltesei era ca, in locul lui

romani, celebri penffl ,,asprimea lor neinduplecatS". Domitius a Britannicus, fiul lui Claudiu cu Mesalina, si urmeze la tron fiul ei
rd^mas in istorie cunoscut nu prin fapte de arnr.e deosebite, ci ca
Nero, din cdsdtoria cu Ahenobarbus. Ea igi face un plan diabolic
unul din oarnenii cei mai merituosi: a omorAt un sclav eliberat care
si in prima etapd a manevrei ii cere lui Claudiu m6na fiicei sale
Octavia, pentru Nero. Impresionat, Claudiu ii va logodi pe cei doi
nu i-a dat s5 bea; a scos un octri unui cavdler roman care i-a vorbit
tineri. Dar, Octavia era deja logoditd. Insd, aceasta nu era o piedicd
cam ta.re; a trecut peste un copil care-i stdtea h cale:. a folosit altfel in calea ambif,oasei Agripina. Aceasta nu std mult pe gAnduri gi il
decdt se cuvenea fondurile alocate jocurilor qi s-a culcat cu... sora
acuz6 pe logodnicul Octaviei, pe mrme lulius Silanus, de a fi vinovat
sa.
de incest. Adus sd fie judecat in fa{a Senatului, Silanus se sinucide.
imp#atul Tiberiu (42 i. Cin. - 37 e. n.) l-a cdsltorit cu Agripina,
Logodna lui Nero cu Octavia avea sd fie sbrbltoritd cu tot fastul
sh'Ancpoata sa. Informat de relafiile incestuoase dintre ea si fratele
abia peste patm ani, in 53, dat fiind v6rsta lor.
ei Caligula, Tiberiu a mdritat-o in grabd cu Domitius Ahenobarbus.
Nero, in acelasi timp fru vitreg, devenise qi ginere al impdratu-

l. Aiain Dccaux, Magazin Istoric, nr. 3, 1970, p. 52 lui. Dupd mami cobora din Augustus, dispunea de sanse serioase

32 PAUL STEFANESCU I:NIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 33

la o eventuald succesiune la tronul imperiului roman. Competit'a sesterli fiecare penfiu a-Ei da votul. Suma totalS este enorm6: peste
era cu Britarmicus, fiul lui Claudiu din cdsdtoria anterioard.
doud milioane de franci actuali! Lucrurile au fost aranjate si, cdnd
Agripina si-a continuat manevrele, determindndu-l pe Claudiu
s5-l adopte pe Nero. AnticipAnd politica de promvare a marketin- Nero s-a prezentat in fala solda{lor adunali in careu, acegtia au
gului zilelor noastre, Agripina incepe o sus{inutd campanie publici-
izbucnit:
tar6 pentru popularizarea lui Nero. Deci, Nero devine cunoscut,
popular. In schirnb, nimeni la Roma nu porneneste de celilalt fiu ,-,Trdiascd Nero impdrat! "
in Senat, proclamarea impdratului s-a fdcut ca urmare a mai
al lui Claudiu, Britannicus-
Penffu ingeput, Claudiu nu sesizeazd ce se petrece, sau se face multor discursuri, pline de servilism. Senatorii au mers pdni acolo,

cE nu vede. Intr-un cuvdnt, tolereazd totul. Mai mult, dupS toate inc6t i-au conferit lui Nero titlul de ,,pbrinte al patriei". La sfatul
impresiona masele, Nero refuzd
aparenfele, se pare chiar c5 a gi uitat de dragostea pe care o purtase lui Seneca, penffu a politicos

fiului sfu, Britannicus. Dar, pe neasteptate, totul se schimbd si onoarea acordatd, invocdnd vdrsta sa: abia implinise 17 ani.

reticenlele se redegteaptd. Acest om cu fire aparent slab6, se revoltS. Manevrele Agripinei igi atinseserd scopul: fiul ei era de acuma

Cuprinsd de panicd, Agripina nu poate sd nu rernarce curn Claudiu imp5.rat. In fond, el nu era altceva dec6t un interpus: in realitate ea

incepe sd caute tovlr6sia fiului sdu, Britannicus. Ori de cite ori cra cea care Cdoinmeneia.se$iimdopmontreivgetea,cuiladtreimvdirtaeta, instaurAnd un regirn
intdrnplarea i-l scoate in cale, il imbrdliqeazd cu cdldurd qi il acoperd teroare.
de imediat la moarte.
cu sdrutiri pdrintegti.
Agripina intrd la griji. Isi pune intrebarea: sd fie, oare, cu putin{d inceputul l-a {bcut cu cumnata ei, Domilia, cea cat'e il crescuse pe

si i se niruie proiectele tocmai acum? Ii djunge la urechi zvonuri Nero.
curn ci impiratul s-ar fi destiinuit celor din jurul siu cd
Nero, incd de la trceputul domniei sale, declard sus gi tare cd
intenqioneazd s-o repudieze, sd acorde toga bdrbdteascd lui Britan-
nicus gi chiar s6-I proclame pe acesta succesorul sdu la tron. este adeptul unei domnii a pdcii si a dreptiqii. Nu avem motive si

Agripina ia o decizie: se hotirdgte sd apeleze la serviciile nu-l credem, pentnr moment, cd nu era sincer. Un exemplu ni-l
I-ocustei, o femeie de origine galic6, vestitA la vremea sa pentru
oferd urmdtorul fapt: Seneca prezentAndu-i, intr-o zi spre semnare
offivurile ei si cea mai cunoscuti ucigasd din Roma. ordinul de execulie a doi bandiqi, el pare foarte impresionat ;i

in timpuf imperiului roman existau otrdvitori de profesie, cei rispunde: ,,Ce mult ag vrea sE nu ;tiu a scrie!" aluzie transparenti
la spirihrl sdu clement.
rLnoaciursetnauimi iifnl mfidinndeaaztai gAafgrpiepiln6enigdopoatlraatv. dAEpauteerraniLcobcupsetaca;rieCaacneiadsiata.
Fafi de public gi de anturajul sdu se manifesti ca un orn dedicat
o toamE, cu maftl ei, intr-o m6ncare de ciuperci pregdtiti pentn
Claudiu. Abia apucd impdratul sd inghiti primele porliuni din trup si suflet artelor: pasionat de poezie, de picttrrd, de arta liricd,

-r,ndncare, ii pldceau ciupercile la nebunie - cd ii vine rdrr, are frecventa mediul artisfic si compunea numeroase poeme. Suetoniu

ameqeli qi leEinn. Este purtat pe brale p6nd la pat. Acolo, dupd pufin (69-125) relateazd, cd a avut in mAnd o serie de ,,tablete gi caiete

mtirdnrpu,ntiagiielreev*inqepugnievToamciittd-topat rcees6m-dl nfrcassaelv. a,,tN".aDtuarar ,Auggriupri6nnadun-ui cu versuri celebre, scrise chiar de irnpArat". ,,La prima vedere s-a
constatat cd ele nu sunt imprumutate de la allii, nici scrise dupS
rnai pierde timp, apeleazi la serviciile medicului Xenophan. Pentru
a proyoca vdrs5turi, acesta se servea de o pand de giscd cu care dictarea altuia, ci compuse de o fiin{n care gdndea cu inteligen-tE Ei
atingea ftmdul gitrilui boleavului. Mai inainte de a o introduce in care crea apoi prin propria sa tnrdd". Parte din aceste scrieri au
gAtul implrahrlui, a inmuiat-o intr-o otravi putemicd. Efectul a fost
firlgerdtor- Claudiu a murit ,"Idrd s6-qi mai fi'rec6pdtat nici glasul, ajuns pdnl in zilele noastre gi acestea vddesc in mod indiscutabil
niei auzul".
o temeinicd'lechrri elenisticS. Nero era un personaj ce iubea Grecia,
Agripina intervine prin oamenii de casd ca senatul gi armata
s6-l accryte pe Nero ca impdrat. Soldalii pretind insd 15000 de legendele qi eroii ei. Ia leclii de canto ;i declamare gi nu se dd in

ldturi de a-gi declama propriile sale opere. Grijuliu cu menginerea

condiliei sale lirice se preocupl in permanenlS sd-gi pistreze

calitdlile sale vocale Ei nu pregetd sf, se fereasci de curent Ei face
gargard. de mai multe ori pe zi cu fierturi de ceaiuri medicinale-
In plus, Nero dore;te sd practice ;i arhitectura ;i-gi doregte

propria lui ,,casi de aur" in Roma care stAmeste uimirea contem-

poranilor, ;i nu numai r6mdn6nd menlionatii timp indelungat.
Impreunl cu prietenii sdi apropiafi, Nero se hotirdgte si

3+ PAUL STEFANESCU ITNIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 35

sdrbdtoreasci in palatul sdu sdrbdtoarea Satumaliilor. Cei prezenli mAncdrurilor, i se oferd lui Britannicus o bduturd neotrdvitd, dar

cad de acord ca fiecare, pe rAnd, sd recite, sd c6nte sau sd danseze. at6t de fierbinte inc6t a trebuit sd fie trimisd inapoi la bucdtdrie.

Printre invitali, se afla ;i Britannicus. Tacit ne relateazd scena care Atunci, in apa rece, se toarn[ otrava care ii atacA toate membrele,
a at'ut loc: cAnd i-a venit rAndul lui Britarrnicus, acesta a inceput cu atdta violen{i, incdt ii ia in acela;i timp gi glasul gi vi4a!'

sb cdnte ,,versuri ale cdror inleles reamintea cd fusese deposedat de in timp ce Britannicus in agonie este scos pe brale de cdliva
rangul sdu 9i fusese alungat de la tronul pdrintesc". Nu era altceva clintre invita{ii prezenli, Nero ii liniqte;te pe cei rlmagi: Britannicus
decdt o tiradd extrasd dintr-o tragedie, din care Britarrricus a citat are doar una din crizele sale obiEnuite. Se ;tia de toatd lumea cd

pasajul esenlial: llritarnicus suferea de epilepsie. Pufur mai tArziu se dd vestea cd
llritannicus murise. A fost, se spune, prima crimd s5vAr;iti de Nero,
,,Mai mult decdt naqterea, cAnd incd nu implinise douSzeci de ani. Era poate una dintre cele
norocul imi lipseqte.
Se qtiti cd am avut un tron rnai monstnroase.
Istoricul Georges-Roux are o pdrere cu totul opusd si afirmd
Vedeli, deci, c[ la cdt noroc,
cI istoria asasinatului lui Britannicus are ,,toate $ansele sd fie
de la putere, de la cdte
complet falsd". Autorul ne oferd urmdtoarele argumcnte: in primul
bogdIii... rAnd evenimenhrl otrdvirii lui Britannicus ne este cunoscut doar prin

Soarta m-a izgonit..." scrierile lui Suetoniu ;i Tacit, care au fbcut relatarea cu cincizeci

Cuvintele lui Britannicus cad ca un trdsnet asupra comesenilor dc ani de la petrecerea faptelor, in plind epoci contraneroniand. in

ingrozili, iar lui Nero nu-i vine sd creadd urechilor acuza care i se timpul vielii impEratului nu se face nici cea mai mici aluzie la
aduce. Dupd opinia istoricilor momentele care au urmat au fost
aceasti crimd: nici Seneca, nici Petronius, nici Vindex si nici Plutarh
decisive pentru soarta lui Britaruricus: Nero se hot?ir[qte sd-l
nu pornenesc de implicarea lui Nero in asasinat. in schimb toli
inliture. acegtia il acwzd pe Nero de a-gi fi ucis mama.
Nero, incd de la v6rsta de 17 ani, igi aratd caracterul, gi este
Se spune ci daci Nero intenliona intr-adevdr sE se dezbare de
inexplicabil chiar gi pentru un psihiatu cAt de bine qtie ;i mai ales Ilritannicus, putea sd foloseasci altd cale, culn ar fi exilarea lui
reugeqte sd-si ascundd intenliile simulAnd stiri afective total opuse. inff-un coll indepdrtat al imperiului Ei acolo sd pund un om de
il cb;lege;te pe Britarrnicus put" i5 tt t
csuluajittoernlciiregdi ioncaiofesc, lNiuenr"o""o incredere s6-l lichideze.
cunoagte margini. Printr-tm cheamd la Admiland ipoteza cE ar fi voit sd-l otriveascd, atunci de ce n-a

el pe Locusta, care ocupa rangul de ,,otrdvitoare oficiald" a familiei. lblosit o offavd cu acliune lent6, ale cdrei simptome si fi semdnat

ii cere acesteia s6-i prepare o otrava foarte putemicd. cu cele ale unei boli naturale?
Locusta ii dbdu lui Nero o otravd care inilial nu aclionezd aqa Georges-Roux reaminte;te precizdrile fbcute de Tacit: ,,,A'bia
cum spera gi nu-i provoacd lui Britannicus decdt diaree. Nero o
s-a atins de pocal gi Britannicus s-a prlbuqit imediat in nesimlire,
chemi pe Locusta qi o lovi, reprogdndu-i cd i-a dat rur remediu ;i
nu o otrav5. Si cum ea se scuzd cd nu putea comite o crimi aqa pierzdndu-si glasul Ei cunoEtiinla". In concluzie, dupi Tacit,
de odioas6, acesta ii ordoni sI prepare in fala lui o otravd cu efectul
llritannicus a murit pe loc. Otrava administratd era ,,literalmente
cel mai prompt posibil. O incercard pe o capr6, care insl nu muri lulgerdtaore". Georges-Roux gi-a mai pus inffebarea daci pe
vremea romanilor, se crmo$teau de mdnuitorii lor astfel de otrdvuri.
decdt dupd cinci ore. Vrdjitoarea a intlrit otrava ;i au fiert-o din l)oi reputa{i specialiqti toxicologi contemporani au dat urmdtorul
lirspuns: ,,Otravurile susceptibile sd provoace o moarte instantanee
nou, administrdnd-o unui porc, care muri pe loc. nu erau cunoscute romanilor". Afirmalia aparline doctorului Ray-

Nero pregdtege un banchet la care, bineinleles, este invitat qi crruronnoidnstMecaaeuretnaine"ns"riir^onrriror"afetpesroivoruetrlguditveuKlroishucnnuteAambcrleiudsnte.eafultligeprd[troearere: :ceegiipvteecnhiii

Britannicus. Nero si Agripina frind de fa!5, i se ofer6 lui Britannicus lbloseau acidul prusic la suprimarea celor care nu treceau probele
o mdncare in care au strecurat o parte din otrava preparatd de
Locusta. ,,Cum insE un sclav anume ales - spune Tacit - gusta l. Paul $tefrnesou Drama otrdvurilor, Editrua Mcdicali, 1980.
inaintea lui din toate mAncdrurile gi bduturile, at6t pentru a respecta
Ei pentru a nu da in vileag atenfatul prin
obiceiul c6t la urmltoarea ;iretenie: dupd moartea
se recurge gustarea
am6ndtuora,

36 PAUL STEFANESCU I:NIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 37

de iniliere; aconitul gi stricnina provoacd mor,ti extrem de rapide qi toare, care nu pregeta si apeleze la orice mrjloc pentru a-;i atinge

provin din plante ce cresc iir Europa. scopul propus. Ea nu se dddea fu hturi chiar.sl ucidi qi avea la
Doctorul Raymond Martin este de pdrere cI ,,moartea ful-
gerdtoare a lui Britannicus seamdnd foarte bine cu rupturile de rrctivul ei nurteroase crime. Ea incercase s6-l asasineze pe Caligula

anewism frecvent constatate in cursul crizelor de epilepsie". si isi otrdvise primul bdrbat. Pusese sE fie sugrumatii rivala ei, Lolia
Iatii, deci, din cele de mai sus, cI otrdvirea lui Britannicus de
l)aulinia, gi sd fie omo€t?i curruurta sa" Domitia Lepida, il ucisese

cdtre Nero este indoielnicd qi acuzele impotriva sa nu se bucurl de pc preceptorul lui Britannicus, Sosibius, igi otrlvise pe cel de al

probe suficient de convingitoare. tloilea so!, Claudiu Ei contribuise in mod decisiv la condamnarea
rninistrului Narcissus. O asemenea femeie a exercitat o putemicd
Domnia lui Nero, cel pulin primii ani, rdmdn consemnagi de
care i-a avut influenld asupra lui Nero. Mai intai i-a determinat Ei netezit calea
;coala istorici modemS, ca fiind cei mai buni pe spre tron gi dupd aceea, de ce si n-o recunoasJem, ea era cea care
Roma. si-a consacrat fo4ele pentru binele
In acest timp Nero conducea. Nero era totodati atras dar gi inspdimdntat de aceastii
poporului. Parte din impozite le desfiintpazi iar restul le reduce
l'cmeie. Cu timpul puterea pe care ea o exercita asuprir sa se
ficand viala mai ugoard. Din averea sa personali dlruieqte tliminud. Agripina sesizase aceasta ;i nu avea de gdnd si cedeze.
locuitorilor Romei cdte 400 sesterli de persoand. ln plus, acordi
pensii substangiale nobililor qi senatorilor fbri avere. Ajutat de I)entru a-gi recdpdta autoritatea matemi qi imperialb, ia o decizie
sfetricii sdi Burus gi Seneca imbundtilegte adminis0alia qi re-
rnajor6: se oferd ftilui ei. Sentimentele lui Nero sunt hrlburi: dar

vizuieste legislalia, aducAndu-i imbundtS,tiri substangiale in favoarea cld curs rela.tiilor incestuoase cu propria sa mamd. Si cum.secretul

cetdlenilor. nu putea fi pdstrat mult timp, cetd{enii Romei aflar6 despre

Foarte popular, ii pldcea sd circule prin cetate singur, fhri garda incredibila legSfird dintre ei. Dacd depravarea, orgiile qi inceshrl

sa personald, salutdnd, spun6ndu-le pe nume patricienilor intahig crau Ia ordinea zilei, legdtura dintre Nero si Agripina determind
in cale, fapt care producea un efect deosebit in ochii oamenilor,
rn6nia populaqiei. intr-un moment de luciditate si poate la sfaturile
r"neia dintre favoritele sale - Acteia, o sclavi eliberati -, Nero
crescdndu-i popularitatea. realizeazd monstruozitatea faptelor sale- Cuprins de regrete, o
In ochii oamenilor de rdnd, Nero apare ca un om integru,
echilibrat gi dArz. in realitate este aproape complet lipsit de .rotp blesteamd pe Agripina con;tient cd cea mai mare parte a vinei ii
sfbrgitul anului 55, o dI afard din palat ;i
gi curaj. De cind era copil tremura de fricd,fnai int6i 11 fatg mamei aparline acesteia. Pe la
retrdgdndu-i totodatd qi detagamentul de
sale, apoi in fata preceptorilor ;i, in sfhrgit, in faqa Senanrlui, a ii rezervd vila Antonia,
poporului, a armatei, a spectatorilor de teatnr, a juriilor concur-
gardd care-i asigura paza. Agnpina rlmdne ?nconjurati doar de
surilor, a sclavilor gi a femeilor".
cAliva pretorieni credincio;i care o serveau. Intr-un cuv2nt este

Nero este pe deplin constient de defectele sale si urdgte din tot dizgra\iati'.

sufletul lasitatea. Ciutdnd sI se convingd pe sine ci nu este laq, pe Agripina nu inlelege sI cedeze a;a de uqor. Comploteazd
impotriva propriului sdu fiu, intrand in legdturn cu duEmanii lui
neaqteptate ribufireste in crize de mAnie, care-i intunecd min1ile, ;i Nero si lese intrigi monstruoase. Nero, prin oamenii sii, este la
ucide. Mulfi au scris despre Nero cd ucidea din pldcere, cu alte curent cu activitatea potrivnici a mamei sale. ,,A sflrgit prin a
cuvinte ci era un sadic, un criminal invederat. Lucnrrile nu stau
aga. Din punct de vedere psihiaric este evident cd el ucidea din inlelege - afirma Tacit - cd oriunde s-ar afla, ea reprezintii un

fricd. Se stie cd era impotriva aplicdrii pedepsei cu moartea, dar pericol pentru ddnsul. Si a hotdr6t moartea ei".

greu de inleles pentru unii atunci ,,c6nd il cuprindea frica, ucidea Prin oamenii sdi pune la cale un ingenios atentat: o corabie pe

ca o fiard hAituit5 pdni in bArlogul ei". care se afla Agripina se scufirndd cu repreziciune. Mu\i oameni
Am spus la inceput cd Nero nu trebuie judecat prin prisma mor, dar Agripina, bun[ innotiitoare, reuqe$te sI ajungd la mal ;i

moravurilor acfuale. lntre cutumele din zilele noastre gi cele ale scapd cu viafd.

Romei de la inceputul erei crestine este o distan!5 greu de apreciat. A doua incercare nu mai di greg: asasinii tocmi$ de Nero

Se poate spune ci atunci era permis orice, sau mai bine zis se fortgazd, intrarea in vilA qi pdtrund in camera ei: ea se ridic6 din pat

petecea orice: crime, incesturi gi sacrilegii. Mdsura era alta. gi-l infruntd pe ;efirl bandei de asasini:

Agripina, mruna lui Nero, se dovedise a avea o fire domina- - DacE ai venit dupd veqti, poli spune celor care te-au trimis

38 PAUL STEFANESCU ENIGME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 39

ce me simt bine. Daci ai venit cu ganduri criminale, afl6 cd nu-l puternicd impotriva sa, care cuprinde mai mult aristocralia decAt

cred in stare pe fiul meu de aceastd fapt6, el nu a putut da porunca paturite de jbs. Comportarea de saltimbac a lui Nero in arenele
iircurilor qi in amfiteatre a sfhrgit prin a provoca dispretul claselor
de a se sdvdrqi rln matricid! de declamat -?nhgoribmiuddl istAduirfatrviborrrinte-,
aristocratice. C6nd termind fala mullimii
Cei venili incremenesc. O ticere trspdimdntltoare ii cuprinde
obiqnuia sd ingeuncheze in
pe to1i. Nimeni nu se aqtepta la o asemenea reaclie. Unul din birbafi, ludnd o atitudine sfielrricd, de parcd s-ar teme de verdictul

inarmat cu o mdciucd, face un pas inainte, o ridicd si o love$te in spectatorilor. Se simte ceva mai destins gi linigtit doar cdnd se
dezhnfuie ploaia de aclama{ii. in realitate aceste aclamalii sunt
cap. Cdzdnd, il vede pe centurion cum igi scoate palosul. lnh-rul provocate de o brigad6 special angajatS. Pedepse severe ii aqteptau
ultim gest, Agripina isi smulge cdmasa de la gAt, o sffigie,

ardtAndu-;i goliciunea: pe toli aceia care manifestau indiferent5 la producerile impdratului'

A- ceLsotavei-sateuinfosptAunltteimceeleleccaurevinl-tae. purtat pe Cezar! Sddeueccsl6apmiunnatre.-,Oucnadm,ainenuntrmi-i oelulzioiNc, euurnnodseipleivlc5taadgto,terilpatianafsadfgodcr4m6itiu9t lii.nsSewcpaerpmeigeiintecsuecltNimse6ruo-ll

Poporul Romei, care dezaprobase cu putere incestul nu se moment spun6ndu-Ei numele: Vespasian. Acum era doar un inalt

manifestE dezaprobator cAnd afld de moartea Agripinei. DirnpotrivS,

Nero primegte felicitdri din partea Senatului. firnctionar dar in curdnd va ajunge impdrat (9-79).

Istoricii n-au incercat s6-l dezvinovd{easci pe Nero de uciderea irrtt-l,-u dinzlle, rurU aintrelovardgii sdi de petrecere, roste;te
in treacdt o frazA care a rimas de atunci proverbiald:
rnamai sale. Unii au incercat s-o explice, Unand seama de N- erNo-saereindtoeacrActescidatrreddrelusmpeecat,ilucAl n;di-ieuddnurevpoliciam: ai fi!

moravurile vremii.

Din punct de vedere fizic, Nero incd de foarte tand"r era obez.
.iaispeeracut
Se ingr6sase foarte mult. Fa{a, gdtul gi abdomenul ndpddite A- ceEaustaunaulsstpitunla: sd ardi gi s-o vdd!
un strat gros de grdsime care-i confereau un inestetic. baza legendei care a circulat de-a lungul
de

Ochii - prea mici in raport cu fala - ii erau infundali in orbite, fapt veacurilor atribuindu-i lui Nero incendierea Romei. La originea
tuturor celor spuse pe seama lui Nero se afld Tacit. Se afirmi cd
accentuat de buhdiala obrazului. Bolnav n-a fost dec6t de trei ori

in toati via(a sa, bucurdndu-se de o sdnltate de fier. Privirea irsd Nero a vmt sd-si satisfacd o plicere esteticd, vdzdnd cum arde

ii dezviluia tarele psihice care-l mdcinau: ,,era tulbure si rdtlcitd". Roma. Dar sd rememor4m evenimentele.

Denota grave tulburiri psihice pe care cu greu le ascundea. ln zorii zilei de 19 iulie a anului 64, un mesager trimis din
Roma sose4 in goana calului la regedinla de vari din Antium a
Viala de familie nu i-a fost prea fericitA. Astfel, fa!5 de solia impdratului Nero. Aducea cu sine o veste care a provocat
stupefacfie: ,,Arde Roma!" Cezarul, trezit imediat din somn, a
sa Octavia - impusd de mama sa - Nero nu simte dec6t repulsie.
Era, din descrierile contemporanilor, o femeie urdtn gi proast6. Nero irec-Alecat ;i, insofit de o micd escortii, a galopat spre Capitald, aflath
la o distanli de circa 50 lsn. Ajuns acolo dupd o cavalcadd de patm
nu sti mult pe g6nduri qi o repudiazd dupd care o va lua de solie

pe Popeea, de care se indr5gostise. Dupi noui luni, sofia naqte o

fedp, Agrippa, dar care va muri la vdrsta de patru luni. Boala ore, i s-a irfhqi;at o priveliqte apocaliptici: marea cetate era cuprinsd

psihici de care suferea Nero se manifest[ din nou, o stare depresivi, de un incendiu pustiitor.
Lrcencliul izbucnise de undeva din apropierea Circului Mare,
care il face si nu-gi mai suporte so1ia. lntr-o zi, inlre cei doi

izbucnegte o ceart6. Solia e din nou insdrcinati si Nero, furios, isi acolo unde se inghesuiau puzderia de privdlioare de lemn incdrcate

pierde controlul si o izbegte putemic cu piciorul in burtd, iar femeia cu mdrfi.rri inflamabile, printre care ;i mari cantitali de ulei de

moare. mdsline. Focul - alimentat de vdntul putemic ce venea dinspre mare
- s-a r5spdndit cu violenlE gi repreziciune, cuprinzdnd cartierele
Nero este acum complet schimbat gi duce o via(d de desfrdu,
centrale ale Romei. Spre sfir;itul celei de a doua zi, incendiul plrea
ded6ndu-se la orgii, inconjurat de oameni care-i incurajau incli- sd se potoleascd. Dar, subit, in zorii nlei urmdtoare, s-au ivit focare
nafiile spre dezn5!. in ciutare veqnicd de senzalii tari, adaugd zi noi. Focul nu a putut sd fie stins definitiv decdt dupi o siptlmdnd
de zi petrecerilor noi rafinamente. Este preocupat de jocurile de
de aprigi luptii a oamenilor cu fldcirile' ,i ',
crrc.

in tot acest timp, in umbri se infiripi o opozit'e tot mai

40 PAUL STEFANESCU EMGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 4l

Tacit a menlionat in scrierile sale cd, din cele 14 cartiere ale Dupd cum am mai mentonat, trei istorici il astzd pe Nero de

Romei, tei fuseserd complet distruse iar qapte afectate intr-o incendierea Romei: Pliniu cel BAffin (contemporan cu irnperatul),

mdsuri mai micd sau mai mare. In orice caz, cenfful Romei era de Suetoniu si Tacit.

nerecunoscut, aga de violent fi.rsese pojarul. Pe colina Palatinatului, Pliniu cei BAtranl face o afirmalie cu totul intAmplitoare. Astfel,
fostele palate imperiale au fost complet mistuite de foc; Domus
Augusta, locuin{a preferatii odinioard de Augustus, arsese pdn6 in referindu-se la arborii seculari ai Romei, el spune .cd ,,aw existat
pdnd la incendiul ?mperahrlui Nero", afirmagie ce poate fi infeleasd
temelii. Chiar palatul lui Nero, precum gi vechiul For, aflate in nu neapdrat in sensul cd impdratul a provocat incendiul, ci qi in
sensul ci incendiul a avut loc irl timpul domniei lui Nero.
apropierea locului de unde se iscase probabil incendiul, suferiserd Al doilea istoric, Suetoniur este foarte categoric: ,Nero a
incendiat Roma". Din relatlrile acestuia qi a altor biografi latini,
mari stricdciuni. Nero ar fi dat ordin sd se pun6 foc in cele patru col{uri ale Romei,
Cine se face vinovat de acest imens dezastnr, care a provocat
ca sd se bucure de un spectacol care ar fi amintit de ,,groaza sublimd
pagube incalculabile, mai ales dacd linem seama de operele de arti
a arderii Troiei".
ce nu au mai putut fi reficute niciodatii? De peste 20 de secole
Tacif il considerd pe Nero autorul incendiului, dar se fere;te
acest incendiu devastator a fost pus pe seama impiratului Nero.
sd f,aci precizdri; s"e,a.{mnual acesta s-a abltut asupra noastrl un dezastru
Mulli istorici de-a L*gol timpului, chiar ;i unii contemporani, care nu qtim pe cui trebuie pus, pe searra intAmpldrii, sau a

precum Pliniu cel BAffin (contemporan cu impiratul), Suetoniu gi perversitiqii imparatului, cdci s-a qpus qi una, gi cealalt6".
Tacit l-au considerat pe Nero ca autor al dezastrului bazdndu-se
Tacit mai spune cd Nero nu va ezit4 pentru a abate bdnuielile
pe afirmafiile acestuia - reale sau pur imaginare - despre ,,arderea"
ce planau asupra sa, si-i acuze de aceastd crimd pe cre;tinii ce
Romei. Se afirmd" de pildi, cI Nero a vnrt s6-gi satisfacd o plicere formau o mici colonie la Roma. Tacit povesteEte cd acestia,
capturali si condamna$ pe loc, au fost rAstigniqi in grddinile
esteticii, vdzdnd cum arde ora-sul, imagine care ar fi putut si-l
imperiale. ,,Un;i cu substanli inflamabild gi, o datE cu llsarea serii,
inspire si compuni o operl nemuritoare. Dacd ar fi fost asa, nimic iuminAnd intunericul ca niqte lampadare"- Pentru posteritate, nici o
nu il impiedica sl rnonteze un asemenea spectacol intr--o localitate
indoial5 incendierea Romei e fapta lui Nero!
mai mici gi nu in irs{i capitala imperiului. in privegte relatdrile lui Suetoniu Ei Taci! trebuie avut
ce ele au fost scrise dupl mai bine de trei decenii de in
Vom examina mai tAtziu argumentele pro si contra vinovdliei vedere la
lui Nero. Si vedem cum a reac{ionat dupd ce a ajuns lafa\a locului. ci
in primele ore ale diminEii, Nero qi-a vlzut cu ochii sdi propriul petrecerea evenimentului. in plus, ambii au indeplinit inalte funclii

palat mistuit de flIciri. Imediat a dat dispozilii pentru stiivilirea in timpul dinastiei Flavia, rumasa ;i adversara dinastiei Iulia, din
sinistrului, str[duindu-se sd salveze, in misura posibilitnqilor, care a fbcut parte Nero.
Despre Suetoniu, profesorul Wilhelm Sollub afirm5: ,,El
celebrele coleclii de artii adlpostite in palat. Personal s-a implicat, accepti atdt zvomrrile c6t si faptele... Nu are cdtugi de putin spirit
ocup6ndu-se dupd aceea de izolarea gi stingerea principalelor focare istoric... Trebuie sd fim, faln de el, de o
din ora;. Mdrtuii scrise confirm[ faphrl cI impAratul putea fi vZzut, extremd"...
La originea totu{ot acuzelor de incendiere a Romei, il gdsim
in acele teribile nopgi, frri escortE, in cartierele centr,ale cele mai irwariabil pe Tacit. in ceea ce priveEte insd relatarea represiunii

afectate de incendiu- Previzind pericolul ivirii foametei, intrucat i. Pliniu cel Bdtrin ndscut la C6me (23-79) autor al unei ,Jstorii naturale" in 37

depozitele cu grine qi ulei arseserd, Nero a ordonat rechiziqionarea volume, o adeviratii enciclopedie a cunos,tiinfelor gtiin!fice ale antichit?ifi. A
tuturor produselor agro-alimentare aflate in Ostia, portul Romei; a
dirijat spre orag proviziile disponibile din jurul capitalei si, mai ales, pierit cu prilcjul erupliei Vezuviului in anul 79 in vreme ce sc shlduia sd salveze
penfru a impiedica specula gi cregterea artifrciald a pregurilor, a
stabilit prefun fixe la grflne, zub nivelul mediu anterior dezastrului. locuitorii oraselor Herculanum gi Pompei.

Fapt care spulber[ orice acuzalie defiimitoare la adresa sa, ,,s-a 'J. Sttetoniu, istoric latin, nlscut la Ostia sau la Hippom (69-125). A scris ,,Vie{ilc

arltat sensibil fatj, de nenorocirea celor nlpdstui$ - cum men- celor 12 cczari" (de la Cezar la Domilian), culegere de po'.'estiri cu caracter
lioneazl istoricul Michand - le-a deschis propriile g€dini pentru
istoric.
a-i adiposti, le-a distribuit hrani Ei imbrdc[minte: intr-un cuv6nt,
le-a diruit tot ce aveau nevoie". $i toate acestea nu din tezaurul ". Taci t, istoric laliir, niscut la Roma (55-120). A scris lz alele, Is toiile, Germania
public, ci din averea personalS- -si Dialogul oratoilor- Are un stil extrcm de concis-

42 PAUL STEFANESCU EMCME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 43

anticrestine, nu ne-au parvenit alte informaqii de la Tacit dec6t cele ambii recunoscuti prin seriozitatea informafiilor; nici mScar

oferite de un manuscris dat6nd din secolul XI. profesorul Hochart Pausanias gi Marlial, potrivnici impiratului in momentul cdderii sale

de la facultatea de litere din Bordeaux, si-a pus intrebarea dac6 nu in anul 68. De asemenea, primii autori creEtini - Clement I (papi
intre anii 88 - cca 97), Tertulian (cca. 155 - cca. 220), Lactanliu
cumva zelo;ii cilugdri din acea vreme vor fi addugat povestirii (sec Itr), Ion Fkisostomul (cca. 344 - 407) nu-i aduc vina lui Nero
istoricului latin acest pasaj zguduitor. Ceea ce se cunoaSte insd in
de provocarea incendiului Romei.
mod sigur, este cd in momentul declansirii incendiului, N"ro rr., ,"
Considerdm important sI mai amintim si urmdtorul episod: la
afla la Roma. El era plecat de opt zile'la Antium, pe malul m6rii,
la o distanli de circa 50 l<rn. de Roma. un an dupd cumplitul incendiu, s-a descoperit un complot ce viza

Aici apar trei neconcordanle: rdstumarea lui Nero gi uciderea sa. Conjuralii supuqi torturii, au
reprogat imp5rahrlui o serie de invinuiri dar nu au fhcut nici cea
Prima: Nero a vnrt sd-gi satisfacd o pldcere esteticd, vdzAnd

cum^arde oragul. Dar nu era 1a... Roma! mai micd aluzie la incendierea Romei.
In al doilea rdnd, Nero era un pasionat coleclionar de comori
in anul 68, cdnd a izbucnit rdscoala impotriva lui Nero, Galba
de artd inestimabile. Cum putea sd dea foc el insqi caselor aflate
a dat un fel de proclamalie in care impdratului i se aduceau
l6ngd palahrl siu, cu riscul ca acesta sd ard6 cu tot ce era iniunfirr, nenumirate pdcate, dar despre vina acestuia in incendierea Romei
lucru care s-a qi int6mplat, de altfel.
nu se men$oneaz6 nici un cuv6nt.
Leon Homo face precizarea: ,,Noaptea precedenti catastrofei
erao noapte cy lund plin6, destul de pulin propice punerii in aplicare Existd autori care au spus cI Nero isi propusese sd innoiascd
a planului atribuit lui Nero".
cetatea, remtr!6nd la tot ce era mizer, arzdnd cocioabele. In realitate,

au fost mistuite de incendiu cele mai frumoase case qi clSdiri.

Curtea palatului lui Nero, dupd cum se stie, era locul de intAlnire Cartierul Trastevere si imprejurimile au rdmas intacte. Focul - s-a
al celor mai lumina{i oameni din imperiu; impiratul proteja pe stabili,t ulterior - cd a izbucnit in dughenele din preajma marelui
litera{i ;i sculptori si i;i tansformase propriul palat intr-un veritabil
muzeu ce cuprindea nenumlrate opere de circ. O serie de bardci intercalate printre dughene, erau locuite de
artil, unicate si vechi, de
o extraordinari valoare. Si nu uitiim oameni sdraci. Se pune intrebarea: locatarii ar fi stat lin{ti1i,
cI celebrul Apolo din accept6nd sd fie arse locuinfele, modeste^ cunr erau ele, f5rd sd
protesteze, fbrd sd se opund cu ddrzenie? ,.In mod cert s-ar fi iscat
Belvedere, ca si faimosul grup Laocoon, au apar{inut lui Nero. Daci
acesta ar fi intenlionat si dea foc Romei, crun au afirmat denigratorii incdier6ri - spune Georges Roux intre oamenii lui Nero si ocupantii
barlcilor, ;i s-ar fi aflat, s-ar Nfi ivsoerbpita"r.e$gtirmditcodztredeinseancseibsitl
sEi, atunci este greu de presupus c6 ar fi inceput cu templele antice este
gi chiar cu propriul sdu palat, pline de comori de artd dupd cum poporul la astfel de lucnrri. sens

am menfionat, si nu cu cartierele m5rginase, insalubre si s6rdcdcioa- atitudinea locuitorilor Romei. DupI incendiu, acegtia l-au aclamat

se ale orasului. pe Nero cu entuziasm sporit. Ne intrebAm, pe bund dreptate, dacb

Apdrdtorii lui Nero, mai susfin, in sprijinul tezelor lor, si faptul aceasti populalie ar fi fost convinsd de culpabilitatea impdratului
cd, in intreaga istorie a omenirii, nu s-a men{ionat nici un sulreran
in provocarea incendiului, l-ar fi intAmpinat, oare, astfel? Intrebarea
care si-gi dea foc la propria Capitald. Dac6 Nero ar fi ftcut acest
;i-o pune gi marele istoric francez Alain Decaux', a cirui lucrare
lucru, insemna cd era... nebun! Dar nu s-a pdstrat nici o dovadi in
ne-a servit la prezentul studiu.

acest sens. Prin absurd, presupundnd, totusi, cd ar fi frcut-o intr-un Suntem de aceeaEi pdrere cu marele istoric L6on Homo care a

acces de nebunie, se pune intrebarea de ce nu a rimas la Roma conchis in privinla acuzatlllor aduse irnpotriva lui Nero: ,,Culpa-
pentm a privi la producerea dezastrului. biiitatea lui Nero este neverosimild" Ei am ad6uga noi ,,o purd
speculalie clrhr5reascd ce urmlreste un scop ascuns de discredi-
In ultima vreme, tot mai mulli cercetdtori gi istorici incearcd si
trtre".
demonstreze netemeinicia itrvinuirilor ce i s-au adus lui Nero in
Sunt discutabile Ei invinuirile aduse crestinilor ca si persecuqiile
privinqa incendierii Romei. irnpotriva 1or, cel pulin aEa cum rezultd din scrierile autorilor citali.

,,Pare ciudat - scrie istoricul francez Georges Roux - pi un alt i. Alain Decaux: Gra.ndes Aventures. de I'Llistoire, Ed. Librairie Academique,

lucru: nici unul dintre ceilalli autori ai wemii nu pomenesc nimic Faris, I S69-
despre incendierea Romei de cdtre Nero". Nici plutarh, nici Flavius,

44 PALIL STEFANESCU EMGME qI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 45

Oamenii de gtiinli au criticat de pe o pozi.tie pur gtiint'ficn desc:ierea plrisegte pe ascuns Roma, ad6postindu-se in vila sclavului s5u
eliberat Faon. Presimte cE adversarii s6i il vor urm6ri ftrf, cru{are
acestor perseculii. Se $g ci trupurile oamenilor nu pot lua foc gi gi ci va fi pedepsit,,dupi legile strdbune". Dezorientat nu mai stie
nici arde ca nigte tor{e. Itr crematorii, se calcineazd in interval de de el. Intreabd pe urmiritori in ce constii acest supliciu la care

20 de minute. Deci, aprinderea lor in parcuri este o simpld speculagie vrmeazA a fi supus. I se rlspunde scurt: ,,in despuierea criminalului,
IhrA fundament gtiinqifi c. strdngerea grumazului s6u intr-o furcd qi bdtaia cu vergi pdnd la

Un alt aspect in favoarea lui Nero: Roma a fost dupi incendiul moarte". Iati cum descrie Suetoniu sfrrgitul sdu:
pustiitor, aproape complet reconstruitZi, opera$e ce a constituit un
exemplu grnitor de urbanism. Din cenuga incendiului s-a niscut tur ,,Copitele cailor ce se apropie in galop rdsrmd in ritrn cadenlat
pe lespezile <<vieil> romane. Nero se ridic[, murmurdnd un vers de
ora; demn de toat?i admira.tia- Noul palat al lui Nero - Casa de Aur
- eftr o adevlratii bijuterie arhitecturde. Activitatea de mari propo$i Homer.

a construcfiilor edilitare s-a repercutat zrsupra populaqiei, d6nd de Zgomohrl bidiviilor pomi$ in pas iute ii lovegte auzul..."
lucru unui mare numir de oarneni. intr-un cuving a contribuit la
prosperitatea generalS, element ce nu se poate nega. Somajul era Atunci ia hot?ir6rea de a sclpa de acest destin dezonorant. Pune
inexistent mes.tequgarii prosperau, preful plm6ntului a cunoscut
.cote ridicate. Intr-un cuvdnt a fost o perioadi de av6nt economic. sI i se sape groapa sub ochii lui, repetAnd de mai multe ori la rdnd:
Dus.manii lui Nero s-au ferit sd mengioneze acest aspect gi n-au
,,- Ce moarte pentru un artist at6t de mare!"
pomenit oimic despre implicarea lui Nero ftr gtergerea urmelor C6nd cavalerii s-au apropiat, apucd doui pumnale. Secretaml
incendiului. In timpul incendiului si multii vreme dupd aceea, sbu Epafroditus il ajuti sd-gi infig6 in git tdigul unuia din ele.
popularitatea impdratului nu a scezut, ci a crescut. Este de inleles
acest lucru, mai ales daci se fine seama de comportarea lucidi gi tJn centurion sare de pe cal qi trcearcd si opreascE sdngele care
omenoasd a lui Nero in zilele nenorocirii.
gdlgdie din ran6, acoperindu-l cu mantia sa. Nero gtie cd Se4atul
in concluzie, nu i se poate imputa lui Nero incendierea Romei.
vrea s5-l prindn de viu pentru a-l biciui pAni la moarte. $dstegte
Nu cunoagtem motivele care au dus la incercarea de discreditare a se fringe. Cdtn amnr5glune in
iunltimsoealpetds:al,e,Pcreuavti6nrztein:". Glasul i
sa, mai ales ci aceasta nu s-a frcut in timpul vielii, ci dupd moartea I
,-,CaAncdeaigsitadnedsutesfuidfelelittualte-asvpouansetrSi.u..etoniu - ochii lui bulbucafi
imperatului. rdmaseri ficEi gi expresia lor inspird scdrbd ;i spaimd celor care-l
vdz:ttt5,."
Moartea lui Nero
Avea 30 de ani gi sase luni. Domnise 13 ani qi opt luni...
tn ciuda prosperitS{ii economice si a populariti{ii sale, Nero era
C oncluzii...
bine vizut de citre pdhrra siraci a popula$ei, in weme ce
aristocrafia ii era potrivnicS, speculAnd gi luAnd in derddere in pofida sinistrului s5u renume, Nero nu a fost nici mai prejos,

exhibit'ile lui Nero la circ qi in amfiteate rrici mai presus de ceilalli Cezari ai familiei sale.
O primd conspira{ie a fost aceea pusd la cale de unul dintre
A intrelinut raporturi incestuoase cu mama lui, Agripina, pe
favoriqii impSratului, Pison. Ea a fost descoperitd la timp si autorii care a ucis-o apoi. Era un client al lupanarelor gi tavernelor
au fost pedepsili cu moartea. Dar adversarii lui Nero nu se las6.
Vindex, guvematonrl Galiei Celte si Galba, guvernatorul Spaniei, ordinare. Ca impfuat a violat pe vestala Rubria gi a castrat pe un

denun{E domnia lui Nero gi*i neagi autoritatea acestuia asupra trinir, Sporus, cdsdtorindu-se cu el in mod solemn. Imbrdcat ca
irnpdrdteas5, Sporus il insolea in lecticd la reuniunile din Roma si
provinciilor romane pe care le guvemau. Pe nea;teptate, evenimcn-
irr cetifile grecesti. Acoperit cu o piele de fiard, Nero se ndpustea
tele iau o tumurd potrivnicS" O parte din imperiu recunoaste ca
impirat pe Galba. I)e asernenea senatul Romei si pretorienii se ;rsupra bbrba!ilor ;i femeilor legate de stAlpi qi, dupd ce isi satisfrcea
al5ture lui Galba. Proscris, prin decret pubiic, pdrdsit de to{i. Ner<-r
yroitele sexuale, se lSsa el insuqi prada unui sclav eliberat, Doriphare,
(iu care s-a cdsitorit, ca gi cu Sporus, imitand strigitele de durere

;rlc unei fecioare violate. Nu i se impotriveau nici femeile si fetelc

46 PAI.JL STEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 47

din familiile cele mai nobile, care' la golful Baies' veneau atdt de Dupd moartea lui Nero, a urmat o perioadd framantatd, in care,

mu;lBcCcStomd;nvp;cica;rui#meaceeeiuii;rot-lsnculAnesta"eplCeedrlittvrpgmbncnu,eldmrePe;Nrareurleji"aiidinciozpnptecsvcietsiicipmiruu-cL"miArunroAeuaeoardseoala'il;qetlte,Auiaeacptga,;asiuif"uii"'ibtn,ulnp*a"rst"*9se*"clinuaauqrt"ta"ei"iaetgtnlip,*ats*i'ddir*"iiilJudPiJueuot"""ieier,nludJxtdff;txstcit"pii't"a;fie"oofptilast"*;teui'"?a=ril;t;;r,s"rcfa"ea'-d"o;;iqa"*-imtannt;-6i,imli"t-lnf";ltt''"tO-ea$elmei;asua1utni;,itiauiJinnpmta"tttcmaubgfalritiCor'aorei.ropidanc-dnntlva"rtasuaalapsoteeeta'hdaacrudutrearsrryeLte-'"abdi'uplrvtjio.Cedlaitoiae-neanud"pabeaneuulrueSptsaipt99omcdoe-'rrcrepmAairteii'tuarnemesCrbteauopdem6atlnsoeurd'elnvnYituuvlieaialisgndnstoeastcvrrteca:eiiteoruip3edPmuvpl-sspmtcoe"la6l€oelcaueatavoa'frlilfrmeti,ueluatr(etrnAusur1gvutlreev'ueoiin,tteeursn9fifaicrwi'gdiinrc:s1i'uaiusauzdoso'epa^tutd'id'alnptaimdrs)ilrreusrePutud*Siuvm'dlp'd':teafseibipre-uoeCinid'amamn^nuaidrpdcslv;c+ruai-oonatarniiuiaiolouecbfs-a;elprfetnuidecttrtreioefl''epuaiooppgnulrlxcnieaauumiesrneue'te''ti la Roma qi in provincii, s-a desfEs,urat o violent5 lupti pentru putere,
isedGsm6eliiepbAirusoeal;ttaruroradiirrnvleiicaWziqDetiaaoecl"rpct.dea"ouru-a,parxi;doll;taii;eJiiuU-"-;"dJ"s;;t;cetetiru-uiCsboliufcinti6*riu*feuiiB,insd;chodPdemqipsacr'ua.tcG'br'auodiepi1'cjdousWrrdlrag*yteietlehcp"suatee-'"4tlmLiRganr1oeuG1uscx"tpoai^"olLt1;luaiu6ltTuboepin'e:'c"HOrs1Hegc1doclseaihmetva"rcoi"ire6it'
c61iva generali proclam6ndu-se implrali, dar pdstr6ndu-Ei numai
',. f;rp'dsaoOlvaSe?d'"o-i*butcrntuatremniis"teoinn"eomep;sDdseStuOnr;dieteunieruu;utteaa{sc.,i*;ciitapaatdfose;caios"nre:ail;aturilpua";pupgte'lu"vltp,uu;liiA"f"tdzovinapnio"l.itdla1rrte"int,cci"db"toi,"";gu",*utfR";"tu;;"Sm"*1'.;!a;i;;'otc"*i;*s;;!;tiOai;'m;J6i"iit"Ffs";tS;"d'ot""i"ta"e"i"-t"rpa"pa8iq"""-ntl'":mettotr*;t";""uiae;ge*ii"Nfoc""lrn"t"rire"ot,ie"i"ritt*tlgtlei"'"tr"ecaf"altho"patlM"a*tnl,lg"p'uvra?s'aefi-tz.poveeaintArcmiieorr*seevitasonaibdnetiperciuicltstacimanetecaraltesrrlu.aoirddaeppclmiliro'uimuiui;iMFnicntoralanicoeiadgnp'asdCurpeaiNoasosrEsertaleccctcomeatmelrlor5darnitmiuvrRageaauidinocfsaltrinlluaeanaeluuAces{R"tabicrceillyl'ciraee"uaruguteoredsdgsiiesal.qs'ou'eppstSsispemtnmmablautiluornieiung'eslnnlitlicpnFogidliisiotuOlaidelr2nNocaa'rnuir'iccnsomunlea''cunomtmesdoreiut:i'cdsSoeioirus'nutiNev'eaoee,Ssdtndvrcade{uuudtderetdr'ern'un-ideaotrnaldtl'ta'' pentru scurt timp domnia (Servius Sulpicius Galba (5 i. Ch. - 59)
a domnit ;apte luni (68-69) ;i a fost asasinat de pretorieni; Aulus

Vitellius (15-69) a domnit opt luni (69); a fost un mare gurmand

;i s-a remarcat printr-o cruzime ieqiti din comun. A fost masacrat
de popor.

Profit6nd de aceste wemi nrlburi, un tAndr din Orient, care
semina la chip ;i la voce cu Nero a declarat cd el este de fapt
impdratul considerat mort, ci senatul l-a destituit pe nedrept Ei cd
iqi va recipdta drepturile uzurpate. Impostorul a inceput sd-Ei adune
o armatd - alcltuitl din tot felul de oameni nemultumiqi de
discursurile de la Roma, pNreecruoma;i din band{i si vagabonzi. Inn-o
noud administralie,
serie de regiuni, falsul introdus o
obligdnd populaf,a si-i pldteascd impozite. Dupd ce qi-a frcut
numerosi prozelili in Grecia, el s-a dus in insula Delos. CAnd a
luat cuvintul pentru prima datl intr-o pia{d publicd, toati lumea a

crenrt cd recunoaste vocea defi.rnctului imptrrat, fapt care i-a permis

s5 recruteze gi aici solda{i qi'sI sufngn impozite.

Tocmai atunci, ins6, doui gAlere romane au aruncat ancoftt,

fo4ate de furnrna ce se abituse in largul coastelor insulei. AngajAnd

lupta cu ele, in focul bitiliei, falsul Nero a fost rdnit mortal,

displrdnd astfel de pe scend.

ENICME SI MISTBRE DIN TOATE TIMPUR.II-E +v

Noii creqtiai erau foarte ataqaqi de episcop si regele Boris a

solicitat papei sd-l numeasci pe trimisul sdu geful suprerr! in ierarhia

ecleziasticd din Bulgaria. l)ar Nicolae I, succesorul lui Adrian aI
Il*lea a ref,uat acesti cerere pe motiv cd Formosa era deja nurnit
Incredibila istorie a
Sinodului C adaveric episcop de Porto si transferurile de la un sediu episcopal la altcrl

#:il;il;,oubpisuCniluoriinn-"sdropsl"idd"iaalairp1le;eea;lels'zi"nteaftiprt-ue";lu;"p'tiia*ippt1oaalniilt"tiailftsieceimasrelpiseadprieinacc-laoteasntcdaiaauurtescoatdliarteaov-tl.ieecnnargie-sisaaeirn'ne6ja:'aupntuTadnpaloiur-r- erau interzisc.
I !""i YmIAsXeu4-rll"e;eT]mao-ItstaauDr;l-icl;e#oS;aiqm.;i"dinn-"esguicimius"ur.tsr"tdsititlunmourc'rl'iirsitmo{irria,ii*trbreliea"ptnae,o^urr"mi"*lura(s8ldeIt5raa(pttigtod-81arni?c5dtei-78ala)a2s'tla4-aDtc)m,Duatre$Sri'nl1omtoptrlae"niot="oartrn*'mgrusalru:nutrz:d'iil^socirr]er'
;,;.* ;;;""hol-durain',iedlaeHutiruno;tn"meajla.te,igple""xi.?caiirm"spagp.'iao.tt,tt"uut;tit:iti;fudC*a;-s;Jigin'iwti;aat"auuGtnd"ureatf."us8ru8smd7iau,imsla"i'idpupleuanrpiaiaurCelI aiaatardotfeeloasclate""ldltrMrivyiliaszuria1ert Aceastl intransigen{i l-a determinat pe Boris sd se separe de

idfi;n,Rn;tii;ii#io'n*n;itu;ira^;ptdiHr;smd|a1a;m;pa"DA,;oF;FiloePpi,i;alieo#lors;""tt?"";lme;rrd.;uflme"niat;;i;.airii;;*'o"tcpe"opnua;Dli"ugusisrtcas".oaurrava,na",nc'tfupe,sferanigoandr,i.iniieto-onupaaudpssmliarspudold"efdfiiinfnefrictaiedfe"nsgneeua"eunu;i#r,rp-"Ppn*dt;i]oiia-du"pJ;Gdl"mrs;t-ut-]ouet,ttr;it*edi"Ai-imepg;tlJl*sc"e;"aiaouutnti'siarlRtcn"hseioi-ta,ttbtispilda^"-po;diutiFtl'r;isrradne,-"8;iaoo-aiirai[sunronur6ib"emdn{mc'il'h4l"piim'atrirlnbnhopnea9r,dnaoipasrmdi9luUidauisoateitlsdtnne.plouairu9ioeprl--iihbapaei'atilcio-satirlitadplltceceerddpi8uaeeid'arm-tidieoidauaidcdePin6ienldereqsie(emidn'dscasviii'nuFtctteeePoetirfanoptsrnpaeuurcuenrsdRepcagupmaiuauratouevtaricceonlenulcdcsouravsNs8aeefe1rniadlaia9srsii-lv'ecceaaosBcet7teato-pe?r-aoerrrd'iuilct-.nsar'eirotpdnleciac-ustcavcurrfi:o'iesroaTastcaugpIocsevdrec':ndiueta^oedalivtn-lllrcs"uataraealstol'atai'i Roma si sd se supund patriarhuiui bizantin de la Constantinopol,

cregtinisrn intreaga naliune bulgar6' separat de cur6nd de Roma dupi schisma lui Fotius. lvfai tirziu" i
se va reprosa lui Formosa faptul cd pentru a se rdzbuna" |-a

determinat pe regele Boris sd abandoneze obedienla fold de Ronta_

Cu toate acestea, la scurt timp dupi cele de mai suso Formosa e

fbst chemat la Roma de cdtre papa Nicolae I si, la 13 noiemhr:ie

867 gi 5 ianuarie 868, a participat la consacrarea sfinlilor Merodiu

si Ciril, apostoli ai slavilor.

Sub pontificatul lui Adrian II (868*872), Formosa, care isr
recdp6tase sediul pontifical din Porto, a frcut din nou sd se
vorbeascd despre el: pdrea cb sc aliase cu aripa prelafilor intran-

sigenli, partin:ati fermi ai unei puteri pontificale severe ;i adversari
ai oriciror concilieri. Aceastd trdsdturl caracteristicl ii va fi nefastd
mai tArziu, ?mpiedicAndu-l s6. se supund unor exigen{e inerente

timpurilor dificile pe care le traversa.

la Dupi moartea lui Adrian dIIa,rinIoa8n72a, le'pWisIcI-olpeual de Porto candidE
firncfia de suveran pontif,
reu;i. in cele dirr
urmd, sd ocupc scaumrl papal. Acesta ii va pdstra rivalului sdu o
urf, neimpdcatS, avAnd grijn s6-l flre. in 875, troan al MII-lea,

tulburat de ravagiile efectuate de bandele de arabi ce operau ir"r

peninsul5, fapt care impunea prezenta unui protcctor al Statului

pontifical, l*a delegat pe Formosa la Carol cel Chel pentru a-i oferi
coroana imperial.l, dar in anul urmdtor fu supus unei persecu{ii

groazrice.

Ioan al Vl[-lea, la sfatul prietenilor sdi, a hotir6t qinerea unu!

sinod pentru a-i judeca pe Formosa- Acesta, ?ngrozit si speriat,
temAndu-se pentru siguran{a sa, nu astepti sd i se aducl acuza{iilc

si, inso{it de cdfiva prieteni apropiafi, fugi din Rorna in ajunut zilci

cAnd urma sd he judecat.

Era tocmai ceea ce a$tepta gi papa, care, la 19 aprilie 876, a

reusit convocarea unui sinod pentru destitr:irea si excomunicarea

nefencitului episcop de Porto. Patru capete de acuzare i-au fust

incrimintate:

l" Faptul cd l-ar fr obligat pe Boris sd nu accepte un alt

arhiepiscop a! Bisericii bulgare;

ENIGME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 51

50 PAUL STEFANESCU Formosa isi primea coroana pontificald. La 2l februarre 891 , ducele
Guy de Spoldte il obligase pe $tefan al V-lea sd-Ei pund pe cap
2o Punerea la cale de intrigi eppeinsctroupaallelgaeraelatul-;papei in ciuda
inte;icii;i trecerii de la un scaun diadema imperialS, dar papa, nelinistit de progresele inregistrate de

*ltmdtu'.oo'g""pmvat+3SaFnl"'",.ue#fFaip"iun;aaJFC;iPu,io,aatittru"u"nrmfodlujoludd.plsrdcee8a"aeer7t,aacarl8uautCf,Fit*i"rhta"teafcerimtdro"lsu.sei5etsiEcotuip'ni,ltsiiir'Icnaosiauaiat6"nft-giouamliscga-dpateliiasonsVmtttt"rort[uiai'Irvong-iaaildtefp,c.dlsuurdacaazieu,.nafvtCigtinialaniia.i'ptgdsritoavtaoiiln'irmneglctdb'aeluliral-d-insCcs^eahpi:n-teu"co*-lbd'1df'tul,lcd,iiyuTdc9pai:"dn.r aceasti casd regalS vecind cu statul pontifical si care, intr-o bund

;;loa;aiiic";""teao;;-st;;pi;rsit"4d'esifspececaotpuu"ratonirsriuit*e,lum*r,eeiapl i,lpsa'"c"paot6ipcrtaeiio"l Jaq;ri'ieistleodinamipteearazpaiieccreieessiv.tiienapsad6innlsadcsRrclieahoicmmmubolupa:lrr4otreipqdniscaatd--"srqPiaii zi, i-ar fi putut ameninla chiar independenfa, s-a grdbit si scrie
i-;"s;R*d;ac^o;;o;mi-;;;m;;mFepa;ioo"d;.,;rtlonmai,;tariioci;v"sa;;aaMat"niuiaip,aur"rcalr1apiqiapntu"trFeie'utp"ooaitu"af.Ilfurosttfeisdpaatoe-!onjs5lusteneueruddta'ffipeofmniVrlc(oodui8ansIno8tl[esu.er-2aienlnCle-s"lt8pacAua8udt9'db4ptiiecn)eiia-uamaulcF-ma.pararebo9arueixt$nlrrcipitlaitahaav,ltrie,atcpeemfcaainsadataindmse_t'eucgpcroitaeridepnnivtticui-eF_rpo6nmo9rnrriF,aecnmToeiaornttPmAeass'a-.raaorzlmensiEulaaa:a,t'
regelui Germaniei, carolingianul Amulf ,,sd se grdbeascd s6 vini la
r"b;;;fi;ele fl"y*ii1i;,Sl;i"f.,Sf,i"Sirla"i't-i.Si;iqsrditpl,"gtnt;aeffureaperlrag]miedailbntueucrrineireemAiutloadge8rtirlt8eioas5rdnap,ci.eelaOiSrplluiuda*IbbtItiIls"it-eugdilue-l-ptastiameitsocu(cd8aoal-ntsqrepes4iao-papl8lericded8t,geelsddpzl)esteeea$pascpiesoac!orn1tedzr"t.cri|if\.vlcitacai-u1iac'ttooluaenrtlsauaaatlcs'lepruafephslrureadai mormintele Apostolilor pentru.a indeplini o sacrd sarcind in ltalia,
IuIS"lneioali"it"o;"cae";?i.nfod"rfaTCuadii.nJa"rrta"aari.^ltuau"?Mdpsrlmtisd^e"V"Ilji"-faI"i-l"Ji1.-pr"l"al"egaRle,rj"c1a'elo"aosulm2,adm"ei*miepc.na.h"Fete"rg,e-"mnroiim*rp"ia"ori"oa"m"bJe.utmgiritnroeiitaeectscquusucenahgodrit"icfoulagriao*ia,sbtlpie^btrfpci-ugollfn6esiprotigsi"ulnd'snetaidatncaratcseteiarclopscvseaamaadtivuactdlfirpnbuijnti4.uvuiilllifemreelrlototearsdpigbdsatoiiacceinibaendpiilllceatuacristonfiliiniedvfcuenIlrpuoairoieaucavplculait'alnalesprgtdemrraameiaoloaplmiaaVmapm3iiranelc,tp[ljerniai-seeeailtlnrcveiufialeeallaaluurunllued',iiii debarasdnd tara de pdgdni Ei creqtini rluvoitori". Plginii erau arabii
in Italia Statul Pontifical.
IJn nou impdrat domnea cu toate acestea de cdteva lwri' cAnd din Sudul ltaliei, iar cre;tinii rduvoitori nu erau allii decAt Spoletanii,
nimic mai limpede.

Formosa luma o aceeagi linie de conduitd. El visa intocmai ca

si predecesorii sdi sd reinnoiascd vechea alianld cu dinastia

carolingiand cunoscutd prin fidelitatea ei fali de papalitate.
ln Franfa, il incitd din toate puterile pe arhiepiscopul din Reims,

Fulque s6-l repuni pe tron pe mostenitorul acestei dinastii, tAnirul

rege Carol cel Simplu, de a cirui educalie se ocupa. Un capelian,

Eudes domnea incd din 888 ;i arhiepiscopul se aliase, dupd toate

aparenfele, cu el. Fulque, fo4at de papd, a reunit la Reims pe
parlizanii sdi gi, la 28 ianuarie 893, l-a consacrat in catedrala sa pe
urmasul lui Carol cel Mare.

Deindatd Formosa Ei-a trimis emisarii pentru a-l felicita pe
arhiepiscop pentru zelul de care a dat dovadd in suslinerea

urmagului legitim si mai ales pentru a-i incuraja pe ceilalli episcopi

si-i ia parte impotriva gzu4ratorului Eudes. Dar puterea lui Carol

cel Simplu era contestate de Eudes, care a pornit o armatl impotriva

sa qi tot ceea ce a putut realiza arhiepiscopul din Reims, cu ajutorul

papei, a fost si ircheie un armistiliu intre cei doi rivali.
Formosa a inleles ci va trebui sd caute un alt campion pentru

sediul apostolic pe care si-l opund impdratului Guy de Spoldte.

Acesta, cu scopul de a-gi consolida pozi\ia;i de a putea pistra titlul
imperial in familia sa, l-a obligat pe papd sd-l ftrcoroneze totodate
gi pe frul sdu Lambert ca impdrat, in catedrala din Reverura la 30

aprilie 892.
Nu este greu de imaginat firria intransigentului Formosa, care

ura casa lui Spoldte, capabil de a se opune ftrd incetare hotdr6rilor
papalitdlii. Imediat, in 893, el a reinnoit invitaqia adresatd lui Arnulf

al Germaniei, pe care o frcuse cu trei ani mai inainte papa Stefan

al V-lea.
Carolingianul a acceptat si vin6 la Roma pentru a se incorona,

dar mai int6i l-a delegat pe unul dintre copiii sii nelegitimi,
Swentibald sd incheie o alianqE militard cu Berenger de Friul,

obligAndu-l astfel pe impdratul Guy de Spoldte sd pdrdseascd

J- erra.e fft""enet Historama, nr' 275, oct' 1974' p' 119'

52 PAUL STEFANESCU ENICME SI MISTERE DIN TOATE TTIV{PURILE 53

Lombardia. Dupd aceasta a devastat Nordul Italiei ;i a avarxat pdnd paralizie. Nu se mai punea problema de a mai continua luptele.
Tmpele lui Amulf au bitut in retragere gi chiar au ldsat impresia
la Piacenta. lui Guy de Spoldte la scurt timp a re?ruroit speranlele cd au luat-o la fugd,
care i-a soliCitat din nou lui Amulf si vin6 la Roma'
lui Mourt"u Visul lui Formosa se pribusea, Niciodatd Imperiul Carolingian
Forrnosa,
Pupa j,rc..r., d,.bLt;o" pe care inamicii siinu.i-l vor ierta niciodatd' nlr va mai fi reconstituit. Scopul aproape atins era acum in joc.
C.*o*i.ioi,.u"r"i"""tttmimsoapm-eEeriinamhldral niimitfteps"dt"erta"tauiflleucpi(rieuLsnaaemapbeienrrtesgcdreeisle.So,Gprioleeldrmpteea, ncfaiieuriel sliudlierdGapdueryae'sscae[:l
i,i]ii"moioi*c,ufi"s"pcureitantatmevl,reenlmuuenv,ataAptmultequailferlutrppeeceneltaerugAdntluopriii.ilue9nci ha?rune''tnoeamunneasclusil 11ol Bdfl'Anul papd se apropia de 80 de ani si nu a mai supravietuit
acestei grele incercdri, dAndu-si sufletul in ziua de Paste, 4 aprilie
895 896- Nu a trecut nici un an qi Lambert de Spolite ?nsogit de mama

ajungea la Pavia, la I clecembrie, iar in febmarie 893 se afla sub sa Agiltruda, inseta{i de iazbunare, isi f6ceau intrarea in Roma.
Corpul lui Formosa, acoperit de insemnele pontificale, a fost
zidurile Rornei. sa, in schimb mum,o
Dar dacd impiratul l-ambert grdbit in bdrbitoasd dec6t el' purtat sa se aldture in subsolui haziticii Siand Petru rAmAsiFlor
sa, Agiltnrda, vehuva lui Guy de Spoldte, \ara
mai predecesorilor lui. Imediat, un nou papd. a fost ales in persoana lui
Bonifaciu al Vl-lca, dar a f,ost inlocuit dupi citeva zile din cauza
s;ufsiGednr'eeaiai.llirflmAirnpt*taiaricpi.iiaaeasi,urfmapiuraaflotugeRsii,tAossngm6eeiieutvori-uop{dRubitusridde,zsb;"dt5uruua.nf"bpndaestionelodasbroerueanlcuareunziraieamAdpCdmeedeFrutodaolsttfreetm'iaalGiotsasEectaetdremaqmnai,ldoun?cinpiuveftirratnueotncrruutuileiortadaar unui atac cle guti gi episcopul Anagni i-a urmat sub nurnele de
njciodati umilin{a la care a fost supus[' $tefan al M-lea.
De acuma, Fo.*osa, stdpin pe situalie, a fost in rnisurd sb-l
Lambert de Spoldte si mama sa au revenit la Roma in ianuarie
priineascd pe alesul papahtatii dupd ceremonialul antic ce data de
un'secol, cAncl'in urmi Leon al III-lea l-a prirnit pe Carol 897 Ei l-arr fo4at pe nevolnicul pontif s3-i insceneze lui Formosa
".uprtoluupi*.*. Ca qi acesta, Fotmosa, la 22 febtuarie 896, a alezat pe
fruntea descendentului sdu, Amulf; coroana imperiald ?n bazilica cl rdzbunare risundtoare. Nu-l hirotonisise pe barbarul gemlan
Sffintul Paul-hors-les Murs, qi a ldcut ca poporul romarl sd depunE
'jurlrni"6natcdeelecmreodminelinftae{,dFdoetmnoousal irpnuptleraat'sd creadd cd gdsise oe Amulf dupl ce ii acordase aceeagi demnitate ;i impdratului Lambert
si nu era el trdddtor;i sperjur faln de casa Spoldte?
aceeroaleMpoeaa.rpaeun. n'itrcirmttup-loddoreia".trasai.cr,edagrel*aurtpsirifsolebrsleeSgmereelelceoGFnesrratmilttauenieiieiimin, tpienersrptiauyllanlutaiiClndayIrt:oatl"lia.i,t
r€ziroiul civil care se pielungea intre Etudes ;i Carol 9el Str-nnf1 Acum se juca la Roma o drarnl teribild ce va depdsi in oroare
Swentibald, tot ceea ce se poate irnagina. Existau deja la acea eird nurneroase
iezolv'nd in acelaqi timp stiUitirea fi*lui sdu naft*al
exemple de punere sub acuzafe a unor persoane moarte, dar totul
?n Lorena. pcntru a reconstitui marele lmpcriu al lui se rezurnase la a condamna, fie rnemoria sau actele comise de cei
Ce mai lipsea anrnci nimic,
fiind de ajuns a fi supus Lambert' acuzati.
Carol cel Mare? Aproape
celdlalt impdrat provenii din Spold{i, unde implacabila Agiltruda nu De data aceasta nu s-a mai dat ?n ldtui de la nimic qi cadavrul
vroia cu nici unthip si cedeze, oblig6ndu-gi fiul sd reziste cu orice fostului papd insuqi, acoperit cu omamentele pontificale, a fost
cxhumat din cavoul ?n care zicea si tdrdt in interiorul baziiicii
p' re-t'-i'o martie Amulf a pomit campania impotriva lui Le*nbert, dar Sfintul Petru" Aici, a fost asezat de bine de rdu, pe un scaun gi
pe nea;teptate o boal6 misterioaid l-a dobordt, fiind atins de o aidturi a {bst plasat un diacon ce trebuia si vorbeascd in numele
sdu. Pentru a se gdsi un cap de acuzare, s-a riscoiit viala lui

F'ormosa, s-au rcamintit relatiile saie cu Ioan al VtrI-lea, excomu-

nicarea sa, reintoarcerea la Roma in ciuda jurimAntului depus si

s-a dezgropat vechile canoane uitate de muit timp.

Papa cel viu i s*a adresat personal papei cel mort: ,,Pentru ce,
a strigat el, din spirit de ambitie ai uzurpat scaunul pontifical, in
vreme ce erai doar un simplu episcop de Porto?" Apdrarea

ncfericitului diacon, care, teroriza! nu a putut decdt s5 se bAIbAie,
a fost in mod firesc considerati ca insuficienti si s-a trecut imediat
ia cerernonia degraddrii. Cadavrul lui Formosa a fost despuiat de

ornamentele sale pontificale gi sacrilegiul nu a putut fi oprit decit
cle vesta din per de caprd pe care Sfintul papd o purta direct pe

54 PAUL $TEFANESCU

piele, din spirit de mortificare a trupului',Crrm acest vesmAnt de
in came, nu
i-r"nitenta ii intrase i-a putut fi scos'
"""i""-"fti*U" f ,-u,., tliat trei degite de Ia mAna dreaptS' 1ucru
"";;oOec;pa;;ud;lav."t;"i-r-rr;ul#eLr:;"R",;;T**-l.tdd;o;;ii"i.z;"ir!-c;na;b"irp;.;qubrlmfaFiini**dEac"u*ieaira;Jtrea;idi;oaJtt;zaeuiqecb1,vlmaiu6mse'tnoibueoldtaAlulaoppeiiazcagji*osueiipts""nnlstitaaaciesertic.is6uui.rfi'oeAv,dOlaf-efnaunoal'afan"usfouoelstdalrarsc*meaci8enutr"epA9gtttvsrtoi6u7nirtycietrotndaiAonmg|iuulstnp6ualapip,itotsce,smoadc[dremutrai.italidmearosorsdigsfpntrdtieioimturuaipisnrdprlndoiuTuoeascnsuiaieuloebn$as'ndsrrbcttl-utadeetidaenrtifannm-1ieqdibratdnncaipueuditaoocra,lv'eooorurldiuasrnrqrVaninatnsvactct,vl'acaa,-3aiiorp.lanodDteeearstlaaeeanaaitlnadr.artr-'l Xnchizitia tribunalul
is"ut"ccpeosnotriini""s"ua6lei",t,Rnatotrm"ufneinatqiinTihnecohdisoora,rse-asui inpefriinnadla:t "pget'tyro1nu:Pl s.t"a:n*nTtlu.:l bisericii catolice
p'-""tt-o;;thi "a;m"b-uii ia"ui"diiislp"iurut fte teribilul art' 897 '
Ioan al IX Inchizi{ia a fost creatd cu scopul de a cerceta ;i a-i descoperi
succesor al lui Formosa'
";-;;t*ilt;;'n* dl(E;t;tuAie;"mfl&gS,,aneSr,.n-ff9drttcrc0uaa0ud1S,tap-m,oir,-rinunultal"u,urf"iicnnarePurc"ieeftauitpiitrsntuusue,ontmsiuiceoanleidirposcuicctol6uaseonntlsmaltdadicdfneioeccRmoaauportbn-eupmielucc,ruaerlaiessriptdutet5aeai.in9tlbn-ucF,aitiilroloieus$rmmnsaeduofcmiiftn6snialolleaiTirlroriir1a-bemrRearluoacupbervaiiml;ieriFtieala;ioPntinirnh.mtaaauIivoutm"fe'sotlaaiatoseu:'tt pe eretici, de a-i ancheta, de a le incheia actele de acuzalie si de
aici sdlaqul, s-au inclinat in fala lui'
a-i preda pe cei vinovali tribunalelor laice pentru judecare,

condamnare si pedepsire.
Prin termenul de erezie se ?nlelegea, la vremea respectivd, o

serie de abateri de la dogma bisericii catolice. Astfel, era socotit ca
fiind eretic acela care punea la indoiald litera Evangheliei ;i cuv6ntul

unui ciluglr, indiferent de comportarea acestuia. Mai era de

asemenea considerat eretic qi lSranul care intdrzia la predarea dijmei
cdtre m0ndstire, sau meseriaqul de la ora; care depunea un obol

prea mic in ,,cutia milei", sau femeia care mergea la piald intr-o
zi de post... Si exemplele pot fi firmulfite.

Dintre cele doud biserici, intre care a avut loc prima rupturi
intre 863 gi 867 gi cea definitivdla 1054, cdnd patriarhul Kerularios

l-a excomunicat pe papa Leon al IX-lea, dupd ce acesta il

excomunicase mai intdi pe patriarh (excomunicdri ridicate reciproc

in 1966), cea ortodoxd s-a dovedit a fi mult mai tolerantii. Biserica

catolici s-a amestecat ;i in viala laicd, de exemplu interzicdnd

divortul si provocarea avorturilor.

in limba latind" ,,inquisillo" inseamnd ,,cercetare". incd de la

apari$a sa, a cdrei datd este dificil de apreciat, inchizilia si-a propus
ca scop cercetarea si descoperirea ereticilor care incepuseri sf, se
inmulleascd, luAnd o amploare ingrijoritoare, fie cd era vorba de
wdjitoare sau de abateri de la credinld.

ln atitudinea fa{a de eretici, autoriti!ile clericale, care jucau rur
rol de prim plan in viala social'd a timpului, au evoluat in decursul
timpului de la o relativd indulgenli intr-o primd etapd,la o asprime
din ce in ce mai mare, mergdnd pAnA la aplicarea unor pedepse
extreme. Sf. Augustin, de pildi, recomanda tratarea acelora care
incilcau dogma ev o ,,temperata severitas", ceea ce insemna de
reguld condamndri la amenzi mai mici sau mai mari pi la exil.

56 PAUL STEFANESCU ENIGME SI MiSTERE DlN TOATE T{MPURILE 5'/

il;Gi;tAi"hiui"ram."Jottii"ieair"'.d8n,iaioztt"m,iutllaep'ppp'aeeripiAprilxnuriau"iotlpel,aLisRra"cudesuocoel"niermuctefsiusaibpnlipraaieosnllrie-iecrInGurIaaiIagct--elieaiecs.tvcaa*uieneoucrlqtcosietiioip,rp"inmdudv;nftdpiiiezsnrEuAciomirrannaavrargtaeeusrlla.eileiacasdB'ob-ealaCuelorulunbaeccaruitrneroXirnoamialgss-otseuteXrdail-la-:ic9t1alceriui:iisnpalmct?iee6liair:arz<-'avsui:eiendtni.r{:1cdeasl.be:aic'' ap:ren{d - din porrrenile primitc
lic la credinciogi) era descoperirea j
drepturilor civile. -: idcrrtificarca e rcticilor ri
i 'bivi:'ca occsiora tic ricatelc 7.i './..-,/:
4-
,'rr6i5s p'.n ardcrca ic. pe *g. 1i ,':l
Sr' s{)c()icsic cit flrind actul
rllcial ,le infiinlare ai Inchizitici :";4't;iI I

c scri.qoare adresat6 ?n anul i233

tot PmemaidseuvriSd,e?nntsdp,ceeciranreancsteenlerlelaxptil-ofuantadtioi raalfblaisteeri?cinidesvtdepnAenairea "ic cdtre papa Grigore al lX-iea
*d;aoA#,c^i-irtl;fa;J"d.ri;q*lias.-;;"t-aee;"*tp;c'.ini,.io";,itd.n*i;sifeion"ttiOr.et;nr"tiiansaiglftclirr"ii"eel.a-aetirrm"in"i-gen"i*px,ia*ip.,otttii"rilre"eiftilun"n"omo",t.rftoorr#,aCcip,")ip#,re'atmteitpltd*galteadp;aar'tleEoitmisli'tie{oii"davtcce"isetottuurzeiranrienacvoclased.aiercecp.'irrieecuqneucpemagin.icosrizupepelceSltriaeoierad'triotecfteic'lnaaiaaimparrredndie6amaeendncieoobdtoinaorpousnncdatglaaciutdxeamecitpmlnlieiaruiiritaasailunniounejtaeonc"grltoareiSuipprt-narisrlsiiddotliloeeeneeer- cdtre episcopii din sudui F'ran{ei,
'rin cari-r anunlli asuora intenti-

iicr sale tle a ir:pta impotriva
<:reticilor cu ajutorul cilug*.rilor

'ilaotmeaineicsaten:cids, i?nfrca6nccuisccaionii.anRiemaaii-i

inainie, cdlugdrii dornimcani din

Friesach primiscrb din partea pa- Simbcl inchizitorial.
ei titlrrl de ,"Inquisitores hereti-
tte pravitcttis" pentru Germania, la fel dup6 curn, in '1232, acelasi
titlu i se atribuise dominicanului Alberic, ce ac{iona in zona
a,";,*irp;",o;"hAppics.ueel-asa*lis"id.ettiatiqne.ipaaarfiommfesraototccjivaueuemzlro€arptmuraecatzijesountsrotiearatccS:eo-l'a,uaeglrcueoiiznnal19dllu!eX1s"[1'IL!-aiAlceifvaasiri'eapadareannccefSiinlct{uraemr-e1o1iarrta.deTtinredelocl:erul
Lombardiei.

I)rept rccompensd pentru feiul in care s-au achitat de sarcinile

pcerivlielegfuiis, eassetfrei tin?cnrceAdt"ininlat1e2, 4"4,-liaa1uiidceevresreittocrio"mapulept riinrdneitpeondseenritei de
de

cT"ofaImidI*reoiIdli,-usudnliigine6"liouocduiarnmfuarla.,eesti.aiosaneinntrificuoda?casal1lenabtoid2esi;raig1ottl2iosdle6mi1ltaro'unani5mpnzPba"itiiai-cdalniopfatoeiSa.cindsrdaunstieI.nn,tpp,fuELiooorl"oanolcntn"crtreduioauvnasairatlidttDif?afufoderroinasareraemtnelF,licSctliiornilocislfanrlniiicc-lnnoial-c1teirrnauep8rari3reallnyop9inaDbera'et'titomCgodimvnerredrinca'ieipnrznamcaiilucudpeiifpinabn(actlslanHoaLtRn}ttoim-fertnoo1envgnormn^odudr92iliepauunt.dltnsluZa-ioe1.ltlauclii)1av'l'i' i;clelaite organiza{ii clericale ;i aproape independenli fali de Fapa
iosugi. Astlel, in 1296, dorninicanii si lianciscanii au iesit compiet

i.ic sub orice _iruisdiclie episcopald, singurele legi dupi care puteau

i-i .judeca{i rdm6ndnd doar slatutele ordinelor lor.

inchizilia, repreze$tat1 cle aceste doui ordine ciluglreEti, ce

,-leveniserd totodati rribunal ecleziastic gi polilie secreti, a ?nceput

s5-si dezvoltc treptat qi n jurispmdenld proprie. Astfel, intr-o pnmd

!;r:zd de inceput, cur{ile sale de judecati peregrinau din loc in loc,

OiunprfdirioniOnUlaurdltlt"iednseiuntelSFsf1feir2nar1tbnu55cl tiodFsrcreiatanPlnacailios4pcra,adouIn'gAioauicssitestt'nisrteiuilr.irgai1ol2s0II9Ia'-llReceaeg'ru;qeliliteoarsiuloalf1eo' saatu rulunlAndu-i pe locuitorii din regiunea unde se stabileau pentru rm

irrnp, sd vini si s5-si rndrturiseascd picatele qi sd se denunle

f^ost i-cciproc. Se acorda o ,perioadd de grafie" de aproximativ o lund,
-imp in care pdcdtoSii care veneau de bund voie li se aplicau pedepse
fost ,:rdulgcnte. Dupd expirarea temenului anun{at, ?ns5, incepea
apoi

mmiondoirfiicaai toebinsel2rv2dlsriii1, 2de2n3u.Amcigesintorrndoidnccuuprernint dfieantrceisircaamnlu; nca:fprauclirilu :rnctreta propriu-zisd si ereticii descoperiqi astfel, indiferent dacd

ltflgpiefnrtaPrulriiincmc6ipi'nafoblacriupcsoern"rdvoel"ne.tgu,Ala*lmi. adnatcdesetosrd'rrdfTciFe :rau sau nr-r vinovali, erar.r condarnnagi c$ mare severitate, ia deten{ie
',c viat5 sau, de cele mai rnulte or"i tra rnoarte.

c:rlc-tori" tn1111 Cind inchizitorii conchideau cE au stArpit orice erezie in locwile
':sfective , isi rnutau sediutr tribimalului ilr altd parte. Cu wcmea,
si trdiau - oareculrl ln

58 PAUL gTEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIIVIPURILE 59

ins5, aceste tribunale au devenit peffnanent€ si stabile, fiecare oras Raoul, cdlugdri cistercieni din abalia Fontfroide, de a ac$ona in
sa curte de Languedoc impotriva catharilor. Regele Franlei Filip-Auguste
mai mare al unei provincii dispun6nd de propria
impreuni cu principii din nordul lirii au iniliat o cruciadi impotriva
j'u-d--e-cLa;tSo. rigirr"u infiinFrii Inchiziliei trebuie arylb3iinagie"nzciloonrs'-idIenrac{eiea ereticilor, ucigdnd aproximativ 30 000 de victime Ei atribuind
aparilia qi ?ezvoltarea fulgerdtoare a erezlei pdmAnturile acestora unui senior din lle-de-France, Simon de
Monfort. Cmzimile slvArsite si excesele l-au determinat pe
rdlusafJuesJipi"pald,;-f'nO"irid,."oiasuicer"ea-sidi"njteuei-mjaac";daraa"trlaactmtimetaauarinaaenuu,lsmueoAliacs1noaug1ldura7ealu0vTidi"ocraauapltltoih4XuaBs:IriIeis-i,ledeamrinauico,isbl,icuniplridyezouatdtrlliuiinEvnlfnuai-iir.ncoccddpoaetncdhic'ee-aiilrrleiac-uedictAdsrl-eeate Inocenliu al III-lea sd precizeze ci seniorii trebuie sd se angajeze
"dacoo"rr-Gni-hts"uiotl'ieCtpuz"oietttrNeertrxaieccnzeotitamianuocsn€paiocuslaeeNr.eriqda-suBipirnidestneatdir,ceiciaaliodi terCoptfatttmraollaaicbnieuumligliua1lrrtlue'll9vUuei'nnB^IenPoargilmsola4mrp5cilai'nspsaaolp-ssaaiti
pE";-,S",m'i"lntai lBtreIm-leaard il trimite in Languedoc s6-i combatd pe cathari prin jurimAnt cA nu vor executa decdt hotirdrile Sflntului Scaun,
caliv.a ani
de Clairvaux' Li conciliul linut dugg in caz contrar riscAnd si fie excomunica{i.
iu tyor5 instigat de regele Ludovic al VII-lea' papa Alexandru al
Uf-f'"u ordonisenioril& sd confi;te averile ereticilor 9i s6-i amnce Sfantul Pdrinte gtia ci s-au comis atrocitAli gi c5- mai mulli

i-n i-niciphi"soaLruec. ius al Itr_lea (11g1_11g5) cu prilejul conciliului de la prind au trimis un mare numdr de albigenzi pe rug iar numf,rul
Verona din 1184 elaboreazd o constitulie' pe care o proclami pe nevinovalilor era mai mare dec6t cel aJ cr.rlpabililor. Papa a fost de
mc4oanni'(oaiisi,epmbreabrrmoienSisi1u19r8ii 4ci,necislaaprlerli,ijisinneunrleioBzruiismseearitc,oibip;lrieigrvdecdpaerziancuojurnmrflfdmatro6avnroetrlesf:di
data de acord sd fie ldsate in mdinile oprimanlilor din nord pdmdnturile
smulse de la cathari. Decizia papei a declangat un imens val de
ia ce-le
mdnie si revoltd h intreg Languedocul.
excomunicali;
locuitorii se obligi prin jurnmdnt s6 denunle episcopului La inceputul pontificatului sdu, Grigore al D(-lea (1154-1241)
orice- a trebuit sd dea dovadd de multd abilitate, pentru cd impSratul era
persoand asupra cSreia ar plana bdnuiald de erezie; stApanul unei mari per{i din Italia Centrald gi rege al Siciliei. in
afari de aceasta, papa avea nevoie imperioasi de sprijinul regahtalii.
.si satele din diocezele lor pentru a-i depista pe eretici; Cunostea insi limitele intervenliilor nobililor, influenlali de ldcomia
fi li erezie vor fi sco;i in afara legii vor
de-stircueilii ce vor instiga Ei de a confisca averile ereticilor. Perioada de indulgenli a lui Grigore
din tunc1ii. al D(-lea nu a dt.rat insd prea mult, pcntnr cir. la sfirsittrl anuh.ri

ToliautoriisrrntunanimideacordinaconsideraaceastS 1227, l-a excomunicat pe regele
laucituLludceiusnaaslteIrIeI-laelaI,ncshuirzvielineiitdepinisc1o1p8a5l,e'q.i Frederic al Il-lea (1194-1250).
constitulie ca fiind p6nd
Dupd moartea Aceastd hotdrdre demonstreazd
faptul cd suveranul pontif consi-
iRnollmg8a,csA-andreazfuomstaatlesaspcaonpdaalmnonceeenrleiuziaalIcIIa-tlheaatd,B, ifsrtedriacatdreeclea la
dera cd trebuie sd dovedeasci
mppdurodirtistolusnhja*rii"uaI,dZ-trsrOaaedsO"itfitcil,ueaenisciinm6icf-roPiieinnomdcltearaiilnvtiruitcauacrr[(edeeiit.upepnrcoiint eclvaroeiamtA{icaivsi'iiageI-nnufoostrn1em2r6d0a,e3tcdc'aiSddreeIiEnsnctreat-uu,vl nioSnrcpaofrieuebncoliagtvra;eai'
"orrf"; puteri exceplionale ia doi legali: Pierre de Castelnau qi lumii supremalia Bisericii. Repri-

marea ereziei cathare revenea pa-

palit5lii si nicidecum principilor.
La 12 apnlie 1229, a fost semnat
la Paris un acord intre contele de
Toulouse, Blanca de Castilia gi

cardinalul Roman de San-An-

gelo, legat al papei. Raynond al
VII-lea se obliga s6 rim6ni supus
regelui si Bisericii qi sd-i ahrnge
pe cathad de pe domeniile sale.

Conciliul cu hotdrdrile pro-

rnulgate in 1229, in care erau

codificate prevederile privitoare la

represiunea albigenzilor, sunt

considerate drept cele drntdi baze ToLrlue ttr;.rJli. (lrar Lrr i iie cp,,.i

60 PAUL SJEFANESCU EMGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 6l

legate ale procedurii aplicate de acum incolo de tribunalele a recunoscut acest ordin gi l-a luat sub protectia w. in 122I, a
precizat cd Fraqii Predicatori vor fi insdrcinafi, atAt cu reprimarea
inchizitoriale. Cele hotirite de conciliu stutt:
in fiecare parohie se instituie o comisie formatd dintr-un eieziei, cdt si cu reforma Bisericii. Sfantul Scaun le-a incredinqat
preo-t ;i ttruetiuiraoirciasccuuonzrAetpouritlao{rie;ilesqdtr-Pl iintEfor9mi ecazree si aibd ca cSlugdrilor Cersetori sarcina de a-i reprima pe eretici. Acegtia erau
doi sau episcop supuqi exclusiv autorita{ii papale. Ei nu trebuiau sd dea socoteali
sarcinl ciutarea pe
episcopilor, iar sentinlele lor nu puteau fi modificate decnt de
psaeudeIppesesseeinmnioiporouritlirlitivnreaubfo-urfilieulei srdialeo-srfprdveeinpeoixsvistaet.eztnie{dapeeonreiecrdgerltuiijcei in.eprSeteqici;v.aoroirnicsdtirtouri
Sffintul Pdrinte. Pedepsirea ercziei era problema Bisericii gi nu a
locuitori ce-mi ai juptriePctezactrectiicie; reticii pute3u fi ciuta{i oriunde si cd printilor, care trebuie sd se supund hotirdrilor clericale.
juciecitorii locali aveau obligalia si ajute la indeplinirea acestor
In concluzie, Inchizilia nu a aphrut dec6t in urma unor hotir6ri
hoGrdri; deliberate, si a reprezentat rezultatul unei lungi serii de rndsuri
juridice, fiind produsul unei evolutii lente care a trebuit sa fine
searna de numeroase cerintc.

conc-iliupleantrhuoctiarantuccaumnirvnaeunni nevinovat si fie pedepsit din.gre;eal5' Procedura inchizitorialS
si nu fie condamnat ca eretic inainte

'ji"unud"efpcpeaeib.tn.routcraapur"aialetlaoer1evc'2,idu3el1un,SiSoiaaacucoeunasnsttiaatultldiiemecipirznuiept,oestmrffiivniachiretlarpeldBtirciinsiloteerr, aicppiriuisnbdlic-caIafrtie, Procedura urmati de par'rngii inchizitori era stabilitl de bulele
Biserica igi rezerva tlreptul exclusiv d9 u:1 condamna pe eretici: papale si de un ansamblu de texte redactate de conciliile provinciale
,,Numai cei care .ro" fi condamnali de Bisericd - Damnali per din Narbonne (1235) si Beziers (1246). Au existat manuale scrise
- vor fi da[r pe mana puterii seculare sau vor suferi alte de patru dominicani inlre 1244 qi i254: Guillaume Raymond, Pierre
Ecclesiam altl parte, papa afirmi cd to{i carc se cdrcsc Durand, Bemard de Caux gi Jean de Saint-Pierre. Cel mai celebru
pedepse". Pe de cei
manual apa4ine lui Bemard Gui, redactat pe la 1320. Mai
oo, ft p"a"psi1i cu incnisoa.Lipe via16 pentrlr a-si isp69i pdcatul' men{iondm textele aflate in colec{ia Decretales firtocmitl de
Tot in februarie 1231 a a\.{tt loc un proces itnpotriva catharilor.
judecat de senatorul roman Annibaldo, care a publicat 11 un s1atu1 Raymond de Penafort la ordinul papei Grigore al IX-lea in 1230"
oorrt u ereticilor, unde este men{ionat pentru prima datd cuvantul
inseamfi6 ,,inchizitor" 9i nu ,"ctnchetator"'' Bernard Guy (1261-1331), in lucrarea Liber Sententianun
latin ,,inquisitor'" care toate averile ereticilor s5 ire confiscate, iar
Senatut a mai decis ca cei care nu-i l'or denunla pe catirari vor fi inquisitoris, dominican mult mai crud decdt Torquemada, aratl cd
locuinlele lor demolate; anchetele se efectuau in cel mai strict secret, avAnd un caracter cu
.i ei conAamnali, qi anume la plata utrci atncnzi dc 20 dc livre si desdvirEire arbitrar. Acuzatul era intemni{at incd de la inceput, pe
aaup,ofiost^uiogth"iudneitinj,vdeastcirien' gor6icevosreancahtoitrat.reinbusifehrsgdit,juorcacndexvlaprr-ecvspeedcctaa
aceastd reglementare;in caz contrar, va fi pedepsit cu o amendd si baza unei sirnple bdnuieli cel mai adesea, iar judecdtorii sdi - care
<jreptului de a indeplini vreo nraglstraturi'
"r, ,,r*p"n.1urea erau totodati si acuzatori -, aveau puteri discre[iona.re asupra lui.
papei Grigore at lX-lea plrccrm ;i lcgislalia
Constitulia au for-rnat ceea ce se va nurni Stcttttful Inculpatul era socotit vinovat incd inainte dc a incepe cercctEriit--
senatonilui ,o*in Annibairlo
fi trirnis ttltufof cri prornptituclinea 9i irentm vina care i se aducea. Aceasta nu avca nici o limitl in timp,
sjTnttilui scaun.,A.cesta va
iJlrannepcro6gintarcivlpuaezieacarenreteiccaielodsroi.trlliiitin-orinascuciveefsirtiarslnecu,l,arpprmn, ncatillfc-"apClreta-grpacrtziiouperd'ciprniaturpulaFaa-rjluaun{pigltoaer putdnd dura luni, ani sau chiar decenii, asa cum s-a intirnplat in
multe cazr-rri. Acuzaful nu avea dreptu! la un apdr6tor, cdci a apira
un cretic inscnina a-i impirtisi convingcrilc.

I" Perioada de iertare

Predicator-i, cdrora le incredinleazi misiunca cie inchizitor:i. lll-lca Printr-o predicd publicd, cei care se sim{eau vinovati cle erezi*
22 decerrrbrie |716' pap;: I-lonorirrs ::l crau ?ndemna{i sd se prezttte in fala -judecdtc'riior, intr-un interval
Prin*_cr buli rlin .lc timp ce varia de ia 15 zile la o h-ur5, aceasia nrxnind-se ;rcrioade

ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 63

62 PAUL $TEFANESCU dovezi cu ajutorul prgvocatorilor care se prefac ci aparlin aceleiaEi
secte ca Si suspectul. ln 1261, Alexandru al fV-lea a autorizat luarea
dmedrtiuerritsaeraes, cpi egredqueraalatasucbdrreeziaerevarectic[ uvlapfui tteraatavt ecnuiinsdinulggeunr!5s'6-qi in considerare a depoziliilor ftcute de ereticii insiqi. Doi martori
Exista ediittti de credinyd, prin care toli creqtinii, sub amen-
trebuiau sa-i denunle pe eretici. sau pe cei erau suficienli pentru a justifica o condamnare.
in{area excomunicirii, Dupd expirarea termenului, ereticii nu mai
Respectdnd, insd, cu scrupuloasi ipocrizie formele exterioare
suspectali de erezie.
Inchizifa nu se mulgumea sd cearl acuzatului istovit de chimrri doar
putiau conta pe indulgenla tribunalului.
recunoasterea vinei sale. El trebuia si reconfrrme a doua zi
II. Interogatoriul
mSrturisirea, ad6ugAnd cd o fhcea,,fbrd sd fie silit de nimeni". Dacd,
DupS ce era incarcerat, acuzabtl trebuia sd compard in fala unui
dupi trecerea unui rdstimp, cineva indrdznea sd revind asupra celor

spuse sub torturS, il aEteptau cazne gi mai cumplite, echivalAnd cu

condamnarea la o moarte lenti Ei groaznicd

tribunai. I se aduceau la cunoqtinld acvzatiile existente impotriva III. Constrdngerea gi tortura
la acestea si putea vorbi cdt considera
leuli,'diearceuvl itirne1b5u. iaJusdIercddstpourunlddii cerea si jure pe Evanghelie si, dacd intr-o prim[ fart,inchizitorii incercau sd obfln[ de la cei bdnuili
de erezie, mdrnrrisiri ale vinovdliei lor, acestea fiind superioare
era necesar, ii cerea explicalii mai amdnunlite' dovezilor. Atunci cSnd invinuitul nega acuzaliile, inchizitorii
Interogatoriul se desfb;ura dup6 anumite canoane, menite sd-l recurgeau la diverse mijloace de consffAngere, dintre care pe primul
oblige pe icuzat si se contrazicd sau sd se incurce' Iatd ce-i sfbtuia
p" sdi dominicanul Bemard Guy, pe care l-am menlionat loc se situa ircarcerarea preventivd. Exista o serie de modalit6fi la
ma"i'os"uisi":1,i,iU.t itt"tti"itor energic nu trebuie sd se lase convins cu
dispozilia judecdtorilor. Vinovatul putea fi pus in lanfuri, lipsit de

us'rin1d, ci s6 continue cu fermitate pAnd ce oamenii iqi mdrturisesc hrand sau somn penffu o perioadd indelungatd. Pedeapsa putea dura
erezia... Dacd chiar ani, iar Bemard Guy preconiza folosirea unor astfel de
un ac'zat consimte ia ;ute c5 nu este eretic, eu ii

j3suuprrulamnm:ina<tt<ettD,. aNccdIucju-i mrtei invauojmui nasogi cpnoetinictcirduzaaeicsjeuc,rdarpitac.sidueobrcusogun,ts5nt,rdunn-imgceiireoa' julmnngieae^fad1redn proc^edee intrucdt ,,deschideau spidtele": Vuatio dat intellectum.

in caztl cd invinuitul rezisti, era supus la torhrrd. incep6nd cu
secolul al Xl[-lea, prin bula Ad extirpanda din 15 rnai 1252, papa
Inocenliu al lV-lea a autaizat folosirea torturii, iar la 30 XI 1259
"<le asta, dacd voi reusi s6 dovedesc, a$a cum cred cd se va intdmpla' Alexandru al
cd esti eretic, jurdmintele tale nu te vor scdpa de ar.dereape- rug' hotdrdre, cu fV-lea Ei Clement al V-lea au confirmat aceastd
Asa incAt trn ,rli face altceva decAt s6-!i pStezi conqtiinla, fbrd a te moartea
menliunea de a se evita mutilarea sau

izbdvi de pedeapsd.> suspectului ,,citra membri diminutionem et mortis periculum".
inspaimantai de asemenea cuvinte, mulli eretici isi mdrnrrisesc Existau urmdtoarele modahtali de torturarea invinuigilor: flage-

crirnele." larea, consideratA ca sanc{iunea cea mai u,soarfu furcile; spAnzurarea
Interogatoriul trebuia si se desfrqoare in prezen{a a doi preoli de rndini sau de picioare; cbrbunii inciryi, cizrna spaniold gi proba

si a unui notar sau func{ionar insdrcinat cu redactarea procesu- apei.
iui-verbal. Cu timpul, inchizitorii vor ajunge sd dispun6. de
interogatorii - tip, in func1ie de felul ereziei cu care aveau de a DupE ce tor{ionarii terminau pregdtirile in camera de torturd,
face f,i p" "m*.anutarelubl usidauuces-goenadnech?enttreezbed.riAtrsetbfeuile, Bernard Guy judecitorul il ildemna pe acuzat sd-qi recunoascl qi sd-;i mirtur-
puse adeplilor iseascd erezia. In acest timp respectivul era dezbrdcat in vreme ce
preciz'eai'in ii erau ardtate instrumentele de tortr"ud pentru a-i provoca spaima.
iectei maniheene, respectiv valdenigtilor (acestia din urm6 fiind
caracteiza\i, dupd pirerea lui, prin viclenie) sau beghinilol etc' Dacd respectivul rezista, cdldul incepea cu torturile cele mai pulrn
Aceste chestionare model demonstreaz5 cunoa;terea aprofundatd a clureroase. Se acordau pauze pentru ca torturatul s6-gi revind in
diverselor doctrine eretice. Dar la viclenie recurg qi judecbtorii, care sim{iri qi judecitorul s6-l poati interoga din nou. Fiecare probd de
trebuie sd foloseascS toate mijloacele pentru a descoperi adevarul.
Astfel, ii indeamnd pe acuzaf, sd mdrturiseascd, promildndu-le cd iorfurd putea dura maximum o jumdtate de ori gi era interzisi
r-cluarea ,,chestion[rii" dacd victima nu mlrhrrisea, jridecdtorii

lrotdrau sd se continue dupd cAteva zile torturarea respectivuiui.

tribunaiul va da dovad6 de indulgenld. Ei adun5, de asemenea'

{_t_ T'AL]L STEFANESCU i]NIGME ST MISTERE DIN TOATE'|IMPUIULU 65

inccpfind cu \254,judec5torii triburalelor inchizitoriale prezi- asistenJei s5-pi mdrturiseasci credinta. se da apoi citire numelor
celor iertati. Cei condamnali stdtear.r in genunchi pe estradd, ?si
ii;ir-i i:r-*bcle rie torlurl qli chiai'le apiicau. i1nfirvyiaguoacruevpoc6endtaraetuponccdi,inelarasicsue
lrriepsele aptricate de {nchizilie se intir-rdeau pe un rugau. Sentinqa de excornunicare,
regisinl acest
prilej riclicatd. Se citeau
t,ill,;.*: 1rg si .rariat: in ordinea severitdlii, eie constau in penitenqe, sancliunile date ereticilor, incepand cu cele rnai usoare si terrnindnd

:ril-" rjc ptst, si rlgiciunc, peierinaje in diverse localitdti considerzlte cu cele mai inspdimAnt5toare.

.u,iil:'-. i,povedanii publice. fuintuirea ia stiipui infarniei, purtarea de
."!ii!:rrliiie" (semne distinctive, specifice culpei respectiv* si ctlsute
1,r+ ...'esri,infe: cmci galbene, limbi iic cu.loare rcr$ic, anurnite tritere, V. Sentintele

t; i:. j. cele mai severe pedepse erau de frei feluri: confiscarea averii.
irchisoarea si pedeapsa cu moartea.
lY. ""ientinta, auto da l'e 9l serrno generaiis Ereticii nepccii{i, cei reclzu{i in greseald si cei care refuzau

si*$i retracteze gre;elile erau condamnali la ardere pe rug.
ilra-circ, inchizi$a nu cunostea notiunca de achitare a vreunui Pedeapsa cu inchisoare a sau mlil-Lts se dddea ir-r fiinctie de
,:crizaf- eazurile in care el era absolvit de orice vind {iind rarisime. gravitatea pdcatelor sdl'irgite. Aceastd pedcapsE era, de fapt,
I-u i-:apirrrl anchetei care putea sd dureze de tra citeva ir'rni pAnI ia ccnsiderati ca un mijloc prin care penitentul obqinea iertarea
ciiiva ani, acuzatii erau ?mpdr{ili in doud categorii: crimelor sale. incarcerarea temporarr eia rezer,tatd, tutu.ror acelora
lE*r:eticpii "cadreu" rdaitna ,perioadei de ier1are.., isi mhrturiseau rdtdcirea.
'* cei care isi mdrturiseau ,,picatele" si renun{aserd la ,.ereziile" cauza torturii sau a fricii
de moarte, se convertiserI.
ir:r;

i,i:,"lo-vaticedei ,c,earreeznieu isi recunoscuserd ,,crimele", fbcAndu-se astf-el urrnau sd indure tnurus strictus sau ntut-Lts largus...

persistentd". Munn strictu.s insernna carcera stdmtd, adicd deten{ia intr_o

l-{al pclate fi men{ionatd chiar qi o a treia categorie, a acelora celu16. sffimti si irrtunecoasd", condamnalii fiincl lega{i in ianguri de
car-; recitlivau ciupd ce se legaserd prin jurdmAnt sd renun{e la erezie. pere(ii celulei.

inca din prirnele <iecenii ale activitilii lor, dominicanii si Murus largus sau carcera ma(e consta intr-un regirn mai bl6nd,
!-;:anciscanii au CobAndit dreptul de a-i condamna pe inculpaqi la
plata unor amenzi in bani sau in nafori. Ei s-au grdbit si profite cei inch\i put6nd primi vizite din afari sau chiar iqi puteau pdrdsi
iicr plin de acest privilegiu, spoliind sute de rnii de persoane qi celula pentru o perioadd de timp determinatd. pemeile
ce urrnau s5
nascd, li se intrerupea pentm o vreme deten{ia.
ac lmuldnd averi imense. Lucrurile au mers at6t de departe, incAt, Confiscarea totali a averii ii privea pe ereticii condamnali la
rdiinnyoconhvgaitiseafoini{aiiSrreegf.,iinpT1teouo1lv{uiiiimaapOce.emfiiDcabieucrfiauisrnfaeacum{niuiuinleiopirlarouutrienplasoeutridrufiealtpiiciieipcfiiiperciertadaleebEraiiilneuca.rjo.eurnipcaeurtedfaireurlpmftaadcsee
h i244 si 1251, papa Inocenliu al lV-lea s-a vdzut nevoit sd

::*f,ervin5, reprosAnd ,,fra1ilor cerEetori" cd au abandonat legimdntul

de sdrf,cie pe care qi*l luaser6. I)ar mustrarca nu a avut nicl un
ciect si inchizitorii au continuat sd aplice amenzi celor aduqi in faJa
l*r, ba chiar au recurs din ce in ce mai frecvent la conf-tscarea in

{blosul lor a trtregii avcri a condamnaqilor. VI" insemnele infamiei
Crucile
Sentinla nu putea fi promrnlatd decit cu acordul episcopului

diocezei pe al cdrui teritoriu se afla inchizitorul' pa.lmine principiu erau confeclionate d.in fetru galben si mis*rau doud
Sentinga era pronun{ati irr rnod solemn, ?n timpul unei intrturin si jurnitate hurgime si trei palme ld{ime; bratul tra'sversal
rnisura trei degete in ldlime
rrublice, denumitd ,predicd generald" sav ,,auto oto fe* al spani- ,]t1-p" si doi.rd palme in lungime. Se purta
btilor- Ea se ceiebra de reguid duminica dirninea{a si la ea luau piept gi alta pe spate, trebuind sI fie usor vlzibile. Crucile

parie magistra{i, func{ionari regaii, clerici ;i soborul cregtinilor. Se rluble, care aveau un al doilea brat transversal, erau destinate
speqjurilor, persoane expuse dispregului public.
org,aniza ?n piala principald a oraqului sau in fala bisericii, unde se
ri*ica o estridd pe care erau cxpugi acuzatii. Marele Inchizitor {inea

ciirni*cap o predicd pe care o ?ntrempea din cAnd ?n cAnd, cerAnd

65 PAUL STEFANESCU ENIGME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 67

Cei care se bucurau de libertate provizorie purtau haine cu doud E reticii
de pdnzd
ciocane din fetru galben; cu limbi de erezie rolle erau rnselnnap 1. Catharii
false' iar cu ostu cel
calomniatorii care au adus acuzalii

care au profanat taina Eucaristiei'

VII. Flagelarea Cuv6ntul cathar provine din cuv6ntul grecesc ,!{atharos", care
inseamnd pur si se referi la existenfa catharilor, secti cunoscutd si

td*iue"lr.*Au*t,"""orb,"t-C6*"t";ii"t-op;"tod;in"Sttrt.d*te;,ci;auJ.dtda*m"i"puctrtoendgdasp,.o6edtuetuae*udllfppElersd"loaaptaetpcb.rsbse;dacDiaidt,usiu,tualedtllp.,afrendviidcncueaoi-a'llrnaattciiiUgrmemdranieilpnaabaicnunociodflpgndapuirmtiternnaoiadoreca9emetui6du,pAsulegtaqununrrii{aje,lb6iomo;ecprceibaeuillsucirrdllo6emereilec,neApbcdmtdnsrmoi-naiunmtoier-ncpe.,it-ipsieo"iErne1aoqidccvigfegleeaeoe.ser\cnreAinagoecr6r'ir6nldapeie:el'i sub numele de albigenzi, consideratd ca ereticd ;i rdspdnditi mai

BisericS. cu seamd in comitatele Toulouse gi Languedoc incd de la incepuhrl

VIII. Pelerinajele secolului al Xl-lea.

Migcarea cathari a fost inspirati din gnosticismul manihean,

fiind derivati din doctrinele lui Manes. Mani sau Manes a

propovdduit doctrina sa inilial in Persia gi dupi ce a strdbltut mai

pmeudleteps1it5irri din Asia s-a reintors acasd, unde regele Bahram l-a
anul 277, findjupuit de viu. Doctrina sa cu caracter
dualist, a fost puternic influenfatd de Zoroastrism, Budhism si
Gnosticism cu preponderenfd. Evanghelia Maniheenilol purta

denumirea de Erenko Mani qi era ilustratl cu miniaturi minunat

S*-antA-iaugofpodesetlesCrtiaonbmaijlpeitoemsdteaoljulao6,reCfea(luninrtei rdabefuarpyrea,leKrreiinilganaj;et:ului Franlei): colorate in roqu si albastm, con{in6nd Evangheliile gi Epistolele Sf
Pavel. io pr"i"trl au rdmas cdteva Biblii catolice in aparenld, dar
*--pelerinaje^minore: Notre-Dame de Rec-Amadour'
Roma' ce conqin ritualuri catharice; cea de la biblioteca din Lyon fiind
Notre
celebr6. ln prezent literatwa cathard poate fi consideratd ca dispirutd

in totalitate.

Oame du Puy, \otre Dame de Chartres' Sainte-Foy de Conques' Religia cathard s-a rdspdndit in Europa astfel: in preajma anului

-S*anin;t;Ptualul de Narbonne etc. 300, Marcu Egipteanul a propovdduit in Spania invd{Sturile
trebuia efectuat
in interval de trei luni de la maniheene si gnostice. Unul dintre discipolii sdi, Priscilian a reuEit

pto".*t*"u'sentin!ei si la intoarcere ffebuiau s6 aduci o adeverirrli sd sporeasci num5rul de adepli printre care se numlrau Ei doi

c5 Ei-au executat PedeaPsa. episcopi, Lrstantius ;i Salvanius. Spania precum gi o regiune din

IX. Distrugerea caselor, dezgroparea morfilor Franla a pAstrat numele de cathari, adep$ ai lui Priscilian.

Alfi succesori ai vechilor maniheeni sunt panlicenii sau
publicanii s4u popalicanii. Secta se pare ci a fost intemeiatd de

in lZZ0, Inocenliu al III-lea a decretat ca toate casele itr care Pavel gi Ioan din Samosata, care au predicat in mod cu totul speci4l
in Armenia, dar emisari ai acestora au fbcut lungi cdlStorii cu scop
ereticiiSeadaposteausauau{inutirrtnuririEipredicis6.fiedistruse.
misionar si in Europa.
Fpi;",ot;otrF"o#irpp"tGCiui"sat,t"t",d""ta"uuni.tt"Jadipfr.cccarueSuiercOtrrelfseu^isiuntzudlerlitceeaomuchir'lod'aii"nssrOgisuotItuedoiafalfilauceerieeuirieutaqriiprmeiespepacipdozmagere.ideieoiilpaactevsitervi"rSiirdt"aiPe'uel;dluaeiaUtesedraa[eceminunresraaucaedaunoaapdp:lppdoextn,urozcIaddrginoteramacmcorthamadeeuepimozcnrielaeeioirlcariicrtapaiecoapir'atri'oeiprncOieuraeturlevsirgcEionueairptnvasemegeinurreotefnpriEraueeti
O altA Erupare cathard cuprinde diferite gcoli ale Bisericii
"u
grecegti, cum ar fi bogomilii gi isihaqtii, existen{i pe muntele Athos
gi al cEror intemeietor a fost staregrl Simeon. Bogomili gdsim in
sudul Moldovei, vecina noastrd gi ln Delta Dunf,rii, ocup6ndu-se

cu predileclie cu pescuitul.

Grupurile de cathari menfionate mai sus duceau o activitate
misionarl intensl, str6bdtdnd atdt Orientul cdt si Occidentul in lung
si-n lat, finliile unite fiind strdns legate prin secretul comun.

68 PAUL SJEFANESCU I.,\ICME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 69

Propaganda cathard a fost dusd incd de la inceput intr-o formi
ascuns
conspiritiid, pe ;i ea a apdrut la lumin6, brusc, in secolul

al Xltr-lea in intreg Occidentul. imediat la violente lupte
Aparilia catharismului a ordinea publicd 1r F it"
p-voelsitti-ceeurogpi erneevoqlitecopnosptiutulainred, dat naftere problemi pentru Biserica
bulversind
o adeviratd

catolicd, aaoa a" hcru Inchiziliei- Astfel, se menlioneaz' agita\ia
produsd cdtre 1100, de numitul Tauquelin (Tauchelm) care ldcea
propagandi cathard in Jarile de Jos, TSoi rtecgaiurnneian roman6
AA'C""trttattia, unde infiinla societd{i Flandra aceeasi
secrete-

perioadd Henri, un fost cdiugdr, Ei Pierre de Bmngs strbbdteau
recrutAnd numeroqi adepli- Propaganda ?si avea
Franla s'iinGeormraasnuial
centrul Albi gi regirrnea inconjurdtoare (de unde qi

rlenumirea de albingenzi) din care loc au pomit diverse gnrpuri,

eonsiclcrate drept eretice cie cdtre tsiserica catolicd.
Jean Guirand fnce urmitoarea distinc{ic ?ntre curentele ce

aclionau in aceastd perioadd:
ranlisB'c--iasreer21icc".ailitjU,hncznercdcu;vuraerenstntatdlenalasbndairhzicaeiaeRnveofsoliurmngtneaoir;dst,icd,ucbelatadlccdtauniaticplerirniccaipliasmla
' Imagine grditoare a ,,ororiior inchiziliei". Gravuri de epocd.
_- 3. Un curent evanghelic, precursor al protestantismului;
_- 4. Un curent iucler:-creqtin, o combinalie de Kabbalisrn si c:utharismul sau dualismul ce admitea existen{a a doui principii si
a doud lumi opuse, fiind mai degrabl o religie ar-rticrestind decdt o
cregtinism"
simpld erezie; valdeismul, care era un fel de crestinism opus
Tezele catharilor, comune crxentelor menlionate mai sus sunt
catolicisrnului. Dar de cele mai rnulte ori se ldcea o confuzie intre
umitoarele: impingerea pi.ni la exffem a doctrinei celor doud aceste doud curente. Biserica catolicd pedepsea crima de erezie
principii, ale Binelui ;i Rduiui"^Astfel, se sus!'inea cE intreg universul
atribuiti in mod special catharismului qi cea de ,,super crimine
irjzibii a fost creat de Printul intgnericuiui, ntotiv pentru caie erau
a.iep{ii unei morale ascetice, condamnAnd unirea cuplurilor, nasterca heresis et Valdesiae" atribuitd Valdeismului.
intre cathari si valdeiqti existau deosebiri evidente. in weme ce
gi viala considerdndu-le in sine ca pe ceva rf,u, motiv6ndu-qi
catharii alcdtrriau frdqii cu o doctrind precisd, in acelagi timp
atitudinea cd intemniteazd sufletul luminos in materia intunecatS.
Catharii se impdrleau ?n doud mari grade: perfeclii 9i auditorii' valdeistii constituiau o sectd crestind intemeiatd in jurul anului I 160
de cltre Pierre Valdo avind ca scop reformarea Biscricii.
Perfeclii ," srrpuo"u,, unui ascetism strict, in weme ce auditorii
Studierea esoterismului cathar ?n prezent este foarte mult
beneficiau de un ffai mai bl6nd. ingreunatd de absenla aproape totald a textelor scrise. Astizi ea ne
Potrivit concepliei cathare, PdmAntul era considerat drept este cunoscutd doar din documentele Inchiziliei, cAt si mai ales

regatul lui Satan, excluzAndu-se Infemului din lumea de Apoi, din datoritd publicirii uni ,fiinrul" si a ,,Cdrtii celor doud principif'
scrise in ltalia intre anii 1250-1280'.
lumea suprasensibild ;i spirituald'. La sfrrqitul Lumii, catharii
Doctrina cathari, cu caracter dualist, dupd cum am mai
credeau ci toate spiritele, dupd ce s-au reincarnat de mai multe ori,
vor fi mAntuite si Lumea va fi eliberatd de intuneric- rnenfionat, se bazeazd, pe o interpretare aparte a Bibliei sco{dnd in
evidenlS caracterul dualist. Spiritul Ei Binele, Materia gi Rdul.
Treptat, catharii au inceput si fie desemnati sub demrmirea d9
albigenzi, fiind subir{elese cele patru mari curente menqionate mai @ruali,EdihnaAlbastros,Bucurcsti,l992'p.|12.
sus.-Biserica fbcea urmatoarea distinc{ie intl.e cele doui rnari erezii:

70 PAUL STEFANESCU €NIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE

7',t

Conform doctrinei cathare, omul a fost creat de un Dumnezeu unic, dr. Yram si A. E. Powelll in care sunt descrise tehnicile de

sursd a oricdrui bine, dar a fost adus de Satan in materia supusd dedublare. catharii dispuneau de semne de recunoastere, intocmai

distrugerii, reprezentantd a unui nivel inferior al emana{iei creatoare, ca Ei francmu"*g"i1 r.t__ry1iicrucienii, parole qi o doctrind istrologicd
al c5rui stip6n este. Pentru ca totuqi omul si poati fi salvat,
Dumnezeu l-a trimis pe Christos pe PdmAnt intr-o lume plini de incd din secolui al XII-lea, scrie Aioux.
paaa?^rslnueetcfdc5e-irsinlced,uazisbintunusitmtsdaiseanenecleAoncelieoumeoldltueao-imlnvrtiXiattandlnieIysili,e,ilhloemnpnreueen(im1ntnirieu.tirmtElueld"vB*cruea)id"lotuengnpidoirsMq,ueiimietrnditndirdniqeueaf.cecageEreniaroaioinsnslftautdicilcedceSioirmotcegentdarile,iinimnifadt;iaiuie_nc-gaiaahrataheslda'feploarunudtsesi.iti
pdcate. Dupi ce si-a indeplinit misiunea pe Pdmdn! Christos s-a

urcat la ceruri sezAnd de-a dreapta Tatilui Ceresc, ldsdnd sufletele

oamenilor in gnja Spiritului consolator.

,,Intruparea - men{ioneazi Jacques Brosse - este, deci, o
decddere ;i numai prin separarea de trup va reusi spiritul uman sd
se elibereze, cu ajutorul unei asceze extrem de riguroase, implic6nd
Dumnezeu, ;i dupd acest element al doctrinei sale au recunoscut
mortificdri gi posturi, care pot merge pdni la renunlarea completd contemporanii in el un manihean. 250 de ani mai t6rziu, un cathar
la alimente (endura) si exclud cdsltoria si procrearea. Astfel de
din Saint-Paul-de-Fenonillet afirma:,,Dumnezeu, creatorul suprem
prescriplii nu puteau fi urmate dec6t de perfecli, care, dupS ce a fbcut si a creat rnai intdi arhanghelii, care sunt cu adevdrat nl tui
primiserd consolamentum, adicd botezul Spiritului, care ii trans- Dumnezeu tatdl ;i creatorul lor. Acestia au fbcut, la rdndul lor,
forma in trgeri, incd de pe Pdmdnt, isi inchinal.r restul vielii operei
de apostolat. Ceilalli credincioEi denumili <<oameni de treabd> ingerii, cu virtuf gi valori morale mijl,ocii; aceqti ingeri Oe ,ang.ri
dgi ge chemau to{i Fecioara Maria. ia r6ndul ior, ilgerii au crEat
constinu.au sd ducd o viali normald, dar se angajau sd primeascd abstinenla ;i castitatea care trdiesc deasupra soareiui Jj a lunii...

consolamentum inainte de moarte"r. Suma A-r.rtoritiitilor rezumdnd doctrinile curente ale catharilor,

Catharii aveau ceremonii, rituri iniSatice si practice oculte vmaeedsnnatiitocnleaecaizva5e:sali,d,eI,nli.nloEcnxeisssdtfabd,regaditeanca.iss,taeurfenecinnuunvmdeidisanrtiecn,ieeoliuminniutfaiintFitdiaueteuFndiicei, Tatdi
diverse, al cdror scop urmirit era desprinderea spiritului de aceastii fiinle
lume si eliberarea sufletului, prizionierul trupului. in fond, nu era
ai lui
vorba decdt de o anumiti manierd de dedublare, practicat5 curent J

in isihasm Ei in unele mdn5stiri de cdtre cilugdri. Unii cathari ar fi Dumnezeu, printre care se afla Sfhntul Duh, cel mai putemic
dorit si ajungd mesager al cu4ii ceresti, care merita s6 fie numit Dumnezeu pentru
dintr-o dat6 h aceastd stare prin ,,endura", adicl o cd. purcedea din Dumnezeul etem, dar dpeora.*lt"iupl*uii".,M"a*i
inferior 'fatdlui, fiind creat de el pentm care, pe dar fbra a avea
infometare impinsi pdn[ la extrem. Cilugdrii anumitor ordine ca a tr6i la
gi sihastrii asociau aceasta cu autoflagelarea ;i privarea de somn valabil si pentru
era 9i Iisus Christos, tot de origine divind,
prin adoptarea unor pozilii incomode. Se cunoaEte cazlul acelora, atotputemicia lui Dumnezeu. Acelasi lucru era

care, de exemplu, au tr6it ani de zllein vdrfi:l unui stAlp. Moartea duhurile preafericite care formau c'rtea cereascd qi pentru ceie

unor astfel de personaje antreneazi de cele mai multe ori dupi sine, desemnate sd apere fie9ar9 om: heruvimii, serafimii, iirgerii pdzitoi,
producerea unor fenomene paranormale, cum ar fi, de exemplu,
neputrezirea, prin mumificare a trupului, secre{ia de uleiuri pldcut to{i, ca ;i Sfdntul Duh si Iisus Christos^ emanaqii hilostatice ale
substangei divine ;i fii ai lui Dumnezeu..2.
mirositoare si siv6rqirea de minuni a relicvelor respective. in cdrqile cd aceste fiin{e
Tot ir Suma Autoritdlilor g6sim men{ionat
de specialitate sunt prezentate pe larg fenomenele menlionate mai
susr. Majoritatea catharilor se resefirnau la ritualurilc iniqiatice hipostatice erau linfe create care seryeau drept punli de legdturd
propriu-zise, de ajungere la iluminarea spirituald prin ascezi 9i firtre. Creator gi Crealie, Absolut ;i Relativ, Fiecare
Infinii gi fi*t.
diverse tehnici (vezi isihasmul, ca si tehnici de yoga adaptate, ca conlinea trei naturi. Dispureau in primul rdnd de un co{p imaterial
sau glorios, fapt pentru care catharii pretindeau ci Iisus christos
si spunem asa, la creEtinism) prin care se realiza despirlirea mai inainte de a se fi pe plmdnt, a
temporarl de trup (dedublarea si cdlEtoria in astral, vezi lucrdrile lnvierea sa nu c_obordt riimic altceva posedat un trup ceresc.
ar
fi fost iecat re'nirea duhului

l. Jacques Brosse, op" cit. t. Yrarn, Doctoni su/letului, Ed. Ram, l93g; A. E. powell; Dublul eteric, Ed.
2. Brian Inglis: Enciclopediafenomenelor paranormale, Editua Valdo, 1993, p
Ram, 1947.
I 88- l 93. Suma Autoritdlilor, p. 1lB.

72 PAUL STEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 73

venit pe p5mant cu trupul r6mas in cer. Catharii priveau cu vizibil'5 s-a ndscut si se nagte ir fiecare zi drn aceste elemente

pesimism lumea sensibilS, ahrmAnd,,cE tot ceea ce se afld sub soare inferioare prin virtutea, puterea qi teama acestui Dumnezeu rdu"l.

;i sub lund nu este decAt stric5ciune qi neordnduialS". Ei denumeau Guilleume de Montgiscard afirmd cd ,,chiar dacd nu au fost
fbcute de Dumnezeu, nu inseamnd cd lucrurile vizibile au apdrut
natura drept ,,coruptibil6". Supusd descompunerii, materia purta in frri voia ;i consimldmAntul sdu"2.
sine germenii mortji, fiind sortiti, incd din momenhrl aparitiei, Tot in Suma Autoritalilot' gdsim menfionat: ,,Pe de altd parte,
distrugerii gi neantului, Ca atare, denumeau ca ,,transitoria" intreaga opun radical pe cathari catolicilor.
lume sensibilb. Se punea fireasca intrebare, existenli dintotdeauna existii douS momente care ii
la marii filosofr: ,Nefiind creati de Dumnezeu, natura materiali Primul se referd la iad, cdruia catharii ii neagd existenla, in timp
este vqnic6? A existat ea, oare, dintotdeauna? A avut un inceput? ce Biserica il socotea vesnic. FdcAnd din pdm6nt impdrSlia lui Satan,
Pentru a da o explicalie era nevoie de a se admite existenla unui
catharii excludeau iadul din lumea de! dincolo, din lumea suprasen-
creator riu, care o scosese din neant, rAu intrucat ii acordase toate suslineau ci nu are
sibilS ;i spirituald ei toate spiritele vor nici un rol deoarece la
imperfecliun ile sale." veacurilor
sfdrgitul fi mdntuite". Catharii
Bem4rd Guy, in Practica, p. 129 qi 237, definegte aceasti
doctrind in modul urmltor (dup6 Jean M. Rividre, Istoria doc' respingeau at6t infbmul c6t gi pr,ugatoriul. Ei plasau pe pdmAnt si

trinelor esoterice, Editura Symposion, 199 6, p. 229).,"A.cqti eretici nu ir cer aceast5 purificare necesard. Catharii considerau cd
mdrhrrisesc gi proclamd existenla a doi dumnezei, si a doi domni,
rrnul bun, care a creat lumea invizibilS gi spirituald, celdlalt r5u, Diavolul este temnicerul sufletului, identificAndu-l pe Iehova,
care a creat lumea sensibili. Ei suslin cd lumea materiali nu a fost
Ibcuti nici de Dumnezeu Tatdl ceresc, nici de Domnul Iisus, ci de dumnezeul eroilor,,cu Satan. Despre Christos spuneau cd era Ei nu
sa si
Dumnezeu cel riu, pe care il numesc Diavoi, Satan, Dumnezeul al era l)umnezeu. Era Dumnezeu avind ir vederea originea
acestui veac, Prinl al acestei lumi". atotputernicia pe care i-o conferise Tatil ceresc si nu era pentnr cd
nu putea fi egalul lui Dumnezeu.
in conformitate cu doctrina cathard dualist5, au existat dintot-
deauna doui lumi: Jean Guirad, citat de Bemard Guy (Un rituel cathare, in Retae

,,1. Cea care se afld deasupra soarelui, Ei hrnii, impdre{ia des questions historiques) men(ioneazd urmdtoarele referitor la
cereascd, unde domnegte Dumnezeu cel bun peste o infinitate de
aceasti spinoasd problemd: ,,CAt despre Incamarea Domnului nostru
fiintp create de el, pur spirituale, avdnd aceea;i naturd cu el. Aceastd Iisus Christos in pintecele prea-fericitei Maria, punrrea fecioard, ei

lume constituie lumea invizibild si suprasensibild a spiritelor o neag5. Ei pretind cd Domnul Christos nu a avut un adevdrat trup

prea-fericite. omenesc si o adevdratE carne omeneascd, asemenea tuturor celorlalli

2.Lurrrea sensibil[, pdmdnteand, av6nd caracter material, opera oameni. Ei neagd cd Fecioara Maria a fost cu adevdrat marna
Dumnezeului cel r6u penffu a constitui irnpedlia sa ve;nicd. Dommrlui nostru Iisus Christos, ba chiar ci a fost o femeie

Aceste doud lumi ap ,Ln qi sunt crealiile celor doi Dumnezei: adevdratS. Ei susgin cd Fecioara Maria este secta lor, adicd adevlrata

bun gi riu. Existd cathari care considerd creafia- materiei ca fiind penitenld, neprihdnitl qi virgin5, care aduce pe lume fii ai lui
fdcuti ex nihilo de Dumnezeul cel rdu, iar alSi predici o doctr-inI
Dumnezeu."
sensibil diferite. in Suma Autoritdfilor ace,stia spuneau ;i credeau
cd substanla celor patru elemente vizibile - recte apa, focul, aeml Endura sau inilierea cathard
gi pdmdntul, pe care le reglsim ;i la alchimigti gi kabbaliqti - nu
Inilierea cathari are la bazd o conceplie pesimistd in privin{a
au avut inceput qi nu vor avea nici sfirqit. Print tl acestei lumi, care
lumii. Telul urmdrit de iniliere era detagarea de aceastd lume si
este Satan sar.r garpele din vechime, a despZr,tit aceste patru elemente
eliberarla suflehrlui, prizonier al trupului. Realizarea acestui lel se
vizibile ;i le-a impodobit cu un soare, o lun6 gi stele, aqa dupd cum frcea in mod diferit. Spre exemplu, unii erau partizani ai modului
ne arati ochii trupului... Din aceste elemente inferioare, diavolul,
prin|rl acestei lumi, a frcut si continui si faci, in fiecare zi, toate de stingere printr-o ac{iune decisivS, in consecinld practicarea

corpurile sensibile, ale oamenilor ca si ale tuturor lucnrrilor... Natura sinuciderii" ,,Printre cathari, sunt unii care igi deschid venele si mor
in baia umplutd cu apd ficrbinte pentru a grdbi proccsul, in vreme

ce aldi beau solutii otrdvitoare sau se injunghie". GSsim in inilierea

l. Suma Autoritdlilor, p. 115-116.
2- Bibliothdquc di Toulouse, ms. 609, fila 65-
3. Suma Autoritdlilor, p- 112-126-

74 PAUL ETEFANESCU EMGME $I MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 75

cathareidei care au stat labaza unor societSli secrete conternporane, separase de om si r[mdsese in cer. Duhul sfhnt redobdndit cdpdta
numele de Duh consolator sau Paraclet. Consolamentul repara
crrn ar fi Templul popoarelor sau Templul solar. Endura a fost
intotdeauna mo-datititea de sinucidere cea mai des practicatS la efectele negative ale ciderii ingerilor, reunind ceea ce se despir,tise.
albingenzi, constAnd din moartea prin inanilie.
ii ziua ini{ierii, catharii promiteau s5 respecte pentru tot.restul Aceastd acliune reda sufletului spiritul sdu.
vie{ii cea mai stricta castitate, iar dacS viala constituia cea mai mare
dintre nenorociri, conform doctrinei 1or, nu nurnai cd erau obligali ,,Iniliereaintm desivdrgire - menlioneazd, Jean M. fuvidre (Op.
s-o distrug5, dar sd se fereascd sb o transmiti ;i urmaqilor, care. ::
vedeau asifel obligali si participe la nefericirea general6 a omenirii. cit., p. 244) era precedatl de un lung catecumenat, de o perioadd
de probd destul de asemdndtoare indelungilor incercdri din vechile
Pdcatul Eveil fructut aai tul Adam, era pldcerea cdmii,
mistere gi care permitea instruirea atentd a neofililor ;i observarea
,,delectatis coitus". cuprindea, in primul rAnd, insuEirea tehnicilor
Inilierea cathard soliditatii convingerilor lor."
ecxutaczeulleuiygoigahidneed;uibislirihiia, stteeh' nihicif,odnudp,de9leumconasmtaumiani Cum se petrecea initierea propriu-zis5? Consolamentum-ul
de realizare a
aritat similare cathar era precedat de o aloculiune rostit?i de unul dintre DesAvargiti
atingerea unor stdri de iluminare spirituald, obiectiv urmdrit in fond
de ioate ini$erile esoterice gi comuniunea adeptului cu planurile in fala credinciogilor. Predicatorul {inea in mdnd Nottl Testament
icrlazsiicleeleEni cooamsturen.eC^falrttuhraor.iri
superioare ate Fiinlei prin ascez6, tehnici deschidea ceremonia instruindu-l pe neofit in doctrinele catharilor,
oculte din-antichitate gi pAnI descriindu-i viala austerd pe care urma sd o ducb dupd primirea in
ro"i"talilot sectd gi indemn6ndu-1, mai ales, si nu-;i mai pund nici o speranli
nu mdncau brdnzd, ou6, came, intr-un cuvAnt tot ce linea de in Biserica de la Roma, qi sd persevereze pdnd la moarte in noua
'procrCexahfiea.riEi rcaotptdearmmttiasui consumarea doar a pestelui qi a fiuctelor' sa credin!5, singura care ii putea aduce mAntuirea si il putea readuce
virsarea sdngelui, uciderea
animalelor si a la Dumnezeu (Schmidt, citat de J. Guiraud, Op. cit.).

oamenilor, cdci ar fi insemnat s5 se calce preceptul Decalogului; Raynier Lacconi a redat formularea promisiunilor botezului care
,,si nu ucizi". La fel era condamnat orice jurdmdnt, lucru cu care
se angajau la ceremonia de ini{iere. Dupd respectarea acestor urnau dupd iniliere: ,,Te ddruiegti lui Dumnezeu gi Evangheliei?
'percfetpEteilip"utceaathfai rreecsueniomspcuirtteuanu
cathar. mari grupuri principale: intreba Cel Desivdrgit - Da, r6spundea credinciosul. Fdgiduie;ti cI

in doul de azi inainte nu vei mai mAnca nici carne, nici ou6, nici br6nz6,

1. DesdvdrEilii (sau Perfeclii); nici grdsimi ;i nu te vei hrdni decAt cu apd gi lemn (adicd pegte gi
2. CredincioEii (sau auditorii). undelemn), ci nu vei minqi, cd nu'vei jura, cd nu vei ucide, cd nu
Desdv6rgiqii constituiau clasa ce cunoqtea doctrina cathard 9i
practica strici perceptele acesteia. Calitatea de desdvfirqit se atribuia te vei deda la nici un desfr6u, cd nu vei merge niciodatl singur,
cdnd poli avea un inso$tor, cd nu vei dormi niciodat6 f6ri pantaloni
in cadrul unei ceremonii de iniliere qi de hirotonisire, cu dublu
caracter, denumitb consolamenttuln, oareculn identice cu botezul si gi ftra cdmasd ;i cd nu-!i vei pdrdsi credinla de teamd de apd, de
foc sau de orice altfel de moarte? - Da, rispundea Credinciosul"'.
hirotonisirea existente in Biserica catolicS. Ea constituia cea mai
importantd ceremonie djn cultul cathar Ei consta in transmiterea lJrma ceremonia ce purta numele de Medioramentum, adic6
recunoa$terea gregelilor, cu alte cuvinte o spovedanie publici.
sdntutui Duh cdtre credinciosul ce dorea s6 devina desdvargit. Prin
consolamentum nu se transmitea Duhul principal, afirmd J' Guiraud In continuare, se desfiEura rif'nlul parcla. Ini{iatul ingemrnchea
(Op. cit.), cdci exista Duhul principai 9i Duhul - Paraclet' Conform
concepliei cathare fiecare creaturd cereascl era formatd din doud I;i,saetirnigsp6nudndpedam: d,n,Dtuulmcnuezmeduinsilde,tespbuinneeac:u,v,B6ninteezceu!v"d. nOtepaezdra-mfiadls"e.
elemenie: un suflet ;i un trup imaterial, aflat in paza *nui duh sffint'
Existau, deci, tot atdtea duhuri sfinte c61i ingeri existau mai inainte repeta de trei ori gi de fiecare dati credinciosul pdsea inainte,
de cidere, dar nu exista decdt un singur Duh principal' Prin rdm6n6nd prostemat la pdmdnt. Ultima oard spunea: ,,StEpAne,
consolamentum, Dumnezeu trimitea duhul roag[-te lui Durnnezeu pentru mine pdcdtosul, si md conduci la
prea fericit ce se lirnan". Dupi aceasta neofitul se angaja solemn sd respecte toatd

viala regulile ce-i fuseserd impuse in perioada de abstinen{d.

Raynier Lacconi expune formula ce o pronunla cel ce aspira la
iniliere: ,,Fdgdduiesc sd md diruiesc lui Dumnezeu si Evangheliei,
sd nu mint gi sd nu jur niciodatd, sd nu md ating de nici o femeie,

-', J. Gtiraud, Op. cit.

76 PAUL $TEFANESCU ENIGME SI M1STERE DIN TOATE TIMPURILE 77

sd nu ucid vreun animal, si nu mdn6nc nici came, nici ou5' nici constatat ire doui repnze cd ea era aproape epuizatd . De fiecare datd
lactate, sd nu md hrianesc si nu acesta a durat 8 zile, apoi s-a produs o cre$tere lentii pdnd la nivelul
dsepcu6ntecurulgebgcuimunee' afrudcutem-isni iPclagltle,, sa nu
fac nimic inainte de a anterior.

cdldtoresc, s6 nu petrec nicaieri noaptea si sd nu mininc vreodati 2. Valdensii
cddea in mdinile dugmanifor ;i voi fi- despet{
singur 9i <lac[ voi md abfin, cel puqin trei zile,
de Tratele meu, si de la mdncare, si

nu dorm decit imbracat pentru a nu-mi n6da niciodatE credinla in Dintre toate ereziile contr4 cdrora a trebuit si lupte Biserica

fala oricdrei ameninl"dri cu moarlea"r. pe care il dideau cei catolic5, cea a valdensilor a fost cea mai tenace.

Adunarea se incheia cu sdrutul pdcii Prima condarnnare a fost frcuti ire 1184 prin bula Ad
deslvdrgili noului confrate, sdmtAndu-l de doui ori pe obraji'
Bdrbalii, exceptand femeile, se imbrf,ligau fraleqte intre ei' Esoter- abolendam dati de papa Lucius al Ifl-lea, decizie care a fost intarita
ismul cathar era completat cu parole de recunoaqtere 9i semne prin
care adeplii se recunosteau irtre ei. Ascetismul Desaviqililor urma in l2l5 de cel de-al patmlea conciliu de la Lateran. Pentru a scipa
a-pCorsetdoilnact,ioagciei gatviaeafuiinodblcigoansliiadesrdaqiai continuato-
sb fre iniolit de drept la adundrile de represalii valdensii s-au exilat ajungAnd pAnd la ldrmul Mdrii
rilor Aposfolilor. parte Baltice, in viile Alpilor si zona Piemontului.

Desdvirgililor cAnd aveau loc ceremonii rituale ce se sfhrseau crr Aceasti erezie nu a dispdrut cu totul, pentru c6 gi in prezent
.anlufrrua.n"comrat srottn6i,loor.bicei ce il iret6tmin 9i astdzi la punctirl geometric
are un numdr destul de mare de adep{i in Piemont, Lombardia,

Toscana, Sicilia etc. unde acegtia trdiesc in pace din anul 1848.

3. Spiritualii

ln sfEqit, amintim 9i s[rutul picii, care era complementul
necesar ceremoniilor liturgice. Cu el se sfirsea Consolamentumul.
ordinul catharilor a fost esoteric. Prin ?nvn!6turi, el face parte din ApAruli in secolele )OI si XItr, spiritualii se mai munesc heghini
marea tradilie a esoterismelor. originile sale proveneau din Asia sau {iaticelli. Originile lor trebuie cautate in scrierile lui Gioacchino .

Mica. da Fiore, cilugdr vizionar, care a trdit ir a doua jumdtate a secolului

Atunci cdnd s-au stabilit in cetatea privilegiatd Montsegur, al XII-lea.

catharii pretindeau cS lanlul Pirineilor constituie un loc deosebit al Aceasti doctrinS, care discredita Biserica - acuzatd. o dati in
spirituatilafi ale cdrui radialii subterane sunt in armonie' si pentru plus de a fi acumulat bogAfii lumesti - era suficient de atractivd
pentru a-i seduce pe valdensii aflaf la capdtul puterilor sau pe
udin,r"A"n*zpi .gt-i aTibaestt.fel ,,sincronizate", cu acelea ale marilor platouri
cathari care au reugit sd supravietuiascd. La 7 octombrie 1317 papa
,,Astfel se explicd, unele fapte miraculoase, pentru radestezrSti,
printr-o intensi conjunclie in unele locuri ale curen{ilor telurici care" Ioan al )OilI-lea i-a condamnat in bula Quorundam exigit, multj
eretici fiind argi pe rug la Narboune, Beziers, Lod6ve, Carcasonne
iu o *rr" addncimt, br*zdeazd sutrsolul plarictei noastre", afrrma
etc.
la rAndul sdu abatele Merrnet, celebrul specialist in radialii'
Lourdes, este evident un exemplu izbitor qi, de asemenea' ps 4. Demonornania

un alt plan, sarcofagul miraculos din Arles-sur-Tech, din apropiere inci de la ap:ri1ia creqtinismului, I)iavolul a constituit obsta-
colul cel mai putemic in calea gloriei cere;ti a creEtinilor. Satana
de C6ret. De aproape noud seeole, acest mormdnt enigmatic ac{ioneazd neobosit in permanen{d" corupAndu-i pc credinciosi.

fiirnizeazd firi irrtrerupere" qi {5ri a se putea explica" o apd limpede Ini{ial, iritr-o primS fazd, Biserica s-a mulqumit sa instituie pedepse

care se nagte singurd, se reinoiegte misterios pe mdsur6 ce se usoare, considerAnd ci are de a face cu simple practici superstili-

consumd din ea. ,,vindeci"' in timp ce oase: prin urman€, tot ce {bcea era sd indepdrteze necroman{ii gi
vrdjitoarele din sdnul comunitdqii crestine.
f)r, aceastd api ,,profetueis6'" ;i
reimprospitarea sa este rnai abundenti, debitul mai regulat' s-a insl atunci cind antagonismul tradilional dintre bine qi rdu a

i. Jcan M. Riviirc, ()p. cit., P.217.

ENIGME SI I\4ISTERE DIN TOATE TIN4PU}I.ILE 79

7B PAUL $TEFANESCU ce se manifestS legdturile muritorilor cu Necuratul etc. etc. Chema{i

edpa'(ll dimensiuni alarmante, in urma apanliei eteziei rnaniheiste, ca experli de tribunalele laice sau ale Sflntului Oficiu, demonologii
clasele educate incep sd adore ptezenla
cand nu numai !6ranii, ci 9i interpretau faptele, atitudinile, cuvintele, ba chiar qi infbligarea
a incepttt si se opun6 cu mai multi
etemd a Satanei, Biserica acuza\llor, oferind celor care-i judecau ,,motivele" de acuzare.
vigoare vrdjitorilor. Pap'a Alexandm al tV-lea a decretat ca actele
Incd din 1260, o bul6 a papei Alexandru al fV-lea enumera
de" wljitorie , dacd eiau insolite de acte de erezie, qineau de simptomele dupd care Llrmau a fi identificali
competenla tribunalelor inchizitoriale. adeplii magiei negre:
bemard Guy a redactat un manrnl care, in partea a VI-a' se ei il renegau pe Dumnezeu, blestem6ndu-1,
si adorau pe Satana,
ciruia ii jertfeag copiii, pentru a cdpdta in schimb de la el puteri
ocupd de interogarea ,,vrljitorilor, ghicitorilor ds{eeanwiocdgrjiiftioo;rriiecev1dienrflvuvoreiclleud supraomenesti. In 1484, o alti bula, emisd de papa Inocen{iu al
demonii". La sfirgitul evuiui mediu, acuzaliile VIII-lea, recomanda cu insistenli inchizitorilor sd stdrpeascl pe

foarte frecvent la lichidarea celor pe care demonolatri, indicAndu-le si cAteva semne de recunoastere.
cm,upleLa1rtrieciPrcva*rdoleietcndoeiteisitvesrc5leoeo"pc-mroi;enitiseseaeisuu6xndenpeecu,ruilmccltdiiuielteartjduevicreoonoa;roniu,sbctsiineiltiiuslosoi9acrlieuoginpnanluairullgst'da.inpiueudppmatriuemarrldaeisslaoiip'usdDmimndeedeptiloauopdc-jAeeeteensuraaoir,snamtdelrieae'-
Inchizilia medievali a fost un tribunal exceplional, infiinlat de

Bisericd pentru a face fa\6, pericolelor ce o ameninlau si care puteau

submina intreaga societate. Este cert cI tribunalele laice au dat
dovadi de multi cruzime, pentru ele ap5rarea religiei cregtine
insemnAnd si apdrarea stahrlui iar rdzboaiele au prilejuit masacre
mdseiulsilct6ete-iolerui,cpijrduratd",ep^cdd"atsonerdiauiln-nlaeicaiacnsutufze-aglfiidloderd,d;tceiriaeusecomestlueonlrfueeamvlaeeansutEua,s,ldi-osiveetnodsretiuabrsielciz6lea" sAngeroase. Nu se poate trece cu vederea faphrl cd Inctrizilia a

permis si a autorizat abuzuri revoltdtoare, masacrul catharilor fiind

g";"""t" razvrelorli si ;tie ceri aqtepta dacd vor wea s6-si facd un exemplu in acest sens. Trebuie retinut, de asemenea, c6 Inchizilia
s-a inclinat in fa{a unor suverani ca Filip cel Frumos, cd a sprijinit

dreptate. activitatea unor personaje de trist renume, curn au fost Conrad de
{Jrmdrirea, arestarea ;i condamnarea,,wacilor" ;i a,,wdjitoare-
lor" jucau, de asemenea, un important rol de diversiune' Marburg sau Robert Bogomil, cd in Spania, unde a constituit un

6e h un capdt la celilalt al Europei, zeci de mii - poate chiar sprijin de bazd al regalititii, s-a aritat nemiloasd, cd, in paralel cu
lupta impotriva ereziei, ea urm5rea pdstrarea puterii papale, a
mii - d; demonolatori ;i mai ales de demonolatre au murit
sute de temnili' suveranului pontif ca principe temporal.
pe rug, pe egafod, in camere de torturd sau intr-un fi'rnd de
La f6,', .t t*a*t execuliilor pentru ,'relalii cu diavolul" se ridica' Pe scurt, Inchizilia reprezinti un fenomen istoric pe care trebuie

in secolele al XI[-lea si al XfV-lea, la 300 pe an' La Paris- ;i s5-l acceptim. Singura modalitate de a o justifica este s6 incercd.m

Geneva, la NiiLrnberg qi ioulouse, la Londra ;i Roma' la Madrid qi a regdsi mentalitatea oamenilor din evul mediu.

Lisabona, in aceeagi perioadi, se inregistrau intre 200 9i 500 de

execu{ii anual.
mcoinntcMalulerdteiluni,troainr,a"t.r"tpoucr"tee. irEioipspildeenpdsciialair,edineodeinoacsvehebiazi,itdoreirapivresouzleufenlrteaaasouupmdraeanomifemasultaaludreii,i
conulsiile care aveau loc fiind socotite drept incercdri de eliberare
de sub dominalia Satanei. Penffu a veni in ajutorul posedatului, se
folosea exorcismul - ceremonie religioasd destinatd a sili necuratul
pdrdseasc6 trupul in care isi gdsise l5ca9'
sd dat na$tere demonologiei' Pentru a lupta cu
Demonolaffia a
eficienlI impotriva celor care se inchinau diavolului, au apdrut
lscupocenrcs6itra6ili-qogt.tiaiiigniin1aifnpicereoa"bg,lre6em,i ceeuxdmpelicewasutdejidtaoilncridepf"ruriAntbcutltuodmerievaaeidsueprneiro.itretelvooorrleurtmeiclie'n,ionparsciene

ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURII,.I] fil

Pentru a prezida aceasti sfanic
sintezd, sffintul Ioan, autorul Apoculil>

sei, a cdrti viziune mistici este prc_

Comoara TernPlierilor cedatd de vacarmul trompetelor, Sfintul
Ioan- profetul ingerilor itrarmaqi si al
cavalerilor puriftcatori, era patronul
ideal cdci el oferea templieriloi o ima-

gine mSrea{i in proprii ochi. Cdnd
Fayen le-a dezviluit companionilor s5i
locul unde isi vor stabilf cartieflrl ge-
neral, Ternplul lui Solomon, ei t-au
Mai intAi citeva cuvinte despre Ordinul Templierilor' Cl6nd au denumit Locuinfa Sffinhrlui Ican.

luat fiintd si cine sunt? Dar aceastd credinfi in evanghelist,
i" pi;tti efervescenli de lupt6 impotriva necredincio;i lor,
in int6mpinarea ideii O-r'rednininudl car- e-i deosebea pe Templieri de ait"ii,
c1e eiiberare a locrxilor sfinte, printre care de Ordinul rival al Ospi_
'femplierilor a fost intemeiat la lerusalim, in anul I I18, de cavalerul
Hugucs de Payncs si cle al{i cAqiva cavalen ftancezi- Ei s-au numit: talierilor, pus si el sub aripa ocrotitoare
afaS\afinctuullutiullouai npBeoteczadtroeru-ll,
Andr6 de Montbard, pdlea in
inchinau
Payen de Montclidier, Fecioarei pe care o venerau cel mai

Geoffroy de Saint-Omer, mult. ,,Fecioara Maria men$ona regula-

Archanband de Saint-Amaud, mgntul Ordinului, este de la ?nceputul Filip IV, cel Frumos.

Geoffroy Bisol religiei noastre si in Ea si cu onoarea Reproducere dupd intruchi-
parea in piatri aflatii in
Godemar Ei, dacd Dumnezeu va voi, va li si bazllica din Saint Denis.

Rossal sfbrgitul religiei noastre...

s' i un ultim sosit cu oarecare intAziere:
I{ugucs
cle CharnPagne. sute-zeEciecoamniamndaaiutdtrrzeiiu,mciai vdaeleoraiimreemni.ppluelnutimereaiuv?enninsuemm6or mdeenttrueli
sd dobandeascd recunoasterea oficiard a Bisericii catolice. sfrntul
Oficial, ace;ti primi cavaleri veniser5 asumSndu-qi-misiunea sd
ocrotcascd drumul pclerinilor, tot mai nurncrosi de la o. vrerne' Bemard, inventatorul c6luglrilor-constructori" i_a indr5git pe cdlu_
cdtre Sfintul Mdoourma Arrnrits.iuDnuep,dinucnreiidLinu{taotrdi' ei rnai gdrii-solda1i.
pclrnili in hagcalic
prirniiera taind si o a lor de
in mare
irdntor;eiastcaorneliuellu<i leHlrarguCelasirdveauCxh, aamcpdarguni er,npdnedasttiurencsieoaffelaudchdiainrdpee-
pendentd de coroJna Frantei. Templierii se ndscuserl' Atunci ',ar-bTitrmebl ureiegi$lotirutsci aallaPvarpeimloet'a' lui, Sfrntul Bemard _ supranumit si
,,Pauvr6s Chcbaliers clu christ" (Sdrmanii cavaleri ai lui Hristos) om modern" fost ceea ce am numi noi astizi
agcl fbrd drept -a
"" cu idei inaintate. De origine nobild, dar fiu
t"e.,r*itorr-ioil,o]rncuumciet riinteiliainl, igi propuseserd ca obiectiv exclusiv: apdrarea mezin,
Tzu'a Sfant5. Vestmintcle pe cafe le purtau qi de moqtenire, el alesesi tura din pu{rnele cariere

eiau de cdlugdri; cAnd i'rul dintre ei murea, locul lui era liber timp deschise tinerilor in situalia sa: cea bisericeascd. Aceastn cale i se
de patnrzeci de zile, dupd care un neofit il ocupa. si potrivea, fiind de o mare piosenie, mistic
cultivat, inzestrat cu o vie gi totodata foarte
ce
O intreprindere religioasd condusd prin metode militare sau, putemicd. Iati de omul interigen-ti si cu o voinli tot atat de
dacd vreqi, b expedilie militare animati de o ideologie religi'as5,
foarte scurt timp acesta ,oscovurr, pirpiriu, a devenit in
XII. una din figurire
ccea ce a'creat o^ambian{d hibridd: viala de gamizoand s-a combinat cele mai preominente ale secolurui

risieituaarlairtrdleisilitlefebcartdtirncpupruemclueedid,iteIa{niritiag;uicccasamdcac,oi nPpciaoilyaiaes6np. raP.rreitanatmtreuaitaionfacciedepcfuaeqtudnroailcouerdstcc9uii n,,uLyinO-Toru.cc"u.idm;ebnalta,scueinilna.ztRevligesgnderilta,.,,{Aadcceoevlliorrin.ulc*ned^pe-ucsteeldeaetfrlevaei qareicrt.rigrCeiibopuni.afio"*"rJrm.prta"litu.A,i
neasteptatS: cavalerii sdi erau in acelasi timp solda{i si cdlugdri"

82 PAUL $TEFANESCU ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 83

dar si multe altele, se aflau in posesia unor interpretSri diferite ale latA o parte din formula rituald de recep{ie a unui neofit in
rAndurile cavalerilor, consacratd de articolul aat a Regulamentului
acelorasi texte originare.
Templier scris de mdna sa de Bemard de Clairvaux. Ea dovedeste
De altfel, cei niul iniliatori ai ordinului nu gi-au indreptat.direct cd de la bun inceput, incd de la origine, la addpostul aparenlei,'al
scoartpi ostis,esti, cei mai bine informali cunosteau exiitenla unor
pasii cdtre Palestina, ci, pomili de pe pdmAnturile Frar4ei, ei s-au reguli cu mult mai insemnate.
clrui prim propovdduitor 9i episcop
tpiit mai intdi la Efes, oraq al iar acun era pdstorit de cel de-al
Apostol loan,
fusese Sfrntul Conclavul de la Troyes le-a acordat templierilor nenumlrate
77-lea mitr.opolit crestin, Theocletes. Aici, sub obldduirea acestui
preiat, al cdrui nume se poate traduce prin ,,dreapta cunoa,stere.a privilegii materiale foarte substanfiale. Astfei, printre altele, nu
Papei de la Roma, 1' u'), ei cdlugdrit' pldteau impozite, dar pe mogiile lor erau autoizali sd le perceapi.
iui Dumnezeu' (si nu a relinem, era de rit,bizantin, 1-ay ortodox' de la cei care le foloseau. Nu erau supusi nici unei iutoritili
Mitropolitul, trebuie si deci IErd a mai da nici un fel de socoteald episcopilor,
judiciare,
ejunsi in palestin, cei Nou6 Sdrmani cavaleri ai lui lkistos

.-ur. iotaittit cu o alti formalie, instalatd aici, avind scopuri identice cardinalilor si nici mdcar Papei, in ce priveste alegerea de-mnitarilor
militare oficiaie r1e mai moit6.'reme: ,,Ordinul Suveran Militar de
Ordinului.

smntul Ioan., cunoscut mai tarziu sub numele,,ordinul de Rhodos" Datoritd acestor avemtaje, templierii au devenit in scurtd weme
apoi sub cel de ,,Ordinul de Malta", ordin o formalie extrem de putemicd si a reusit sd strAngd o avere mult
qi mai ce le-a fost

deo'pToretrbivudieaaliamt ignitirt,ivdael in diverse ocazi| stabilit mai mare ca a oricdrui suveran european. O jumdtite de secol mai
cd, dup6 ce sediul tArziu, ei posedau, pe lAng6 sediul principal de la Ierusalim, de
asemenea Ei-au
in apropierea ruinelor Templului din Ierusalirn - disffus de mrneroase alte Comanderii amplasate in diferite provincii: in
impa?atul roman Titus in 70 d. IIr. - cei noud iniliatori au dispdrut Antiohia li la Tripoli, ie Portugalia, in Spania,
*"^rrr" de 9 ani, timp in cafe se poate presupune cd au luat contact in Ungaria, ajungAnd
pAnn in Transilvania, undeva in apropierea minelor auriiere <tin

cu celelalte religii inconjurdtoare sau chiar mai vechi, dupl cum o Ivluntii Abrudului.
clovqde;te
inseinnele ;Apate in piatra catedralelor gotice' La , Penhu a putea cildtori in sigurantd de la o localitate la aita,
reaparilie, cavalerii-cdlugdri nu mai erau noud, ci trei sute qi se a fi expusi acliunii holilor,
fhrd Templierii au ndscocit Scrisorile de

aflau in fruntea unei oqtide 1'.ei mii de oameni. Printre aceEtia din credit, devenind bancheri de incredere si nurn5rdnd printre clienfii
lor capete ircoronate, iar dintre ele pe insugi regele i'ran,tei.
urmd se aflau fogti tAlhari de drumul mare, p6cdtogi, excomunicafi' Dacd, pe plan militar, cavalerii templieri nu si-au precupetit
tot soiul de vagabonzi, care incercau sd-qi redobdndeascd, in lupta cdtqi pulin energia si sdngele in
cu necredincioiii, iertarea lui Dumnezeu si un anulne statut social. de au intrelinut nigte legdturi lupta cu musulmanii, se pare
Doar pu{ini dintre ei gtiau carte 9i mai nimeni nu a\usese prilejul totusi subterane stranii cu celelalte
de a-f cunoaste pe Bemard de Clairvaux' E limpede cd nu puteau ci

doui religii monoteiste din partea locului. Astfel de legdturi stranii

fi -pLqai la curent cu secretele ,,adevdratei cdutdri"' ieseau la lumini ir unele ocazli.
13 ianuarie 1128, un conclav general al Bisericii Cavalerii templieri erau impdrli1i in cavaleri (nobili), fra,ti,
catolice

p?usr"C;r"eJ*-n,larn"u"ei"rt*iitr!r-o"u,eifu";io.put"riuruurrnmo*i.tmtdc"*acEa.l.url.avicirliantlcOuTdlmogeirreuiro,iimgeyuassleian"cuesreeOef,ssudlectrracluodtutagrorpicintpelrereiupnnatiaa,alecszlsd9aeddaweisjo:faRfteeuai,u-eu,iri.fnegd.oc.ccueosoaeSlitnanlctccmlrufuleeelimanecixrvnpuieOH-ntomueuorFldgpCrsraaiTculnouuteeeunitnsmid,slnstVDpdiutccoueloqiuaeslmiir,etrCeorgn'ughiv"aN-ananaIsnuplugVeidnlmiovel$aitdaeexeasdnintAsetee-etrt{daa(,d1"i servanti, capelani gi preoqi; o parte din membrii ordinului se bucurau
de privilegiul de a se putea cdsitori, cu obligaqia insd, ca dupd
moa.rte, cea mai marc parte a averii lor sd intre in patrimoniul
templierilor.

_ In 1140, papa a conferit ordinului o uniformi speciald, o mantie
alb6, pe care era cusutd o cruce rogie. La acea dati, ordinul nu mai
era de mult ceea ce fusese la iniemeiere. Stdpdni ai unor vaste
domenii, ei au inceput sI se amestece si in disputele feudale, fapt
vdcueendcoeaa.t.q.ptaeElriitevpaiordsueinnpiiaalefraercdec,leisvctaoeralii4cafai,reidnasretihsgcndosaaersafcaicpieesptredinedtdroeeasrnucobeti"'e'".aDcaer se atras din partea dugmanilor lor suspiciunea cA ar fi
ignagredd_u1it9o-rai
nu fala de Islam si ar ac{iona in funcf,e de cum le dicteazd

interesul. Trezoreria Ordinului era solidi, permildndu-i si- impru-

84 PAUL $TEFANESCU EMGME $I I\4ISTERE DIN TOATE TIMPURILE 85

.m*u"it.e-lpile"rreiigipi aELu"rtoi,p,aei,."cahuiatrots'mi aatiuenvciid-ecnAtned, eqecurile. militare ale rdnduri, fhrd nici un rezultat. Cu toate acestea, to{i cei ce s-au
iar b5ncile italiene au dedicat studierii misterului ordinului au ajuns la concluzia existenlei

pif-iro"t-"Ut-s-""o"t"aCOfui.mli.."tfJ"ptp"-"giiaanf""oisnf,*e"rr,efroifpo"*fr"l"tir,aip*frirt^*fpciig"naiiulqlCfPlihiiafpcda,lesrielnuiiasm.ttePideinnmaenetrstrpiiusgelsleoudtu,irier.bivninaepppn'rvieeesesleiislauaotunu..ebelcaaarEen'mwacDtduoEesapiuteudalintmc' edmaLeenaaapi'luropsetrfAe'f:ir"nrtn*sedaiimctuiTin-'l incontestabile a unui tezaur la fel de bogat in metal prefios, ca si
i:Oz, t"l*prierii au fost menajali gi ocrotili.de monarhia francezd, in documente.

cut0ateciaceastanutreafapde-ordinoinvidieclrgreudisimulati. Din cdte se pare, Jacques de Molay cunostea data arestlrii,
stabilitl cu o lund inainte de loviturd si cd-gi luase, desigur, in
lraai-Arginact"uoiinnrcsioi ;iciidinaadpsouretcegoreteiltae,cariniomnncoaenrpahuruhtliasshi-aafvieescasheninreriovbsoaitesat6tdinteujedaninviteeadrieleqpi lrauetizreesnpclruaet
secret, rndsuri de prevedere. Cu prilejul anchetei intreprinse de papa
-ia- u-in"*aptarc*frbiqiig. in secret, inc6 de la inceputul ir:rche- Clement V, templierul Jean de Chabon, apar(indnd Templului din
Nemours, dioceza Troyes, a declarat cd in alunul descinderii, la 12
intenlionaserE octombrie 1301 , a vdzut trei care incErcate cu paie iqind la ciderea
gAriilo; si constitule un stat in stat 9i izbutiserd atAta weme cAt nop{ii din Templul parisian, sub conducerea lui Gerard de Viliers
Iairl.rirt dez.mernbrarea feudalS. Dar intre timp Fran{a evoluase-
mai era un simplu deziderat; un singur gest care luase cu sine cincizeci de cai, ;i a lui Hugues de Chilous. in
Statul centralizat nu oricare dinfre angrenajele sale' l^nal
in rniscare aceste care se aflau cuferele cu tezaurul lui Hugues de Pairaud (care
r.g"i"i putea pune avea gradul de ,,Grand Visiteur de France"; ele au pornit cirtre
ac-cst organism nu mai ri.rnanea loc pentru o alti putere in afar6 de
coast5, pentru a fi imbarcate pe 18 cordbii ale ordinului si trirnise
monarhie. zilei de 13 octombrie 1307, braqul ei de fier a
Templului din Paris. O peste hotare- Documentr.il figureazd in arhivele secrete ale Vaticanu-
sfir9#ia, tinpazr-toidraii sute cincizeci dc cavaleri
lui. Cel mai apropiat punct de imbarcare al celor 18 coribii, se afla
amt-opoitlnri*cmoatdlliirnetttetupomleaprcrfluheieictmreticlasotriuernllc^uderroinmncaiazpraeerts6actrl-uSadRaisaelesgoiegtrulduemirnaiunut lslcuuToiqen-imcoaaprulnu9iltfu"eoi:ns"tdt1ica:ntarepPtstnuatiarnrafiisir;oe9saoi
i-r i"tp-qriat osemintele in vdnt' Era un gest care, indiferent.de in dreptul actualei localitefl Le Tr6port, pAnd ia calc, pe vremea

csuacuc'eesleullu, iprerianles,psuimlbberoatriezaacpeulteedmoiucuialusipoercdteinaloelodvaittdurciiurecgeenluusia: aceea, nu se putea ajungc decdt pe vechiul drum roman care traversa
uuarplirntmi"mip*aur*lpdiutiiinsminafauatrrb?-eonumlaoplatsreeausldltoritucebuzaor,rigilsuoarpsiAse..asrCuiuuginacirighainilvieincadOaicerladrdiri,noeuiilndeluiasiin,prcnadiurnnudtssa-esarTpdugeldmcbsaepirtalpunrnleiucnaii
{inutul Vexin, trecAnd prin Gisors. Acesta pare sd fi fost, deci. cel

mai probabil traseu, cu mentiunea cd cele trei carc n-aveau crun
sd ajungd intr-o singura noapte pAnI la tArm gi cd nu s-a aflat

vreodati de capturarea unui convoi transportAnd un asemenea

tezaur. Il rdstimpul de cAteva ore pe care l-a al'ut la dispozilie
convoiul, nu ar fi putut stribate mai mult de circa 60 knn. In

consecinld, singura ipotezd plauzibil5 rdmdne cd, undeva pe acest

traseu, nu mai departe de 60 km depdrtare de Paris, misterioasele

care trebuie s5-;i fi depus incircdtura intr-un loc sigur, ferit de

vigilenta oamenilor lui Filip care pizeau toate drumurile rnari gi

cvitind resedinqele oficiale ale templierilor, pasibiie de a fi

perchezi(ionate'.

farmec. Roma, a ridicat din arhivele Vaticanu-
refereau la aceastd problemd' La scurt
lui Cdnd Napoleon a cucerit
toate documentele ce se
tup"aimo.-l,ci\*ipirto-tu,"r.iitsrtn^"etr"ercbisdraeutzisltnaauedictVCieanao.tqatneElioccalgoienleradfluanapscutueieelssusseeeitroldgoinidrscsartehuuegedsftoiepiaasetntteccipfmvudegreiccp' hamidenpiazanfiJiqeitaimtaourtnhteuai-avlatlceai'edsistnaoetacvmmuaspamn-ailfieiem'nprctuuielaotllrtueeret'
l. Gerard de Sdde, Les Templiers sont parminoas, Editions J'ai lu, Paris, 1962;
Magazin istoric, nr. 6,7, 1974.

iIhIIGME qI MISTERE DIN TOATE TTMPLJzuLE 6t

Lridovic al Xl-lea a avut loc ur rdzboi aproape neintrenrpt, in care

Caro} a incercat sb-i atragd de partea sa qi pe englezi. Eliberat drn

ELnuigdmoavtiiccaceml oSatertreui^tolrui capfivitatea iui Caroi, I-udovic al Xl-lea a reusit sd desfocd alianta

dintre r\nglia si Eurgundia (.tratarul de la Picquigny, 1475),

reaiizdnd unirea cantoanelor elveliene gi l-orena irnpotriva lui Carol.

l)upd ce a suferit cAte-ra infr6ngeri severe, in 1476 amata burgundd

a fost zdrobitd la Nancy (ianuarie 1477); in aceastd iuptd Carol

Temeranll ;i-a pierdut via1a.
Se pdrea cI l-udovic triumfase deplin. Dar dupd cAteva luni, in

alrgust 1477, fiica lui Carol Temerarul s-a clsitorit cu Maxirnilian
de Habsburg, fiul impdratului Frederic al III-lea al Austriei. intre

Ludovic al Xl-lea s-a nescut in L423, ca fiu al lui Carol al Fmnla ;i Burgundia a izbucnit un nou rdzboi, care a luat sfhr;it
VII-tea gi al Mariei d'Anjou. A luat parte la mi9c31e-a feudald din abia in 1482. Dupd pacea de la Arras, I-udovic a alipit la regatul
Praguerie impotriva tatdlui s6u (1440). Carol al VII-lea, tatil sdu,
i-aincredinlat tottgi guvemarea provinciei Dauphine, dar impdcarea siu Burgundia Ei Picardia. in plus, alte regiuni, cerJ apa4inuserd
cu tatdl sdu a durat pulin in 146l i-aurmat tatilui siu, care domnise
aproape 40 de ani, suindu-se pe ffonul Fran{ei. Vremurile erau ducatuiui Burgundiei, rumau sd revind Coroanei franceze la suirea

pe tr^on a lui Cairol al Vl[-lea.
In ultimii ani ai domniei, Ludovic a mai anexat la Franta qi

t*U*i. Degi rizboiul cu Anglia cunoscut sub numele de ,,Rdzboiul provinciile Roussillon, Cerdagne, Anjou, Maine si Provence.

de 100 de ani.. se incheiase cu lupta de la castillon, in urma cireia Ludovic al Xl-lea s-a manifestat ca u.n sllveran autoritar, hind
englezii au fost izgonili din Franla (unde nu mai pastrau decdt ora;ui
Calais). intre cele doud !6ri nu fusesc semnat nici un tratat de pace. propriul siu prim ministru. A reorganizat armata, a pus la punct
administra{ia centrald a statului, a dez.voltat economia, intr-un

Pe de altd p-daitrtte, statul conclus de noul suveran cuprindea doar o cuvdnt a adus strdlucire Fran(ei.
micd parte F *1u actualS, restul fiind in stdpanirea unor,mari
seniori, unii dintre acegtia la fel de putemici ca si suzeranul lor, in ton cu preocuphrile timpului, a fost obsedat de cucerirea
mdrilor, in care scop gi-a propus crerea unei flote comerciale,

Ludovic al XI. aolraBsuerlegrdrendpieei'Ssom-ampeoimne1n4it63in, defalal Filip trdrgind schimbtrile economice cu Orientul.

qei Contemporanii sdi il descriu pe Ludovic al Xl-lea ca fiind de

Dupf, ce a cumpirat statura mijlocie, rotofei gi dizgralios, cu privirea scrutdtoare. Nasul
Bun, marele duce
cel lung atdrna deasupra unor buze groase si c[rnoase ce marcau o
adevdrate coalilii a ldrigoarelor din jur, intitulati ,,Liga Binelui
Public". Bdtdlia nedecisl de la Monthery Qa6l dintre cele dou6 gurd bdnuitoare gi trddau o fiinlU vicleand avdnd un caracter crAncen.

fo4e beligerante i-a permis lui Ludovic sd-Ei. pdsffeze. tronul' Acelora care il vedeau pentnr prima oard, le inspira mai mult teamd
forlele Si
Regele a iolosit ragazll ob{inut pentru a-9i intari p:nq dccdt dragoste.

u itu"u Ei zdrobi, in 1468, armata ducelui de Bretania, alipind Cremiul ii era in intregime chel, si mintea sa evidenlia o

Taceemaisetttrata"rpurlo,tivn-ipnuct,iteuinilaF1rile4ipg*6ac7teu, llinBftauBnncu.erCzg.aurnodl ias-aanudsrmcuat tlalaDitjroonn(1C4a3r3o)l rnentalitate aidoma eroilor din romanele cavaleregti, ur geniu lucid
'pssirii"dn"ocli"rpmiapet uapbuilntiecr"Bnueicrl gfp-uaendsciihlaiet iEptuieiFaLllaaundmdorvoain.caEarhll iXae.ili-nlcecaeaprecsta6ietsneseam. nc$eoeznfesattilrtau,t,iaeLtigeu.lneii
gi deosebit de realist. Adeseori putea fi auzit spundnd: ,,Eu sunt

Fran{a", fapt care dezvdluia o fire orgolioasd ce impunea cu tdrie

suprema{ia Coroanei asupra nobilimii. Pdtrrurs de importanta
rnisiunii sale, in ciuda unor gregeli sdvAr;ite pe parcursul domniei

sale, s-a preocupat de unificarea 9i independenla Franlei.
$i-a dobdndit porecla de ,,cel Stiiruitof' datoritI talentului sdu
dinevilnagCSotonrfiainnsinEsui rSeacignitaMlieaguer,nedzu5pd(1b4d6tn7l-ia14n6e8d)e,ciasdcodnestlaituMitoonatlhd6oruya' demonstrat de a imagina intrigi subtile, de ,,paianjen universal",

HgF i;poffiva regelui Frangei 9i l-a luat prizonier Pe ace.s.t1 11 reusind ca, pe parcursul domniei sale, sd efectueze o performanlS
ae zece
pEronne (1468). tmp ani, irtre ducele Burgundiei ;i excepfionald: sd anexeze, gra{ie unor manewe indriznele, pregdtite

88 PAUL STEFANESCU ITNIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 89

mdpiunatietfirrmeuianp.o"caousneog, -ndi""jaic,E*ip"mollaeit-iicaallaeslsiipmcitualiaraibrleedsgaarrtneui,llitFoaprraatn,plienroi,dvseinptrocirirniineddnintuut-rli.emascatefr]e9iil Astfel, el a pomncit construirea a patru mari galere de circa 12 000

aristocrafii feudale. chintale. IncepArnd din 1465, s-a preconizat ca vasele sd efectueze

cAte o clletorie anual, in luna martie, pornindu-se din portul

Acest mare rege francez, care si-a cucerit un loc important Aignes-Mortes, cu opriri la Marsilia, Nisa, Savona, Pisa, Gaeta,

printre fiuritorii statului centralizat francez,;i care a ldrgit granilele Napoli, Palenno, Messina, Sion ;i Rodos. De aici, galerele u$nau
s-a gindit s6-si extindd qi dincolo de mdri puterea sd navigheze pdnd la Alexandria direct sau prin Jaffa gi Beirut.
ta.ii p" uscat, privinla preocupdrilor sale
El influen1a. Pentru a-l intelege in Dupd ce iqi descSrcau mdrfurile exportate, navele erau incdrcate cu
ce mentalitate puteau avea
expansioniste, trebuie sd ne imagindm mir{ilri produse in Orient, mitase gi mirodenii in mod special qi se

oamenii care tr6iau in a doua jumdtate a secolului XV-lea, inainte intorccau de urde au pomit.

de Cristofor Columb qi mai ales ce gAndeau acestia despry In tot regatul a fbst interzis importul de mirodenii pe alti cale

configuratia lumii. ,,Am furtre.tinut, apdrat 9i cArmuit tggu$a pe cdt decAt prin intermediul galere lor regelui. Ludovic al Xl-lea igi pusese

a* p.rtut mai bine, intinzindu-i hotarele in toate direcgile"' In acest ?n cap sd intemeieze ,,Compania franco-genovezt', in fond o
*od igi prezonta pe scwt Ludovic al Xl-lea istoria domniei sale,
?ntreprindere uria;6 pentru acea vreme, care s5 monopolizeze

tr sfaturile pe care le acorda urmas,ului sdu la domnie- mirocleneiile Orientului pentr-u desfacerea lor in Europa apusean5.

Dorinta permanentl care l-a obsedat toati via{a de a-;i extinde intreprinderea a dat, insd, greq, monopolul regal ciocnindu-se gi

posesiunile, i avut-o de timpuriu, chiar de la inceputul domniei' venind in contradicfie cu adeplii liberului schimb din micile ora;e.

Atent la evenimentele politice, gi-a propus sd foloseasca orice prilej Ideea cuceririi m5rilor nu a incetat o clipd sd-l preocupe pe

pentru a-qi cluce la bun sfhrsit obiectivele pe care si le-a propus' rege, imaginand, in acest scop, un proiect gigantic pentru wemurile

Astfel a procedat gi in cazul. cdnd, sesizSnd cd se pregdtea o Ia-ceevlaean.tu",luCio",mcpuanuian Generald de Come( ;i de Navigafie in Marea
ce stdpAneau Sfhntul Mor-
,,cruciadd': impotriva necredinciosiior care Ludovic urma sd capital de i00 000 liwe procrrzrt de negustori.
m6n! pus4 sub conducerea Papei, la
Campania urma sE beneficieze de galere mari pentru transportul

indeplineasci rolul de gonfalonier (stegar) al Sfintului Plrinte. rndrfurilor qi de nave de rizboi penbrr protectia primelor de atacurile

Interisat mai pugin de scopul real ;i declarat al cruciadei programate, piralilor si corsarilor care populau nordul Africii $i lAffnluile Marii
Ludovic urma."a sI degaje regatul de seniorii turbulenli, vecini cu Adriatice. Regele inten(iona sd dea exclusivitate acestei companii
el, mai cu seamd de marele duce al Bw5;undiei, Filip al II cel Bun'
care devenise regent al Franlei pe wemea cAnd Carol al Vl-lea prneantetrnuabtrzaanpsprooiretcutludl, einm1i4r7fi8,r, iacduisp;iusdciunmLpdervaarenat- Pentru a-si
innebunise. ln timpul domniei lui Carol al VII-lea, regele Filip l-a a trei galere

primit la curtea sa pe viitorul Ludovic al Xl-lea, care lua parte la mari ;i a ordonat sd se construiascd alte doui galere mai mici,
raasiczobaulacnfiet uidnalFl raanPfraagihnerile4i4Oiniliimatpioimtripvoatrirveafotramtieluloirsdluu.i
Rdscoala rapide precrun si c6teva caravele destinate si asigure paza navelor
de comer! impotriva atacurilor berberilor gi eventual sd-i tr-
Carol al mireascd pe jefuitori p2nd in vizuinele lor, at6t in Berberia (Nordul

Ml-lea. Carol i-a infrant pe rdsculafi, dar i-a tratat cu blAnde{e Africii) cAt qi in Turcia gi Siria. in 1481, Ludovic al Xl-lea a
inlocuit baza maritimi comerciald, ce ili avea sediul la
du-pd aceea.
Filip al III-lea era, itr vremea sa, unul dintre cei mai putemici Aignes-Mortes, cu un cap de linie mult mai bun pentru vasele sale

r,r.r"-tri din Europa, fiind printre altele gi intemeietoml ,kr 1429, de come4, gi anume Marsilia, port de mAna intdi, carc permitea

a ordinului LAnii de Aur a lui Jason. stabilirea de legituri maritime cu intreg litoralul mediteranean.
Filip al III-lea a participat impreund cu Ludovic al Xl-lea la
Proiectul de cucerire a mdrilor l-a rezumat prin deviza

,,cruciada" dtn 1464, care a sfirgit in mod dezastruos din cauza ,,Immensi tremor oceani" (Freamdtul imensului ocean) cu care a
izbucnirii unei epidemii de cium6. investit Ordinul Cavaleresc Sf. Mihail, infiinlat la 1 august 1469,

Dupd cum am mai men{ionat, Ludovic s-a preocupat in- condus de prietenul sdu, viceamiralul Guillaume de Casenove, zis

deaproipe ;i daedoabs6pnedcitevleeneitc'roinmomaiicmeaarilepevniterutivi is9tei raianusmtaetu-ludie. Coulon. Lundnd cuno;tintd de intenliile regelui, comercianqii s-au

moaamigte'de opus cu putere" preferdnd liberul schimb in locul monopolului regal

si protestind atAt de vehement, incAt Ludovic al Xl-lea" dezarnigit

9rl PAUL STHFAI"IESCU ENIGME qI MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 9l

gi sc6rbit, a sfirsii prin zr renunfa in cele Cin iurnd la proiectr-ll sdu' Regele n-a mai avut posibilitatea sA stabileascd personal
Astfetr, iutr-o ordonanld emis;i trO
ia iuiie X483, a redat toatc eficacitatea misteriosului leac al leprei, cdci a murit la 30 august

?rrlesniriie comercianlilor ;i totodatd a pcnnis annatoriior flancezi ru83, frrt a mai afla \.reo veste despre soarta expedi{iei trimisS in
sd construiasci galere gi aite nave cotnercia e.
tJn episocl mai pu{in cunoscut Ei consemnat dc istorie estc cei Insulele Capului Verde. Se qtie doar, cd galerele franceze au acostat
legat de o posibilS irnbolnlvire a regelui l-udovic al Xl-lea c1c leprfl'
Vlaerfdner.mDuul pIndsaucleeaisMtaaliios,-asitpuiaetrddulat onriocred-uersmtdd. e Insulele Capului

in sprijinul acesiei ipoteze vin doud consernndri. Frima se referd la
claristrarea pe care gi-a irnpus-o rcgele ?n ultima perioadi a vielii
sale, pentm ca supugii sdi sd nil vadd urrnele ldsate cle cumplit;r
maladie. Cd ar fi sufcrit, ink-adev5r, de lepr5, a rnen{ionat Thornas
Basirr, cronicar qi prelat fruncez (1412-149\)'
A doua consefitna.re, care vine s-o intdreascS pe prirrra, este
dispoziqia regelui de a se efoctua o expedilie rnaritimd indepdrtati
in c5utarea unui elixir miraculos care ar vindeca lepra. De ce sd
aibd regele nevoie de un asemenea leac? Doctlmentele aratd c6, fur

idie 1483, regele a dat I 000 scuzi cdpitanului cordbiilor sale,

Georges le Crec, cu misiurea de a pleca neintArziat in Insuleie
Capului Verde gi in linutul Berberiei ,,sd caute unele leacuri care
p-riveEaxupeinddietiaaprso-aapeIdbcuinteplee si sdndtatea persoanei sale".
cheltuiala popula{iei nor-
din oraqele

mande. Trei sute de ofi1eri, soldali 9i bucdtari, au fost imbarca{i in
portul Honfleur pe trei cordbii aflate sub ordineie cdpitanului le

Crec. pomit de la relatiriie fbcute de un cildtor
din Guineea. Acesta a spus cd in Insulele
,,Totul a frutcez,
intors recent Capului

Verde locuitorii cunosteau un remediu ce vindeca lepra. Leacul

descris era uluitor. Se spunea c6, acolo, trdiau niste broaste testoase
mari, care, in timpul refltrxului, se hr5neau cu iarba de pe 1[rm'
si le omorau, cufimdau
BsAdn;gtienleas'liio, rduppel ce le rdstumau pe spate Pe dinliuntm, acestia ?r-l
cei botnavi de leprd...
sc

vindecau m6ncdnd din camea si grdsimea broaqtei lestoase, in asa
fbl incAt, urmind acest tratarnent, la capdtul a doi ani, ei erau intn-l

toful temdduiti".
Insulele erau pAzite cu strE;nicie de oameni ilrarma-ti apa(indnd

tmei mine de aw din apropiere" Pentru eventualitatea unei lupte cu
acestia, se justifica nurnarul mare de soldaqi ftancezi afla1i la bordiil

navelor trimise in expedifie.
Nu era pentru prima oard cAnd regele apela la remedii iesite

din comwr. in martie 1481, un atac dc apoplexie i-a pus via{a in

prirae-ldie. Pentru a si-o prelungi cu orice pret a recurs la ,,straqnice

,si uriraculoase leacuri". Dupi cum se zvonea, fice bdi zilnice cu

sAnge dc copil.

ENIGME SI MISTERE DIN TOATE TIMPI"]RILE 9i

aceastd bucat?i de lemn, inota

acurn cu putere in direc-tia coastei
ce se distingea in zare. Avea de

Cine L fost Cristofor parcurs aproximativ opt kilometri
pe o mare cdtugi de pufn calm5,
C olumb ?
dupd o lupti ce necesitase mult

elort fizic din partea supravietui-

torului. Situalia era c6t se poate

de difrcild.

Omul nu didea semne de
oboseald. incd in putere, se

Alain Decauxl, membru al Academiei Franceze, a inleles sd apropia tot mai mult de !erm. In
scrie istoria altfel decdt o prezintd manualele Ei tratatele academice. cele din urmd, picioarele atinse€

Detectiv in materie de istorie, a scris nulneroase lucrdri adresate nisipul ce vestea uscahrl. Era sal-

^poubbrl"ioctu"luailelatrregcuintulcuai.reinsceesletrdcdeuuiermsteeazsd5 descifreze unele unghiuri vat.
s-a oprit asupra intrebdrii:
Acest om se numea Cristofor

Crisofor Columb a fost un eweu spaniol? Si iatd ce ne rbspunde': Columb. Cristofor Colurnb.
t450/t4st-1546.
Este aproape imposibil de
La 13 august 1415, in largul coastelor Portugaliei, infi'e erez:ut ca un personaj aga de
Lisabona gi capul Sfhntul Vincenliu, patru galere apa(inind
ilustru precum Cristofor Columb,
vene{ienilor au fost atacate de nave pirat comandate de un franQez,
Guillaume de Casenove-Coullon. despre care toatd lumea civrlizatl a auzit pronun-tAndu-i-se numele,

Amiralul-corsar era informat c6 aceste galere se intorceau din este pdstrbtorul unei enigme greu de descifrat.

Flandra cu o incdrcaturd bogati la bord si urmau s5 treaci prin Controversele privitoare la naqterea sa depisesc imaginalia. Unii
largul coastelor portugheze. El s-a hotlrdt imediat sd le atace'
autori il considerd genovez, allii Epaniol, allii corsican si, in fine,
Lupta era pe punctrrl de a incePe.
Si de o oarte si de cealaltd oamenii se bdteau cu inflicirare, unii chiar francez. Viala sa, mai inainte de a-;i fi licut aparilia pe
c,, ferocitate. Nuu.i" atacatoare se,asezaserd de-a lungul galerelor neagteptate in istorie, ?n 1485, este practic necunoscut5. De unde
gi corsarii incercau s5 sard peste bordul navelor vene{iene. Deodati
a izbucnit un incendiu in vreme ce un vas al piralilor se afla lipit vine? Ce a fdcut o vreme? Nu se cunoaqte nimic din toate acestea.
de o galeri. Nu se putea sti deocamdatd unde izbucnise focul: pe
galerd=sau pe nava pirat'/ Dar ambele cordbii, aflate strdns una lAnga S-a mers pAnd acolo, inc6t o serie de autori ii contesti meritul

alta, ardeau imprettnd. de a fi descoperit America. Caracterul siu a provocat o serie de
Atacatorii si ataca{ii alcdtuiau acurn un ghem de carne vie supus cercetdri, in care contradicliile suwin la fiecare pagn5. A fost

acliunii flacirilor. Cea mai mare parte dintre cornbatan{i au preferat considerat ca av6nd o firare demnitate si mdrelie in fa\a adversarilor
moartea prin apa decit rnoartea prin foc.
- sau chiar din contrl ca fiind meschin, inviCios, egoisf extrem de
nocoeroapcnr:uinleutrilc, t,os.tcut,rptntiaadviiineatqfr"uilictaoacrseiicsc.tciaaurcpmisreAcanzbacddoteaavurAeisninld'asslfuii,rrssiilpterciijeninvsiapnudmmuaa-rst;eemaudllect
avar gi chiar necinstit. in l'reme ce unii au vrart s6-l canonizeze,
l. Alain Decaux: Grands secrets, grantlet tnigmes,l-ibraircs Acadimique Pcrrir.i,
alli l-au descris ca pe un criminal.
Pans,1974.
Columb este omul din istorie, poate cel mai di{icil de descris.
2, flistoruna. nr. 2?5, oct. \971, p. 73
Nu dispunem la ora actual[ de un portret cert care si-i aparfind.

Unul il reprezintl cu barbd, cu ochi negn, in vreme ce altul il arati

ras, avAnd hAsdturile unui condotier apartjndnd campaniei romane

riin secolul al XVI-lea. Fd"rd a mai vorbi de aproximativ patruzeci
In s{lrqit -
dc alte picttri gi gravuri - declarate toate ,,autentice".
culmea - Columb are dou6 morrninte si it ele douS
gi aceasta este

cadavre: unui la Sffintul-Dominic si altul la- Sevilla!

94 PAUL STEFANESCU ENIGME Si MISTERE DIN TOATE TIMPURILE 9,\

Interesul pe care il poate avea descoperirea secretelor unei vieli Rdm6n valabile pentru istorici doar doud cAmpuri de investi-
este proporlional cu mdrimea acestei viegi. Arareori Ei-a {bcut
aparilia pe plmdnt un om asa de grandios precum Columb. S-ar ga{ie: ipoteza genovezd qi ipoteza spaniol5.
pltea ci vaioarea faptelor sale sd ni se pard diminuatd, noui celor
care trdim in secolul XXI pentru cd pimAntul ni se pare ca o simpld Mai inainte de a examina argumentele celor doud pdreri, sd ne
biatd planet6. Sd ne imagindm totuqi de ce prestigiu s-ar rnai oprim pulin asupra documentelor genoveze.
;i micl
in zilele noastre exploratorul interplanetar ce ar merge in Cristoforo a crescut o datd cu scurgerea anilor. Domenico se
buc.rra instalase la Savoia, si profesa onorabila meserie de cdrciumar. in
Marte ;i ar reveni inapoi. Aventura reald a lui Columb nu este cu anul 1470 se afld menlionat de Cristofe intr-un act datat 22
nimic mai prejos de o astfel de intreprindere ipoteticd. septembrie, in care el semneazd ahturi de tatdl sdu.
Descopirirea Americii atribuitd lui Columb de unii, cu rnult
mai inainte, Cavalerilor Templieri, constituie 9oi La 3l octombrie al aceluia;i an, un alt act ii atribuie
etapd a istoriei nouisprezece ani lui Cristofo. Se regisegte urma fiului lui Do-
omeneEti. Nu se poate in{elege realizarea ei fdrd descifrarea vllului
menico in lunile martie si august 1472 la Savona, ca gi in august
cu care Columb ;i-a ascuns originile sale. 1473 lot la Savona.
ln UZS, un bdiat de unsprezece ani a fost trimis la Genova ca
a declarat, ftrtr-trn act intocmit in Cristofe avea doi fiafi: Bartolomeu gi Giacomo. Cronicarii -
ucenic intr-o lesdtorie. Tatdl s6u in mod solemn, lui Gugliemo din pdcate pulini - care ne-au lSsat mirturii in privinla tinerelii lui
de
fala notarului, ci ii incredinleazS, Columb, ne relateazd cd in perioada pubertS{ii, Cristofe gi Bar-
Brabante, gerrnan de origine, un ucenic, pe Giovanni Colombo.
Giovanni Colombo locuia la Genova. Era originar din satul tolomeu au apucat drumul mdrii. In ciuda faptului cd nu primiserd
se stabilise la Quinto, un
Maconesi sinrat in valea Fontavabuona 9i dec6t puqind pregdtire, in copildrie, in tainele naviga{iei, ei se
mic ordqel aflat in apropiere de Genova, care, it ceie din urme, il
avdntarl in larg confirm6nd moEtenirea rasei lor. in cele din urmd,
absorbise ca urmare a extinderii marelui port' Bartolomeu, cel mai mare dintre fra{i, se stabili la Lisabona, in
Portugalia, unde ?;i cAgtigi existenla desendnd hdr(i pentru uzul
Giovanni Colombo era o fire veseld 9i plind de via!6, exuberant, marinarilor 9i care reprezentau cu exactitate elementele figurate. in
la fel ca toli genovezi. Cum poli sd fii, de altfel, morocdnos sub
fiatatdlienqei ?d<$iii-abdpieerldi.siUt nloucul rdilientnreataalceeiqntia14e4r4aldmsidcnudl fiecare an, vreme de patruzeci de ani, expediliile care pomeau din
soarele Rivierei
Lisabona spre coastele occidentale ale Africii Ei reveneau acasd
in urma sa o descriau linuturi qi popoare necunoscute strdmosilor nogtri. Dar
Domenico, care a devenit si el maestru-fesdtor. La rdndul siu,
Domenico a ajuns tatd de familie. Meseriei sale de lesdtor el i-a Bartolomeu, sub influenla acestor h64i pe care le studia, ;i a
mai adiugat flrnct'ile de,,paanic al Tumului 9i Porlii dell'Olivella".
Era vorba de poarta Sfintului Andrei sau dell'Olivella, acolo unde, povestirilor relatate de citre cei ce se intorceau din linuturile
indepdrtate, au ficut sd se deschidd in ochii fratelui sdu, mult mai
in 1451, se va naste un copil ce se va numi Cristofor.
Aga griiesc documentele - aqa-numitele ,,documente versat decdt el in cunoasterea mdrilor, argrlnente gi conceplii care,
genoveze". Trebuie sd spunem, mai intdi, cd ele sunt puse sub
iemnul intrebdrii de cea mai mare parte a istoricilor. DupI acestia, in cele din urmd, l-au fbcut si creadi cd dacd cineva la un moment
dat ar pleca de undeva de pe coastele meridionale ale Africii gi ar
hafiiile considerate mai sus, sunt apocrife, iar al{ii afirmd cd
Cristofor Columb s-ar fi ndscut la Genova 9i cd nu ar avea nimic porni in larg in partea dreapti, citre vest, ar fi in mdstrd sb
comun cu viitorul descoperitor al Americii.
fi corsican, suslinutd descopere undeva un nou continent.
di Ipoteza cd, Columb ar examen mai serios. mai ales de-Lorenzo
Biadi, nu rezistd la un Bartolomeu a fost, deci, prirnul dintre cei trei frali care s-a
Cu at6t mt mult 9i stabilit in Portugalia. La Lisabona a inceput sd deprindS meseria de
celalte ipoteze care fac din Columb un fiancez de origine. S-a dorit cartograf. Un orag mai prestigios ca Lisabona la acea weme, mai

ca amiriul-corsar Casenove-Coullon, menlionat mai sus' sd fi fost atrAgdtor, nu exista in Europa. Importan{a sa sporea la fel ca ;i a
tatil lui Cristofor Columb sau de ce nu chiar Cristofor Columb in
persoand. Nimic mai imaginar decAt o astfel de inrudire' porturilor din Nordul Europei: Lisabona cosntifuia cea mai primi-

toare escald existenti pe ruta din Mediterana cdtre Anglia, Flandra

si portunle hanseaticc...

Prinqul Henric Navigatorul fbcuse din capitala portughezd
rnareie centru malitim al Europei. El atrdsese cdtre mare pe

Cavaieri. impreund cu 6ei mai nobili dintre seniorii vremii sale, el