The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.

Timofte Cocis, Mihaela - Croitorie practica - scan

Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Published by Contepisto, 2022-07-07 04:05:17

Timofte Cocis, Mihaela - Croitorie practica - scan

Timofte Cocis, Mihaela - Croitorie practica - scan

î

I

î

)

ltg, 16 I - Forma Fig . .1C2--Aşezarea Fig. 163 - Coaserea Fig. 164 - Decuparea Fig. 165 -- Finisarea c:i- Fig. 166 - Catarama
unei catarame drcpt- straturilor de mate- conturului interior ai ti introducerea catara- taramei !mbrăcate !mbrăcată cu o bandă
rial pentru lmbră-
ungb!ulare cataramei mei de materia 1 1
carea cataramei

multe metode, alegerea făcîndu-se după dorinţă decupeaza rn jurul cusăturii bucata de ţesătură
-cau după necesitate. Cea mai folosită metodă care a fost tăiată, se îndoaie peste ea marginea
constă în utilizarea a două bucăţi de material, rămasă liberă şi se prinde cosînd manual cu un
punct oblic mărunt (fig. 165).
mai mari decît catarama cu cca 2 cm, care se 1n cazul în care materialul cu care urmează să
aşază una peste alta (faţă peste faţă), se prind fie îmbrăcată catarama este gros, se va înlocui
unul din straturi cu o căptuşeală subţire, asor-
'.n ace şi se însăilează de jur împrejur pentru a
nu aluneca (fig 162). Se marchează pe material tată.
catarama, apoi se cos la maşină contururile găuri­
:or cataramei (fig. 163). Se taie una din bucăţile 1mbrăcarea unei catarame se mai poate realiza
de material pe mijloc după care se decupează
cele două găuri în formă de Y. Se introduce şi ~i prin rularea unei benzi din ţesătură, în jurul
se scoate bucata tăiată prin cele două găuri, ur-
mînd să se includă catarama de metal între cele cataramei (fig. 166).
Jouă straturi de material (fig. 164). Se prind apoi Cataramele se mai pot îmbrăca astfel: pe dosul
c de :icuă bucăţi de ţesătură prin coasere cu punct unei bucăţi de material se conturează catarama,
se decupează în interioru] găurilor, păstrînd o
1n urma acului chi::ir în marginea cataramei. Se rezervă pentru cusătură (fig. 167), crescînd col-
ţurile, după care se aplică catarama, îndoindu--se

,1g. l6f -- Marcarea contururilor, Fig. 168 - Coaserea pe dos de Jnr Plg. 169 - Acoperirea dos(llui cata- Fig. 170 -·- Forma finală a dosului

decuparea lmprejur ramei cu căptuşeală cataramei

materialul de jur împrejur pe dosul cataramei
după care se prind cu acul o dată cele două părţi
ale materialului (fig. 168). Se conturează cata-
rama pe căptuşeală, se decupează (fig. 169), se
îndoaie marginile căptuşelei şi se prinde cu punct
oblic de jur împrejur, pe marginea materialului

de bază (fig. 170).

BUTONI RAPIZI, PATENŢI,
COPCI, BRIDE, OCHIURI

Butoni rapizi. In tehnologia actuală tot mai des

se preferă înlocuirea clasicilor nasturi si butoniere Fig. 171 - Marcarea locului patenţilor
datorită că 0 montează
cu butoni rapizi, faptului
se

extrem de rapid şi de uşor. Aceştia se găsesc în mai delicată, de fineţe. Se decupează din ţesă­
tură un cerc puţin mai mare decît patentul (cu
comerţ şi se livrează împreună cu dispozitivele 1 mm să depăşeaseă de jur împrejur marginea),
se îndoaie marginea acestei rondele şi se fixează
pentru prindere şi cu explicaţiile necesare. Aceşti cu punct ascuns pe stofă. Cu ajutorul unui ac
se presează firele de ţesătură pentru a face loc
butoni au însă dezavantajul că odată fixaţi, nu
orificiului de închidere a patentului. Materialul
mai pot fi mutaţi. De asemenea, dacă sare o capsă, de îmbrăcat trebuie să fie subţire, pentru a putea
permite închiderea patentului, fără dificultate.
nu mai poate fi înlocuită, datorită deformării din Copci. O copcă este formată din două părţi: din-

timpul purtării şi a găurii practicate în material tr-un cîrlig şi dintr-un inel confecţionate din

cu preduceaua. Dar, avînd în vedere faptul că o metal. Cu ajutorul ei se poate închide o confec-

confecţie în perioada actuală şi-a scurtat ciclul

de viaţă (nu se mai poartă ani de zile, nu se mai

întoarce pe dos etc.), se recomandă utilizarea cap-

selor şi a butonilor rapizi economisind astfel lJ n

mare volum de muncă.

Atenţie! Inainte de a monta butonii se va veri-

fica cu multă grijă dacă locul lor a fost bine 7~.
I
rnarcat, deoarece, aşa după cum s-a mai spns, :o: I
IiI
nu mai pot fi mutaţi.

Patenţi (capse). Pentru închiderea unei fente sau

a unei manşete, se pot folosi patenţi, montarea lor

fiind extrem de simplă. Astfel, se marchează co-

rect pe cele două părţi de îmbinat locul paten- I f

ţilor şi se trece la fixarea lor prin orificiile pre- I

văzute (fig. 171). Se mai practică şi fixarea lnr I

de către fabrica producătoare, pe două benzi de I

panglică care se aplică direct pe fentă (fig. 172). l\

In cazul montării patentului pe un material mai

fin sau dacă există un contrast neplăcut între cu- JL I

loarea materialului textil şi cea a patentului (deşi

el nu se vede), se va proceda la îmbrăcarea pa-

tentului cu o bucăţică de mătase. Este o operaţie Fig. 172 - Montarea patenţilor h1 benzi

_!_jffl Fig. 176 - Inchiderea cop- Fig. 177 - Acoperirea copci-
cilor lor cu căptuşeală
~\

Fig. 173 - Copcă din Fig. 174 - :\lontarea copcilor ?ecit. Se porneşte de la un ochi prin 1:un_ct fe~ton

aţă în buclă, se continuă cu corpul bnde1 ş1 apoi cu
celălalt ochi. Ochiurile nu trebuie acoperite com-
ţie. Inelul din metal poate fi înlocuit printr-unul plet, deoarece ele vor fi oricum ascunse cînd se
lucrat din aţă (fig. 173).
întotdeauna cîrligul se va monta la partea dreaptă cos pe produs.
a produsului, iar inelul la partea stîngă (fig. 17 4).
Pentru ca să nu apară vizibile copcile în timpul Pentru îmbrăcarea cîrligului, se porneşte de la
purtării, se va monta inelul cu capul pînă la vîrful acestuia. Se introduce aţa prin cele două
ramuri si se răsuceşte atît în stînga cît şi în
marginea ţesăturii (fig. 175). dreapta de 8-10 ori, pentru a îmbrăca cît 1:1ai
bine vîrful. Se continuă cu punct de feston, prm-
După ce au fost prinse copcile, se montează_ că_p­ zînd ambele ramuri cu una din aţe. Cealaltă aţă
tuseala avînd grijă ca aceasta să acopere ochmnle se ţine de-a lungul tijei. După ce se termină
corpul, cu cele două capete de aţă s~ c~s ce~e
de· montare ale cîrligului şi inelului. In cazul în două capete ale cîrligului. Pentru a evita ?esch1-
derea copcilor în timpul purtării, ele vor ft mon-
care se doreste în mod deosebit să se menajeze
tate alternativ (fig. 178).
marginea ma.terialului, copca se mai poate coase
Bride. Bridele pot fi de două feluri: bride festo-
astfel: inelul se prinde cu capul ieşit cu 2 mm în nate si bride din ţesătură sau panglică. Dimen-
siune~ lor se stabileşte în funcţie de rostul pe
exterior rieaţrincuîtrl igul cu c2ă,mdmupîăn interior (fig. 17 4). care urmează să-l închidă, de copcă etc.
Trebuie' faptul ce copca este în-

chisă, produsul trebuie să aibă marginile cap în

cap (fig. 176), fără să se remarce neo suprapu-

nere sau spaţiu liber între cele două părţi.

Dacă în locul unde este montată copca nu este

posibil să fie acoperită de căptuşeală (fig. 177),

la produsele finisate superior, se va îmbrăca
copca cu aţă. ln acest scop se alege un fir de aţă

în culoarea materialului, mai gros şi bine răsu-

Fig. 175 - Montarea

so copcilor ln marginea Fig. 178 - Montarea alternativă a copcilor
materialului

Fig. 179 -Coaserea bridelor din ţesăturii Fig. 182 -- l\Iontarea bridei capucin

Bridele festonat-'! pot fi realizate cu feston sim- In afară de aceste bride (rotunde, reliefate) se
plu (prln buclare) şi cu feston cu buclă. De obi- pot executa şi aşa-numitele bride „capucin" care
cei se pune firul de aţă în trei şi se execută corpul se obţin dintr-o panglică procurată din comerţ,
bridei astfel: se face un nod de fixare, ,:e intro- nemaifiind necesară croirea în bie (fig. 181). Pen-
duce acul în ţesătură prinzînd un fir sau două din tru executarea acestei bride se îndoaie panglica
ţesătură, se trece pe lungimea dorită in dreapta şi se prinde de produs. efectuînd un punct de
şi se repetă operaţia de 4-5 ori pentru a obţine oprire pentru nasture. Această bridă este rezis-
grosimea de bridă dorită. Se rulează apoi aţa cu tentă şi are o formă plată, nereliefată. Ea ,,e uti-
acul (punct de drug), prinzînd toate firele, de la lizează mai ales la sutiene şi corsete (fig. 182).
un capăt la altul al bridei (fig. 173). În unele cc1zuri bridele rotunde. din ţesătură cro-
Atenţie! In timpul execuţiei punctului de drug, ită în bie sau din panglică, se pot prinde ele pro-
trebuie lucrat cu atenţie pentru a nu prinde stofa dus fără a se detaşa una de alta; partea din in-
cu ncul. In cazul bridei festonate cu buclă, se va terior, ,;;e fixează solid printr-o cusătură manuală
înlocui punctul de drug, cu feston cu buclă, pla- (fig. 183). Aceste bride, pe lîngă faptul că înlocu-
5înt aţa sub vîrful acului. iesc cu succes butonierele, au şi un rol [email protected]
deosebit, asigurînd deseori garnitura produsului.
Bridele din ţesătură se execută dintr-o şuviţă de Ochiuri. Inchiderea la o confecţie se poate realiza
material croită în bie, care se coase pe dublu '.,i şi prin aşa-numitele „ochiuri" prin care se intro-
se întoarce pe faţă. Fiecare bridă se însăilează de duce apoi un şiret. Pentru executarea lor se va
faţa îmbrăcămintei, la intervale regulate (fig. 179). cresta ţesătura prin două tăieturi în formă de X
Se aplică apoi fenta faţă peste faţă, se coase pe avînd lungimea egală cu diametrul ochiului în
. margine, apoi se întoarce pe dos, îndreptînd şi
bridele (fig. 180).

Fig. 180 - Finisarea bridelor LJ 51

/i'ig. 181 - Bri- Fig. 183 - Montarea bridelor fără tăierea lor

da capucin

~l I f'.I

11cm

,1~

Fig. 184 - Cres- Fig. 185 - Ochi Fig. 186- Ochi bro- 'I !
tarea tn X pen- brodat cu drug dat cu feston cu
tru execuţia o-
buclă
chiului

formă finită (fig. 184). La crestat se va folosi un Fig. 187 - Insăilarca şi tighelarea locului fermoarului
foarfece mic şi bine ascuţit. Se rulea,:ă apoi cu
acul în interior marginile ţesăturii şi se brodează Aţa cu care se coase trebuie să fie rezistentă,
conturul ochiului fie cu drug, fie cu feston cm pentru a prinde solid fermoarul. Pentru a împie-
buclă (fig. 185), urmărind să se realizeze un spa- dica fermoarul să se desfacă, la extremitatea sa,
ţiu decupat rotund, egal. ln cazul în care se do- pe faţa produsului, se face o bridă de oprire, ou
3 mm înainte de capăt.
reste un contur mai plin (în relief~ în timpul exe- Pentru montarea fermoarului se utilizează uzual
cuţiei festonului, se prind şi 3-4 fire de aţă în două procedee: montarea margine în margi·ne şi
montarea ascunsă.
interior (fig. 186).
Montarea margine în margine se poate executa
FERMOARE atît manual cît şi direct, la maşină. ln primul
caz, mai întîi se însăilează loaul unde va fi mon-
După cum se ştie, fermoarul este un dispozitiv tat fermoarul, de jur împrejur. Se presează bine
practic, folosit frecvent în croitorie la diferite cu fierul de călcat după care se trage un tighel,
confecţii, ca: rochii, fuste, pantaloni, bluze etc. la maşină, de lăţimea unui picioruş (fig. 187).
Un fermoar incoreet montat compromite, de cele Numai după aceste operaţii preliminare se însăi­
mai multe ori, întreaga muncă depusă la croitul lează fermoarul la locul lui, avînd grijă să se în-
şi conf.ecţionarea unei îmbrăcăminţi, fapt pentru ceapă lucrul de la talie în jos iar marginea meta-
care, trebuie acordată multă atenţie aaestei opera- lică a fermoarului să fie cu 4-5 mm mai jos de
ţii. Prinderea celor două părţi ale fermoarului de semnele cu laţe care marchează talia. Fermoarul
ţesătură, deşi aparent pare destul de simplă, ri- se fixează pe produs cu punct în urma acului
dică o serie de probleme. sau ascuns, la nivelul tighelului de ornament (fig.
188). Se prinde apoi marginea fermoarului, pen-
In activitatea casnică este mai prudent să se coase tru a nu se rula şi a se agăţa de fermoar, cu un
întîi tighelul fermoarului pe ţesătură (căsuţa fer- punct oblic. Se presează cu fierul de călcat fără
moarului) şi după aceea se va prinde fermoarul a imprima conturul fermoarului pe faţa lucrului
de mînă. Acest procedeu are avantajul că în cazul şi fără a deforma linia şoldului.
defectării fermoarului, acesta se poate înlocui ma- Cînd se foloseşte acest procedeu de montare a
nual cu rapiditate, fără a mai fi necesară tighe- fermoarului, respectiv „margine în margine", nu
lirea cu aţă la culoare. Montarea fermoarului tre- este permis să se vadă partea sa metalică (dinţii).
buie să se facă cu o cusătură fină, pe o suprafaţă Pentru aceasta, fermoarul va fi cusut la o distanţă
de aproximativ 1 mm, spre interior, de la margi-
52 plată, fără a „ţine" fermoarul pe fustă sau invers. nea materialului (fig. 189).

.-.

Fig. 1S8 - Coaserea şi finisarea Fig. 189 - Coaserea Fig. 191 - o b
fermoaru lui fermoarului 1-2 mm
Însăilarea fermoarului - a; coaserea fermoarului
ln interior la maşină - b

în cazul montării fermoarului direct la maşină, (fig. 193). Intotdeauna _se_ începe ~ucr~l cu fermoa-

mai întîi se va descălca cusătura şi se va însăila rul deschis si se termma cu el mchis.
Dacă fermo~rul are o formă sau o culoare mai
rezerva de cusătură (fig. 190). Se prinde apoi în
deosebite se poate utiliza ca ornament, de exem-
ace fermoarul, se însăilează (fig. 191) şi se coase
plu, la un buzunar. In acest caz, se va ~roceda
la masină intercalînd între dinţii acestuia şi între
cei tr~nsportori ai maşinii o bucată de hîrtie, pen- astfel: se asază piesele una peste alta (faţa peste
faţă), se în;ăilează şi se marchează locul fermoa-
tru a nu se agăţa unii de alţii şi a îngreuna ope-
rului (fig. 194), după care se coase_ (fig._ 195). ~:
raţia. Marginea bentiţei fermoarului se prinde cu
decupează apoi conform modelulm, avmd gnJa
punct oblic. · ..
ca în capete să se cresteze în formă de Y (fig. 196)_.
Pentru a se monta fermoarul ascuns se pot utiliza
Se întoarce bucata de buzunar pe dos, se preseaza
mai multe procedee. Uzual, rezerva de material
cu fierul, se prinde în ace, se însăilează şi se coase
din stînga se îndoaie complet sau cu 0,5 cm mai
fermoarul (fig. 197). .
mult faţă de axa de mijloc (de cusătură (fig. 192)
In cazul în care se doreşte montarea fermoarului
si se fixează în ace. Se însăilează apoi fermoarul
pe această îndoitură şi se prinde de partea dreaptă pe un tricot, se vor executa 2-4 oc_hiuri ~upli-

mentare, în funcţie de fineţea lucrului, de fiecare

parte a fentei unde se montează fermoarul. Aceste

~mrr,

L

1I

I

I

I

oc Fig. 192- lndoirea re- --- 53
zervei pentru fermoaru I
Fig. 190 - Descălcarea cusiHurilor - a; lnsăilarea rezervelor
-b ascuns

I

1
[

l-

i
I

'

j Fig. 1.91 - Insăilarea pieselor şi Fiq. 1.95 -- Coaserea Jocului pentrn
marcarea locului pentru fermoar fermoar
Fig. 193 - Faţa fermoarului cusut as-
cuns

ochiuri suplimentare vor fi prinse pe dos alcătu­ este bine să se reţină unele mici secrete, astfeii
ind marginea fentei. Se verifică apoi dacă margi- 9 In nici o situaţie, la fustă, ,,dinţişorii" fermoa-
nile sînt plate, adică dacă nu sînt prea întinse rului nu trebuie să fie vizibili pe faţă (fig. 198).
9 La fuste, întîi se montează fermoarul şi după
sau susţinute. Se poate executa după aceea tighe- aceea cordonul (fig. 199). Primii dinţişori ai fer-
lul, la maşină, montînd fermoarul manual.
Atenţie! Specialiştii apreciază că fermoarul re- moarului V(tr fi situaţi mai jos cu 4-5 mm de
prezintă „oglinda" execuţiei de calitate a una-i cusătura de montare a cordonului.
8 In nici un caz nu se susţine fermoarul pe fustă.
fuste. De aceea, mai mult ca la alte piese vesti-
mentare, la fustă operaţia aceasta necesită un ,:; Intotdeauna se va presa bine locul de montare
plus de minuţiozitate. Pentru reuşita operaţiei,
a fermoarului cu fierul de căleat.

\I \I \/ \I \I \f I

\1 \/ \I \j \/

/=-/

;~~i I
i~~i
1I,==:
,~i

,1==
I ::

1I=:

1:

Ffg_ 196 -- Decuparea Jocului Fig. 197 - Coa1erea fermoarului Fig. 198 - Am- Fig. 199 - l\Iontarea fermoarului
plasarea „dinţi­ tnaintca cordonului
54 pentru fermoar
şori lor"

EXECUŢIA CUTELOR ŞI A PLIURILOR Fig. 202- Hidicarca rundului de cută

Cutele şi pliurile sînt frecvent folosite in vesti- 2A+3
mentaţia feminină, mai ales la fuste şi rochii, con- J,-Ol'I,. .,.ţ
ferindu-le acestora lejeritate şi eleganţă. Deosebi-
rea dintre acestea constă în faptul că primele sînt \\
solitare iar celelalte sînt amplasate uniform, des.
Fig. 203 - Decuparea tiparului de fustă clasică - a; lnde-
Cutele pot fi de două feluri: simple şi duble. Cu- părtarea celor două bucăţi de tipar - b
tele simple au plusul de material pliat, distribuit
pe dos într-o singură direcţie faţă de cusătură
(fig. 200 a, b), iar cele duble au surplusul de ma-
terial distribuit egal în stînga şi în dreapta (fig
201 a, b).

O cută în poziţie normală nu are voie să stea des-
făcută, marginile ei trebuind să fie lipite ur:a de
alta. Pentru a obţine acest efect trebuie să se ia
cu 3 cm mai mult material în talie, în adîncimea
de cută, decît la tiv. In cazul în care după confec-
ţionare cuta stă desfăcută, se va ridica fundul de
cută în sus şi se va prinde ir. talie (fig. 202).

Dacă se notează cu A lungimea fundului de cută
în formă finală, atunci, pentru cută, indiferent
dacă modelul este simplu sau dublu, este nevoie
de un plus de material de „2A".

Pentru a realiza o fustă cu două cute în faţă, se
va lua tiparul de fustă clasică dreaptă, se va de-
cupa de jos în sus pe linia de mijloc a pensei (fig.
203 a) '?i se vor îndepărta cele două bucăţi de ti-

I:'V I / I

I I' I / /: /II' I I

I I II

I I II
I I
I l
I I l
I
I I I

I II
II

I

Fig. 201) - Cute ,i111pie --~ a; cute simpic ln secţiune - b I

Fig. 204 - Cute cusute plnă la I
linia şoldului
I

b Cută dublă - a culă dublă ln secţiuJJe.-:-·b par astfel: la talie, €U distanţa de „2A"+3 cm, ia11 55
la tiv cu distanţa de „2A" (fig. 203 b).
Fig. 201 - Cutele pot fi cusute pe o anumită lungime sau
pot fi lăsate libere (fig. 204).

Fig. 207 - Determinarea circumferinţei taliei

j.... 2Ll -I soldului, adăugînd un plus de 2-3 cm, pentru a
~tabili lăţimea fustei la nivelul şoldului. Din
Fig. 205 - Tiparul cutei de la mijlocul feţei această distanţă, se scade circumferinţa taliei şi
numărul de centimetri astfel obţinuţi, se împarte
Pentru a confecţiona o cută în faţă sau în spate, la de două ori numărul de cute, aflînd astfel cit
pe mijloc, se vor îndepărta cele două tipare cu mai trebuie să se ia din fiecare cută dublă, la
distanţa de 2A+3 (de două ori adîncimea finală nivelul taliei, pentru a obţine o fustă pe măsurile
a cutei, plus 3 cm) la talie şi cu 2A la tiv (fig. dorite (fig. 207). O atenţie deosebită se va da în-
205). cheierii unei astfel de fuste. Cusătura de îndoire
Pentru a obţine un pliseu, ~e vor executa cute de
jur împrejurul fustei. Pentru a realiza o fustă pli- Ya fi în adîncimea unei cute, pentru a fi cît mai
sată, mai întîi se vor marca pe stofă, cu ajutorul puţin vizibilă (fig. 208). Cusătura se va executa
acelor de gămălie şi a centimetrului, distanţa din- „în picioare" fără ca să se descake cusăturile şi
tre cute si adîncimea cutei (fig. 206) după eare se se vor surfila împreună cele două bucăţi de ma-
va plisa tot materialul. Se măsoară apoi grosimea terial (fig. 209). Capătul de jos al cusăturii se va
îndoi si ridica cu 0,5 cm în sus. Cusătura va fi
I lI executată după terminarea tivului.

J JJ ii

\ I II

I II II
III/ J J J
I I!
56 Fig. 206 - Marcarea cutelor I6
l

I II

.!,

~
Fig. 208 - Cusătura de ln- Fig. 209 - Finisarea cusă-

cheiere a fustei ln cute turii

Fig. 210 - Cută evantai APLICAREA VOLANELOR, BENTIŢELOR
ŞI A DANTELELOR
!///// li
Volanul. Este o garnitură care se poate aplica la
o rochie, bluză, fustă, lenjerie de pat, faţă de
masă etc.
Un volan poate fi croit pe fir drept şi atunci lun-
gimea lui la terminaţie este la fel de mare ca la
locul unde se aplică, sau pe bie, în formă de cloş.

In acest din urmă caz, volanele se croiesc fie în

cercuri concentrice (fig. 213), fie sub formă de
spirală (fig. 214). Un volan poate să aibă pe toată
lungimea aceeaşi lăţime (fig. 214) sau poate să
aibă o lăţime diferită (fig. 215).
Volanul, în general, se încreţeşte, la cel croit în
formă cloş, încreţirea însă nu este obligatorie (fig.
216). Pentru ca volanul să aibă creţii egal distri-
buiţi, trebuie să se execute două rînduri de creţi
(fig. 217 a, b). Coaserea volanului se va face între
cele două rînduri de creţi, pentru a împiedica de-
plasarea lui (fig. 217 c).
In cazul în care se doreşte aplicarea pe produs,
se va îndoi marginea volanului (sau se va ter-
mina curat) prin alt procedeu, ca de exemplu,
bordajul sau drugul. Printr-o cusătură simplă se

Fig. 211 - Coaserea cutei Fig. 212 - Încrustarea unui grup Fig. 213 - Croirea volanelor prin cercuri concentrice

evantai de cute Fig. 214 - Croirea volanelor
ln formă de spirală
Un grup de cute „gofrate", plisate ca un evantai, 57

se pot introduce într-o cusătură (fig. 210). Coase-

rea şi finisarea acestui grup de cute evantai (go-
frate) se va face „în picioare", fără descălcarea
cusăturilor (fig. 211). Dacă modelul are un grup de
cute încrustate (fig. 212), se va da o atenţie dec,se-
bită realizării unghiurilor efectuînd corect cresta-

rea şi îndoirea rezervelor de cusătură.

la

\,'"\
\ ·,i'!' ' 1\Y'---, \"'-' '-' ' '\,Il,i.I,,·.,. \ 'I.'\\ \ ',,, \' ''\ 1I',\'.\ _/'/,'',
,li \•II '-~ ' V/ '
'\ \i ,/ V
'"

Fig. 215 - Volan cu lăţimi diferite L J
D
dau cele două rînduri de creţi, strîngînd firul de
aţă pentru a obţh1e desimea şi forma dorită. Se C
aplică apoi volanul pe material (fig. 218), pr;n-
zîndu-1 cu ace de gămălie, se însăilează şi se coase Fig. 217- Increţirc simplă - a; lncrcţire tn zigzag - b;
la maşină, între cele două rînduri de creţi (fig. coaserea volanului - c
219). În cazul în care nu se montează volanul
prin încrustare, se va aplica volanul pe material, Pentru a obţine un volan în formă şerpuită (de
faţă pe faţă. Se prinde volanul cu ace, se însăi­ spirală), acesta se va coase pe o bentiţă dreaptă,
lează şi se coase la maşină între cele două rîndur; cu marginile finisate, în zigzag, din margine în
de creţi (fig. 220). margine. Se trage apoi de aţa de încreţit, pînă
Volanele se pot aplica şi pe mijlocul lor, folosind
aceeaşi tehnologie (fig. 221). De asemenea, vota- -,1 -----------,
nele se pot aplica în două sau în mai multe r1n-
duri, suprapuse (fig. 222).

58 Fig. 216 - Volan cloş netncreţit Fir,. 218 -- Aplicarea volanului

------ -UJ/I ~ ;') I\ ~ Fig. 22:J - Volan şerpuit
i1
cînd volanul ia forma dorită, după care se aplică
Fig. 219 - Forma finalu a volanului montat prin coasere (fig. 223).
Increţirea se realizează mai uşor cu ajutorul ma-
Fig. 220 - Volan aplicat şinii de cusut, acest lucru datorită uniformităţii
Fig. 221 - Aplicarea volanelor pe mijloc pasului. Pentru aceasta se fixează la maximum
Fig. 222 - Aplicare a două rtnduri de volane pasul de cusătură şi se slăbeşte mult tensiunea
aţei superioare, prin rotirea discurilor de tensio-
nare, sau chiar prin scoaterea firului dintre cele
două discuri. !n acest fel aţa de la suveică alu-
necă foarte uşor şi se poate mări sau micşora lun-
gimea volanului după dorinţă.
În unele cazuri se preferă să rămînă aţa de la
creţi pe material (înlocuind aşa-numitul motiv
„cuiburile de viespi"). In acest caz tensiunea aţei
superîoare este puţin mai mare şi se dau mai
multe rînduri de creţi, 5-7 rînduri (fig. 224).
Increţirea se poate realiza şi în jurul unui şnur
mai gros, reliefat, acesta avînd şi un rol orna-
mental (fig. 225). Această operaţie este foarte sim-
plă şi uşor de executat. Se îndoaie materialul
peste şnur şi se prinde cu o cusătură în urma
acului, chiar la baza şnurului (fig. 226).

Dacă se urmăreşte un efect estetic deosebit, în-
creţirea poate fi fixată, formînd aşa-numitele
,,cuiburi de viespi". Pentru obţinerea lor se încre-
ţeşte materialul la maşină, cu pasul maxim, la
numărul de rînduri dorit (fig. 227). Se trage de
aţe cît mai fin şi delicat, pînă se obţine lăţimea

.....________________., 59

Fig. 224 - Fals cnib de viespi

Fig. 22,\ - Prinderea cuiburilor
de viespi

/ l ... .[I\,.-,, .,.... I 1u ,._
\I ')\.I./r..,,h,JI\"; :
/ 1.; .e- I I

Fig. 22.5 - Îndoirea materialului ln jurul şnurului ... lI"'r 7 I /

Fig. 226 - h1crcţirea pe snur I--')1'7i 1,,,_i fI -
v. ~,,- \' .. I/ \„ \

1

_! 1- \ "' -"'
\J ~L~I..\L71~;.. \
j\

n

Fiq. 229 - Modele diferite pentru ~cuiburi de viespi"
(a, b)

dori tă. Se r:rind grupurile de creţi cîte două (fig.
'22B), conform modelului (fig. 229 a, b). Fiind o
lucrare de fineţe se va acţiona cu multă atenţie.
După terminarea lucrării, se pot scoate aţele folo-

site la încreţit.
Bentiţa. Tot ca ornament se pot aplica pe mate-

riale diverse bentiţe de diferite forme şi culori.
orocurate din comerţ sau realizate dintr-o anu-
mită ţesătură. Pentru aceasta, se marchează pe
material locul unde urmează să fie montată ben-
tiţa după care aceasta se prinde în ace şi se coase
rle mînă sau de maşină. În functie de lăţimea ben-

60 Fig. 227 - Coaserea la ma~11l pentru excc11ţla cuiburilor de Fig. 230 -- Coaserea ·suitaşu-
vlcapl . lui '

tiţei, aceasta se poate fixa de material printr-o
cusătură pe mijloc (fig. 230), cum se procedează
de exemplu la suitaş - o bentiţă îngustă - sau
prin două cusături laterale în cazul bentiţelor mai
late. Dacă se doreşte să nu apară cusătura pe
faţă, bentiţele vor fi prinse de material cosînd pe
dosul acestuia şi prinzînd doar cîteva fire din ben-
tiţă. Pasul de cusut trebuie să fie în acest caz mic,

pentru a fixa bentiţa solid.

Fig. 231 - Aplicarea dantelei decupate Fig. 234 - Prinderea dantelei metraj „ln picioare"
Fig. 232 - Aplicarea benzii de dantelă pe faţă
Dantela. Tot din categoria garniturilor aplicate pe
ţesătură sau intercalate fac parte ;,i dantelele, după
cum se ştie, foarte actuale în modă.
In mod obişnuit, dantela se prinde de suport fi-
xîndu-i marginile cu ajutorul unui punct de drug
ttig. 231). Dacă dantela are marginile bine fini-
sate, se montează printr-o cusătură simplă de
mînă sau de maşină. În cazul în care se interca-
lează benzi de dantelă în suportul textil (entre-
deux), se aplică dantela µe ţesătură şi se fixează
J:Jrin două cusături laterale (pe margini). Apoi se
detaşează cu foarfecele ţesătura de sub dantelă
(fig. 232), cu atenţie. Se mai taie din marginile
materialului dacă este cazul şi ,-:e rulează fin,
prînzîndu-se cu punct oblic (fig. 233). Ţesătura
nu va fi decupată înainte de a monta dantela
pentru a putea obţine o intercalare corectă.

Dantelele metraj procurate din comerţ pot fi cu-
sute şi „în picioare", deoarece, de regulă, au un
şnur la bază, pe care glisează. Acestea se prind
de material printr-o cusătură simplă (fig. 234).

REZOLVAREA TERMINAŢIILOR
LA CONFECŢIILE CROITE PE BIE

Fig. 233 - Decuparea şi prinderea margine! de material pe doi La piesele vestimentare croite pe bie, executarea 61
tivurilor, simple sau mai complexe (colţişori, bor-
daj etc.), cere pricepere, îndemînare şi multă a-
tenţie. Deşi aparent această operaţie nu pare să

I _________,

\\ Fig. 237 --- Coaserea tivului cu plusul de material resorbit
prin călcare
Fig. 235 - Prinderea ln ace a tivului cloş
ţine lînă, se va însăila tivul cu pasul r:7~r~nt ş_i
influenţeze calitatea execuţiei, în realitate are o se va călca cu pînză udă pînă cînd se defmttt \'eaza
mare importanţă. tivul (fig. 237).
Pentru a realiza un tiv la un produs cu curbură
mare, cum sînt, de exemplu, rochiile şi fustele Dacă confecţia are o terminaţie în colţişori, mai
cloş, se procedează astfel; se îndoaie rezerva de întîi se desenează pe o bentiţă de material mode-
tiv, se însăilează în marginea tivului şi se lul colţişorilor. Se pun apoi cele două ~tr~tur~ de
prinde tivul în ace, distribuindu-se uniform plu- material unul peste altul (faţă peste faţa) Şt se
sul de material (fig. 235). In cazul în care plusul aplică modelul pe hîrtie care se prinde de mate-
de material nu se s<trînge în urma călcării cu fie- riale prin însăilare (fig. 238 a, b). Se c,oa?e p_cste
rul de călcat şi pînză udă (de exemplu la poliester) hîrtie modelul cu colţişori, se rupe h1rtta ŞI se
se va coase tivUJl păstrînd plusul de material in decupează materialele aproape de c~sătură, eres~
picioare (fig. 236). ln cazul în care materialul con- tindu-se colţurile (fig. 239 a, b). Se mtoarce apo:
pe faţă, urmărin<l cu at:nţie ~espectarea formei
62 Fig. 236 - Coaserea tivului păstrlnd plusul de material '.',-Jlţişorilor. Pentru o mai buna cor.iturare a i:no-
dclului se însăil.ează pe margine fiecare colţişor
şi apoi se presează cu !ierul. E:-'entual_ se_ tr~g~
chiar un tighel pe margmea colţ1şorulu1 (ftg. 24"
a, b).

în cazul în care tivul se termină prin bordare,. se
croieste bentiţa cu care se bordează în bie, se pnn-
de d~ material cu atenţie, cu ace de gămălie, se
însăile~, se coase la maşină (fig. 241_), se_ întoar-
oe şi se prinde bordajul cu punct obltc ~fig. 24?)-
Insăilarea bordajului se va face cu multa ~tenţie,
pentru a nu prinde prea mult sau prea pu ţm ma-
terial şi a deforma modclu:l.

Dacă este necesară o asamblare a dou_ă materia!e
printr-un model mai complex:, operaţi~ se real!-
zează prin aplicarea celor doua straturi de. rr:ate-
rial faţă pesit.ie dos şi coaserea lor la maşma P:
modelul dorit (fig. 243), după care se decupeaza

a

(]

Fig. 240 - b

Înto:ircl'rca pe faţii a colţişorilor şi lnsăilarea la
margine (a, b)

b

Fig. 238 - Aplicarea pe straturile de material a modelelor tn
colţişor (a, b, c)

Fiy. 239 - Coasere,'\ modelului ln colţişori şi decuparea lor (a, b) Fig. 241 - Prinderea bentiţei de bie

Fig. 242 - Finisarea bordajul~ speciale, mai subţiri decit ce[e de cusut. In funcţie
de model. sau de mărimea mărgelelor, se poate
materialul de deasupra cît mai aproape de cusă- prinde de material flecare mărgea sau mai multe

1mTă. odată.

Linia de asamblare se maschează printr-un punct In cazul în care se coase c~ o singură mărgea,
de drug 111.licrat de mfoă sau de maşină. se introduce acul foarte aproape de locul unde a
fost soos, pentru a masca ctt mai bine aţa.

Paietele. Se pot fixa fie cu o mărgea în mijloc (în
special atunci cînd sint singulare), fie cu aţă a-
tunci cînd sînt suprapuse în formă de solzişori.

In primul caz, se introduce acul prin paietă, se

introduce mărgeaua prin ac şi se revine introdu-

cînd acul prin mijiocul paietei. In cel de-al doilea

caz, se introduce paieta prin ac, se coase de ma-
terial iar peste aţă se a.şază şi se ooase paieta ur-
mătoare, în aşa fel înCJ."'i: aţa de cusut să fie tot
timpul acoperită.

Pentru suprafeţe mari de paietat, se folosesc ma-
şini industriale.

Paietele mai noi,mai modeme, au o formă hexa-
gonală şi sînt îndoite în exteriior, ceea ce le con-
feră o formă spaţială deosebită şi un efect de
relief. De multe ori sînt transparente, sidefate şi
împrumută culoarea materialului pe care sînt bro-

date.

Strasurile. Se pot coase pe material, dacă au
găuri special prevăzute pentru aceasta. Pentru
cele care s,înt în suport de metal, se scoate cris--
talul dezdoind cele patru. colţuri. Se introduce
suportul de metal în maiterial, cLe pe dos spre
faţă, ce1e paJtru colţuri străpungind materialul,
se aprică cristalul de rochie.

APLICAREA MARGELELOR, TREFLA
A PAIETELOR ŞI A STRASURILOR
Trefla, supranumită albiniţă, muscuJ.iţă etc., este
Mărgelele, paieteLe, ştrasurile reapar la anumite ubilizaită în croitorie pentru întărirea r0ezistenţei
intervale în modă. ELe se uti1i2lează fie pentru a unei cusături. Aplicîndu-se pe faţa produsului,
înnobila anumite broderii, fie pentru a constitui are şi un rol ornamentau.. Pentru a-şi îndepUni ro-
o broderie de sine stătătoare. lul de întăritură, ea trebuie aplicată cu o latură
Mărgelele. In general mărgelele au găuri mici, perpendiculară pe deschizătură (fig. 244).

64 fa:pt pentru oare la ooaseriea lor, se folosesc ace Trefla se poate realiza din material textil, piele,
înlocuitori, sau se poaite b.r'Oda cu aţă.

---~--~---~i. A se continuă astfel pînă clnd se umple trefla (fig
Î 1/ \ 247 a, b).
/\ /i /\ Se mai poate realiza un model de treflă, netre-
\ z_ __ ~ I\ cînd prin B şi C, în toate colţurile lucrîndu-se la
/ fel ca în A.
al- _\c
POMPONUL, CIUCURII ŞI FRANJURII
I Fig. 24 5 - :\farcare:i treflei·
Pomponul, ciucurii şi franjurile constituie ele-
)( A mente de ornament pentru îmbrăcăminte, dra-
perii, garnituri de pat etc.
I ~- Pomponul. Pentru a obţine un pompon, se folo-
sesc două discuri din carton, prevăzute cu o gaură
I\ il \\-~ în mijloc (fig. 248). Se unesc cele două discuri şi
__.1,.ŞJ/;,_1_/ - ." ''e rulează pe ele firul din care se execută pom-
L\ ~__J' ponul (fig. 249). După ce se obţine grosimea do-
- ~- C rită, se trece, cu ajutorul unui ac, un fir rezistent
printre cele două discuri de carton, se taie cu
Fiy. 244 - Trefla Fig. 246 -- Prima operaţie foarfecele partea exterioară a firelor dintre dis-
1n ex,·,·u\ia treflt·i curi (fig. 250) apoi se leagă strîns mănunchiul de
fire realizat (fig. 251) €11 firul rezistent care fu-
t)entrn a se realiza din piele sau inlocuitori (pen-
Fig. 2415 - Discurile din Fig. 249- Umplerea discu-
tru articole de sport) se taie un tdunghi echila- carton rilor cu ată
teral (cu laturi egale), cu o latură de 2-2,5 cm.
Se coase marginea triunghiului, de jur împrejur. @
Dacă trefla se realizează din materiale textile care
se destra:mă, se va tăia cu o rezervă care se în-
doaie în interior.

In cazul în care trefla se brodează cu aţă, se tra-
sează pe ţesătură un triunghi ABC, cu laturile

egale (de 0,5-2 cm), cu un creion sau cu o cretă

de croitorie bine ascuţită (fig. 245). Brodc1rec1 se
începe din unghiul stîng al bazei. Se coase rrn,i
întîi în B, de pe dos spre faţa ţesăturii; se C03.St>
apoi în A, la înălţimea triunghiului, luîncl foartr·
puţină ţesătură şi se introduce acul din C în B
lingă firul de aţă (fig. 246). Se repetă operaţia spre
interiorul treflei, prinzînd fir lîngă fir. Se coase
din nou în A, apoi se trece cu acul din B în C şi

o Fig. 250 - Tă­ Fiy. 251 - Legarea mănunchiului de 65
ierea pomponu- fire şi scoaterea cartoane lor
Fig. 247 - Executarea treflei -- n; forma final{1 a treflei
bordate - b lui

I II~\lli' lii 'II li
I
II
I
I!I ~I\
'
I

I ,i I

I' /1J1 liii I

Fig. 255 - Forma- Fig. 256 - Formarea ciucurilor prin
rea ciucurelui destrCtmarea :narginei de material

Fig. 252 - Pompo11ul Fig. 253 - Executarea laţu­
ln formă finală lui ciucurelui

sese trecut în prealabil printre cele două discuri, b
pentru această operaţie. Pentru o rotunjire per-
fectă, se tunde cu foarfecele unde este nevoie Fig. 2-57 - Formarea ciucurilor prin adăugarea d,• fir,· ('1. 1·
(fig. 252). Discurile de carton se pot folosi de mai
multe ori. EXECUŢIA ŞI ASAMBLAREA
Ciucurii. Pentru a obţine un ciucure detaşabil, se MINECILOR
va executa dintr-o aţă mai groasă un mic laţ,
care va constitui laţul ciucurelui (fig. 253). Se Una din părţile cele mai importante ale îmbră­
aşază pe o suprafaţă plată mai multe fire de aţă, cămintei este mîneca. In aceeaşi măsură însă pre-
în funcţie de grosimea ce se doreşte a o da ciucu- zintă şi n mare dificultate în execuţie. Această
relui. Se prinde mijlocul aţelor cu €ele două ca- dificultate este dată atît de hrma spaţială a rnî-
pete libere ale laţului (fig. 254) şi cu un alt fir se necii cît şi de faptul că aeeasta trebuie să permită
rulează în jurul aţelor pentru a prinde şi fixa o mare libertate de mişcare (fig. 258).
ciucurele (fig. 255). Se tunde apoi la lungimea Pentru o montare corectă, mînecile trebuie :n-
săilate şi probate amîndouă o dată pentru faptul
dorită. că, de regulă, mîinile sînt asimetric dezvoltate
(mîna dreaptă de obicei este mai dezvoltată, iar
Franjurile. Franjurile sînt ornamente textile de umărul este ridicat mai sus faţă de cel stîng). În
diferite forme, care se obţin de regulă prin de-
strămarea marginei materialelor şi prin înnoda-
rea firelor de urzeală sau bătătură, în modelele
dorite (fig. 256). Alte franjuri se pot executa adău­
gind cu acul fire de aţă în marginea ţesăturii,
,1.re apoi se înnoadă după dorinţă (fig. 257, a, b).

g-:::

66 Fig. :!,54 -- l'rinderea rminunchiului de fire

Fig. 258 - Gradul rk libertate ln
mişcare pe care trebuie sii-1 asigure

mlnrca

Fig. 260 - Remedierea Fig. 26 I - Mlneca
unei răscroituri prea
cazul în care la proba de corsaj apare un plus de
material, la răscroitură, acesta poate să provină strlmte
fie din faptul că umărul este prea jos montat şi
trebuie ridicat (fig. 259 a), fie că adîncimea pen- forma spaţială dorită (fig. 26~). S: întoarce m~neca
sei de bust este prea mieă şi trebuie mărită (fig. pe faţă şi produsul pe dos ş1 se mtrod~ce rr_:meca
259 b). In cazul în care răscroitura este prec1 în produs faţă pe faţă (fig. 264). Se P:mde m ace
strîmtă, se crestează răscroitura cu mare atenţie
de gămălie mîneca. de produs, :espec~m~ semnele
şi apoi se decupează (fig. 260). Se are în vede_re de întîlnire, începmd cu A ş1 contmumd cu ~
faptul că o răscroitură strîmtă se poate remedia,
şi C (fig. 265 a). Apoi se deplasează vcorve~t c:eţu
pe cind una prea largă. nu. Pentru ca să cadă de la mînecă, se prind cu ace de gamalie ş1 se

corect mîneca trebuie să aibă un plus de mate- însăilează (fig. 265 b). Se întoar!e pe_ faţă_ şi -~e
rial de minimum 3-4 cm faţă de răscroitură. probează. Proba se face cu. ammdoua ~m:c1:e
însăilate (fig. 265 c). Mînecile se aranJeaz~ 1r:
chiar clacă este o mînecă simplă, dreaptă. Acest
plus se susţine <m două rînduri de creţi (fig. 261). aşa fel încit să nu se schimbe mîneca dreapta cu
Se însăilează mîneca pe partea laterală (fig. 2G'.::)

şi se formează capul de mînecă pentru a căpi\ta

o Fig. 262 - însăila- Fig. 263 - For- Fig. 264 - Introduce- 7
6
Fig. 2,5.9 - Hemedierea plusului de material la corsaj; răscroi­ rea mlnecii marea capului de rea mlnecli ln produs
tura m1necii. prin ridicarea umărului ~-a; mărirea pensei de
mlnecă
bust --- h

o Fiq. 26u- Finisar('a mî-
necii l:1 r,1scroitură
Fig. 265 - Aranjarea mlnecii - a; prinderea ln ace şi lnsăilarea rn!rHcli - b; prindPrea rnlnecii
la probă --- c

cea stîngă (răscroitura mai adîncă se montează la colţuri. Dacă la probă pava se prezintă um-
pe faţa produsului). Finisarea mînecii montate flată, se va diminua din lăţimea ei.
se face cu feston cu buclă (fig. 266). Mîneca raglan (fig. 269), de asemenea, nu pre-
zintă dificultăţi de montare dacă se respectă punc-
Avînd în vedere mişcările corn plexe pe care le tele de întîlnire de pe tipar şi curburile sînt cu-
face mîna, pentru mîneca lungă trebuie să se sute corect. La probă se dă drumul la cusături
prevadă un plus de material la lungime. De aceea, dacă mîneca este prea îngustă sau se ia la eusă­
proba nu se face pe mina întinsă, ci încl(;ită clin turi dacă este prea lungă. De obicei, o mînecă
cot şi sprijinită în talie (fig. 4). În timpul probei raglan fiind folosită mai mult la o ţinută sport,
se subliniază cu tighel.
mînecii nu trebuie să se formeze plusuri sau mi- Cînd se probează mîneca trei sferturi trebuie ve-
rificate cu mai multă atenţie mişcările mîinilor
nusuri de material la corsaj. în acest timp se va nentru că ea se termină sub cot. Această mînecă
poate fi terminată printr-o cusătură simplă (fig.
urmări ca la mijlocul cusăturii umărului, să fie 270) sau cu o manşetă (fig. 271). In cazul în care
montat capul de mînecă (punctul B). În cazul în se termină printr-o cusătură, mîneca se îndoaie
,:;i se coase eu punct de tiv sau se coase în mar-
care nu este montat la locul lui (avînd o poziţie gine, faţă peste faţă, cu o bentiţă croită în bie,
a mînecii mai în faţă sau mai în spate), Sl' depla- lată de 3 cm, care se întoarce pe dos şi se face
,,curat" cu punct ascuns (bordaj).
sează mîneca.
Fig. 267 - Introducerea pavei
La probă se vor mdi~sGcăa emxiîisntiăleleîjnertiotaatteea dnierecec,tsiialreă triunghiulare la mlneca chi-
pentru a observa
mono
pentru a nu risca să se descoasă mîneca sau

chiar să se rupă ţesătura din care este conf~ctio-
nată, în timpul purtării produsului. O mîn~că

corect executată trebuie să cadă pe fir drept, să

nu fie răsucită. în cazul în care are acest defect

se remediază din cusăturile laterale.

Mîneca chimono pune mai puţine probleme de
montare. Pentru a permite o bună miscare a mîi-

0

nii, în cazul în care chimonoul este m ic, se intro-
duce la subraţ, o „pavă", triunghiulară (fig. 267),

rombică sau pătrată. Această pavă se montează

în cusăturile laterale (fig. 268 a, b). Pentru a nu
68 deforma mîneca, se va cresta rezerva de cusătură

li (' \ ~
\_,
Fig. 268 - Aspectul pa vei pe faţa produsuiui - a; aspectul
pa vei pe dosul produsului - lJ i }, 1l'

/,/ t\!
Oricît de pricepută este persoana care croieşte
mîneca, este bine să nu pornească la executarea Î
acestei operaţii fără a construi mai întîi un tipar
de mînecă. Pentru o mînecă lungă, dreaptă (fig. /l
272) se va construi un dreptunghi care are dis- 'r'"r---
tanţa A B egală cu grosimea braţului, plus 4 cm
şi distanţa A C egală cu lungimea mînecii (fig. 1/ (
273). Se împarte distanţa A B în patru părţi egale
+obţinînd punctele A 1, A 2 şi A 3. Distanţa A D este i. l
egală cu distanţa AA1 5 cm. De la orizontala
care trece prin punctul D se ridică în sus 8 cm l

(,· Fig. 272 - Minecă 2

lungă dreaptă Fig. 273 - Construirea tiparului dr

mtnecă lungă dreaptă

Fig. 26.9 - Mtneca ra- Fig. 270 - Mtnecă Fig. 271- Mlne- şi 5 cm Pe verticala din A şi B, pe la jumătatea
glan trei sferturi termina- distanţei, se intră în interior cu 2 cm, iar la ter-
că trei sferturi minaţie, cu 1 cm. Pe verticala din A 1 se coboară
tă simplu în jos cu 2 cm, iar pe verticala din A 3 se urcă
terminată cu 1 cm. Se conturează mineca cu linii curbe. 69
Acest tipar de mînecă clasică se poate transforma
manşetă şi în alte modele de mînecă. Astfel, pentru a
obţine mîneca pe cot se intră în tiparul de bază
de la dreapta la stînga la încheietura mînecii cu
5 cm şi apoi se măsoară distanţa B A egală cu
grosimea încheieturii, plus 2 cm (fig. 274). Se
execută şi o pensă pe cot adîncă de 2 cm şi lungă
de 5 cm.

Tiparul de mînecă clasică poate fi transformat şi
în tipar pentru mîneca clopot (fig. 275). In acest
scop se decupează tiparul de mînecă clasică pe
mijloc, de la terminaţie spre capul de mîneeă
(fig. 276). Se păstrează capul de mînecă ca punct
fix şi se îndepărtează la terminaţie cu atît cu cît
este necesar (fig. 277). Se prelungesc liniile şi se

curbează.

Pentru a obţine tiparul de mînecă lungă, bufantă
(fig. 278) se decupea21ă tiparul clasic pe mijloc,
de jos pînă sus (fig. 279) şi se îndepărtează egal

Fig. 2'iti -- \11- Fig. 279 - Decupa- Fig. 280 - Îndepărtarea

fll'l',i lu11-.«:i !11.•- r ea· 1.·ipa ru I 111· b 11ca"ţ·1J or de tipar şi con-

!:,llt:i !urarea capului de mineră

A stînga şi în dreapta, în aşa fel încît distanţa A 3
să fie egală cu grosimea braţului, plus 3 sm
Fig. 274 - Transformarea tipa- (fig. 281). Această mînecă se poate termina sim-
rului ln tipar de mlnecă pe cot plu sau cu diverse modele de manşete. Pentru a
transforma acest model în mîneca scurtă clopot,
cele două părţi de tipar (fig. 280). Avînd în ve-
se procedează la decuparea tiparuîuT„pe-mijÎoc:"
dere că la capul demînecă al mînecii bufante este
(fig. 282) şi îndepărtarea celor două bucăti de
nevoie de un plus ck măfeii~l, -~~ r-idică capul de
tipar păstrînd ca punct fix capul de mînecă, (fig.
mînecă cu 2-3 cm.
283). La toate aceste transformări se înlocuiesc
Pentru a obţine tiparul de mînecă scurtă, se de- unghiurile cu linii surbe.

cupează pe orizontală tiparul de mînecă 'clasică Pentru obţinerea tiparului de mînecă creaţă sau
cu cute (fig. 284) se decupează tiparul pe mijloc
-

la distanţa dorită, coborînd cu 1 cm şi intrînd în

X AB

Fig. 275 - Ml- Fig. 276 - De- Fig. 277 - Îndepărta­ Fig. 28 1 - Tipor de mlnccă

70 neca clopot cuparea tiparului rea celor două bucăţi Sl'llftă Fig. 282 - Decuparea ti-
de mlnecă clasică de tipar parului

Fig. 283 - Indepărtarea bu-
căţilor de tipar

Fig. 281 -- Mtneca -X
scurtă bufan tă
Fig. 288 - Decuparea tiparului

Fig. 284 - c\llncca Fig. 28-5 - Decuparea tiparului multă atenţie pentru a-l face curat folosind pro-
scurtă cu cute cedeele descrise la fente (fig. 291 a şi b).

(fig. 285) şi se îndepărtează cele două părţi, pâc.;- Dacă rnîneca se termină cu mansetă, se croieste
trînd ca punct fix pe cel de la terminaţie (fig. 2B tî) un dreptunghi de material cu lu~gimea egală ·au
grosimea încheieturii, plus 2 sau 3 cm şi lăţimea
Pentru mîneca .Lu.fantă... (fig. 287) se îndepărtead1 egală cu de două ori lăţimea finală, plus cele
par8.lel cele două părţi de tipar (fig. 288) şi se două rezerve de cusătură (fig. 292 a). Se îndoaie
ridică capul de mînecă cu 2-3 cm (fig. 289). dreptunghiul pe din două (faţă peste faţă), se
În cazul în care se doreşte un tipar cu liniile adaugă pe deasupra o bucată de pînză albă ca
întăritură şi se coase pe părţile laterale. Se în-
curbe cit mai corect determinate, se decupează noadă capetele de aţă pentru a nu se desface
tiparul în mai multe locuri şi se îndepărtează manşeta la colţuri, se îndreaptă cu foarfecele re-
zerva do cusătură şi se crestec1ză colţurile. Se
bucăţile de tipar în funcţie de locul în care tre-
fa fă ·spate
buie să existe plusul de material.
O mînecă poate fi terminată în mai multe feluri I
In cazul tn care o mînecă lungă se termină cu
un şliţ tăiat la 1/4 din lăţimea tiparului de mî-
necă, situat spre spate (fig. 290) trebuie acordată

Fig. 286 - Indepărtarea buc{1ţi­ ·-------L-L---- X. 71
lor de tipar
Fig. 289 - Indepărtarea ti- Fig. 2.90 - Şliţul la mt-
neca lungă
parului şi ridicarea capului

de rnlnecă

o G

Fig. 291 - Executarea şliţului - a, aplicarea manşetei -- b Fig. 293 - Finisarea şliţului la mlneca pe cot - a J coaserea
patenţilor la mlneca pe cot - b
o

I br Fig. 294 - !nchich-rt":1 şliţului cu Fig. 295 - Terminarea ml-
nasturi şi bride necii scur~ drepte fără
I I
I manşetă
I
I I
____ J
I_
întoarce pc faţă, se calcă şi se tigheleşte de jur
72
împrejur (fig. 292 b). Se aplică manşeta peste

mineea încreţită (faţă peste faţă, se prinde in

ace, se însăilează şi se coase la maşină întărind

marginile (fig. 292 c). Se întoarce dosul de maR-

şetă şi se foce c1rat cu punct ascuns.

În cadrul rr:înecilor strîmte (de exemplu pe cot),

se montează pe şliţ patenţi (fig. 293 a şi b) şi se

încheie margine în margine cu bride (fig. 294)

pentru a putea fi îmbrăcată.

Mîneca scurtă dreaptă se poate termina prin

îndoirea simplă a terminaţiei mînecii şi coaserea

ei cu punct ascuns (fig. 295). Dacă la terminaţie

mîneca este prea largă, se pot executa ca orna-

ment 2-3 cute (fig. 296). Mîneca scurtă mai

poate fi terminată cu o manşetă simplă execu-

Fig. 292 - Coaserea tată dintr-un dreptunghi de material (fig. 297)

manşetei pe laterale sau o manşetă sport, cu colţ şi un nasture aplicat
dos - a; tighelirea (fig. 298). Mîneca clopot poate fi prinsă într-o
manşetei pe faţă - b 1
manşetă sau lăsată liberă (fig. 299).
C aplicarea manşetei - c

fix una din laturi (latura de la terminaţia man-
şetei (fig. 302). Noul tipar de manşetă se contu-
rează îndulcind colţurile şi liniile. Folosind a-
ceastă metodă se pot obţine diferite variante por-
nind de la modelul de manşetă simplă.

l'ig. 296 - Cute Ia ttermi- Fig. f297 - Terminarea mtnecll EXECUŢIA ŞI ASAMBLAREA
narea mlnecii scurte drepte scurte drepte cu manşetil 111.mp)A GULERULUI

Fig. 298 - Termi- Fig. 299 - Terminaţia mlnecii 8Curte Gulerul, la fel ca şi mînecile, condiţionează în
narea mlnecii scurte clopot mare măsură calitatea unei confecţii. In funcţie
•epte cu man~etă de modă, gulerele pot avea diverse forme: gulerul
dintr-o singură bucată, cu colţurile rotunde sau
aport drepte (fig. 303), gulerul la baza gîtului (fig. 304),
gulerul cu ştei în două bueăţi (fig. 305), gulerul
~\\I 0 I II I] şal (fig. 306), gulerul ştei (fig. 307), gulerul gen
rever (fig. 308 a, b), gulerul croit împreună cu
. Fig. 301 - Decuparea tiparului de corsajul (fig. 309), gulerul cu lavalieră (fig. 310)
e1Jc., sînt numai cîteva din modelele clasice.
manşetă
Esenţial, pentru montarea şi executarea unui gu-
Fig. JOO - Model de Fig. Z02 - Conturarea noului tipar ler este respectarea simetriei. Pe parcursul exe-
cuţiei, în permanenţă este necesar să se verifice
manşetă muşchetar dacă gulerul şi răscroitura gîtului sînt simetrice
şi egale.
Un model mai deosebit de manşetă (fig. 300) se 73
poate obţine prin decuparea în mai multe locuri Jn general, la executarea gulerului se va folosi
a dreptunghiului de manşetă simplă (fig. 301) şi
o pînză pentru întărit. In cazul în eare se uti-
distanţarea porţiunilor obţinute, păstrînd ca punct
lizează o pînză adezivă, aceasta se va fixa, pe
faţa ele guler, prin călcare.

Faţa ele guler se croieşte simultan cu dosul de
guler. ln cazul în care materialul este insuficient,
dosul de guler se poate croi din două bucăţi prinse
una de alta pe mijloc. Se aplică cele două bucăţi
faţă peste faţă (partea haşurată din desen repre-
zintă dosul de material), se prind în ace şi :ce
execută cusătura pentru înnădire (fig. 311 a). Se
uniforrnlzC'ază cu foarfecele rezerva de tmsătură
şi se descalcă (obligatoriu) cu fierul de călcat
(fig. 311 b). Se aplică pe dosul feţei de guler
(fig. 312) materialul de întăritură (materialul în
carouri). Dacă este un material adeziv se fixează
cu fierul de călcat, dacă nu, se prinde prin îh-
săilare de faţa de guler, pentru a nu se deplasa
în timpul coaserii (fig. 312 b). Conturul gulerului

Fig. 303 - Gulerul din- Fig. 304 - Gulerul la baza ,,.,. 106 - Gulerul Fig. 301 - Gulerul Fig. 301 - Gule1'1l1
tr-o bucată cu co lţurt gltului Cil ttei, din două ,al
ştei
drepte bucăţi

~~

bo -~\\ Fig. 310 - Guler cu lan•
li eră
Fig. 308 - Guler cu'.rev9 - a1 guler tip rever - b \

se va desena pe spatele dosului de guler, cu cre- Fig. Jog - Guler croit odatl oa
ionul. aplicînd tiparul de guler foarte exact. Pentl-4 corsajul
gulerul simplu cu colţ (fig. 313) se aplică dosul
de guler peste faţa de guler, faţă peste faţă, se unghiuri (fig. 315). Se întoarce cu atenţie gule-
prinde în ace, se însăilează şi se coase la maşină rul pe faţă, se prinde în ace, se coase pe contur
(fig. 314). Cu foarfecele se uniformizează rezerva cu punct oblic pentru o mai bună fixan'. ~i se

74 de cusătură, se taie colţurile şi se crestează la presează cu fierul de călcat (fig. 316).
Simetria şi exactitatea executării gulerului se
verifică prin suprapunerea colţurilor. 1Vlijlocul
gulerului se marchează cu aţă (sau prin crestare).

a

deFig. JU - Prinderea feţei de guler cu -dosul guler

- --r-·-

b J

:,ip. lll - Înnădirea dosului de guler - a; descălcarea nadei
-b

Fig. 316 - Uniformizarea rezervelor şi c~rea lor

)

a

'1.g. 312 - Aplicarea tntăriturii pe dosul feţei de guler (imagtae __.,\~--/ ?]
d.os - a; aplicarea tntăriturii pe faţa de guler (imagine dia \
\
faţă) - b Fig. 316 - Intoarcerea gulerului pe faţă şi fixarea h:.1

Fig. 313 - Guler simplu cu Pentru montare, se porneşte din mijloc spre mar- 75
gini. Răscroitura gîtului este puţin mai mare şi
colţ se susţine la montare. Se aplică faţa gulerului
pe dosul produsului, se însăilează pornind din
mijloc si se coase la maşină. Se îndoaie dosul de
guler şi se prinde de produs cu punct ascuns
(fig. 317). Cine arc mai multă îndemînare poate
îndoi marginea dosului de guler, cosînd direct la
maşină în marginea inferioară a feţei de guler.
O altă metodă de montare constă în adăugarea
unei bentiţe croite pe bie la faţa de guler, care
va încheia gulerul prin punct ascuns. La partea
inferioară a feţei de guler, se va adăuga o ben-
tită, lată de aproximativ 3 cm, care se aplică faţă
peste faţă şi se coase la maşină (fig. 318). Se des-
calcă cusătura, se aplică dosul de guler peste faţa

Fig. 317 - Ceaserea dos•• Fig. 320 - Coaserea bentiţei cu punct ascun...

Iul de gwlev maşină. Bentiţa croită pe bie se îndoaie şi se
coase de produs cu punct ascuns (fig. 320).
Fig. 318 - Aplicarea b6D4 Intotdeauna înainte de a croi gulerul din mate-
tiţei bie pe faţa de gui~ rialul de bază, se va desena mai întîi pe jumă­
tate dintr-o bucată de hîrtie, se va aplica pe pro-
a dus, apoi se va €roi întreg dintr-o bucată de pînză,
se va aplica din nou pe produs, se va proba şi
Fig. 319- Dosul de (Cil• abia după aceea va fi croit din materialul de
Ier - a: aplicarea do•
bază.
sului de guler - b
Cînd se execută atît răscroitura gulerului cît şi
de guler şi întărîtură şi se cos la maşină (fig.
319 a, b). Se uniformiziează apoi rezerva şi se gulerul, se va ţine seama de grosimea gîtului. In
întoarce gulerul pe faţă. Se montează gulerul
aplicînd dosul de guler pe produs, faţă peste general 2/6 din grosimea acestuia sînt distribuite
în spatele corpului, iar 4/6 în faţă (fig. 321 a, b).
76 faţă, se prinde î-n ace, se însăilează şi se coase la Pentru realizarea unui tipar de guler simplu, se
ridică pe mijloc faţă de orizontală aproximativ
B cm. Se adaugă în stînga şi în dreapta acestui
punct, jumătate din răscroitura gîtului şi se de-
senează partea inferioară a gulerului (fig. 322).
Partea superioară se determină în funcţie de
modă, gulerul putînd avea lăţimi mai mari sau
mai mici, marginile rotunde sau ascuţite etc.
Tiparul de guler se va realiza pe jumătate atund
cînd gulerul este simetric.

a

Fig. 321 - Secţiunea gttulul - ai amplasarea liniei
umerilor - b

Fig. 325 - Gulerul la ba-
za gltului

Fig. 322 - Construirea tiparului de guler simplu ,tg. 326 - Obţinerea tiparului de guler la Fig. 327 - lfl-
baza gttului
Gulerul cu ştei, care se utilizează în general la parul lntreg (d•
cămăşile bărbăteşti (fig. 323), este confecţionat gule,
din două bucăţi: gulerul şi şteiul (fig. 324). Ti-
parul de guler se construieşte intrînd în interio-
rul unui dreptunghi cu 1 şi 0,5 cm. Şteiul este o
bentiţă avînd la spate lăţimea de 3 cm şi în faţă
de 2 cm. Lungimea lui este egală cu cea a răscroi­
turii gîtului. Lungimea gulerului este mai mică
decît cea a şteiului cu de două ori distanţa de
fiuprapunere a şteiului, datorită încheierii lui cu
nasturele.
Gulerul la baza gîtului (fig. 325), care păstrează
forma confecţiei, se obţine astfel: se aplică tipa-
rul de spate lîngă tiparul de faţă suprapunîndu-1
pe linia umărului spre mînecă cu 3 cm şi păstrînd
ca punct fix, punctul de la umăr-gît (fig. 326). Se
conturează apoi exact răscroitura gîtului şi se
dă orice fel de formă dorită părţii laterale (fig.
827). Acest guler nu stă ridicat pe gît şi de aceea
avantajează în special persoanele cu gîtul scurt.

a

(J,5

,tg. 323 - Guler cu ştei pen- Fig. 3U - Construirea 77,,,. 128 - Modelul de guler marinar - a; obţinerea tiparului
tru cămăşi tiparului de guler ~i de
- b; tiparul tntreg de guler - c
ştei

-O Fig. 330 - Construcţia tipa- Fig. 333 - Model de guler Fig. 33' - Buzunare cu fen-
rului de guler ştel jabou
\ tă bordată

Fig. 329 - Guler ştei

306) şi gulerul cu colţ (fig. 331). Pentru aceasta
se iese din corsaj cu modelul de guler dorit şi se
prelungeşte de la răscroitura gîtului faţă, cu răs­

croitura gîtului spate (fig. 332).
Un rol ornamental deosebit la o bluză sau rochie
îl are şi jaboul care se montează la baza gîtului
sau poate fi continuat pe fentă în jos (fig. 333).

Fig. 331 - Model de guler cu Fig. 33f - Construcţia ti- EXECUŢIA ŞI MONTAREA
parului de guler colţ şi şal BUZUNARELOR
colţ
Deşi buzunarele au forme foarte variate, totuşi
Pe acest principiu se croieşte orice fel de detaliu pot fi împărţite în două mari categorii: buzuna-
care păstrează forma gîtului. ln cadrul aceluiaşi rele interioare şi buzunarele aplicate. Din cadrul
primei categorii fac parte buzunarele cu fentă
sistem de executare a tiparului, se poate exem- bordată (fig. 334), buzunarele cu clape (fig. 335),
plifica şi realizarea gulerului marinar (fig. 328 a, buzunarele cu bentiţă (fig. 336) şi buzunarele cu
fentă plasată în cusătură (fig. 337). Din cea de-a
b, c). doua categOl"ie (buzunare aplicate) fac parte bu-
Gulerul ştei denumit şi guler de ofiţer (fig. 329) zunarele cu burduf (fig. 338) şi buzunarele simple
sau guler bentiţă, se poate realiza dintr-o bentiţă aplieate (fig. 339).
de 4 cm căreia i s-au ridicat părţile laterale cu In buzunar mîna trebuie să alunece cu uşurinţă.
2 cm (fig. 330). La confecţiile pentru femei, lăţimea lui este de
Mai există şi gulere care se croiesc odată cu cor-

78 sajul. In acest caz se încadrează gulerul şal (fig.

Fig. 339 - Buzunar sim- Fig. 310 - Buzunar 011
plu aplicat
fentă verticală

Fig. 335 - Buzunar cu Fig. 336 - Buzunar cu fantezi a căror manme depinde de modă. In
clape executarea buzunarelor trebuie să se dea o aten-
bentiţă ţie deosebită amplasării lor simetrice faţă de li-
nia de mijloc a produsului. Ca şi la gulere, se
13 cm, iar adîncimea de aproximativ 15 cm. De recomandă ca prima probă să fie făcută cu un
la aceste dimensiuni fac excepţie buzunarele cu
fentă verticală (fig. 340), care necesită o adîn- buzunar de hîrtie, pentru a verifica atît mode-
cime de cca 24 cm (fig. 341). Buzunarele din lul cît şi proporţia buzunarului faţă de produs.
căptuşeala de la piept sînt mult mai mici, de Sacul buzunarului trebuie să fie croit pe fir
cea 9 cm lăţime şi 10 cm adîncime. De asemenea, drept, pentru o mai bună rezistenţă, preferabil
excepţie fac de la aceste dimensiuni, buzunarele
cu marginile rotunjite pentru a evita depunerea
\\ \ \ prafului şi a murdăriei în colţuri. Fenta unui

buzunar nu trebuie tăiată înainte de a se coase
bordajul, altfel, ea se va deforma şi destrăma la

extremităţi.

Fig. 337 - Buzunar cu [ 79Fig. J41 - Tiparul buzunarului
fentă plasată ln cusătură cu fentă verticală
}

Fig. JJ8 - Buzunar
cu burduf

a CJ Ffg. 3U - Coaserea clapei odată cu căptuşeala
b
zerva si se prinde de clapă „curat", cu punct
Fig. 3'2 - Buzunare orizontale cu fentă borda tă ascuns ·sau oblic. Se va da atenţie atît finisajului

Buzunarele cu fentă bordată (fig. 342 a, b) nu se cît si simetriei clapei.
deosebesc în execuţia lor de butonierele bordate,
decît prin dimensiuni (fig. 135). Dreptunghiul de Acelasi model de clapă se poate realiza şi prin
material, care constituie corpul bordajului, se
prelungeşte, pentru a se realiza sacul buzuna- suprapunerea feţei de clapă pe care s-a fixat, prin
rului, cu o bucată de căptuşeală. Cusătura se în-
doaie spre căptuşeală pentru a nu îngroşa buzu- însăilare, întăritura, peste căptuşeală, faţă peste
narul. Se decupează interiorul în formă de Y, se
întoarce pe dos, se prind pliurile şi marginea bor- faţă (fig. 344). Se coase la maşin~ pe marginea
dajului şi se acoperă cu o altă bucată de căptu­
îdnatcăăriteursit ei ' se taie rezerva de matenal, se cfraeţsăt,eazsăe
şeală. cazul, se întoarne clapa pe

Buzunarele cu fentă pot avea diferite forme fixează printr-o însăilare în margine şi se pre-
(curbe, ovale etc.).
sează cu fierul încins. Această clapă se poate
Tn acest caz bentiţa pentru bordaj va fi @roită
introduce într-o fentă bordată, executată înainte
pe bie pentru a putea realiza cu uşurinţă forma
dorită. La execuţie se va da o atenţie mare pen- de a aplica fundul de sac. Se introduce clapa prin
tru a nu se deforma (a se întinde sau încreţi)
bordajul. fata produsului în fentă (fig. 345), se însăilează de
pa,rtea superioară a bordajului şi se prinde de
Buzunarele la care deschiderea este ascunsă sub
o clapă se montează în mai multe feluri. Clapa bordaj o dată cu sacul buzunarului.
este formată din două părţi, care pot fi amîn-
două din ţesătura de bază sau, dacă materialul Clapa se mai poate monta şi deasupra unei fente
de bază este mai gros, una din părţi se înlocuieşte bordate (fig. 346). In acest caz se execută un bu-
cu o căptuşeală. Această bucată de material se
croieste fără rezerve pentru cusătiură. Intări­ zunar bordat cu 2 cm mai jos faţă de locul de
tura 'se prinde pe dosul feţei de clapă, prin în-
săilare. Se îndoaie rezerva materialului de bază montare a clapei. Bordajul trebuie să fie mai mi'1
şi se prinde cu o întăritură cu punctul în cruce
(fig. 343). Se aplică căptuşeala, i se îndoaie re-

80 Fig. 343 - Clapă din materialul de bază şi căptuşeală Fig. 315 - Introducerea clapei ln fenta bordată

(î ~~--. ------------~-~ i

-

Fig. 3'8 - Tăierea fentei

Fig. 346 - Aplicarea clapei deasupra fentei bordate tntoarce pe faţă şi se termină execuţia bordajului
ca la butoniera bordată, de data aceasta tnsi par-
cu ciţiva milimetri pentru a fi ascuns perfect de tea de ţesătură care formează singurul bordaj' o-
clapă. In acest caz, clapa se face „curată" pe toate cupînd nu jumătate din lăţimea fentei, ci toată
cele patru părţi. Clapa se prinde solid, cu punct fenta, pentru a nu lăsa loc liber Intre clapă şi
ascuns, la 2 cm de fentă, in partea superioară a bordaj. Se fixează bordajul cu punct ascu.as, în
ei. Acest procedeu se poate utiliza şi la transfor-· lungul cusăturii (fig. 349). Se calcă fenta, apoi se
marea unei lmbrăcăminţi, la care este necesar fixează clapa în jos, ridicînd pe dos rezerva de
să se mascheze uzura unei fente bordate. cusătură a clapei şi fixînd-o odată cu fundul de
Buzunarul cu clapă cu un singur bordaj interior buzunar. Pentru o mai bună rezistenţă se poate
se realizează astfel: se execută clapa, se aşază pe prinde clapa tn marginea fentei, cu punct ascuns
dosul ţesăturii, pe linia de tăietură chiar în mar- Buzunarele cu bentiţă au fenta acoperită cu o
gine, clapa A, sub ea se pune bucata de ţesătură bandă de ţesătură fixată pe trei părţi. Această
B, care va forma bordajul şi care se prelungeşte bandă în general este de lăţime egală, putînd fi
prin coasere cu căptuşeala C care ia forma sa- croită şi pe bie. Buzunarele cu bentiţă pot avea
cului buzunarului (fig. 347). Se coase la maşină diferite forme. Benzile pot fi aplicate ori-
dreptunghiul, se taie în formă de Y (f1g. 348), se zontal, vertical (fig. 350), înclinate (fig. 351)
etc. Pentru a realiza acest model de buzunar
A este necesar un dreptunghi din material (A), care

B să aibă lungimea egală cu lungimea bentiţei, plus

C de două ori rezerva de cusătură, iar lăţimea egală

cu de două ori lăţimea finală a bentiţei, plus

de două ori rezerva de cusătură. Această bucată

de material poate să fie croită pe fir drept sau

pe bie, dacă se doreşte sâ se obţină un efect spe-

cial de carouri sau dungi. In cazul în care se lu-

crează cu o stofă mai groasă jumătate din bucata

A va fi tnlocuitâ cu căptuşeală pentru a nu în-

groşa produsul.

Fig. 347 - Execuţia clapei cu un singur bordaj interior Fig. 349 - Clapa şi bor- 81
dajul interior

~ -. .··-i-'-; .-. --- ----=.-.- -~
·-

Ftg. 363 -'. Tii.!erea fentei

B

F P ~. ,-------

A

Fig. 350 - Bandă fan- l"f,f. 351 - Bandă lnclinată
tezi

Pentru un buzunar la piept, ca dimensiuni finale C
se indică o lăţime de 3 sau 4 cm şi o lungim · C
de 9 cm, iar pentru un buzunar pe şold, o lăţim.~
Fig. 352 - Asamblarea bucă­ Fig. 354- Indoirea Pezervelor
de 3 sau 4 cm, pe o lungime de 16 cm. Sacul ţilor de material necesare con- de cusătură ale bentiţei
buzunarului este de obicei confecţionat din căp­
tuşeală, alcătuit din bucăţile B şi C. In cazul 1 fecţlonării bentiţei
unui buzunar mai lung, care în timpul purtării
se poate deschide, bucata B se va croi din ţesă­ părţile laterale. Partea de jos se prinde cu punct
tura de bază. Adîncimea acestui sac poate fi de
9 cm pentru un buzunar la piept şi 16 cm pen- în urma acului (fig. 355), iar marginile cu punct
tru cel de la şold. ascuns, fixînd astfel bentiţa solid de produs. Pe
dos se rotunjeşte fundul sacului şi se face curat
Pentru un buzunar vertical, forma sacului di- prinzîndu-1 cu o bentiţă de bordaj. La partea su-
feră total. Mai este necesară o bucată de întă­ perioară se aplică un extrafor pentru a împiedica
riturJ D, care are dimensiunile formei finale a destrămarea (fig. 356).
bentiţei, plus 1 cm pe lăţime, pentru cusătură. Buzunarele aplicate, deşi diferă destul de mult
ca format (fig. 357 a, b, c), au cam aceeaşi teh-
Se uneşte bentiţa A cu C, (fig. 352), se descalcă
cusătura, se pune pe îmbrăcăminte una peste Fig. 355 - Finisarea ben- Fig. 356 - Finisarea fun-
alta (faţă pe faţă) pe linia fentei A, deasupra li- dului de buzunar
niei B şi se însăilează de A întăritura D, la mar- tiţei
ginea fentei. Se coase la maşină pe marginea
bordajului. Se taie pe mijloc şi se crestează în
jos (fig. 353). Se întoarce căptuşeala B prin fentă
şi, pentru a se menţine forma plată, se coase
în marginea pliului. Se îndoaie rezerva de cu-
sătură de pe lateralele A şi se însăilează (fig.
354). Se trece sacul C prin fentă, pe dosul pro-
dusului. Se îndoaie bentiţa A pe jumătate şi se
prinde prin însăilare. Se prind şi părţile laterale
ale bentiţei îndoite, cu punct ascuns. Se aplică

82 bentiţa pe produs şi se fixează atît baza cît şi

--I ~---~
I

I

I
II
I
- -I l_ - -- _)
- ,
'-
_,,
a bC

Fig. 351- Modele de buzunare aplicate (a, b, c)

nologie de execuţie. Montarea lor se poate face Fig. 362 - Tiparul buzunarului fantezl

cu punct ascuns în marginea buzunarului (fig. form tiparului din figura 362 şi o bandă pe fir
358). Se mai poate monta prin coasere la maşină drept. Se aplică cele două bucăţi faţă peste faţă
şi se cos lăsind la partea inferioară o porţiune
executată, de asemenea, pe marginea conturului necusută de 1,5 cm, se întoarce buzunarul pe
buzunarului. Tot la maşină se mai poate realiza faţă, se încreţeşte, se prinde cu punct ascuns de
fixarea lui pe produs la distanţă de 1 sau 2 cm bandă şi se aplică, finisînd cu punct ascuns şi
de la margine (fig. 359). Această margine este li- partea lăsată necusută.
beră şi deci este necesar să fie făcută curat cu Execuţia buzunarelor cu burduf este puţin mai
stofă (fig. 360). Buzunarul aplicat se realizează dificilă. Buzunarul se compune din sacul pro-
ca şi clapa de buzunar. Modelul din figura 361 priu-zis (A) şi un burduf. Pentru obţinerea tipa-
rului de burduf se desenează modelul de buzunar
este un buzunar aplicat fantezi. Se realizează dindu-i dimensiunea dorită (fig. 363). Se croieşte
croind din materialul de bază două bucăţi, con- întîi buzunarul şi apoi cele două benzi în formă
(fig. 364), care vor constitui burduful buzunaru-
Fig. 3ti8 - Aplicarea buzuna- ' i lui. Una din benzi (B) va fi mai lată decît cea-
rului cu punct ascuns laltă (C), cu o rezervă de cusătură. Se aplică
Fig. 359 - _J banda B peste buzunarul A, se însăilează, se coase,
buzunarului se taie rezerva, se crestează şi se reîntoarce pe
Aplicarea
[email protected] tighel A

___' ...._ --- /. Fig. 361 - Model de buzu11aJ Ftg. 363 - Tiparul bum,;i 11.f, 86, - Tiparul bur- S]
fantezi narulul cn burduf dufului
Flg. 360 - Dosul buzuna-
rului aplicat cu tighel

I

.B I

I

I

I

I

II \ 1~-------\-

I

Fig. 365 - Coaserea burdu- Fig. 366 - Pregătirea bu- \I \
fului zunarului pentru aplicat \I \

\I \

faţâ. Se pune banda C peste banda B, faţă peste II \
L--1'-----'
faţă, se coase (fig. 365), se însăilează rezerva de
cusătură a bandei C (fig. 366) şi se aplică buzu- Fig. 36 7 - Model de fustă Fig. 368 - Incadrarea pe ma-
terial fi prevederea rezerve-
narul pe îmbrăcăminte.
lor de cusătură

rrl'le apărute se CI05 cusăturile principale la maşi­

MONTAREA FUSTELOR nă şi se :insăihză celelairte d~tail.id, urmînd să se
ŞI A BLUZELOR
facă apoi p-oba a doua. Dacă este necesar se
Montarea unui produs se realizează în funcţie
de model şi de complexităţile pe care le are aranjează şi se mai exeC'l.lJ1Jă încă o probă. Pro-
acesta.
Fusta. O fustă poate avea doi sau mai mulţi clini bele nu 5e vor face în grabă, întrucît de con-
sau cute simple ori duble, poate fi plisată inte-
gral sau parţial, poate avea volane sau nu, poate ştiincioziltartle şi priceperea cu care acestea se exe-
avea buzunare în cusătură sau aplicate, ori alape
false, poate avea cordon sau nu, diverse încrus- ou1Jă depinde în cea mai mare măsură reusita
taţii sau aplicaţii, tighel etc. unei confecţii:..
înainte de a începe confecţionarea fustei, se va ·
face un plan tehnologic pentru a realiza produ-
sul rapid, fără să fie nevoie să se constate, de Pentru a uşura înţe1egerea, prez·ent.ăm un exem-
exemplu, că s-a închis o cusătură şi de fapt tr,~- J:iu în COTLtinuare.
buie să se prindă în ea şi un buzunar. in cazul modelulu.ă. de fustă care urmează (fig.
Se recomandă ca la toate confectiile să se exe-
cute cel puţin două probe. Se interzice cu desă­ 367), se va proceda astfe[: se va analiza mode-
vîrşire probarea pieselor prinse numai în ace sau lul, se va cro'Î şi apoi se va executa. După cum
pe dosul produsului. se prezintă in desen, fusta are o cută dublă în
Prima probă se execută după ce s-au însăilat p,1r- faţă, la care fundul de cută est€ executat din
ţile principale ale produsului (pensele, cusătul'i­
,iltă bucată, are patru pense şi un cordon ti-
84 le lart:era!le ed:c.). După ce s-au corectat defecţiu-
gbe1it. Fermoan.tl este monkit pe mijlocul spa-

telui.

Inainte de a se croi se va avea în vedere faptul
gă tiparele nu conţin rezerve de cusătură şi nici

rezerve pentru tiv, motiv pentru ca._-re se prevede
u re~?ETVă de 2,5 c,m pentru cusături ~i de 5-6
~:m pentru tiv (fig. 368). Totodată se vor revizui
măsu.ril:e generale şi se vor cnmpara c-u tiparul.
Se a'?ază tiparul pe ţe;ătură respectind firul
drept, sensul ţesăturii şi rezervele necesare. Se

\ ,;j două agrafe pentru închidere. Se verifică toate
cusăturile, inclusiv tivul şi se coase (fig. 372). Se
'\_/\..I \ calcă apoi fusta, avînd grijă să nu se imprima
I cusăturile pe faţă.
\ Montarea fustei în talie. O fustă se poate monta
I direct pe rejansă, pe cordon aplicat sau pe cor-
\
I don încrustat.
I
Indiferent care este modelul ales, trebuie călca­
Fig. 369 - Insăilarea fustei Fig. 370 - Coaserea cutei te toate cusăturile, pensele, pliurile, fără a se
uita fermoarul. Pentru materialele din lînă, se
pcurinadJ.eu tiparul de materia[ cu ace 'sese conturează va pune o cîrpă udă între fierul de călcat si ţe­
torul cretei de croirtiorie sătură. După ce s-au realizat operaţiile prelimi-
şi croieşte. Se nare, se montează fusta pe rejansă, fiind
uşor de executat pentru că se însăilează mergînd
marchează liniile de mijloc şi semne1,e de întîl- pe urmele semnelor cu laţe. Totodată se -vor su-

nire, cu aţă. Se marchează toate contuTUrile, cu prima şi cei cîţiva centimetri din lungimea
suplimentar.ă a fustei, faţă de lungimea rejansei.
aţă, prin punctul ou laţe. Se separă cele două .Aceşti centimetri sînt necesari pentru ca fusta
să capete o formă spaţială adecvată. Ei se iau
părţi şi se taie laţele pe dim. dou!ă. Se prinde uşor la montaj, fie că se ţin degetele uşoc îndoi-
spatele de mijloc cu ace şi se însăilează. In faţă te, fie că se însăilează în talie şi apoi &e susţine
pe rejansă. Dacă se doreşte montarea în talie
se prind cele două părţi ale feţei şi se însăilează fără cordon, se va îndoi marginea fustei la sem-
nele date la talie şi se va însăila (fig. 373). Se
cuta (fig. 369) pe linia de mijloc. Oînd se asam- aplică fusta în marginea rejansei cu un al doi:lea
sail (fig. 374). Se va susţine fusta pe rejansă,
blează ceile două părţi ale spatelui se va lăsa un (dacă rejansa esrte prea lată se va îndoi), însăi­
lînd des pentru ca fusta să nu alunece în
loc pentru montat fermoarul. timpul coaserii. Se coase fusta în talie şi se fi-
xează copcile pe rejansă (fig. 375).
Se probează apoi fusta. Se verifică circumferin-
Pentru a executa montarea pe ur: cordon apli-
ţa şoldului. Se fac modificări pe jumătatea pro- c-,,t simplu, se va însăila fusta pe rejansă con-
form modelului, la marginea semnelor cu laţe
dusului (cînd apar neconcordanţe evidente între

partea stingă şi partea dreaptă a oorpului) des-

făcind aţa cu care a fost însăilată frusta şi prin-

:mnd cu ace. Se marchează retuşul pe partea

dreaptă, cu ajutorul unui fir de aţă, se supra-

pune peste partea stingă şi se marchează ace-

leaşi modificări. Se cos pensele şi cusăturile la-

terale la maşină. Marginile de cusătură se în- ţ<

tăresc. Pe mijlocul feţei se coase cwta pînă la '--:

marginea dorită. Se îllJtăreşrte cusăbura. Se des- \~

calcă cusăturile şi se calcă pensele. Se prinde \ b~1
7'=:_
1n ace fundul de cută, se însăilează (fig. 370),

se verifică dacă cuta are defecţiune de deschide-

re în poziţie normală. Dacă are această defecţiu­

ne se ridică uşor, în sus, fundul de cută. Se coa- Ir

se fundul de cută la maşină şi se presează cuta.

Se montează fermoarul şi cordonul (obligatoriu

pe rejansă) (fig. 371). Montarea oordonu1ui se va Fig. 371 - Montarea cordo- Fig. 372 - Coaserea tivului 85
nului
începe din mijlocul feţei. Pe cordon se plasează

•• o 1l e "

Flg. J13 - Indoirea rezervei Fig. 374 - Însăilari,a rejansei
fustei ln talie

Fig. 375 -- Coaserea fustei Fig. 376 - Montarea fus- Fig. 381 -- Finisarea cordonului l:i stofele groase
ln talie tei pc rejansă
(fig. 376). Cordonul se va croi în aşa fel încf1l
/ 58 fie mai lung decît talia cu aproximativ 7 cm.
Se îndoaie marginile cordonului şi se aplică cu
Fig. 377 - Prinderea cordo- Fig. 378 - ,\plicarea cor- tighel depăşind cu 1 cm rejansa pentru a o as-
nului donului dublu cunde complet (fig. 377). Se cos apoi cop2ile.
Pentru a acoperi complet rejansa, se va croi t1.n
___ _::/.... - - cordon cu o lăţime de două ori lăţimea finală,
la care se adaugă cele două rezerve de cusătură.
Se va însăila întîi rejansa, în picioare, la mar-
ginea semnelor cu laţe. Se coase punînd faţă
peste faţă, cordonul, rejansa şi fusta (fig. 378).
Se întoarce şi se prinde pe dos în talie cu punct
ascuns, sau oblic (fig. 379). Cordonul ;:;e Dvate
marca cu un punct de ornament.

1n cazul unor stofe mai groase, pentru a nu

mări grosimea în talie, se va proceda ac; tfe1: se
aşază cordonul pe fustă faţă peste faţă, s,, 1·oase
şi se descalcă cusătura (fig. 3130), se fixead, rt...-'-
jansa pe dosul fustei la nivelul cusE!turii, neiuînd

I

__,

---~ /

(l

86 Fig. J79 - Finisarea cor- Fig. 389 - Executarea cordonu- Flg. 182 - Coaserea cordonu- Fig. 383 - uniformizarea ~l

. \{donului dublu lui la stofele groase lui la capăt crestarea rezervelor

Fig. 384 - Finisarea capătului cordonului Fig. 386 -- însăilarPa bluzei

decît partea întoarsă a cordonului, se întoarce cor- f-_:::
donul şi se coase cu punct ascuns, subliniind sim-
plu n1arginea (fig. 381). I (1;))~~
La capete cordonul se coase faţă peste faţă, de j'Uâ-
împrejur (fig. 382), se t::lie rezerva şi colţurile (fig. I
383), clupă care se întoarce cordonul (fig. 384).
Bluza. Bluza chimono prezintă o complexitate Fig. 387 - Coaserea pentru proba a doua
mai mi:că faţă de alte tipuri de bluze. Bluza
din figura 385 are intercalată la mînecă o ben-
tiţă. Pensele de bust şi de talie au fost înlocuite
prin încreţirea pLuisu.lui de material. Gulerul este
simplu, dintr-o bucaită. Bluza este susţinută în
talie ;w cordon şi se închide cu un nasture pe

Fig. 385 - Model de Fig. 388 - Coaserea fentei
bluză chimono
Fig. 389 - Execuţia gulerului 87

- faţă, se coase în forma de U şi se întoarce pe
dos (fig. 388). Se asamblează apoi partefil de dos
Fig. J!JfJ - Montarea gulerului de guler cu faţa de gui.er, faţă peste faţă, se
coase de jur-împrejur, cu excepţia părţii care
lateral. Se vor însăila cusăturile de mijloc-spa- se montează la decolteu (fig. 389). Se crestează
te şi mt,jloc-faţă. La cusătura de mijloc-faţă şi se uniformizează cusătura, se întoarce gule-
se va rezerva o fentă de 20 cm în faţă. Se în- rul pe faţă, se calcă şi se montează (fig. 390). SP'
creţeşte însăilmd de două ori pentru a nu alu- crestează bluza sub braţ. Se montează manşetele
neca materialul la nivelul umărului şi în talie. şi cordonul bluzonului, avind grijă să se distribuie
Se însăilează bentiţa de la mînecă (fig. 386). Se uniform, de jur-împrejur, creţii din taEe. Sl· coaset
tnsăilează faţa cu spatele avînd grijă să se lase un nasture şi se face o butonieră pentru fenta 1a-
în lateral stînga o fentă de 15 cm. Cusăturile terală şi pentru manşetă. Se surfilează to;:,+,e ci.:-
laterale ale produsului se prelungesc la minecii săturile şi se calcă la ga:t.a (fig. 391).
Se încreţeşte mîneca la nivelul manşc:tei ,;i se
face o probă, urmărind cu atenţie amplasarea MONTAREA ROCHIEI
fronseurilor de la umăr, dedesubtul braţului si
lungimea mînecii. Se marchează retuşurile necc· :Montarea unei rochii este o operaţie mai com-
sare pe partea dreaptă şi se transpun şi pe par- plexă care necesită pricepere şi atenţie. Aceasta.
tea stîngă. Se coase la maşină cusătura pe dos
spate, mîneci, mijloc-faţă. Se descalcă cusătu-­ diferă în mare măsură după modelul ales. In
ri'le (fig. 387), se aşază dublura fentei faţă peste
cele ce urmează se va prezenta schematic şi orien-
88 Fi_q . .J!}l - Pregătirea la „gata" tativ montarea la o rochie clasică, simplă (fig.
392), după care prin asimilare se poate executa
această operaţie la orice model.
Rochia din exemplul dat are mînecile raglan,
scurte, două buzunare interioare cu clape şi se
încheie în faţă cu un fermoar.
După ce s-a croit şi s-au dat semnele de mijloc,
de întîlnire şi cele de contur, prin semnele cu
laţe, se vor prinde în ace şi însăila pensej,l de
bust la părţile din faţă (fig. 393). Se însăilează
cusătw·a din mijlocul feţei, păstrînd în p:,nea
de sus o rezervă de 55 cm pentru fermoar. .":,,,
asa.rnblează spatele cu faţa în părţile late:,,L,
Se prinde în ace şi se însăilează pensa mînec:i
şi subraţul (fig. 394). Se prinde în ace şi se în-
săilează mîneca de produs în aşa fel încît cusă­
tura de subraţ să fie în prelungirea cusăturii late-
rale a rochiei (fig. 395). Se efectuează proba, ve-
rificrnd linia rochiei şi se remediază defecţiu-·
nile apărute. Se verifică apoi dacă pensele de
bust sînt 1& locul lor, dacă mînecile au răscroi­
tura corectă şi. dacă nu se formează un pliu la
snbraţ. Totodată se verifică rotunjimea şi aclîn-
cimea decolteului, se marchează locul buzuna-
relor, lungimea mînecilor şi a rochiei. Apoi se
indică retuşurile care trebuie efectuate pe par-

/I i, )„!1 ', I Fig. J!JG -- !'regătirea du!Jlu- Fig. J.97 -~ Aplicarea dublurii
rii ln forma decolteului
~ \/ \1 1i1 I
de la capăt. Se vor rabata (întoarce) marginile şi
~ :;,1, I 1: se \ or presa cu fierul de călcat.
I ) Pentru terminarea curată a decolteului si a des-
I li chiderii clin faţă se va folosi o dublură ·din ma-
I \I terial care se va coase la nivelul umerilor (fig.
I ,1 i: I 396). Se descalcă apoi cusătura si se asază du-
! blura astfel pregătită peste fa~ prod~sului şi
rI li 11 I decolteu, faţă peste faţă (397). Se coase la ma-
şină, se crestează şi se uniformizează rezerva, se
II f; ~11 1f \ întoarce pe dos şi se calcă cu fierul de călcat,
\ avînd grijă să nu se imprime pe faţă.
9I Pentru a realiza buzunarul interior cu clapă se
I\ taie un dreptunghi din material pentru f~nta
:I I buzunarului şi se aşază pe semnul care marchea-
ză locul de buzunar pe rochie, faţă peste faţă.
'I' \ Se îndoaie clapa de buzunar faţă peste faţă. Dacă
se doreşte clapa mai întărită, se mai adaugă un
I \ strat de material dintr-o întăritură. Se cos ex-
i' tremităţile clapei (fig. 398), se întoarce clapa pe
Fig. 393 - lnsăilarea rochiei faţă, se calcă şi se îndreaptă rezerva care nu
I v~ fi mai mare de 1 cm. Se aşază clapc1 pe mar-
I gmc·a superioară a fentei buzunarului; se coase
clapa şi dreptunghiul pe marginea inferioară a
II

jI \\ \

I ~~ \ '
/

I
Fig. ,l!/2 - Model de roehie

tea dreaptă a rochiei cu ajutorul aţei de însăilat.
Se aşază partea dreaptă peste partea stîngă efec-
tuîndu-se rectificările şi pe partea stingă. Se cos
la maşină pensele de bust, cusăturile din mijlo-
cul feţei şi cele laterale. Se descalcă produsul.
Se r2oase mîneca, se descakă si se reînsăilează
minecile pe rochie. Se vor coa~e şi apoi se var
călc1, suprimînd totodată şi plusul de rezervă
dacă este cazul. Pensa de bust, pentru a T'U :n-

groşa inestetic, se va tăia pe mijloc pîn.!i la 1 cm

li

Fig. 394 -- Însăilarea m!nccii Fiy. 3,9.5 - Însăilarea mtnecll Fig. 3.98 - Exe- Fig. 3!1.9 - Co:i- Fig. 400 - Coaserea 89
pc produs cutarea cbpei serca clapei de pungii de buzunar

produs

Fig. 402-- Croirea şi prinderea

căptuşelii

\

\

Fig. 401 - Finisarea la gata

fentei (fig. 399), se decupează la mijloc şi se cres-
tează la capete în formă de Y, după care se în-
toar-ce dreptunghiul pe dos trecîndu-1 prin fentă
şi se aplică punga de buzunar (fig. 400). Se mon-
tează fermoarul, apropiind suficient marginile
pentru a nu se vedea dinţişorii fermoarului,
atunci cînd este închis. Se surfilează toate cusă­
turile, se execută tivul la mînecă şi la rochie şi
se calcă la gata (fig. 401).

DUBLAREA CONFECŢIILOR Fig. 403 - Formarea pliurilor la căptuşeală

Cînd îmbrăcămintea urmează să fie căptuşită necă, se lasă căptuseala cu 3 cm mai iungă şf.
(pardesiu, pelerină, rochie, fustă, bluză) se pro- mai largă decît tiparul. Atunci cind se croieşte,
cedează astfel: după ce se face o probă a pro- se lasă şi rezerve pentru ousături. Căptuşeala
dusului, se scoate un tipar al produsului cu mo- se coase cu atenţie la maşină, iar tivurHe se cos
dificările intervenite la probă. Se croieşte căp­ de mînă. După ce s-a terminat de confecţionat
tuşeala după acest tipar lăsînd-o mai largă şi produsul, se întoarce pe dos şi se prinde căp-

90 mai lungă cu 1-2 cm faţă de tipar. Pentru mî-

tuşeala cu ace de gămălie, avînd gnJa să cores- După cum se ştie, decatarea este operaţia care 91
pundă cusăturile obiectului cu cusăturile căptu­ se aplică ţesăturilor de lină sau de bumbac, ur-
şelii (fig. 402). Se coase căptuşeala de jos în sus mărind îmbunătăţirea calităţii şi mărirea stabi-
cu punct ascuns. lităţii lor dime11sionale. Cu alte cuvinte spus,
Căptuşeala trebuie să alunece uşor pe rochie sau prin decatare se realizează o îndesire a ţesăturii
bluză. Un montaj reuşit presupune ca toate pie- preîntîmpinînd intrarea acesteia la apă şi modi-
sele croite din căptuşeală să respecte sensul de ficarea dimensiunilor confecţiei. Prin decatare se
croire al stofei. În caz contrar, ea va „trage" şi realizează şi o diminuare a apretării. Operaţia
va „ţine" produsul. Lărgimea care se lasă în plus este indispensabilă pentru că o ţesătură nede-
se prinde într-un pliu la mijlocul spatelui (fig. catată se va strînge, sub acţiunea umidităţii (de
403). Coaserea căptuşelii se începe din mijlocul exemplu ploaie, călcat cu pînza umedă etc.). De-
spatelui. catarea se obţine tot prin călcare, astfel: stofele
sînt lăsate pliate cum au fost cumpărate; se
CALCAREA OBIECTELOR aşază pe o suprafaţă plană şi se aplică peste ele
DE lMBRACAMINTE o cîrpă umezită bine. Fierul nu se plimbă pe
stofă ci se execută numai o presare locală. Se
Croitoria modernă nu se poate concepe fără aju- usucă cîrpa fără a lustrui stofa. Se lasă să se
torul modestului fier de călcat. Deşi simplă, şi răcească ţesătura pe o suprafaţă plană. Se în-
operaţia de călcat îşi are micile ei secrete, care toarce pe cealaltă parte şi se calcă la fel. Se de-
trebuie cunoscute şi respectate. Astfel, înainte pliază şi se calcă dunga din mijlocul stofei.
de a călca o ţesătură se pune între fierul cald
şi material o cîrpă de călcat umedă, pentru a se Presajul este o modalitate de a călca o ţesătură,
produce vapori. Aceştia umezesc ţesătura împie- utilizată des la stofe. Şi la această operaţie fie-
dicind formarea lustrului. De asemenea, tot pen- rul nu trebuie să fie plimbat, doar se aşază pe
tru evitarea lustrului se calcă pe dosul materia-
lului cu o cîrpă de călcat uscată sau chiar direct ţesătură pentru a o aplatiza pe margine, pe cu-

fără cîrpă. sături etc.
Sub acţiunea unui fier de călcat prea cald sau
Este bine să se reţină faptul că numai prin aşa­ care a fost ţinut prea mult pe suprafaţa stofei
numitul călcat „la gata" (final) nu se obţine o apare un luciu inestetic. Pentru a face să dis-
pară urmele lucitoare de pe ţesătură, se aplică
îmbrăcăminte corect executată. în croitorie aceas- pe faţa ţesăturii cîrpa de călcat umedă. Cu un
fier foarte cald se presează cîrpa, care se ridică
tă operaţie se face de mai multe ori, într-o suc-
cesiune de timpi, pe tot parcursul executării pie- apoi repede, înainte de a ,;e usca complet, pentru
sei respective. Astfel, de exemplu, nu se va monta
mîneca decît după ce s-au descălcat cusăturile, a antrena şi a ridica perişorii stofei. Dacă este
atît la mînecă cit şi la piesa la care aceasta se
ataşează etc. o cusătură, o pensă sau sînt părţi compuse din
Piesele cusute în bie si în fir drept se vor călca
după firul drept nu î~ sensul montării lor, pen- mai multe straturi de stofă, se termină operaţia
tru a nu deforma îmbrăcămintea. de delustruire, apăsînd locul respectiv cu un
După ce s-a terminat operaţia de călcat, stofa obiect plat pentru a evita umflarea ţesăturii, pro-
va fi lăsată să se răcească, înainte de a începe
din nou munca. In caz contrar, se vor forma dusă prin evaporarea apei.
pliuri şi se va deforma suprafaţa stofei. Dacă Prin călcare se poate mări o suprafaţă, se poate
este vorba de un produs terminat, acesta se va micşora sau i se poate da o formă spaţială. Ast-
instala pe un manechin sau pe un umeraş unde fel, pentru a diminua din amploare se aplică pe
va fi lăsat pînă cînd se răceşte. masa de călcat partea de ţesătură care trebuie
micşorată, se acoperă cu cîrpa de călcat udă şi
se aşază fierul cald ţinîndu-1 pînă se reduce lăr­
gimea. Din contra, pentru a întinde o bucată
croită în bie se procedează la fel, dar trăgînd
de una din marginile ţesăturii, care va forma

astfel rotundul.

1n cazul în care este necesar să se calce catifeaua, \
aceasta se va călca pe dos, alunecind-o ~or peste
fierul ţinut în aer. Pentru această operaţie sînt Fig. 404 - De- Fig. 405 - --- Cobori- Fig. 406 - Urcarea
necesare două persoane. Industrial catifeaua se fustei ln talie
calcă pe perii de sîrmă. fect de „pliu" rea fmtci !n talie
Ţesăturile şi broderiile cu fir metalic se înne- Fig. , 409 - Fusta
gresc sub acţiunea căldurii şi umidităţii. De aceea, I• P-1 „ trage" spre spate
la călcatul acestora, se va folosi un fier abia în-
călzit. Ţesăturile din nailon în principiu nu se Fig. 1.07 -- Fusta /\
calcă. Calităţile acestei ţesături sînt redate prin-
tr-un călcat superficial, cu un fier de călcat pre- „trage" spre faţă LJ
văzut cu termoregulator.
Fig. 408-- Hidi-
PROBELE ŞI REMEDIEREA carea la partea
DIVERSELOR DEFECŢIUNI din spate (la fus-

Atît la luarea măsurilor cît şi la probe este bine tă)
să se marcheze talia cu ajutorul unui şiret.
Probarea produselor se face fiind însăilate în în- O fustă care trage în jos la spate (fig. 407), se
tregime şi nu pe jumătate. Numai mînecile şi remediază din mijlocul spatelui, ridicîndu-se uşor
gulerul se montează la probă cu ajutorul acelor. pînă cînd dispare defectul (fig. 408). Acelaşi de-
Se preferă ca aţa de însăilat să aibă altă culoare fect poate fi la faţa produsului (fig. 409) şi atunci
decît materialul de bază şi aţa folosită pentru se ridică fusta uşor din faţă (fig. 410).
semnele cu laţe, pentru o mai bună şi mai uşoară
marcare. La o fustă amplă (fig. 411), linia conicii. se rea-
De regulă, proba se execută pe jumătate de pro- lizează prin ridicarea ei în talie, în mai multe
dus, de preferat pe partea dreaptă a corpului. locuri (fig. 412). în locul în care se ridică, se
Se prind pe produs ace cu gămălie în număr
suficient de mare pentru a marca cu uşurinţă I
noul contur.
/
În cazul în care moda implică purtarea re per-
I
niţe, acestea vor fi montate şi la probă pentru
a se determina răscroitura corectă a produsului. \
Nu se va ezita să se scoată toată saiaua unei
cusături dacă este cazul. \\ f
Pentru ca o confecţie să cadă bine, nu se va
schimba sensul de croit al tiparului, pentru a jl
face economie de material sau din alte motive.
Pentru probarea unei fuste, aceasta trebuie să Fig. 410 - Ri- Fig .. /.11 - Fusta am- Fig. n2 - Coni-
fie montată în talie pe o rejansă în „picioare". cizarea fustei
Dacă se doreşte suprimarea unui pliu, pe care-l dicarea la partea piă la terminaţie
formează (fig. 404), se va coborî fusta sub talie
în acel punct (fig. 405). în cazul în care nu este din faţă (la fustă)
suficient material, se va ridica fusta la dreapta
şi la stînga ca la punctul precedent, obţinîndu-se

92 acelaşi efect (fig. 406).

I \ ~ţ
I
- --- Fi~. 41g - De- Fig. 4Zf1 - Cu- Fti. 4Z1 - Defect de
I plasarea cusătu- sătura lateralii piui la bust
Fig. 414 - Devie-·
rea cusături lor la te- Fig. 415 -- Re- rii laterale corectă
medierea defec-
Fig. 413 - For- rn le 1n cazul unei fuste cu una sau mai multe cute.
marea mrni pliu tului se mai verifică şi deschiderea acestora. 1n poziţia

va forma un pliu care va aduna fusta. Acest dreaptă a corpului nu este permisă deschiderea
lucru se poate realiza şi prin ridicarea într-un
cutelor (fig. 417). Acest defect se poate remedia
singur loc, în acest caz toată amploarea fustei prin ridicarea fundului de cută (fig. 418).
Pentru a proba o bluză, aceasta se îmbracă şi
se va aduna într-un singur pliu şi va fi necesară se prinde partea dreaptă pe cea stîngă, supra-
o rezervă mai mare la tiv pentru că în locul pliu-
rilor fusta va fi sensibil mai scurtă (fig. 413). punînd semnele de mijloc ale feţei, unul peste
La o fustă dreaptă clasică se verifică în prim1..1l
rînd direcţia verticală a cusăturilor laterale. în altul. La bluza astfel îmbrăcată, trebuie să se
cazul în care cusăturile sînt deviate în faţă sau
în spate (fig. 414) se va desface aţa cu care c_a observe dacă lărgimea de la bust este suficientă.
in cazul în care bluza este strîmtă, se desface
însăilat şi se va prinde în ace cusătura, d!nd cusătura şi se lărgeşte bluza din rezervele de la
drumul dintr-o parte şi luînd în cealaltă (fig. 415).
Se verifică, de asemenea, linia cusăturii laterale, cusături; dacă este prea largă, se prinde plusul
pentru a nu avea umflături. In acest caz Sf.I
micşorează pensa laterală de şold ~au 5e prelun- de lărgime în ace cu găm[llie, luînd în mod egal
geşte pierdut cusătura (fig. 416). atit de la partea din faţă cît şi de la cea din

\ spate. Lărgimea de la bust, astfel prinsă, se pierde
Ţ,ui,
pînă în talie, sau dacă bluza este largă şi pe
Fig. 416 - Scoate- Fig. /17 - Deschi- I/ şold, se ia aceeaşi distanÎă pînă la linia de lun- 93
rea plusurilor de pe derea cutei ln faţă
Fig. 418 - Ri- gime a bluzei.
laterala fustei dicarea fundului Este posibil ca linia de cusătură a subraţului să
nu fie amplasată pe mijloc (fig. 419). fo acest
de cută caz, se dă drumul la o parte şi se ia în mod egal
din partea cealaltă (fig. 420).

După ce s-a corectat cusătura de la subraţ (dacă
a fost necesar), se verifică dacă în dreptul pen-
sei de la subraţ sau de la umăr, bluza nu face
plusuri (fig. 421). În cazul acesta, se adînceşte
pensa, prinzînd lărgimea necesară în ace cu gă­
mălie şi se pierde pînă la vîrf (fig. 422 a, b)

Dacă bluza în spate, la răscroitura braţului, are
lărgimi pe orizontală (fig. 423), înseamnă că umă­
rul nu a fost suficient susţinut. In acest caz, se
desface umărul din însăilătură şi se ridică partea
din spate în dreptul răscroiturii braţului pînă
ce se formează o cută pe verticală (fig. 424). Se

a

Fig. 122 - Remedierea defectului - a; forma corect:1 a bluzei Fig. 427 - Linii orizontaie Fig. 428 - Ridicarea părţii
la partea din faţă din faţă
- ~la bust - b
dicare se poate deplasa linia de pensă de ~a umăr
, -:::-_ I ~ si subraţ, linia de talie rămînînd la locul ei.
-- l - înainte de a se pr-inde mîneca de bluză, se ve-
I rifică bine mînecile, pentru a nu confunda mîncca
I /~ stingă cu cea dreaptă. Atunci cînd se lucrează
cu tipare din reviste, se însăilează mîneca şi apoi
Fig. 423-Defect de ]inii ori- Fi/J. 424 -- Susţinerea umă-
zontale ia spate, bpre wluecă rului se face proba. In celălalt caz, se introduce mî-

prinde din nou linia de umăr cu ace cu. găIT:-ălie, neca pe mîna persoanei, lăsînd braţul acesteia
împărţind în mod egal plusul de la rascr01tm?
gîtului pînă la minecă. Totdeauna bluza trebme in jos pentru a se prinde rotunjimea mînecii. Se
să formeze în spate o cută lîngă răscroitura bra- strîng creţii, se distribuie în mod egal de o parte
ţului, pentru ca să aibă lărgimea necesară miş­ l';i de alta a umărului (sau în funcţie de model),
observînd ca direcţia firelor din linia orizontală
cării braţelor. a materialului să cadă paralel cu direcţia unde
s-a luat grosimea braţului, iar direcţia firelor
Dacă bluza face plusul în dreptul lăţimii spate-
lui (fig. 425) se ridică această lărgime în linia de lungime a mînecii, să cadă pe lungimea bra-
de la umăr şi se desenează o nouă linie a răs­ ţului (fig. 429). Se fixează în ace rotunjimea mî-

croiturii gîtului (fig. 426). Cînd apare acest de- necii. Se prinde in ace partea de dedesubt a
fect în partea din faţă (fig. 427) se remediază la mînecii cu grijă, atît la faţă, cît şi la spate, pen-
fel prin ridicarea părţii din faţă, linia umărului tru a permite br2ţului să se mişte în voie. Dacă
rămînînd neschimbată (fig. 428). Prin această ri- după prindere i mînecii în ace, se observă că nu

Fig. 425 - Defect de linii ori- Fig. 426 - Remedierea defec-

94 zonta le pe tot spatele tului prin ridicarea părţii din Fig. 429 - Amplasarea corec- Fig. 430 - Dungi verticale
spate tă a mlnecii
mlnecă

)

Fig. 431 - l\lărirea capullli Fig. 432- Defectul de „ţi­
de mlnecă nere" a mlnecii

se poate mişca braţul în voie şi că ţine, atunci Fig. 43.J - Răsucirea mlnecii pentru corectarea defectului

se va da drumul atît din rezerva de la răscroi­ rifice dacă toate acele cu gămălie sînt bine fi-
tura braţului a bluzei, cît şi din rezerva mînecii. xate la locul lor, sau dacă nu s-au prins de len-
Dacă mîneca trage în sus făcînd cute verticale jerie. Toate modificările făcute pe o parte trebuie
(fig. 430), trebuie să se ridice rotunjimea mînecii, făcute şi pe cealaltă parte; fiecare retuş făcut
în dreptul umărului, scoţînd din rezerva mînecii va fi marcat cu aţă într-o culoare contrastantă
(fig. 431). Cînd mîneca ţine la ridicarea braţu­ cu punct înaintea acului. Se aşază cele două
părţi una peste cealalt{i şi se marchează şi pe
lui (fig. 432) se va da drumul atît de la rezerva partea stingă (cu aţă) modificările făcute. Se re-
răscroiturii mînecii cît si de la rezerva răscroi­ însăilează mînecile produsului după modificări.
turii bluzei, pe distanţa c~re ţine mîneca (fig. 433). Cea de-a doua probă va fi o simplă probă de
Dacă mîneca este răsucită spre faţ{i sau cpre control, urmărind în principal dacă s-au executat
bine retuşurile.
spate, se întoarce în partea în care se cere (fi;:;.

434).
Dacă manşeta nu cade bine (fig. 4'.15), se prinde
în sus sau se dă drumul la rezerva de la mînecă,
după cum se cere (fig. 43G).
Probarea mînecii pa.re să fie mai dificilă. Inainte
de a termina prima probă şi a scoate produsul
de pe corp sau manechin, este necesar să se ve-

\ Fig. 4J5 - Tragerea ml- ,sFig . .J36-- Coborlrea man-
Fig. 43.1 - Hcmedierea defec- necll de către manşct:i şetei
tului

CITEVA SFATURI UTILE

In cele ce urmează prezentăm cîteva sfaturi utile
pentru cei dornici să realizeze confecţii frumoase:
• Pentru a nu se deforma fusta în partea su-
perioară, atunci cînd are un model deosebit,
este bine să fie căptuşită pînă la şolduri (fig. 437).

\

t

\,

\ Fig. tl37 - Căptuşirea fustei plnă
la şold

• Dacă se confecţionează un guler montat pe
gît, dintr-o bucată cu produsul, trebuie să se
cresteze cusătura rnnărului spre gît, în mai multe
locuri.
• Un tighel se poate reliefa dacă între cele două
bucăţi de stofă, se introduce un strat de vatelină.
• O fustă dreaptă, în carouri, se va termina la
tiv numai pe fir drept.
• La ţesăturile uşoare este obligatorie introdu-
cerea unei pînze de întărire la gule1e, decolteu,
manşete, cordoane şi buzunare.
• O confecţie croi tă pe bie, care face „cozi",
trebuie lăsată mai multe ore sub greutatea pro-
prie sau sub greutăţi uşoare, pentru a se întinde
la maximum. ·
• Firele textile suportă tehnologii diferite. Ori-
entativ se prezintă o schemă simplificată a aces-
tor operaţii, pentru diverse ţesături:

/ 4a BuP..1bac Lină J<'1re sintetice

Decatarea Se ţine I Nu se face
textura ln
I Se calcă
apă cu cîrpa

udă

Firul cu care Aţă de cu- Aţă de cu- Aţă de cusut
se lucrează &ut obiş- sut obiş-
sintetică
nuită nuită

Lungimea pa- Pas mic Pas mare Pas mare şi
sului de cu- tensionare di-
sut Deschise
ferită
Cusături D!'schise, Se calcă
bine Deschise sau
___englezeşti, Obligato-
frun, ţuzeşti ric englezeşti
Cu vapori
Creţuri (fron- Se calcă Nu se calcă
prost
seuri şi cute) Nuc obliga-
torie
Dublură Nu e obli-
gat orie Foarte puţin
uscat
Călcarea Pe uscat

9 Pentru o măsură medie se prevede un con-
sum de material după cum urmează:

Lăţirnea 1naterialului, în rr1etr.l:

Felul produslllul 0,90 m 1.4') 111

Bluză cu mlnecă ,curtD l,5lJ-1,60 1,00-1,10
Bluză cu minccă luug(1 2,00~-2,10 1,25-1,35
1,50-1,60 0,75-0,80
Fustă strlmtă 2,25-2,35 1,50-1,60
Fustă largă 3,00-3,15 2,25-2,35
3,00-3,15 1,50-1,60
Fustă în pliuri ·1,00-4,15 2,50-2,60
.Hochic s1rtmtă 6,00-10,00 3,00-5,00
Hochie largă 3,00-3,25 1,65-1,75
Hochie de seară 2,70--2,80

Jachetă

Haină


Click to View FlipBook Version
Previous Book
western literature book
Next Book
PRP4_SUARA DEMOKRASI