Timofte Cocis, Mihaela - Croitorie practica - scan

MIHAELA TIMOFTE COCIS

CROITORIE

·PRACTICA

MIHAELA TIMO~TE COCIŞ

CROITOR·E

PRACTICA

'

Redactor: Iulia Cheşu
Tehnoredactor: Eugenia Cernea
Coperta: Kalab Francisc

Bun de tipar: 12.05.1987; Ap4rut: llllJ

Coli de tipar: 8; planşe: 12

Tiparul executat la întreprinderea
poligrafică Sibiu, şos. Alba Iulia nr. lO
sub comanda nr. 237
Republica Socialistă România

CUPRINS

Cuvînt înainte •

Cîteva noţiuni despre fibrele textile 7
Fire, ţesături, tricoturi
Materiale auxiliare 8
Clasificarea şi proprietăţile îmbrăcămintei
Procesul tehnologic de executare a unei piese ves- 11
timentare
Utilizarea şi adaptarea tiparelor. Executarea mu- 12
lajelor
Pregătirea materialelor in vederea croirii 13
Aşezarea tiparelor şi croirea ţesăturilor
Puncte de cusături elementare şi cusăturile de bază 14
Marcaje şi semne utilizate în croitorie . 18
Evitarea destrămării marginilor ţesăturii. Tivurile
Bieul şi fenta )9
Decolteul
Malasarea ţesăturilor 21
Executarea perniţelor la confecţii
Butoniere şi nasturi 24

26

33

37

39

40
41

Catarame 47
Butoni rapizi. patenţi, copci, bride, ochiuri 41-
Fermoare
Execuţia cutelor şi a pliurilor 52
Aplicarea volanelor, bentiţelor şi a dantelelor .
Rezolvarea terminaţiilor la confecţiile croite pe bie 5o
Aplicarea mărgelelor, a paietelor şi a strasurilor
Trefla 57
Pomponul, ciucurii şi franjurii · 61
Execuţia şi asamblarea mînecilor 64
Execuţia şi asamblarea gulerului
Execuţia şi montarea buzunarelor 64
Montarea fustelor şi a bluzelor
6i
Montarea rochiei
Dublarea confecţiilor 66-
Călcarea obiectelor de îmbrăcăminte
Probele şi remedierea diverselor defecţiuni 71
C!teva sfaturi utile 71

84

88

~

91

!1-:i

rr

BIBL.IOGRAP'IK.

1. Eduard Boucherit - Je serai couturiere des
2. Therese de Dillmont - Encyclopedie

ouvrages

3. American Mitchell - Ladies text book

4. Grundlagen der flausschneiderei - \Vir schnei-

dern selbst

5. Hegedus Margit - Noi szabok kănyve
6. Paraschiva Ciuroiu - Croitorie pe înţelesul

· tuturor

CUV!NT 1NAINTE ,.,., ',.

Fără îndotală, €Toitoria reprezintă o fodeletot- screlea care, de cele mai multe ori, m final i~t
llire extrem de utilă pentru fiecare 1ospodinlJ, pun amprenta, stafornicind - fără drept de a~J
fapt pentru care, în decursul timpnlut, aa fost - calitatea exeeuţiei.
scrise multe lucrări de specialitate ~nite să Io tratarea temei lucrării de faţă, s-au avut ln
răspundă la multitudinea de probleme pe care vedere în primul rind cititoarele nefamiliarizate

le ridică croitoria în diversele ei ipostaze, Grot- •tt croitoria, pentru care s-au dat explicaţii amă­

toria pentru copii, cea pentru femet şt bărbaţi nunţite, cit şi cele experimentote, dar care din-

etc. tr-un motiv sau altul nu cunosc aceste mici se-
Spre deosebire de alte lucrări în care as fost
erete.
tratate aspecte ale acestei complexe îndeletni-
ciri, în cele ce urmează ne-am propus să pre- Pentru a uşura înţelegerea celor expuse, s-a ape-
zentăm cîteva mici secrete ale croitoriei prastice. lat la un bogat şi diversificat material ilustrativ,
uşor de decodificat de către oricare cititoare.
Deşi la prima vedere acestea pot să parii minore, 1n speranţa că lucrarea îşi va atinge scopul, do-
lipsite de importanţă, implicaţiile lor la renş1ta
execuţiei unei confecţii sînt însă majore. ~sit rim cititoarelor noastre spor la lucru!
de perfect realizată ar fi o eonfecţfe, orteft de
elegontă Unie ar avea, amănuntele sînt totuşi Totodată, doresc să exprim întreaga gratitudine

pentru Viorica l'vlunteanu care m-a sprijinit fn

elaborarea prezentei lucrări.

CITEVA NOŢIUNI
DESPRE FIBRELE TEXTILE

Fibrele textile sînt corpuri solide de ongme ve- Fibrele naturale de ongme vegetală conţin, ca
getală, animală, minerală sau obţinute pe cale substanţă de bază, celuloza. Cele de origine ani-
sintetică, caracterizate prin anumite proprietăţi mală sînt compuse în mare parte din substanţe
fizico-mecanice şi tehnologice, care pot fi tras- proteice. Fibrele chimice artificiale se obţin din
formate în fire, ţesături, materiale neţesute etc. celuloză, substanţe proteice şi derivate de cau-
Acestea îşi menţin timp îndelungat proprietăţile ciuc, prin diverse procedee tehnologice; fibrele
fizice şi chimice. chimice sintetice au la bază ca materie primă
petrolul, gazele naturale, sticla etc.
Din punct de vedere al naturii lor, fibrele tex-
tile se clasifică în fibre naturale şi fibre sintetice Dintre proprietăţile fizico-mecanice ale fibrelor
(chim!ice). textile, cele mai importante sînt: densitatea, lu-
ciul, lungimea, higroscopicitatea, comportarea fi-
Schema simplificată a clasificării fibrelor textile, brelor faţă de căldură, comportarea faţă de elec-
mai des întrebuinţate la noi în ţară este urmă­ tricitate, stabilitatea fibrelor faţă de lumina so-
lară, rezistenţa la rupere, rezistenţa la frecare,
toarea: ondulaţiile, neşifonabilitatea; acestea sînt mai
frecvent întîlnite în practica curentă.
-Naturala - Bumbac
Densitatea sau masa volumică reprezintă greu-
- In
-Vegetale- - Cm' epa_ tatea unui metru cub de fibre. In general, pen-

- Iută tru produsele textile folosite în confecţii se pre-
feră fibre cu masă volumică mică. Dintre fibrele
. r--Animale - - MLăîntăase naturală naturale, lîna şi mătasea sînt cele mai uşoare
(mai puţin dense), iar dintre cele chimice, relonul
Fibre- -Minerale - Azbest şi melana.

- Viscoză Luciul fibrelor depinde de gradul de netezime sau
I,-Artificiale - - Acetat de asprime al suprafeţelor lor. Din punct de ve-
dere al luciului fibrelor textile, acestea pot fi
- Cupra grupate astfel: fibre cu luciu mat (bumbac cu fi-
bre aspre), cu luciu slab (in), cu luciu plin (mă­
·-Chimice - Poliamidice tasea crudă, bumbacul fin), cu luciu puternic (mă­
(relon) tase degomată, fibre matizate obţinute pe cale
chimică) şi cu luciu foarte puternic (fibre nema-
Poliesterice tizate obţinute pe cale chimică).
(terom, tergal)
Luciul fibrelor poate fi modificat cu bioxid de
-Sintetice - Poliuretanice
(eLastomeri) titan care se poate depune pe fibră sau se include
în compoziţia ei, modificînd indicele de refrac-
- A.crÎllice
ţie în funcţie de necesităţi. Matizarea sau luciul
(melană) unui material este impus de modă.

- Vinilice 7

Lungimea, după lungime, fibrele se clasifică în: se descompun, fără ca mai înainte să fi avut loc
fibre scurte (bumbac, lină, azbest), fibre lungi (in, plastifierea. Pentru a prelucra fibrele textile, se-
cînepă, iută etc.) şi fibre filamentare (mătase na- lucrează sub temperatura la care se produce de-
gradarea acestora. Astfel, fibra de bumbac la
turală, fibre chimice). 150°C începe să se descompună, iar peste tempe-
ratura de 155cc îşi pierde rezistenţa. Fibra de lînă
Redăm, pentru informare, lungimea principale- începe descompunerea la 130°C şi la 204°C se dis-
truge, iar fibra de mătase se distruge la 170°C.
lor fibre textile, în mm: bumbac 6-60, in (fibră Fibra de viscoză la 150°C îşi pierde rezistenţa, iar
tehnică) 300-750, cînepă 300-1 500, lînă 50~ la 175°C se distruge, fără topire.
Comportarea fibrelor faţă de electricitate, la pre-
250 şi mătase 500 000-800 OOO. luc,·ctrea fibrelor în diferite faze apar sarcini e-
lectrice. Incărcarea cu electriciltate statică a fi-
Higroscopicitatea este propric:tatea fibrelor tex- brelor se combate, de regulă, prin emulsiona-
tile de a absorbi vaporii de apă. Fibrele textile rea lor cu produse antistatice.

pot absorbi din mediul ambiant o cantitate mare Stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi sta-
de apă, ajungînd pînă la 400/o dm greutatea lor. rea atmosferică prezintă importanţă mai ales la
fibrele din care se confecţionează produse de îm-
Imbrăcămintea trebuie să aibi o anumită higro- brăcăminte exterioară, foi de cort, prelate ca-
bluri etc. Degradarea datorită acestor agenţi se
scopicitate pentru a asigura eliminarea în atmo- produce prin oxidare. Din e~perienţele efectuate,
s-a constatat că fibrele de melană sînt cele mai
sferă a transpiraţiei corpului omenesc. Pentru ca stabile la acţiunea luminii şi a agenţilor atmos-
un produs să fie igienic, este necesar ca fibrele ferici, iar firele ele mătase ~i viscoză cele mai
să aibă umiditatea de 6°/(), la o temperatură de puţin stabile.

20°c. FIRE, ŢESATURI, TRICOTURI

Ondulaţiile, fibrele textile au un număr de în- I:'ire. _Prin filare (răsucirea fibrelor), fibrele tex-
creţituri care se numesc ondulaţii. În general, tile smt transformate în fire. Prin aoest proce-
deu, fibrele sint curăţate, omogenizate, parale-
ondulaţiile se întîlnesc la lîna naturală si la fi- lizate, fiind dispuse într-o însiruire continuă care·
brele tip lînă. Lîna merinos are un număr mare se tensionează pentru obţin~rea aderenţei nece-
de ondulaţii (cca 12-13 ondulaţii pe centimetru). sare între fire.
In funcţie de destinaţie, firele pot fi supuse unor
Ondulaţiile fibrelor influenţează atît procesele procese tehnologice de finisare (albire, merceri-
tehnologice de prelucrare, cît şi stabilitatea di- zare etc.).
Cea mai mare parte a firelor serveste la obtinerea
mensională a produsului. de ţesături şi tricoturi, numai o ~kă parte este
destinată fabri.cării aţelor, sforilor, fr'înghiilor etc.
Neşifonabilitatea este proprietatea fibrelor de a Albirea firelor se obţine prin distrugerea pigmen-
reveni cît mai complet la forma iniţială, după ce ţillor naturali odloraţi d!in fibre, care dau o nu-
anţă gălbuie. Albirea se realizează prin oxidare
au fost supuse la îndoire. Această proprietate, de cu hipoclorit sau apă oxigenată pentru fire de-
o importanţă practică deosebită, depinde de com-

poziţia fibrelor, fineţea, gradul de umflare, fini-

sarea fibrelor, structura ţesăturii etc.

Cu cît fibrele sînt mai groase şi mai puţin ondu-

late, cu atît devin mai şifonabile, iar cu cît sînt

mai fine şi mai ondulate cu atît sînt mai nesi-

fonabile. ·

Comportarea fibrelor faţă de căldură este o altă
proprietate cu aplicaţie practică în croitorie. Fi-

rele poliamidice (relon, nailon), poliesterice, poli-
acrilonitrilice (melana) şi fibrele acetat sînt ter-
moplastice, caracterizîndu-se prin faptul că au
temperatura de înmuiere (plastifiere) mai mică

decît temperatura de topire. Astfel, fibrele polia-
midice şi poliesterice au temperatura de plasti-

fiere de 235°C, iar temperatura de topire de 250°C.

Fibrele netermoplaste, cum sînt: bumbacul, lîna,

8 mătasea, viscoza etc., suit influenţa temperaturii

bumbac, in, cînepă; bioxid de sulf, permanganat o imprimare insuficient fixată, la spălare va 9
de potasiu sau apă oxigenată, pentru fire din lînă produce o difuzare a colorantului, păt!nd ţesătu­
şi bioxid de sulf, pentru fire din mătase naturală.
Fibrele chimice nu conţin pigmenţi naturali. ra. Pentru a preveni aceasta, înainte de a se
Pentru a obţine la firele de bumbac un luciu per- croi, se va detaşa o mică porţiune din ţesătură
manent, a le mări rezistenţa la rupere şi a creşte care se va aşeza între două bUJcăţi de material
afinitatea faţă de anumiţi coloranţi, acestea se pot alb, după care se vor spă1a la robinet şi se vor
merceriza. Mercerizarea se realizează industrial stoarice. In cazul în care bucăţile de material
prin tratarea firelor de bumbac cu o soluţie alb nu se vor păta, se va utiliza ţesătura fără
concentrată de hidroxid de sodiu, urmată de o probleme speciale; în cazul în care difuzează
spălare cu apă caldă şi de neutralizarea hidroxi-
colorantul, aceasta nu se va combina cu alte ma-
dului. teriale. Confecţiile se vor spăla în apă călduţă,
iar la dătirre se va folosi apă multă în care se
In general, toate firele se pot vopsi. Cele celulo- va adăuga puţin oţet.
zice se vopsesc, de regulă, cu coloranţi direcţi. Fi- Cînd se va achiziţiona un material, se va verifica
rele artificiale obţinute din polimetri naturali (vis- şi calitatea imprimării. O imprimare este corec-
coză s·au oe[rofibră) se vopsesc cu aceeaşi clasă de tă atîta timp cît modelul de imprimat nu se su-
coloranţi cu care se vopsesc firele celulozice. Fi- prapune peste alt model şi este corect conturat.
Tot tn momentll'l achiziţionării, se va urmări ca
rele chimice se vopsesc astfel: cele poliamidice ţesătura riespectivă să nu aibă depus pe ea mult
(relon, nai1on) se vopsesc aproape cu toate cla- apret ,care îi conferă un anumit tuşeu, deoarece
sele de coloranţi; firele poliacrilonitdlice (melana) la prima spălare va fi îndepărtat surplusul de
se vopsesc cu coloranţi de dispersie selecţionaţi şi apret, iar ţesătura va căpăta un aspect cirpos.
coloranţi bazici, iar firele poliesterice, cu colo-
ranţi de dispersie sau coloranţi azoici insolubili, Unul din procesele tehnologice de finisare care
fibrele poliacrilonitrilice şi poliesterice nu se pot poate crea probleme la executarea confecţiilor
este calandrarea (călcarea) ţesăturii. O calandra-
vopsi cu mijloace casn:irce. In general, fibrele sin- re defectuos reail.izată duce la modificarea un.-
ghiului de 90° creat între urzeală şi bătătură 'şi
tetice sie vopsesc greu, vopsirea lor realizîndu-se la glisarea incorectă a firelor.
în fibră, fără a mai putea modifica culoarea Nu întotdeauna se poate remedia acest defect,
care generează şi o instabiliJtate dimensională a
ulterior.
ţesăturii în timpul purtării.
Ţesături. Cea mai mare parte a firelor produse de
filaturi constituie materia primă pentru produ- Un alt defect al ţesăturii îl constituie lipsa fire-
cerea ţesăturilor. lor sau existenţa firelor duble, un defect de ţe­
Ţesăturile sînt alcătuite dintr-un sistem de fire sere. Cînd se achiziţionează un material este
longitudinale numite urzeală şi un sistem de bine să se umărească si acest defect, care nu
fire tranrsversaI,e numite bătătură. întotdeauna poate fi ocoli,t prin crokea ţesăturii.
După ţesere, ţesăturile crude sint supuse unor De obicei, existenţa unui astfel de defect este
marcată cu aţă colorată la marginea ţesăturii,
procese tehnologice de finisare, în scopul îmbu- defect pentru care trebuie să se obţină o bonifi-
nătăţirii aspectului lor exterior. Se realizează
astfel pîrlirea lor (pentru îndepărtariea fibrelor caţie din partea magazinului.
rămase izolate pe suprafaţa ţesăturii), descleie-
rea (pentru îndepărtarea substanţelor de încleiere Pentru conferirea anumitor proprietăţi speciale,
folosite la urzeală), albirea ţesăturilor, vopsirea ţesăturile pot fi tratate prin impermeabilizare şi
lor, împrimarea, apretarea (pentru îmbunătăţi­
rea tuşeului şi aspectulUJi), calandrarea (pentru ignifugare. Astfel, prin tratarea cu diverse sub-
luciu), netezirea (tuşeu), scămoşarea lor (scoaterea stanţe, ţesăturile devin rezistente la trecerea apei
de fibre din firele ţesăturii cu ajutorul acelor). (iimpermeabilitate), sau se transformă din ţesă­
turi care se aprind uşor (ard repede şi cu fla-
Aceste tratamente de finisare, în cazul unei rea- cără) în ţesături care se a'.l)rind gr,eu, ard fără
li.zări defectuoase, pot crea dificultăţi în utiliza- flacără, înăbuşi,t (iinifuiare).
rea casnică a ţ)esăturilor. As.tfel, o vopsire sau

Ţesăturile se pot realiza fie integra:! din acelaşi Fig. 1 - Structura unui tricot simplu
fel de fire, fie din fire de compoziţie chimkă
diferită. Se folosesc frecvent amestecuri din fi- complicate realizate prin modul de legare a fi-
relor, combinat cu efecte de culori.
bre poliesterice cu celulozice, primele conferind Tricoturi. Tricoturile sînt produse textile cu o
largă utilizare în confecţionarea articoi-elor de
rezistenţa, iar celelalte, proprietăţi igienice. Ast- \mbrăcă:minte de toate categoriile.
Ele au ca element structurial „ochiul". Se obţin
fel, tercotul este realizat din bumbac cu poli- prin buclarea firelor şi înlănţuirea lor pe orizon-
tală în rînduri de ochiuri, iar pe verti1cală în
ester, teroeelul din celofibră cu poliester etc. siruri de ochilliri {fig.I).
Tricotuirile reprezintă următoarele proprietăţi:.
Ţesăturile pot fi ambalate pe suluri sau în ba- elastidtatea, deşirabilitatea şi rularea la marginL
Elasticiitatea este proprietatea de a reveni la for-
loturi. Se obisnuiesc ca mătasea să fie rulată ma initial,ă atunci cînd acţiunea forţelor exte-
cu faţa în inte~ior, bumbacul cu faţa în exterior, rilOare ·care i-au modificat forma încetează.
iar stofa pliată pe clin două, cu faţa în interior. Această proprietate face ca tricoturile să fie de
In funcţie ele destinaţie, ţesăturHe se clasifică neînloauit în carul lenjeriei, produselor de sport,
produselor pentru copii, mulîndu-se pe corp şi
astfel: permiţînd mişcări largi ale membrelor şi corpu-
lui în generat fără ca să incomodeze.
9Ţesături perntru cămăşi, pijamale, lenjerie, Desirabilitatea este o caracterfo;tică negativă a
cum sînt: pînza nealbită, pînza albită, olandina, tri~oturilor; cele sirnp1e se deşiră uşor, cele ur-
zite mai greu (fig.2).
inletul, stamba, finetul, moltonul, şifonul, da-
Fig. 2 - De'şirarea unui tricot
mascul, gradelul, zefirul, poplinul, crepul, piche-

tul, cretonul. flanelul, batistul.

e Ţesături pentru roch[i, bluze, fuste de vară,

haine de protecţe, costume de vară, raglane, ca-

nadiene, cum sînt: şantungul, diftina, barchetul,

docul, catifeaua, etamina, taftaua, marchizetul,

cretonul.
• Ţesăturri pentru costume, parrdesie, panta~oni,
fuste, pentru îmbrăcăminte de iarnă.
• Ţesăturri pentru paltoane bărbăteşti şi de fe-
mei, rraglane, p1edur~, pături, blănuri artificiale.
liJ Ţesături decorrative şi pentru tapiţerie.
• Ţesături pentru prosoape, ha!late de baie, ba-
tiste, basmale, fu:l~.
• Ţesămri pentru furrnituri de pielărie.
• Ţesături pentru ambalaje ş'i acoperire {saci,

rucsacuri, prelate, oor1Jtn:i, hangare etc.).

e Ţesături pentrru scopuri industrialie, fairmaceu-

tiee, chimice.
1n funcţie de aspect, de operaţiile de prelucrare
în ţesătorie şi de finisare, ţesăturile se mai pot
clasifica în ţesături crude (pînză nealbită, inlet.
natur), ţesături ,albite, ţesături uni, ţesături im-
primate pe o singură pairte, ţesături cu efecte
de culori (fabricate din fire colioraite cu urzeală
în bătătură, formînd dungi, carouri sau diferite
figuri), ţesături mUiline fabricate din fire răsucite
din două sau mai multe culori, ţesături scămo­
şate {flauşaite) pe o pairie sau pe ambele părţi
{diftină, finet, loden), ţesături buclate {pentru
ha1late de ba:ie, prosoape), ţesătUJri cu dooă feţe
10 şi ţesături jacard, ca:re prezintă desene foarte

Fig. 3 - Rularea tricotului la margini de 90 sau 140 cm. Satinui în dungi este o căp­ 11
tuşeală ,care se întrebuinţează 1a veste, la mîne-
Rularea tricotului la margini este o caracteristi-
că nedorită, datorită contracţiei fibrelor şi fire- cile sacourilor, betelia pantail:onifor etc. Se fa-
lor (fig. 3). Forţa de rulare este dirrect proporţio­ brică din viscoză şi bumbac cardat, în lăţime de

nală cu e]asticitatea tricotului. 100 cm.
Serjul se foloseşte pentru sacouri, pardesie şi se
!nlăitmirarea ·acestei caracteristici la confecţiile din fabrică din fire de viscoză, celofibră sau bumbac.
tri:cotlllri se realizează pdn căloare sau prin apli- Se produce în lăţime de 70, 107 sau 140 cm.
carea unei benzi din tricot patent. Materi•alele pentru căptuşeli trebuie să corespundă
funcţiei lor: să fie lucioase pentru ca produsele
MATERIALE AUXILIARE să alunece uşor pe corp, să asigure o bună aeri-

ln realizarea unei confecţii, în afară de materialele sire şi împreună cu materialul de bază şi furni-

de bază (ţesături, tricoturi) se fo1ooesc şi materiale turHe respective, să favorizeze eliminaf'ea trans-
ajutătoare oum ar fi: căptuşeli, întărituri, furnituri
şi accesorii. piraţiei corpului.
Căptuşelile. Pot fi din bumbac, mătase sau fire Intăriturile. Sînt materiale textile care dublează
chimice, ca: atlasul, serjul, satinUJl, golful, crepul unele detalii de îmbrăcăminte, în scopul măririi
de Chfoa, taftauia, mătasea naturală etc. rezhtenţei la purtare sau pentru a modela produ-
Atlasul este utilizat pentru căptuşirea îmbrăcămin­
tei groase pentru femei şi bărbaţi (paltoane, par- sul în detalii, pe oonfor:maţia fiecărui corp. In
desie). Este o ţesătură lucioasă pe o parte, mai
plină decît saitiruul şi serjul. In general atlasu! funcţie de destinaţia produsului, întăriturile pot
se fabrică din fire de viscoză şi are o lăţime de fi pentru lenjerie şi îmbrăcăminte subţire, cu
140 cm. aplicaţii la cămăşi bărbăteşti, pijamale, bluze, ro-
Satinul se foloseşte pentru a căptuşi costumele chii etc. (în această categorie intră pînzp albită,
taior şi jachetele. Are un aspect mătăsos şi lu- nealbită şi textilele neţesute) şi pentru îmbrăcă­
cios, cu o greutate specifică mai mică decît at- mintea exterioară, cu aplicaţii la costume, jachete,
lasul. Se fabrică din fire de viscoză, în lăţime
pardesie, paltoane etc. La aces·tea se întrebuin-
ţează vatir, volvatir, canafas, roshar şi textile ne-

ţJesuite.

In funcţie de locul aplicării, întăriturile po:t fi
pentru piepţi, gulere, mîneci, umeri, buzunare etc.
intăriturile pentru piepţi se foliosesc la dublarea
materialului de bază, pentru a-l face cît mai re-

zistent la purtare sau la deformarie.

Pentru întărirea gulerului la îmbrăcămd.ntea groa-
să se utilizează vatirul sau materialele neţesute,
iar pentru gulerele cămăşilor, o ţesăbură cu apret

permanent (cane nu se dizolvă în apă).
Intăriturile pentru mîneci, umeri, buzunare, be-
telii de pantaloni, cordoane etc. se confecţionează
tot din ţesătură cu apret permanent. lntăriturile
se fabrică din bumbac, cînepă, păr de cal etc.
Vatirul este o ţesătură cu urzeală din fire groase
de bumbac şi bătătura din in sau cînepă, în ames-
tec cu fire de lină.

Canafasul este o ţesătură subţire şi bine apretată,
produsă din deşeuri de bumbac. Se întrebuinţează
pentru dublarea vatirului la piept (la haine băr­
băteşti, jachete, taioare, paltoane etc.) sau pentru
întărit buzunarele, minecile etc.

Rosharutl este o ţiesătură specială avînd ca ur-
zeală bumbac şi păr de cal în bătătură. Se folo-
seşte ca material de întăritură pentru piepţii cos-
tumeloir.

Intăriturile neţesute sînt mai uşoare decît cele
ţesute. Dublate cu o foilie sintetică sau cu granule
din răşini sintetice se pot fixa prin termocolare
(lipire prin presare la 130-180~C) de materialul

de bază.

Furniturile. In general furniturile sînt constituite
din: aţă de cusut, nasturii, cataramele, copcile,
fermoarele, banda pentru confecţii, rejansa, vata,

vatelina etc.

Aţa de cusut este furnitura prindpală utilizată la
confecţionarea îmbrăcămintei. Ea se obţine prin
răsucirea a două sau roiai multe fire simple din
bumbac, mătase şi fibre chimice. Aţa cea mai
des utilizată este din bumbac, avînd fineţea de
85/3 şi 48/3. Aţa subţire se utilizează pentru
tras tigheluri cu maşina de cusut, pentru con-
fecţionarea produselor de îmbrăcăminte groasă
şi subţire şi pentru executarea lenjerieţ de corp.
Aţa groasă este folosită la confecţionarea buto-
nierelor sau la cusăturile de ornament (tighel
cu pasul mai mare, 1n culoarea produsului sau
în culori diferite). Aţa de mătase se foloseşte

pentru cusături speciale cum ar fi: broderii, bu-

toniere, diferite garnituri etc. Aţa din fire chi-

mice se utilizează la confecţîonarea îmbrăcămin­
tei din ţesături chimice.
In confe<:ţii se utilizează şi aţă de bumbac infe-
rior, mai puţin răsucită, servind în condiţii optime
la însăilat şi dat semne simple sau cu laţe. De
obicei, această aţă este de culoare albă.
Banda pentru confecţii se foloseşte pentru a întări
diferite cusături sau pentru a le susţine împotriva
deformării în timpul purtării. E>e asemenea, acea-
sta este foarte utilă la cusăturile umerilor, în ta-

lie etc.
Rejansa se foloseşte la confecţionarea cordonului

de la fustă. Ţesătura rejansei trebuie să aibă o
elasticitate redusă.
Vata este un produs obţinut din deşeuri de lînă, in.
bumbac, cînepă. Se foloseşte ca material de um-

plere la umerii hainelor, pardesielor, taioarelor,

paltoanelor etc.
Vatelina se fabrică dintr-un văl subţire de vată
care poate fi tricotat, ţesut sau lipit (fibrele se

lipesc între ele printr-U!Il proces tehnologic spe-
cial). Se întrebuinţează la tmbrăcăJmintea groasă
de iarnă prin introducerea unui strat sau două
de vatelină între stofă şi căptuşeală.
Banda de retenţie pentru pantaloni este confecţio­
nată din material textil care conţine fire din cau-
ciuc sau fire chimice. Ea se aplică în interiorul

beteliei pantalonilor, pentru a preveni alunecarea

lor pe cămaşă.

CLASIFICAREA ŞI PROPRIETAŢILE
IMBRACAMINTEI

După materia primă folosită, îmbrăcămintea poate Permeabilitatea la aer este o caracteristică igienică
fi confecţionată din ţesături, tricoturi .şi blănuri. importantă, pe care trebuie să o îndeplinească îm-
In funcţie de anotimpul în care se poartă, îmbră­ brăcămintea, pentru a realiza aerisirea suprafeţei
cămintea poate fi: subţire, pentru anotimpurile
călduroase, confecţionată din materiale bune con- corpului.
ducătoare de căldură; semigroasă, pentru toamnă La alegerea îmbrăcămintei eSlte necesară corelarea
.şi primăvară .şi groasă, pentru anotimpul rece, tuturor caraoteristidlor ei igienice, pentru ca be-
confecţionată din ţesături, tricoturi şi blănuri, rău neficiarul să se simtă cît mai bine în orice ano-
conducătoare de căldură (termoizolante).
Lenjeria de corp, utilizabirn în toate anotimpu- timp şi împrejurare.
rile anului, este confecţionată în special din tri-
coturi, bune conducătoare de căldură .şi capabile Jn afara proprietăţilor igienice, imbrăcămintea are
să absoarbă transpiraţia corpului.
Trrnbrăcămintea trebuie să asigure în primul rînd şi anumite proprietăţi fizioo-mecam.iee, ca:r,e inte-
igiena corpului. Caracteristicile ei igienice sînt:
capacitatea de reţinere a căldurii corpului, ab- resează tehnologia oonfecţionării.
sorbţia şi evacuarea traJ1spiraţiei şi permeabilita-
PROCESUL TEHNOLOGIC
tea la aer. DE EXECUTARE A UNEI PIESE
VESTIMENTARE
Capacitatea de reţinere şi de conducere a căldurii
corpului este determinată de materialul întrebuin- Procesul tehnologic de executare a unei piese 13
ţat, de linia îmbrăcămintei şi de tehnologia adop- vestimentare după măsuri individuale diferă de
tată în procesul confecţtonării. cel industrial, dat~idtă probel'or ca1 e se fac şi da-
torită respectării unor caracteristici anatomice in-
Dacă se cer produse bune conducătoare de căldură dividuale ale corpului omenesc.
acestea vor avea o linie cît mai lejeră .şi voc fi con- Atunci cînd se execută o piesă de îmbrăcăminte,
fecţionate din materiale de culori deschise, cu po- se recomandă (mai ales pentru începătoare) să se
rii deschişi. Dacă se cc:T produse care să reţină căl­ stabilească o schemă de proces tehnologiG eare să
dura corpului, se vor folosi ţesături de culori în- asigure execuţia corectă a produsului respectiv.
chise, cu porii cîi mai închişi.
Pentru exemplificar9, în cele ce urmează, se vor
Absorbţia şi evacuairea transpiraţiei sînt caracte- detalia pmcesele tehnologice de execuţie a unei
r.L.Stice igienice principale, care asigură menţinerea fusrte, a unei bluze şi 21. unei rochii.

echilibrului de termoreglare a corpului. S-a consta- 1n cazul unei fuste, p:mcesul tehnologic implică:
tat că un om în repaus elâ!mină cca 50 grame trans-
piraţie pe ară. Această cantitate creşte odată cu • luarea măsurilor-şi execwtaJrea tiparului;

efortul fizic. Ol pregătirea materialului;

Pentru asigurarea confortului uman, lenjeria de • croirea fustei;
corp trebuie să aibă o capacitate de absorbţie ma- • darea semnelor cu laţe şi a semnelor fargi;
oci.mă si o rezisitenţă minimă la difuzarea vaporHor
~ traimp~e.

• 1ri:,.ăi1arec1 _penselor, cusătudlor latemlle şi a ,,.
rejansei;
9
• probarea fustei;
____ ,o~_,,.
• coaserea La maşină a penseilior şi a cusătu.rtloo
Fig. ii -- L•area măs11rHor
:ta-tera.le.
°' or confrunta cu tiparul şi se vor rectifkl't acah~
• montarea fermoarului;
unde este cazul.
• montarea oorolonuliuli;
ln prima fază se vor lua măsu.riLe astfel: pe corpu:i
• executarea t.ilvului;
• coaserea butonierelor şi a nasturilor. îmbrăcat numai cu lenjeria, se va marca obliga-
Pentru o bluză şi o rochie confecţionate într-un
model si1I11p[ru, se poate urma, ca exemplu. urmă-­ toriu talia cu un siret care se va fixa bine. Măsu­
rile vor fi luate t'ără a lăsa centimetrul lejer sau.
torul proces tehnologic:
• luarea măsurilor şi executarea tiparului; fără a-l strînge.
• pregătirea mater:ilaleloc;
de gr·osimeMăsurile_sîn_t_ d!E! ţ~J_J~_luri: de lungime, de lăţim?
• croirea prodlusruiui; şi (fig. 4). . .. ····- ... . . ---
• darea semnelor C'll laţe şi a semne1or iargi:
• însăilarea penselor, cusăturilor de la umeri şi n . J. Lungimea fe~ (Lf) este distanţa de .la._1:11!1~

cusătunlor laterale; pe lîngă gît pînă în talie. sub şiret, trecind centi-
• · prob-~a produsului;
• executarea mod.ificărilar necesare după probi metrul peste part.ea proe,minerită--a bustului.
şi coaserea penselor şi a părţilor later;:i]f· L, ma--

şină;

• însăilarea mînecilor;

• probarea produsului;

• ITliOntarea mînecilor;
• coaserea butoniel!'elor. a nasturilor ~:·. :, u 1'11-

riLoc.

1n ,aceste procese tehnologice nu a fost r.wntiona!

căl-catul intre faze, acesta executindu~se obli:c:atc-

riu aproape după fiecare opemţie.

?. Lungimea pensei (Lp) reprezintă distanţa de

11:t umăr, de lingă giît, pînă la partt•a r-e,:i mai pl'o.n-
mmentă a bustu11lli.. · · · ··

UTILIZAREA ŞI ADAPTAREli 3. Lungimea spaitelllli (Ls) este dată de distanţa d:c:
TIPARELOH. EXECUTAREA MULAJELOR
1a osul cefei _(a 7-a vertebră cervicală) pînă la

De regulă, un tipar redat într-o revistă de modă talie sub Siret.

este calculat pentru mărimi proporţionale medii. 4.I,{ingimea p:mdUS'l.llui (Lp), respectiv lungi~

Acest. tipar însă nu poate fi aplicat identic la conft.c;ţiei.
toate siluetele, la mărimea respectivă. Datorită
diversităţii conformaţiilor, este important să se 5. Lungimea mînecii( Lm) este distanţa de la în-
verifice şt apoi să se adaptaze un tipar pentru
fiecare sihretă. Este bine a reaminti că tiparele nu chefotura braţµlui <'JU umărul, pînă la încheietura_
includ şi rezervele pentru cusătură şi pentru tiv.
antebraţului cu palma, măsurată peste mîna în-
Ele trebulie lăsate în momentul croifrii.
doită dliln oot. ·

6. Lăţimea feţei (Lf) este intervalul dintre ceie

doaatncfie-1ebiri ale braţului cu corpul, măsurat,

cieăsupTil bustudlui.

7. l..ăţimea &'l)a11e1ui (ls) este spaţiJUl dintre cele

14 Pentru a putea folosi un tipair ilrebuie luate cit două înclleietiuri ale braţelor cu corpul, măsurat
mai, corect mărimile propriului corp, care apoi se
la o treime din lwngfmea spatelui.

!\ (ls+ 1 cm}, (fig. 7). Distai:!_@ft.:t.-?___!!:<:_buie să fie
egală cu circumferinţa bustului împărţ1ta-ra·do1~-
I\
_Plu~ 3--~ c~ (~~ +_3~4 ~~}_ i~;. ·di;t~;-ţ~-/~~~-
I
Jun_gi_mec1 s_pateiui (ls).
I
In cazul în care apar diferenţe, pentru trans:for-
I marea tiparului, se va utiliza metoda decupării
lui, care permite să se păstreze conturul exterior,
FiQ. 5 - Verificarea taliei şi a şoldului la fustă deci liniile şi mărimile fundamentale. Micile erori
pot fi uşor corectate 11lterior, la probă.
8. Circumferinţa bustului (Cb) reRrezintă __g1:o,,i- Pentru a obţine un tipar de bluză mai mare, se
va decupa tiparul şi se vor îndepărta cele două
1nea bustului fa partea cea-ma:f--:-proeminentă (uten- pi'irţi cu diferenţa dorită (fig. 8, a). Pentru obţi­

ţie la -~:îriz-6n-falit;1Iea-centfmefruilui _-1.a spat~!! .. nerea unui_tj.p_g,L,.mai mic, se vor realiza, propor-
S. Girourn!fe:riinţa taliei (Ct) este grosimea ta!te1 m
ţional, ..J?My~e ţipar (fig. 8, b). Dacă se doreşte
partea oea mai îngustă.
10. Cfrcumîerfoţaşoidiiîui (Cş) este dată de gr()Si.- obţinerea unm faTc:fintr-un anumit loc, se va de-
mea şoldului la par_ţ~~ cea mai proeminen_tă. Odată n:pa în zona respectivă tiparul care se va înde-
eu aceasta- măsură se va măsura şi lungimea şol­ p,\rta cu distanţa dorită (fig. 9). Colţurile se vor
dului (distanţa din talie pînă la şold). indulci, cu o uşoan:'t linie ,:urbl1. Pentru umeri
După ce s-au luat măsurile, se va trece la veri- înalţi c:e va ridica umărul, iar pentru cei căzuţi
ficarea tiparelor. Pentru aceasta se va ţine seamă se vor coborî (fig. 10 a, b, c).
de faptul că faţă de propriile dimensiuni, tiparul Pentrn a lărgi talia la o bluză, se va decupa· (fig.
trebuie să fie mai mare, pentru lejeritatea pro- 11 a) şi lărgi păstrînd ca punct fix pe cel de la
dusului. De exemplu, în funcţie bineînţeles şi de
model, să fie mai larg peste bust cu 6--8 cm, la DF
şold, pentru o fustă dreaptă, cu 2 cm etc. De ase- E
menea, măsurile luate nu prevăd rezerve pentru
\ I
pense, pliuri etc. In cele ce urmează se va exell_l-
\
plifica modul de verificare pe două produse. In
figura 5 distanţa marcată cu roşu la talie va fi -_yA-ii

egală cu circumferinţa taliei împărţită la doi ~t Ttg. 6 - Verificarea m~- Fig. 7 - Verificarea ml- 15
surilor la faţa bluzei ·surilor la spatele bluzei
iar cea de la şold cu circumferinţa şoldului îm-

părţită la doi, plus 1 cm ~

2+1

La bluză dis~a A (fără pensă) trebuie ..s..ă .Ji.~...

+ega~~-91:l.1~fhrieaJeţel~ plus 1 cm (lf 1 cm), (fig. 6).

'bistanţa C trebuie sâ fie egală cu lungimea fe-

pţei, iar dista~ţa cu lăţimea spatelui, plus 1 ~

Fig. 8 a - o b

Mărirea unui tipar; b - micşorarea uaui
tipar

b

'"iJ. 9 - Obţinerea Ul a.1 fald Ftg. 11 - lWodlficaNa talle1 la e ltl:oa ~ la)

a bC uumăr (fig. 11 b). La rectific~a unui tipar

16 Fig. 10 - Modificarea linie de umăr (a, b, c.) minecă pot exista patru situaţii:

In cazul în care mîna este mai lungă dectt tipa-
rul pe care îl avem (fig. 12) se va decupa tipa.nil
pe două orizontale şi se vor îndepărta cele trei
bucăţi la intervalul dorit (fig. 13). Dacă mîna ~
maiÎ. scurtă, se va micşora tiparul prin executarea
a două pliuri (fig. 14). Dacă mina este mai groasă,
se decupează tiparul pe verticală şi se îndepir-
tează cu distanţa dorită cele două bucăţi (fig. 15),
iar dacă mîna este mai subţire, se execută un pliui
pe distanţă verticală (fig. 16).

Fustele suportă aceleaşi metode de transformare
ca şi corsajele. Pentru a mări un tipar, se decu-
pează şi se îndepărtează cele două bucăţi cu dis-
tanţa dorită (fig. 17). Dacă se doreşte micşorarea
lui se realizează un pliu (fig. 18). La această trans-·
formare se modifică şi talia şi şoldul. Dacă se do-
reşte mărirea şoldului se va proceda ca în figura
19, a şi b; se observă că se modifică în afară de
şold şi amploarea fustei la tiv. Pentru micşorarea

şoldului se procedează ca în figura 19 c. Dacă se

doreşte micşorarea în talie şi lărgirea jos (fig.
20 a), sau dacă se doreşte lărgirea în talie şi mia--

-r-

Fig, 17 - Mărtrea tiparului Fig. 18 - Micşorarea
de fustă tiparului de fustă

\\ rr\

1'1t;. 12 Decuparea tipar•- Ff.g. 13 - Lungirea unei II :I ·\

lui de mînecă mirreci

torarea jos (fig. 20 b) se vor decupa şi îndepărta IIi .. .\\
tiparele păstrînd ca punct fi~ intersecţia cu şol­
dul. LI I
Dacă fusia este formată din mai mulţi clini (4- J

10), nu mai este nevoie să se folosească metoda Âo b

decupării tiparelor. Este suficient să se rectifice
uşor conturul. De exemplu, în cazul unei fuste

Ftg. 14 - Mic~o- Fig. 15 - Mărirea Fig. 16 - Micşo-­ Fig, 19 - Mărirea ,i mic- I
şorarea şoldului la o fustă
rarea unui tipar arosimii minecii rarea grosimU ml- I 17
(a, b, C)
de mînecă necii I

I

I

C

,

\I

I

I

Ftg. 20 a - Micşora- Fig. 20 b - Mări­ 1-'ig. 21 - Micşorarea taliei la fusta cn şase clini
rea taliei la o fustă rea taliei la o

fustă

din 6 clini se va micşora sau mări talia şi a.."!1- putem dispensa. Se croieşte pînza după tipar, S(-:
ploarea (fig. 21). marchează cu creionul conturînd tiparul pe pîn-
ză, se însăilează şi se face proba. După probă, se
Executarea mulajelor. Pentru începătoare, estt' modifică tiparul şi abia după aceea se croieşte
bine, pentru mai multă siguranţă, înainte de a materialul.
croi materialul, să facă o probă cu mulaj pe corp.
PREGATIREA MATERIALELOR
Acest mulaj, pentru produsele mai si1Tlple, poate ÎN VEDEREA CROIRII
să fie din hîrtie pergament mototolită -_;i .q1D1
călcată, pe care se copiază tiparul, avînd gri;[J Pentru bun;J. reuşită a unei confecţii, inainte de
să se lase şi rezervele de cusutură. Mulaj,11 di:1 J începe crnirea, trebuie să se supLmă materia-
hîrtie se realizează pe jumătate. La mulajul c:;.' lc:l.:~ unei pregătiri prealabile. Acea ;0 ta constă în
bluză se montează în ace m;_ii întîi pensde, um,î- îndreptarl:!a marginilor materialului, verificarea
rul şi subraţul, iar la mînecă c:e prinde cusătur:L piscului, decatarea şi călcarea lui.
Mîneca şi gulerul la bluz,\ se monteazi'1 pe pc: - I\laterialele, în general, nu au marginii,~ tăiate î.n
soană, la probă Se îmbracă persoanei cu mul:1- fir drept. Pentru îndreptarea lor, se trage din
jul pe furou şi pentru a putea face curect{i:·i:,, material un fir de bătătură şi se taie pe urrrn,]c
bi (fig. 22).
necesare, se prinde cu două ace de gămălie pl' rni i- După ce s-a îndreptat cel puţin o margine (mar-
locul spatelui. Se procedează la fel :c;j c-11 fota :n ginea de unde se începe croitul), trebuie să se
cazul în care talia nu este b locul ei, i{,ţin1<·c1 1m:- vedfice dacă materialul nu are „pisc". Defectul
lajului în spate sau în faţă este prea marP '-'[lU de pisc apare atunci cînd, de~i m2.terialul este
prea mică, peste bust este tu-g sa, t strîmt, ,:e tăiat pe fir drept, între urzeală şi bătătură nu se
lărgeşte mulajul din rezen·cle can' s-au lă~at formează un unghi de 90°, firele fiind deplasate
de la liniile tiparelor sau se strîmtcază, dupii (fig. 23). Acest defect se datorează proastei ca-

cum se cere. In cazul în cat·e mulajul s-a L1rg: t

sau s-a strîmtat, se corectează mai întîi liniile,
păstrînd forma tiparului, apoi se decupeaZ:1 pe

noile linii.

Se recomandă cu insistenţă c::i la un material mai

deosebit sau la un model mai greu să se facă mu-

18 lajul întreg, complet, dintr-o pînză de care ne

aspect nc:rmcl defeci

Fig. 22 - îndreptarea marginii de FiQ. 23 - Aspectul nur·- Fig. 24 - Remedierea pis-
material mal şi piscul unei ţesături cului

landrări (călcări) a materialelor. Defectul trebuie bine de reţinut că unul din lucrurile esenţiale în
remediat înainrte de croire. Pentru eliminare2 a- croitorie îl constituie călcatul. Prin călcare se
cestuia, două persoane vor trage ţesătura, în sens poate da forma spaţială dorită unui produs, se
opus piscului, pînă cînd firele se deplasează, ajun- corectează o mică defecţiune, se face o probă eo-
gînd în poziţia normală (fig. 24). rectă etc., etc. Eludarea, din grabă, a călcatului şi
Decatarea materialului este operaţia de umezire a descălcatului în timpul confecţionării, duce în-
a ţesăturilor, urmată de uscarea lor, în scop1i.
totdeauna la realizarea de produse cu defecte.
aducerii la dimensiunile normale. In tehnologia
casnică. operaţia se numeşte „dat la apă". Mate- AŞEZAREA TIPARELOR
rialele din bumbac şi fire chimice artificiale (vîs- ŞI CROIREA ŢESATURILOR
coză, acetat etc.) se decatează prin ţinerea acPs-
tora în apă călduţă, timp de 1-6 ore, după car,' După ce s-au pregătit în prealabil materialele, 19
se scot din apJ, se pun la uscat şi s:' calci'. in se va proceda la întinderea lor pe masă şi ~a
stare uşor umedă. aşezarea tiparelor. Tiparele pot fi aşezate fie pe

Materialele din lînă şi tip lînă se decatează ~,st- fir drept, fie pe bie (fig. 25).
fel: se aşază pe masa de călcat (de regulă mate-
rialele din lină sînt dublu late) pe dublu şi se cai.că. T;i majoritatea cazurilor, tiparele se aşază pe
c1 fierul bine încins, peste o cîrpă uşor umedă.
pînă cînd cîrpa este bine uscată. După ce s-a c~.;- fir drept, deoarece pe direcţia urzelii firul are
cat o parte, materialul se întoarce şi se calcă pe cea mai mare stabilitate, deci produsul nu va
cealaltă parte. In final se va descălca, prin acelaţ,i suferi deformări esenţiale în timpul purtării.
procedeu, dunga din mijloc, produsă prin plierea ln cazul în care se doreşte obţinerea unui joc
materialefor. de dungi sau carouri, se croieşte pe bie (fig. 26
a şi b). De asemenea, pentru a cădea mai bine,
Prin decatare materialele îşi micşorează lungi-- se poate croi materialul aplicînd tiparul la un.
mea. Ţesăturile din poliester şi poliamidă nu tre-
buie date la apă. unghi de 45°.

Operaţia de croire nu va fi începută îr. nici un în cazul în care se utilizează tipare din di;fe.-
caz pînă ci.nd materialul nu va fi bine călcat. Un
material prost călcat va crea ulterior probleme rite reviste, acestea se vor aplica pe material
deosebite de simetrie şi montaj. De altfel, este

:>ăiă/ura I

I /)

_____J

n

Ffg. 25 - Direcţia firului Fiu, 26 n Fig. 26 b - Fig. 27 -- Respectarea firului drept (a. b)
drept şi a bieului unei Dungi pe fir Joc de dungi

ţesături drept pe bie

fn aşa fel încît săgeata de pe tipare să fie pe exemplu o fustă, se va strînge în talie într-un
linia de urzeală a ţesăturii (fig. 27 a, b). şiret, se va atîrna şi i se vor coase de tiv, din
0 ţesătură croită pe bie este mult mai exten- 10 in 10 cm, nişte greutăţi (ljnguri sau furcu-
sibilă decît pe direcţia de urzeală şi bătătură. liţe (fig. 28 a}. Se va lăsa astfel 24 de ore,
Unul dintre defectele pe care le generează a- timp în care, sub acţiunea greutăţilor, firele se
ceastă croială este că, pe direcţia de bie, mate- >"Or dep1asa. Urmează repunerea produsului pt>
rialul ,,J..i.să cozi". De exemplu, un clin de fustă masă, a,piicarea tiparului deasupra şi depărtarea
va lăsa cozi, în funcţie atît de unghiul de croire, plusului de material (fig. 28 b).
cît şi de desimea ţesăturii O ţesătură mai rară
(cu desime mică), lasă cozi mai mari datorită Tiparele se prind de material cu ace de gămă­
glisării firelor de urzeală şi bătătură între ele. lie, pentru ca în timpul conturării lor cu creta,
Pentru a nu avea surprize neplăcute în timpul să nu se deplaseze (fig. 29). Creta de croitorie
purtării, este bine să se remedieze defectele a- trebuie să fie bine ascuţită.
părute încă înainte de coaserea produsului. Ast-
fel, după ce s-a croit o ţesătură pe ble, d,e După ce s-a aşezat tiparul, s-a prins cu ace de
gămălie şi s-a conturat exact, trebuie să se re-
I vină pentru a se contura şi rezervele ce se lasă
pentru cusături. Aceste rezerve depind de par-
I tea de tipar pe care o reprezintă şi de durata pur-
tării unui produs. De exemplu, un produs care se
/ poartă un sezon, nu va avea nevoie decît de
rezerve pentru cusături, întrucît dimensiunil,e
/ corpului nu se vor modifica în acest timp, deci
nu va trebui „să i se dea drumul" pentru lăr­
/ gire. In cazul in care se doreşte purtarea unui
produs mai mulţi ani, se presupune că persoana
ob
rse va îngrăşa în această perioadă, deci trebuie
20 /f'f,ţJ. 21 - :Remedierea „eozilor" unui produs (a, b)
să se lase produsului un plus de material de
rezervă. In croitoria industrială actuală, avîn-

du-se în vedere că produsele nu se poartă în

general decît un sezon, nu se prevăd decît re-

zerve tehndlogice de 1 cm.

I\ ţine o parte de stînga şi o parte de dreapta.
Dacă totul a fost reverificat, se poate începe
l .l- croitul, avînd grijă ca:
1 • foarfecele să se sprijine bine pe masă;
8 să nu se deplaseze materialul pentru a fi
.L croit, ci să se deplaseze numai foarfecele;
• să nu se scoată tiparele de pe pînză, declt în

momentul cînd se vor da semne largi;

e este bine să se reţină că o croire corectă re-

duce mult din efortul ce se va depune ulterior;
de aceea se recomandă ca „înainte de a croi să
să gîndească şi să se măsoare de două ori".

X-- PUNCTELE DE CUSATURI

Fig. 29 - Prinderea tiparel« pe material ELEMENTARE
ŞI CUSATURILE DE BAzA
Pentru croitoria casnică, se recomandă rezer-
vele pentru cusături (în centimetri) prezentate în Punctele de cusătură sînt foarte importante de-
oarece cu ajutorul lor se pot confecţiona sau re-
figura 30. Începătoarele trebuie să ţină seama para diverse produse.
de ele, pentru a nu avea surprize neplăcute, de- În cele ce urmează, vor fi prezentate, în ordinea
oarece dintr-un produs mare se poate face unul frecvenţei folosirii lor în croitoria casnică, prin-
mic, dar invers nu. cipalele cusături elementare şi cusături de bază.
Înainte de a croi, este bine să se verifice în,'~ Cusăturile elementare. Aceste cusături se foloseso
o dată. următoarele: în c..."Oitoria casnîcă. şi industrială. Cunoaşterea
Jor conduce la o asamblare si o finisare corectă
e dacă sînt aşezate toate tiparele pe material; a produselor de îmbrăcămint'e. In cadrul acestor
e dacă s-au lăsat rezerve pentru tiv; cusături sînt cuprinse: punctul de însăilare,

8 dacă s-au pus tiparele pe fir dublu conform punctul înaintea acului, punctul în urma acului,
modelulu,i;
punctul de tighel, punctul în cruce, punctul de
e dacă s-au pus părţile simetrice, duble (mi- margine, punctul de surjet şi punctul de laţe.
Punctul de însăilare se utilizează curent pentru
neci, faţă, spate, clini etc.) pentru a putea ob- a prinde două straturi de ţ)esătură t:n scopul
executării probei, înainte de a le coase defini-
6-9 tiv (fig. 31) şi pentru a marca diferite linii

Fig. 30 l5c6 (exemplu, mijlocul unui produs, un contur etc. 21

Rezervele de cusăturA pentru c ~ . mf- (fig. 32). In general, acest punct se re.alizează
n eci\ si fost,'.
cu spaţii neregulate; de obicei alternează un
spaţiu scurt cu unul lung. Pentru executarea
lui se utilizează, fie aţă de cusut specială pen-
tru însăilat (54/3), fie oricare alt fir tn culoare

contrastantă.

Punctul înaintea acului s-e execută de la dreap-
ta la stînga. Se introduce şi se scoate acul din

I Fiq. J3 - Punctul innint('a acului

/l t_J_____[_]i..[,-.E. f--+_--~7

-+----------d I \'
\
Fig. 34 - Secţiune prin punctul înaintea acului
l!'ig. 31 - însăilarea unui corsaj
-------
ţesătură, înaintea punctului precedent. Este
punciul de însăilave cu ihmgimea pasului de cca i-------~-----------------
4-5 cm (fig. 33 şi 34).
Punctul în urma acului, pe faţa produsului se Fig. 35 - Punctul în urma acului (faţă)
prezintă ca punctul înaintea acului (fig. 35).
După ce se scoate acul din ţesătură, se întrei-
duce înapoi cu o jumătate de pas şi se scoate
vîrful cu o jumătate de pas după firul ieşit.
Este o cusătură mai solidă decît cea anterioară
fiind utilizată în special la lenjerie (fig. 36).

Î

!

l~
!
t
!

22 111g. 32 - :Marcarea mijlocului feţei bluzei FiQ. 36 -- Punctul în urma acullli (secţiune)

Fig. 37 - Punctul de tighel a

Punctul de tighel este similar cu cel în urm.- b
acului, cu excepţia faptul11i că nu se lasă spaţii
între cusături (fig. 37). Pe faţă seamănă cu cel Fig. 39 - Punctul de martine (ascuns) (a, ,l'J,)
executat la maşina de cusa.t. Se utilizează !la
lenjerie şi la broderie. Se lucrează de la dreap- t·.tiliza şi la asamblarea a două bucăţi de mab~
ta spre stînga. Se introduce acul exact în locul rial (fig. 39 b).
de unde a ieşit firul, fără a lăsa spaţii libere. Punctul de surjet se poate executa atît pe fal;cl
Punctul în cruce se utilizează în broderii c:.; cit şi pe dos. Se· poate folosi fie pentru a un$
punct de ornament şi în croitorie pentru a men- două piese margim' în m:; gine, fie pentru a
ţine plate mat multe straiturl de ţiesătară. Se realiza terminaţia unei tesături subţiri (fig. 40).
execută de la stînga la dreapta, alternind ,;;; Punctul cu laţi:> S{' uti1 1zee1::ii pentr11 a da aceleaşi
o dată sus, o dată jos. Se utilizează mai de~ sem.ne, pe dot1ă oă ··ţi dt- ,,tofL F11tnctul eu laţe se
pentru coaserea tivurilor, caz în care prinderea execută de i« nn c1.pL„ i.;,J_ ;;tinga prin punct i.nainitea
de stratul de faţă trebuie să fie invizibilă (fig. acului lăsînci, fo" la 'le,:.i.:~ pru;, fie tot la al doi-
38). lea, o budă (fig. 41) Se u-ag uşor oele două oucăţ;t
Punctul de margine (ştafir) se utilizează pentru cie silofă ~ se taie .?e mtj1Q('.'l.d ousăturii (fig. 42).
2xecutarea tivurilor la ţesăturile subţiri. Se ext'·
cută pe dos. Se însăilează tivul, marginea de
material fiind îndoită dublu, in interior. Se
execută punctf" oblice, introducînd acul în ţe­
sătură deasupra tivului şi apoi în tiv (fig. 39 aL
Acest punct numit şi pnnct &S'Cl!Lns se poatf'

1/

I Fig. 40 - Punctul de surjet 23

j

I

I

t

Fig. 38 - Punctul în cruce

---------

Fig. 41 - Ptlnctul ou laţe

Fig. 42 - Tăierea laţelor li'ig. 4-3 - Cusătură simplă

Cusături de bază. In cadrul cusăturilor de bază b). Se egalează cusătura, apoi se îndoaie partea
mai lată şi se trage la maşină sau se coase de
amintim: cusătura simplă, surfilatul, cusătura
franţuzească, cu refec. mînă cu punct oblic (fig. 48).

Cusătura simplă este cea mai întrebuinţată. Se

foloseşte în principal la unirea a două bucăţi de
material (fig. 43). Ea se execută pe dosul mate-

rialului. Se aşază cele două bucăţi de ţesătură MARCAJE ŞI SEMNE UTILIZATE
faţă peste faţă şi se asamblează prin coasere
JN CROITORIE
la maşină. Se deschid rezervele, se calcă uşor
cu o cîrpă umedă, se egalează şi apoi se surfi- In procesul de confecţionare, mar€ajele şi sem-
.iE'1e au rolul de a asigura o poziţionare corectă
lează pentru a împiedica destrămarea. şi practică. Semnele u.tilizate pot fi de margine
(se pot realiza c1J punctul cu laţe, linii trasate
Surfilatul este o operaţie mai complexă, fapt

pentru care va fi tratat într-un capitol sepa-

rat.

Cusătura franţuzească (în Franţa cusătura este

numită cusătură englezească) este o cusătură

dublă, foarte des utilizată la lenjerie. Se aşază
cele două bucăţi de material dos peste dos şi se
trage la maşină o cusutură simplă, la distanţă

de 3-4 mm de la margine (fig. 44). Se ega- /
lează cusătura, se desface presînd cu unghia, se

întoarce pe dos, se presează din nou şi se mai

execută o cusătură simplă, la distanţa de 5--6 ;I I
mm de noua margine, închizînd prima cusătuuă
într-un pliu (fig. 45 şi 46). I

Cusătura refec este, de asemenea, o cusătură u- - - i /-

tilizată în lenjerie, fiind rezistentă la spălatul i
des (bluze, cămăşi, lenjerie de pat etc.).
I
Se aşază cele două bucăţi de material faţă pes-
te faţă, una din părţi fiind mai msre cu 5 mm. lcţă material
Se trage o cusătură la maşină, se presează cu-
l't,;. 44 - Coaserea materialelor aşezate doi. - ~ dcl9
24 sătura cu marginea mică înăuntru (fig. 47 a,

-1

\

)

dos mofer1ol o

Fig. 45 - Îndoirea cusăturii franţuzeşti b

„1.,,, usătuţ:a franţuzeascău a 2 Ftg. 47 -- Cusătură refec (a, b)
cs, ,. Fig. '8 -

1n sec rnne

cu cretă sau cu creion, cusături) sau interioare Ftg. 48 - Inchiderea cusăturii 25
(pentru poziţia buzunarelor, penselor etc.).
Marcarea se poate face în afara metodelor indi-

cate (aţă, cretă, creion et,;;.) şi cu un dispozitiv
(o ruletă) prevăzută la unul din capete cu o rotiţă

crestată. Semnele pe care această ustensilă le
lasă pe material sînt sub formă de puncte super-
ficiale, practicate în ţesătură. Se utilizează mai
ales pentru materialele din bumbac. La fîerure

detaliu croit se va marca imediat conturul cu
laţe şi mijlocul cu semnul larg. De asemenea, se
vor marca cu semnele cu laţe pensele, talia, şoldul
şi cu sgmnele de întîlnire mmeca şi răscroitura

mînecii.
După ce s-au marcat cu aţă (pe stofă) liniile de
tipar, se vor aşeza detaliile pe masă şi se vor
prinde în ace. Se însăilează pensele, apoi cusă­
turile laterale şi umerii. In cazul în care nu există
pense la spate, acesta va fi uşor susţinut. Dacă
este necesar, se vor executa creţuri (fronseuri) se
va coase cu punct înaintea acului cm pasul mic
(3-4 mm) executînd întotdeauna două cusături,
care vor asigura stabilitatea creţilor în timpul
confecţionării. Cele două rînduri de creţi se vor
da deasupra şi dedesubtul liniei de tipar unde
se va executa cusătura. Pentru o mai uşoară şi

corectă execuţie a creţului, se vor trage cele două

rînduri pentru încreţit la maşma, slăbind mult yJ
tensiunea aţei în ac. După însăilare, se va trece
uşor cu fierul, în special la materialele din lînă, t

descălcînd cusătura. I

Atenţie! La însăilare se foloseşte un pas de cu- l
sătură mic (cca 5-7 mm). Asamblarea pieselor
se va face cu multă grijă, pe urma semnelor cu Fig. 50 - Feston cu buclă
laţe. Nu se face proba cu produsul prins în ace,
nici cu prpdusul pe dos. Se va utiliza o aţă într-o persoana ca~e c?ase şi se lucrează de sus în j•s
culoare contrastantă, atît la datul semnelor cît pun~ul o?llc (fig. 49~. Lungimea şi lăţimea pa-
şi la însăilare. Respectînd aceste mici detalii se sulm depmd de grosimea materialului, fiind în
vor scuti eforturi mari ulterioare, obţinîndu-se mod uzual de 5 mm/ 5 mm. Festonul cu buclă
o picsă corect c:,c'cutată. ~e lucrea~ă de la stînga spre dreapta şi de jos
m _sus. <?md se introduce acul în marginea ma-
EVITAREA DESTRAMARII tenalului, se va avea grijă ca aţa să rămînă în
MARGINILOR ŢESATURII. TIVURILE spatele acului, în aşa fel încît prin tragerea lui
sa formeze o buclă pe margine (fig. 50). Buclele
Pentru a împiedica destrămarea marginii ţesă­ vor împiedica destrămarea, pe toată lungimea
turilor sau pieselor croite se pot folosi mai materialului.
multe metode. Tehnica cea mai uzuală este a- Surfilarea prin punct oblic permite o viteză
ceea prin care se execută un punct de cusătură mai mare de lucru, iar cea prin buclă dă o re-
pe marginea materialului, manual sau mecanic, zistenţă mai mare la destrămare.
sau o cusătură car~ include marginea materb- Surfilarea mecanică se realizează cu maşini de
lului. cusut special construite în acest scop, cu punct.
Surfilarea manuală, poate fi simplă, cu punct de cusătură zigzag şi triplock.
oblic sau cu budă, folosind punctul de festo- Punctul de cusătură „zigzag" (fig. 51 şi fig. 52)
nare. se poate realiza cu maşinile de cusut Sand~
Pentru executarea festonului cu punct oblic, se Ceaika III etc. De asemenea există un dispozi-
ţine produsul cu marginea perpendicular spre tiv care se poate adapta la orice masină de cu-

/ sut simplă. Acest dispozitiv, montat în tija acu-

lui şi în picioruşul de presare, dă cusătura d~
surfilare zigzag.

26 Fi9. 49 - Feston cu punct oblic _,__ ________________________,

Fig. 51 - Cusătură zigzag faţă şi dos

,-----·--------------------,

Fig. 52 - Cusătură zigzag ln secţiune Fig. 54 - Aplicarea bicuJui pe o margine do material

Festunarea mecanică mai poate fi realizată in- jutorul unui extrafor, ca!'e îmbracă marginea
dustrial cu maşini specializate care execută ct1- materialului. Avînd în vedere că, în generhl,
sătura triplock, cu 3 aţe (fig. 53). cusătura de surfilare este elastică, iar borda-
Împiedicarea destrămării materialului S(' poate rea cu extrafor este rigidă se vcr folosi pentru
realiza şi printr-o cusătură care include mar- bordare bieuri, mai ales la detalii curbe. Borda-
ginea de material. Astfel se poate executa cusă­ jul poate fi aplicat prin una sau două cusături.
tura franţuzească, cusătura refec, bordarea cu Se aplică extraforul sau bieul faţă peste faţă şi
extrafor, bordarea cu mătase etc. se execută o cusătură tighel (fig. 54'). fie în-
doaie partea cealaltă şi se trage la _maşil)ă un
Cusătura franţuzească, pentru realizarea ei, se tighel în marginea primei cusături (fig. 55).
prind în ace straturile de material pe faţă, se
execută o cusătura la distanţa de 4-5 mm de In cazul în care se doreşte executarea bordaju-
margine, se taie rezerva uniform la 3-4 mm,
se presează pe dos, se întoarce, se prinde în ace lui cu o singură cusătură, se va îns'ăila borda-
şi se mai tigheleşte pe dos la distanţa de 5-6 jul căruia în prealabil i s-au îndoit marginile
mm de noua margine (fig. 45). prin călcare (fig. 56) şi se va coase la masihă o
singură cusătură, avînd grijă să se prindă am-
Cusătura refec, pentru această cusătură se cos bele margini ale bordajului (fig. 57). Dacă se
pe dos cele două straturi de material, avînd o va borda materialul cu extrafor {bandă pentru
rezervă de cusătură de cca 1,5 cm, se taie una confecţii), acesta trebuie dat la apă pentru că
din rezerve la 3-4 mm, se îndoaie cealaltă re- ,,intră" fie în momentul călcării, fie în momen-
zervă peste ea şi se coase materialul cu puncţ wl spălării. Marginile nu trebuie îndoite (fig.
oblic sau mecanic, cu tighel (fig. 47).

Bordarea se utilizează la stofe c;i jerseuri, pen-
tru îmbrăcămintea necăptuşită. Ea se face cu a-

Fig. 53 - Cusătură triplock (cu trei f;reJ Fig. 55 - Tighelirea bieulul 27

Fig. 58 -· Bordarea cu ex-
trafor

Fly. 56 - Îndoirea bordajului

Fig. 57 - Aplicarea bordajului
cu o singură cusătură

58), extraforul, avînd o terminaţie care nu se

destramă. • Pentru ţesături de mătase se pot utiliza toa-
te tipurile de cusături cu execepţia bordajuiui
Tot pentru evitarea destrămării,_ în cazul unor (bordajul la mătase se poate utiliza numai cînd
marginea de material vine pe faţa produsului şi
materiale usoare (de exemplu, matasea), se poa- nu pe dosul său).
te efectua ~ simplă îndoire a materialului, ur-
mată de executarea unei cusături. Pentru a ob- Crestarea cusăturilor. •e€esitatea crestării unor
ţine un lucru de calitate, se va efc:tua c~ase- ţesături, mai corect a unor rezerve de cusături,
rea înaintea montării subansamblulm. Cusatura este determinată de mai mulţi factori. Astfel,
va fi executată în marginea îndoiturii (fig. 59). în cazul unor cusături curbe, pentru a da forma
La tricoturile indeşirabile se poate obţine . o corectă, pentru a „nu ţine cusătura", avînd în
margine îngrijită folosind un foarfece spec1:1l vedere diferenţele de lungime, se crestează re-
zerva din loc în l(i)C (fig. 60). Se procedează în
care taie în zigzag.
acest fel. în cadrul cu.s4turilor laterale care
In funcţie de material se alege metoda de sur- cambrează o rochie sau o fustă pe corp (fig. 61

filare, astfel: şi 62). în cazul unui guler cu o curbură exte-
~ Pentru ţesăturile ?in _bumbac şi tiI? bumbac
se pot folosi toate tipurile, cu excepţw borda,- rioară mare, după ce se va tăia rezerva pînă la
4 mm, se va cresta, pentru ca să nu ţină cusă­
j:t.IM. lînă, sînt tura şi să se încreţească faţa gulerului (fig. 63).
4:, Pentru ţesăturile din lînă şi tip cusăturile
preferabile bordajele şi se exclud

franţueească şi refec.

da nu Fig. 60 - Crestarea unei amanşuri

28 Fig. 59 - Evitarea destrămării prin tighel la margine

Fig 61 - Crestarea rezervei de De asemenea, crestarea poate recti.fica şi unele 29
mici greşeli de montare. Este c.h:osL'bit de im-
cusătură portant să se reţină faptul că crestarea se fa,.:e
întotdeauna înainte de finisarea cusăturii.
•
Tivurile. Tivul este îndoitura făcută la marginea
Fig. 62 - Crestarea unui volan cloş unui obiect confecţionat din pînză, stofă etc.,
fixată printr-o cusătură pentru a evita destră­
.- marea. În realizarea unui tiv, se va ţine seamă
de unele caracteristici ale confecţiei, ca: grosi-
Fig. 6 3 - Crestarea unui guler mea ţesăturii, modelul confecţiei, destinaţia ei,
elasticitatea ţesăturii etc. Astfel, la un material
subţire de mătase sau bumbac, se poate efectua
un tiv cu marginea îndoită, cusută cu punct în
cruce sau simplu. De asemenea, poate fi execu-
tat cu punct de surjet sau bordat. Un materifal
de lînă se termină cu un tiv bordat sau festonat
(neîndoit), prins cu punct în cruce, la distanţa

de 5-7 mm de margine.

În cazul lenjeriei sau al articolelor de sport, se
poate realiza un tiv vizibil pe faţă, prin îndoi-
rea marginii şi coaserea cu tighel. Pentru co-
recta realizare a tivurilor, trebuie să se ob-
serve care ma\teriale sînt elastice (în special
tricoturile) şi la acestea să se realizeze o cusă­
tură de tiv folosind un punct elastic (cel în

cruce). 1n cazul materialelor nedeşirabile, nu

mai este necesară festonarea marginilor.

Pentru a realiza un tiv, se îndoaie materialul
după semnele de la tipar şi se însăilează. Dacă
se observă la a doua probă o lipsă de unifor-
mitate'. se va reface ti\"ul dîncl semne cu creta
sc1u cu ace de gămălie. Măsurarea se face cu o
riglă care se sprijină pe podea, ţinînd-o dreaptă
şi pe care se marchează nivelul tivului. Per'-
soana pe care se probează se roteşte încet şi f>
,t clm1ct p(TS(Jc\lîă rn,uThcazi'\ tivul. În r-:tz11l in
care există o singură persoană care probează şi
doreşte să verifice rotunjimea fustei, se proce-
dează în felu[ următor: se pune pe podea, tn
faţa unei oglinzi, un strat de cărţi pînă la ni-
velul tivului apoi, în poziţie foarte dreaptă,

persoana se învîrte încet pentru a observa ro-

tunjimea tivului (fig. 64).

După ce s-a executat a doua probă, se prinde

tivul cu ace, se însăilează la distanţă de 1 ,·1:~

de margine, se uniformizează tivul şi se însăi-
lează marginea superioară (fig. 65 a şi b).

\ In croitorie, tivurile se clasifică astfel: tivuri
simple, tivuri bordate, tivuri în formă, tivud
\ false, tivuri în drug şi tivuri în colţ.
Tivul simplu se realizează prin îndoirea margi-
\) nii ţesăturii la o distanţă de cca 6 cm (fig. 66 a):
după care se îndoaie marginea din capăt la cca
1 cm şi se execută un punct ascuns în noua
margine (fig. 66 b). Se presează cu fierul de
călcat şi se scot aţele de însăillat (saiaua). A-
cest tiv este rezistent dar are dezavantajul că
se imprimă pe faţă. Pentru a se diminua acest

defect, se coase marginea tivului cu punctul în
cruce, la distanţă de 5 mm, în interior, de la
margine (fig. 67). Acest punct asigură o elasti-
citate mai mare şi permite după călcare intro-
ducerea fierului între tiv şi produs pentru a
elimina dunga formată pe faţa produsului (fig.

68).

Tivul hordat se utilizează la stofele groase care
nu mai permit o reîndoire a materialului. Acest
tip de tiv se poate executa şi fără bordaj prin
simpla surfilare cu feston cu buclă, care va îm-
piedica destrămarea (fig. 69).
Pentru o mai bună finisare, pentru o estetică
deosebită, se preferă bordarea tivului cu mă­
tase, bordare „în picioare" (fig. 70). În acest caz
este bine să se bordeze şi cusăturile laterale (în

o

Fig. 64 -- Rotunjirea unei fuste .------

Fig. 66 -- Executarea tivului cu punct ascuns (a, I,)

30 Fig. 65 - Uniformizarea tivului - a; tnsăilarea tivului - b _.-.,t------- ,~~; ;i

Fig. 67 -- Executarea ~-------' "---.,
punctului ln cruce la
Fig. 68 - Eliminarea imprimării
tiv tivului pe fa\ii.

' I

l ob

le--- Fig. 73 -- Bordarea mătăsii (a, b)

Fig. 69 - Tiv surfilat cu fes- Fig. 70 - Bordajul tivului rînd de fronseuri (se încreţeşte) la margine (fig.
ton cu buchi ,.ln picioare" 74). !n cazul în care plusul este prea mare se
preferă executarea unor mici pense, suficient de
loc să fie surfilate cu feston sau zigzag). Se taie apropiate pentru a asigura o rotunjire regulată.
bentiţa de bordat (se poate şi pe fir drept avînd După încreţire se prinde cu ace de gămălie, se
în vedere că tivul se execută şi pe fir drept), se însăilează pe fustă şi se coase tivul.
aşază faţă peste faţă, se coase la margine, se La stofe nu se îndoaie marginea. Se însăilează de
îndoaie pînă la marginea stofei şi se prinde în două ori, se coase „în picioare" un extrafor dat
interior cu punct oblic (fig. 71) sau cu tighel tras la apă şi se calcă cu o pinză umedă pentru ca să
pe faţă, chiar în marginea bordajului (fig. 72). dispară plusul. Se întoarce tivul, se însăilează şi
Bordajul poate fi realizat şi cu bentiţă extrafor, se coase.
care nu mai necesită reîndoiri la capete. Este Tivul fals se utilizează ca procedeu în cazul în
obligatoriu ca bentiţa să fie dată la apă pentru care nu există suficient material pentru a avea
că altfel se contractă în timpul spălării (intră ~ rezervă de tiv. In acest caz se foloseşte un
la apă) şi încreţeşte tivul. material de căptuşeală dat la apă. Se croieşte
o fîşie de cca 5-6 cm. se aplică faţă peste faţă,
La mătase se foloseşte adesea tivul bordat, clar se coase în margine, se întoarce în interior, se
în acest caz bordajul constituie o garnitură (fig. presează cu fierul, se reîndoaie marginea de 0,5
73). Fusta se va croi fără rezerve la tiv şi se va cm, apoi se coase cu punct oblic (fig. 75).
aplica un bordaj „în picioare", cu bentiţă pusă Tivul terminat în drug este din ce în ce mai
utilizat datorită răspîndirii maşinilor de cusut
pe dublu. care pot realiza cusătura în zigzag. La acest
tip de tiv, drugul devine un ornament. El se
Tivul în formă trebuie executat la confecţiile realizează astfel: se îndoaie marginea rochiei sau
care au o curbură pronunţată. El nu poate să de- a fustei cu un cm (după ce în prealabil a fost
păşească lăţimea de 5 cm, altfel se creează gre- rotunjită perfect (fig. 76), spre interior, şi se
utăţi în execuţie (plusul de material este prea
mare). Pentru executarea lui se realizează un

I

,._ "J- - - -l q I/ < I t ,' I >' ' ,r : ,<'

IH

Fig. 71- Bordarea tivului Fig. 7:! - Bordarea tivului cu 31

cu punct oblic tighel Fig. 74 - Tivul ln furrnă Fig. 75 - Tivul fals

I Fig. îl~- Decuparea tivului cu >-- - - - - - -
drug
Fig. 76 - Îndoirea ma-
terialului pentru tiYul

cu drug

coase drugul pe marginea îndoiturii pe care o Fig. 80 - Marcarea tiYului Fig. '1 - Ph·rca col\ului
tn colţ
include. După terminarea drugului se taie re-
Fig. 82- Indoirea colţului Fig. 83 - Coaserea colţului
zerva de material (fig. 77 şi 78).

Acest tiv se utilizează la fustele sau rochiile
largi, cloş etc. In cazul unei rochiţe de mătase,

se poate executa manual surjeul. Se rulează
uşor cu degetele mătasea spre interior, formînd

un mic rulou care se prinde cu acul suficient

de des (fig. 79). Această cusătură cere dexteri-

tate si răbdare.
Tivui în colţ este foarte des întîlnit la lenjerie.
Mai întîi se marchează pe material lăţimea ti-
vului (fig. 80), după care se pliază ţesătura pe
din două, faţă peste faţă (fig. 81). Se încl.oaie
colţul pentru a putea marca locul de cusătură
(fig. 82), se coase (fig. 83), se decupează, se des-

calcă şi se întoarce (fig. 84).
La articolele sport se poate coase tivul direct
la maşină. Pentru păstrarea uniformă a dils-
tanţei se poate utiliza un liniar care se fixează
cu un şurub de blatul maşinii (fig. 85).
A tenţie! ln mod obişnuit, tivul se coase de la

dreapta spre stînga. Pentru a se realiza un tiv
corect şi egal, se recomandă respectarea tehno-

Fig. 78 - Tivul cu drug 7 // logiei de execuţie întocmai, fără a se „sări" pes-
te vreo opinaţie. Astfel, în nici un caz nu se va
32 Fiy. ni -- Tin1I terminat coase tivul direct din ace de gămălie, fără a se
însăila în prealabil. De asemenea, trebuie avut
cu surjet
grijă să nu se strîngă cusătura tivului, pentru
a nu se imprima pe faţă.

Fif. 86 - Utilizarea linearului Fig. 87 - Croirea benzilor de bie

BIEUL ŞI FENTA Fig. 88 - Asamblarea corectă a benzi-
lor de bie
Bieul. Prin bie în croitorie se desemnează dia-
gonala unei ţesături, în raport cu cele două fire Benzile croite pe bie, se aranjează la 90° ca în
drepte de urzeală şi bătătură. In bie se poate figura 88. Cusătura (nada) de la benzile în bie
croi fie un produs (fig. 86 a, fig. 86 b), fie o nu trebuie să fie ne linia de urzeală sau bătă­
bandă. Pentru a croi benzi în bie, care au o tură, la 90°, (ca în· fig. 89 a sau ca în fig. 89 b).
elasticitate mare şi se pol mula mai ales pe cu- După asamblare, se descalcă cusăturile şi colţu­
săturile curbe (răscroiala mînecii, decolteuri etc.) rile se decupează cu foarfecele (fig. 90). ·
se vor trasa cu creta de croitorie benzile de lă­ Un bordaj de bună calitate se realizează numai
ţimea necesară, la un unghi de 45° (fig. 87). dacă bentita bie va fi călcată bine, în prealabil.
Pentru obţinerea unghiurilor corect definite,
bată/ură este necesar să se execute un pliu la fiecare
colţ, care se va coase înaintea bordăr~i (fig. 91).
In cazul în care se doreşte să se reliefeze bor-

ab b 33
Fig. 8.9 - Asamblarea incorectă a benzilor de bie (a, b)
Fig. 86 - Linia de bic - a; Croirea unui produs pe bie - b

! a---I------- ...·11

L I:

Fig. 90 - Decuparea colţurilor II

dajul, in interiorul lui, in timpul executării se /_______j
va introduce un şnur (avînd grosimea după pre-
ferinţă). Astfel se coase întîi bieul 2/3 în jurul Fig. fl2 - Aplicarea bienlui Fig. 93 - Coaserea bleului
şnurului (fig. 92) şi se prinde manual cu acul, pentru şnur
cu paşi mici, de cusătură, pentru a-l fixa bine
(fig. 93). ieţi, sensul închiderii produsului este partea
Fenta. Este o deschizătură în mijlocul feţei spa-
telui sau pe partea laterală a unei confecţii, exe- stîngă peste partea dreaptă.
cutate în general cu scopul de a permite îm-
Fentele dublate cu altă bucată de matei ial pot
brăcarea.
fi de mai multe feluri: fenta margine în mar-
După modul de execuţie fentele se pot clasific.a gine, fenta simplă, fenta dublă cu capăt:Jl 1,n
în fente dublate cu altă bucată de material şi formă de U, fenta dublă tip rever, fenta s1mp1ă
fente cu marginile suprapuse. cu marginile îndoite, fenta simplă rapidă.
Pentru îmbrăcămintea femeilor şi fetelor, închi-
derea confecţiilor se realizează cu partea din Fenta margine in margine (cu plastror: i_?t:~or)
dreapta peste cea stîngă; pentru bărbaţi şi bă- se realizează în mai multe faze. Mai mtu se
aplică bucata de material fuţă peste faţă. Se
r coase apoi pe contur la distanţă de _6 mm. In
cazul in care urmează montarea unm guler, se
''' rnase în jurul gîtului, pînă la locul u_nde începe
montarea gulerului (distanţa A-B fig. 94). Se
\. taie apoi pe mijloc şi se crestează capăt1:11 fen-
tei cu vîrful foarfecelui în formă de Y (fig. 95).
Se întoarce fenta se fixează printr-un tighel şi
se coase cu punct oblic marginea bucăţii de ma-

terial (fig. 96).
ln cazul în care se doreşte plastronul pe faţă
ca o garnitură, operaţia se exec~t~ ap_licînd bu-
cata de material dos peste dos ş1 m fmal se va
fixa plastronul pe faţă cu un tighel.

34 Fig. 91 - Obţinerea unghiuri lor la bentiţele de bie Fig. 94 - Aplicarea mate- Fig. 95 - Crestarea
rialului pentru execuţia fentei
fentei „margine ln margine"

r17 _ -t- ~ 1crn 2Rt -+- 2Rc -!
_i i
! t
iI
i
,I ~I
I
Ot:::::i
I

faţă I

Fig. 96 ---- Finisarea fentei cu Fig. 97 ---- Aplicarea bucă­ I ~1
plastron interior ţilor de material pentru
I ..... '.
execuţia fentei simple
Fig. 100 ---- Tiparul dosului de fentă --J i
Fenta simplă. Pentru aceasta se taie două bu-
căţi de ţesătură de 3 cm lăţime, care vor asi- I
gura fentei, în formă finală, o lăţime de 1 cm. I
Se pun bucăţile de material, late de 3 cm, pe
din două de o parte şi de alta a liniei de mij- i
loc, pe faţa materialului de bluză (fig. 97) şi se
coase la 5 mm de această linie. Se taie apoi pe I
linie, vertical, cele două unghiuri pentru a pu-
tea permite întoarcerea cusăturii pe faţă, în I
formă de Y şi se însăilează cusăturile pe dos
pentru a împiedica destrămarea fentei. i
Fenta se tigheleşte pe faţă cît mai în margine
I
(fig. 98).
1
Fenta dublă, cu capătul în formă de U se uti-
lizează în special la şliţurile de la cămăşi. Se tei. Se taie fenta pe produs de lungime L şi se
taie o bucată de material după dimensiunile in- cea.se pe produs pe linia 1-2. Se îndoaie după
dicate în figura 99: L este lungimea fentei; Re, linia 3-4, îndoind totodată în interior si re-
rezerva de cusături şi Lf lăţimea finală a fen- zerva de cusătură, după care se tigheleşte de
jur împrejur. Se taie o bucată de material de

+dimensiunile: 2 Lf 2Rc şi lungimea cît lun-

gimea fentei, plus rezerva de cusătură si se
bordează cealaltă parte a feotei (fig. 100). Se
tigheleşte apoi cealaltă parte a fentei şi cele

două părţi împreună pe distanţa 5-6.

Fenta dublă format tip rever este redată în fi-

gura 102. Procesul tehnologic de execuţie al a-
cestui tip de fentă este acelaşi ca al fentei du-

~}~ _.____ Lt

3

[ I li

L____ .J ~

fote 5 1 ·: ... )6

Ftg. 98 ---- Finisarea fcnt6i simple Fig. 99 ---- Tiparul fentei V
duble
35

l

)

Fig. 102 - Fentă dublă Fig. 103 - Fentă simplă cu mar-

tip rever ginile îndoite ob

ble cu capătul în formă de U, diferind doar ti- Fig. 105 Execuţia fentei simple rapide - a; fenta
parul fentei, care ia forma şi modelul reveru- simplă rapidă pe faţa produsului - b
lui.
Fenta simplă cu margini îndoite, pentru a exe- brăcămintea pentru copii, fiind uşor de execu-
cuta această fentă, se taie două bucăţi de ţe­ tat. Se va prevedoo, înainte de a croi rochia,
sătură, una avînd de două ori lătimea fentei un surplus de 4 cm la rezervă de la laterală dos,
dorite, plus rezervele de cusătură. Se asază bu- fie 2 cm pe dublu în lungul liniei de mijloc. Se
căţile de material, pe fenta tăiată, faţă peste va marca pe dos cu creta sau creionul, mijlocul
faţă, se cos, se întorc şi se fixează pe dos cu rochiei apoi linia A şi B la 2,5 cm de fiecare
parte a mijlocului (fig. 106). 3e va crest.a capă­
punct ascuns (fig. 103). Partea din faţă se ter- tul fentei cu 0,5 cm la dreapta şi la stînga. Se
mină îndoind capătul şi fixîndu-1 pe faţă cu vor forma marginile şi se vor întoarce. Se va
îndoi marginea din dreapta pe linia lui B prin-
punct ascuns (fig. 104). tr-o însăilare, coborînd cu 2 cm sub crestătură
Fenta simplă ra.piclă se utiiizează mai des la (fig. 107). Astfel s-a format primul pliu. Nu mai
rămîne decît să se menţină aceste părţi prin-
lenjerie (pijama, pantaloni, manşetă la cămăşi). tr-un punct de tiv presînd triunghiul format de
Se taie o bucată de material avînd de două ori cusătură. Se face, fie o bridă de prindere la
lătimea dorită a fentei, plus rezervele de cusă­ fiecare margine a pliului (C) fie o cusătură tra-
tură. Se coase banda la maşină de jur împreju- versînd cele 5 straturi (fig. 108 a şi b).
rul tăieturii fentei, se întoarce şi se prinde cu
-A ... 8
mîna cu punct ascuns sau la maşină cu o cusă­

tură chiar în marginea fentei (fig. 105 a şi b).
Fenta cu margini suprapuse este ideală la îm-

"--------l36 I Fig. 104 -- Finisarea fentei .Vr\ ..
simple !n faţă
! Jl
Fig. JO(J -- Marcarea fent.ei Fig. 107 - îndoirea fente
cu marginile S'l1prupus~

C

o Fig. 109 -·- Aplicare:1 benzii la decoltr~u

Fig. 108 - Forma finală a fentei pe faţa produsului - a; formizează _ reze:·vele, se întoarce peste faţă şi
Forma finală a fentei pe dosul produsului ~- b se p~ese~z~ cusatura. Apoi se însăilează margi-
nea mdo1ta a benzii şi se prinde de produs cu
Atenţie! Inainte de a începe execuţia fentei pe un tighel (fig. 110). Această bandă pe faţă r.e-
produs se va reproduce identic pe bucăţi de hir- prezintă o garnitură.
tie. Banda în forma decolteului aplicată pe dos se
execută în cazul în care se doreşte ca banda să
DECOLTEUL nu apară pe faţă. Pentru aceasta se croieste banda
se aplică fa~ă peste faţă şi se coase d~ jur îm~
Decolteurile pot avea diverse forme, impuse preJur. Apoi se întoarce pe dos şi se prinde de
produs cu punct ascuns.
atît de modă, cît şi de forma feţei, de destina- Pentru a putea croi banda în formc'1, 0:2 asază ti-
parul de spa_te_ cu răscr~itura gitului :n j'os (fig.
ţia confecţiei etc. Ele trebuie executate si fini- 111!. Se_ ap~1ca, pe el tiparul de faţă, pe linia
sate cu grijă întrucît constituie „faţa;, unui u:11a1~ulm, pastnnd ca punct fix punctul de lîngă
g1t ş1 suprapunînd 3 cm la răscroitura mînecE.
produs. Acestea se pot clasifica după modalită­ Se copiază pe o bucată de hîrtie forma decol-
teului şi se dă orice contur de model se doreşte.
ţile de executare în: decolteu terminat cu Decolteul bordat cu bie. Acest decolteu se utili-

bandă, decolteu bordat cu bie şi decolteu în- .zează mai des în lenjeria şi îmbrăcămintea us' oară

creţit.

Decolteul terminat cu bandă în formă respectă

exact marginea decolteului şi se adaptează per-

fect la toate formele de decolteu, evîtînd pliu-

rile şi încreţiturile disgraţioase. Se poate aplica

atît pe dos cît şi pe faţă ca o garnitură, cu sau

fără paspoal. Decolteurile astfel finisate nu se

dbeafnodrameîanzăf.ormPăe,nterau a nu c„rţoiinteă" sau trage''
trebuie în acelc;;i ~ens

cu decolteul. Banda în forma decolteului· apli-

cată pe faţă se utilizează la rochii, bluze, pi}-

jama, cămăşi pentru copii. Pentru execuţie mai

intii se croieşte banda urmărind forma decol- - - - - - - - - - ·-·-·--.....:
Fig. 110 - Finisarea benzii
t~,ului, după care se aşază dos peste dos, se în-

săilează de jur împrejur şi se coase (fig. 109).

Se crestează apoi colţurile şi curbele, se uni- 37

Fig. 111 - Tiparul benzii la decolteu ascuns pe dos. Pentru materialele foarte subţiri
din mătase, voal etc. este indicat ca bieul să fie
I " pus pe dublu (fig 73). Astfel se obţine rapid un
finisaj frumos, uniform. Pentru a-l realiza se taie
___ t j o bandă lată de 3 cm, se pliază pe din două prin
însăilare, se aplică pe faţa produsului, cu cele
'----==--" - I două capete libere spre marginea acestuia, se
coase la maşină şi se întoarce pe dos plasînd bieul
i peste prima cusătură. Bieul se prinde pe dos cu
punct oblic (în picioare). Decolteul trebuie t[tiat
Se aplică uşor şi poate servi, prin efect de con- la marginea tiparului fără a lăsa rezervă la cu-
trast, ca garnitură. Poate fi bordat cu o bandă
sătură.
bie în interior sau în exterior. Primul se utili-
zează la decolteurile care au colţuri sau forme La produsele subţiri sau groase se poate termina
complexe. Bieul se aplică faţă peste faţă; se coase decolteul cu un bordaj cu şnur. Pentru a obţine
cu atenţie fără ca să fie întins sau susţinut (fig. un bie cu şnur, se taie banda pentru bieu, se
112), se întoarce şi se coase cu punct oblic sau îndoaie pe din două şi în pliul format, se intro-
ascuns (fig. 1 lJ). Banda bie are o lăţime de cca duce un şnur din bumbac. Se coase aproape de
şnur. Se plasează bieul astfel format peste faţa
2 cm (0.7 cm pentru cusătură, 0,5 cm pentru produsului, avînd grijă, ca cele două capete li-
îndoire pe dos şi cca 0,8 cm rămîne curat pe bere ale bieului să fie plasate în marginea de-
colteului, se coase, avînd grijă ca să nu defor-
dos). măm decolteul (şnurul rigidizează). Se întorc ca-
Decolteul bordat cu bie aplicat pe faţă în exte- petele libere pe dos şi se prind cu punct ascuns.
rior are aceeaşi tehnologie ca şi decolteul finisat Decolteul încreţit. În cazul în care la gît există
în formă, pe faţă, banda în formă fiind înlocuită un decolteu încreţit se va proceda astfel: se va
termina decolteul cu dantelă sau se va executa
cu o bandă în bie. un drug în zigzag, cu maşina de cusut. (fig. 114).
Decolteu brodat în picioare se utilizează la ma- La distanţa de 1-2 cm de margine se aplică
teria lele de bumbac şi mătase. Bieul simplu se un bie cu două cusături prin ca1·e se introduce
realizează tăind un bieu de 1,7 cm care se su- un elastic sau un şnur. Acelaşi bie se poate aplica
prapune faţă peste faţă, se coase la distanţă de în marginea materialului. Se pune bieul faţă peste
4 mm de margine, se uniformizează marginile, faţă, se coase cu mîna în margine şi se coase din
se întoarce bieul pe dos, păstrînd cusătura în pi- nou la maşină.

cioare, se îndoaie mc1rginea şi se fixează cu punct Atenţie! Pentru a realiza un decolteu f171mos,
este necesar să se aibă în vedere unele mici

I \ (. j )

Fig. 112 - Bordarea decolteu- Fig. 113 - Finisarea decol-
38 lui cu bie
teului Fig. 114 - Finisarea decolteului lncreţit

operaţii hotărîtoare, cum sînt crestarea materia-
lului la cusăturile curbe şi la colţuri şi presarea
cusăturilor cu fierul în timpul lucrului. De ase-
menea, se va lucra cu o rezervă îngustă, uni-
formă ca lăţime, păstrînd simetria părţii din stîn-
ga cu cca din dreapta. Dacă materialul are o

elasticitate mare se va evita deformarea acestuia
prin aplicarea unei benzi de confecţii (extrafor).
F'inisarea decolteului fiind o operaţie care nece-
sită multă atenţie şi pricepere, nu se va executa

1n grabă, în ultimul moment.

MATLASAREA ŢESATURU,OR Fig. 116 - l\lntlasarea cu distanţier

Matlasarea este operaţia prin care se scoate în tanţei la 3Cest dispozitiv se face printr-o simplă
presare. După montarea lui la picioruş se va trasa
relief, pe un material textil, un model dinainte pe material prima latură de matlasat, după care
se va regla la dispozitiv distanţa de matlasat.
stabilit. Cu laterala dispozitivului, se urmăreşte linia cu-
sută anterior.
Pentru matlasare sînt necesare de regulă trei
straturi: ţesătura de bază, care constituie faţa ln cazul în care se doreşte matlasarea unei flori,
produsului, ţesătura pentru reliefarea matlasării,
care se pune la mijloc, fiind alcătuit dintr-un a unei frunze sau a altui model, se aplică ma-
terialul cu modelul desenat pe el pe faţă, peste
material mai gros (de exemplu: vatelina, vata vatelină şi se coase modelul cu mina sau cu ma-
şina, după gradul de dificultate, după care se va
de croitorie, tricot scămoşat, buret, textile neţe­ decupa pe dos vatelina aproape de cusătură
sute etc.) şi materialul pentru căptuşeal'ă (fig. (fig. 117).
Dacă se doreşte reliefarea prin matlasare numai
115). a anumitor părţi din desen, se aplică materialul
peste o căptuşeală şi se coase simplu de jur îm-
In cazul în care se matlasează pe linii drepte, prejur, la maşină (fig. 118); ~e întoarce pe dos,
se crestează căptuşeala la mijlocul desenului şi
steanţviaerm" ocnatarel a maşina de cusut dispozitivul , dis- se umple cu vată (fig. 119). Se îndeasă vata uni-
va permite executarea cu rapidi- form, după care se coase simplu tăietura (fig. 120).

tate a liniilor paralele, fără a se marca pe ma- ;'
terial reţeaua de matlasat. Acest dispozitiv constă
/
dintr-o bară îndoită, care se ataşează la picio-

rul de presare al maşinii (fig. 116). Reglarea dis-

Fig. ·117 Reliefare~ unui Fig. I IS -- Coaserea mod&-

Fig. 115 -· Straturile de material necesare matlasării model lului 39

,-,·I,, .._ I,- ' \ ,,,- '_,,,. "',

\ ... „I - 'I

~;IA:-~,\ ( I
\
I
,'\
I

,,,-, .. _I - I
1
_,

', 1 , ' .. ,-,_,-',..I

.... .,I ' ..

Fig. 119 - Umplerea mode- Fig. 120 -Finisarea reliefării a
!ului cu vată
Fig. 122 - Aşezarea straturilor de :vatelină (a, b, c, d)
,,.,..,__...
-----...../' Se croieşte bucata de întăritură din ţesătură ca-
nafas şi se aşază alternativ pe ea bucăţele tăiate
I,',, din vatelină sau buret (fig. 122 a, b, c). Se ru-
lează întăritura pe mînă sau se sprijină pe ge-
\J mrnchi şi se fixează straturile de vatelină prin
coasere cu acul, străbătînd toate straturile ca la
\..Î o saltea (fig. 123). După ce se fixează întăritura
\..) se păstrează forma umărului. Se prinde căptu­
şeala care o acoperă cu ace de gămălie şi se sur-
lî filează simultan la maşină cu pas de zigzag sau
se festonează cu mîna. Pentru a nu se spăla
\..Î produsul o dată cu perniţa, acestea se prind de
cusăturile produsului cu patenţi.
0

I.)
I.)

Fig. 121 - Matlasarea cu
punct de lănţişor

Matlasarea mai poate fi executată manual prin
coasere cu punct de lănţişor, lucrînd cît mai uni-
form, atît în ceea ce priveşte lungimea pasului
cît şi tensionarea aţei (fig. 121).

EXECUTAREA PERNIŢELOR Ftg. Ji.J - Cci;i.s~reţt perniţ&l
LA CONFECŢII

De cîţiva ani perniţele au apărut din nou în
modă menţinîndu-se cu obstinaţie. In croitorie
se folosesc mai multe feluri de perniţe: perniţe
de formă dreaptă, perniţe pentru mînecile ra-
glan şi perniţe pentru taior. Ele se execută din
mai multe straturi şi de aceea li se pot da cu
uşurinţă dimensiunile dorite, în funcţie de modă,

40 de obiectul vestimentar etc.

BUTONIERE ŞI NASTURI [ r--- -- ,J

Butoniere. Prin butoniere se definesc în croito- a L__ - __
rie unele mici tăieturi practicate în ţesătură, prin
care, cu ajutorul unui nasture se încheie con- b

fecţia respectivă. Fig. 124 - Marcarea butonierei - a; tighelirea corpului
butonierei - b
Butonierele pot fi festonate sau bordate. Deşi
preferenţial se utilizează butonierele bordate la cheze cu atenţie atît locul de coasere al buto-
îmbrăcămintea groasă şi cele festonate la îmbră­ nierei cît şi cel de prindere a nasturelui.
cămintea subţire ambele tipuri de butoniere se Faţă de linia de mijloc a unei confecţii, butonie-
pot utiliza la toate categoriile de produse.
rele vor fi deplasate cu 3-5 mm spre exterior,
Butoniere festonate. Se execută cu aţă de mătase
specială pentru butoniere sau cu aţă de bum- deoarece nasturele alunecă în extremitatea bu-
bac. Pentru a se lucra mai uşor şi a se realiza
butoniere frumoase şi, mai ales, rezistente se va tonierei, neavînd stabilitate pe mijlocul ei.
alege întotdeauna un fir mai gros. In funcţie de Butoniera trebuie să fie solidă şi uniformă. Acest
destinaţia produsului, butonierele festonate pot lucru este mai greu de realizat la ţesăturile care
fi de trei feluri: butoniere festonate pentru len- 5e destramă. Locul unde se va lucra butoniera
jerie, care se execută mai des vertical şi cu două
cheiţe la capete, butoniere festonate pentru îm- se marchează cu creionul sau cu aţă. Coaserea
brăcăminte uşoară, cu o singură cheiţă şi un butonierelor se poate face manual sau la m,aşină,
capăt rotunjit şi butoniere festonate pentru îm- cu o cusătură care urmează fidel conturul bu-
brăcăminte groasă, dublate cu un fir gros şi un tonierei (dreptunghiul), figurile 124 a şi b. Dacă
ochi la un capăt. este cazul se mai trasează încă două cusături în
interior. Se coase la maşină cu un pas mic şi
Este bine să se reţină că lungimea unei buto-
niere trebuie să fie egală cu diametrul nasture- apoi se taie butoniera pe mijloc de la cap la cap.
lui, la care se adaugă de două ori grosimea aces- Pentru coaserea corpului butonierei, se va folosi
tuia (aproximativ 2 mm pentru un nasture obiş­ un punct de cusătură de la stînga la dreapta.
nuit). Lăţimea butonierei variază între 3 şi 6 mm Se introduce acul exact sub tighelul de contur,
în funcţie de grosimea ţesăturii (o ţesătură sub-
ţire are nevoie de o butonieră mai îngustă decît în partea de jos sau deasupra tighelului în par-
una groasă).
tea de sus (fig. 125). Se trece firul peste vîrful
Amplasarea butonierelor precum şi dispunerea acului, se scoate acul trăgîndu-1 în sus, către
lor depinde de modă şi de produs. De obicei, la mijlocul butonierei şi se strînge bucla formată.
produsele subţiri distanţa dintre butoniere este Este greşită tragerea acului în jos pentru a se
cuprinsă între 5-10 cm, iar la cele groase între forma bucla la marginea de contur, pentru că
12-15 cm. Distanţa maximă dintre butoniere butoniera are nevoie de rezistenţă în mijlocul ei.
trebuie să fie în aşa fel aleasă, încît să nu per- Se va lucra atent pentru a nu lăsa spaţii neaco-
mită îndepărtarea disgraţioasă a celor două părţi perite între fire, şi pentru a nu se coase firele
ale confecţiei. Capătul butonierei trebuie să fie unele peste altele. Avînd în vedere că marginea
amplasat la cel puţin 15 cm de marginea pro- butonierei trebuie să fie dreaptă, nu se vor ne-
dusului pentru a permite suprapunerea corectă
şi integrală a celor două părţi. Fig. 125 - Executarea corpului buto- 41
nierei
Jnainte de a începe executarea butonierelor, este
bine să se verifice încă o dată amplasarea bu-
tonierei, deoarece o butonieră greşită nu se mai
poate remedia. În acest scop trebuie să se mar-

____,-----,, ,---' t-----=--- - --=----..._:,::./ foarte uşor. Se începe tot prin marcarea contu-
1 :- =: :--- --=---: .-~. . . I rului butonierei cu creionul. Se coase conturul,
la maşină, cu un pas mic, sau manual, şi cele
r:: două cusături orizontale care conferă butonierei
mai multă rezistenţă. Dacă se doreşte o butonieră
Fig. 126 - :\Iar- Fig. 127 - Coaserea Fig. 128 - Ut.zirea mai reliefată, se introduc 3-5 fire de aţă cu
punct înZ':intea acului, avînd grijă să se execute
carea butonierei conturului la maşină butonierei pe dos un pas mic, pentru a avea firele pe faţa
cu creionul
butonierei (fig. 128).
glija punctele de marcaj. Abia în timpul execu-
ţiei li se vor aprecia importanţa. Mai întîi se execută corpul de butonieră din par-
:Pentru execuţia butonierelor festonate se pre- tea de jos (fig. 125). Acul se introduce pînCt Ia
zintă două metode uzuale de realizare: butoniere mijlocul butonierei, urmărind ca un fir din ţesă.­
festonate tăiate înainte de a fi lucrate si buto- tură să despartă cele două corpuri pentru a fi
niere tăiate după ce au fost brodate. · tăiat ulterior. Cele două corpuri nu trebuie cu-
sute prea îndepărtat, pentru ca, după tăiere, bu-
Butonierele festonate tăiate înainte de a fi lu- toniera să nu aib,1 marginile franjurate şi nici
crate sînt mai uşor de executat. Mai întîi se mar- prea apropiate, pentru ca să nu se taie din gre-
chează conturul butonierei cu ajutorul creionu- şeală aţa cu care s-a lucrat. Se termină cheiţa,
se execută corpul de sus şi se încheie cu cheiţa
lui negru (fig. 126), apoi se coase conturul buto- stîngă. Apoi (;e taie pe mijloc, cu atenţie, sepa-
nierei cu pas mic la maşină (fig. 127) şi se mai rînd cele două părţi ale butonierei.
trag două cusături spre margine. Conturul se
poate marca şi manual. In funcţie de felul confecţiei, butonierele pot fii
pentru lenjerie, pentru îmbrăcăminte subţire şi
Pentru a obţine o butonieră mai plină, se va
urzi cu 3-5 fire de aţă locul unde se va lucra pentru taioare, mantouri etc. Butonierele pentru
lenjerie au fost descrise la execuţia celor două
butoniera (fig. 128). Apoi cu un foarfece mic, tipuri de butoniere festonate, tăi:1te înainte şi
bine ascuţit, se taie pe mijloc butoniera cu aten- după execuţie. Acestea se utilizează la 61m{1':i,
ţie pentru a nu depăşi marginile marcate (fig. 129). lenjerie de pat etc. La cămăşi, de obicei butonie-
La început se execută capul de butonieră, partea rele se execută în poziţie verticală. Butonierele
care se execut{1 la confecţiile lucrate din ţes{iturî
de jos (fig. 130). Pentru butonierele care se fac subţiri au marginea exterioar{i (unde se fixeăză
la obiectele de lenjerie se vor executa cheiţe nasturele) rotunjită, pentru o mai bună 1·ezistcntă
astfel: se coase în margine aproape în acelaşi loc şi stabilitate. Dupr ce s-a executat corpt:l de ,;us
de 7 pînă la 10 ori, introducînd acul în aşa fel
tncît să se cuprindă ambele părţi ale butonierei (de la drenpta la stînga) se execut.'1 rotundul, strîn-
gînd punctele în interiorul butonierei (fig. 132).
(fig. 131). Se prind apoi cele 7--1 O firo cu un Capătul rotund trebuie să fie foarte '.<olid, pentru
drug cu buclă, cu bucla spre interiorul butonie- că aici va sta picioruşul nasturelui. Se execută
rei. Se înto;:n-ce lucrul invers si Sf~ execută cea- apoi cea de-a doua parte a butonierei şi se ter-
laltă parte a butonierei. Se încheie cu cheiţa mină cu o chei ţ{1.

opusă. Butonierele pentru taioare, mantour·i etc. se taie
la marginea exterioară, în form{1 de cerculeţ, cu
Butonierele tăiute clupă ce au fost lucrate se uti-
lize::iză mai ,des b materialele care se destramă

Fig. 129 - TăiC'rea Fig. 1.10 - Par- Fig. 1.31 - Execu-

42 butonierei tea de jos a cor- tarea cheiţei buto- Fig. 13:! -~ Butoniera cu Fig. 133 - Dutonicra festo-
pului butonierei nierd c:1p rotunjit nată pentru mantouri

--,/ - - -

I ·E·--~

,I _ - - _/_i•I

Fig. 136 - Marcarea butonierei

dos

Fig. 134 - Amplasarea buto- Fig. 135 - Amplasarea bu- Se aplică bucăţile mici de material pe produs, faţă
nierelor căţilor de material peste faţă, respectînd marcajele (fig. 135) şi se
prind în ace cu gămălie. Se însăilează bucata de
un poanson (fig. 133). Dacă lipseşte acest instru- material de jur împrejur şi se marchează pe ea cu
ment se taie ochiul cu o forfecuţă. Această buto- creionul forma finală a butonierei (fig. 136). Lă­
nieră se execută ca şi cele precedente, dar este ţimea butonierei variază în funcţie de grosimea
obligatorie introducerea, în timpul execuţiei, a
unei meşe de bumbac (mai multe fire). Aceste materialului, fiind în general de 4-5 mm.
fire de aţă trebuie să se taie mai lungi, ca după Conturul butonierelor se coase la maşină, cu paşi
terminarea butonierei să fie trecute pe dosul mici, pentru a putea realiza corect unghiurile şi
pentru a evita destrămarea stofei la colţuri. Se
materialului cu ajutorul unui ac. 1n final se exe- scot aţele de însăilat şi se taie cele două straturi

cută cheiţa. de material, cu ajutorul unui foarfece cu vîrful
ascuţit, oprindu-se la 4 mm faţă de cele două ca-
Butoniere bordate. Aceste butoniere sînt utilizate
Ia rochii, bluze, mantouri, la ţesăturile de tip pete. Pentru a putea evita unghiurile se taie în
lînă, bumbac, sintetice etc. După ce au fost în- formă de Y pînă la cusătură (fig. 137). Prin fenta
văţate fazele, se execută rapid, avînd un efect astfel formată (fig. 138) se trece pe dosul îmbrăcă­
deosebit. Ca şi la butonierele festonate, mai în- mintei fiecare bucăţică de material, trăgînd de
tîi se detr:·mină lungimea butonierei, ca fiind capete pentru a se obţine unghiurile drepte. Se
egală cu lungimea nasturelui, plus 2 mm repre- descalcă cusăturile, fie prin presare cu fierul, fie
zentînd grosimea nasturelui şi se taie în bie bu- prin simplă presare cu unghia. Se formează două
căţile mici de ţesătură din care se va executa pliuri, de aceleaşi dimensiuni (jumătate din gro-
bordajul. Lungimea acestora va fi egală cu lun- simea butonierei) care se rabat peste deschiză­
gimea butonierei, plus 3 cm, iar lăţimea de 5 cm. tura butonierei, pînă cînd cele două capete se
Se marchează apoi pe dosul unor bucăţi mici de
material linia de mijloc şi mijlocul butonierei, unesc exact (fig. 139).Pentru a nu se deforma în
execuţia ulterioară, cele două părţi se vor însăila.
după care se marchează şi pe produs locul buto-
Se prind apoi pe dos cele două pliuri la capetele
nierelor. Distanţa de plasare a butonierei fată
butonierei pentru a nu se desface ulterior (fig.
de linia de mijloc este de 5 mm (fig. 134). · 43
140). Se prinde triunghiul crestat de material
(fig. 141). Se cos cu punct ascuns cele două pliuri

! I - "
I
I 1~-- ~------- --- -
I
I ]~-- '- -- -------
I
)
!
!
i

E - 3-I

I

I
I

Fig. 137 - Coaserea şi tăierea butonierei dos

pe faţă sau pe dos, chiar în marginea butonierei Fig. 139 - Formarea pliurilor
(tig. 142 a, b) şi se calcă cu fierul pe dos. Se
aplică căptuşeala produsului peste butonieră, şi tenţa căptuşelei, se prinde de produs, la unghiuri,
se însăilează. Căptuşeala se taie în lungul buto- cu punct de feston.
nierei, depăşind marginea butonierei cu 2-3 mm, Nasturi. Un nasture supune ţesătura pe care este
după care se taie capetele în formă de Y (fig. cusut la un efort de tracţiune. Pentru a evita ru-
143). Se îndoaie marginea căptuşelei în interior perea ţesăturii în locul de fixare a nasturelui, a-
şi se coase cu ştafir, păstrînd o formă cît mai cesta trebuie cusut întotdeauna cel puţin pe două
frumoasă (fig. 144 şi 145). Pentru a mări rezis- straturi de material. Pentru a întări ţesăturile mai
rare, se aplică fie un petec de material pe dosul
44 Fig. 138 - Trecerea rnall'rialului pe ilos produsului, pentru un nasture izolat (fig. 146), fie
o bandă de material pentru mai mulţi nasturi

cusuţi (fig. 147). In cazul ţesăturilor dese se poate

coase nasturele numai pe cele două straturi de
material.

Pentru a nu deforma stofa, unde este cusută bu-
toniera, este obligatorie coaserea nasturelui cu
picioruş. Firele trecute prin orificiile nasturelui
lasă o distanţă de 1-7 mm între dosul nasturelui
şi material. Pentru a se realiza mai uşor picioru-
şul, se introduce în timpul coaserii nasturelui
(între nasture şi ţesătură) un ac mai gros, o scobi-
toare, o andrea etc. (fig. 148). La prinderea nas-
turelui pe ţesătură, se va avea grijă ca acul cu
aţă să pătrundă cît mai puţin pe dosul produsului.

!n jurul picioruşului astfel format se va rula aţa

(de cîteva ori) pentru a-i da rezistenţă (fig. 149).
Pentru a putea călca cu uşurinţă produsul pe eare
se află nasturii, este indicat să se lase între aceş­
tia o distanţă de cca 10 cm.

\ ----------------- fa(ă a I

Fig. UO - Prinderea pliurilor la capete l ,--- - - -, I

Pentru lenjeria de pat se folosesc nasturi „ge- I I
meni": doi nasturi de aceeaşi mărime se unesc
intre ei printr-o tijă lungă de 5-7 cm, în func- I
ţie de grosimea straturilor de lenjerie (fig. 150).
Nasturii dubli sînt nasturi speciali pentru pro-
dusele care au atît pe dreapta cît şi pe stînga
butoniere (fig 151). Ei sînt asamblaţi ca şi nasturii
gemeni cu deosebirea că unul este mai mare şi
altul mai mic (fig. 152).
Nasturii gemeni şi cei dubli uşurează mult căl­
catul. Tot pentru a uşura călcatul (în cazul unor
nasturi foarte apropiaţi) nasturii se cos pe o
bandă mobilă. În acest scop, pe o bandă confec-

Fig. 142 - Fixarea IJliurilor pe faţă şi dos (a, b)

Fig. 141 - Prinderea tri- ţionată din ţesătura obiectului la care se aplică 45
unghiului crestat se cos nasturi cu picioruş. Atît pe stînga cît şi
pe dreapta produsului se face un butonaj cu bu-
toniere egale. Această bandă se poate utiliza la
mai multe produse care au aeeleaşi butoniere (de
exemplu la cămăşile bărbăteşti).
Pentru obţinerea unui efect estetic deosebit, la
unele articole de îmbrăcăminte se recomandă îm-

----------------1- !-------_- ______, II Fly. 148 -- Coaserea picio-
ruşului la na~ture
I
i
'I I~
I
),-----(< I (-)
, _ _ _ _ /_ _ _ , / I

etos

L·__ _ _ _ _ _ _ _c_,,_s___,

f,'/g. UJ - T:1ierea căptuşelii Fig. 144 - Finisarea butoni„ I
la butonieră rci pc dos
I
Fig. 149 --- Fixarea pkio-

ruşt:lui

I 8 Fig. 150 - :\'asturi gemeni

Fig. 14.5 - Forma finală a t-1 ~I- \i
butonierei brodate pe faţă
-....... -I

1--! -I

1-1 -1-1
i
L____iI >-I !
.-----1

~~~ Fiq. 151 -- Produs rn butoniere Fig. 1-52 -- :\'asturi dubli
'- \_ pe partea stlngă şi dreaptă
"'-
'~ brăcarea nasturilor cu material textil. Suportul
de îmbrăcat poate fi din lemn, metal sau material
Fig. U6 - Fixarea unui pe- Fig. 147 - Fixarea benzii de plastic. În acest scop se întrebuinţează atît nas-

tec pentru prinderea nastu- material turii obişnuiţi, cît şi plăcuţele sau inelele speciale
pentru îmbrăcat.
46 relui izolat
Montarea si finisarea sînt diferite de la caz la
caz. În caz~l unui nasture obisnuit se decupează
din materialul de îmbrăcat un· cerc cu diametrul
de două ori mai mare decît diametrul nasturelui,

/- --/ -.·,.·---.,:.~~ Fig. 158 - Coa- -~~ -- '; .\
serea picioruşu- \\
/ I ~ ••• I )
I lui I \ ,,:_/ J
o/ \ \i ~

I F1y. J.jJ - !11s,iilarea pe- ,I Fig. 160 - Forma
tecului ;,,1/ finală a unui ,inei
~',
\ lmbrăcat
I
Fig. 159 - Imbră-
A l- -"-- carea unui inel de
B•.?A -·J,,n
ab plastic

Fig. JJ.] - l>iamelrul nasture-
lui - a; diametrul bucăţii de

material pentru trnbr,icat - b

minus 2-3 mm (fig. 153 a-b), cu care se vor mai puţin 3 mm. Se însăilează, se formează locul
îmbrăca cele două părţi ale nasturelui. Rondela unde se introduce inelul, se trage de aţă şi se
astfel obţinută se însăilează de jur împrejur cu coase în diagonală. Se face apoi o cusătură pe
aţă tare, cu pas ele cusătură mic (fig. 154). Se lîngă marginea interioară a inelului, pentru rea-
strînge de aţă şi se introduce în interior suportul
de nasture sau nasturele de îmbrăcat (fig. 155). lizarea lui prin punct de tighel. In interior se
Se strînge bine aţa astfel încît să se muleze per-
fect ţesătura pe suport şi se coase în diagonală, punctează simetric cu mici puncte paralele sau

de jur împrejur, pentru fixarea stofei pe nasture în cruce (fig. 160). Pe dos se face curat cu o
rondelă de mătase, cu punct oblic.
(fig, 156).
Pentru a termina curat pe dos, se taie o rondel[1 Atenţie! Pentru reuşita operaţiei este absolut ne-
din căptuşeală sau din altă ţesătură, avînd dia- cesar ca nasturele să se coasă pe cel puţin două
straturi de material, avînd grijă să nu încreţească
metrul exact cît cel al nasturelui, care se aplic,\
pe dosul nasturelui. Se îndoaie uşor marginea c,i fenta.
se prinde cu punct oblic (fig. 157). Dacă se do-
reşte, se poate prinde de căptuşeală o copcă care CATARAME
să constituie picioruşul nasturelui sau se execută
în timpul coaserii un picioruş din aţă (fig. 158). Cataramele pot constitui terminaţia unui cordon
Suportul de îmbrăcat poate fi şi un inel (anou) sau pot închide o clapă, o bentiţă etc. Pe lîngă
această funcţie practică au şi una estetică de mare
de metal sau plastic (acela folosit, de exemplu, însemnătate. Astfel, o cataramă poate conferi o
anumită eleganţă unei îmbrăcăminţi, o notă tine-
pentru galerii), cu diametru de 1,5 (fig. 159). S0 rească, sportivă etc., după cum, la fel de bine
decupează, de asemenea, un cerc cu diametrul poate să-i diminueze din valoare, să o vulgari-
de două ori mai marc decît diametrul nasturelui, zeze, atunci cînd nu este corect asortată.

Fig. 155 - Introdu- Fig. 156 - Coa- Fig. 157 - Prinde- In cazul în care materialul din care este exeeu- 47
cel'ea nasturelui serea petecului rea căptuşelii pe do- tată catarama nu este adecvat, se recomandă îm-
brăcarea ei cu ţesătura din care este confecţionat
sul nasturelui produsul. Operaţia aceasta este relativ simplă,
putîndu-se îmbrăca uşor atît cataramele pătrate,
cît şi cele dreptunghiulare, rotunde sau de alte
forme (fig. 161). Pentru aceasta se pot folosi mai