Borie, Monique - Fantoma sau indoiala teatrului - scan

100 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI SCENA TEATRULUI NO, RĂSCRUCE A MEMORIILOR. . . 101

Oare n-am putea vedea în costumul acesta, ce pare a fi un soi În teatrul no, invizibilul - fie că e vorba despre morţi sau
de efigie inertă care nu aşteaptă decât să fie readusă la viaţă, una despre zei - se materializează în dansul lui shite, în mişcările
dintre posibilele metafore ale teatrului no însuşi? Când Matsukaze executate în spaţiu ale acestui trup costumat, ale acestei statui
atinge veşmintele lui Yukihira, straiele de vânătoare şi cuşma animate care dansează mascată. Dansul său ne conduce până la
înaltă de curtean „se ridică în faţă-mi/înaltă umbra lui". Iar graniţa dintre imobilitate şi mişcare, dintre însufleţit şi neîn-
sufleţit, dar şi dintre absenţă şi prezenţă, căci este ultimul dans
într-una dintre cele mai frumoase scene ale acestei piese, spectrul ce precede dispariţia definitivă. În no, totul se bazează pe ten-
lui Ma.tsukaze îmbrăţişează trupul absent/prezent al lui Yukihira siunea dintre forţa unei aparitii şi iminenta ei dispariţie. Din
strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care puterea acest punct de vedere, construe(ia în două părţi a pieselor se
amintirii îl învăluie din nou pe bărbatul iubit. Moment aproape dovedeşte esenţială. La sfârşitul primei părţi, shite părăseşte scena
la fel de emoţionant ca acela în care, îmbrăcându-se cu hainele îndată după ce-şi revelează, ast:unsă sub înfăţişarea unui bărbat
lui, Matsukaze îşi dăruieşte propriul corp iubitului, pentru ca viu ori a unei femei vii, apartcncnta la invizibil, adevărul că, de
fapt, nu este decât un mort, 1111 spn it. Or, dacă dispare astfel
acesta să se reincarneze . chiar în momentul dezvăluirii apar l("llt'n\ci sa le la un altceva sau
Pe această for~ă magi că a costumului este construit în între- la un altundeva, asta nu se înt, ,upl :1 oare tocmai pentru ca,
atunci când revine, să-şi afi1111L" 111 rl11p manifest statutul de
gime un no precum llagoro1110 ( Celestul veşmânt cu pene). apari/ie? Numai acum shite se :11:11. 111 10:11:î spkndoarca costu-
Superbul veşmânt, agătat într· un pin, are ceva supranatural. Shite mului său, numai acum se COll\('11111•,11;1 î11 l"I toate energiile
îl va cere şi va accepta, în schimb, să danseze dansul fiicelor dansului, iar acesta e atât a111i11t11t· a p10p1111h1i srnr~il, cât şi a
cerului. În momentul dansului, scena va deveni răspântie unde sfârşitului unui întreg neam . l111a p,11w:i .111111w apogeul strălucirii
cerul se întâlneşte cu pământul, unde nin1ic nu le mai desparte, ei cu o clipă înainte să dispa1 ,1, 1.11 :iu·a~t!'i ~trălucire, prin forţa
spaţiu invadat de muzică şi de care shire se va desprinde, înălţân­ însăşi a orbitoarei salt.: 111atn 1,tl11.111 , n,tc menită să sugereze
du-se în văzduh, pentru a dispărea apoi în ceată, aidoma fanto- întruparea unui invizibil , (Hl'/1'11(,1 (l(ci şi acum a unui altundeva
şi a unui altădată. Acto1 ul te.11111l uI no nu este, în ultimă instanţă,
melor din alte piese no. N-am putea vedea aici Llll îndemn la a un avatar al colossos-uh11 '! C'; 1!) I rnlossos-ul, un mort-dublu sau
acorda o importanţă specială costumului, în1clcs ca foi 111ă căreia dublul unui mort, alian\:1 a 111ataialităţii celei mai palpabile cu
i se dă o anumită consistenţă şi ca instrument al apari\iei '! Iată imaterialul psyche...

un element constitutiv al teatrului no: shite este cel cc se înto;irce

pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai cstl" cu

adevărat viu.
Efigie costumată şi mascată, evoluând în spaţiu cu o gl"sti-

culaţie rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai dq•,1ahă
ca un soi de statuie însufleţită decât ca un corp viu ? Ck 1 11u
trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcc ,11 11ecu-

tului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispari\1\'1 „ M11 a-

colul" dintr-un no - despre care vorbesc kyoge11 )ii 11•ok1 în

interludiu - este tocmai întruparea în vizibil a unui i11v111l>d care
se dezvăluie privirilor graţie actorului mascat şi cos111111.11. acto-

„rul-dansator. Un zeu, un demon, dar şi un om 1111 1, ,tl 1.1~1 cu

toţii de magnetismul unui loc memorial.

Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: SCENA TEATRULUI NO, RĂSCRUCE A MEMORIILOR. .. 103
o estetică a privirii şi a vocii
Cum am putea atunci să nu vedem în acest dans al actorului
Dacă ne raportăm la tratatul lui Zeaini, Tradiţia secretă a mascat şi costumat din teatrul no, animat de suflul unei voci
teatrului 110 , ohsc1 vilm cu uşurintă că întreaga estetică a acestui susţinute de ritmul muzicii şi al verbului poetic un echivalent al
teatru se organizca,.,!I în j111ul personajului shite. Cum am mai statuii care prinde viaţă, al pietrei în care e încorporată forţa
spus, shite este singur 111 „at· lrn ", în nrăsura în care i se atribuie imaterială a psyche-ului? S-ar părea că, în viziunea occidentală
un rol dublu: protago11i s1al i11ra111:'11 ii. dar şi al dematerializării; asupra teatrului no, e cain prea des uitată importanţa - pentru 0
al apariţiei, dar şi al dispari\i ·1 i111plar:1hilc În opinia lui Zeaini, estetică a apariţiei - a acestor puteri ale vocii, una care este
actor este doar acela pe carc spi, 111111111111 111mt , al unui zeu ori al deopotrivă poezie şi muzică. Vocea şi muzica anunţă ivirea
unui demon poate pune stăp, 1111t· 111 •,u111ul 11\stimp al unei fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup.
efemere reincarnări, al unei apari\i1/d1.'ip:111\11 t l:'1d11c p · tensiunea
dintre material şi imaterial, substanţial ~1 11<",11hsta11\ial, ca să Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor se
reluăm propriii termeni. În conceptia teorct 111,11111l11i , materialul
are la bază un principiu imaterial, tot aşa cu111 :-11h, 1.11111:1lul (ceea mai întâmplă uneori şi ca ci să fie un poet pribeag. Prin a~est
ce apare ca vizibil) are la bază nesubstantialul {n-c-., l c determină
apariţia vizibilului) . Arta actorului, a cărei dC'/,.1 v; , ~11 c este waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact
simbolizată de „floare", yilgen (concept corespunz~l111 111 ~1cstriei,
,,maestrului" în teatru) e arta unui shite care cânt~ .,, d.,n scază. cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul
Într-adevăr, în opinia lui Zeaini, doar dacă este da11'i,1lrn ~i cân-
tăreţ, un shite poate fi socotit actor, adică făptura car L' 111( .11 ncază unei piese no. Cu ajutorul 101 , sccna no devine locul privilegiat
invizibilul în vizibil, nesubstanţialul în substantial. l'lrn1tudinea al apariţiei invizibilului .
artei sale se datorează acordului perfect dintre câlll :i i d,11,s, suflu
şi mişcare, dintre ceea ce se vede şi ceea ce se :r11dc dintre
privire şi voce . Dansul ca acţiune izvorăşte din 111111H alrtate,
din aceea a muzi cii ca atare, dar şi din cea a vocii M11„i cali-
tatea creează spa\ iul propice, cadrul adecvat necesa r , e.tlizării
dansului. Controlul suflului se află la originea 111111n 1alil.ării
invizibilului în spa\iu.

Pinul, emblemă a locului apariţiei SCENA TEATRULUI NO, RĂSCRUCE A MEMORIILOR... 105

Veritabil loc al apariţiilor, scena teatrului no se înfăţişează ca nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea,
un spaţiu vid, cu podeaua goală, al cărui unic decor este pinul, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt intim asociate
simbol invariabil, desenat pe peretele din fundal. La sfârşitul în această piesă, în care dansul lui shite, sub cetina veşnic verde
reprezentaţiei, actorul nu revine în scenă 1, iar spectatorului nu îi a pinului, dobândeşte întreaga sa valoare de revelaţie a unui
rămâne decât să contemp le estomparea, dispariţia, absenţa defi- invizibil devenit preţ de o clipă vizibil, un invizibil al zeului sau
nitivă a fantomelor. În fata ochilor săi se mai află doar imaginea al fantomei pe care doar muzica, însoţitoare a dansului, îl poate
pinului , neclintită, figurarl: a pcrn1;111cntci cc biruie în cele din ritma şi pe care doar poezia îl poate numi. O revelaţie ce se poate
urmă jocul capricios al apari tiilo1/d1sp;11 itrilor produce numai la adăpostul măştii unui altundeva brusc mate-
rializat. Takasago e un no ciudat, semănând mai degrabă cu un
N-ar trebui, aşadar, să ne 11111 c l;qllul d 1.\·;1111i a ser is un no tratat de artă poetică. Oare scena nu devine aici acea „incintă
închinat de la un capăt la altul g lorrl,d, n p11111h11 111 pi 1111a parte sacră", unde „tobele bat tactul" în plină noapte, acompaniind
din Takasago, sub pinul indiferent la tn.:cc rt·a 11111p11l111 , la schim- dansul divin, dansul zeului ieşit din valurile mării pentru a veni
barea anotimpurilor, doi bătrâni soţi stau d<.: vrn I>, • 1.11 ,nai apoi să danseze „la poalele pinului" . aprnap<.: d<.: tărm? Dans sub
aceştia se vor dovedi a fi spiritele a doi pini c, 'llL ut1 11np1cună, razele lunii, invizibil ivii în zona d!· gr:1nit,1 unde zeii, ca şi
două spirite divine - unul din Takasago , celălall d,11 S111111yoshi. morţii, pot apărea şi pot sta ele vor h: u1 t l'r vii.
,,Nemurirea zeului coborât din cere cea a pinului v<.:!)Illt arda~r. .. "
În a doua parte a piesei, shite va incarna „zeul ivit în l lnp <k pin Teatrul no: spatiu ok, 11 d:111s1rl111 t(·rlo,, dansului umbrelor.
divin". Pinul , care marchează aici locul apariţiei unl'I tl·111'iti, Imagine reflectată, inscs11ah1l.1 . 11.11tH .1 ;1 visului sau realitate
este într-un fel dublura pinului desenat în fundal. În M11t\llĂ11 ze , efectiv percepută? Tea 1, ul no 1.1111, ltl" p:in i'i la capăt ambiguu, iar
el marca, aşa cum am văzut, locul apariţiei unei fan1111111 1'1nul
semnalează întotdeauna posibila prezentă a invizibil11l111 ambiguitatea lui nu înse;111111.1 ,11111·va dccât imposibilitatea de a

În Takasago, pentru a descoperi secretul pi11ul111 (.i~adar, decide ce anume e aria 11·a111,1t11 v,s sau realitate?
pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri 11111 ·11H11 iale
şi a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul lolwlo, , dar
şi de nelipsitul dans al zeului care îşi manifestă pr<.:1t·11t,1 . a fost

1. Cf. Georges Banu , L'Acteur qui ne revient pas, Gallim:11d , , ul „Folio
essais", Paris, 1993 .

III

Fantoma shakespeariană
între aparentă şi certitudine,

între iluzie şi real itate 1

1. Exceptând indica\11 11" ~pccifice date în notele de subsol , cele două ediţii de
referintă utilizate în acest capitol sunt : pentru textul englez - Shakespeare,
CEuvres complete.,·. cdi\ie bilingvă în douăsprezece volume, coordonatori
Pierre Leyris şi ll cnri Evans, Club fran~ais du livre, Paris, 1967- 1968;
pentru versiunea franceză - Shakespeare, CEuvres completes, tomurile I
şi II, coordonator Henri Fluchere, Gallimard, La Pleiade, Paris , 1959.

,,Cine-i acolo", în întuneric?

„Cine-i acolo?" (,, Who 's rhere ? ") - aceasta e întrebarea cu
care începe Hamlet. Întrchan; la11sa11! în noapte de către un străjer
care aşteaptă răspunsul cdui c.:e st' apropie, pentru a şti dacă e
vorba despre un prieten sa u dt'sp1c un duşman. Întrebare ce
trădează încă de pe acum tc;11na dt' o :tltcritate ivită din întuneric,
alteritate binevoitoare sau p1111w1d10:1 ~?1 Înlrcbare ce nu-şi va
căpăta deplinul înţeles dedt a1111H I Li111d va fi n.:luată mai întâi de
Horatio: ,, What are you '!" ~i ad1t·.~.i1. splTtrnlui , acelui Lucru
(the Thing) care revine pcn1111 a dn11,1 oa1, şi d\ruia nu i s-ar
putea găsi decât cu greu un 1n1111t·, 1 111.11 .1po1 dt' I l;imlct, care i
se adresează, la rândul lui , acrlr 1 1111 nu- 111 ·, k I1111ll· lT î11aintează
aidoma unei făpturi misll: 1io:,"· . .. 111 1111 h" 1111r,1r1111111/J/1' shape".
Spectrul, iată marea m-c1111osl 111.1 <'.,,, 1,i;11t· Lt'kl;tlle înlrchări
din Hamlet se vor ar1ic11la 111 1111111 ,I( L', lt·t ln, mc aproape impo-
sibil de numit, acestui 1·11w1·11 ,,111 r ,.,.,, ( ll'lw, whar, the Thing) care
îşi anuntă prezenta, sull1n I ,,111 11l11n t, c 111c poate şti, până-ntr-atât
de indecisă îi e identi1a11· ,1 l.11 d111rnlo de întrebări şi prin ele se
formulează, de fapt, p1llhlrn1:i teatrului ca atare, aceea a unui
teatru al negurilor, al 11·111 li, t·lor, un teatru care reflectează, şi el,
asupra naturii a ceea 1t·, 111 miez de noapte, vine să se arate pe
scenă. ,, What are yo11 ~ " t'ste şi întrebarea pusă de Macbeth vrăji­
toarelor din câmpia pus I1t.:, unde acestea îi apar, precum fantomele,
ca nişte forme ciudale şi pline de mister. Nu se poate să nu
remarcăm cu acest p1 tlcj exactitatea intuitiei lui Craig, potrivit
căreia prezenta spectrului ne oferă nu numai cheia întregului
univers dramatic al lui Shakespeare, ci şi cheia teatrului ca artă'.

1. lntuitie reluată de Peter Brook atunci când alege întrebarea inaugurală
din Hamlet (,,Cine i acolo?") ca titlu al unui spectacol în care caută să

110 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ .. . 111

„Cumplita grozăvie a nopţii" - aceste cuvinte din Macbeth ar fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceştia ; totodată
putea cristaliza, fără îndoială, esenţa marilor tragedii shakespeariene. însă, melancolia poate inspira intuiţii profetice, transformându-se
O „grozăvie a nopţii" însemnând crimă, sânge şi moarte, dar şi astfel într-un simbol al magicianului ce are acces la adevăruri
întâlnire cu fantomele, o noapte din care se pot ivi pe neaşteptate ascunse. În tristeţea nocturnă a melancoliei regăsim, aşadar, ambi-
toate întruchipările acestor alterităţi înfricoşătoare a căror expre- valenţa unui suflet hărăzit, prin însăşi natura lui, să întâlnească
sie radicală e spectrul. Nopţile shakespeariene sunt apăsate de fantomele, cu dubla lor semnificatie : capcană diabolică şi revelaţie
spaimă , nopţi de groază în care se poate întâmpla orice, nălucire a unui secret rezervat doar unor aleşi1.
sau miracol. Oare nu seamănă lumea din Hamlet cu „acea lume
cufundată în beznă , în care domneşte un amestec nedesluşit de Noaptea în care pătrundem la începutul lui Hamlet, noaptea
tăcere şi vacarm", cum spune Jean-Pierre Vernant, şi unde Gorgo de după cele douăsprezece bătă i ale ornicului , disponibilă pentru
marchează pragul dintre „pe de o parte, lumina, vorba rostită posibile apariţii ale spectrelor, pe ntru „înfricoşătoarea arătare " ,
clar şi răspicat , amintirea nealterată, forma limpede conturată şi,
pe de altă parte, întunericul, uitarea, confuzia, cărora nimic nu este, de altfel, o noapte în care se aud mă rşăluind armate în pas
le poate da grai " ' ? Fireşte , pentru Hamlet, spectrul până atunci războinic, o noapte traversat ă de obsc ure şi neliniştitoare pre-
tăcut prinde glas, iar vorbele fa ntomei ce-şi povesteşte moartea simţiri. E una dintre acele nopti câ nd mormintele se deschid şi
par a deschide calea unei reme morări (,,Remember me.. . ") spri- când pe cer apar semne prcvcs 1it oa re de mari tulburări . O noapte
jinite pe adevărul revelatiilor despre trecut. Totuşi discursul lui
rămâne obscur, încft lcit , Ulll'<H 1 111desc ifrahil. C ăc i, după cum ce nu se aseamănă deloc rn 110:i pll'a din aj unul Crăciunului
recunoaşte el însuşi, nu îi 1.:stc dt'lol' u ş m s. gr, ia scă limpede, evocată de Marcellus, no,1ptc s l. 111 :1 ) ' p111 :'!, ne bântuită de fantome,
când chiar şi cel mai neînsemnat cuv :'1 111 tT ai ,.111•, răv i tragica-i
experienţă - a suferinţei şi a moqii ai l I d1· 11<·111d11 ra t pentru de prevestiri amenintătoa1t· , dl' dn:d 111rtT şi de vrăji :
sufletul omenesc. Şi apoi, ce sunt toate ace l(- p. 1 :rl<' de neiertat
pe care le-ar fi făptuit şi pe care evită să le 11u111t· as<:1? Astfe l, Spun unii că în preajmu •,, 1h:l lo111
întâlnirea cu spectrul are nu numai forţa rcvcl ă 1 i1 1111111 a d ev ăr, Când s-a născut Iisu s, o 11P,1p1 <· 1111 <·a1::1
dezvăluit la ceas de noapte de către fantoma atotşt iutn,11 c, ci şi Se-ngână cântătorii ~111111111 ,
nebulozitatea, incoerenţa şi confuzia unui discurs an1h11•.1111 , tră­ Nu umblă duhuri Nnp(il, •, I, 1111 ,
sătură datorită căreia se armonizează deplin cu act:a „111 slc\e a Căci aştrii nu lovt·sr , 1111 1111 ,1 !1111
nopţii" a melancolicului Hamlet. În reprezentările Ifr11 aş 1 er i i, Şi nu fac hârct:k sol<1111P1111
melancolia este pl asată sub semnul ambiguităţii: ca d1 :-.po1.1\ie a Atât de sfânt şi 111rlt1, 11 v l' <(",1\ ul '.
spiritului care face ca fiinţa umană să devină o prnd :1 u şoară
pentru demoni şi capcanele lor, ea predispune la în1 :î l1111 ea cu Acum, însă, în noap1t·,1 t II t an; se deschide Hamlet, îndărătul
tăcerii duhului mut , .. s1111:-. 11 /I nă lucă ce trece îmbrăcată-o zale
reunească, în jurul reprezentatiei cu această piesă, discu1 s111 ii ,· despre
teatru ale celor mai mari teoreticieni din secolul XX . w,.,1. În privinta melancnl ,.., . Raymond Klibansky, Erwin Panofsky şi
1. Cf. Jean-Pierre Ycrnant, L 'lndividu, la mort, l'amou, . C;,,I l1111ard,
Bibliotheque des hi stoires, Paris, 1989, cap. III, ,,Mort ~t L·upre, mort Fritz Saxl, Satum1• l'I Io 111elancolie, Gallimard, Bibliotheque illustree
â deux faces", pp . 86 ş i 88.
des histoires, Paris, I'JH'I , de asemenea, Frances Yates, La Philosophie

occulte d l'epoquc 1'11.1abethaine, Dervy-Livres , Paris, 1987.

2. Pentru Hamlet, trad11cc1ca de referintă utilizată este cea a lui Jean-Michel
Deprats, Granit, PJ1 is, 1986 (n. a.). În ceea ce priveşte versiunea în limba

română, citatul a lost reprodus după Hamlet, prin/ al Danemarcei,

traducere de Leon Levitchi şi Dan Dutescu, în Shakespeare, Opere

complete, voi. 5, Univers, Bucureşti , 1986, p. 331 (n . tr.).

112 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 113

din cap până-n picioare prin fata postului de pază", cum spune Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei
Bemardo, Horatio aude larma asurzitoare a unor temute, dar morţi, unde nimic nu mai despărţea spaţiul uman al cetăţii de
inevitabile vremuri de restrişte. Se gândeşte la toate semnele rele spaţiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de zgomotele şi de
care .anuntaseră odinioară asasinarea lui Iuliu Cezar, la acele spaimele întunericului.
nopti romane când
Dar oare nu tot într-o noapte asemănătoare, în actul al treilea
Morminte s-au căscat şi morţi în giulgiu din Regele Lear, întrebarea inaugurală din Hamlet se va face din
Au chităit şi au ţipat pe străzi ; nou auzită? O noapte vijelioasă, o noapte când nici măcar jivinele
Planete s-au ivit cu cozi de foc ; care, aidoma fantomelor, ,,rătăcesc prin beznă" (,, wonderers of
A rourat cu sânge; pete-n soare the dark") nu îndrăznesc să-şi părăsească vizuina. Noaptea unei
Năprasne au menit... 1 furtuni căreia omul nu-i poate ţine piept, noapte încărcată de
forţa unei alterităţi terifiante ce pare să aparţină unui univers de
Ca şi cum Shakespeare ar vrea să ne atragă atenţia asupra dincolo de uman, într-atât suferinţa şi spaima pogorâte peste
faptului că aceste două nopti sunt contemporane în opera lui. Că lume depăşesc puterile oricărei fiinţe omeneşti. Lear însuşi ne
noaptea din llamlet este, într-un fel, sora geamănă a nopţii oribile spune că, într-o asemenea noapte, zeii
(,,the dreacfful ni1:h1") din Iuliu Cezar, că e aceeaşi „noapte
impură" 2 prielnică aparitiei splTlrclrn !)i dczlăntuirii unei cruzimi ... pot s-aleagă
sălbatice . Gărzile din !uli11 C1·u11 , a (: 101 111:'\rlurie c rclaLată de Pe buni de răi. S:'\ 11c111111c 111i~cii
Calpumia, au şi ele, ca şi sa111111l'lt'l1· d111 ll{//,,t1•1. ,, înspăimân­ Ce-au făpLuit în tain. 111f11$ilvii
tătoare vedenii" (,,most horrible s1Kht.1 " ) Nepedepsite de judcd1trn 1
V-ascundeţi, mâini u· v a\1 11111pl111 dt" sf111r.1·
În stradă o leoaică a fătat, Şi voi, sperjurilor, !)Î 111 , 111·1111·11111
Morminte s-au căscat, scuipându-şi 111011i1, Ce faci pe virtuosul I V111 , 1.1111.111
Aprinşi războinici s-au luptat prin nouri, Înveşmânta\i în 11 ·v11111v:1(11·
Aşa, ca în război, în rânduri strânse, Dar ridicând a1n1l':1 vw\1 d1 o:1111rni,
Lăsând să cadă burniţă de sânge Să dârdâiţi acu111 I Nl'lq:111111 ,
Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Ieşiţi din tai11i\c ~· n·H·l1 J1Jilă
Şi caii nechezau şi horcăiala Acestor soli c11111pl111 :11 judecătii ! 1
Răniţilor se auzea. Pe stradă
Urlau nălucile3 ••• Noapte amintind o 1111ru totul pe cea de la începutul lui
Hamlet, când fanto,udc pot să-ţi apară dinainte la tot pasul,
1. Ibidem, p. 330. chiar dacă aici nu se ivqtc nici un spectru. Una dintre acele nopţi
2. Noţiune împrumutată din Maurice Blanchot, L'Esp1u·,· t111 1• raire, ce te lasă pradă deli,ului şi nebuniei şi în care, aşa cum spune
Bufonul, ,,se prăpădesc şi înţelepţii, şi smintiţii". Noapte a tuturor
Gallimard, Paris, 1955, cap. ,,Le dehors, la nuit". primejdiilor, a tutu ror temerilor, căci se află sub stăpânirea unor
3. Iuliu Cezar, traducere de Tudor Vianu, în Shakespeare, Op1•1,• rn111plete,
I. Regele Lear, traducere de Mihnea Gheorghiu, în Shakespeare, Opere
voi. 5, Univers, Bucureşti, 1986, p. 34. complete, voi. 7, Univers, Bucureşti, 1988, p. 156.

114 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ 115

puteri de altundeva. Şi atunci, de ce ne-am mira că întrebarea După asasinarea lui Duncan, noaptea cufundată până atunci
din Hamlet: ,, Who 's there ? " (,,Cine-i acolo ? ") reapare în acest în tăcere se umple dintr-odată de zgomote. Lenox va descrie
act al furtunii? O spune Kent, în două rânduri : prima oară în
momentul întâlnirii cu Lear, a doua oară în momentul întâlnirii furtuna care se dezlănţuise :
cu Edgar - aşadar, cu cele două personaje rătăcite prin câmpia
pustie, cu cei doi oameni deveniţi un soi de vagabonzi ai nopţii, Ce noapte rea ! S-au prăbuşit de vânt,
ajunşi amândoi în pragul unei crize de nebunie care îi apropie de Pe când dormeam, hogeagurile casei,
moarte, de abandonarea condiţiei umane. Iar Lear nu se recunoaşte Şi vaiere-n văzduh s-au auzit
oare în Edgar, în zdrenţărosul aproape gol care rătăceşte fără ţintă, Se zice, stranii gemete de moarte,
în acest „despuiat şi oropsit al sorţii" , prezent în iconografia Cumplite voci vestind pârjoluri crunte
Evului Mediu ca una dintre posibilele figurări ale strigoiului 1? Şi zile tulburi, proaspăt răsărite
În veacul de restrişti. Şi toată noaptea
Fără îndoială însă , piesa în care „cumplita grozăvie a nopţii" S-a tânguit întunecata cobe.
se desfăşoară în toată amploarea şi oroarea ei este Macbeth. Spun unii că pământul, prins de friguri,
Macbeth sau omniprezen(a nop\ii . Noaptea întâlnirii cu vrăji­ S-a fost cutremurat'.
toarele, noaplca gii11d111 dor as;1si1H' ş i a crimei făptuite cu sânge
rece, noaptea fanton1elo1 , a son1na111liulisn1ului , a nfducirilor, a Şi o va face exact în momentul în care MacdulT se va întoarce
halucinaţiilor obsesivi..:, ,, 110.iptl· 1111p111 .1 " p1111 l''<<Tkn\ ă , care din iatacul regelui, aducând vestea 11;ipras11icei sale rnoqi şi
alungă somnul şi face cu 11epu11n(,1 rnl11t11.1 <J 1111;1plt· pe care , la arătând ca un om dlruia 1oc111ai ia ieşit 111 calt- (;mgo
sfârşitul primului act, Lady Maclw1h .11 d1111 11 .11.11 dl ' ,, de nepă­
truns", încât să ascundă privirilor 1a11a d1' ·,l lt1 •,.1 d1 L11 ~11I pumna- Veniti în prag ~i tlt- o 1·.P1go11,1 1u111.1
lului . O noapte în toiul căreia să o po;1t:1 1111111111 .1 pt· <;mgo la Veţi fi orbi\i. Nu 1111 1,·1,·\1 •,.1 v111l11 •,, '
adăpostul întunericului celui mai deplin O 1u1,1p11 .1 , 1·t 1t·1ului
pecetluit o dată pentru totdeauna. Numai că noaph ,1 d111 /I/ne helh Iar în actul al trcilt-a . d1q,,1 l l 1.1 h111.11 .11t·,1 dl' a I ucide pc
nu va fi refugiul visat, ferit de orice privire ~i 1nv.d1111 111 1.1tt·re.
Actul al doilea se deschide într-o beznă adând · 111.111 l.1t l11lc Banquo, Macbeth va l'l'l\' d111 111111 .q11trn 111 Nop\11, va apela la
cerului s-au stins . Nu e totuşi o noapte netulburaU:i, d111q111111 vă, ,,mâna ei însângcrat;l ~1 1u·v,1111t.1 " <J 11o;q1te neguroasă, opacă,
e o noapte torturată de coşmarul fărădelegii plănuill' , li,11111111 :1de oarbă, asociată cu ohs1 11111.111 .1 p:1<1111 dor, populată de „solii
fantome, de întâlnirea cu alterităţi primejdioase. O noap11 p1 ,pui a tă nopţii cei întuneca(i". I >111 110.1p1ra aceasta se va ivi mai târziu
de viziuni malcrice, de imaginea înfricoşătoare a p1111111,dului
însângerat, o noap te când, în mintea răvăşită de sp.11111.1 .1 lui fantoma lui Banquo
Macbeth, crima se ap ropie aidoma unei fantome, i;11 11·.1111,1 că Astfel, ,,noaptea 1111p111;1 " , noaptea spectrelor şi a vrăjilor,
pietrele ar putea vorbi, trădându-i paşii ce se înd1t·,q11.1 spre
nevinovata-i victim;i , a pus deja stăpânire pe întreaga 1111 11111\ă . figurează spaţiul p1111 nt dcn(ă al tragediei shakespeariene, spaţiul
alterităţilor de temut Noapte de smoală, ,,când duhurile (spirits)
1. Cf. Jean-Claude Sd11u itt, Les Revenants, Gallimard, Bihllo1lwq11t· tl es dau târcoale, iar sta I1de (ghosts) ies din mormintele lor", aşa
histoires, Paris, I91>4 . cum este ea evocat:i 111 1/enric al VI-Zea, de pildă. S-ar putea

t . Macbeth, traduce, t: tic Ion Vi nea, în Shakespeare, Opere complete,
voi. 7, Univers, Bu cureşti, 1988, p. 278.

2. Ibidem, p. 279.

116 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 117

obiecta însă că, în teatrul lui Shakespeare, există şi alte nopti, crezând că Thisbe, iubita lui, fusese răpusă de un leu; pe de altă
noptile de vară din Visul... , din Noaptea regilor sau aceea din parte, încântătoarea pădure luminată de razele lunii nu e deloc
finalul Neguţătorului din Veneţia. Într-adevăr, sunt nopti când nu paşnică: prin ea roiesc tot felul de spiriduşi năzdrăvani, ca Puck,
se făptuiesc crime, când nu apar spectre, dar, aşa senine şi de pildă, acest „duh năstruşnic şi sprinţar" în stare să-şi schimbe
liniştite cum sunt ele, nu reprezintă mai putin un spaţiu al mereu înfăţişarea şi să încurce cărările tuturor celor ce se aven-
haosului şi al nebuniei generate de confuzia identitătilor, de turează prin partea locului . Oare noaptea din Visul... nu devine
jocul travestirilor; pe scurt, un spatiu oferit şi el experientelor astfel ecoul nopţii din Hamlet evocată de Marcellus, noapte a
alterităţii. Noaptea cu care se îr1cheie Neguţătorul din Veneţia, spiriduşilor şi a zânelor, dar totodată şi a spectrelor? Iar aceşti
luminată din plin de cerul înstelat ce veghează peste o armonie în spiriduşi şi aceste zâne nu sunt, ca şi fantomele, solii ameninţători
fine regăsită, noapte scăldată în acordurile muzicii, nu izbuteşte ai unor tulburări, ai haosului, ai farmecelor şi vrăjitoriilor?
totuşi să alunge îndoielile, temerile, anxietatea. Chiar dacă ordinea Noaptea din Visul ... este şi ea o noapte agitată de certurile dintre
lucrurilor a fost restabilită, incertitudinea relaţiilor nu s-a risipit, Oberon şi Titania (stăpâni peste lumea duhurilor şi a zânelor),
iar strălucitoarea noaple păstrează încă urmele jocului crud al certuri ce ar putea avea urmări dezastruoase : pregătirea şi preves-
amăgirilor şi al lalsdrn tr;ld ?t ri (de altfel , nu sunt pomeniţi aici tirea unei veritabile bulversări cosmice. În Visul..., totul se petrece
Troilus şi Cresida, Thishc 1i l lrnl . m·rnicitdc Didona şi Medeea?). ca şi cum noaptea de aici ar închide în ea amintirea nopţilor din
Există întotdeauna în 11op\1il' shak1·sp1·;11 w11t· u11 fel de amintire Hamlet, Iuliu Cezar sau, de cc nu, a aceleia din Macbeth.
secretă,·ecoul disimulat al um·1 1uip\1 n1111pl111· , 111 c:11c confuzia
şi delirul îşi revelează adevărata d1111L·11\1u1w d1 1"<. Pl'I1e11\e tragice. Titania adoarme legănat; de cântecul alaiului ei de zâne,
E vorba despre acea „nebunie dc v:11 ,, .. (1111rl1111111111·1 111adness) menit să-i aducă un s011111 IIL'ltilhurnt de vise ur;1tc şi să alunge
din Noaptea regilor sau, şi mai evident, d111 Vt.111/ din preajmă-i toate ani111all'lc rwlastl· (;111i111;tlclc prezente în
ritualurile vrăjitoreşti, anin,alL-k dl' l a1t· sunt înso\ite şi vrăji­
Desigur, Visul unei nopţi de vară înct.:pc ~u l> •,rn1111il l'Xcludcrii toarele dinMacbeth) . Cu to,1t1· ,ll ,l 0 tl·, 1. ,n, va cădea ea în capcana
oricărei prezenţe a mortii ori a tristetii: sunlL·ll1 111 tn1ul pregă­ alterităţii sălbatice alunn , :111d se v:1 i11drăgosti de Bottom, pre-
tirilor pentru nunta lui Theseu cu Hipolita . Şi 10111 ·: 1. p1i11tr-un schimbat în măgar 'I I', 111 11u-t :1111orloLa lui Bottom din timpul
bizar efect al întâlnirii dintre teatru şi magie, noapt1·;1 V1rn/11i ... îi repetiţiilor, farsă pusa la t alL- dc zvăpăiatul Puck, ,,cel ce zboară
va „supune" pe „actori" ca şi pe îndrăgostiţi tu1111111 1111·1amor- noaptea prin văzduh ". 11n:iptca din Visul... devine una în care
fozelor, inversărilor de roluri şi amăgirilor, făcft11d11 1 \,I treacă teatralitatea asumat;'\ c1 :1111ăgire, ca aparenţă înşelătoare (nimeni
printr-o experi enţă în care jocul nu e departe de lL'rn,111 .1 reală a nu moare de-adcv i'ir'atdca , nu există nici o fiară sălbatică, nu
unei alterităţi periculoase. La sfârşitul primului act . 1 .111d trupa există nici un leu real , ci doar o mască transparentă îndărătul
actorilor amatori programează o repetitie a picsL·1 /'11 ·11 trista căreia se poate z, , i chipul actorului), se vede depăşită şi
comedie şi prea tragica moarte a lui Pyram şi a This/11 ·1, 1l'petiţie negată prin foqa u11ei magii care operează metamorfoze efec-
ce urmează să aibă loc a doua zi, la căderea nop\11 ~1 L1'aritul tive. Când Puck î1 va povesti lui Oberon „pozna" pe care i-a
lunii, în pădurea de la marginea oraşului, lui Botlrnn I s1· 111cre- tăcut-o lui Bottom, t:I va descrie în primul rând teribila spaimă a
dinţează rolul lui Pyram, ,,un bărbat chipeş, bine l1k111 , .1 .~a cum aşa-zişilor „actori" , care o rupseseră la fugă urlând, îngroziţi de
ţi-ar plăcea să întâl neşti unul într-o zi de vară". Nu111 ;11 1 ,t acest ceea ce văzuseră. E fuga disperată a unor oameni cu mintile
Pyram este un tânăr deznădăjduit, care se sinucide d111 dragoste rătăcite, înfricoşa\i de confruntarea cu o alteritate monstruoasă,

118 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 119

cu nimic mai puţin de temut decât o întâlnire cu fantomele ; e Călcând sub paşi covorul moale-al ierbii,
fuga unor oameni de-a dreptul cuprinşi de nebunie. Metamor- Spre locurile-n care se-ascund cerbii1•
fozele cu care se joacă zglobiul păcălici inspiră aşadar aceeaşi
teroare ca şi apariţiile supranaturale. Iar în mrejele lui sunt prinşi Evocarea unei vânători matinale nu face însă decât să dea şi
nu numai „actorii" amatori, bieţi meşteşugari naivi, ci chiar şi mai multă forţă imaginii unei nopţi care, chiar dacă se sfârşeşte
Titania, orbită, fascinată de închipuirile minţii sale, într-atât de în lumina soarelui, rămâne o noapte a spectrelor, a misterelor
mare este puterea ambiguă, ambivalentă a acestor figuri dintr-o
altă lume apărute în noaptea Visului ... , noapte care, uneori, înfricoşătoare.
poate rivaliza, pe bună dreptate, cu o noapte a spectrelor şi a
I. Ibidem, p. 279 .
vrăjitoarelor.

Pentru a înţelege cât de mult se aseamănă noaptea de vară din
Visul... cu „noaptea impură" a spectrelor, în ce măsură spiriduşii
şi fantomele - spirits and ghosts - sunt inseparabili în această
dramaturgie a nopţii care este cea shakespeariană, e de ajuns să
ne amintim de dialogul dintre Puck şi Oberon ce precede momen-
ţul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată
îngrijorat :

Să ne grăbim ! Ai nopţii iuţi balauri
Sfâşie norii-n zbor ; chiar adineauri
Ai dimineţii soli luciră-n zare ;
Strigoii, biete oşti rătăcitoare,
Fugiră-n gropi, iar tristele năluci
Înmormântate-n valuri, la răscruci,
În patul lor cu viermi se-ascund pe rând,
Să nu-i găsească ziua pe pământ.
În tainiţele negre se-ascund iarăşi ;
S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăşi 1•

Replica lui Oberon nu întârzie să vină :

Plămada noastră-i alta; deseori
Cu-al dimineţii crai pornesc în zori,

l. Visul unei nopJi de vară, traducere de Dan Griţorescu, 111 •,1,,,~t·speare,
Opere complete, voi. 3, Univers, Bucu,t· şt, , lJ.)84, pp '/H '79.

FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 121

Pădurea şi ambivalenta spatiilor alteritătii Aşadar, în spatele chipului luminos al vânătorii din pădurea
Visului ... , violenţa, alteritatea monstruoasă - deşi sugerate cu
Raportat la vânătoare 1 , spaţiul pădurii ca spaţiu al alterităţii discreţie - îşi fac totuşi simţită prezenţa.
se caracterizează în Visul... prin aceleaşi ambivalenţe ca şi noaptea.
Astfel, în actul al patrulea al piesei, strigătele, zgomotele ce însoţesc În Cum vă place, pădurea Ardenilor e locul unde vine să
o vânătoare în zori de zi au, pentru Theseu, armonia muzicii: vâneze ducele surghiunit, împreună cu câţiva nobili credincioşi.
Milosul duce e înduioşat de soarta animalelor rănite; vânătoarea
Hai, doamna mea, din vârfu-acelui munte nu înseamnă pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu
Să ascultăm ce dulce se-ntretaie numai un spaţiu edenic (aşa cum ni-l amintesc cântecele lui
Lătrat de cf1ini şi - al lui ecou prclung2 . Amiens şi ale celorlalţi însoţitori ai ducelui), ci şi un refugiu,
departe de ambiţiile deşarte ale lumii şi de curtenii lui Frederic
Armonie tulburată însă de de1.:1rmduri slridcntc, evocând uzurpatorul, un spaţiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit
cruzimea unei vânători sălbatice ;\1111111111k I l1poli1ei la s ă să se „nebunul în straie tărcate", înţeleptul bufon cu vorbele lui pline
strecoare ecourile neliniştitoare ale 1111(·1 l11pll· rn 111011ş1rii: de tâlc, îndreptate împotriva corupţilor ce dispreţuiesc adevărul -
acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Şi totuşi,
Eram cândva cu Hercules şi Cadmus ; pădurea rămâne ambivalentă, aşa cum reiese din înseşi cugetările
Prin codrii Cretei hăituiam un urs lui Jacques în fata cerbului rănii şi din i111aginca pc care ci o are
Cu câini spartani. N-am auzit nicicând despre vânători, aceşti mesageri ai spaimei şi ai 11101 \ii . Mai mult
O goană-atât de voinicească. Râul, decât atât, Jacques asocia1,;i p,1<1111 ca rn 1111ell' 111l·t ;1111orf<.>zc bizare:
Pădurea, cerul larg, întreg întinsul „Dacă, din întâmplare, :11 l1n·1· 1w ;11n 1111 0111 preschimbat în
Păreau că scot un singur strigăt. Larma măgar ... " (ca un ecou c11 1tl a1 al voi hl-101 lui, ducele, plecat în
Era nespus de dulce, ca un cântec, căutarea lui Jacques, va sp1111e ,.,, ci .,.'j1 o fi luat înfăţişarea unei
N-am auzit un tunet mai suav3 . lighioane"). Pentru Orl:i11tlo , p:hlt111·a c „stranie", căci poţi da la
tot pasul de o fiară s:i ll ,a11d Ic slaşic ori o sfâşii tu pe ea; este,
1. Referitor la vână toare şi pădure în universul shakespc..::111.111 . w 11 ana- de altfel, pădurea u11d1· <>1 l.111do va cuteza să se lupte cu un leu
lizele lui Richard Marienstras, Le Proche et le lointai11 , M1111111 . Pa ris, adevărat şi unde va I1 1,11111 . va sângera şi nu-şi va veni în fire
1981, cap. l şi li. decât târziu. În fi11,ll11I p11·sci , ambivalenţa pădurii e definitiv
restabilită, mărturil' s1 ;111d discuţia ducelui cu venerabilul călugăr
2. Visul unei nop/i de vară, loc. cit., p. 285. întâlnit „la marginea ~:tll>a1icului codru": pădurea este şi spatiul
3. Ibidem, p. 285. Pomenirea celor două cunoscute person:'Jl" 1111111logice sihăstriei, al renun\ , 111 la cele lumeşti şi la orice răzbunare, spaţiul
refuzului lumii . Dcrnod:'l mântul aminteşte întru câtva de ultimul act
introduce, fie şi indirect, tema violentei, a înfruntării sângc..:w:i ~e : I Ieracle din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viaţa
zgomotoasă a ora~11lt11 , singur în pădure, îşi exprimă preferinţa

ucisese leul din Nl'mea, sugrumându-l şi jupuindu-l apoi de piele;
Cadmus, erou din c1c lul teban, luptase cu un balaur fioros ce teroriza
tinutul Beotiei (11 lr.).

122 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 123

pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulţimii, pentru Afar' de buha nopţii şi corbi cobe.
aceste zone mărginaşe, zone-limită. Obscuritatea şi pustietatea
pădurii (,,this shadowy desert, unfrequented woods") creează un Şi arătându-mi groapa asta-a groazei
spaţiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie :
Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopţii,
Însingurat îmi cat aici aleanul
În cântec jalnic de privighetori, Puzderii de strigoi şi şerpi cu şuier,
Atât de potrivit durerii mele 1•
Broscoi umflaţi şi-arici, tot mii şi mii,
Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este Înalţă-atâtea vaiere-ascuţite,
totodată şi un loc al violenţei, al dezlănţuirii instinctelor primare:
Silvia, căzută în mâinile proscrişilor, este salvată de Proteus, Că orice muritor care le-aude
care însă aşteaptă şi el să-şi primească răsplata cuvenită , ceea ce
o face pe Silvia să-şi regrete amarnic eliberarea: Pe loc îşi pierde minţile sau moare 1
•
Cădeam mai bine-n gheara unui leu
Cu trupul meu să-şi potolească foamea Locuri unde va fi înjunghiat Bassianus, azvârlit apoi într-o
Decât să fiu salvată de Proteus2• groapă întunecată ce-i va sorbi de îndată sângele, groapă „hâdă
şi hămesită" semănând cu o gură de iad nesătulă; locuri unde va
Şi, astfel , totul se petrece ca şi cum paşnicele păduri din fi violată, mutilată şi părăsită Lavinia, sărmană fiinţă rătăcind de
comediile shakespeariene ar păstra încă amintirea pădurii s: lbatice, una singură, cu mâinile şi cu limba tăiate, mai mult moartă decât
decor al crimei şi al violului, o pădure precum aceea d111 'J'itus vie şi deznădăjduită la gândul că, văzând -o, tatăl ci va orbi din
Andronicus, bunăoară, văzută în latura ei malefică şi 11l'1g,1toarc. pricina durerii. Căci, ca şi Gorgo, Lavi111a 11u 111ai poate fi privită.
Aici te-ai putea crede în Infernul unde coboară Demct1111\ ,.llltrc Cu pădurea din Titus A11dro11irn.1· p:1t1 u11dc111 în teritoriile alteri-
Styx şi umbre", unde până şi iubirea (cea dintre Tamm:1 ş1 111a11rul tăţii peste care domnesc /\ 1tcmis ~1( io1 go, tcritori i ale vânătorii
Aaron) e „neagră ca aripa corbului". Însăşi Tamo1;1 /\1 trn1i s, feroce, ale întâlnirii cu 1110:111t·a 'li1a11 · 111t ;i mpl ări l e stau aici sub
adevărată bestie cu chip de femeie (,,beastly creat,111' ", 111111 o semnul terorii. În actul ,tl p,111uka . ca să se facă înţeleasă,
descrie Lavinia), va zugrăvi tabloul sumbru al acestrn 1111 1111
Lavinia recurge la M1,111111111/,,-1'11 • 1111 Ovidiu, oprindu-se asupra
Un hău pustiu şi negru, cum vedeţi;
E vară, dar copacii-s goi, sfrijiti, unui anumit episod :
Acoperiti cu muşchi şi vâsc hidos.
O rază nu răzbate, -un suflet nu-i E basmul ccl cit· J,tl1 ,ii l'h1lomelei
Cu mârşavul Tt"1n1 , \Il111torul 2•
1. Cei doi tineri din Verona, traducere de Mihnea Gheorgh111 111 ',11.d, ·, pl'are,
Opere complete, voi. 2, Univers, Bucureşti , 1983, p 11' Or, Philomela 1111 :1 lost aleasă la întâmplare, ne-o confirmă
întrebarea lui Titu.~
2. Ibidem, p. 333.
Te-au prins, 1opilc drag, te-au siluit,

Te-au pâ11ga111 , precum pe Philomela,
În codrul m:111Iios, pustiu şi negru? 3

I. Titus Andronirn.1, 11 aducere de Dan Dutescu, în Shakespeare, Opere
comp lete , voi. l., lJnivers, Bucureşti, 1983, p. 28.

2. Ibidem, p. 48 .
3. Ibidem.

124 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Eroul războinic sau moartea
privită drept în faţă
Şi, îndată, evocarea pădurii „nemiloase" îi aduce în minte
imaginea unui loc unde vânase odinioară : Dar vânătoarea sălbatică este şi o metaforă a războiului ca
întâlnire cu o alteritate terifiantă . În Regele Ioan, războiul
Da, e un loc aidoma, o vale înseamnă acel ceas în care moartea se desfată ~i pdrcce în voie
Unde-am vânat - de n-am mai fi vânat - şi acel loc unde sângele se varsă din bchug. Până şi eroul
Lăsat de fire pentru ucigaşi războinic capătă înfăţişarea unei verilabik: ri ,11c s:î lhalicc. Richard,
Şi siluiri, cum l-a descris poetuJl. „leul" neînfricat care îşi câştigase pc 111t·111 E1i111a doborând un
Imaginea unei vânători sălbatice, metaforă reluată şi în pasajul leu adevărat şi smulgându-i inima, î111111ch1pl'af.ă luptătorul viteaz,
jurământului de răzbunare. eroul autentic; faţă de ci, ducck <k A11s1ria, cu veşmântul lui
croit dintr-o blană ele Icu , 1n1 cslc dcdt o biată caricatură. În
l . Ibidem. ultimul act, regelui i se l'l'rt' .,:î 1111 111dure umilinţa unor trata-
tive cu trimisul Papei , ci s.1 l1 c „strălucitor ca Marte, zeul
războiului". Iar când, în <Tlt· din urmă, Ioan va accepta să
înfrunte vrăjmaşul, ci v;i dt·vt·1n într-adevăr acel „warlike John",
eroul înfricoşător, <.:11 l'111p11l morţii zugrăvit pe casca lui de
războinic, aidoma t:rnilo1 greci pe al căror scut era înfăţişată
Gorgo. Un erou carl' va s ·măna moartea în tabăra francezilor. În
Henric al V-lea, r<.:gck î~i expune viziunea asupra războiului;
din descrierea lui 1111 I 1pseşte imaginea fiarei sălbatice şi nici
aceea a războinicului fioros:

Dar când î\i u1 la în auz războiul,
Te tă asemen, I1grului turbat.
Fă-ti trupul coardă, toarnă-ti foc în sânge,
Mânia să-ti ascundă blânda fire ,
Cumplit să - \i rie ochiul în orbită:

126 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 127

Deci umflă-ţi nările şi-arată-ţi colţii, De-a lungul întregii piese, imaginea unui Coriolan nimicitor,
Răsuflul ţine-ţi-I şi ia-ţi avântul1. călcând neîndurător în picioare vieţi omeneşti va fi deseori
ridicată în slăvi , după cum va fi încontinuu dezvoltată, într-o
Evocat în prima parte din Henric al VI-lea, acelaşi rege perfectă simetrie, relaţia dintre cei doi rivali : Aufidius şi Coriolan.
Henric al V-lea apare, de asemenea, ca un vajnic războinic, cu Atunci când, în final, Coriolan moare, Aufidius îşi pune piciorul
ochi scăpărând de mânie şi cu spada fulgerând prin aer, mai pe cadavrul lui, aşa cum l-ar fi pus pe stârvul unui leu ucis la
măreţ şi totodată mai cumplit decât ziua Judecăţii de Apoi . vânătoare. Şi totuşi trupul neînsufleţit al lui Coriolan nu va fi
Întreaga piesă este neîncetat traversată de eroi cu o înfăţişare pângărit. În memoria lui va fi înălţat un monument , întru veşnică
cruntă, feroce : Salisbury, cu o faţă înspăimântătoare, desfigurat cinstire. Aici, sălbăticia îşi dezvăluie pe deplin ambivalenţa: ea
de moarte, sau bătrânul Talbot, zugrăvit de Lucy, tot după poate fi atroce sau plină de nobleţe.
moarte, ca o crâncenă Nemesis pentru francezi, căci fie şi numai
imaginea lui (picture) ar fi fost de ajuns ca să-i îngrozească, la Fără îndoială că unul dintre cele mai dramatice momente ale
fel ca simpla reprezentare a lui Gorgo pe scutul luptătorului grec. piesei (în actul al doilea) este cel al întoarcerii acasă a lui
Coriolan, cuceritorul cetăţii Corioli : întrerupând şuvoiul de vorbe
Dar poate că piesa în care raportul eroului războinic - chiar entuziaste şi măgulitoare ale Volumniei, Coriolan se adresează
şi al celui de vită aleasă - cu cruzimea, cu sălbăticia, cu Gorgo e tăcutei sale soţii. În ochii săi, celebrului erou i se pare că recu-
văzut Ia adevărata lui dimensiune, poate că piesa aceasta, repetăm, noaşte expresia din privirile văduvelor care î::;i pierduseră în
este Coriolan. Încă din primul act, Caius Marc ius îl asemuieşte pe luptă soţii, din privirile 111a111elor care î~i pierduseră liii. Oare în
Aufidius, conducătorul volscilor, rn un Icu pc ca re se mândreşte clipa aceea Coriolan nu 111tu1l·~tl' v,1g c1, 1m· 1L·n1e1111ă în tăcerea
să-l vâneze. lată a~ado1r de l;1 h11n 1tll'l'p111 ll <kl1nq1l' a războiului ei, Virgilia are şi ea uit.11111.1 11~,1 ~1 111grn1.1ta a femeilor care au
ca nobilă expeditie vânăton.:asc:1 I M:ill 111 \ 111',11 ~1, 111chi s în cetatea văzut moartea cu ochii. r;11l o111 p1 ivit o d1cpl în faţă? Doar ea îi
Corioli, unde luptă singur cu duşn1:i1111 ..11< p.11 lt· dt· un portret vede alteritatea monstrull:t,,1, <11,;11 l':J II citeşte dintr-odată pe
elogios făcut de comandantul Titus p11v11t .1 11 1· t · 111nt ă, glasul chip asemănarea cu Rich.11 d ,ii 111 1\-,1 sau cu Macbeth, cele două
tunător, loviturile pe care le dă par 11i ş tt· '1111111111111 ~1 fac să se grandioase figuri shakt·:,pt·.11 w111 • :iii; unui bloody man, erou şi
cutremure pământul (ceea ce nu însean1u:·1 c;) 1111 11 vn 11 1 vedea şi monstru deopotriva l>111l'l1lll de eroismul lui Coriolan, ceva
pe Marcius, şi pe Aufidius mânjiţi de s,1ngL· d111 t .1p până-n aminteşte de Richa1d ,tl III lt· ;1, de care totuşi pare să se deose-
picioare, ca nişte măcelari). Când, în actul al drnh-,1. M.ircius se bească în mod rad ic;il
întoarce la Roma rănit, cuvintele mamei sale, Voi u111111,1, ii descriu
ca pe un învingător ce-şi răpune necruţător v1:1p11.1 ·111 . un erou Richard al III ka opusul perfect al lui Coriolan sau al lui
întâmpinat cu urale, dar care lasă în urma lui dn:11 l.1111111i : Henric al V-lea, tram,lt 11111,1 v,inătoarea sălbatică şi războiul într-o
practică sistematica .1 .1s,1s111atului . Dac-ar fi să-l asemuim cu o
În braţu -i musculos stă nimicirea, fiară pornită în c;iut.11L-.1 prăzii, atunci l-am compara nu cu un
Şi de-I ridică, oameni mor în juru-i2 . leu, ci mai degrah;\ t 11 un lup sau, şi mai exact, cu un câine, acel
câine diabolic despn· care vorbeşte regina Margaret , acel câine
1. Henric al V-lea , traducere de Ion Vinea, în Shakespeare, o,,,.,,, ro111plete, venit din iad, ai Lan11 colţi ascuţiţi , crescuţi chiar înainte ca
pruncul să facă ocl11 , sfâşie mieii şi se mânjesc cu sângele lor;
voi. 4 , Univers, Bucureşti, 1985, p. 370. victimele sunt un11;1rite până în mormânt. Richard este bestia
2. Coriolan, traducere de Tudor Vianu, în Shakespeare, O/tl'lt' 111111plete, (the beast), bestia r~roce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte

voi. 7 , Univers, Bucureşti, 1988, p. 538.

128 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 129

sângeroasă (the bloody miml), nu visează decât măceluri şi plin de sânge ; la cererea lui Duncan, acesta relatează desfăşu­
masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturiseşte ducesa de York, rarea bătăliei, a cărei figură centrală este viteazul Macbeth, cu
se trădase încă din anii copilăriei şi se tăcuse tot mai aprigă odată
cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, spada lui „fumegând de sângeroase lovituri", un Macbeth asociat
cea a morţii lui Richard, Richmond va anunţa triumfător : ,, The însă imaginilor unui măcel de o extremă cruzime : corpuri spinte-
bloody dog is dead". Figură demonică a sălbăticiei şi a cruzimii cate, capete retezate şi înfipte pe creneluri. .. Un Macbeth aducător
sângeroase, ducele de Gloucester se va înconjura tot timpul de de moarte şi care poate privi neînfricat moartea în faţă, dar şi un
întreg bestiarul vrăjitoriei - păianjeni, broaşte râioase , reptile - Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demenţe ucigaşe :
, va deveni simbolul crimelor făptuite în lanţ . Monstruozitatea ambivalenţa e menţinută până la capăt. O regăsim, de pildă, la
aceasta îi dă puterea stranie - de diavol ori de magician - de a începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariţii : a
acţiona asupra forţelor invizibile ale întunericului. Lady Anne îl doua îi spune „Be bloody" (,,Fii crud şi sângeros), iar a treia,
numeşte demon (jiend, devii) sau, altădată, negru vraci trimis pe „Fii un adevărat leu". Macbeth e predestinat să poarte în el
lume de stăpânii Infernului (,,black magician", ,,dreadfull minister întreaga ambiguitate a eroului războinic. În ultimul act, când
of the hell"). Şi totuşi aceeaşi Lady Anne - sau, mai exact spus, cere să fie întărită cetatea Dunsinane, unii îl socotesc nebun ;
tocmai ea, Lady Annc - va ceda atracţiei pentru hidoasa alteritate alţii, dimpotrivă, vorbesc despre înverşunarea lui plină de îndrăz­
a viitorului rege . Ca şi Gorgo, Richard al III-iea îngrozeşte şi, în neală (,, valiant fury"). În acelaşi timp, e demonizat deopotrivă
acelaşi timp, fascirn.:a:r.ă . I\ I. piuia în fatn că reia poţi rămâne cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, fiend of Scotland, aceleaşi
împietrit. E creatura cc p;11 · vt·1111. d1111r 1111 spaţi u ana, în afara cuvinte cu care este caracterizai şi Richard al III-iea; în finalul
umanului sau dincolo de aci:sl.i l:11 I .ndy A1111c nu este singura piesei, imaginea tiranului Macbcth e aceea a unui casap, iar
subjugată, hipnotizată parc, de Rilh.11d l:11. 1 t u111 îi relatează Lady Macbeth e asemuită de-a dreptul cu un diavol. Adevărata
acestuia ducele de Buckingham cc ·a t·t· M ' 1111 :1111plasc atunci aventură a lui Macbeth se desfăşoară însă pe alte tărâmuri ale
când încercase zadarnic să obţină ac la111ati ilt· 1i 1111.ddc cctătenilor alterităţii sălbatice decât acelea ale războiului.
Londrei pentru cel ce urma să fie înscău11al H")'l" ., N au scos o
vorbă şi, asemenea unor statui mute sau u1101 pll'l1t· 111 su0eţite
(breathing - ,,care respiră"), s-au uitat unii l:i .d(11 cu nişte
priviri fixe şi palizi la faţă ca moartea". Oare nu I11rnlt :., într-un
anume fel, o aveau înaintea ochilor pe Gorgo? I)li( <'s:1 , mama
lui Richard, nu se înşelase atunci când, evocându 1 11,1";,lnca, îşi
blestemase pântecul, ,,lăcaş al morţii" (,,the bed o/ rll'11th " ): în
loc să aducă pe lume o viaţă, adusese „o năpârc; :11 < :11 ·1 ochi
ucid" (,,a cockatrice whose unavoided eye is murdr1011s " ). Din
nou, privirea uci gătoare a Gorgonei!

Drumul lui Macbeth pe teritoriile alterităţii sălbal llT este şi el
stropit din belşug cu sânge : de la sângele vărsat în 1.11.boi la
sângele asasinatelor comise. La începutul acţiunii, î11 scrn:'1 intră
un bloody man, un sergent întors de pe câmpul de lu pl:1, rănit şi

FANlDMA SHAKESPEARIANĂ ... 131

şi-l pusese pe buzele livide, posibil semn al unui secret ce va trebui
bine păzit. Oare aceste vrăjitoare, la început mute, nu sunt nişte
figuri ale tăcerii, ca şi fantoma din Hamlet? Chiar când vor vorbi,
Banquo va continua să aibă îndoieli în privinţa „naturii" lor:

Spaţiul vrăjitoarelor şi al fantomelor, Pe sfântul adevăr : sunteţi năluci
teritoriu al alterităţii indecise Sau tocmai ce păreţi a fi ? 1

În Macbeth, alteritatea sălbatică apare la adevărata ei dimensiune Sunt ele cu adevărat ceea ce par a fi? Aparenţa lor e reală sau
în spaţiul vrăjitoarelor : câmpia pustie aflată în plină vijelie, cu nu sunt decât nişte himere, nişte fantasme ?
fulgere şi trăsnete, din prima scenă a primului act, dar şi câmpia
de lângă Forrcs (scena a treia a aceluiaşi act), unde, înainte de Are ye fantastica[ or that indeed
întâlnirea cu Macbc1h şi Banquo, vrăjitoarele evocă ele însele o Which out wardly ye show ?
furtună dezlăn\uită pc 111arc, as0<.: i;11il 111ortii şi imposibilei odihne
a celor cărora Ic-au r, pil 1w111,11 1011kauna somnul (corăbierul Astfel, întâlnirea cu vrăjitoarele, ca şi întâlnirea cu fantoma,
mort pe vasul său, mari11a1111 r11111l:111111a1 s. 1111 111ai adoarmă în suscită aceleaşi întrebări pe care le naşte întâlnirea cu o alteritate al
veci). Din vorbele lui Banquo r(·tt-.~t· l11111wd1· d ,. ar/Hările" ce cărei statut e incert, una plasată undeva între uman şi non-uman,
le-au ieşit în cale sunt, sub bizari.:!· 1111 1111. 1, 1.1 , 1, 11111 m: hipări ale despre care nu se ştie dacă este o aparitic efectivă sau o iluzie.
sălbăticiei (wild), ale non-umanului (.. ,1111 ltA ,. li,· inftabitants Totuşi aceste arătări posedă o cunoaştere a trecutului, a pre-
o 'th 'earth "), veritabile figurări al · 1111111 ((//1111rl1·\l/1 devenit zentului şi a viitorului, aşa cu,11 o dovedesc cele trei saluturi
dintr-odată aici şi acum: adresate lui Macbeth. Banquo arată că a înţeles asta foarte bine,
atunci când le spune :
...Cine sunt
Aceste iezme stranii-n portul lor Dar dacă ştiti citi II sămânţa vremii,
De parcă nu-s făpturi de pe pământ Spunând cc boh d!I rod, ce bob e sterp,
Şi totuşi sunt? Trăiţi? Sunteţi ceva Vorbiţi-mi ... '
Ce poate fi-ntrebat de către om? 1
A înţeles-o şi Macbcth, care intuieşte valoarea „profetică" a
„Cine sunteţi?" (,, What are you ? "), le întrcal>.. la rândul vorbelor lor. Şi totu~i ceva greu de definit, ceva ce nedumereşte
său, Macbeth (aceeaşi întrebare pe care Horaţio o p11111· .,prclrului rămâne tăinuit în 111iczul acestor spuse, după cum tainice, nedeslu-
bătrânului Hamlet), neştiind dacă nălucile pot vor 1>1 sau nu. şite rămân şi consi stenţa, aspectul şi forma lor. Când vrăjitoarele
Banquo remarcase, într-adevăr, degetul pe care fieca, r d1111re ele dispar în văzduh , ele se imaterializează; tot ceea ce părea
,,corporal" se evaporă „ca o suflare de vânt", cum remarcă Macbeth.
1. Macbeth, loc. cit., p. 259.
I. Ibidem, p. 260.
2. Ibidem.

132 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 133

Cât despre Banquo, acesta nu crede nici o clipă în realitatea lor, suflet ce presimte răul, imposibila puritate, indiferent dacă e vorba
întrebându-se dacă şi el, şi Macbeth n-au mâncat cumva vreo despre o fărădelege făptuită sau pe cale să se făptuiască, dacă ea
plantă cu puteri malefice (,,the insane root") , care să le fi luat e plănuită de însuşi făptaşul ori de către altcineva. Zbuciumul lui
minţile, ori dacă nu sunt victimele vreunei halucinaţii provocate Hamlet, acea „tristeţe a nopţii", acea melancolie de care este
prin cine ştie ce farmece vrăjitoreşti. cuprins printul, nu reprezintă altceva decât o intuire a adevărului,
altminteri primejdioasă, căci tot ea îl poate împinge şi spre
Dificultăţii de a decide între apariţie efectivă şi vedenie i se sumbrele capcane întinse de fantome sau de apariţii diabolice.
adaugă şi dificultatea de a cântări valoarea de adevăr a discursului
lor. Macbeth nu ştie dacă să se încreadă sau nu în spusele „S-ar putea ca dracul să fi spus adevărul?" (,,Can the devii
enigmatice ale vrăjitoarelor, cu atât mai de temut cu cât aceste speak true ? "), se întreabă Banquo ceva mai târziu, când veştile
spuse încep să fie adevărate . Îl derutează confuzia dintre fast şi aduse de Ross şi de Angus par să adeverească prezicerile vrăji­
nefast, dintre bine şi rău, căci, pe firul timpului pe care îl deapănă toarelor. Sesizăm în această întrebare nu numai o incertitudine
obscurele oracole, adevărul prezentului deschide perspectiva unui (ce e amăgire diavolească şi ce e adevăr în toate astea?), dar şi
viitor întunecat de viziuni funeste, înfricoşătoare (horrible ima- o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopţii ,
ginings, horrid image). De parcă ciudatele arătări i-ar prevesti pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul
odioasele crime pc care Ic va făp tui . Ca şi pentru vrăjitoare, ca înşelătorie, ca impostură, ca momeală destina tă să atragă
omorule penlru ci mai î111 ft i un g:1 nd , o plăsmuire a mintii: ,,is omul pe calea pierzaniei şi să-l distrugă ... poate că aceasta era şi
but fantasti ca[" (tcr111c 11 lolos11 ş , <IL- llanquo în l egă tură cu marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoicşl c ci oare de adevărul din
bizarele creaturi) . Dar nll·l:111101 lo,a \ .1 p1ml11 s deja : a fost vorbele fantomei? Nu cumva s · î 111rcabă d acă acest adevăr nu
suficientă imaginea fantoma11c, a ,IL 1uh111 11111111.d <Tva li săvârşit , disimulează cine ştie cc ca pca n, 11 ·bănuită? Macbeth şi Hamlet
pentru ca statutul uman al lui M:1llw1li ·,,1 ~, 11111dil t( L' radical. sunt două figuri antitcticc, :1111 :1 mlou ă stăpânite de aceeaşi neagră
Într-un anume fel, el se află încă de Jll' :u 11111 d11u olo 11L- 0111cnesc, melancolie, amândouă eoni I u111a1 c cu o sumă de informaţii pri-
mite de altundeva, di1111 un univers aflat în afara graniţelor
pe teritoriile unui altundeva (,,sh okes so 111y ,1·111111/,• 111111 • of man"). umanului . ,,They have 11101 1' titan mortal knowledge" (,,Mi-au
dovedit că ştiu uncie lu ·1uri necunoscute muritorilor de rând"),
„Priviţi-l cât s-a depărtat de noi ", va spu11r ll.111q11 11 111 finalul va spune despre vrăji10: 11 c Macbeth în scrisoarea trimisă soţiei
scenei, văzându-l cufundat în gânduri. Răsp1111 ~ 11I l111 M.1chcth e sale. E ceva ce l-a uluii dc a dreptul: ,,/ stood rapt in the wonder
straniu: îl obsedează „lucruri de demult, ui1a1e " 1 >.111 1111 :d nirea ofit" (,,Stăteam ca vr, j11 "), adică, dacă ne uităm mai îndeaproape
cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relaţie cu o 111,11 vn li1· vil.iune la termeni, imobilizai (/ stood) şi răpit, fermecat (rapt) de o
interioară? Fără îndoială că aici se manifestă 1111 \.1 .1p.111\ 1ilor la minune (wonder), minu nea acestei „ştiinţe" supranaturale în care
Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul l111 ·, 1 1111ui\iile, profeţia se îmbină cu interpretarea dorinţelor celor mai secrete.
presimţirile lăuntrice ale personajului. Aşa cu111 ap.111\1 ,1 l.1111omei Mai târziu, în actul al patrulea , Macbeth va implora vrăjitoarele
tatălui şi dezvăluirea asasinării bătrânului rege îşi I1,lp, .111 pulerea să-i răspundă la întrebări, oricare ar fi taina puterii pe care o
de convingere din coincidenta cu intuiţiile „sulk111l11 1 111ofctic" deţin . E tulburat şi măcinat de incertitudini ; ar accepta, ca să le
al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăji10: 11 1 ,1 v111oarei spulbere, chiar şi originea satanică a harului lor. Iar ele, după
asasinări a lui Duncan e confirmată , în Macbe th , d, ,, 1<'vclatie îndeplinirea unui ritu al clasic de vrăjitorie, vor invoca pentru el
anterioară, cuibărită în ungherele .tainice ale sufkt11li11 noului . ce le trei arătări şi - l vor lăsa să asculte cele trei faim oase profeţii.
Ca şi fantoma, apariţia supranatural ă rcaduce în n1t·1111 H11· ,. lucru-
rile uitate", dar dintotdeauna prL?1·111 e în st răfu11d11111 1 · :u.;estui

134 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ . . . 135

Să nu uităm însă că apariţia fantomei lui Banquo, la sfârşitul în lumea celor vii? Astfel , nu apropiata şi reala ucidere a lui
actului al treilea, a fost ceea ce l-a determinat pe Macbeth să-şi Duncan îl îngrozeşte aşa cum l-ar fi îngrozit vederea unui spectru,
dorească o nouă întâlnire cu „arătările " . S-ar părea aşadar că, în ci obsesia asasinatului ce va avea loc în curând capătă pentru el
Macbeth , vrăjitoarele se plasează oarecum între apariţia efectivă foqa celei mai depline veridicităţi. Asistăm aici la un efect de
a unui mort întors printre cei vii şi viziunea interioară , halucinată, deplasare, căci, în scena ospăţului din actul al treilea , de pildă,
a asasinatelor, a fantomelor-fantasme lăuntrice, anunţătoare şi nu fantoma primului ucis, regele, ci fantoma lui Banquo vine să se
purtătoare de moarte. În sufletul lui Macbeth, ca şi în bezna aşeze pe locul rezervat îndeobşte lui Macbeth . Totuşi , fantoma
nopţii vrăjitoarelor, sălăşluia de multă vreme crima; ea nu făcuse regelui prezent/absent se află poate şi ea acolo, găsindu-şi o expresie
decât să înainteze tăcut, pas cu pas, ca o fantomă. indirectă mai întâi în spaima ucigaşului la auzul bătăilor în uşă ,
mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai şterge de pe mâinile
Între cele două întâlniri ale lui Macbeth cu vrăjitoarele, nu somnambulei Lady Macbeth. Prezenţa lui Duncan se face simţită
există, într-adevăr, două fantome, în sensul unor năluciri, al unor tocmai în această neodihnă , în această veşnică teroare la care sunt
închipuiri a căror natură e cu neputinţă de precizat? Care, în osândiţi soţii criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru
acela ş i timp , sunt ş i nu sunt, fiind deopotrivă ireale şi palpabile? totdeauna somnul de teamă că, adormind , îl vor tortura în vis
S-o ascultă m pe Lady Macbeth : ea crede cu tărie în înrudirea de fantomele victimelor lui? Lady Macbeth , mai dârză şi mai rezistentă
esentă dintre apari\ia lui Banquo ş i pumnalul însângerat , ,,văzut " la început, nu devine ea însă şi un so i de fanto m ă, o m oa rtă vie,
doar de minlca dclira111 /I a lui Machcth ; a m â nd ou ă nu sunt decât rătăcind noaptea prin palat cu ochii d esc hi ş i . d eşi es te cufundată
nişte imagini golil c de suhs1an\, , ni ş 1 · pl ăs mui r i ale spaimei. într-un somn adânc? Lad y Mac bc1h do:1111,c :;;inu doarme, trăieşte
Apropierea merit ă n.:\inul :. s1T11a p1111111al11l11i pu1 f111d fi astfel şi nu trăieşte. Dincolo îns11 d · toal c aces te corespondenţe între
analizată ca o scenă „a l"a1110111c1". :ul1 t . gl'lln:11 0:1rc a „efectului apariţiile propriu-zise ~i hah11,;i 11:1\11 lc p l ăs muite de o minte bolnavă ,
de fantomă", în sensul unei cx pc1ll"ll\l' ,111111111ml o pc aceea a scena ospăţului răm â n e 111 0111t·11111l în care Macbeth trece cu
întâlnirii cu o fantomă . În monologul s, 11 dt· l.1 111tr p11111I actului al adevărat prin expericn\a îuli 1rn~:Hoare a întâlnirii cu Gorgo.
doilea, Macbeth îşi descrie propria „viz1u11\' " ,. / s1·1• "; e vorba ,
prin urmare, despre o percepţie vizual /I 1l·1 il ;1 , ,ii l':lrci obiect În scena ospă\ului , spec 11ul lui Banquo , care clatină din cap
rămâne însă nedefinit . ,,/s this a dagger ! " ( .. SJ Iu· oare acesta precum Comando rul din J> on Juan, rămânând tăcut în ambele lui
un pumnal? ") N-ar putea fi doar o năzărire , o vnl (· 1m·. o creaţie apariţii şi vizibil doa1 prnt ru Macbeth, spectrul acesta, aşadar,
pur mentală (,,a dagger in the mind") , înşel ă 1oa1t·. i:1 11,i s l i tă de
un creier aflat în plin delir, bântuit de haluci11a\11 ·1 :j 1 101uşi ea va fi interpretat de c/1 11 L' Lady Macbeth ca efect al unei teribile
are o form ă , ca tot ceea ce este consistent, tangibil „ 111 .form as spaime (tot aşa cu111 , în scena iatacului reginei din Hamlet ,
palpable". Cât de real îi pare, aşadar, acest pumnal 11 Hhipuit, pe fantoma tatălui, pc cai c doar Hamlet o vede, va fi interpretată de
care Macbeth sfârşeşte prin a-l compara cu un pumn.li .,dcvărat, mamă ca rod al unui delir provocat de cumplita suferinţă a fi ului
gata oricând să fie tras din teacă! Nu seamănă ci 11111 11 totul cu ei) . Pentru Macbclh însă spectrul este altceva : un duh în stare să
crima care se apropie, aidoma unui strigoi, în pl11 1:i noapte îngrozească zeii ş i care îl îndeamnă la o veritabilă reflecţie asupra
(,,moves like a ghost"), noaptea viselor rele (,,wickt!f! t/1 ('{fms") ? bizareriilor istorici . Căci :
„Sângeroasa faptă ce prinde treptat formă" (inform.1·) 111 ochii lui
Macbeth, această fantomă a crimei de care îl mai tk spart doar S-au mai făc u i şi-n vechi vărsări de sânge,
câteva clipe, n-ar putea fi asemuită cu fantoma um11 mort întors Nainte ca dn.:ptatea omenească
Să cureţe-un stat p aşnic de ne ghină.

136 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Spectralul în noaptea istoriei

Şi s-au mai săvârşit de-atunci omoruri, . ~ea~rul shakespearian înscrie cursul istoriei în plină noapte, o
Cumplite foarte pentru-al nostru-auz. 1stone m apărarea căreia nu se ridică nici o fantomă tutelară, căci
Pe-atunci un om cu creierii zdrobiţi fantomele binevoitoare tac, iar sângele vărsat deschide sau continuă
Murea, şi -atâta tot! Dar azi învie ciclul asasinatelor şi al răzbunărilor. În istoria shakespeariană nu
Cu douăzeci de răni de moarte-n cap există :antome _protectoare, după cum nu există nici posibila
Şi brânci ne dă din scaun: mai ciudat moştemre a unm trecut glorios, cu modelele lui de eroism. Henric
Decât e chiar omorul 1. al VI-lea, de pildă, prima piesă istorică a elisabetanului, începe
sub ~emnul morţii regelui războinic. orpul defunctului rege
Ca şi cwn, datorită lui Banquo, istoria îşi redobândea dintr-odată Hennc al V-lea este prezent pc scen:'!, î11 sicriul său aşezat pe un
dimensiunea din vechile tragedii, unde nu exista cadavru care să catafalc impunător, iar ducele d · li ·dford îi invocă fantoma
nu trezească din morţi vreo fantomă răzbunătoare. La a doua (gh~st), rugând-o să protejeze rt:gatul. Piesa se deschide, aşadar,
apariţie a spectrului, Macbeth încearcă să-l izgonească, porun- cu bme-cunoscutul apel la fantoma ocrotitoare a regescului răposat
cindu-i să redevină trupul neînsufleţit, rece şi orb care fusese, ple~at în lumea ~mbrel~r, acolo unde îşi va întâlni marii predece-
dar nu are cum să se împotrivească privirii intense aţintite asupra son. Moartea Im Hennc al V-lea coincide însă cu sfârşitul unei
lui de către Banquo, privirea încrâncenată, nemiloasă, a fanto- epoci pline de măretie : m ·sagcrului care aduce veşti dezastruoase
melor antice. Câ nd acelaşi spectru se va înfăţişa pentru a treia şi despre înfrângerile sul"critc de englezi în Franţa i se cere să
ultima oară (at:tul al patrul ea). d va fi însotit de câteva năluci vorbească în şoaptă, c~ci ceea ce relatează solul l-ar putea face
chemate de soborul vr~pto;11d01. 11111h1 e care vin şi pleacă, se pe rege ca, la auzul pi ·rderii atâtor oraşe, ,,să sfărâme plumbul
ivesc şi pier îndată (,,rnfll<' lik1• slu11/o1vs, .rn dt'/}{/rf ", spun vrăji­ coşcin~ului şi să se scoale din morţi" de durere. După care,
toarele) . Apariţii/disparitii d · 11mh1c l11 g11 1w . 11111h1t: simbolizând r~marca ducele de Gloucester, nu i-ar mai rămâne decât să-şi dea
totuşi mersul implacabil al unei is111111 dqa l1rl1ll' ~1 consemnate. dm nou obştescul sfârşit. Şi cum trupul neînsufleţit al lui Henric
Întoarcerea fantomei este aici intim 1·gat. d<· la1ali1a1ea istoriei. al V-lea trebuie să se păstreze pur şi neîntinat, un alt mort de viţă
Într-adevăr, prezenţa spectrului lui Ba11q11u 111 111111a şirului de nobilă, bătrânul conte de Salisbury, va prelua, în ultimele scene
regi care defilează prin faţa lui Maebt:1h II l <"t I111d1 acestuia ale primului act, rolul răzbunătorului neînduplecat. Un fel de
autenticitatea închipuirilor sale. Căci, atu11c1 c. 11d ii dreşte, nu du~l~ _al lui Henric al V-lea, Salisbury este şi el o figură eroică.
se poate retine să exclame: ,,Now I see't is tr/11' , " la1 viitorul
ia pentru el chipul acelei imagini multiplicate a 1111 ll:i11quo, cel Îl m1tiase pe Henric în arta războiului, iar Talbot îl numeşte
ce încheie cortegiul regilor, dintre care ultimul, al op111ka, poartă
o oglindă reflectând alţi nenumăraţi regi, ca şi culll :qwk oglinzii „oglinda" tuturor războinicilor, atunci când, lângă trupul viteazului
ar fi răsfrânt la nesfârşit fantoma lui Banquo .

1. Macbeth, loc. cit., p. 294.

138 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 139

căzut în luptă, are impresia că mortul îl somează : ,,Aminteşte-ţi neamul Andronicus. Aqiunea pare organizată în jurul înmormântării
să mă răzbuni, nu-i ierta pe francezi! ". Remember... Prin gura eroilor morţi. Înmormântare într-un mausoleu, ,,august sanctuar
lui Talbot, Salisbury vorbeşte precum fantoma bătrânului Hamlet, al virtuţii şi al nobleţii" dedicat eroilor neînfricaţi, demni de o
iar Talbot, aidoma tânărului prinţ al Danemarcei, îşi ţine făgă­ binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase
duiala să-l răzbune : în actul al doilea, el se îngrijeşte ca rămă­ morţi" 1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o
şiţele pământeşti ale bătrânului conte să fie depuse în piaţa din amintire paşnică, senină, netulburată de prezenţa fantomelor se
Orleans, în centrul blestematului oraş francez recucerit. Talbot îi strecoară, iată, neliniştitoarea ambivalenţă a sângelui vărsat cu
pregăteşte astfel vajnicului erou un mormânt ciudat, ce pare mai prilejul funeraliilor. Sânge adus ca ofrandă sufletelor strămoşilor
degrabă inversul şi, totodată, subminarea unui loc de veci fon- acestor eroi dispăruţi şi menit să le potolească suferinţa şi să-i
dator. Un mormânt al cărui epitaf nu va fi destinat perpetuării îmbuneze, astfel încât cei vii să nu fie terorizaţi de neaşteptatele
memoriei unui model eroic, ci dăltuirii în piatră a unui mesaj şi înfricoşătoarele lor apariţii. Acest sânge sacrificial este însă
amenintător. Deasupra acestui mormânt nu se va înălţa nici o
fantomă, el nu va avea valoarea unui loc al apariţiilor. acela al fiului Tamorei, jertfit, spune Titus, ,,pentru ca moartea
lui să dea satisfacţie umbrelor tânguitoare ale celor ce nu mai
De-abia în cea de-a doua parte a trilogiei, corpul unui erou sunt". Dar ambivalenţa sacrificiului nu poate fi evitată: ,,Nu-ţi
mort va deveni o virtuală fantomă : e vorba despre Humphrey, duce mânji mormântul cu sânge", îl avertizează Tamora. Căci sângele
de Glouccstcr. 1,;rnul englez ucis mişeleşte chiar de ai lui. În actul vărsat tocmai pentru ca fantomele eroilor morţi să nu ·se întoarcă
al treilea, cadavrul rnlcat în patul unde rusesc asasinat este adus şi să ceară răzbunare va stârni mânia altor morti, a altor răzbu­
în faţa regelui llcnril: ;ii VI IL- :1, 1:11 an·sta dcslu:-iqtc, privindu-l, nători, cu atât mai mult cu cât corpul sacrificat al lui Alarbus va
toate semnele unei crillll', ca ~1 l 11111 1111p11I lui (;Joucestcr ar fi fi mutilat, batjocorit, pângărit. A~a se face..: dl. î11d! de la sfârşitul
putut să-i vorbească. La sf:11~1111I ,11111l111 . l ,11ul c;mliualul de
Beaufort - părtaş, alături de Suffolk, L, lll 1dc·11•a l111 <;Jouccster - primului act, sângele va cerc s:ingc · Ti111 .s îl va jl'I Ili pc propriul
moare la rândul său, totul se pct,en· l .i 11 l 11111 1.11110111a (ghost)
ducelui Humphrey s-ar fi aflat lângl:I ci . Nil, 11 l.111111111, uu se arată fiu, pe Mutius. Astfel. pri11 lll't'l"ll'a de la cinstirea „frumoasei
ca atare pe scenă, nimic nu-i indică prez ·11(,1 c•li11,v.1 111 textul lui morţi" a eroului căzut î11 1:'1'1,hm ~, 11111101111!i111a1 după datină la
Shakespeare, dar cardinalul priveşte ţintă, c11 1111 111111111 . c.:cva ce
nu vede decât el, o stranie arătare despre cart: 1111 ·, 111111 11 precizie monstruozitatea sfârtcc/'11 i, 1, 11p11l11, du/;manului, se închide, prin
dacă este apariţia unei fantome sau a unui mo11 111 v1.11 . ,q ind din ambivalenţa sângelui v:11 sal . l ,ciul ineluctabil al răzbunărilor.
mormânt şi umblând. Arătarea nu mai arc ocl11 . p. 111I îi este Într-o istorie lipsită ele p1ar11ca unui rit purificator, capabil să
zbârlit „ca firele unei momeli cleioase, cu ca,l· ,11 v11 •:1 să- mi
prindă sufletul din zbor", spune cardinalul. Să fie 0:11 l ' c;1t ,uccster frâneze mecanismul l1agic al „ochiului pentru ochi, al dintelui
,,revenit la viaţă" sau fantoma lui care bântuie p,111111 1l "I vii? pentru dinte". O istoril· t'I udă, nemiloasă.

Oricum, nu există fantomă care să nu ceară s:iugt· ': ' 1;'î1:bu- În acest carusel î11spfonântător al unei istorii necruţătoare
nare, care să nu parcurgă ciclul început cu o nedrcapt.1 v,11 sare de răsar, ici şi colo, câteva personaje ce speră zadarnic să pună
sânge şi încheiat c..:u pedepsirea fărădelegii. Titus 1l11rl//111icus capăt lanţului de răzbunări . Henric al V-lea, bunăoară, erou al
este, în acest sens, ilustrarea perfectă. Întregul act î111 :11 :--1• desfă­ unei piese plasate de la bun început sub semnul invocării bravilor
şoară în preajma locului unde îşi dorm somnul dc vn , ce i din strămoşi şi al con tim1ării tradiţiilor de curaj şi îndrăzneală lăsate

1. Notiunea moarte frumoasă este împrumutată din Jean-Pierre Vernant,

L'/ndividu, la mort. l'amour, ed. cit., cap. ,,La belle mort et le cadavre
outrage".

140 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 141

moştenire urmaşilor. Apelul la sufletul războinic al defunctului mecanismul „sângelui vărsat" se declanşase inevitabil, mecanism
strămoş, asociat cu încrederea în forţa protectoare a glorioaselor care avea să facă din regat „o Golgotă de cranii omeneşti", cum
fantome, se sprijină pe amintirea morţii eroice (,,remembrance of
valiant dead"), pe o moştenire de sânge care se vrea o moştenire prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard va curge în
a bravurii, a temerităţii înaintaşilor. Dar până şi acest curaj de sens propriu abia în ultimul act al piesei. Şi de-abia atunci
luptător se dovedeşte ambiguu, iar integritatea eroului nu e scutită Henric al IV-lea, care se amăgise cu gândul că moartea simbolică
de păcate , cum se întâmplă şi în Hamlet . De pildă, în actul al (detronarea) poate fi despărţită de moartea reală, de sângele scurs
patrulea, în tabăra engleză de la Azincourt, Henric al V-lea din trupul victimei asasinate, abia atunci, aşadar, va înţelege el
reflectează la greutăţile întâmpinate de un rege în a-şi cârmui adevărata semnificaţie a cuceririi puterii prin intrigă şi trădare :
regatul pe timp de pace. Iar în aceste clipe de meditaţie se strecoară a făptuit o crimă, a vărsat sângele unui rege. De aceea îşi va
amintirea greşelii tatălui său, Henric al IV-lea - Bolingbroke, deplânge soarta care îl împinsese Ia săvârşirea unui act criminal
care îl detronase pe Richard al Ii-lea. Şi chiar dacă Richard nu şi va plănui un pelerinaj purificator „pentru a-şi curăţa mâna
fusese ucis de Bolingbroke, ci de Exton, care crezuse că îndepli- vinovată de sângele pe care îl vărsase".
neşte astfel dorinta ascunsă a viitorului său suveran, deposedarea
de domnie a lui Richard al II-iea dă ascensiunii la tron a lui În ciuda intenţiilor însă, nici tatăl şi nici fiul nu vor înscrie pe
Henric al IVl·a anul um·i uz.u1p:'lri, ca şi cum înlăturarea lui răbojul istoriei o perioadă de răgaz, o epocă a iertării. Chiar
Richard ar fi fo sl o ci i111, , o la ş:1 v, , sa re de sânge. dacă nu provoacă apariţia vreunei fantome, sflngek vărsat cheamă
inevitabil la răzbunare . La ShakespcarL:, 1, upul însfogeral al câte
Dezmăţatul Hcnric al V ll-:i, t l"i r1· ~1 :11111n (ase înc:'I din Henric unui rege îşi denunţă întotdeauna asasinii şi îşi convoacă răzbună­
al /V-lea viitoarea converi in· . l ci 1T , o.~1,s,· alunei cuvintele torii. În Richard al III li•u, r. 111. şi (l"lc p:'lm:înleşti ale lui Hemic
ispăşirii (,,Voi plăti o dalo1 ÎL: Jll" l ,11<· 11 :11 11 rnnlractat-o al VI-Iea, un cadavru c:ue 1111 1\l:il n.: p1L:z.intă decât imaginea
niciodată"), întruchipează în dra111a1u1v.1 ,1 s h .1J..t·spcariană una îngheţată (,,key cald JiR1111·"' ) a 1111111 uns al lui Dumnezeu, sunt
dintre rarele figuri ale răscumpărări, pht ,11t·l111 . , :1scumpărarea totuşi rămăşiţele unui t111p d111 rarL: s-a scurs sânge regesc. În
unei duble datorii, a sa şi a tatălui său . Ck1 v1.1(.1 v1111tkslrăbălată urma cortegiului funer:11, l„1dy Arme îi invocă fantoma. Nu se
a prinţului (,,Vreau să păcătuiesc, dar nu111a1 prnl111 d aşa o să iveşte nici o fanto111h , d:11 1,l111le regelui mort încep să sângereze
fac din păcatele mele un merit, răscumpărând ~1 l·wl ,k 11 L:culului în prezenţa lui Richa,d . d,·111ascându-l astfel pe ucigaş. Nu este
când nimeni nu se va aştepta la asta") parc d •s1111.11.1 s:1 graveze o fantomă dintre cclL- :1p:i1 ule în vis pe câmpul de luptă, pentru
în însăşi fiinţa lui moştenirea grea a păcatelor p, 11111, ·ş l, Ială de
ce Henric al V-lea aspiră la o îndoită purifica1l" , l.1 o îndoită a prevesti cursul v1i101 :ii istoriei, nu este nici una dintre acele
pocăinţă. Iar când porunceşte ca mormântul lui Rich111d al II-iea fantome ambivalente . t II discurs dublu, deopotrivă protectoare şi
să fie strămutat cu mare ceremonie, lacrimile pc r:11 t· k varsă răzbunătoare, oracole ale morţii. Este doar o măreaţă umbră
sunt de sinceră căinţă . Ne-am putea aminti aici dt· Uu hard al absentă/prezentă, c:11 c, precum cea a regelui mort în Ma cbeth,
II-iea şi de capcana pe care i-o întinsese Bolingb,okt· . viitorul planează deasupra i11trcgii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va
Henric al IV-lea, prefăcându-se mai întâi că îl iartă pc su1 ghiunitul fi preluat aici de rq;1na Margaret, martoră la crimă şi văduvă a
Richard şi condamnându-l mai apoi la abdicare şi la piei, e incă din regelui, incarnare a blestemelor şi purtătoare demnă de crezare a
momentul renunţării la tron - simbolica moarte a lui Richard -,
discursului profeti c. Ea este aceea care, înaintea ultimului act,
cel al defilării fanto melor tuturor celor asasinati de Richard, va
avea viziunea ciclului de crime comise şi a apropiatei morţi a

142 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 143

acestuia. Fantomele evocate au forta efectivă a aparitiilor care Pe capete de oameni va cădea
spun adevărul. Blestemul greu şi furia în case,
Sălbaticul război civil curând
În Macbeth, trupul neînsufletit al lui Duncan nu e adus în Va bântui italice tărâmuri.
scenă, nu apare nici spectrul regelui, şi totuşi nu este aceasta Distrugerea, şi sângele, şi groaza
piesa prin excelentă în care sângele vărsat naşte fantome ? Macbeth Atâta vor părea obişnuite
îşi aminteşte de vremurile când un mort nu devenea o fantomă, Că mamele-or zâmbi, văzându-şi pruncii
chiar dacă moartea lui violentă fusese săvârşită de o mână Crunt sfâşiaţi în ghiare de războinici.
criminală. Moartea era pe atunci doar un simplu sfârşit. Acum Cruzimea mila va înăbuşi-o.
însă e timpul fantomelor : Şi spiritul lui Cezar, răzbunare
Vânând alăturea de duhul Ate
Pe-atunci un om cu creierii zdrobiţi Urcat fierbinte din Infern, pământul
Murea, şi-atâta tot! Dar azi învie L-o-nfiora strigând cu glas tiranic :
Cu douăzeci de răni de moarte-n cap „Fără-ndurare", până când copoii
Şi brânci ne dă din scaun: mai ciudat Războiului, scăpaţi din lanţ, atâta
Decât e chiar omorul' . Vor răspândi hidoasa lor ispravă
Că tot pământul o duhni de leşuri
Ca şi cum isloria ar Iraversa o pcrioacHI în care, prin falia
creată de lungul şir al cri111d1\I s ai s1n:c:ura , din întuneric spre Ce-şi cată cuvioasa-ngropăciune' .
lumină, toate umbrele celor disp, 111\1 11111i111e dl" vreme. Pentru
Macbeth, această ieşire la supra la\:i t· 111111111 111a I stranie decât Mai târziu, fantoma lui Cezar î~i va face efectiv aparitia în faţa
crima însăşi. Fantoma care se întoar "t ·:, s. I :d1111gc din scaunul lui Brutus, îngrozindu-l. 11i1 a:ja cum fantoma bătrânului Hamlet,
său este fantoma lui Banquo, şi nu cca a 1111111 1cgc ; şi totuşi ivită în toiul nopţii, va fi şi ca, a~a cum am văzut, înconjurată de
despre o detronare e vorba, în ultimă ins1a11\. Machcth o ştie ecourile teribilelor nop(i ale istoriei antice, o istorie apăsată de
prea bine. De izgonirea lui de pe un tron cf1!)l1f:,11 p1111 vărsarea întunecatele prevestiri al· reîntoarcerii regilor morţi veniţi să
sângelui lui Duncan. În spatele fantomei lui Ba11q11n se profilează ceară dreptate, o istoric în care, în absenţa fantomelor răzbu­
umbra amenintătoare a regelui asasinat. nătoare, răzbunătorii devin e i înşişi purtători de fantome.

Tragedia shakesperiană înscrie astfel istoria 111 hl'zna unei Chiar şi atunci c;î11d istoria are de-a face cu veritabile fantome,
nopţi în care mortii pot apărea în orice clipă , la kl ra anticele ca în Macbeth, aute111 ic itatea acestora include întotdeauna un
fantome. S-ar părea că asistăm la o reactualiza ll' ., stI ă vechii dram de incertitud in ·. La sfârşitul scenei apariţiilor din actul al
viziuni noctu rne asupra istoriei: să nu uităm că 1111111 Cezar şi patrulea, în care pn:zcn(a spectrului lui Banquo confirmă veridi-
Hamlet sunt piese scrise în aceeaşi perioadă. Leşul ms:l 11gerat al citatea „arătărilor", lcnsiunea dintre adevăr şi minciună, aceeaşi
lui Cezar îşi arată rănile căscate ca nişte guri mute , î11 locul din prima întâlni rc cu vrăjitoarele, continuă să persiste. În reve-
cărora va vorbi Antoniu, evocând spiritul victimei ~· prnfetind laţiile apariţiilor, ceva va rămâne până la capăt sub semnul
viitoare mari nenorociri în imagini de-a dreptul apo ·;d1ptice: întrebării, al ambivalenţei : înşelătorie sau sinceritate? Adevăr
sau minciună? ,,T/Jat !ies like truth", acesta este permanentul
1. Macbeth, loc. cit., p. 294.
I . Iuliu Cezar, loc. cit ., pp. 48-49.

144 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Convocarea fantomelor :
puterea magicianului şi puterea teatrului
cuplul antinomic, regăsit şi în domeniul viselor premonitorii, şi
În pădurea fermecată din Visul unei nopţi de vară, jocul
în acela al predictiilor propriu-zise. În fata fantomei, Macbeth aparitiilor şi al metamorfozelor este condus de cel ce domneşte
aşteaptă neclintit posibilele sale metamorfoze. Căci fantoma şi-ar asupra tuturor duhurilor, Oberon, ,,the king ofshadows", personaj
putea schimba oricând înfătişarea, s-ar putea preschimba într-un tipic pentru spatiul interstitial şi care poate circula nestingherit
urs, într-un tigru, într-un rinocer - ar căpăta, aşadar, aspectul între vizibil şi invizibil, în primul rând pentru că îi stă în puteri
unei fiare sălbatice. Confruntat cu această realitate în perpetuă să „lase să se vadă ceva" sau, dimpotrivă, ,,să facă să dispară
schimbare, Macbeth e gata să lupte, să o înfrunte, deşi indetermi- ceva", iar în al doilea rând , pc11trn că poate hotărî în privinta lui
nabilul subzistă : horrible shadow, unreal mock 'ry, fantomă reală însuşi dacă să se arate sau sll rfo1ftnă nevăzut. Deşi, aşa cum am
sau fantasmă inconsistentă, această formă (shape) pe care o iau mai spus, Oberon e lib ·r sll actioncze şi la lumina zilei, puterea
vedeniile lui Macbeth îşi păstrează o ambiguitate, ca să zicem lui rămâne totuşi cea p • cart.: i-o dă noaptea, o noapte de vară
aşa, de nedepăşit. Aceeaşi ambiguitate care, pentru Shakespeare, ce-şi aminteşte de cca a spt.:ctrelor, a arătărilor. Oberon, magi-
defineşte deopotrivă magia şi teatrul. cianul în stare să plăsmuiască năluciri, vedenii, este şi cel ce
poate să le destrame. I~I dirijează toate aceste jocuri ale aparitiilor şi
ale disparitiilor; cu alte cuvinte, toate aceste jocuri ale teatrului.
Ca şi cum ar fi vrut sll pună în evidentă raportul dintre teatru şi
magie, Shakespca1t.: î~i încheie o serie întreagă de piese cu un
epilog rostit de un magician, de o magiciană ori de cineva aflat
în slujba lor. Piese în care, deseori, adevăratii actori sunt duhurile,
ele însele făpturi ale tărâmului ce desparte vizibilul de invizibil.
Iar aceste epiloguri includ întotdeauna o reflecţie asupra statutului
a ceea ce a fost reprezentat, asupra veritabilului mod de functionare
a reprezentatiei pentru spectator.

În finalul Visului... , Puck este cel care se adresează spectato-
rilor; e „spiridu şul", ca metaforă a actorului ce vorbeşte în
numele întregii tru pe: ,,// we shadows... ". La sfârşitul Furtunii,
Prospero trage el însuşi concluziile acestui teatru al vrăjitoriilor

FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 147

146 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI abisurilor larg căscate, clipa când orice manifestare spectrală
devine cu putintă. Furtunii i se datorează toate nălucirile bizare,
şi al puterii asupra spiritelor, asupra umbrelor, putere ce încetează toate vedeniile, închipuirile, stările de vrajă. Marea scenă dintre
odată cu căderea cortinei. Nu trebuie uitată nici Rosalinda din Prospero şi Ariei de la începutul actului al cincilea aminteşte, aşa
epilogul piesei Cum vă place, care manipulase ambiguitătile şi cum am văzut, ambiguitatea acestor forte capabile de farmece
metamorfozele sexelor, care, deşi nu e magiciană, dirijase totul (,,art to enchant"), dar care se află totodată într-o strânsă legătură
din umbră, la fel ca Prospero sau Oberon. Ei îi rezervă autorul cu moartea : gratie lor, Prospero poate să întunece soarele, să
rolul de a sublinia, în final, împletirea temei întâmplărilor magice dezlănţuie vijelia ce smulge arborii din rădăcină, să învolbureze
cu tema fundamentală a teatrului ca artă. I-am mai putea pomeni, marea şi să zguduie pământul, tăcând să se deschidă mormintele
desigur, şi pe Cerimon din Pericle şi mai ales pe Paulina din pentru ca fantomele să iasă la lumină, pentru ca morţii să se
Poveste de iarnă . Toate aceste epiloguri par scrise tocmai pentru scoale din somnul lor de veci. Forte asemănătoare celor ale
a ne aminti cu obstinatie raporturile dintre teatru şi mobilizarea Medeei, magiciana în stare să poruncească firii, dar şi să-i scoată
fortelor nevăzute. pe răposaţii strămoşi din criptele lor. Aşadar, în spatele magiei
inofensive de pe insula lui Prospero sunt posibile stafii ; în spatele
Ca şi Oberon din Visul..., Prospero din Furtuna are puterea farselor puse la cale de Prospero şi de Ariei se află reversul
de a convoca aceste forte cu ajutorul unor duhuri de care se înfricoşător al convocării fantomelor.
slujeşte . Ini(ial , Prospero nu fusese un locuitor al insulei pe care
naufragiase cu urnit 1imp în urmă . El ajunsese aici alungat din Începând din acest moment, tema fantomei se va plasa, la
lumea unei cur(i do11111q1i . i,11 pu1erilc sale magice sunt, în Shakespeare, în centrul unei problcmalici mai largi, legată de
realitate, legate eh.: ostrnvul ()l' ca ic· îl a:r.vfirlisc soarta lui de puterile şi pericolele asociate imaginii . O imagine care poartă în
surghiunit şi valurile î11voll)u1:11c· ak 111, 1ii La începulUI piesei, ea forţa străvechilor efigii ~i 111 c:11 · se ascunde, în acelaşi timp,
Prospero îşi scoate ma1111a ll·111u·\ al. prn1111 a i de1;v ă lui fiicei posibilul vid al simulacrelor huma (shape) conturată, imaginea
sale, Miranda, adevărata sa po,.111e •,rn 1.il:1 . 1a11g11I avui odinioară croită „după asemănarea ·11 " au deopotrivă consistenta realităţii
în lume: e duce de Milano !)i, rn d111 , p11·1c·c c· ani în urmă, şi inconsistenta iluziei . /\ ·l·asl;i este însăşi esenţa puterii magicianu-
căzuse victimă uneltirilor perfide ale li :11l'1111 ~.1 11 , /\111onio , căruia lui, indisociabilă de pul ·r ·a teatrului. Magicianul shakespearian,
îi încredintase cârma tării, căci aba11do11.1 •,1· v1 .1(:1 111 ondenă, maestrul provocării apan(iil or, este totodată cel ce se foloseşte de
pentru a se cufunda în studiul întelepciu1111 ,1d1111,1lc· în căqi. ispitirile aparentei, cel a d rui artă poate fi definită ca un veritabil
Prospero îşi va pune însă din nou veşmântul lrt 1111·1 .11 :11t111ci când iluzionism al ascmăn 1lri i. Iar în contextul creştin propriu lui
va evoca sosirea în insulă şi va renunta definitiv la 1·1 ~1 la toate Shakespeare, aceasl!t „uzurpare" a formei nu are cum să nu fie
puterile legate de el - la sfârşitul piesei, când va p,11 :1s1 insula. pusă în relaţie cu demoniacul'. Ne amintim că tema formei
Aşadar, harul magic al lui Prospero nu poate fi 11ic1l 11111 despăqit „uzurpate" este introdu să în Hamlet de apariţia spectrului. La un
de aceste teritorii-limită care îl atrag, de acest spa1111 11ndc nu se
mai află cu adevărat printre oameni . 1 . În legătură cu aceste probleme, vezi John Dover Wilson, Vous avez dit
.,Hamlet"?, Aul1ic1 . Paris, 1988, cap. III, ,,Fantome ou demon?";
Forta magică pe care Prospero o capătă îmbr.1c :111d mantia vezi şi analiza mult mai amplă din lucrarea fundamentală a lui Jacques
este aceea de a invoca spiritele, de a manevra ap:1111111c. de a Le Goff, La Nai.Hemce du Purgatoire, Gallimard, Bibliotheques des
opera metamorfoze, dar şi aceea de a aqiona asupra L"lrn1rntelor histoires, Paris, 1981.
naturii, de a stârni ori de a potoli o furtună. De altll'I . lurtuna
joacă un rol esential în deschiderea către invizibi l, c:k1 iotul se
petrece ca şi cum ea ar marca, prin jocul aparentelo1 111or(i şi al

148 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Arta magică a teatrului şi statuia
care se însufleţeşte
prim nivel, termenul ne trimite la dezbaterea din epocă referitoare
la strigoi şi la una dintre interpretările date fenomenului : mortul La graniţa dintre viată şi moarte îşi înfăptuiesc lucrarea „de
care se întoarce este formă uzurpată de diavol pentru a-i înşela şi farmece şi vrăji" Cerimon din Pericle şi Paulina din Poveste de
duce la pierzanie pe cei vii. Dar semnificatia „ uzurpării " depăşeşte iarnă, doi magicieni care, gratie statuii ce se însufleţeşte ori
cu mult această referinţă istorică la o anumită conceptie despre trupului mort din sicriu - din „cutia" lui, ar spune Michel Serres -
fantomă, atingând chestiunea fundamentală a imitaţiei , a fabricării ce reînvie, se dovedesc adevăraţi maeştri ai s ituati ilor în care
unei aparenţe, a unei asemănări diabolice. Forma uzurpată este domneşte confuzia între adevărat.-1 !ii aparenta moarte, cu toate
mimeticul care încearcă să treacă drept adevăr. Utilizarea puterii consecintele ce decurg de aici în privin\a apari\iei fantomelor.
imaginii tine astfel de domeniul diavolescului. Şi nu este întâmplător
faptul că, de la Tertulian şi de la Sfântul Augustin încoace, demo- Paulina, magiciana din /'1111(1.l't<' rle iorntl , nu se bucură, cu sigu-
nizarea strigoilor merge mână-n mână cu cea a imaginilor, a ranµ, de aceeaşi celebrit ate c:1 Ohnon sau Prospero. Şi totuşi, în
acestor asemănări mincinoase folosite ca amăgiri, capcane, iluzii ultima perioadă a crea\iei 111:11dui dramaturg, ea deţine, alături de
seducătoare şi, mai presus de orice, cu demonizarea teatrului. eroul central al Furtunii , 1111 lor l'Sc11\ial în reflectia estetică a unui
Teatrul , artă a cărei esentă constă în a vedea şi a fi văzut , artă a
privirilor reciproce, artă în care puterile viziunii par demultipli- ,a,Shakespeare ce pune tot mai ap, sat accentul pe raporturile dintre
cate . TeaLrul, artă idolalră prin exce l e ntă, care împinge până la
ultimele limile co nfu zi a dintre imitatio şi arzirnatio. Teatrul - artă teatru şi magie. Povesti' r/1· nă merită să figureze, împreună cu
demiurgică rivalizând cu n ·a \ia , adi ·!I artă a materiei ce se Furtuna, printre acele uIt1111c opere în care elisabetanul construieşte
însufleţeşte după chipul :i 1 asc 111, n:11 l':t viu lui . marile parabole ale conn·p\ici sale despre teatru.

Acesta este teritoriul m;1g1n;11111l111 sh:tkl"spearian, iniţiat în Dacă, în Poveste de wrnă, Paulina nu este nici pe departe
stranii mistere legate, în ullim ă iwlln111, , dl" 111a1 ilc înLrebări ale vrăjitoarea (the witclt) sau zgripturoaica asupra căreia se revarsă
vietii şi ale morţii. În dimensiunea sa n1111• ll ,1, 1k „ar lă păgână", furia nestăvilită a lui Leontes, nu s-ar putea totuşi spune că îi
teatrul lui Shakespeare se dovedeşte eapalnl 111 11111111ai să readucă lipsesc cu desăvârşire unele puteri stranii, pe care şi le manifestă
mortii printre cei vii, dar şi să dea via\ ă sta111il o1 Ca !ji tragedia mai înainte chiar ca ,,miracolul" final al animării statuii să se
greacă ori teatrul no, el rămâne fidel un ·1 l'\fl·f1L'1 a aparitiei producă, în acel ultim act - ,,actul Paulinei" - în care magiciana
care, pentru a face prezent invizibilul, se sp11p11, tocmai pe apare în toată strălu cirea harului ei . De fapt, încă de la începutul
materialitatea cea mai vizibilă, cea mai palpahd :1 cu putintă. piesei, o vedem impl icată într-un adevărat joc al vieţii şi al morţii:
Magicianul shakespearian nu se slujeşte doar de „sp11 lle" cărora asis tă la naşterea viitoarei Perdita, anuntă aşa-zi sa moarte a
încearcă să le dea un corp, ci şi de statui pe car · !jlH' rnm să le reginei Hermiona , salvează viaţa copilei pe care Leontes voia să
anime ori de trupuri neînsufletite zăcând în coşciu ge (:,1 ele un fel
de statui, cum spune Michel Serres) pe care Ic poa1c t1czi din
somnul lor etern . Ca practică magică , teatrul se plasear,11 1111otdeauna
la Shakespeare la limita dintre imaterial şi material şi, deopotrivă,
la cea dintre statuie şi corpul viu, în spaţiul ce separ, v11.ibilul de
invizibil şi materia inertă de corpul plin de viată.

150 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 151

o ucidă, sugerându-i acestuia să o abandoneze într-un ţinut atunci Hermiona, Mamillius excelează în arta de a îngrozi pe
îndepărtat şi pustiu şi să o lase în voia sorţii, pradă fiarelor toată lumea cu istoriile lui despre strigoi. El fusese întrerupt
sălbatice. Regele se va îndupleca, iar porunca lui va fi adusă la tocmai atunci când spunea: ,,A fost odată un om care locuia
îndeplinire de Antigonus, soţul Paulinei şi aliatul ei credincios. lângă un cimitir. .. ". Ar fi urmat probabil o poveste cu fantome.
Viaţa şi moartea se împletesc, aşadar, la tot pasul în acest adevărat
complot urzit cu deosebită pricepere de iscusita „magiciană". Paulina domină, într-adevăr, ultimul act al piesei, ca o verita-
Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror bilă maestră a evocării şi convocării fantomelor. Aplică, în acest
protagonistă Paulina este în mod direct, ci şi cele legate de scop, o tactică extrem de abilă: încă din prima scenă, în dialogul
cu Leontes, atacă tema morţilor întorşi printre cei vii, tema
destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul imposibilelor/posibilelor fantome. Un exemplu ar putea fi fantoma
surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ţinut sălbatic, Perditei : amintindu-i lui Leontes de prezicerea potrivit căreia nu
pe un ţărm neprimitor şi, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, va avea un moştenitor câtă vreme nu va fi găsit copilul abandonat,
într-o lume a alterităţii primejdioase, într-un spaţiu-limită unde ea socoteşte eventuala reapariţie a acestuia ca pe un lucru de
îşi va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va neconceput pentru mintea omenească, la Id de inacceptabil ca
triumfa şi viaţa : fetiţa părăsită va fi găsită de un păstor care o va gândul că Antigonus, mort odată cu pruncul. ar sparge lespedea
adăposti în coliba lui şi o va creşte ca pe o fiică. De-a lungul de pe mormântul lui, pentru a-şi revedea nevasta . Următorul
întregii scene (scena 3, actul III), viaţa şi moartea îşi dau mâna punct din planul atât de bine ticluii cs l · evocarea Hermionei.
într-o relatie comună cu supranaturalul, cu unele puteri potrivnice Într-adevăr, Leontes se teme că. rec: s:î lorindu -se cu o femeie
sau protectoare cc dcp. şese oricum umanul. Păstorului, de pildă, inferioară fostei lui so\ii, a1 pull'a l:,cc ca sufletul chinuit al
i se prezisese de c, l1l' 1.fln · c. se va îmhogă\i şi iată-l acum răposatei regine să se reî111rupl'zt ~i să revină pe scena acestui
teatru care este lumea celor vii , în care fantoma ei mânioasă nu
descoperind copilul d · vi\; 1q1,l':1sr. l'rn1111 A111igouus, întâlnirea numai că i-ar reproşa mulll' ::,i i ar ecre socoteală pentru faptele
cu sălbăticia, cu moartea violc11(:'I , 1·s 11· ~11111, l11i1l·:1 ru o fantomă. lui, dar l-ar putea î111pi11g1· chiar la crimă, îndemnându-l să-şi
Căci, cu puţin timp în urmă, t.luhul I ln 1111111H' I 11 : ,p ăruse în vis, ucidă noua aleasă . Pauliua va cxploata aceste temeri şi, într-un
iar el, scepticul ce se îndoia prof'uud dt· ,ult-v. 1ul viselor şi de discurs destul de bizar, Sl' va substitui, de fapt, fantomei, vorbind
posibila întoarcere a morţilor, tăcuse o l"Kt 1·p\ll" 1k- data aceasta, în locul acesteia şi oh\i11;î11d în final rezultatul scontat:

acceptând ca pe o fatalitate prorocirile îndu11·1.11n 11·1•,111 ·, într-atâ~ Aşa aş face :
Stafia mişcă1oa1 l' dac-aş fi,
de mare i se păruse asemănarea nălucirii d111 VI,', t li aceasta ş1 Ţi-aş porum.: i ca, ochii ei privindu-i,
Să-mi spui cc sea rbădă lucire-a lor
într-atât de aievea, de real i se păruse tot ceea 11· v,sase. Te-a-ndemn;11 s, o alegi; apoi,
Preziceri, oracole, fantome, asemănări izbi1oa11· 11rnincidenţe C-un ţipăt ce li -ar despica auzul,
Nu aş rosti decftl aceste vorbe :
surprinzătoare, toate aceste fire se adună şi se î1111 oad ,1 111 ultimul „Să-ţi aminl c~li de-ai mei! " 1
act al piesei - ,,actul Paulinei", aşa cum am 111:11 .~pu s , actul
tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viaţă alt· 1111tH morţi I . Poveste de iarnă. 1raducere de Dan Grigorescu, în Shakespeare, Opere
adevăraţi sau doar crezuţi ca atare, al efectelo1 p1 rnluse de complete, vot. 8, Univers, Bucureşti , 1990, p. 307 .
prezenţa fantomelor; în sfârşit, actul în care „uluirea ··. slupoarea
chiar, ating apogeul. Este şi apogeul întregii povq11 . poveste
care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamill iu s în prima
scenă din actul al doilea şi rămasă neterminată : o poveste de
iarnă, cu „duhuri şi stafii", cu a~ătări de speriat, c, ci, spusese

152 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 153

„Remember mine... " (,,Aminteşte-ţi ... "), aceleaşi vorbe rostite uluit Leontes. Se pare că acum totul este pregătit pentru dezvă­
de fantoma din Hamlet. Amintire a unei priviri, a unei fascinaţii;
pentru o clipă, privirea îndrăgostită a femeii moarte pare a înlocui luirea faimoasei statui.
privirea femeii altădată vii, iar această ameţitoare confuzie îi dă
Hermionei, prin mijlocirea F-aulinei, o neaşteptată putere. Momentul Despre statuia aceasta, care aparţine Paulinei şi e păzită de ea
în care „magiciana" îi smulge lui Leontes jurământul că nu se va cu străşnicie, ni se spune mai întâi că a cerut multi ani de lucru.
căsători niciodată fără consimţământul ei introduce discret tema Aflăm din relatarea unui gentilom că e opera marelui artist Giulio
asemănării, a unui dublu al reginei pe care Paulina se însărcinează Romano, discipol al lui Rafael, pictor şi sculptor al cărui epitaf
să-l caute şi să-l găsească. Un dublu care să-i semene leit, ca un se zice că ar fi fost compus din două versuri :
portret, ca o pictură (picture). ,,As like Hermione in her picture",
o altă Hermionă, nu atât de tânără ca aceea de odinioară, dar a Jupiter vedea cum respiră
cărei vedere va fi pe placul fantomei : Corpurile pictate ori sculptate de el.

She shall be such Fireşte, Shakespeare nu citează aici epitaful cu pricina, dar
As, walked your first queen 's ghost, it Giulio Romano rămâne pentru el sculptorul magician capabil să
should take Joy imite atât de desăvârşit natura, încât creaţiile lui ar fi putut-o
To see her in your amu. înlocui perfect, dacă maestrului i-ar fi stat în puteri să le dea
răsuflarea vieţii. Statuia Hermionei seamănă atât de mult şi de
Va fi aslfd că u111h1a , dt.: " vedea 1> uimitor cu Hermiona cea vie, încât privitorul are senzaţia că i-ar
La tine-n brate , se va hu u, a1 putea vorbi şi primi chiar şi un răspuns. În clipa dezvelirii statuii,
în faţa acestei „imagini inerte" care întrece, ca realism, orice
În cele din urmă, lăsându-se cu Lotul 111 :-.n111 :1l':,ulinei, Leontes închipuire, F-aulina îşi previne asistenta :
promite că va aştepta cu însurătoat •a p, 11. 1. nd . după chiar
spusele acesteia, ,,prima voastră soţie va r ·sp11.1 d111 nou (breath)". ... fiţi gata
S-o vedeţi, atât de-asemeni vieţii
Şi astfel, această primă convocare a la111011H·1. care leagă Ca somnu-asemeni mo rţii 1•
strâns tema reîntoarcerii moartei de tema asc111, 11:1111 . p, q.;Mcşte cu
multă îndemânare terenul pentru viitoarele ev ·11111w11h" . anunţând F-aulina regizează realmente această adevărată/falsă întoarcere
încă de pe acum episodul statuii ce va prinde via(~ M.11 11111lt decât a fantomei, de la ridica rea vălului ce acoperă statuia şi până la
atât, pentru a apropia şi mai mult fantoma de o l"/lp1111 rl a se mănă­ ,,însufleţirea" treptat :! a Hermionei.
toare ei, înainte de a introduce în scen~ statuia. Sh,1kcspeare
tratează întoarcerea Perditei ca şi cum ar fi vorba (kspr c 1·venirea Deznodământul Poveştii de iarnă se va baza, în întregime, pe
unei „arătări" ce seamănă izbitor cu propria-i man1, Hn111 âlnirea îmbinarea temei „minun ii" cu tema înfruntării fantomelor: fru-
cu Perdita sau scena dublei fantome : fantoma Pe1d11n (crezută museţea „fără pereche" a statuii ca imagine moartă (,,her dead
moartă) şi, prin asemănarea perfectă cu răposata ei ma 111, . fantoma likeness"), comparabil ă cu frumuseţea la fel de „neasemuită" a
Hermionei însăşi ... ,,Eşti maică-ta! Eşti maică-ta! ". va cxclama modelului în timpul vic tii; uluirea în faţa statuii dezvelite (,,you
wonder"), care nu numai că-i amuţeşte pe privitori, dar îi şi face
I. Ibidem, p. 308 .
I. Ibidem, p. 317 .

154 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 155

să rămână înmărmuriţi, încremeniţi, metamorfozaţi parcă în stane iluzie în realitate. Magia ei s-a bizuit pe „nebunia" celor ce
de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuşi miezul priveau de a crede că
ambivalenţei imagine neînsufleţită/imagine vie. Efectul asemă­
nării este atât de şocant, încât el se calchiază, ca să zicem aşa, pe E mişcare-n ochii neclintiţi.
efectul apariţiei unei fantome. Perdita, împietrită, înţepeneşte în Cum ne-amăgeşte arta ! 1
faţa acestei apariţii tot atât de tulburătoare ca un spectru. În
ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi Această credinţă întemeiată pe o iluzie devine, datorită Paulinei,
aminteşte de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbună­ ,,un prim pas în aşteptarea unor noi minuni", mai greu de acceptat,
toare ce acuză. Forţa ei este atât de copleşitoare, încât Paulina, cum va spune chiar ea : Paulina se pregăteşte să facă statuia să
temându-se ca imaginaţia privitorilor să nu se înfierbânte din meargă, să vorbească, dar pentru asta are neapărată nevoie de
cale-afară, vrea să o ascundă din nou sub draperie, ,,ca nu cumva încrederea oarbă (jaith) a celorlalţi . Magiciana „trezeşte" efectiv
în închipuirea voastră (jancy) să credeţi că se mişcă". Lui Leontes la viaţă statuia, iar aceasta, parcă înviată din morţi, ,,încetează să
i se pare, într-adevăr, că statuia respiră, că prin venele trupului mai fie o piatră". Un suflu eliberator ascuns înăuntrul ei o scoate
de piatră circulă sângele . Ar vrea să o îmbrăţişeze, aşa cum dintr-un somn asemănător cu moartea .
Perdita ar vrea să-şi atingă mama, să-i sărute mâna şi să-i ceară
binecuvântarea. Pentru nimic în lume Leontes nu ar renunţa la Halucinaţie sau pură realitate, momentul însufleţirii statuii
această „nebunie" de a-şi imagina că inanimatul trăieşte: ,,the (,,it appears she live") dobândeşte o asemenea putere de fasci-
pleasure of that madness", nebunie din care refuză să se smulgă, naţie, dar răspândeşte şi o asemenea teroare, încât Paulina se
nebunia iluziei că în forma fără viaţă palpită o inimă vie . grăbeşte să nege orice amestec diavolesc în operaţia magică de
convocare a fantomei, acea fantomă, acel psyche al cărui dublu
Operaţia magică de „animare a statuii", cu care cu lminează de piatră este colossos-ul. Bineînţeles, Hermiona prinde glas, îşi
scena, se va sprijini tocmai pe acest delir al imagina(ici . Minunea binecuvântează fiica regăsită şi îi mărturiseşte că, dacă ceva a
„învierii" statuii este rezultatul unei magii despre care Paulina ţinut-o în viaţă, aceasta a fost doar speranţa de a o vedea iarăşi
n-ar vrea să se creadă că e vreo „lucrare drăccas d". vreo acasă. Toată lumea aşteaptă acum povestirea amănunţită a celor
vrăjitorie dintre cele înfăptuite cu ajutorul unei fi11 !<' 111alcfice întâmplate : o cere în primul rând Leontes, dornic să afle rolul
(wicked powers). jucat nu numai de Paulina, ci şi de ceilalţi în incredibila poveste.

Miracolul statuii de piatră care se dovedeşte a I, . 111 1Tlc din O, Paulina, !.lu-ne-acolo unde
urmă, trupul unei femei vii, nu e lipsit câtu~i dt p11(i11 de În tihnă s!I întrebe fiecare
ambiguitate . În tot acest timp, Hermiona n-a înct.:1a1 ·..1 11, iască
ascunsă undeva sau a murit şi s-a întors acu111 de · p<" lumea Şi să răspund ă despre rolul său
cealaltă? Întrebările lui Polixenes menţin incertitud1111 ,1 n.,rc să
se fi întâmplat cu ea ceea ce s-a întâmplat şi cu l'n ii 11 ,, , 1 1L· ,.ută Jucat în golu-acesta mare-al vremii
moartă în vreme ce trăia? Piesa va întreţine, p. 11.1 l.1 ca păt, De când 11c am despărţit. De-ndată du-ne2 •
tensiunea între adevărata şi presupusa moarte. Pi11il1u ,,, 11l11v ă ea
însăşi în mod voit dubiul, echivocul situatiei. Tot 1 <, ,, , , ., făcut, Punctul forte :ii scenei rămâne însă „miracolul" săvârşit. Am
declară ea, a fost să treacă dincolo de iluzia , at:'l1 d1 111lli11i.î1oare văzut statuia p11111.:înd viaţă, am văzut o Hermionă de piatră în
pentru Leontes, a statuii însufle(ile şi s:1 1r:111'd1 ,1111, .1ccastă
1. Ibidem, p. 319
2. Ibidem, p. 322

156 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ... 157

care trăieşte din nou spiritul fantomei sale întors printre oameni. Seniori, regina-aceasta va trăi :
E întoarcerea unei moarte - şi puţin contează dacă moartea aceasta Natura se deşteaptă; şi căldura
a fost reală sau doar iluzorie-, e opera magică a Paulinei, cu care Din ea răzbate ; n-a stat amorţită
se încheie Poveste de iarnă - fără îndoială, o poveste cu strigoi. Mai mult decât cinci ceasuri ; ia priviţi
Cum se deschide iarăşi floarea vieţii ! 1
Dar oare n-am putea vedea şi în „învierea" Thaisei, soţia lui
Pericle din piesa cu acelaşi nume, o „vrăjitorie" asemănătoare, la Thaisa se mişcă, deschide ochii , dă semne că şi-a revenit.
fel de ambiguă? Şi aici avem de-a face cu un magician, Cerimon, ,,Trăieşte şi spune-ne povestea ta " - acest îndemn al lui Cerimon,
nobilul-medic iniţiat în folosirea plantelor, a metalelor şi a pietrelor omul cu puteri magice, are rezonanţa unei formule ritualice adre-
a căror putere naturală are virtuţi tămăduitoare . Şi aici este sate celui întors printre cei vii, pentru a-l face să-şi istorisească
trezită la viaţă o statuie, dar nu o statuie de piatră, ca aceea din nu numai viaţa, ci şi moartea.
Poveste de iarnă, ci una având doar aparenţa unei statui (în
sensul lui Michel Serres) : e vorba despre trupul neînsufleţit al Shakespeare plasează întregul episod sub semnul unui voca-
unei femei descoperit într-un sicriu improvizat (într-o „cutie", bular al straniului, al miraculosului : strange, wonder . Când se
cum ar spune acelaşi Serres). În actul al treilea din Pericle, în trezeşte, Thaisa este complet derutată : nu ş ti e unde se află , nu
oraşul Efes, unde o furtună violentă făcuse să se zguduie casele de ştie cine sunt cei ce o înconjoară, nu ş tie ce i s-a întâmplat -
parcă s-ar fi cutremurat pământul , doi slujitori îi aduc lui Cerimon grăitoare dovadă a fragilităţii existenţei noastre în spaţiul îngust
ce desparte viaţa de moarte. Oare nu ne avertizează Cerimon că
reun cufăr foa rte g reu, aruncat \:'lrm de un val uriaş , cum aceş ti a un nimic ar putea-o azvârli din nou în braţele morţii? De altfel ,
la sfârşitul actului, Thaisa se va refugia în templul Dianei-Artemis,
spun că nu mai v ă zu s -r;I 111 c1<Hl;11 !1, 1111 val apmapc supr:rnatu ral. luând vălul vestalei şi marcând astfel ea însăşi apartenenţa dorită
În cufărul ce răs pâ nd ea 11111 e\l lH" 111111:1 1. 10:i 1e. 1111 corp învelit la un tărâm al marginilor, al alterităţii sălbatice , acea alteritate
într-un cearşaf scump ; al !1 11111 , 1111 sat pliu de 11111 odcn ii şi un aflată şi ea la jumătatea drumului dintre viaţă şi moarte.
pergament scris de Pericle, u11dc :ttTs l.1 ',<' 111 g,1<.1 ll- 111na moartă,
odraslă şi soţie de rege, să fi e îngrnp,11. d11p, d.11 111 1. dacă va fi Aşadar, atât în Periele, cât şi în Poveste de iarnă, magi-
găsită vreodată. Urmează atunci o scc 11 :1 a <, 11 1 ,1111 h1g11 itatc ne cianul îşi alege ca teren de manevră teritoriul ambiguu al adevă­
aminteşte întru totul de scenele finale di11 /'11 1·,·1 1,· li,• iarnă: ratei/falsei morţi, o adevărată/falsă moarte care nu numai că nu
uimit de frăgezimea, de prospeţimea tenului 1110:1111 1(,1•1a rnm cei diminuează în nici un fel „efectul de fantomă", dar îl şi amplifică
ce priviseră statuia Hermionei fuseseră uimi\i dl' 11.1111 1. il c\ca ei), vizibil, aşa cum se poate observa în numeroase piese ale lui
Cerimon evocă, printr-o referire la Egipt, posibili1att-,1„ 11·:1111111derii
focului vieţii" într-un corp inert, cufundat în s011111111 •,. 11 dl' veci. Shakespeare.
Cerimon îşi dă seama , desigur, că are în faţă un t ,11 <h- 111narte
aparentă, ceea ce însă nu-l împiedică să organizc,.,. 11 11 .1dl'vărat I . Periele, traducere de Taşcu Gheorghiu, în Shakespeare, Opere complete,
ritual, diferit, dar la fel de bine regizat ca acela al l'.111l111t:i : voi. 8, Univers, ll11 · ureşti , 1990 , pp . 44-45.

Bun, bun! Foc şi ştergare. Să răsune
Domol şi trist ce muzică avem .
Vă rog. Viola înc-o dată! Mi şc/I.
Buştean! Hai , muzică! O. d:111 1at:r !

FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 159

Moartea aparentă, moartea adevărată oscilează între îndoială şi credintă, nu ştie dacă are în fată un
şi „efectul de fantomă" trup real sau un duh, o fiintă reală sau o himeră, o creatură vie
sau ceva inanimat. Oare Marina e tăcută din carne şi din sânge,
Cum se explică abundenta de morti iluzorii în dramaturgia are un „puls" de om adevărat sau e doar un spirit (fairy)? Şi
shakespeariană? Motivul ar putea fi intentia de a da scenelor de oare chiar se mişcă (motion as wel[)? Revelarea unor detalii
recunoaştere toată intensitatea, toată forta confruntării cu indeter- legate de naşterea fetei nu e de-ajuns pentru a înlătura incerti-
minabilul, de a strecura în ele ceva din ametitorul efect al tudinea : Pericle se crede adormit şi visând, un vis straniu, cu
întâlnirii cu fantoma.
totul deosebit (rarest dream), unul dintre acele vise care îi
În Pericle, presupu sa 111oar1e lransformă scenele de recu- amăgesc pe cei cu mintile rătăcite (,,mock sad fools withal") ,
noaştere în veritabile se.: ·m· dl" ap:,ri\it· a fantomt:lor ; moartea e căci nu încape îndoială că biata sa copilă e de mult moartă. Chiar
aici dublă, căci aşa-zise, 11101 t1 a Tll ;ii~(· 1. so tia 1111 Pericle, i se dacă se numeşte Marina şi sustine că este printesă, fiica regelui
adaugă aceea la fel de „nead •v;\ 1.11. ":, I1u ,., .,:iii- Ma, ina. Dublarea Pericle, nu e suficient. De-abia când vorbeşte despre mama ei,
e cu atât mai tulburătoare cu ·, t :1111. 11d1111.1 •,1 1111 ll-ga1e de cultul Thaisa, Pericle o recunoaşte şi o acceptă : ,,Eşti copila mea",
Dianei-Artemis, protectoarea Ma, 111t·1 .. , c ., 1.11. de pereche", „Copila mea n-a_murit". În schimb, în cea de-a doua scenă, cea
copil născut pe mare în plină fur11111 .. 1., ·11 c 11111 nevinovata a recunoaşterii Thaisei , Pericle îşi identifică so\ia doar după
făptură ar fi pătruns, încă din primei · s: il, , Iq11 d1· t·x istentă,
într-un spatiu unde viata se împleteşte neî11tT1 .,1 , 11 111oa1 tea . Iată voce, când femeia spune :
de ce în ultimul act, cel al dublei recunoaşfl-11 111,11 1111;li cea a
Marinei de către Pericle, apoi cea a Thaisei, t 111il111111 aceleiaşi Sunt Thaisa
scheme care va functiona în Poveste de iarnă pt·111111 I 1·ontes -, Crezută moarlă ~i î11cca1, .
Shakespeare introduce între cele două scene mo11w 11111I .,paritiei
Dianei-Artemis în visul lui Pericle. În scena recuno:i ~lt 111 Marinei, Pericle nu mai are nici o c1:11are ; recunoaşterea e de data aceasta
Pericle remarcă în primul rând asemănarea izbi10:111· ., .,cesteia rapidă, imediată . Da, c hiar şi aşa, o mică îndoială continuă
cu răposata lui sotie, asemănare ce-l va face să sp1111.1 „Aşa ar totuşi să subziste , e1\ci, deşi îi multumeşte nemuritoarei zeite
putea arăta astăzi fata mea". Marina are statura şi ch1 p11I Thaisei
şi totuşi, atunci când îşi rosteşte numele care i se d1\d11 \1· 1,, botez, Diana pentru visul premonitoriu pe care i-l trimisese, convins
Pericle e cuprins de teama de a 1111 avea cumva vreo 11~l11c1re, de acum că nu fusese înşelat aşa cum se temuse, Pericle are nevoie
a nu fi o jucărie în mâna unor zt·1 t-e se amuză pe sc-a111a lui. El de încă o confirmare pentru a fi pe deplin sigur de identitatea
Thaisei : recunoaşterea după nume a lui Helicanus.

„Mortul" ce se dovedeşte viu înscrie, aşadar, în centrul scenei
de recunoaştere un veritabil „efect de fantomă", cu tot cortegiul
său de indecizii: realitate sau vis, adevăr sau minciună, corp în
care pulsează viata sau vedenie, iluzie lipsită de substantă? Şi ca
şi cum uneori ar vrea să sporească şi mai mult incertitudinea,
Shakespeare nu se multumeşte să asocieze falsa moarte cu asemă­
narea, ci le adaugă şi travestirea. Astfel, în ultimul act din
Cymbeline, când Belarius şi cei doi tineri printi, Guiderius şi
Arv iragus, o rev ăd pe Imogena - Fidele -, Guiderius exclamă:

160 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 161

„uite că mortul nostru este viu", iar Belarius se întreabă: ,,nu "moarte frumoasă", un soi de adormire calmă şi care n-ar putea
cumva a înviat? ", neputându-se hotărî dacă e vorba despre o avea nimic de-a face cu descompunerea lentă a corpului :
asemănare perfectă sau despre reîntoarcerea unui strigoi. O
asemănare perfectă cu atât mai derutantă, cu cât tânărul crezut De strajă-i vor fi zânele, şi viermii
mort are acum înfăţişarea unei femei ce seamănă ca două picături N-au să-l atingă1 •
de apă cu „răposatul Fidele, cel rumen în obrăjori şi atât de blând",
după cum şi-l aminteşte Arviragus. Moartea presupusă, dar falsă, Un corp frumos, deşi inert, acoperit de flori şi mult mai înmi-
asemănarea şi travestirea îşi dau aici mâna pentru obţinerea unui resmat decât ele, un corp îmbălsămat ce răspândeşte doar arome şi
„efect de fantomă", la a cărui ambiguitate contribuie, în mare a cărui pregătire înaintea coborârii lui în pământ la apusul soarelui
măsură, ,,metamorfoza" produsă: dublul este feminin. va fi însoţită de evocarea, într-un lung bocet, a întoarcerii în ţărână,
dar şi a morţii ca repaus definitiv şi veşnică rămânere în amintirea
Falsa moarte e prezentă de-a lungul întregii piese, iar graniţa celorlalţi. Un bocet din care nu lipsesc formulele de exorcizare,
dintre ea şi moartea adevărată este aproape imperceptibilă, menite să alunge toate relele ce ar putea veni fie din partea unor
până-ntr-atât încât cele două par unite printr-o bizară similitudine. vrăjitori, fie din aceea a spectrelor celor rămaşi neîngropaţi :
Dacă, în Cymbeline, Imogena nu moare de-adevăratelea, asta se
întâmplă pentru că, în locul licorii otrăvite ce-ar fi provocat o Vrăjitor să nu te-atingă !
moarte reală, doctorul Cornelius îi încredinţase un medicament Nici o vrajă nu te-nvingă !
Şi strigoii te-ocolească !
ciudat, un fel de drog (în realitate, inofensiv) care produce doar Nici un rău să nu te pască!
o moarte aparentă, o paralizie trecătoare, o stare de letargie Odihneşte-n pace şi mormântul
asemănătoare cu somnul. Somnul este însă el însuşi un simulacru Fie-ţi lăudat de-ntreg pământul ! 2
al morţii : în scena furtului brăţării de către lachimo din actul al
Rugăciune, aşadar, pentru o moarte într-adevăr „frumoasă",
doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea : neatinsă de hidoşenia putreziciunii şi nici de spaima fantomelor
lachimo îl vede ca pe o imitaţie desăvârşită a acesteia , iar trupul
adormit al Imogenei îi aminteşte de sculpturile funerare culcate ce se întorc chemate de magicieni.
Despre alianta ambiguă a iluzoriei şi adevăratei morţi, a morţii
pe morminte. În actul al patrulea, presupusa moarte a 111,ogcnei,
travestită în paj, e un prilej de evocare a „frumoasn rnoqi" : frumoase şi a celei ce stârneşte oroare, alianţă obsedantă pentru
când Lucius şi ofiţerii romani o vor descoperi, SL' voi î111rcba universul shakespearian, două piese ar putea sta mărturie mai
dacă pajul e mort de-a binelea sau numai doar111c l'1e,.enta mult decât toate celelalte: Romeo şi Julieta şi Regele Ioan.
alături de tânăra femeie a corpului mutilat al lui Clolrn î1 în- Romeo şi Julieta este, fără îndoială, piesa în care moartea aparentă
dreptăţeşte să creadă că e vorba mai degrabă despr r o 11111arte şi moartea adevărată par cel mai strâns împletite în dimensiunea
reală, ale cărei indicii sunt evidente: trupul de ·ap11.,1 , ~lutit, lor tragică. Printr-o stratagemă pusă la cale de călugărul Lorenzo,
batjocorit al bărbatului n-ar trebui să lase nici o ur111. d, 11uloi ală şiretlic asemănător celui folosit de doctorul Cornelius în Cymbeline,

în acest sens, contrazicând violent imaginea unei „mor \r Ir 1111111.rsc", 1. Cymbeline, trad ucere de Leon D. Levitchi, în Shakespeare, Opere
atât de asemănătoare cu somnul... Şi totuşi prcu,1111 • 1111oare complete, voi. 8, Univers, Bucureşti, 1990, p. 171.
rămâne aceasta din urmă, căci întregul ritual d · t11}:11 1p.1c1une
oficiat mai înainte de Guiderius şi Arvirngus stă s11h •11 1,1111d unei 2. Ibidem, p. 172 .
stingeri liniştite, împăcate, aidoma unei cufund~ , 1 1,1 ·a,111n . O

162 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 163

Julieta va bea o licoare dată de călugăr şi va cădea într-o stare Julieta s-a împodobit ca pentru moartea „cea frumoasă", scăldată
letargică având toate aparentele mortii. Un paradox straniu va în miresmele florilor şi semănând atât de bine cu somnul ; totuşi
face însă ca în timpul acestei false morti „jucate" de tânăr.a fată, în mirosul pe care îl împrăştie rozmarinul, floare funebră, anuntă,
timpul aşa-zisei sale îngropări şi al închiderii trupului „neînsufletit" fără îndoială - aşa cum o făcuseră şi ofrandele Ofeliei - , moartea
în cavoul Capuletilor, să aibă loc adevărata întâlnire a Julietei cu reală ce va urma. Dar oare cea de-a doua moarte a Julietei, cea
moartea . Pentru că acum ea priveşte în fată chipul lui Gorgo, adevărată, nu va avea şi ea chipul „morţii frumoase"? Ca şi cum
înfricoşătorul chip al adevăratei morti pe care nu se temuse să o un fel de contopire s-ar produce aici între adevărata şi falsa
înfrunte, căci numai astfel putea rămâne credincioasă iubirii sale moarte, ca şi cum nimic n-ar mai deosebi amăgirea de realitatea
pentru Romeo . Acceptând să mimeze moartea, acceptând să efectivă a morţii. Înţelegem acum de ce vestea aşa-zisei morţi a
interpreteze „cumplita scenă" a unui fals deces, cu toate riscurile Julietei, această minciună, în fond, are pentru Romeo o putere
ei, Julieta îşi asumă teribila confruntare cu grozăvia mortii, cu mai mare decât aceea a visului - perfect adevărat în semnificaţia
spaima stârnită de „hidoasa gură" a criptei, prin care nu va lui _:_ în care se făcea că, mort fiind, fusese readus la viată de
pătrunde niciodată o suflare de aer proaspăt. Pregătindu-se să sărutarea fierbinte a Julietei. Căci ceea ce vede el în vis nu este
simuleze moartea, Julieta trăieşte experienta morţii reale, trăieşte decât o umbră (shadow), o iluzie, ca şi cum în miezul tragediei
groaza de a se afla în curând într-un sumbru lăcaş : s-ar afla această necontenită permutare între adevăr şi fals, între
visul resurecţiei care ar fi trebuit să se adeverească - şi nu s-a
Sub bolta căru ia de veacuri zac adeverit - şi realitatea unei aparente morţi care se va dovedi, în
Străbunc oscmintl' îngrnpa tc cele din urmă, adevărată.
Şi Lrupu -ns, 11gc1at al 1111 'l'yhalt ,
Abia-nhu111at , î11 g111lg111 p11t11·/l"~tl·. Fără a complica atât de mult ţesătura imprevizibilă a intrigii,
Pe unde cică stafii sc :u 111 Regele Ioan avansează pe acelaşi tragic itinerar, care începe cu.o
La miezul noptii ... ' moarte simulată şi se sfârşeşte cu una cât se poate de reală . In
jurul personajului Arthur, falsa/adevărata moarte se asociază şi
Este spatiul întâlnirii cu Gorgo ~ 1 rn li1111tu1wk . spa( iul în cu tema „frumoasei morţi". Mecanismul se pune în mişcare în
care oricine îşi poate pierde uşor mintilc Î11 1111,ilnl scenei, actul al treilea. Regele [oan îi încredinţează lui Hubert de Burgh
Julietei i se pare că vede fantoma (gho,1·t) lut I yh.1lt alcrgând misiunea de a-i ucide nepotul. Adevărata moarte nu şi-a arătat
după Romeo. Când bea licoarea destinată s, 1> ., 111 11l.1 " t11up de încă faţa, Arthur este deocamdată doar prizonier. Totuşi, vehe-
patruzeci şi două de ceasuri şi să-şi salveze a~tld 11!1111111 , fata menţa discursului mamei sale, Constance, face din sechestrarea
rosteşte o frază cel puţin ciudată: ,,Romeo, v111 l.1 1111(· , beau fiului un preludiu al morţii sale reale. Durerea provocată de
pentru tine, Romeo", ceea ce ar putea însemna „ v111 111 .qutorul absenţa lui Arthur ~i trăirea profundă a acestei absenţe apar ca un
tău", dar şi „vin în lumea mortilor în care te vei alia .~ 1 I11 ". stranie presentiment al mortii : o fantomă a luat încă de pe acum locul
intuiţie a ceea ce avea să se întâmple câteva orc 111:11 f 111111 absentului. În ca111cra goală a copilului ei, disperarea mamei va
umple vidul chem/lndu-i fantoma, dublul:
Falsa moarte nu este, aşadar, decât o repetiti · .1111 H,pată a
adevăratei morţi, deja prezente. Pentru această l;tl ~1 111oarte, Durerea tinc locul celui dus,

I. Romeo şi Julieta, traducere de Virgil 'th1do1cscu, în Shaknp,·,11,-. Opere Se culcă-n patul lui, mă ia de mână,
complete, voi. 3, Univers, Bucu1q1, , 11/!M, p. 85. Îi poartă ochii dragi, 'i-ngână vorba .

164 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ .. . 165

Mi-l aminteşte-n tot ce-avea frumos, cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta
Cu forma lui îi umple haina goală ; o aură, un nimb strălucitor, singurul care va lumina dimineaţa
Am deci cuvinte să-mi iubesc durerea1• mohorâtă a înmormântării, când soarele, întristat, nu va voi să se
arate printre nori. Frumuseţea, dragostea şi moartea îşi împletesc
Falsa moarte înseamnă aici absenJă, şi în această absenţă se sclipirile în această stranie lumină, izvorâtă cu siguranţă de
insinuează pe nesimţite fantoma absentului şi presimţirea adevă­ altundeva decât din natură, până-ntr-atât de bine ştie Gorgo să ia
ratei sale morţi, care nu se va petrece decât în actul următor. Dar uneori un chip atrăgător1 •
chiar şi moartea adevărată nu va fi la început decât o falsă ştire,
hrănită, pare-se, de spaime nocturne şi de prorociri, căci, iată, în l. Cf. Jean-Pierre Vc111a11L, L'lndividu, la mort, l'amour, ed. cit., cap. VII,
prima scenă, Hubert renunţă să-l omoare pe Arthur şi dezminte, "Figures feminin ·s de la mort en Grece".
în scena a doua, vestea deja răspândită a morţii acestuia, dezvă­
luind faptul că băiatul trăieşte. Numai că moartea adevărată a lui
Arthur se întâmplă totuşi (tânărul moare aruncându-se de pe
meterezele castelului), confirmând prevestirile şi intuiţia durerii
materne. Astfe l, prin jocul între falsa şi adevărata moarte, prin
sinuciderea ce res tabil e şte implacabila ordine a morţii ce se
dovedeşte impos ibil de clintit în c iuda tuturor speranţelor, între-
gul act al patrulea al piesei r ·fa ce drumul trag ic de la vestea
mincinoasă a moqii lui A11h111 la ad c v ă raia lui moarte, una
dintre cele „frumoase " , în cai · 11 \1p11l an;s1u ia simbolizează
drama inocenţei şi a frumuse(ii ucisl· 111 lh 1:11 ca vârstei. Drama
unei regalităţi ce se stinge, deşi s-;ir II p111111 ,~ alva prin loialitate.

Cu toate acestea, ,,frumoasa mo;ir1e ", 111 l !la l ă splendoarea
ei, o moarte fără fantome răzbunătoare , r, 111 ,w 11n m.loielnic cea
din Romeo şi Julieta, învăluită, ca nici o alia I'• 11. a ·um , într-o
lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Rom ·o li l ul că pe Paris
în cavou , frumuseţea Julietei, cruţată de atingc1 l·:t d1s11ugătoare
a morţii , preschimbă cripta într-un „palat scântei ·101 " Mai târziu,
după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lo1 c1110 zăreş te ,
în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate d111 1111criorul
cavoului şi care nu vine doar de la făclia rămas;! api 111să a lui
Romeo, ci pare să aibă o sursă mult mai misterioasă . l:11 la sfârşitul
tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiţi, imo11 a li 1.ată prin

1. Regele Ioan, traducere de Dan Botta, în Shakespeare, Op /'11· complete,
voi. 3, Univers, Bucureşti, 1984, p. 377 .

FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 167

Privirea iubirii şi privirea morţii acceptând să moară, e gata să se contopească. Mai târziu, într-un
dialog cu Helicanus, Pericle va identifica aventura plecării lui în
Gorgo se ascunde uneori sub masca frumuseţii, după cum în căutarea frumuseţii cu o luptă împotriva chipului înspăimântător
spatele privirii încărcate de dragoste se ghiceşte câteodată privirea al morţii (,,against the face of death "), cu chipul lui Gorgo, luptă
îngheţată a morţii - iată un bine-cunoscut laitmotiv shakespearian. din care, spre deosebire de ceilalţi nefericiţi competitori, va ieşi
Când, la sfârşitul prologului din Pericle, intră în scenă, în învingător. Dar dacă preţul unei asemenea înfruntări este îndeobşte
acordurile muzicii , fiica lui Antiochus, încântătoarea făptură are moartea sau nebunia (ca în cazul întâlnirii cu fantoma), pentru
toate podoahell: şi tot farmecul primăverii, frumuseţea ei e aproape Pericle, el va fi adânca melancolie ce nu-l va mai părăsi niciodată.
supranaturală . Să - i priveşti chipul e ca şi cum ai privi cerul Ca şi Hamlet atunci când s-a întâlnit cu spectrul, Pericle a văzut
senin. Şi totuşi cel cc vn:a să i câştigt: iubirea trebuie să treacă ceea ce nu trebuia să vadă, a aflat ceea ce nu trebuia să afle:
prin grele încercări, sl1 î11l 11111t \· 11srnl ,k a şi vedea viata pusă în crima, incestul, cumplitele adevăruri pe care le tăinuieşte de
primejdie, împărtăşind soa11:1 111111101 altor î11drll:1,11cti: multe ori dragostea.

Dar fără merit mortii eşti supu s, Aceeaşi alianţă a frumuseţii cu moartea, acelaşi violent efect
Plătind c-ai năzuit atât de sus . al unei priviri se întâlnesc şi în faimoasa probă la care sunt
Te uită, prinţi vestiţi, cândva, ca 1111,·. supuşi pretendenţii Porţiei în Neguţătorul din Veneţia. Proba
Atraşi de faimă, îmboldiţi de poltc, celor trei mici sipete implică, într-adevăr, o confruntare cu
Vorbesc cu multe limbi şi feţe paic, Gorgo - mai puţin vizibilă, e drept, dar la fel de dură. În
Acoperiş având doar câmp de stele, sipeţelul de aur ales de prinţul Marocului se află un craniu,
Martiri în luptele lui Amor, grele. imagine tradiţională a morţii. Prinţul ar avea prilejul să mediteze
Spăimântători la chip, ei nu te lasă pe tema clasică a „deşertăciunii deşertăciunilor", dar în loc de
Să te arunci în neagra morţii plasă1. asta exclamă: ,,O, chinuri ale iadului! ". Există acolo, aşadar,
ceva mult mai înfricoşător decât invitaţia de a reflecta la aparen-
Răspunsul lui Pericle la provocarea lui Antiochus 111 atiaqia lui tele înşelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de
irezistibilă pentru tânăra fată trădează o fascinaţie a 1111>1111 , curajul pergament plasat în orhitele goale ale capului de mort. Prinţul de
de a nu ocoli confruntarea cu Gorgo. Moartea de cart: 11 : 1111mteşte Aragon optează pentru sipeţelul de argint şi găseşte înăuntrul lui
regele pare o oglindă ce-i răsfrânge propria imagilll', rn care, desenul unui cap de id iot care se strâmbă la el clipind din ochi
(a blinking idiot) , 111utra unui ţicnit (a fool's head) în care îşi
1. Pericle, loc. cit., p. 9. recunoaşte propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbeşte
de data asta despic cei ce, alergând după umbre, merită să
primească doar u111IJ1c . Oare desenul acesta nu este o altă mască
a morţii, în dimensiu11ca ei derizorie? În sfârşit, în sipeţelul de
plumb deschis de llassanio stă închis un portret al Porţiei, un
portret destul de ciudat , însă atât de viu şi imitând atât de bine
modelul (counterji•it , cuvânt-cheie din lexicul shakespearian al
iluziei), încât parl· d\- şi mişcă ochii şi că printre buze i se
s trecoară o răsufla re Întreg vocabularul vieţii, al respiraţiei şi al

168 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 169

mişcării participă, în discursul lui Bassanio, la descrierea acestei cea mai radicală alteritate, intervine întotdeauna şi un „efect al
imagini care se însufleţeşte sub ochii lui, aşa cum dublul statuar oglinzii", oglindă care te trimite la propria umbră, la propria
al reginei moarte se însufleţise, în Poveste de iarnă, gratie magiei transformare în fantomă. Creând profunzimea necesară jocului
Paulinei. De altfel, aici, ca şi în fata statuii Hermionei, senzaţia de reflexe, oglinda susţine, în acelaşi timp, ca factor intermediar,
este aceea de supranatural, ai impresia că portretul a fost pictat privirea îndreptată asupra alteritătii.
de un semizeu . Imaginea reuneşte animatul şi inanimatul, viul şi
inertul. Şi nu e oare comparat Bassanio, câştigătorul probei, cu De altfel, miracolul, extraordinarul miracol al dragostei
Hercule, eroul care învinge monştrii, eroul prin excelentă al (wonder, wondrous, miracle ), nu era, în Regele Ioan , cel trăit de
confruntării cu Gorgo? Ca şi cum privirea îndrăgostitului ar principele Lewis atunci când o priveşte pe Blanch, ,, miracolul"
trebui, atunci când o întâlneşte pe cea a iubitei, să suporte şocul, de a-şi vedea propria imagine, propria umbră reflectată în
violenta întâlnirii cu Gorgo. ,,Dar ce-mi văd ochii?", exclamă ochii ei ("The shadow of myself formed in her eye"), acea
Bassanio înda11I cc deschide sipetelul de plumb. Într-adevăr, ceea imagine întipărită în privirea fetei (,,drawn in the flattering table
ce vede parc a nu li mai putin terifiant decât viziunea iadului of her eye")?
care îl cutremurns · 1w pt intui Marocului 1.
... şi văd în ochii ei, stăpâne,
Această uneori i11s11p1ll l11lul. 1111cnsitate a privirii "celuilalt" Minunea şi-ntâmplarea minunată,
le oferă îndrăgoslitilor ·x1w111·11 ta unid a deposedării de sine. Că umbra mea e-ntruchipată-n ei ;
Înainte ca Bassanio să al ·agn 1111111 d11111l· cele trei sipeţele, Porţia Deşi e umbra fiului tău doar,
dă glas propriei fascinati1 voi IH11d despre privirea tânărului pre- Se face-un soare, fiul tău o umbră.
tendent, despre vraja învălui11>111L' ., m 111101 lui , vrajă resimţită ca Jur, niciodată nu m-am îndrăgit
o perturbare a identităţii ş i ca o dq10, l'd,1re, exprimată în text Ca pân-acum, pe mine, 'ntr-acest chip
printr-un joc complex al formelor p10111111,1111tl · : Scris, în privirea ei, cu-atâta har 1•

Doar ochii dumitale sunt de vinn În acest joc de reflexe şi de umbre, născut din intensitatea
Privindu-mă, în două m-au tăiat unor priviri îndrăgostite, cine deţine reala, adevărata forţă :
O jumătate e a dumitale, reflexul sau umbra ? Fiinţa reală? E cu neputinţă de ştiut,
Iar cealaltă la fel, fiind a mea, într-atât privirea iubiri i are puterea de a face să răsară umbre, ele
Căci de-i a mea e tot a dumitale, însele deţinătoare de putere.
Încât îţi aparţin în întregime2•
Dar umbrele acestea ascund şi capcane, amăgiri care fac ca
În această incontrolabilă atracţie pentru o 11111·1 tfatc ce te unele priviri ce par a fi ale unui îndrăgostit să-şi exercite din plin
posedă integral, ,,celălalt" are întru câtva rolul u11c1 ogli11zi, aşa şi nestingherite înşelătoarea vrajă. În Noaptea regilor, Viola,
cum se întâmplă şi în relaţia cu Gorgo. În violenta i111. lnirii cu deghizată în paj, încearcă să o seducă pe Olivia prin cântecele ei.
În realitate, o va cuceri cu o privire. Căci, în timp ce Olivia îşi
1. În punerea în scenă a Negu/ătorului din Vene/ia , Peter S ·11111 ~ găsise o descoperă chipul , iar Viola îi admiră frumuseţea, Olivia este
bună soluţie regizorală îiiiocuind cele trei sipeţele cu trei s1-r ic. aceea care, în schimbul de priviri dintre ele, se lasă prinsă în

2. Negu/ătorul din Vene/ia, traducere de Petre Solomon, în Shakespeare, 1. Regele Ioan, loc. nt .. p. 358.
Opere complete , voi. 3, Univers, Bucureşti , 1984, pp . 472 473.

170 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 171

mreje şi târâtă într-o aventură amoroasă. Mai târziu, vorbind Amazoanelor, Tezeu îndeamnă la veselie şi la voie bună, la alungarea
despre această întâmplare, Olivia va mărturisi că farmecele tână­ tristeţii, dar nu uită totuşi să-i amintească viitoarei soţii că îi
rului paj îi „pătrunseseră prin efracţie", printr-o invizibilă şi câştigase dragostea cu spada, războindu-se pentru ea. Hipolita
subtilă efracţie în ochi, aceştia neputând să reziste „unei prea fusese „victima" unei duble răpiri, tandre şi violente totodată,
puternice fascinaţii a imaginaţiei ei". Totuşi, lucru ciudat, când o şi, aidoma Desdemonei în faţa lui Othello, se lăsase vrăjită nu
întâlnise pe Viola, Olivia o întrebase : ,,Eşti cumva actor?", la numai de iubire, ci şi de aura fascinantă a eroului vestit pentru
care Viola răspunsese: ,,Nu". Şi adăugase: ,,Jur că nu sunt ceea faptele lui de vitejie - răpunerea câtorva monştri, printre altele.
ce joc " (,,/ am nat that y play "). Întrebarea nu numai că nu a
împiedicat fascinaţia , dar a şi contribuit la naşterea ei. Când, în Bottom trebuie să interpreteze - într-o piesă a cărei intrigă
actul următor, Viola o va evoca pe păcălita Olivia, victimă a unei implică şi dragostea, şi moartea - rolul lui Pyram, un nefericit
erori (mistaken), Olivia, care ar fi tăcut mai bine să se îndră­ care se sinucide din amor, dar ca şi cum asta nu i-ar fi fost de
gostească de un vis (a dream), aceeaşi Viola, în acelaşi discurs, ajuns, visează nici mai mult, nici mai putin la rolul lui Hercule,
va recunoaşte impo rtanta privirii, forţa ei şi puterea unei înşe­ şi el un doborâtor de monştri , şi el un erou trecut prin experienţa
lătorii bazate pe travestire. teritoriilor alterităţii sălbatice . Iar la o adi că Bottom nu s-ar da în
lături să-l joace şi pe leu, simbol al cruzimii şi a l morţii. Fireşte,
Privirea arzi'lloare, intensă a iubirii îl înrudeşte pe îndră­ „actorul amator" ştie că nu e vorba ele ·:11 despre un joc. Ştie că
gostitul shakcsp ·aria11 ·u 11 ·hunul , cu poetul, cu melancolicul , nimeni nu va muri de-adevărate lea . şli e c1I I ·ul nu va fi nici el
într-o lume domin.i t/1 dt· vizi11111', d · · ·ca ce vezi sau crezi că real şi totuşi, în cele din urmă. va înlru ·hipa acea figură monstruoasă
vezi, viziune în jurul c, r ·i11 grnvi ll':1,r„ 10:i le r ·latiile di ntre adevăr de groaza căreia ceilalti pa rtene1 i o vor l11 a la goa nă, dar pe care
şi minciună, dintre ,H.lcv; 1 ~, rhrrn· Es ll· î11s. ~i () lume în care o va îndrăgi nespus Titania . Sig11r, t· do;1r o farsă răutăcioasă a
viziunea şi imaginea pun autor 11a1 sL p: 1111 1· pl' 1111e sau te lasă în zburdalnicului Puck , num ai c;'I din ca uza ei oamenii îşi pierd
voia reveriei, o lume mereu des<.:111!-. 1111. 11111 i1 tu (lftceva, cu o minţile, se îndrăgo tesc sa11 se spn rc de ceea ce li se întâmplă.
alteritate agresivă sau de-a dreptul s. 11>.il u. Nu 111 ·ape îndoială Iubirea şi alteritatea s · co 11111 1:t 11s1l c l în acea deposedare de sine
că, mai mult decât oricare alta, Visul 11111' 1 11011/1 rl, · wm} este piesa trăită de Titania: ca şip, ivi rea a(irllită asupra unei fantome, privirea
care dezvoltă în cel mai înalt grad tema 1cl.1(11· 1 1111ime dintre înamorată poate declan şa s1a1 ·a de nebunie. Şi nu întâmplător,
puterea privirii îmbătate de dragoste şi exp ·, 1rn(,1 t op lqitoare a Shakespeare plaseaz:t l<ul e ii ·este scene de violenţă în mijlocul
alterităţii, comparabilă cu aceea a întâlnirii ·u l:1111or11 :1 Pădurea unei păduri, ştiut fiind c, p/ldurea e şi un spaţiu al strigoilor:
cufund ată în noapte din Visul... , teritoriu pes k l .111· domneşte prin ea trec noaplca la111 0111e rătăcitoare, în drumul lor spre
,,regele umbrelor", se dovedeşte a fi, aşa cu111 a111 v. ,.ul deja, cimitirul unde trebuie s:i ajungă înainte de răsăritul soarelui.
spaţiul tuturor capcanelor alterităţii . Privirea îndr, i•n \ltl.~ şi forţa
aproape hipnotică cu care personajele sunt „răpite " dt· 1111aginea Îndrăgostiţii, ca ş , 11cbunii - ni se va spune în ultimul act al
„celuilalt" atunci când o au în faţa ochilor sunt, tks 11•,111 . opera Visului... , într-o 11011, sl'enă dintre Tezeu şi Hipolita -, au năluciri,
unei abile man ipulări a magicianului Oberon şi a sp11 ,du şilor vedenii (shaping Ja11taisies), în miezul cărora se ascunde uneori
aflaţi în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grij , 111că din fascinaţia pentru c ·a mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până
prima scenă, du alitatea fundamentală pe care e cons1111, 1. 111treaga la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de
acţiune apare lim pede formulată în vo rbele lui Tezeu 111 palatul vreun duh răzbunăto r şi maliţios, destul de îngăduitor totuşi, ca
ducal, în aşteptarea sărbătoririi nunţii sale cu Hipo lit a, regina să nu-şi ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita
unei experienţe dincolo de care aşteaptă ameninţătoare nebunia.

172 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Fantomalul şi jocurile dublului

Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor) Tot în fata simulacrelor, în puterea pe care acestea o au
explicitează relatia dintre iubire şi spatiul sălbăticiei apelând la asupra privirii fascinate, captivate va găsi Shakespeare resortul
metafora vânătorii ca metaforă a dragostei, dar şi a cruzimii, a profund al împletirii - în numeroase piese - a travestirii cu
violentei. Şi mai evidentă este această complexă dimensiune a asemănarea şi cu dublul, sporind astfel „efectele de fantomă"
sentimentului în 'Zadarnicele chinuri ale dragostei, unde se împletesc din comediile lui.
cel mai strâns temele iubirii, vânătorii şi nebuniei. De-a lungul
întregului act IV, printesa vânează - ea este „frumoasa vână­ Aliind asemănarea şi travestirea, creând un joc complicat de
torită" -, îşi încordează arcul ucigaş, dar nu pentru că ar fi relaţii simetrice, ,,în oglindă", Noaptea regilor deschide calea
însetată de sânge, ci doar din dorinta ca oamenii să o admire, să-i confuziei identitătilor şi a sexelor şi, mai ales, naşte incertitu-
laude îndemânarea. Iar dragostea nu este nici ea altceva decât dini : personajele nu ştiu niciodată dacă ceea cc văd e iluzie sau
aceeaşi dorintă de a subjuga, acelaşi orgoliu de a cuceri trofeul realitate. Printr-o meticuloasă constructie amhip11ă este fabricată
iubirii. În jurul vânătorii, al mortii cerbului, o serie de metafore capcana în care vor cădea privirea lui Antonio şi cca a Oliviei.
ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, Capcartă a dublurilor, producând vei i1ahik .. ·lcctc de fantomă" şi
racordându-se - şi într-un caz, şi în celălalt - la tema nebuniei. consolidând mecanismul „falsei 111oqi ", at, t de drag lui Shakespeare.
O spune limpede Berowne : În ultimul act al piesei, duc ·I· va dczvl'llui secretul profundei
tulburări pricinuite de p ·1 l,·r ta asemănare dintre frate şi soră,
Regele umblă să v/l11c:r.c cerbul; cu mă vânez pe mine însumi. El dintre Sebastian şi Viola : ,. Ac · laşi chip, aceeaşi voce, aceleaşi
hăituieşte sălbăticiuncu , ·u 11u111 hl'li1uit de simtăminte care mă veşminte, dar nu o si111-111di persoană, ci două! Refracţie naturală
sfâşie... Urât cuvânt! D ·p,11 Ic dl· minl·, trii-1 ·te I Aşa se zice că ar care, în acelaşi timp. e1< 1s11! ~i nu există". Aidoma unei realităti
fi spus un nebun. Dacă am spus o ,~1 l"ll, î11sean111ă că sunt nebun1. fantomatice ori un ·i imagini răsfrânte într-o oglindă. Acelaşi
care este, însă altul . 111111 minunea (wonderful) asemănării desă­
Nebunie a iubirii, asemuită tot d • lkrnw11c ·u sminteala lui vârşite a două person:qe ce se reflectă reciproc. Minune cu nimic
Aiax, cu vânătoarea sângeroasă as111u1i1, de 1111 ia ucigaşă a mai prejos decât aceea a apariţiilor; iar din cele două personaje,
eroului lui Sofocle, victimă tragică a a1111!p11 ilrn ,.cilor. Iar dacă veritabile figuri alt- dublului, Shakespeare nu a făcut cu totul
în 'Zadarnicele chinuri ale dragostei nebunia s~nl 1111ml ·lor devine, întâmplător oamen i despre care se crede că ar fi murit (în timpul
în cele din urmă, doar o mascherata, un divcit1 , 111n11 agreabil, unei furtuni pe mare), căci intenţia lui vădită a fost aceea de a
dar uşurel, cu măşti şi deghizări, piesa nu şi pw1dc totuşi o insista, o dată mai mult, asupra relatiei ascunse dintre dublu şi
anumită gravitate, rămânând, în esenţă, povestea 1, 11\nrii la care
e condamnată o privire robită simulacrelor şi î11v111să de ele: fantomă.
„Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor 110:1s1re", va
spune Berowne, acelaşi care comparase fierbinţeala d1 ,1~ostei cu
nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax...

1. Zadarnicele chinuri ale dragostei, traducere de Ion Fru111.ctt1 şi Dan

Grigorescu, în Shakespeare, Opere complete, voi. 2, UnivcrN. Bucureşti,
1983, p. 389.

174 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 175

Regăsit, Sebastian este perceput ca o fantomă care se întoarce : escrocării şi convins că Dromio, slujitorul lui, fusese lăsat fără o
„Cu hainele astea era îmbrăcat când s-a scufundat în vârtejul letcaie de către hoţii ce roiesc prin tot oraşul, Antipholus din
unde şi-a aflat mormântul. Dacă stafiile pot să capete o formă şi Siracuza va propune chiar o ierarhie a înşelătoriilor, începând cu
să îmbrace un veşmânt, atunci e o stafie venită să bage groaza în borfaşii ordinari şi terminând cu scamatorii care înşală privirea,
noi". S-ar putea crede că scena recunoaşterii va înlătura cu totul fără a-i uita nici pe pungaşi, nici pe şarlatanii buni de gură şi nici
această ipoteză. În realitate, ceea ce face ca sora şi fratele să se pe magicienii obscuri ce sucesc minţile oamenilor sau pe vrăji­
recunoască între ei - ca dubluri fără îndoială vii - este semnul toarele ce ucid sufletele şi schilodesc trupurile. Aşadar, o vastă
tatălui lor pc care fiecare dintre ei îl poartă pe frunte, asociat scară a iluzionărilor de tot felul, asociind amăgirea şi transfor-
amintirii mortii acestuia (amintire de neşters, păstrată neîncetat marea - de la scena improvizată a comediantului de bâlci sau a
de Sebastian în inima lui) . Totul se petrece ca şi cum fantoma jonglerului până la practica magică în stare să opereze meta-
tutelară a lalălui morl ar fi de fată, cu semnul lui de pe frunte, morfoze şi să mobilizeze forte invizibile . Sugestia ar fi că nu
tocmai penlru a pecetlui recunoaşterea. Aşadar, revelarea secre- există nici o barieră între diversele moduri de a atrage pe cineva
telor miracolului cluhlului se va datora, în final, unei fantome. Şi într-o capcană.
astfel, jocul amăgi, ilo, creat de ·xistenta dublului - în măsura în
care el a condus-o pe Olivia .~p,t· Sehastian prin mijlocirea Violei, Confuzia identităţilor este efectul puterii ce sălăşluieşte în
dublul lui travestit - se va dowd, 1111 inslrument al adevărului. privirea celuilalt. În faţa reproşurilor amare ale Adrianei , care îl
Ambivalent ca şi fantoma, ci 1111pltc~ a ·ceaşi dificultate de a ia drept Antipholus din Efes, Antipholus din Siracuza e cuprins
discerne între adevăr şi iluzi ·. de un soi de ameţitoare îndoială în privinţa propriei persoane :
nu mai e sigur dacă este el sau altul, nu-şi mai dă seama dacă e
În Comedia erorilor, Shak ·spt":11r 11111lt1pli ·ă dublul: a1c1, treaz sau visează. Mai mult decât atât, ezitarea lui este atât de
avem de-a face cu două perechi de ~t·11H·111 În·?\ o dată, furtuna mare, încât îl face să accepte iluzia oferită, amăgirea propusă
dezlăntuită pe mare îşi are rolul ci o vql"I 1t: rupe în două (the offered fallacy). Dromio spune: ,,This is the fairy land".
corabia pe care călătoreau negustorul s11:H·111;111 Acgcon şi sotia Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul impre-
lui, împreună cu fiii lor gemeni şi cu alti doi grn1 ·ni născuţi la vizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a
aceeaşi oră ca şi pruncii lor şi cumpărati de la o lnmilic nevoiaşă, năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te
pentru a deveni slujitorii copiilor negustorului d111 Siracuza. În îndreptăţeşte să crezi în existenţa fantomelor. Căci jocul dublu-
urma catastrofei, cuplurile se refac reunindu-i 1w rnp11i mai mari rilor rămâne indisoci abil de metamorfozele, de transformările
(primii născuti), pe de o parte, iar pe mezini, p · d<" .11111 parte. Pe produse deopotri vă în spirit şi în formă; el aparţine neîndoielnic
deasupra, cum gemenilor li se dăduseră aceleaşi nu nit· , 111curcătura domeniului magici .
nu are cum să nu se producă : cei doi Antiphol11s ~1 cei doi
Dromio, unii din Siracuza, iar ceilalti din Efes, se voi în tâlni în În finalul piesei , ducele se declară incapabil să dea un verdict
acelaşi oraş . Ca şi în Noaptea regilor, asemănarea pn lectă este categoric, ce ar p11tt'a decide o dată pentru totdeauna natura celor
percepută ca o bizarerie : ., which was strange, th e 011r so likes două elemente ale dublului (who deciphers them). Căci cum să
the other". Iar quiproquoul comic, bazat ca de obicei pe confuzie descifrezi, cum s:1 clarifici identităţile, în plină incertitudine
şi pe falsă perceptie, va da naştere unor răsturnări d · situaţie şi creată de însăşi existenta dublului? Această incertitudine a identi-
unor incertitudini în privinta identitătii comparabile cu cele tăţilor se înrudc!)k îndeaproape cu indeterminabilul fantomei
generate de amăg irile tragice. De altfel, pornind de la ideea şi/sau al fiinţei reale în faţa lui Aegeon, Antipholus din Siracuza
se întreabă dac ă rn1111I pe care îl vede este într-adevăr tatăl său

176 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI Indeterminabilul vis/realitate
şi parodierea lui
sau fantoma acestuia (his ghost). Deci chiar şi în ace.astă situatie,
când tatăl trăieşte, e viu, fantoma lui pare prezentă în scena Departe de a distruge forta aparitiilor, parodia comică hrăneşte
recunoaşterii, şi asta exact în momentul când revine tema ezitării reflectia shakespeariană asupra puterilor iluziei, pe care se înte-
între vis şi realitate, odată cu aceea a asemănării perfecte a celor meiază ambivalenta aparitiei şi a aparentei. Puteri care, în egală
doi Antipholus şi a celor doi Dromio. măsură, confirmă adevărul şi autentifică minciuna. Dar, pentru a
ajunge aici, mai trebuie şi ca, prin mijlocirea vreunui miracol ori a
Astfel, învătămintele trase din "încurcăturile" produse în unei farse oarecare, perceptia vizuală să fie tulburată de interventia
cursul unei zile, din greşelile, iluziile, cursele întinse la tot pasul, unor factori perturbatori. Iar dintre aceştia, la Shakespeare - ca
ne trimit spre acel teritoriu unde problema dublului se întâlneşte de altfel şi în interludiile hazlii din teatrul no, cunoscute sub
cu cea a fantomei. Confuzia comică şi comedia păcălelilor au o numele de kyifgen -, betia e poate starea cea mai nimerită pentru
ambivalentă ce corespunde întru totul celei a fantomei tragice a furniza o versiune comică a ravagiilor iluziei. În această perspec-
şi a incertitudinilor tulburătoare cărora ea le dă naştere. Cu tivă, lungul şi ciudatul prolog din Îmblânzirea scorpiei, piesă
Shakespeare ne aflăm poate cel mai aproape de acel centru al contemporană cu Comedia erorilor, îşi dezvăluie adevărata sem-
teatrului spre care credem că ne-ar putea conduce fantoma. Un nificatie. Ne amintim că acest prolog ne introduce într-un spatiu
centru ascuns care transgresează frontiera genurilor. insolit: un han aflat într-un câmp pustiu, în plină sălbăticie. În
timp ce, în cârciuma hanului, Sly, betivanul, adoarme pe podea,
îşi fac aparitia, întorcându-se de la vânătoare , un lord şi suita
sa. Văzându-l pe Sly, acestora le vine ideea năstruşnică de a-i
juca un renghi bctivanului prăbuşit într-un somn vecin cu
moartea, transportându-l într-un alt loc. Vânătorii şi cei câtiva
actori sositi între Iimp la han pun împreună la cale montarea unei
farse, fabricarea un1.:i iluzii în care Sly, năucit de-a binelea, nu va
avea cum să nu cread ă . E vorba, desigur, despre o glumă, o şotie
la început nevinova1. , dar care devine treptat un vis (dream}, o
feerie (Jancy) şi în care starea de ebrietate, prin asemănarea ei cu
moartea, deschide p1.:rspectiva unei alterităti ce va răsturna total

178 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 179

identităţile: Sly va „ajunge" lord, iar lordul - slujitorul lui . O dafini, pentru a scăpa de insistenţele lui Apollo). Trei meta-
experientă a transformării veritabilei identităţi într-o himeră, în morfoze1 legate de rătăcirea prin spatii sălbatice şi de tema iubirii
viziune delirantă şi, finalmente, în nebunie: Sly este tot mai ca vânătoare. În toate cele trei episoade apar pădurea, hăituiala
convins că a fost multă vreme bolnav, posedat de un duh rău, şi şi pribegia, iar în ceea ce-l priveşte pe Adonis, moartea pricinuită
că abia acum s-a însănătoşit. În acest joc parodic, descrierea de colţii unui mistreţ. În Metamorfozele lui Ovidiu, această
vertijului identitar se face în cuvinte asemănătoare celor la care moarte a lui Adonis - prin reprezentarea mereu reluată a tragicei
apelează vertijul tragic. Identitătile devin nesigure printr-un proces întâmplări - stă la baza întemeierii de către Venus a unui ritual
în care realitatea se preschimbă în vis, iar visul în realitate. destinat să perpetueze amintirea durerii şi a lamentaţiilor fru-
mosului tânăr. Desigur, scena evocată de pictor este aceea a
În scopul creării acestei aiuritoare confuzii dintre iden- şederii lui Adonis pe malul unui râu, privit pe furiş de Venus,
titatea reală şi cea „fabricată", sunt folosite o serie de mijloace ascunsă printre trestii. Şi totuşi Shakespeare îşi aminteşte de
„vrăjitoreşti". Lui Sly i se oferă atractii care de care mai
îmbietoare : textul poetului latin, ceea ce introduce în tablou presentimentul
evenimentului dramatic ce avea să urmeze. Adonis e ca şi prins
... Nu vreti muzică? Vă rog în capcană. Iar împreună cu Io, surprinsă şi sedusă de cel mai
Să ascultati : Apollo însuşi cântă. puternic zeu al Olimpului, şi mai ales cu Dafne, ce cutreieră prin
Privighetori, în colivii de aur păduri zgâriată de crengile copacilor, nu îşi fac deja simtită
Câ111a-vor. Vă e somn'! Un pat mai moale prezenţa „sângele şi lacrimile"? (lo, supravegheată clipă de
Ca al Sc111i1a1111dei v; a~leaptă clipă de cei o sută de ochi ai lui Argus şi a cărei imagine era atât
Cu dulci doi 111\1 . Yo1\1 s, v; plimha\i '! de pregnantă în Prometeu a lui Eschil, trece acum într-un plan
În calea voastră volll a)ll'r rn· IIo, 1 secundar.) Cele trei tablouri suni lăudate pentru că dau o puter-
Voiţi să călăriti? E şaua pu s. nică senzaţie de viată . Scena cu Io este „as lively painted as the
Pe cai, iar frâul lor e-mpodollll deed was done". (Cum am putea să nu ne gândim aici la ceea ce
Cu perle şi cu aur. Sau cu şo111111I se spune despre portretul Poqiei în Neguţătorul din Veneţia ori
Vreti să vânati? Se-naltă şoimii vo)l11 despre statuia Hermion ·i în Poveste de iarnă?) În ceea ce pri-
Mai sus ca, dimineaţa, ciocârlia . veşte episodul cu Da I11e . este insistent subliniat realismul cu care
Sau cerbi vreţi să vânati? Cu câinii vo~111 sunt pictate sângele 11i111fei (,;Zici că sângerează aievea") şi
Mai iuţi decât zglobia căprioară lacrimile lui Apollo . Pânzele atestă, aşadar, puterea iluziei, dar
Şi ageri cum e ciuta... 1 înscriu în subtext ş1 terna vânătorii sălbatice, a hălăduirii prin
locuri neumblate şi a metamorfozei ce se poate petrece uneori
Betivanul e pus mai ales să admire tablouri cc I n1grăveau - prin codri şi pădu, i.
nu întâmplător - pe Adonis, Io şi Dafne, personaj1.: te s uferi seră
fiecare transformări datorate asiduitătilor amoroasl' alc.: câte Comedia Îmbltln zirea scorpiei va fi jucată special pentru
unei divinităţi (Adonis fusese transformat în anc111011a de către „spectatorul" Sly, figură parodică de nobil înconjurat de imaginile
Venus, Io - într-o vacă de către Zeus, iar Dafne - î11t1 o tufă de unor metamorfoze pictate. Însă Shakespeare se grăbeşte să ne

I. Îmblânzirea scorpiei, traducere de Dan A. Lăzărescu, în Shakespeare, l. Cf. Ovidiu, Les Mtltomorphoses, cartea I (pentru Io şi Dafne) şi cartea X
Opere complete , voi. 2, Univers, Bucureşti, 1983, pp . 172 173. (pentru Adonis) .

180 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 181

anunţe că Sly nu va vedea nimic din spectacol, căci încă de la fantome ce vor apărea în curând. La fel de bine însă se poate
sfârşitul primei scene doarme dus, iar când e trezit crede că piesa produce şi fenomenul invers. În credinţa însăşi în existenţa
s-a terminat. Avertizat că ea de-abia începe, Sly exclamă: ,,De fantomei îşi face loc deriziunea : nu acesta este adevăratul sens
s-ar isprăvi mai repede ! ". E limpede că reprezentaţia nu i-a fost al scenei în care Hamlet îşi roagă prietenii, pe Horaţio şi
destinată lui şi că tâlcul prologului trebuie căutat în altă parte. În Marcellus, să jure că nu vor sufla o vorbă despre întâlnirea lui cu
modul în care el adună şi înnoadă toate firele tematice : beţia, spectrul, rugăminte întărită chiar de către fantoma a cărei voce
somnul, visul - în raporturile lui ambigue cu realitatea, dar şi
forţa de iluzionare a imaginilor, incertitudinea identităţilor prinse se aude de undeva de sub podeaua scenei? Limbajul folosit de
într-un joc al amăgirilor, hrănite deopotriv ă de tablourile pictate prinţ şi detaliile jocului actoricesc plasează spectrul defunctului
şi de cele vivante . Şi atunci, n-am putea vedea oare în acest rege printre spiritele ce bântuie, potrivit superstiţiilor populare,
amplu prolog o modalitate ocolită, insidioasă de a introduce spaţiile subterane ; mai mult decât atât, Hamlet se adresează
problematica fantomalului ? Un prolog, în orice caz, căruia i-am fantomei în termeni familiari, îi spune „cârtiţă bătrână", ,,flăcău
putea zice, fără teama de a greşi prea mult, ,,prolog în circuit cumsecade", ,,amic", deplasând astfel întreaga tonalitate a situaţiei
închis", căci nimeni nu se va mai sinchisi până la urmă de de la teroarea tragică spre teama naivă a omului simplu, umil şi
trezirea lui Sly, păs trând , în schimb, vie în amintire extraordinara cu frică de Dumnezeu. Shakespeare se apropie aici cel mai mult
forţă a iluziei, a tuturor închipuirilor şi amăgirilor, capcane de de problema fundamentală a teatrului : a crede sau a nu crede în
felul acelora cu care bravul Petruchio, cel ce nu se sperie nici de ceea ce se arată şi se vede pe platoul de joc.
furtună şi nici de răgetul leului, îi va veni de hac „mâţei turbate"
numită Catarina . Chiar şi îmblânzirea Catarinei nu este, în fond, În Visul unei nopJi de vară, când Tezeu se gândeşte să le ofere
o parodie a înfruntării sălbăticiei şi sălbăticiunilor ? Iar Petruchio nuntaşilor un spectacol distractiv, alegerea lui se opreşte asupra
n-ar putea reprezenta şi el figura parodică a eroului rfizboinic? unei piese avându-i ca eroi pe Pyram şi pe Thisbe, tocmai în
virtutea ambiguităţii sale de farsă tragică. În locul unor poveşti
Până şi tragediile, inclusiv cele cu fantome , vor ri !ratate precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu
uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului . S;i 11 · amintim sfâşiat de bacante, el prekră o istorioară care, aliind farsa şi
·de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezii din l>q1 c, aude tragedia , implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui
bătăile repetate în poarta castelului, chiar în momc111ul asasinării mare susţinător al iluziilor, al umbrelor goale: ,,Cea mai bună
regelui Duncan. Ecoul neliniştitoarelor lovituri - al :t l lk lulhură­
toare pentru Macbeth şi despre a căror putert.: de a ,~rn1fina dintre toate piesele act.:slea nu e decât o amăgire . Şi cea mai
groaza şi panica vorbea Mallarme - răzbeşte cu g1eu 111 111intea proastă devine frumoas :I, dacă o înfrumuseţează fantezia" 1. Pre-
încă înceţoşată de băutură a portarului, făcându - l s:1 w <1c.idă zenţa umbrelor (sluulm vs) este pentru Tezeu esenţa teatrului.
dintr-odată portar al iadului. Shakespeare creeaz;'.'i a1< 11 l1·< ll' de Pentru Tezeu-scepl icu I, pentru Tezeu-opusul desăvârşit al specta-
corespondenţă (ironică, desigur) între angoasa real. :1 ,1·,, 1·,1111ilui, torului naiv. Shakespeare însă e de părere că teatrul are nevoie de
gata să vadă răsărindu-i dinainte fantoma victimei s:11t- , ·, 11110110- amândoi: şi de crcdul, dar şi de cel conştient că are de-a face
logul portarului chefliu, monolog zeflemitor, dar 1111 lq ,·,11 de o doar cu aparenţe, cu Cl'Va ce „seamănă cu realitatea" - aşadar, cu
involuntară şi stranie intuiţie a adevărului tragic < ', 11 1 p1 es u- iluzia. Credinţa în vnidicitatea a ceea ce se înfăţişează pe scenă
punerile lui fanteziste în legătură cu cei ce ba t î11 po.i11.1 (poarta şi conştiinţa aparc11(l'lor participă în egală măsură la definiţia
infernului, bineînţeles) anticipează, în clwil' parodic, . ,11li v."11.ilele shakespeariană a ilu:r.ici teatrale.

I . Visul unei nopJi de V(lf/1, loc. cit., p. 296.

FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 183

Methought sau fantoma, cheie cuvi!lte ce trimit deopotrivă la asemănarea inclusă într-un a fi
a iluziei teatrale şi un a avea imposibil de formulat până la capăt: ,,methought
I was... ", ,,methought I had... ". Bottom nu va găsi niciodată
Problema credibilităţii, a certitudinii în relaţia sa cu aparenţa, cuvântul care ar desemna cu exactitate conţinutul experienţei
cu „asemănarea" în arta teatrului, se formulează deseori la sale. Ar trebui să fii un „nebun în straie tărcate", un „măscărici",
Shakespeare prin referire la nălucirile visului. În stabilirea acestei recunoaşte el, pentru a exprima această asemănare înzestrată cu
legături dintre statutul realităţii în teatru şi statutul imaginilor o atât de mare forţă de realitate . O asemănare pe care nici
apărute în vis revine mereu un cuvânt-cheie: methought (,,mi simţurile nu o pot explica şi nici vorbele nu o pot defini. Bottom
s-a părut că"). Oare cuvântul acesta care, în Visul unei nopţi de nu posedă limbajul apt să traducă experienţa unei alterităţi ce
vară, exprimă în repetate rânduri nesiguranţa personajului inca- depăşeşte limitele percepţiei şi ale vocabularului său.
pabil să decidă dacă visează sau dacă lucrurile se întâmplă aievea,
oare cuvântul acesta, aşadar, n-ar putea fi definitoriu pentru În schimb, la începutul ultimului act, în discuţia dintre Tezeu
convingerea noa s11, t', 101 ceea cc vedem pc scenă e adevărat şi Hipolita despre înţelesul posibil al întâmplărilor relatate de
tocmai din cau1,a „ast· 111, 11,, 11 ·· '! I\ 1111ci ase1nănări ciudate însă, tinerele perechi de îndrăgostiţi, abundă termenii care transformă
căci puterea ei cslt: a1 :"11 d1· 111.111·, tlll ,11 sl. , ~q lc prin a crea iluzia comentarea aventurilor acestora într-o adevărată dezbatere asupra
realităţii. Ultimele dou!I at·11· d111 V1111/ '111111 dominate de senzaţia statutului însuşi al realităţii în teatru. Tezeu susţine că povestea
existenţei unui interstiţiu vis/rt'al,1 1111·. .1 •, rn1 ;1tta 1e/rca litate efec- lor e mai degrabă ciudată decât adevărată; pentru el, scepticul
tivă: ,,Mi s-a părut că mă îndrăgm:t1M· 111 de 1111 111 ~par. .". Titania care nu crede (,,[ never may believe ") nici în străvechile legende,
trece printr-o experienţă care naşte în 111111tr,1 11o tn 1htl ă confuzie nici în basmele cu zâne (fairy toys), toate astea nu sunt decât
între adevăr şi aparenţa adevărului; pe1so11.1ptl ,111 111r:11 cu bruta- nişte forme goale, închipuiri comparabile cu cele născocite doar
litate de Shakespeare în acest vârtej amc1i101 n11 111~ă Bottom, de mintea nebunilor ori a îndrăgostiţilor, nişte shaping fantaisies .
un personaj al cărui discurs, presărat din bd~11v , 11 metltought lată însă că în acest moment îşi face loc, în discursul lui Tezeu,
(,,mi se pare că"), este realmente invadat de voc:1h1d ,11111 „asemă­ şi poetul. Alături de nebun şi de îndrăgostit, poetul este şi el o
nării". Nu încape îndoială că Shakespeare i-a atrilH11I 1111cn\ioI1at făptură dăruită cu harul imaginaţiei, cuvânt-cheie în acest discurs.
lui Bottom „actorul" (de altfel, cel mai bun dintre :1e1rn 11 111cşteşu­ Numai imagina\i a îl face pe nebun să vadă demoni, numai ea îl
gari, actorii amatori din Visul...) veritabilul discurs tl op1 c această face pe îndrăgostit s, vadă frumuseţea chipului celui mai hidos.
stranie „asemănare ", căreia încearcă să-i găseasc, 1111 nume şi Imaginaţia , aşadar. îti îngăduie să vezi ceea ce nu există: astfel,
pentru care foloseşte cuvintele vedenie (vision) şi ws (drea m), Tezeu va defini poctul ca fiind cel ce dă un trup real irealităţii,
cel ce dă o înfă1i~:11c lucrurilor inexistente. Oare nu e poetul
fiinţa care, în delirul ci, croieşte forma (,,turns them to shapes")
unor lucruri neştiut e , gaseşte un loc şi un nume pentru închipuiri

lipsite de consistcn\: (.,to airy nothingl A local habitation and
a name")?

Într-adevăr, asta este ceea ce face mai ales poetul teatrului,
spre deosebire dc 1011 ceilalţi, şi ceea ce face mai ales autorul

Visului... La sfâr~i111I tiradei sale, Tezeu va vorbi despre noaptea
de vară atât de prop Kt" plăsmuirilor minţii, o noapte când spaima

184 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 185

te poate cuprinde în orice clipă, făcându-te „să iei un tufiş drept Puck, iar Furtuna - un ecou al Visului ... În formele (shapes) pe I
un urs". Interpretând semnificaţia piesei, Tezeu interpretează, de care Ie ia Ariel, în nălucirile provocate de Prospero cu ajutorul I
fapt, realitatea teatrală în substanţa ei: iluzii, amăgiri, fantasme lui, există ceva inconsistent, golit de substanţă ; toate alcătuiesc
preschimbate în forme de către delirul imaginaţiei poetice. lată un cortegiu de imagini evanescente, care se topesc şi dispar în I
însă că Hipolita se arată dispusă să-i dea replica: în toate aceste văzduh precum fantomele, dar şi ceva ce dobândeşte un corp, se
,,păţanii" ale nopţii a existat totuşi „ceva extrem de consistent" materializează (,,to take a shape") : magia lui Prospero, stă­ 'I
(,,something of great constancy"). Prezenţa, în spusele ei, a pânul său, i-a conferit această putere de a căpăta o formă. To
cuvântului witness trimite la ideea de mărturie în favoarea shape, în sensul său iniţial, înseamnă „a fasona", ,,a modela
adevărului, de atestare a veridicităţii. Dramul acesta de adevăr lutul", ,,a ciopli piatra" ; aşadar, este un termen care trimite la
reprezintă tot ceea ce este „ciudat" şi „uimitor" - alte două
cuvinte folosite de Hipolita -, în forma atât de bine închegată şi realizarea unei statui. Într-un sens derivat, termenul shape desem-
atât de convingătoare a „vedeniilor" nopţii de vară, adică a nează şi o formă vagă, indistinctă, apropiindu-se astfel de sensul
piesei însăşi. Hipolita acceptă însă şi referinţa la miracol, la lui shadow. Shakespeare apelează, prin urmare, la un cuvânt ce
„minune". În Visul... , teatrul se defineşte prin tensiunea dintre acoperă întreaga arie de înţelesuri ale formei, de la cel mai
imaterialitatea imaginarului şi consistenta reală, între amăgitoarea material (referinţa la statuar) la cel mai imaterial (referinţa la
închipuire şi dovada, fie ea cât de firav ă, a adevărului, temă a nălucire). O arie care înglobează piatra şi umbra, statuia şi dublul
dialogului dintre Tezeu şi Hipolita. său imaterial.

Cu Visul... , Shakespeare ne antrenează în vertijurile unei realităţi „Formele" din Furtuna sunt socotite apariţii efective, dar şi
pendulând între umbră (shadow) şi substant, (,rn/Jstance) 1• lată fantasme cu roluri bine definite. Cel mai adesea e vorba despre
de ce adresarea finală către spectator îi este încredinţată lui tertipuri menite să păcălească naivii ; jocurile minciunii şi ale
Puck, ,,spiriduşul", cel ce trece neîncetat dincolo şi dincoace de adevărului se dovedesc a fi însă mult mai complexe. În actul al
hotarul dintre substanţial şi nesubstanţial. Puck este cel ce reven- patrulea, Ariei îi dezvăluie lui Prospero momeala cu care îi va
dică pentru actorii din piesă statutul de umbre(,,// we ,\·hadows... "). duce de nas pe Calihan, Trinculo şi Steph,mo : e relatarea unei
Puck este şi cel ce invită spectatorul să admită dl s a lăsat, la înşelătorii (trumpny) şi înc!i a 1111 ·ia de mâna a doua, destinată
rândul său, prins în capcana iluziilor din pădurea nocturnă, că să-i ademenească p · cei t1e1 irai<.:ri cu câteva haine vechi, dar
reprezentaţia nu i-a oferit decât nişte închipuiri , nişte forme strălucitoare, cu o 1·11111, 1ecu1,iU1 teatra lă . În schimb, pentru
goale, nişte imagini de vis (,,No more yielding bur u dream"). atragerea în cursă a 1111 i\l011so. capcana folosită fusese de un alt
Dar câtă putere au avut aceste imagini ale unei iluzionă1 i care Ie-a calibru: ea avuscs · ekrt11l înfricoşător al apariţiei unui spectru.
permis să se materializeze, care a dat aparenţelor valoarea unor Într-adevăr, scena a t1 l:1a din actul al treilea este, pentru Alonso,
apariţii! Puterea umbrelor, acesta este secretul pute111 teatrului. o veritabilă scen< cu fantome. Scena întoarcerii fantomei lui
Prospero, pe care ii crezuse mort. Un amestec de fascinaţie,
Pentru Shakespeare, actorul este cel ce dă formă ~i suhstanţă uluire, stupoare, Ine!\ îngrozitoare - aceasta este starea regelui
umbrei, nesubstantialului . Peste ani, figura neast â1np!lratului (ce se căieşte acum ) în faţa „miracolului" la care asistă, când
Ariel - ca metaforă a actorului - va fi ecoul celei a năzd1;1vanului valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i
rostească numele , care-i aminteşte lui Alonso de complicitatea
1. Despre aceste două noţiuni, vezi analizele lui Christine Buci c;1111.:ksmann, lui cu uzurpatorul Antonio, vinovată de presupusa - pentru el -
Tragique de l 'ombre, Galilee, Paris, 1990.

186 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 187

moarte a lui Prospero. Remember, cuvântul fantomei bătrânului Gonzalo va spune :
Hamlet, răsună şi aici, pronunţat de un glas acuzator; tot ca în
Hamlet, Alonso şi însoţitorii lui îşi trag săbiile din teacă, săbiile ... wether this be
lor neputincioase în prezenţa acestei voci fără trup, a acestei Or be not, /'li not swear.
halucinaţii fără substanţă. Nu lipseşte nici criza de nebunie în
care împricinaţii se avântă în urmărirea fantomelor pentru a se ... că toate astea sunt sau nu sunt,
război cu ele. Să ne amintim că Prospero însuşi, vorbind despre Eu n-aş putea să jur.
forţa magiei sale, evoca puterea de a provoca o stare delirantă,
puterea de a „distrage", în sensul forte al termenului distract: Această profundă incertitudine, ,,a fî sau a nu fi" (tobe or not to
a-i lua cuiva minţile, a-l face să înnebunească. Gonzalo îl întreabă be), ce naşte suspiciuni în privinta credibilităţii propriului văz, se
pe Alonso de ce a rămas încremenit, cu privirile aţintite în gol. înscrie ca un ecou peste timp al întrebării inaugurale din Hamlet,
Oare nu sunt acestea semne că Alonso a văzut o fantomă, că a
zărit-o pe Gorgo? Încercând să descrie vedenia care l-a făcut să cu care deschideam capitolul dedicat lui Shakespeare, întrebare
înlemnească, regele va repeta de câteva ori cuvântul monstrous, fondatoare a teatrului, adresată necunoscutului ce înaintează în
singurul pe care-l socoteşte capabil să-i califice halucinaţiile din noapte. Răspunsul îşi va păstra până la capăt caracterul indecis.
clipele când i se păruse - methought , din nou acelaşi cuvânt-cheie - Dramaturgul transformă insula din Furtuna în tărâmul unei magii
că aude valurile şi vântul vorbind, că aude voci invizibile rostind care clatină siguranţa privirii şi instaurează o unică certitudine :
numele lui Prospero . Iar acest nume trezeşte în el - aşa cum imposibilitatea de a decide în mod absolut între amăgire şi adevăr.
întâlnirea cu stafia tată lui său trezise în Hamlet - dorinţa de Aşa cum subliniază Prospero, dificultatea de a crede ferm în
moarte, de a-şi regăsi, în adâncul mării, fiul socotit pierdut adevărul lucrurilor (believe things certain) este intim legată de
pentru totdeauna . natura însăşi a insulei, de ale sale subtilities. Este o insulă vrăjită,
un loc în care nu te poţi bizui pe simpla mărturie a ochilor tăi, nu
Dar de-abia atunci când, în ultimul act, Prospero se va înfăţişa poţi avea deplină încredere în adevărul celor văzute (,,thinkl
dinaintea lui Alonso în veşmântul său de duce, regele se va Their eyes do offices of truth"). În această insulă unde duhurile
confrunta, într-adevăr, cu dificultatea de a-şi da seama dacă are trec drept fiinţe reale, iar fiinţele reale drept duhuri, Shakespeare
de-a face cu o fantomă sau cu un om viu, dacă e victima unei confruntă spectatorul cu miracolul unor simulacre ce par, în mod
halucinaţii sau dacă tot ceea ce se întâmplă e real. Deşi Prospero ciudat, extraordinar de reale. Spectatorul inocent devine atunci, în
se grăbeşte să-l îmbrăţişeze pentru a-i dovedi că este cu adevărat acelaşi timp, cel cc face cu putinţă miracolul şi cel ce se lasă furat,
el, principele Milanului, şi că trăieşte, îndoiala din mint ea şi din înşelat de miracol. 'l't.:roarea tragică şi spaima comică sunt cele
sufletul lui Alonso nu se va risipi cu totul. Nu cu111va acest două faţete ale acestei credi nţe sincere/credulităţi naive, fără de
pretins Prospero este „vreun duh înşelător" (,,som e <'ndwn ted care teatrul nu ar puica să existe. Un teatru a cărui cheie se află,
trifle to abuse me")? În ciuda faptului că l-a atins, c,1 i a simţit pentru Shakespeare. în acel nesubstanţial, în acel inconsistent care
trupul „în carne şi oase" şi că, încetul cu încetul, începe să se capătă contur şi corp ş1 care se înfăţişează sub o formă a cărei putere
convingă că închipuirea nu îi joacă feste, forţa ,, elcc1ului de de atracţie este dati'l 1ocmai de caracterul său indeterminabil.
fantomă" subzistă . Continuă aceeaşi ameţitoare derul :) a lui este
şi nu este. A lui nu este ceea ce pare a fi ... Teatrul - ce stra111L· şi fascinantă plasă în care ne lăsăm prinşi,
tesută de un fantoma I rare, cu amăgirile lui, ne face să credem că
totul este adevărat! Ilumlet ne-o arătase, de altfel, de la bun

188 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI FANTOMA SHAKESPEARIANĂ ... 189

început. Când nefericitul prinţ pune la cale reprezentaţia teatrală , E încă-un vis ori este-o nebunie,
el montează, de fapt, o capcană, o „cursă de şoareci", în care va Sau amândouă? Nu-i nimic sau poate
prinde şi va închide conştiinţa vinovată a regelui uzurpator. Sunt vorbe ca-ntr-un vis sau rară tâlc'.
Claudius va asista la întoarcerea fantomei bătrânului Hamlet, ce-şi
va retrăi moartea sub ochii îngroziţi ai ucigaşului său. O capcană Şi totuşi, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră
funcţionând astfel încât momeala „fabricată" de către trupa de fantomele în timpul nopţii. Iar Posthumus simte acum nu numai
actori să creeze o teribilă senzaţie de realitate a unui trecut mort, dar vidul, insesizabilul apariţiilor ce-i bântuiseră visul, ci şi forţa lor
care reînvie în prezentul reprezcntatic i; iar acest „spectacol în reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că
spectacol" repetă întru câtva prima înloarcere a fantomei ce-şi pergamentul depus pe pieptul său nu se a0ă acolo doar pentru a
povesteşte propria moarte . Teatru în teatru sau a doua revenire a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezenţe invizibile, ci
fantomei, această a doua n;vrnill; f"iind însăşi dovada că prima şi pentru a spori misterul: textul pcrga111cntului , descifrat abia la
apariţie fusese adev:lr.11;'1 ! N11111ai dl acu m regizorul piesei este sfârşitul piesei de către un prezic~tor, este deocamdată cu desă­
chiar Hamlet: el pune în s 't" ll, o reluare, o repetiţie a evenimen- vârşire obscur. O aiureală abs urd ;\ sau ceva imposibil de explicat?
telor, o repetitic juc:11:1 , (ksigur, dar la vederea căreia Claudius Nu întâmplător, cuvântul rostit dt· Cy111IH"lme atunci când prezi-
părăseşte în grahll sala. rugind de la faţa locului aşa cum ar fi cătorul îşi încheie interpretai t:a va t1;1l'l' l:1:;i 1111'tho11&ht (,,aşa s-ar
făcut-o în prczc11t:1 unL·i adevărate fantome. Asemănarea ca probă părea ... "), cuvânt împrumutat 'iiH. o dat. din vocabularul asemă­
a realită\ii apa1 it1c1 dt:t:tive - iată în ce constă forţa acestei piese. nării, cuvânt esenţial în dcf1111H·:1 ,1pa11t1ilor efective din vis.

Să spum·111 111 111dwicre că acestea sunt „miracolele", ,,minu- Miracol sau înşcl:1101 ,e , .1p:111t1c d ec liv ă . halucinaţie a melan-
nile" dator:ill" 111101 forme care, precum fantomele venite de pe colicului, a nebunului sa u ;1111d1. p,oslitului, iluzie fabricată, toate
alte tl'iriirnu1 i sa 11 dmislite de viziuni interioare, îşi fac simţită aceste forme cc pop11k:1;.;î 111 lt·:11111 spa\iul dintre vis şi realitate
prezenta î11 sp1Tl:1rolul teatral. rămân, aidoma f;1111on1L"lrn . 1111.ona indeterminabilului: substan-
ţial sau nesubstantial ·1 V111IHI s.111 invizibil? Corp sau non-corp?
Chia1 dm·. s 1rcază, visul e în mine Forţa iluziei se înl(: nH"1 ,11:"1 pt· capaci tatea permanent solicitată a
Şi n j111111 11,t,11 îl simt, nu mi-l închipui' spectatorului de a 1·1, •il,· 111 rn-a ce vede cu ochii minţii. Asociată
cu puterea magic, :1 p<wtului dramatic, credinţa în fantome a
susţine Imogrn:, 1n Cymb eline, iar cuvintele ei ar putea cristaliza spectatorului cslt· .~111g111 a în stare să dea eficienţă formelor
uimitoarea ech1valcntl'i a fantomelor „din afară" cu cele „d inăuntru". teatrului . Călătorw 111lt·111oriile alterităţii - alteritate a spaţiului
lmogena vrea ;1st l"cl să exprime ambiguitatea unui vis care îi
apare ca o î11ch1puire născută din propria imaginatie, dar şi ca o şi a timpului , t" XJH"11 cn(a teatrală e călăuzită de poet, care,
vedenie exist/lud în afara fiinţei sale. Or, noi ştin1 că visul asemenea lui Gown d 111 Periele, revine mereu în scenă pentru
lmogenei nu t:1 a vis, ci realitate! În visele (de accastă dată a apela insistent l:i 1111a gina ţia celui care priveşte spectacolul.
adevărate) ale lu i Posthumus, apariţiile efective ale fa11tomelor O imaginaţie ce i I chu ie să fie dispusă oricând să întâmpine
părinţilor sau fraţilor morţi au aceeaşi ambivalent, . Când se fantomele. Ce all pn sonaj ar fi putut afirma cu mai multă tărie
trezeşte, Posthum us evocă viziunile care încep să se estompeze: această idee ded1 poetul Gower, el însuşi o fantomă, care, la
începutul fiecărui :ill al piesei, le aminteşte spectatorilor cât de
I. Cymbeline, lo c. cit., p. 173.
I. Ibidem, p. 189.

190 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI N

necesar e sprijinul imaginaţiei lor, activată de energiile unei Umbre moderne şi efigii
încrederi totale în ceea ce văd? Căci : de ceară

... Cer îngăduinţă
De faptele ce-or lua fiinţă ;
Pot timpul doar să-l mişc aproape
De pasul rimei mele şchioape .
Dar n-aş putea s-o fac nicicând
De nu m-aţi însoţi în gând 1•

Încrederea că apariţia fantomelor este posibilă, că statuile pot
prinde viaţă. ,,Trebuie să v ă bizuiţi pe credinţa voastră", spune
Paulina în finalul Poveştii de iarnă. Cine nu crede în magie să
plece ! Să rămână cu noi doar cei ce nu se îndoiesc de „mira-
colul" statuii însunetite !

1. Periele, loc. cit .. p. 49.

Maeterlinck sau invizibilul
din spatele uşii

Toposul funebru şi invizibilul fărâ chip

Cu Maeterlinck, marea noapte shakespeariană revine sub forma
unui teatru al tenebrelor. Toposul 11<Klurn al lunii , arborii întu-
necaţi clătinaţi de vânt, acesta cslc dL"cot ul nelipsit din piesele
dramaturgului belgian1. Mac1crli11ck proicclcază de fiecare dată
o lumină palidă, selenarll, as11p1 a 1·as1dclo1 cu înaltele lor bolţi
obscure, cu coridoarele, gak, 1tl1· ~1 suhlerancle lor. Castele cu
uşi secrete, ale căro , chei I11· 1. s :111 pierdut, fie au ruginit.
Castele înjurul cărora se 1111111d p:1111111 ş , grlldini unde pare să se
mai audă încă, stins ş i î11dq,:111.11 . 1To11I p:1duni lui Shakespeare
şi al legăturilor ci cu s:111,. 111 1.1 .~, 111p11111cjdia. Într-unul dintre
aceste castele, înv/lhnl -, , 11,111d,11, st:\pa11i1 de tenebre, în camera
ei cufundată în pc11u111li1 .1 , I.Kul. !;ii sing ură, avându-l alături
doar pe Pluton, u11 c:111 w 1ll·g111 , prin(csa Maleine nu ne surprinde
defel atunci când rm11·-,11·. 1l'lcrindu-se la castel: ,,S-ar zice că e
locuit de morţi". ~'- n1 rlipa aceea, afară se dezlănţuie furtuna,
vântul mişcă perddl"i l' ş 1 veşmintele albe puse pe un scăunel de
rugăciune: ,,Mi -l' tn111a să nu intre morţii pe fereastră ... ". Nu
va intra însă decfit 1110:11 tca, propria ei moarte, căci Maleine va fi
sugrumată chiar în an·astă cameră . ·

l. Editia de referi11\~ 1111111.ată pentru piesele lui Maurice Maeterlinck este
Theâtre, voi. I , li ) ' lll, publicată în 1901 la Bruxelles (Lacomblez) şi
la Paris (Per La111111 )

194 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI UMBRE MODERNE ŞI EFIGII DE CEARĂ 195

În spatele toposului funerar al unui spaţiu permanent încercuit Insula lui Prospero devine insula morţilor vii
şi dominat de moarte, deşi nebântuit de spectre, de „apariţii", de
duhuri, se poate ghici totuşi vechea şi adânc înrădăcinata moştenire Imposibilitatea de a distinge între zi şi noapte, între viaţă şi
a reprezentărilor întâlnirii cu fantoma ca semn de netăgăduit moarte constituie substanţa însăşi a unei piese ca Orbii. Insula
al morţii. Zgomotele ce se aud în spatele uşii sau la ferestre lui Prospero a devenit aici o insulă a morţilor sau mai degrabă a
trădează prezenţa persistentă a angoasei tragice provocate de unor morţi vii. O insulă cu copaci înalţi şi negri, cu un munte pe
loviturile repetate în poarta castelului lui Macbeth, lovituri pe care n-a urcat nimeni, cu văi pe unde nimănui nu-i place să se
care teroarea de care paznicul este cuprins le face să răsune cu o aventureze şi cu peşteri în care nu se intră, o insulă străină,
fortă înzecită. O teroare iscată de ceva cc nu are propriu-zis o neprimitoare, având ceva misterios, nedefinit în esenţa ei. Perso-
formă, un trup, un chip. O teroare lipsită de concreteţe, de najele nu au văzut-o niciodată, dar au în acelaşi timp sentimentul
materialitate. Când, la sfârşitul celui de-al lrcilca act din Prinţesa că se află acolo de veacuri . Orbii au ajuns pe aceste meleaguri
Maleine, fereastra se deschide, toată lumea rugc \ipând îngrozită, după o expediţie pe mare, în cursul căreia s-au temut, nu o dată,
deşi nu se întâmplase nimic ncobiş11ui1 S1raniilc cuvinte din că-şi vor pierde viaţa. Ei sunt cei care au „traversat", au „rătăcit
finalul acestei scene au încă dc pe acu111 o tonalitate beckettiană: vreme mult prea îndelungată", venind „de dincolo de ape". De fapt,
„Se deschide o fereastdl, se deschide o fereastră. Le e frică. Şi locuiesc într-un azil, un vechi castel sumbru (foarte asemănător
totuşi nu e nimeni". E doar an1cninţarea unui invizibil care nu s-a cu castelul din Prinţesa Maleine), unde şi-a găsit adăpost şi un
întrupat într-o fanto111/I ~i a unei moqi a cărei înfăţişare rămâne dulău care îi însoţeşte pretutindeni ; un preot bătrân le e paznic
şi totodată ghid. Ce se întâmplă cu oamenii aceştia? Sunt morţi?
necunoscută. Îşi aşteaptă moartea? S-au resemnat cu o viaţă care e pe jumătate
moarte? Orbii lui Maeterlinck prefigurează în mod explicit
La sfârşitul piesei, pc pervazul aceleiaşi ferestre prin care de indeterminarea beckettiană , veşnica pendulare între certitudinea
data asta pătrunll razele soarelui cântă un cocoş. În timp ce în morţii şi/sau aşteptarea ei, între definitiv şi/sau „nu încă".
odaie domnesc 111oartea şi nebunia (moartea lui Maleine, a uciga-
şei sale şi a celui cc o răzbunase şi nebunia regelui), fereastra e Despre bătrânul preot, călăuza lor, care, la începutul piesei,
scăldată în lumină . iar cocoşul nu încetează să cânte. Şi tot de sprijinit de trunchiul unui stejar imens şi scorburos, li se înfăţi­
data asta, de afară se aude un glas de privighcloarc. Astfel, şează spectatorilor cu „paloarea-i neschimbată, ca de ceară", cu
noaptea şi ziua, viata şi moartea se întrepătrund, se confundă ochii încremeniţi care „nu mai privesc departe, în eternitate",
chiar, iar cuvintele de încheiere îi vor aparţine, nu 1111 :1111pliilor, orbii vor spune, atunci când câinele îi va conduce până la el: ,,E
lui Angus: ,,Încă o noapte ca asta şi o să arătăm cu 10111 ca nişte un mort printre noi . E aşezat pe o piatră". Da, preotul se află
stafii" (adevărate figuri de ceară, precum personajck d111 Orhii), într-adevăr acolo, cu mâinile împreunate, ca o statuie funerară
acelaşi Angus care, la întrebarea regelui: ,,E cincva o111 1 c: ruia culcată pe un morrnânt , dar oare orbii nu stăteau şi ei aşezaţi pe
să-i fie frică de blestemul morţilor ? ", îi răspunscsc 1.11 .1 ,•111; 1re : nişte pietre încă de la începutul piesei? Acţiunea demarase
,,Da, sire, eu". Şi iarăşi, nu întâmplător, ultima repln ,1 ., 11·1•.l"lui : tocmai în acest sp:1\1u cu personaje plasate astfel încât preotul
„Cât de nefericiţi par morţii! "este replica unui 0111 1111 .1 \ 111 . dar mort şi nevăzăto1 i I încă vii să se afle în centrul unui joc de
intrat deja în lumea celor ce nu mai trăiesc . reflexe, să-şi răsfrfl11g;I reciproc imaginea. Descoperirea preotului
cc-şi dăduse obşt ·:-: ·ul sfârşit la câţiva paşi de ei va transforma

196 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI UMBRE MODERNE ŞI EFIGII DE CEARĂ 197

aşteptarea de până atunci a orbilor (întoarcerea la azil, sub aşezat cineva, bunicul orb căruia moartea a şi început să-i dea
îndrumarea ghidului şi păzitorului lor) într-o aşteptare a morţii,
o aşteptare a cuiva/a ceva care va veni sau, mai exact, care s-ar târcoale ; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin greaua
putea să vină într-o bună zi. Ca un ecou peste veacuri la între- încercare a tenebrelor şi au devenit atoateştiutori, întocmai ca
barea inaugurală din Hamlet: ,,Cine-i acolo?", întrebarea finală fantomele. Numai el poate „vedea" pe chipurile celorlalţi semnul
din Orbii : ,,Cine eşti?" înscrie în spaţiul teatrului realitatea morţii : ,,Îmi dau seama că toţi sunteţi acum mai livizi decât
efectivă a unei prezente a cărei nalură e indecisă : orbii aud
zgomotul unor paşi, foşnetul frunzelor uscate purtate de vânt sau nişte morţi".
vuietul mării? Ce vede copilul care şi - a întors capul către locul
de unde vin zgomotele? Ceva invizibil se află acolo, în mijlocul Uşa, prag fragil la graniţele alterităţii
lor, dar acest ceva (sau cineva) nu Ic spune cine este, cum arată,
nimeni nu răspunde rug ăm in\ii bătrânei oarbe: ,,Fie-ţi milă de Pentru „intrusa" fără trup şi fără chip nu există uşă pe care să
noi! ". Căci până şi izb ăvirea a devenit nesigură în acest spaţiu n-o poată deschide, prag pe care să nu-l poată trece, aşa cum va
cufundat într-o beznă de nepătruns, în care invizibilul nu are un scrie ceva mai târziu Maeterlinck în Interior: ,,Lwnea nu se
trup, un chip, o voce . Cui i se adresează întrebarea din final şi sfârşeşte la poarta caselor". Intrarea în locuinţă - sau, mai exact,
apelul la îndurare cc o însoţeşte? Unei fantome - duhului preotu- toate acele obstacole în calea intrării reprezentate de uşi şi de
lui mort? Unui înger? Din ce e făcut acest invizibil, care nu ferestre - figurează fragila şi imposibila separare de „duşmanul"
se poate arăta nim ănui şi care abia dacă poate fi perceput în nevăzut, de intrusa, de străina ce întruchipează o alteritate amenin-
zgomotele nedesluşite - ale unor paşi, ale vântului - atât de ţătoare şi ostilă, întotdeauna prezentă, întotdeauna secretă. Nici
asemănătoare cu fâlfâitul unor aripi, auzit de tânăra oarbă? Sunt măcar un ritual al pragului - cum este, de pildă, acela din Pelleas
aripile unor păsări de noapte sau ale unui heruvim? Universul şi Melisande - nu va putea schimba ceva. Intrusa poate lua
s-a umplut de freamăte, de murmure abia scsizahilc, ce par uneori înfăţişarea unei femei frumoase, aşa cum îi apare lui
stranii în tăcerea deplină din jur, acea tăcere de moaric care, în Golaud Melisande, ,,micu1a odraslă a pădurii". Golaud, care s-a
Intrusa, lasă să se creadă că „s-ar putea auzi p. )i111d 1111 înger". rătăcit vânând prin pi'idurca sălbatică, o întâlneşte lângă fântâna
Totul se petrece ca şi cum tăcerea ar deschide calea 111n11 invizibil orbilor pe ciudala M6Jisande, despre care nimeni nu ştie de unde
prezent, dar cu neputinţă de văzut de către cin ·va 1111 111vizibil venise. Ochii săi îl fa sc inează pe Golaud; el se întreabă dacă fata
ce poate fi doar „simţit ". îi închide vreodată . MC: lisande este simbolul unei alterităţi asociate
deopotrivă inocentei , lrnmuseţii şi morţii. Oare nu spune Pelleas
Trăind într-o lume a întunericului, bunicul orb d111 /11/111.rn nu că tânăra e atât de I111111oa să, încât ai zice că moartea o va răpi în
aude oare şi el zgomote pe care alţii nu le aud , 1111 .. ·, 11111c " o curând? Frumusc(l':1 Mclisandei pare nepământeană, e o frumu-
prezenţă pe care ceilalţi nu o văd, o prezenţă de 01d11111I 111vizi- seţe de pe alte tăr:1111uri, necunoscute, ca şi vocea ei, ,,o voce
bilului, percepută doar de către cel condamnai ~., vu·t111ască care vine de la cl"l:i la II capăt al lumii". Iar fetita pe care o va
într-o noapte eternă? E un invizibil în stare s, I11 ,1 . , scă o naşte la apusul soa1l'111i, înainte de a-şi da ultima suflare, nu este
„spaimă neobişnuită, nefirească" şi care-l face p1 111 I> să se şi ea, aidoma m;1111c1 sale, ,,o figurină de ceară", metaforă a
înfioare. Înger sau fantomă, cineva nevăzut a intnil 111 11 ~,1·..111 s-a bizareriei unei lii11\1· despre care nu se ştie dacă e vie sau e
ridicat de la masă, semn impalpabil, i111all"11al al p11 11 11(1, 111oqii. moartă, dacă e dl' 111<"i sau de altundeva? Şi despre copilul din
Numai bunicul orb ştie că printre ·i S<" ,ill;i c 111l'V,1 , 1,1 ,1111 10 s-a Intrusa „s-ar fi putui crede că e plămădit din ceară". Pruncul n-a

198 FANTOMA SAU ÎNDOIALA TEATRULUI UMBRE MODERNE ŞI EFIGII DE CEARĂ 199

ţipat niciodată. O fi mut? O fi surd? Copilul va ţipa doar în de comunicare cu moartea", scrie Michel Serres. La Maeterlinck,
clipa morţii mamei sale ... porţile se deschid întotdeauna înspre tenebre, porţi de-a dreptul
înfricoşătoare: poarta de fier de sub bolţile întunecate din Moartea
Odată cu această dramaturgie a imposibilităţii închiderii şi lui Tintagiles, de pildă, poartă rece şi necruţătoare ce-l desparte
izolării spaţiului uman, permanent ameninţat şi „locuit", ,,infiltrat" pe Tintagiles de Ygraine, poartă imposibil de clintit, de care se
de un invizibil înrudit cu moartea , se operează o veritabilă depla- sparge lampa lui Ygraine şi prin care se aude zgomotul prăbuşirii
sare dinspre frontiera ce desparte viata de moarte către ultimele trupului lui Tintagiles; porţile din Pasărea albastră, la fel ca şi
hotare, către pragurile locuintci umane. Nu încape îndoială că o cele din Ariane şi Barbă Albastră, care ţin şi ele sub lacăt teribile
piesă ca Interior reprezint/I în opera lui Maeterlinck cea mai secrete. Îndărătul lor, în Palatul nopţii stau ferecate mistere, peri-
clară concretizare, cca mai intensă şi mai plină de forţă ilustrare cole îngrozitoare, boli şi fantome. Poarta cca mai înspăimântă­
a temei fundamentale a acestei dramaturgii : neputinţa omului în
faţa destinului . Piesa l'Sll' construită în întregime în jurul unei toare nu este, cum am putea crede, cea a fantomelor, care, spune
case în care trăiesc oa111e11i obişnuiţi, supravegheaţi fără încetare Maeterlinck, se plictisesc de când omul nu le mai ia în serios şi
de undeva din af :11:t , dintr-un loc căruia moartea îi este bine care nu se mai arată decât de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
cunoscută . În i111L·1 rorul casei - o scenă de familie, o atmosferă Fantomele modernitătii sperie mai puţin decât maladiile şi decât
tihnită, lipsii. lk griji, pe care locatarii cred că nimic nu o va războaiele. Poarta cea mai de temut este ultima : nici cea mai
tulbura, c:lci w;:r e închisă. În exterior, Bătrânul, însoţit de Străin, crâncenă teroare nu înseamnă nimic fată de acest „abis căruia
se uită îmfuioşal la fiintele apărate de „duşmanul nevăzut" doar de nimeni nu i-a găsit un nume" şi de unde nici unul dintre cei ce au
nişte biete krl'slre . În partea mai întunecoasă a grădinii, unde deschis-o nu s-a mai întors viu . Ea îngrozeşte tocmai pentru că
cei ai c,1se1 1111 c alcă niciodată şi unde umbra marilor copaci îi dă spre ceva ce nu poate fi numit.
ascund · pr Iv II ilor, Bătrânul şi Străinul contemplă viaţa celor
dinăuntru pr 111 „ vălul opac al tenebrelor"; altfel spus, de pe un Viaţa privită dinspre moarte şi puterea efigiilor
teritoriu marcat de experienţa morţii. La sfârşitul piesei, când
Marie sosl'Şll' aducând îngrozitoarea veste, ea declară, uluită să Să deschidă o calc spre t:eea ce nu se poate vedea, spre ceea ce
constate dt de liniştiţi au rămas cu toţii: ,,Parcă i-aş vedea în nimeni nu a ştiut s: 1111mească - aceasta este misiunea pe care
vis". C'/lt:1 111 :1t:el moment, cu siguranţă, Marie - la fel ca Maeterlinck o înc1t·di11\ea/.ă poeziei în Comoara celor umili'.
Bătrânul ş1 S1r;1inul - priveşte viaţa celor din jur cu ochii omului
stăpânit de conştiinţa morţii (moartea tinerei fete înecate ce „Poezia supremă I.. I 11u are alt scop în afara aceluia de a păstra
pluteşte pc apele fluviului). Conştiinţa morţii face ca viata să
pară ireală , da, locmai această irealitate e ceea ce dut:c ia aflarea deschise marile d1111111111 cc duc de la ceea ce vedem la ceea ce nu
adevărului tlt:sprc ea. Spaţiul teatrului nu este aici det:ât acel vedem". Vorbind dc sp1t· teatru şi reflectând asupra primelor sale
spaţiu în case devin evidente graniţele teritoriului uman, un piese în prefata la nl1\i a din 190l2 a volumului intitulat Teatru,
teritoriu-limită, în contact direct cu moartea. Maeterlinck deli11L·~1<· ,, ideea" care „animă întreaga dramă" în
PrinJesa Maleine ca 11111d aceea pe care şi-o fac personajele despre
În spatele uşilor sau dincolo de ferestre, în întunecimea unei univers, o idee „n11L"111 ş buimacă", a cărei „singură calitate" este
păduri ori într-o grădină unde lumina zilei pătrunde cu greu, se
ascunde dintotdeauna un cumplit adevăr, o cumplită tai 11/1 . ,, Locu- l. Le Tresar des h11111hlrs, Labo r, Bruxelles, 1986 (prima editie, 1896).
rile unde se produc apariţiile se deschid şi se închid ca nişte porţi 2. Pentru această p1rl ,1\~. vezi Theârre , voi. I, ed. cit., pp. I-XVIII.