Cucos, Constantin - Timp si temporalitate in educatie

Coleclia $tiinlele educaliei. Slrucluri, conlinuturi, tehnici este coordonatd Constantin Cucos
de Cezar Birirea 9i Constantin Cuco5.
Timp gi temporalitate
N5scut in localitatea Osoi-Comarna, jud. Iaqi, in 1958, Constantin Cucog.este absolvent al Tn educalie

Facultltii de Filosofie, Universitatea.et.l. cu-" din laqi, promo(ia 1985. in 1994 a oblinut Elemente pentru un management
al timpului gcolar
titlul de doctor in $tiin;ele educatriei la universitatea ieqeantr, cu o lucrare de filosofia educaliei'
Este profesor universitar in cadrul Faculritii de Psihologie $i $tiinte ale Educaliei, Universitatea POLIROM
2002
,,Al.I. Cuza" din lagi.
A efectuat stagii de cercetare sau documentare la : Biroul Interna{ional al Educaliei - UNESCO.
Geneva, Etvefia (1991), Universitatea -Aristotel", Salonic, Grecia (1993), Universitatea Lille
I, Franta (19951, Universitatea din Bologna, Italia (1996), Universitatea din Savoie, Chambery'
din Geneva, Elvetia (1997). Paris X, Franta (1998),
frrnla (t9gZ), Universitatea Frania (1999), Institutul Universitatea
universitarea sl-o ,,Spccialisten in
Paris vIII, de formare

leerplanonrwikkeling", Enschede, Olanda (1999), Universitatea din Warwick, Coventry. Anglia
11999y, Universitatei din Geneva, Elvelia (2000), Universitatea de Stiinte Sociale, Toulouse,
Franla (2000), Universitatea Catolicl din Louvain' Belgia (2001).
Volume <le autor: Pedagogie si axiolagie. Editura Didacticl Ei Pedagogicl. Bucureqti, 1995;
Pedngogie. Edirura Polirom, iagi, 1996; klucalia religioasd. Conlinut $i fome de realizare-
Ediruia nidactici qi pedagogicl, Bucureqti, 1996l' Minciund, sirnulare, contrafacere. a perspec-
tivd psihopettagogicti, Editura Polirom, Iaqi, 1996; ilacalia religioasd. Repere teoretice Si
met;dice,'Editura Polirom, Iagi, 1999; Mucalia. Dinensiuni culturale Si interculturale'
Eclitura Polirom, taSi, 2000; Istoria pedagogiei. Idei Si doctrine pedagogice funda,nentaLe'

Editura Polirom, lasi, 2001.
A publicat, de asemenea, peste 90 de studii in volume colective 9i reviste de specialitate.
Association for Intercultural Education (cu sediul
Din anul 1995 este membru al International in colegiul editorial la Intercultural Education. in
in Suedia), iar 1996 a devenit membru
din
acelagi tinrp, este membru $i reprezentant in Consiliul de conducere (din 2001) al Association
(ANC). De asemenea, este director al Departanrcntului pentru
p'Poreugr dtatireRaeiherche lnterculturelle din cadrul
Personaluhti Didactic Universititii ,,Al.I. Cuza" din laqi'

Doirenii de competenli: filosotia educaliei, pedagogia culturii, educalia religioastr, pedagogia

generaltr.

www.polirom,to

@ 20O2 by Editura Folirom

Editura POLIROM

Iaqi. B-dul Copou nr. 4 ; P.O. BOX 266' 6600
Bucuregti, B-dul LC. Brltianu nr.6, et. 7'ap.33 ' O'P' 37 ;

P.O. BOX r-728,70700
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rominiei:

CUCOS, CONSTANTIN

Tinp gi temporalitate tn educalie: elemente pentru un management aI timpuhti

$colcrlConstantin Cucoq - Iagi: Folirom, 2002.
168 p.: 24 cm - (Stiintele educaliei. Structuri' conlinuturi' tehnici).

ISBN: 973-681-105-0

31

PriNtCd iN ROMANIA

Cuprins

Introducere ..... '. '.... 9

l. Ce este timpul ? .............. ....'..'....... '. 1l

2. Dimensiuni gi ipostaze ale timpului ....' 15

3. Timp gi limbaj '.'...'.....'.- 20

4. Timpul in perspectivi psihologicd ....'- 26

5. invitrarea gi reprezentarea cadrelor temporalitifii..................- 32

6. Caracterul structurant al timpului ..'.' 40

7. Timpul social - cadru de emergen(I a timpului educa(ional ...-.- 44

8. Eterogenitatea gi depersonalizarea timpului social ...............'... 53

9. Memorizarea sociali pi ipostaze ale remanenfei timpului ......-..' 57

10. Timpul ca resursi educativi ........'..'.. 63

11. Accelerarea schimbirilor qi fugacitatea invifirii .-.. 70

12. Structura timpului in gcoal5 .........'....76

13. Macrotimpul educativ ..... 80

14. Microtimpul educativ ....'. 87

15. Timpul 1iber.......... ............. 92
16. Politica gi managementul timpului gcolar ......'...... 105

17. Crono-formarea ...".......l2l

18. EducaJia permanenti sau timpul inviflrii firi sfirEit ............126

19, Pedagogia proiectului............... .....'. 131

20. Contractul didactic Ei perspectiva temporali '....... L37
21. Timpul educafional ca timp institu(ional ....'........I42

22. Strategii crono-logice in gcoali ...........149

Bibliografie ....... 163

Ivlotto :

Fn-[i timp

Fd{i timp pentru a gAndi:
Este izvorul oricdrei Puteri.
F5-ti timp pentru a te juca :
Este izvorul tinerelii vegnice'

Fd-ti timp pentru a te ruga:
E,ste cea mai mare calitate a inimii.

Fd-ti timp pentru a iubi gi a fi iubit:

Este un dar rar.

Fl-ti timp pentru Prietenie :
Este drumul cltre f'ericire.

F[-1i timp pentru a citi:

Este Ecoala cunoagterii'

FE-ti timp pentru a rade :
Este cantul sufletului.

Fd-li timp Pentru a ddrui :

E prea scurti ziua pentru a fi egoist.

Fd-ii timp pentru a trudi:

Este pregul succesului.

(Adaptare rlupd o veche rugdciune englezeascd)

lntroducere

Toti cei care au trecut prin gcoald i5i amintesc cu pldcere de sunetul

clopofelului sau al soneriei - mai ales cel de la sfdrgirul orelor. Acest

sunet anunta cd incepea un nou timp, cel al linigtii qi decantirii a ceea ce

s-a predat, un timp al destinderii, abandonului sau uitlrii a ceea ce se

invilase, un interval al rlgazului, al sinelui Si al libertllii. Sunetul acesta,
destul de banal, uitat undeva in memoria noastri afectiv5, are insi o

semnifica{ie aparte. El aratd ctr educafia este indisolubil ancorat[ 5i
legat[ de durattr. CI educalia dureazi ca timp gi in timp !

Educalia, in calitate de proiect, dar gi de fenomen real, se raporteazd
la coordonatele temporale gi implici o anumit?i succesiune in timp. Ea nu are

cum s5 facl abstrac[ie de curgerea temporal[. Orice proiect formativ
presupune o modelare gi o supunere a duratelor, o luptl cu timpul, cu
vremurile, cu istoria. Procesul in sine inseamni o devenire in plan

cronologic, o transformare in timp a indivizilor sau a societi{ilor. Educalia
este un fel de actualizare a memoriei, un fenomen de readucere in prezent
a unui capital inepuizabil, care este cultura omenirii. Ea este fenomenologie
temporal5 prin excelen!5, arc peste timp care aduce imbogifire spirituald,
conturare stadiali a unei personalitS(i. Devenirea preconizatd de educafie
inseamnl nu numai schimbare a unor proprietSli interioare, personale, ci
gi o gestionare inteligenti a unor surse date. Timpul e un bun exemplu.
Aceasti gestionarc presupune organizarea judicioasi a perioadelor, ordndui-
rea potriviti a unor episoade, respectarea unei etapizIri a metamorfozirilor

intenlionate. ,,Cel mai important in educalie nu este si cagtigim timp, ci
s5-l pierdem" - scria Comenius cu cAteva secole in urmi, iar Jean-Jacques
Rousseau nota gi el : ,,cea mai utilS reguli a orictrrei educatii este de a gti
cum sd pierdem timpul". Sd-l pierdem cu folos, de bund seamd, sd lase
urme palpabile, vizibile, de duratd in modul nostnr de a fi sau de a face.

10 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE Ce este timpul ?

Din pdcate, aceast6 temi a timpului formlrii, din punct de vedere Trebuie sd ne intrebdm de la inceput : ce este timpul ? Rdspunsurile

reflexiv, dar gi practic, nu prea a fost pusl in discutrie de psihopedagogi. sunt variate pi ele depind de unghiul de vedere (filosofic, sociologic,
culturologic, ideologic, economic etc.) al celui care abordeazd subiectul
Trebuie spus ci in materie de temporalitate educatrional[ nu dispunem
in disculie. Timpul este intrinsec legat de propria noastrd existenf[.
nici de concepte pe mdsuri, nici de o practici teoretici in acest sens (in
Timpul existl in prezen[a unei persoane receptoare, incapsulati in fiingare,
afarl de cele asupra planificirii, proiectlrii didactice sau a orarului ce trdiegte ca atare. Existenla presupune o prezenfd temporale. Propriul

-qcolar ipostaze oarecum adiacente temei in discutrie). Observim, de existenfei este sd se schimbe permanent Qtanta rei, cum ar fi spus

asemenea, ci politicile educagionale creionate in fara noasEe - ne referim Heraclit). Interogaliile in legituri cu natura timpului au fost mereu in
actualitate. Marii filosofi nu s-au sfiit si deceleze problema. Iatd-l pe
la reforma de sistem sau de confinut a invilimdntului - desconsiderl filosoful cregtin Augustin: ,,Dacd nimeni nu incearcd si afle asta de la

intr-un mod aproape inconqtient factorul timp, periodicitatea, stadialitatea. mine, gtiu (ce este timpul, n. n.) ; dacd eu a$ vrea sI explic notiunea
Chestiunea timpului a rimas mai mult o topicd pur filosofic5, eseistici,
nefiind abordati din punctul de vedere al unei praxiologii educafionale. cuiva care mI intreab[, nu gtiu. Cu toate acestea, afirm cu incredere cd
Stiu fiindcd dacl timpul nu s-ar scurge, nu ar exista timp trecut, iar dacd
Acest fapt ne ambilioneazi si aducem in atentrie c6teva elemente ce tin de n-ar mai fi si vin[ nimic, n-ar mai exista timp viitor, care, daci nu ar exista
managementul temporaliti$i formative. nici el, n-ar mai exista timp prezent" (Sfantul Augustin, 1998, p. 405).
Si deslusim, de la inceput, dificultatea perceperii 9i trdirii duratei. Timpul
Problematica folosirii timpului devine o preocupare a fiec5rui actor este evanescent, nu are un contur precis, nu posed[ materialitatea fiecirui
obiect. Chiar dacl timpul are o dimensiune obiectivf, (este o calitate sau
angajat in procesul educatrional. Nu vom da sfaturi concrete pentru ci
o categorie apriorici - cum ar spune Kant), el nu capdtd contur decdt
diversitatea situatriilor de interacfiune formative sunt nenum[rate, nede-
printr-o raportare sau chiar o constructie subiectivi (vezi rezultatele
finite. Dorim doar sI sensibilizim gi sd congtientizlm pe profesori, pe
elevi sau studentri, pe pdrintri, pe factorii de decizie in legdturi cu una cercetdrii psihologiei genetice cu contribulia deosebitl a lui Jean Piaget).
dintre cele mai importante resurse ale instruirii gi formdrii: timpul 9i
Timpul nu are limite. Nu putem ;ti cu exactitate cind a inceput un
perspectiva temporalS. proces gi cdnd se va termina. Apoi, in anumite circumstanle, timpul
poate deveni subiectiv, fluid, relativ. Cineva poate percepe timpul in
propriul fel, il poate gestiona sau construi intr-un mod aparte, i;i creeazl,
la limiti, un timp personal (.pe timpul meu ! ...", .pe vremea lui Stefan

cel Mare" etc.). Timpul treit inseamni succesiune necesar[ dintre trecut,

t2 TIMP SI TEMPORALITATE IN EDUCATIE CE ESTE TIMPUL? t3

prezent, viitor. Dacd una dintre aceste dimensiuni ar lipsi, perceperea valoare, imposibil sau greu perceptibile gi semnificat[' Cd ne putem
timpului ar deveni nesiguri pentru fiinfa uman5. in acelagi timp, preva-
len[a unei dimensiuni in defavoarea celorlalte imprimd timpului o alti proiecta spre viitor, asta este posibil datoritl permeabilitllii orizontului
turnurd, il deterioreazl intr-un anumit fel. Persoanele centrate mai mult
pe trecut decit pe.prezent sau pe viitor sunt predispuse la paseism sau rcrnporal de a fi dilatant 5i flrd granile fixe. Nelimitarea, in acest caz,
melancolie. Timpul, pentm acegti oameni, inseamni mai mult ceea ce a
fost, ceea ce s-a tr5it, ceea ce a rlmas in resorturile memoriei noastre. constituie un mare atu al posibilitdtrii deplgirii noastre permanente. De

Persoanele care viseazd mai mult la viitor, neglijdnd trecutul sau prezentul, altfel, mulli teoreticieni revendici caracterul paradoxal al dimensiunilor
se rup de realitate, plonjeazd intr-un imaginar maladiv. Existi subiecgi
tcmporale: timpul se inscrie simultan pe aliniamentele permanengei qi
pentru care timpul inseamni ceea ce va fi, ceea ce urmeazi str se
schimbirii, ale migcSrii si imobilitntii, ale finitudinii 9i infinirudinii limitelor
intreprindl gi in nici vn caz ceea ce este sau ce a fost, astfel incat lui, ale indivizibilit[1ii gi divizibilititii acestuia, ale previzibilit[1ii 9i
imprevizibilitetii ie$irii din timp (cf Fraser, pp. 186-203).
sesizarea intr-un mod cAt mai obiectiv a timpului este una dintre condiliile
Prin raportarea la timp accedem in sfera realitf,tii, la ceea ce este mai
inserliei fiin1ei umane in lume. Timpul orienteazi omul, dI sens qi
permanent, mai durabil gi chiar infinit in ea. ,,Timpul nu este o expresie
semnificatrie diferitelor trasee de evolulie. Timpul constituie o sursl de
realism gi un prilej de construc(ie obiectivl a personalit5lii. De asemenea, a limitlrii fiintrei, ci constituie insa$i relalia sa cu infinitul. Moartea nu
este aneantizare, ci o condilie necesarl pentru ca aceast[ rela[ie cu
prin timp ne aliturdm pi rnai mult realitdtrii, ne integrdm in spatiu, infinitul sau cu timpul sI se produci." (Levinas, 1983, p. 28) Timpul

percepem mai bine contumrile, distanlele, orizonturile. este gdndit nu ca o degradare a eternitdtii, ci ca o relagie cu ceva care nu
Omul, prin sine insugi, are o capacitate limitatd a perceperii timpului.
se lasi asimilat de cdtre experientri sau cuprins de mintea urnand. Relatia
Faptul de a nu sesiza exact limitele temporale nu constituie cdtusi de putin cu viitorul, prezenta viitorului in actualitate pun in evidentrI faptul cd

un fapt negativ. Exactitatea 9i precizia in materie de timp reprezinti o utopie experienla timpului este una intersubiectivi; ea presupune prezenta
pentru om, dar nu gi pentru maginile de misurat timpul, create de acesta
(ne putem intreba cum de o entitate ,,imperfectd" creeazd prelungiri sau celuilalt 5i a istoricitdtrii. ,,Timpul este dintr-o datd acest Altul-in-Acelagi
entit5ti tehnice atAt de ,,perfecte", cum ar fi ceasurile atomice ! ). Imateriali- gi acest
tatea gi transcendenta timpului nu sunt, de asemenea, lipsite de importanlS. Altul care nu poate fi impreuni cu Acelagi, nu poate si fie

Ceea ce nu existi inc5, dar e posibil s[ fie, lucreazi adAnc asupra persoanei, sincronic. Timpul va fi nelinigtea lui Aceluiagi prin Altul, fdr[ ca Acelagi

o mobilizeazl interior, o orienteazl pe drumul unei necesare transformiri. si poati sd-l cunoasc[ pe Alrul 5i si-l inglobeze. " (Lrvinas , 1993 , pp. 28-29)
F5r5 alteritare nu existl posibilitatea delimitdrii timpului fiintr[rii proprii,
Imanenta nu numai cd este potentate de transcendent[, dar o gi genereazi,
a cunoasterii acestuia.
o intrefine, o contureazS. ,,Transcendenta se inrddlcineazd in imanenli. Timpul constituie o unitate dintre continuitate 5i discontinuitate. O dati
Inven{ia nu este deci o irupere bruscl a unei genialitili imprevizibile. Nu
cu perceperea fluenlei gi a continuitltii temporale este percepud 9i dis-
este o intruziune nea$teptat5 a neantului in fiin15. Ea este susfinuti, continuitatea temporal[ (la nivel biologic, social, individual). viala este
pregdtitS, agteptatd prin determinirile prezente ale fiintrei, adicl prin punctatd permanent qi irevocabil de ieqirea din timp, de moarte (a plante-

mediu. Astfel memoria, perceplia gi dorintra determind imaginagia. Doar lor, a civilizatriilor, a prietenilor). Timpul, considerl Levinas (1979)' este
astfel realul determind posibilul. Doar cu traditia se poate face noutatea, relatria insigi a subiectului cu altul, relalie de non-coincidentri dar profund

doar cu trecutul se face viitorul." (Grimaldi, 197L, p. 159) ,,Pdr1ile" fondatoare, clarificatoare. Aceastl experienld primarl a timpului il conduce
pe Bachelard la ideea conform cdreia ,continuitatea psihici nu este un
transcendente ale timpului (trecutul gi viitorul) dau consistenti $i fac dat, ci o crealie, o operi proprie" (1963, p. 8). Timpul existf, in mf,sura
palpabili ,,partea" sa imanentl (prezentul). Prin ceea ce a fost gi prin in care venim in aceastl lume. Timpul are valoare pentru cel ce existd, nu
pentru cel care n-a existat sau nici nu va exista. Cum ar exista lumea 5i
ceea ce poate fi, prezentul igi justificl ,,prezsnga" ! Neglijdnd ceea ce a
fost gi nesperdnd la ceea ce poate fi, clipa prezenti este suspendatl, frrl iimput pentru cineva care nu s-a ndscut sau nu se va na$te vreodat?i?
Exist[ o eterogenitate fundamentale in senul duratei trdite, active, creative

14 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE ,,

ceea ce face ca, pentru a cunoa$te sau a utiliza timpul, si trebuiasci si fii Dimensiuni gi ipostaze ale timpului

in stare si activezi ritmul crealiei gi al distrugerii, ai trudei gi al repaosului. Timpul comportii mai multe note gi dimensiuni. Hall (1984) face o
Timpul presupune intrare, dar gi ieEire din duratd, intrupari, dar pi distinctrie intre timpul formal gi cel informal. Timpul formal este cel
desplr[ire de aceasta. calendaristic, astronomic, obiectiv. Acesta are legdturi cu timpul fizic,
cel care, dup[ Prigogine (1997, p. 180), precede existenfa. Cel informal
. A actriona in spiritul unei ordini a priorititrii constituie o problemi ce este timpul resimtrit, apropiat de subiect, determinat de diferite contexte
sau evenimente existenfiale. Fiecare dintre cele dou[ aspecte ale timpului
(ine de insdgi esenfa vielii. cei mai mulfi dinrre semenii nogtii nu discern se caracterizeazl prin serii, note gi scheme. Serialitatea timpului derivl
lucrurile cu adevdrat importante de realizat din multitudinea de solicitdri
Ei incitiri- Dac[ in legiturd cu ceea ce este ,,bine" sau ,,rdu' de fEcut este din compunerea acestuia din unit5li distincte: noapte - zi, dimineagi -
mai ugor de ficut o alegere, in legrtur5 cu ce este de realizat ,,inainte',
dupl amiazd, zilele siptlmAnii de luni pini duminici, inEiruirea anilor,
sau .dupd", alegerile devin mai complicate. unii dintre noi se simt
a lunilor, a zilelor, a orelor, a minutelor etc. Formal, o noul zi incepe la
vinovali pentru ceea ce nu fac, astfel incdt nu se pot bucura cu adevrrat miezul noptii. Informal, aceasta incepe atunci cdnd ne sculSm. Repere

de ceea ce fac. A nu face ceva .la timpul respectiv" devine un motiv de informale de segmentare a zilei pot fi micul dejun, prdnzul sau cina.
autoculpabilizare sau de acfiune confuzi, intdmpldtoare.
Compunerea informal5 a timpului este dictati de evenimente semnifica-
tive. Anul gcolar este altceva decAt anul calendaristic. Anul liturgic cregtin
nu se suprapune peste anul astronomic. Anotimpurile sunt atit repere
formale, cdt Ei informale. Formal, primivara incepe la 1 martie, dar in
realitate poate sd survini mai deweme sau mai t6rziu. Timpul informal are

un caracter vag pentru ci este perceput situalional. Cum circumstantrele

de raportare la timp se schimbd, qi trdirea timpului se modifici. Schemele
temporale devin ambigue, elastice. Fiecare tr5ie$te ,,in timpul lui", fiecare
trdiegte timpul la modul propriu. Pentru cineva o ori poate insemna mult ca
duratS, pentru altcineva poate sd semnifice mai putrin sau chiar nimic. Ceea
ce face ca impresia scurgerii timpului sX fie variabili este urgenfa unei
acfiuni. Pentru un accidentat sau un bolnav, cinci minute reprezinti o
problemi vital[. Pentru altcineva care igi agteapti iubita, timpul trece greu.
Pentru cineva care igi petrece o zi in care nu face mare lucru, aceeagi
unitate de timp nu mai spune nimic. Triirea timpului este determinate de
cantitatea activititilor derulate intr-un interval cronologic. O zi plin[ cu

16 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE DIMENSIUNI SI IPOSTAZE ALE TIMPULUI t7

activititri trece pe nesimtrite. Pentru cel care face mai multe acliuni in acelagi poate fi consumat oricum gi cu oricine. Sistemul temporal al unei culturi

timp, acea-sti varietate determini impresia scurgerii rapide a timpului. Timpul ::rcordi semnificalii unor activitSli dintre cele mai banale a$teptatul

trece repede pentru cel ce face ce\ra ; pentru cel care sti, gi timpul se opre$te. llcntru a intra la dentist, la coafor, la coada de la alimentar[... Semnifi-

Raportarea la timp este dependentd de reprezentlrile culturale ce catriile se intretaie, se multiplici, se adun[ dinspre elemente aparent fbri
marcheazd subiectrii gi care s-au stratificat in timp in legituri cu derularea nici o importanf5. Consumul de timp devine un semn al statutului, al

cronologicS. Culturile .monocronice" ,bazate pe principiul acfiunii unice puterii, al distinctriei $i diferentei fa1[ de ceilalli.
cu timp specific consacrat unor activitlti separate (cum este civilizalia Percep{ia scurgerii timpului depinde gi de vArsta celor in cauzd. Pentru

actuald), sunt mai eficiente, dar genereazl plictiseal5 gi stres. Multiplicarea un copil sau tanXr, un an nu se mai termin5. Pentru un adult de gaizeci de

gi diversificarea actiunilor, ,,simultaneizarea" acestora ar putea fi o cale ani, anii trec firl prea mult[ blgare de searn5. La fel, sesizarea duratei
de iegire din impas. Vom vedea, la momentul oportun, ce consecinle
depinde gi de starea celui ce se ageazl in temporalitate. Tipul melancolic
didactice are principiul expus mai sus. sau meditativ nu mai sesizeazd atdt de u$or scurgerea timpului. Acest tip
Culturile ,,monocrone" tind sb acrediteze caracterul sacru al unei de om ,incremenegte" in trecut sau in prezent. Pentru cel care are o via[5
plind de activititi, timpul trece insesizabil, ugor, chiar prea repede.
organiziri, inclusiv cu privire la arhitectonica timpului. Viala este eficienti
Din punctul de vedere al unei analize detaliate, se poate spune c[
in mdsura in care programarea este sf6nt5 - pare a fi deviza civilizatriei exist[ atdtea ,,timpuri" cAte fiinte existtr pe acest pimint. La nivelul
randamentului. In realitate, viatra este de multe ori imprevizibili : nu se profund, al culfirii actuale, se pot distinge mai multe tipuri de timp (c/. Hall,
1984, p. 25): timpul sacru, profan, metafizic, biologic, fizic Si timpul
poate fixa cu exactitate in care moment se va produce un lucru nea$teptat ceasurilor. Unii autori avanseaztr o adevdrati harti a timpului.
sau va interveni ceva nou. Unit5lile temporale nu sunt ,,umplute" cu
aceeaqi cantitate de evenimente. Timpul este str6ns legat de existen[a Ilana tinpului
concreti, de experienlele ce intervin in viala indivizilor. intr-un sistem
Timp congtient gi filosofic
,,monocron", structurile temporale sunt arbitrare gi impuse ; ele presupun o
3 E=
invS(are necondigionat[ Ei o acomodare fIrI impotrivire din partea indi-
;.;.=,.u-e;" G
vizilor. insl acestea suntputernic integrate Ei incastrate in cultura noastri,
in logica organizirii activitS[ilor specifice. Or ganizarea,,monocronE" ne .ol=t 'o6-
determind sd gdndim gi sd concepem lumea intr-o manier5 divizat5, Fo
fragmentari, sacadat5 ; totul este jalonat, calculat, judicios folosit. Aceasti
manierl lineard de joncliune a actiunilor runane este impotriva creatividtii $i ti
imprevizibilititii. Creatia artisticf, nu se supune, de exemplu, previzibilititrii
gi proiectirii precise in timp. Oare activitatea didactici se supune gi ea ? Timp incon$tient emergent

Culturile ,,policrone" sunt deschise imprevizibilititii, derulIrii concrete Noti: Pentru a lua in considerare gi sistemele complementare, trebuie alnilllil
a evenimentelor. Indivizii din mediile ,,policrone" acordi o importan{I
deosebitii exteriorifitii, relaliilor individuale. Timpul nu mai conteazd, metatimpul, nivel la care se situeazd conceptele ce integreaztr toatc ditllt'll
atunci cdnd atenfia este indreptatl cdtre celilalt. Se asociazl paradigmei siunile timpului.

,,policrone" activit5tile informale, prietenegti, necontabilizate, dar responsa-
bile, personalizate Ei pline de energie afectiv5.

Conotaliile atribuite timpului sunt multiple : timpul este o resursi dar

gi semnificd ceva. Timpul ,,occidental" este nu numai structurat in mod
func(ional gi utilizat pentru controlul indeplinirii sarcinilor sau a acrivi-
tdtilor, ci el devine gi un element simbolic. Timpul nu inseamntr numai
bani, ci devine gi o marcd a statutului (inalt !) gi al responsabilirdtii : el nu

18 TiMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE DIMENSIUNI SI IPOSTAZE ALE TIMPULUI 19

intr-o viziune clasicS, se acrediteazi doui modalitd$ sau ipostaze rroi acfiuni. Prezentul psihologic este inseparabil de absentul cu care este
principale ale timpului : biparrilie (simultaneitate/succesiune) 9i tripartigie
irsociat implacabil gi prin care igi revendicl un sens.
(trecut/prezent/viitor). Prima modalitate poate fi asociati unui alt dublet:
Trecutul trimite la istoria sociall sau individuald a unor entitIf.
timp circular gi timp linear. Timpul circular se caracterizeazI prin repe-
titrie, inducere miniml a schimbdrilor, grija de a valoriza ceea ce deja s-a 'l'recutul este un act de recucerire, de readucere in memorie, de re-posedare
flcut. O varianti a timpului circular este cel in spirall, in care schimbi-
rile survin grafie repetitriilor succesive. Timpul circular mai este cunoscut siru re-actualizare a ceea ce a fost cindva. Aceasti regisire creeazd si
intlreite sentimentul de identitate, de continuitate cu propria istorie
sub denumirea de timp agrar deoarece este direct legat de factorul cosmic,
pcrsonalS, socialS, culturali. Trecutul devine o ocazie de a reliefa eveni-
de ritmurile nanrrii, de ciclicitatea anotimpurilor. Modernitatea emancipati
tnente, interese, stlri prezente. Trecutul constituie astfel o rezervd de
cautl sd depiEeascd acest timp, apropiindu-se de unul nou, cel cumulativ, lrosibilitlti Ei de actualizdri frrd, de care viitorul nu poate sd apard.

linear. Tfu'npul linear este cel al ireversibilititrii. ,,Suntem in mod continuu Viitorul este anticiparea a ceea ce poate fi mAine, anticipare aleatorie din
rnoment ce stirile viitoare pot fi gi neprevizute (de aici angoasa Ei teama
confrunta(i, atit la nivel psihologic, cit gi la nivel culrural, cu doui
modalitili antagoniste de a trii timpul : un timp alungit, timp dilatar, care latd de ceea ce poate sb survind). In alti ordine de idei, viitorul este

nu se mai sfdrgegte, timp al reveriei, al ex0azului, dar gi de un timp scurt orizontul care nu inceteaze s[ se indepirteze tot mai mult. Viitorul poate
li ,,mAine", ,,luna" viitoare, ,,anul" viitor, ,,secolul" urmdtor etc. Reperele
gi sacadat, timp al febrilitltrii, al activitllii intense, al realizirilor
neincetate, timp al eficacitilii, dar gi al epuizirii." (Boutinet, 1990, p. temporale sunt mutabile.

58) Bipartilia timp circular - timp linear se regisegte, in modalitEli Perceperea orizontului temporal este un parametru important al moti-
valiei. Ralionalizarea existen[ei umane in era tehnologicl face ca timpul
diferite, in aproape toate religiile lumii (sub forma de timp primordial,
str fugI tot mai mult inainte, sd se anticipeze sau si se configureze un
dar gi de timp perpetuu, ,,veac al vecilor"). Timpul primordial sau timpul viitor probabil tot mai indeplrtat (care, in parte ne gi scapd, frizeazd
mitic recapituleazS, intr-o singuri realitate, timpul originilor qi timpul utopicul). Suntem invifali si operdm cu perspective viitoare din ce in ce

sfdrgiturilor. Acest timp este dintr-o datl gi in totalitate arheologic Ai mai indepdrtate. Este valorizat cel care igi face planuri pe termen lung,
eschatologic, timp al ordinii, al imuabilit5lii, timpul lui Dumnezeu, dar cel care are in vedere nu viitorul apropiat, ci pe acela care de abia se

gi timp al sfemo$ilor; este timp prin excelenfI ambivalent, din moment mijegte, cel care e foarte departe.

ce recompune timpul ,,de dinainte" gi ,,timpul de apoi". Aceasti ipostazd

a timpului aduni, intr-un fel, trecutul, prezentul gi viitorul intr-un cumul

de o calitate noud. in opozitrie cu acest timp, arati mai departe Boutinet,
timpul de aici este timpul precar, al vieguitoarelor, al fiinlelor umane,

timp al societdtrilor niciodati mulgumite de ele insele, dar nici in pace cu

eternitatea; este timpul clderii, al plcatului, al nelinigtilor, al

suferinlelor. Bipartigia timpului este un mod de a sublinia ambivalenla

timpului: el se trage din permanenfI gi schimbare, din prezenfd gi

absenli, din sursl de moarte gi sursd de via1I.

A doua modalitate de abordare a timpului este cea tripartid, pe axa
trecut-prezent-viitor. Prezentul este clipa actuald, foarte evanescentd,

dublu ameninlatl - de trecutul imediat dar gi de viitorul apropiat.

Prezentul prinde un oarecare contur atunci cdnd, in mod simultan, poate

sI se sprijine pe o experienf5 trecutl, dar gi anticipi posibilititrile unei

TIMP SI LIMBAJ 2I

3 lrrczentului, iar tradilia resureclional5 devine acum conditria marilor
rrrotivalii gi marilor aventuri insureclionale" (Grimaldi, 1971, p. 422).
Timp gi limbaj
lrrainte de a deveni eficient gi anticipativ, cuvAntul iqi extrage dinamica sa
Perceperea, congtientizarea gi semnificarea timpului se realizeazi prin
tcnrporal5 din itemporalitatea pe care o instituie la un moment dat"
intermediul limbajului. Doar prin limbaj timpur poate fi sugerar, exprimar,
Itntru a fi eficientii, inteligenla trebuie sd extragd din mobilitatea universali
semnificat. Inefabilul clipei prezente, dar gi straneitatea eternitdlii pot fi ;r lumii o oarecare ordine (inSiruire fix[ de evenimente) gi sd se serveascl
exprimate prin iimbaj pi, mai ales, prin ,,figurile,' acestuia, prin poezie.
Limbajul artistic poate evoca mult mai bine timpul gi temporalitatea decdt rlc fixitate pentru a putea impune actiunii o noud ordine. Aceasti fixitate,
discursul gtiin1ific. vagul gi indicibilul pot fi mai bine surprinse prin
cc fine de determinism, este recuperatd gi cerut5 gi de limbaj. ,,Limbajul
intermediul acelui tip de limbaj care recupereazd, caracteristicile prime. rru are eficacitate practicd decdt in mdsura in care el servegte la izalarea

cuvanrul este acel ceva care surprinde dintr-o dati trecutul gi prezenful, constantelor, la fixarea diversitStrii lucrurilor sub unitatea conceptuali sau
tliversit[1ii gesturilor sub unitatea organizatoare a unui plan. De aceea
memoria $i speranta. cuvdntul poartd in el o rezonan(d a trecutului lirnbajul este deci o instantrS a itemporalit{ii." (Grimaldi, 1971, p. a2Z)
uzantei lui. Cuv6ntul trezeqte amintiri, dar, la fel de mult, el aprinde (luvdntul este asemenea prezentului temporal, o intersecfie dintre trecut

aripile dorintrei, anticipd, cheamr un viitor. cuvdntul este rezumativ, dar r;i prezent, dintre memorie gi sperantr5. El este asemenea clipei ce rezurnl

gi proiectiv; doar prin el se pot evoca infinitatea $i transcendenla trecutul Si deschide viitorul.
timpului. cum subliniazi Grimaldi, ,,cuvantul pare a uni ceea ce timpul Limba este exemplul cel mai fericit al dinamicii de tip heraclitian.

desparte. in aceste sens, cuvdntul exprimr esentacontradictorie a timpului Prin interactiunea cu timpul, prin performarea ei temporald iau na$tere
gi rezolvd totu$i aceastd contradiclie pentru cr temporalitatea cuva;tului sumedeniile de inlelesuri $i subintelesuri. Una gi aceeagi propozilie,
cmisl in circumstantre temporale diferite, are semnificatii distincte (ca Si
elibereazi congtiinla de temporalitatea prezentului gi o face si acceadr la
al\.itemporalitatea a ceea ce el enunl5" (1971 , p . rnajoritatea cuvintelor). Pe de alti parte, obiectul procesului lingvistic
Cuvdntul are o to45
profetic[; el este, cum spun lingvigtii, ,,performativ',. Aceasti entitate (realitatea discutati) se modificd li el. Exist5 intotdeauna un decalaj intre
discursivi nu numai cd descrie o realitate prezentd, ci face sr se iyeasc[ timpul realitigii discutate 9i timpul de redare a respectivei discutrii.
'Timpul aclioneaz[ asupra fiecirei Eeseturi a limbii ca o fo4i modelatoare.
o realitate viitoare. ceea ce este numit la un moment dat trebuie sd fie,
Nici o infelegere adevdrati nu poate proveni dintr-o abstractizare sincronic5."
sr apard, sr se intemeieze. cuvantul este insureclional, el ,,face" realitrfile,
crci ,,de indatii ce cuvdnnrl evocr un proiect a ceea ce trebuie sd fie, aceastr (Steiner, 1983, p. 146) Ca sI inlelegi tot intelesul, trebuie sd detrii

datorie devine o exigen{5 imprescriptibili iar proiectul o cvasi-realitate" semnificafiile intregului lan{ discursiv.
(Grimaldi, 1971, p.420). cuvdntul se proiecteazi inspre viitor, el prefa-
[eazi inexorabil o realitate vie ce urmeazr sr apari, dar aceasti urrit t" in aceeagi ordine de idei, ordinea temporall este surprinsd qi transmisi
discursivd igi extrage seva din trecut; ,,cuvantul are o eficacitate tempo- de limbaj. Istoriile mai lungi sau mai scurte, mai largi sau secventiale
ralS gi futurologicr pentru cd tot trecutul umanitatii concurr la pedagogia
(istoria artei, a rdzboaielor, a familiilor etc.) le datordm 9i limbii, fixlrii

acestora la nivelul limbajului. ,,Istoria - scrie Rudolf Steiner (1983,
p.54) - este un act de vorbire, o folosire selectivd a timpului trecut."

Chiar rdmdgile de sine stltltoare, cum ar fi clSdirile qi locurile istorice,
trebuie ,,in1elese", adic[ amplasate intr-un context de recunoagtere gi
incadrare verbald, inainte de a cdpita o prezen[5 real5. Acolo unde

accidentele distrug constructele lingvistice ce comentau un fapt istoric,
cxistd riscul apariliei unor goluri pe ribojul istoriei. Izvoarele epigrafice

5i istoriografice (memoriile, cronicile, letopiselele etc.) devin mdrturisitoare
pentru o anumitl temporalitate, pentru caracteristicile acesteia.

22 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMP $I LIMBAJ 23

Readucerea in prezent a unor fapte trecute se face prin seleclie, prin lrrrnf, in{elegere a mesajelor, $i alte distinctrii vin si orienteze locutorul cu
prescurtlri, prin omisiuni. Organizarea semanticd a amintirii se face in plivire la informaliile transmise de text. Timpul actiunii este segmentul
concordanfd cu coduri culturale diferite gi din perspectiva unor interese rlc iimp care corespunde con[inutului comuniclrii. Timpul texrului gi
aparte. Nu totul este preluat 5i interpretat. Nu totul este rememorat.
,,Construiri succesive ale trecutului formeazl o spirald cu multe rlsucituri, tirrrpul acliunii pot si gi coincidi. Este cazul discursului performativ,
cu multe cronologii imaginare rrsucindu-se in jurul unui trunchi neutru cind textul este el insugi actriune (,,te implor, iarti-m5 ! ", ,,te blestem si
al timpului biologic, real." (Steiner, 1983, p. 54) Fiecare generatie i$i |ii...", ,,te botez in numele Tatllui Si al Fiului gi al Sfdntului Duh,

inventeazl, prin limbaj, propriul trecut care ii este favorizant. Limbajul rrrnin..."). Timpul acliunii poate preceda cu mult timpul textului, dar se
,,prezentifici" fapte, intdmpldri, personaje care trebuie sI dobdndeasci
poate situa gi la mult timp dupd aceea. Limba vorbit5, prin modula[iile ei
semnificalii acum gi aici. Se readuce in prezent ceea ce convine, ceea ce
folosegte la ceva, ceea ce justifici ceva. Fiecare individ se raporteazd la sintactice gi prin conjuglrile verbale, este capabili de a exprima aceasti
propriul trecut (la un ,,anumit" trecut), inainte de toate, prin limbaj" irsincronie. Fiecare ipostazd a timpului reprezinti o perspectivl asupra
Cuvintele insele au o istorie a lor, se origineazl in ceva sau evoc5 ceva
(un fapt, un personaj, o intdmplare exemplarl etc.). lurnii comentate de text. Lumea rimflne aceeagi, ceea ce diferi fiind

Printre semnalele transmise de timpul recuperat de limbaj se inscrie lsumpfiile temporale de evidenliere gi de ,,povestire" a ei.
Timpul discursiv se ipostaziazd direct, eficient gi in comunicarea cu
atitudinea locutorului. Diferitele valori, identificabile pe axa locutor-auditor,
c:rracter educafional. Comunicarea didacticl presupune o procesualitate
vin sI regleze atitudinea celor doi parteneri cu privire la informalia
circularl, care se inscrie intr-o anumitl temporalitate de care line cont gi
transmisi. ,,Sistemul temporal dispune de o altd marcd, legati de o axI care, la rdndul ei, o modeleazd. De altfel, timpul pare sI fie un element
diferitd: cea a derul5rii textuale, orale sau scrise. Este evident cd aceastl
rclevant, cu un puternic caracter informant in anumite contexte didactice
derulare se face in timp. Cdci, cu excepfia semnelor discontinue gi
(Bobes Naves, 1984). Temporalitatea se poate converti intr-un agent
suprasegmentale, masa semnelor unui text este supusi linearitllii lanlului
rostirii. in acest sens putem vorbi de flux informalional." (Weinrich, semiotic suplimentar pentru profesorul care stipdne$te arta prefacerilor
1994, p.67) Orice semn lingvistic face parte integrantl dintr-un text Ei
este ,,inconjurat" Ei inainte, 9i dupi de un flux textual. Informalia prealabill prin limbaj ale coordonatelor trecut - prezent - viitor. Temporalitatea
gi informafia care urmeazl sX apari contribuie la determinarea semantici
a entitltii de abia emise. in asta ar consta timpul rextual. Cici, pe mdsura discursului este altceva decdt timpul obiectiv. Dacd timpul cronologic
cste unul singur gi nu poate fi alterat, cel discursiv se metamorfozeazdin
derul5rii texnrlui, semnele igi desconspirr semnif,rcalia in diacronia prezentirii
,,timpi" precum ar fi timpul subiectiv, timpul fictrional, timpul persona-
gi congtientizdrii lor de ctrtre o fiin15. Decodarea se face semn dupd
semn, pe axa linearitilii discursului. ,,intrelegerea este un proces complex, ielor, situatiilor gi faptelor invocate, timpul de enunfat gi timpul enunfului,
care pot stabili relatrii de anterioritate, simultaneitate sau posterioritate,
nelinear. Pentru a discerne sensul exact al unui semn al lanlului vorbit, sugerdnd gi accentuAnd elemente cognitive gi configuratrii ideatice prin

auditoriul trebuie sI se edifice neincetat asupra informaliei prealabile diverse construcfii sintactice gi/sau combinalii lexicale. Discursul actual
nu prezintl niciodati un univers complet, ci doar un fragment care se
sau, pe bazaunei agteptlri, sI anticipe informatria care urmeazd." (p. 68) imboglleEte pe parcurs. Pe mdsura deruldrii timpului, se vor profila gi
Timpul textual este un timp global, in sensul cd semnificatiile se decanteazd
la nivelul intregului text (ceea ce s-a spus, ceea ce se spune acum, ceea alte ,,semne" care vor circumscrie progresiv semnificafii din ce in ce mai
ce urmeazl sI se spun[). ample gi mai complete. De asemenea, gi elementele suprasegmentale ale
vorbirii (debitul, ritmul, gestica, pantomimica, migc[rile etc.) vin cu o
Timpul texfual afecteazd, intr-un fel sistemul temporal. Daci este temporalitate a lor. De reguli, acestea acompaniazl fluxul verbal central,
adevrrat cr ipostazele timpului lumii povestite qi ale lumii comentate
moduleazd atitudinea locutorului, predispundndu-l pe acesta la o mai la nivelul cXruia se decanteazl cea mai mare parte a semnificagiilor. Dac[
sesizim asincronii sau contrarietiili temporale (una spune profesorul prin
discursul verbal gi alta vrea s[ spuni prin mimici sau pantomimici...),
(oate acestea vor dobdndi anumite semnificalii la nivelul cumulului de

semnifica(ii tratsmise.

24 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMP SI LIMBAJ

Timpul discursului poate fi altceva decit timpul ,,real", psihologic tcrnporalitlfii artistice nu este neutr5, ci are un anumit impact asupra

sau social. Temporalitatea fictrionali se modeleazd in acord cu noi reguli. cxpcriengei temporale a locutorului. Experientra fictriunii ne este proiectatd
Sistemul de manipulare a timpului prin limbaj, care variazl de la un rlc opera ce tinde si se intersecteze cu experienfa noastrd culturald sau de
via1d. Prin varietatea modurilor temporalitd{ii lingvistice, opera fic(ional5
sistem lingvistic la altul, nu ne lasf, si intrelegem sensurile acestuia din nc va ajuta, astfel, sd ne reconfigurdm temporalitatea noastrd personall,

experienfa proximd a timpului, din distincgia intuitivi trecut - prezent - ordinard, de zi cu zi ; si ne-o cizelSm necontenit, sd ne-o ,,articizhm", si

viitor. DupI cum aratd Riccur (1984, p. 93), ,,independenla sistemului o preluim mai mult.
de timp al verbului contribuie la compozilia narariv[ la un dublu nivel:
la nivelul strict paradigmatic..., sistemul de timp oferl o rezervl de
distinclii, de relaEii gi de combinlri in care fic(iunea igi cuceregte autonomia
fali de experien(a vie; din acest punct de vedere, [ine totul pregitit, prin
sistemul siu de timpi, mijlocul de modulare temporali asupra verbelor
de ac$une de-a lungul lanlului narativ: in plus, la un nivel pe careJ
putem numi sintagmatic, timpul verbal contribuie la narativizare, nu numai
prin jocul diferenfelor in interiorul marilor paradigme gramaticale, ci prin
dispunerea succesivi asupra lantului povestirii" (Riceur, 1984, p. 93).
Sintagmatizarea timpilor verbali este la fel de importantd ca gi paradigma-

tizarea acestora.

Timpul are o semnificalie prin el insuEi care, in anumite circumstante,

devine autonom5. ,,Timpul vorbeqte", susline Edward T. Hall (1984, p. 18).

,,El vorbegte mai uEor decAt cuvintele. Mesajul pe care il poartd se

transmite tare gi clar. Deoarece este utilizat mai pu[in congtient, el nu
risci sI fie denaturat precum limbajul vorbit. Poate clama adevdrul c6nd
cuvintele mint." Este foarte important cilnd aparc un mesaj, cdnd cineva
vorbegte. Momentul inserliei ideatice face aproape cAt ideea care se
transmite. Apariliile unor mesaje pe durata zile semnificl ceva prin ele
insele. DacI cineva te treze$te la telefon la prima or5 a diminetii (cdnd te

blrbieregti, de exemplu), inseamnl cI acel mesaj trebuie luat foarte in
serios (asta depinde gi de cultura mediului social in care te inscrii).
Telefonul in plin[ noapte este asociat cu o probleml de viatd gi de

moarte. Conteazl cdnd se vorbeqte, ce se vorbeqte Si cdt se vorbegte.
Aceste repere imprimi autoritate celui care vorbegte. Timpul rostirii

devine el insugi semnificativ. Timpul discursului oral este linear, ireversibil
gi de aceea mai constrdngitor. Timpul discursului scris este reversibil,
maleabil; se poate intra intr-o secvenfd a acestuia oricAnd, ajungAndu-se

direct la forma qi confinuful lui viitor.

Existb un timp de povestit gi un timp povestit, existl enunf gi enun(are,
existd timp al intimplirii gi timp de povestire a intAmpllrii. Opera literarl

ne ing[duie o experienfd a temporalitSlii ficgionale. Ficlionalitatea

TrMpuL iN psnsprcrrvA psutolocrcA 27

4 psihologi (Fraisse, 1957) au incercat sd evidenlieze procesele care regleazi

Timpul in perspectivi psihologici rrchizi{ia gi uzan(a unor determiniri precum durata, ritmul, secven[a gi
orizontul temporal. Unele dintre aceste procese sunt de ordin natural gi
viala individuali se supune ritmicitilii. Actele noastre, gdndirea in tlcpind de alternanla zilelor Ei a noplilor, de proprietStrile stimulilor

sine, toate procesele psihice sunt sacadate, secvenfiate, supuse unor Lrtilizafi - cu deosebire de intensitatea acestora. Altele sunt genetice gi
ritmuri specifice. care este sorgintea acestei ritmicitrli ? De unde vine
ritmul ? Din rotirea Prmdntului in jurul propriului ax ? Din rotatria Lunii vl:-riazd. in func(ie de vdrsta qi sexul subieclilor, in timp ce altele sunt de
in jurul Prmdntului ? Din rotafia pimdntului in jurul Soarelui ? Experienla
a ardtat cr ritmul este innrscut, iar originea lui se pierde in univers. Ne naturl cultural5 9i dependente de for(a lor simbolic5. Cum schimbdrile
na$tem, probabil, cu o anumiti structurr a temporalitlgii, cu o dispozilie din naturl sunt periodice, aceastd ciclicitate se va transmite in mod firesc
pentru o anumiti ritmicitate, dupi cum ne nastem cu o anumitd structuri
anatomici. "Ritmul natural este un ritm endogen care, intr-o ambianli 5i organismului uman. Regularizirile, mai intdi exogene, se vor transforma
dat5, lasr loc ritrnului exogen. Factorii sociali, cuplafi cu fuctorii ecologici,
joaci un rol foarte important in sincronizarea ritmurilor." (Racle, 19g3" pu[in cdte pu{in in regulariziri endogene, dobdndind o anumitl inde-
p. 82) ceva este dat, dar putem invdla si triim 9i in alte repere temporale. penden[d de ritmurile externe care le-au generat inilial. Coresponden(a
Sincronizarea ritmurilor personale cu alte ipostaze ale ritmicitiliisocio-
aceasta a avut drept efect armonizarea vie{ii cu schimbirile cele mai
-culturale ne permite sd crpitim gi sr prstrrm eficienfa acfionalr. Dacr
indicatorii temporali ai qcolii concordi cu ritmurile biologice sau ale importante ale mediului. Modificdrile organismului, devenite periodice,

societ5lii, de exemplu, atunci se poate intrevedea o bunr integrare gcolarl llnc[ioneazd ca un adevlrat orologiu natural, construindu-gi la limiti un
gi o invigare durabili (se gtie cdt de greu se adapteazd elevii gi profesorii timp al lor, propriu. in cazul omului, alituri de tempo-ul strict biologic
la ritmurile gcolii dupi sfdrgitul de siptimdnl).
se adaugl gi timpul corxtruit, prin congtientizarea intervalelor gi a duratelor.
Percepfia lumii inconjuritoare se face gi prin intermediul timpului.
Perceplia nu este doar un act instantaneu, un proces transversal, realizat in plus, datoritd memoriei, omul poate reconstitui succesiunea schimb[-
la un moment dat, ci gi o procesualitate cumulativr, integrativi ce insumeazr
mai multe date ale percepliei. Memoria individual[ sau colectivi gterge rilor triite qi poate anticipa schimbdrile ce vor veni.
anumite diferenle sau accentueazd, pe altele. variabilitatea orizonturilor
temporale ne oblig[ sd actualizim din noianul unor elemente compozite Omul posedi un trecut gi cucereEte un viitor, adicd se raporteazl la un
pe cele mai inzestrate cu sens, pe cele care ne intereseazi la un moment
dat, pe cele care au avut un mai mare impact asupra noastri. Unii orizont temporal cu ajutorul cdruia ac(iunea prezenti dobAndegte confinut

$i sens. Durata propriu-zisd se impune congtiinlei pornind de la senti-

mentele noastre oarecum contradictorii, care iau conturul unor stlri de
intdmpinare a unor obstacole, adicl a unor disonanfe dintre ceea ce

lacem acum gi ceea ce am dori sau trebuie si facem in viitor. Construirea
orizontului temporal gi evaluarea duratelor nu implicl obligatoriu o

raport.rare stricti, reflexiv5, eventual de ordin cantitativ, de punere completi
in relalie a datelor privind ordinea gi durata care rimdn in continuare
destul de intuitive. Acest tip de raport se realizeazd, la nivel superior, la

palierul opera{iilor intelectuale specializate ce constituie originea nofiunii
de timp, trama abstracti a tuturor schimbdrilor.

Perceperea duratelor nu se poate izola de con(inuturile actelor perceptive.

Percepem durata a ceva in mdsura in care acel ceva are o anumitd

struetur5, o organizare bine definiti. Atunci cdnd organizarea nu este
pregnanti, durata este dificil de perceput. Astfel, doud intervale temporale

adiacente, delimitate prin doud sunete limiti 9i o lumini intercalat5,
adicd printr-o suitd sunet - luminf, - sunet, sunt comparate cu mai pulind

precizie decdt doud intervale delimitate prin trei sunete identice, ce pot

28 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL iN PENSPSCTIVA PSIHOLOGICA 29

forma mai u$or o unitate perceptive. Individul uman nu prea poate face extensive gi mai ales metrice. in construirea celor douf, repere - migcarea
5i viteza, psihologia genetic[ acrediteaz[ $ase etape sau sisteme de
ordine in cazul unor structuri eterogene sau dezorganizate. Din acest
()'pae;orapreersaplieilecidfiecein:locuire,ceangajeazlnoliuniledesuccesiunespa{iald
punct de vedere se pot eviden(ia suprapuneri intre structurile temporale
sau ordine $i care constituie primul tip de grupare calitativ['
gi structurile spatiale (sau de continut)' necesari construirii ideii de deplasare;
Diversitatea conceptiilor cu privire la timp gi maniera de a pune in b')Oo^pinepraulinilectddeevdeedplearseacreal(istaautivd,eusncshiinmgbuarr$ei,atolotocudlauit)5''accaerelafoqrimgreuapztr'

disculie acest concept ilustreazd multitudinea aspectelor legate de timp 9i ca gi operatriile precedente; in cazul inlocuirii' subiectul este cel
diversitatea operaliilor in care este implicat. Piaget opereazd mai multe ," deplaseazi pentru a ordona obiectele, in timp ce' in cazul
distinctii (c/. Montange ro, 1977, pp. 1 8-20), fenomenele temporale apir6nd,
sub aspect perceptiv gi intelectiv, in doui ipostaze: "duerpilasirii, obiectele sunt cele care i5i schimbd pozilra;
c) operaliile de co-deplasare, adicdde coresponden{f, intre plasamente
- cea a succesiunii sau simultaneit5lii (aspectul ordinal):
- cea a duratei sau intervalului (aspectul cardinal). sau deplaru*".tt", operalii ce angajeazd simultan no{iunile de
Studiile de psihologie genetic[ (Piaget, 1946-a, pp' 205-208) aratd ci succesiune temporald, duratl qi vitez[ absoluti;
orice copil organizeazd timpul universului ce il inconjoard, mai intdi
'd) operaliile de deplasare 5i co-deplasare relative, care permlt sesEarea
intuitiv gi apoi printr-un ansamblu de operatrii mentale, fie calitative, fie
metrice. La nivel intuitiv, copilul, in conformitate cu legile generale ale miqcdrilor corelative, ca 5i a vitezelor lor corespunzltoare;
e)operaliileextensive,adiciceledeordinmatematicqinucalitative'
egocentrismului intelectual, judecl timpul fizic ca gi cum ar fi o duratl
inrern[, contractabil gi dilatant in functrie de contrinuturile acgiunii. De darnuincf,metrice,carepermitconstruirearaporturileintreraporturi
sau a proportiilor intre timpurile necesare pentru spatiile parcurse ;
aceea, el nu va ajunge la ideea unui timp omogen, comun pentru toate
fenomenele, decdt atunci cdnd ajunge la capacitatea unei construclii 0' operaiiite metrice,ce permit mSsurarea (prin construirea unitf,(ilor
logice de operatii grupate intr-un ansamblu coerent. Timpul frzic al iierauite) a spatiilor giburatelor, deci a cdilor parcurse gi a vitezelor
copilului mic este un timp subiectiv proiectat in lucruri, un timp egocen-
tri-. Egocentrismul se caractetizeaz[ prin nediferenfierea dintre subiect coresPunzdtoare.
gi lumea inconjurdtoare. DacI acest timp primitiv nu este nici interior 9i
nici exterior, ci rezultii din nediferenlierea dintre timpul obiectelor gi Ceea ce se poate percepe in timp, ca 9i in spatiu' este o anume
sau organizare a stimulilor. cdnd organizarea acestora este
timpul subiectului, durata la subiect se va construi printr-o referinld succesiune haoticd, percepem ceva indistinct,
ctifuza sau o continuitate vagi, f[rI
continu[ la obiectele insele. La toate vdrstele, timpul subiectiv se sprijind
pe timpul ftzic.instadiul operatiilor mentale, cele doud sisteme temporale nici un retief. Din moment ce ne fixf,m atentia 9i incercim s[ evidenliem
rezultl din organizarea lor mutual5, din reciprocitatea celor doui sisteme repere, putem decela forme, intervale, cadenfe, transformiri' Ordonarea
de referinlS ce se construiesc Ai se stimuleazd reciproc. La omul mafur se cvenimentelor dupi succesiunea temporal[ (ce este inainte' ce este dupd)'
adaugl regularizlrilor introspective corecliile datorate reversibilitilii ope- compararea dura[lor, perceperea adi[iondrilor gi a diminuirilor temporale,
a impertirii duratelor in uniiili de timp, roate acestea se invala in perioada
ratorii care reu$esc si faci din timpul psihologic un caz particular, iescpsotaelatiusrielz,seoizrraidit.intieonacpi.trpimquileiUpleuatseintranflduiciei ncdofeenaptezedxrctueoaprdleiizrneaeta'raTtfeiiommnppaoulrilaasldet'im"Eagpmouecluesitn'etracicsi"emscutual
iieversibilitatea sunt doui trlsdturi primordiale de sesizare, pe am genetice,
propriu acliunilor subiectului insugi. ii
,i-p,rtui. Avem de a face cu un timp oarecum primitiv' eterogen'
in ceea ce privegte migcarea gi viteza, psihologia genetici vine cu :r intruziuni spatiale 9i evenimen[iale. O datl cu decen-
posibilitatea racorddrii la repere multiple (indivizi.
date suplimentare (Piaget, I946-b, pp- 257-281). Aceste proprietd[i se i'clistinct, cu multe
construiesc inf-un proces de continue elabordri, la inceput serzorio-motorii,
apoi intuitive gi in cele din urmd operatorii. Aceste operatii debuteazl rrarea gindirii, cu

prin sisteme de grupaje calitative pentru a ajunge la grupiri cantitative -

30 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPTJL itq peRspecrtvA pslHot-oclcA 31

evenimente etc.), subiectul iqi nuanteazr relagia cu timpul, sesizdnd aceea timpul este plural, este o interferen(i dintre fizicalitate li
ratrionalitate, dintre obiectivitate gi subiectivitate" Pluralitatea temporall
ireversibilitatea acestuia, constanta duratelor, succesivitatei momentelor,
sir'ultaneitatea faptelor, coordonarea gi dependenla temporald a eveni- cuprinde o arhitectonici destul de complicat5, alcf,tuiti din straturi"
mentelor etc.
etaie, secvenle, cele inferioare conditriondnd pe cele superioare' aglmu-
Sesizarea timpului este facilitatr de anumire presupozigii dobAndite fie dintre cele mai complicate,
pe cale inductivi, experirnen{iali, lnrile 5i re_oidondrile generdnd interferen(e dintre cele rnai paradoxale
fie pe bazd de deduclie gi refleclie organiziri ce pot merle citre concretiziri
(c/ Krzystof, 1984, pp.350-353):
(tr"ecutul ce invadeazi prezentul, viitorul ce se edifici inci din prezent,
- realitatea timpului apare prin eviden[a schimbirii, ceea ce-i conferd prezentul care nu mai trece etc.). Sd ne intreb[m daci nu cumva aceste
i,Srneuocplerner"minstculac"rceessaaiuvr eadvnueuraaatienuleelovicnidtdeeurnpvtdei nnuulniildeaonaaurcmepsiltutorparraloitgparteaemasc,daedrauepdvfe,enurinumlRelrnieitgelu,ulcmaitoi9i'ri
diversitate qi multireferenfialitate; daci nu existi schimbare, nu poate ci timpul este canavauape care o Ratrionalitate suprem[ - Divinitatea
apare nici posibilitatea perceperii durateior; timpul este inseparabil
de transformare, de schimbare, de diferen{iere; sauDumnezeu-i$itesePlanuls[uincarenoiSuntemfiintrecandide'

- pentru ca timpul sr poati fi sesizabil, trebuie ca schimbrrile si fie poate naive, dar mereu intrebebare...

multiple, reiterabile gi sr nu fie prea indepertate unele de altele ;
multiplicitatea evenimentelor genereazr de fapt curgerea temporal5 ;
evenimentul singular nu este semnificativ, nu este inventariabil

cronologic, nu se aseamSni cu nimic; unicitatea nu este semnifi-
cativi in materie de duratd;

- trebuie sr aparr o instanld supratemporaltr din perspectiva cdreia
poate fi decriptatr curgerea timpului ; aceasta ar putea fi alcrtuite

din rapornrrile calitative de contemporaneitate, anterioritate - poste-
rioritate, de paralelism, convergenti sau divcrgenle, dar gi din
raporfuri cantitative de simultaneitate, de distan[{, cle vitezd etc. ;
aceasti relativd unificare asiguri coerenltr Ei eficicnlir acliunilor

intreprinse;

- coordonarea multitudinii de schimbxri se realizeazr prin intermediul

semnalelor purtitoare de semnificatrii ce unific5, intr_o anumitl
mlsuri, diversitatea evenimentelor purtdtoare de temporalitate ;
-
instanta coordonatoare va emite semnale susceptibile de a stabili
raporturi temporale intre schimbrrile ce survin; aceasttr instan(i

trebuie sr func(ioneze ca punct de reper din perspectiva cireia sc

vor reproduce rapornrri temporale identice intre evenimente eterogene.

Termenul .timp" este expresia unei coordoniri dintre mai multe

schimbiri reale sau posibile, in concordan$ cu o instanlr generatoare de

semnificalii sau cu un anumit program dinainte stabilit. in calitate de

vector coordonator al mai multor schimbrri, timpul este o formi de relalie,
un raport intre schimbdri calitative qi cantitative, un mod de articulare a
evenimenlialului spalial, de la cel static la cel evolutiv, progresiv. De

iNvATlnre SI REPREZENIAREA cADRELoR rrvrponeLltATrl

{1 Rememorarea trecutului presupune un exerciliu de racordare 9i de

5 fq,i,'piarteizt epnltdifcicuat r(ec"anadunsdeoarrceemlvesenemimaoeurenatienz[cvaaermedeianruetiraeivvupetlinlcoimuct'eeAn,ctieenstnrteermapcliitucorusatiruee')p,coudaateor
uconnu"ooi ntaairitg"ipeot.roditdenupi crdeteicvig,adtinvddirinemdeemtiopruial s,u,cbeiebcintueluai.rAfpirfoopsrtiedraeacgi"ifpixoaaltiea sd
tnvifarea $i reprezentarea
cadrelor temPoralit[tii linlmdespodrbmoidliuclecatzivfea, ngtoinugdneielreei ,acua,upscdfa*ndtetettddetirnimlecinaetrreeocnuuatluu1lnaue.iicspaduretienpmveadiepeagznei'taNprupeaztsreeenbistuumjleusluasuil

vreiigtoiSsrtueruls.Gizteadmrnepdioirsreaimal ncuaelrtgeaanntiuevidmtidlaiiei sedpusrcteeep9nreiiczmxeiaenirtigc,iovrimimitoaprnlniacenaidmti'osSubfiiilmcizieelunatlzclluionimitnr-usunungnie'

Perceperea prezentului presupune orientarea spre contemporaneitatea ,sarpcuemusnatoeirccaiddeoinxutirsIeftelnpinrootmodtuedcneea"rrueunanatfsiuziimncdudleatacenavelaecnj,Aimoneddnsitefeeilnoretrdnqmlii spdelednizntaiamliacpep'larEogdxituisimctedprio'i

activitalii. inseamnd si ne fixim atentia inspre acliuni ce se petrec in noncoinciden(idintrefapteleftzicegicelepsihologice'Simultaneitatea
acest moment, s[ ne racordam la experienle existenliale ce tocmai se fizic5 nu este totuna cu simultaneitatea mental[. cauza acestei inadverten{e
vitezi dintre producerea fenomenefgr Si viteza de
intdmpl5. ,,ExistI un prezent perceput care nu poate avea decdt drrrata const5 in diferenla de citre con$tiinld. Decalajul se amplific[- $i datoriti
unei organizlri pe care noi o percepem ca pe o unitate' Prezentul meu de
este .tic-tac,-ul pendulului, cei trei timpi ai ritmului unui vals, propozilia sesizare a acestora
pe care o rostesc, strig[tul plsdrii care se stinge... Tot restul este deja trecut
diferenleidintredurataproceselordeexcitalieperifericigivitezade
iau aparline incl viitorului. in acest prezent existd ordonare" intervale transmisie a organelor ,*".ptour" pand la centrii periferici ai perimetrului
cortical. cercetirile empirice alrlta c|avem de-a face cu o percepere clarl
intre elementele constitutive, dar Si o forml de simultaneitate care fine de
a simultaneit5trii cind stimulii pot fi integrali sau unificali astfel incdt aceEtia
insdSi unitatea actului meu perceptiv. " (Fraisse , 1967 , p. 91) Perceperea
sdfiesesiza{iimpreuni,firdodispersieaaten{iei'Percepereasimulta-
timpului are ca unitate o durat[ situat[ intre doud limite, una inainte gi neitIintitieprv,a,,luupl otenm" poorreallaptiuv[."o*muoilgt'etnttigtatceu5ci Asitmciolamriptaletexitaa tdeaate9loi rnpuemrcierpuulted.e
alti dupe. Aceste limite nu sunt percepute in ele insele, ci ca un tot, ca evenimente produie in unitatea de timp este mai mare' Totugi' incepAnd cu
un bloc al duratei intre care se inscrie un anumit fenomen' un anumitprag, cre$terea nem[suratl a complexit5trii gi aglomerf,rii eveni-
de nesesizare a timpului. Experientrele
Triirea prezentului presupune o ancorare hinc et nunc, in evenimente mentelor [enereuzeefectul contrar, sau acelaqi subiect, in conditrii diferite,
identificabile. Prezentul insuqi poate avea mai multe dimensiuni, dupl fentru mai multri indivizi,
arati cI,
cum ne sugereazd Augustin : .prezentul lucrurilor trecute, prezennrl lucrurilor
prezente, prezentul lucrurilor viitoare". In evenimentele in care suntem cralibpieleleo,obrieecleti,vzilseulnet,siddep;ttimiceA.nTileimnupauul ancuefeiinal$eiavza5loaaureta'crhhiica,rdizaoclaimt,dcsiup-rin

antrenali, acfiunea prezentd nu depinde numai de situalia in care suntem evenimentele, actiunile qi triirile noastre care nu capdti semnificalie
acum, ci Si de situatiile pe care le-am triit sau de anticipdrile pe care le vislm
(fie implicit sau explicit). Fiecare actiune se inscrie intr-un orizont temporal, altfel decit prin aceast[ proieclie'
Reprezent5rile tempoialitetii la copil se dezvolt[ datoriti experien(ei
in suiti unui vector trecut - prezent - viitor. inscrierea unui eveniment in
fiditeaseriilordeevenimentegiacteprelungitedec5treamintirile
temporalitate presupune raportarea respectivului eveniment la altele. Ne individuale sau ale grupului. orizontul temporal al copilului se formeaztr
repiezentlm trecutul sau viitorul unui eveniment nu prin raportare la Ei se dezvolte simuitan cu constructria sale. La un
unitltii personalitdiii
r.L"-" temporale abstracte, ci la o multitudine de aparilii ale evenimentelor
"" ,e ,u"""d in timp, la experienle concrete privind curgerea timpului.

I

Ir

34 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE invATnnsa $I REPREZENTAREA cADRELoR TEMPoRALITATII 35

moment dat, copilul trebuie sd-gi inhibe reactiile emotive pentru a putea Trecerea de la stadiul de adolescenli la ceea de adult se face de multe ori
cu ingrijorare, cu neliniqte. Acest sentiment poate merge pAnI la refuzul
str realizeze acte continue ce fin cont de ceea ce precede sau urmeazd duratii, la alienare sau la ac[iunea suicidari. Educatia trebuie si intervini
duptr acnrl respectiv. Prin dobindirea stabilit[trii emolionale copilul poate pentru a-l obisnui pe tanar inclusiv cu ,,tirania", ap[sarea 5i presiunea
gestiona temporalitatea. Timpul se dezviluie copilului pe mlsur5 ce
principiul plScerii este inlocuit cu principiul realitd(ii. timpului.
Altfel se raporte^zd insd tinerii adolescenli la temporalitate. De obicei,
Perceperea temporall este dependenti de diferitele stiri ale congtiintrei,
tinerefea este asimilatl cu modernitatea, cu depdqirea cligeelor, cu mobi-
cum ar fi veghea, somnul, durerea, pl5cerea. Stlrile patologice sunt gi litatea, cu migcarea. Tinerii experimenteazd viitorul intr-o mdsurd mai mare
decAt celelalte categorii de vdrst5. Tinerii sunt purtetori ai accelerlrii, ai
ele prezente in perceperea temporali (vezi gi Marcus, 1985). Depresiunea timpurilor ce tind sI se iveasci. Ei sunt ,,adev[ra1ii" creatori de viitor.
de tip melancolic duce la ocultarea prezentului gi viitorului. Excitatriile Tinerii se oferd intr-o mdsurd mai mare timpului imediat, ei incearcd sI guste
maniace fac din timp un prezent fcrarte greoi. Individul schizofrenic se clipa, s-o valorizeze, sd se situeze in efemeritate mai mult decat altii. Ei
accepte aventura, mobilitatea, sacrificiul, suspendarea timpului aproape
plaseaz[ intotdeauna in afara timpului. in cazul isteriilor, fobiilor 9i in mod incongtient. Adolescenlii trdiesc intr-un interval pe termen scurt,
dar la modul intens; nu se sperie, nu con$tientizeazi, virtuale pericole,
nevrozelor obsesive, conduita manifest5, prezentd, este determinat[ de
acceptl aproape orice; spiritul de aventurl 5i complacerea in lenevie
conflicte trecute intrate in abisurile incongtiente. Pentru a se reugi vinde- depdgesc uneori limitele normalului. Departe de idealul vielii clasice, ei
accept[ mai ugor limitele temporattefi, trdirea imediatd, pe termen scurt
carea unei nevroze e nevoie de o incursiune regresivl, de un mers inapoi sau mediu, fari proiecte ,,mare!e" sau idealuri consacrate 9i valorizate de
in istoria personali a individului (de multe ori acumuldnd, intr-o formi
ascuns6, reverberatriile unor accidente psihice majore). maturi. Ei contesti de cele mai multe ori timpul prezent, detestd ,,parveni1ii"

Copil[ria poate fi considerat[ gi ca o perioadi de invdlare a cadrelor prezentului, ii aratd cu degetul, se manifestd deschis impotriva lor.
temporalitltrii. Copilul mic nu este capabil de a sesiza spontan ceea ce
Dep5girea timpului prezent se face prin proieclie gi imaginalie. Mulli
numim de obicei durati. Prin insigi dezvoltarea sa bio-psihologicl, el tr[iegte ganditori subliniazi aceaste tentatie a spiritului, destul de pregnantii, de

intr-un continuu temporal, intr-o cliptr fEri sfdrgit. El doregte sI-i fie i depdqi prezentul gi a construi sau imagina viitorul. Mai mult, tehnicienii
indeplinite toate hatArurile imediat; nu are timp sd a$tepte ! Pe misuri ce
va cre$te, se va inv[fa cu avatarurile temporalitilii. ,,Orice educafie este spiritului au inovat o noud Stiintd, ce are ca obiect perspectiva temporala :
dificil[ gi cere talente exceptionale, dar cea privind durata este de departe cea viitorologia sau futurologia. Imaginafia este o activitate de reconstruc{ie
mai delicat[. Alegerea unei profesiuni, decizia de a intemeia o familie a unui anumit coniinut intr-o temporalitate ce trarscende prezenml. Imaginalia
uman[, pus[ la treabd in noile conditii, fiinleazd ca o reactualizare a unei
irqplicI de bund seaml reprezentarea a ceea ce trebuie sd facem in viitor.
Doar la un moment dat devine operagional[ aceasti alegere, cAnd se ia o dezirabilitali in alte coordonate de timp - imaginarul irupe intr-o lume a
decizie; dar anii anteriori pregitesc acest moment." (Guitton, 1985, p. 18)
Sentimentul duratei" adicl al timpului trdit dincolo de controlul nostru, presiunilor gi a limitelor. Ea este o fugI a omului intr-un spatiu $i timp
se stratific[ gradat, se dezvolti $i se nuanteaz5. Totodat[, stlpinirea previzibile, lipsite de constrAngeri prezente. Trebuie sd subliniem cd
timpului, jalonarea intervalelor de timp pentru atingerea unor finte, jonglarea
cu duratele constituie un semn al dobAndirii autonomiei temporale, al valorile dominante ale gcolii sunt realitatea 9i prezentul, desconsiderdndu-se
maturiz[rii raportirii noastre la temporalitate. Societatea, gcoala, viaga
profesionall impun numeroase reglementiri gi restriclii privind respectarea cu bunl gtiinli virtualitatea gi viitorul. Crearea unor condilii pentru
cultivarea imaginarului in Scoali sti totu$i in atenlia unor cercetltori
unor repere cronice. Tr5im intr-o epoc[ a accelerlrilor, a deptrgirii temporale,
(Postic, 1989), fapt ce ar putea deschide gi o altfel de pozilionare fald de
a unei incdrclri exagerate privind timpul pe care il avem la dispozilie.
reperele temporaliti[ii formative.
Mulfi .scapd" de sub control timpul pe care il trliesc, devenind, printr-o Existd mai multe modalitdli de vizare a viitorului. Unii autori avan-

inversiune curioasf,, sclavii acestuia. Stresul temporal, atAt de des intAlnit seaz[ o tipologie a oamenilor ce se raporteazi la viitor (Mercure, 1995,
astdzi, poate cauza deregllri profunde ale personalit5lii.
pp. 63-65):

36 TIMP SI'TEMPORALITATE iN EDUCATIE iNvATenpe $I REPREzENTAREA cADRELoR TEMPoRALITATII 37

1. Fatalistul : Acesta sperd cd i|i va menline condi$ile actuale de 5. Posibilistul : Acest tip de om are impresia cd viitorul sdu. este

existen{d. Viitorul este a$teptat in rnod pasiv, cu o absen(d cvasitotal5 a deschis,cauncdmpimensdeposibilititiincarecreativitateagiingeniozitatea

proiectelor, cu nelinigte sau chiar cu angoas5. Al[turi de sentimentul existen[ialligipotspunecuvdntul.Convinscdindividulesteartizanul
insecurititii se adaug[ o oarecare resernnare in fata viitorului, pentru cI piopriului viitor, el iinde se-gi croiasc[ viitorul pe termen lung, sd si-l
pe etape, s6-gi orienteze viala dupl pofta inimii' Toate proiectele
"ipredorninl gdndul ,,"""" ce [i-e scris, oricum se va intdmpla"' Acest "spaulelos.ur"nt"t ata$ate la legat cel mai adesea de
un plan plin cu detalii 9i este cea mai mare
ilp O" o* ar-e proiecte doar pe termen scurt 9i acestea prost planificate pi viap profesi,onald. Acest plan, cf,ruia individul ii acordl
siructurate. Viitorul, pentru acest tip de om, nu susciti o orientare cdtre
prezent, cdtre prefigurarea lui in consens cu o anumit[ perspectiv[ de importanli, presupune o planificare minulioasi 9i cuprinde obiective cAt
Lvolulie. Aspirigiile sunt considerate a fi supradimensionate in raport cu
rezervele prezente, ceea ce imbie la pasivism, la o imobilizare vizibild mai concrete cu Putin{d.

^pentru atingerea unor linte care oricum nu existi' Schemademaijosconcentreazdmodalitililederaportarefat5deviitor.

2. previzitorul : ingrijorat $i neliniltit, acest tip de om se dovedegte f" --""'
interesat de viitorul siu personal. Dac[ i$i judeci viitorul ca incert, acest
lucru se intampli u*ur" a faptului cd se teme cI evenimentele care survin i Posibilist : i!- Eta pist i

ii pericliteazl con"duitiile de existenli prezente. Pentru a se interpune schimb[-

rilor, care oricum ii cauzeazd. disconfort, el ia toate masurile ca ceea ce
poiiUit sf, se intimple s[ nu aibl loc, sf, intervini cdt se poate de tdrziu.
"Pievlzdtorul vusazdviitorul, i$i planifica chiar minulios schimbdrile, dar
acestea au o arie limitatd. Proiectele sale, puline la numir 9i pe termen scurt,
sunt legate mai mult de viatra de farnilie, de mediul domestic, de contextul
necesitdtrile vietrii cotidiene sau strict personale.
a^pr3op. iCit,odnetinneuvitoisiletuql:i Acest individ nu prea i$i pune problema viitorului Prezenla unui AbsenP unui Absenla unui
plan de via(d plan de viald
sdu, vizdndu-l intr-un mod static, chiar stagnant. considerd ci viitorul plan de vial[

individual, de altfel special, este asigurat, este cAqtigat qi cd mare lucru
nu se mai poate face. Nu se aEteapts la mari transformiri sau orientSri
majOie care sd-i afecteze viap. Viala sa, cu siguranld, se va derula ca $i
pind acum" Are totu$i proiecte, deosebit de rationale' dar pe termen
Scurt, cu caracter mar mult ameliorativ, reparator, cosmetizant 5i care nu
i

provoacl rupturi in mersul vie{ii sale destul de tihnite' i Sentimentul dominant i
: de insecuritate :
4. Etapistul: Individul de aceast[ facfurd crede c[ existd oric6nd gi
alte cdi, gi alte posibiliriti de evolu{ie care pot fi puse in operi atunci i ._. .._.......................-..............................-..i
cind esteiazul. Viitorul mai poate fi cAgtigat, mai poate fi atins urmAnd
gi alte trasee. chiar dacS viap nu este conceputd numaidecit ca un i Impresia dominantd i
!
de control extern i

ierprrn, la numeroase sfidiri, el lasd loc multiplelor perspective de a-.-......------.--'-"--

ac[iune. Discursul s[u con[ine un plan de ansamblu, bine articulat, cu Reprezentarea viitorului
circuite de rezervd, cu ameliordri ce se pot activa in caz de nevoie. Tipul
acesta crede cd viala sa este orientatii dupi un plan determinat' cele mai
multe dintre proiectele sale sunt imaginate pe termen scurt sau mediu,
fIr[ a manifesta ata$ament fa$ de obiective pe termen lung'

38 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE iNvATense $I REPREZENTAREA cADRELoR TEMPoRALITATII 39

Existi vdrste ce sunt predispuse la anumite absorblii ale bagajelor de materialului care se refine. Astfel, se constatl c[ principiile, schemele gi
apticaliile unor principii sunt refinute, reamintite Ei redate mult mai bine
ordin cognitiv, afectiv, comportamental. Unii numesc aceste etape ,,zone
proximale ale dezvoltiirii" (Vigotski), altii ,,etape senzitive" (Montessori), A.,pe int"*"le mai mari de timp, in comparafie cu fapte' simboluri'

attii ,,timp sensibil" (Gayet, 1995, p. 103). Timpul sensibil ar fi acea cu incf,rcitura teoretici. specificitatea acestor procese trebuie

perioadd in care subiectul este capabil de a invdla cu un rninimum de "luoantd"iprt"seaml mai ales in proiectarea proceselor didactice 9i in procesele

efort gi maximum de eficacitate. Acesta corespunde unei perioade limitate de evaluare.
a dezvoltlrii unui individ. Existd deci o vArstd a randamentului maxim ce

poate fi activat in intervale de timp specifice, r'ariabile uneori de la un
individ la altul sau de la un areal geografic la altul' Cea mai bund

strategie didactic[ este cea care se pliazl cel mai bine pe vdrsta in cauzl
gi exploateazi predispoziliile copiilor aflate in perioada de maxim ran-

dament. Din pdcate, sistemele de organizare a invd{5rii (scrisului,

cititului, socotitului) au devenit uniforme, prescriind pentru o populalie
extrem de numeroasl cam aceleagi repere temporale. Toti elevii intrati in
gcoali (de exemplu, la scari europeanX, vdrsta de intrare in lcoald fiind

generalizat[ la 6 ani) inva{I deodatS, trecdnd prin aceleagi etape, literele,

silabele, propoziliile etc. ca Si cdnd toti ar fi la fel. Norma, generalizatl
in invitlmant, se r[sfringe impetuos gi asupra temporalitdlii formative.

Pe de altl parte, uniformitatea programelor este intr-un dezacord
evident cu diversitatea ritmurilor de muncl sau de viald ale copiilor.

Neglijarea ritmurilor specifice privind aten[ia, vigilentra, memorizarea
etc. antreneazd erori didactice dintre cele mai grave, conducflnd la
pierderea timpului, la stres, la sldbirea senidtii fizice sau nervoase.
Aceste ritmuri sunt de ordin biologic, iar divergenla lor cu ritmurile
gJirtut" provoacd, in mod evident, un stres care conduce pe elevi sI-gi

piardd rezervele de energie. Ca o reacfie de aplrare, apar ,'debranEdri"
temporale, mai scurte sau mai lungi, concretizate prin apatii, demotivlri,
lene, reverii (cf. Przemycki, 1991, p. 88)'

Timpul reprezinti o variabild importanti a invdlSrii. vizati ca proiectare,
dar gi ca fapt concret, invllarea nu se poate sd factr abstrac(ie de planul
temporal. Cercetlri efectuate pe elevi afla1i in situatria de a memora un

material (c/. Neacqu, 1990, p. 100) aratd faptul ci, dac6 invd(5rii i s-au

atagat anumite valori de timp, atdt scurtarea, cAt gi amanarea termenului

influenEeazd negativ rezultatele invitdrii. Rezultate bune in materie de
inv[lare se constat[ atunci clnd elevii sunt supugi unui test evaluativ la

termenul anun[at la incepuhrl activititrii de invdlare. Factorul timp influenleazd

retenlia unui material, iar acesta este in strdnsl dependenftr de natura

TIMPULUICARACTERUL STRUCTURANT AL 4I

6 diferenlieri specifice. Nu existi simultaneitate 5i continuitate dintre diferitele

Caracterul structurant al timpului tipuri de temporalitate. Timpul pe care il sesizez in viatra cotidiani este
,rn ti*p multiplu, continuu 9i finit. intreaga mea existenl5 sociald este
Timpul se atageazi omului ca o dimensiune structurant5' edificatoare
ordonal5 in timp gi impachetati in acest timp. structura temporald care
gi ralionalizatoare. El nu are o prezen{i neutr5, ci vine si ordoneze 5i si mi se propune are un caracter coercitiv; nu am cum sd inversez timpul'
sa schimb ordinea evenimentelor, si mi intorc in trecut. ca sd fiu luat in
eftcientizeze acfiunile, procesele, comportamentele. De regul5, oamenii seami trebuie sd respect orare' programe, planificdri' Structura temporal5
dicteazi istoricitatea care determind situatria 9i statutul meu in lume la un
cauti sd qtie ce au de ficut, ce urmeazl mai departe, ce se va intimpla in moment dat. Structura temporali a epocii pe care o trdiesc nu dicteazx
numai secven[ele prestabilite in agenda de fiecare zi, ci imi determin[
perioadele ce vin. Stresul existentrial gi angoasa survin Ei din cauza indeter- biografia personalX vizatl ca un tot. Orientarea mea in lume este o supunere
gi o"semnificare inteligent[ a temporalidtii specifice. Simpla consultare
minirii a ceea ce urmeazi. O buni gestionarea a vietii presupune, intii a ceasului nu semnifiie o raportare la repere abstracte, ci reprezintd o
raportare la altri oameni, la evenimente, la situatrii, la oportuniti$'
de toate, o stxpanire a temporalitS(ii. Visul de perspectivd poate atenua sau
anihila cenugiul 9i pasivismul vielii prezente. Cdnd prezenhrl ne dezamdgegte, DupIEricBerne(1993),exist5Sasemoduridestructurareatimpului:

privim cu speranfi in viitor, ne reprezentfun cI va fi mai bine mdine. - retragerea;
Realitatea obiectivl se organizeaz[ de cltre subiect in jurul unui - ritualul ;
- recreerea;
,,aici' al corpului gi al unui ,,acum" al prezentului de sesizare a imediati- - activitatea;
- jocul;
tilii perceptive. Realitatea viegii cotidiene nu este epuizatd de experienlele - intimitatea.
actuale, la ea contribuind gi rememordrile unor experien[e trecute.
E;rperienia vielii cotidiene se realizeazd in termeni de diferite grade de impreun[ cu srewart, Joines (1991) gi cu Prutianu (2000), sd incercam

proximitate gi de indepdrtare. dintr-o dati in timp 9i spafiu (c/. Berger, sescnitammodurilederaportarelatemporalitateexprimatemaiSuS.
Luckmann, 1996, p.35). Temporalitatea este o proprietate obiectivi, dar 1. Retragerea. Este situalia in care individul se concentreazd spre
qi subiectivd; fluxurile con$tiintei se inscriu in timp. Fiecare subiect este :msinoem, ednetbrdaantq.dMndout-isveeldeeacciercsutemi sretatnra(egleerippreoztefnitemi luultiipinletr-unretlroacg,elrae un
congtient de fluxul interior al timpului. care se clideqte pe ritmurile de
fiziologice ale organismului chiar dacd acesta nu rimine identic cu sine,
se schimbi de la o etapi la alta. Perceperea subiectiv[ a timpului se oboseala, plictiseali, expectantd, superioritate, neaten{ie, dezinteres etc'
Cdnd o peisoand se retrage, rlrndne desigur in grupul fizice$te constituit'
fasoneazd insl li prin relalionarea intersubiectivd" Omul nu tr5ie$te dar ea nu realizeazi schimburi cu rnembrii acestuia. ,,Retragerea temporarl
vine din nevoia de relaxare emo[ionali sau poate avea scopul ascuns de a
singur, el intrl in raporturi pennanente cu al(ii. Existentra comun5 dispune creEte dorinfa de relalie (intime), de a fi dorit, a$teptat. Retragerea poate
de propriul tip de timp, care este accesibil prin experienla intersubiectiv5. fi gi un refuz al relaliei cu persoane dezagreabile. " (Prutianu, 2000, p. 106)
Reiragerea este o formd dL inchidere in sine care poate anunta o pregltire
Acest timp+ip (Berger, Luckmann, 1996, p. 42) poate fi intreles ca o
a forlelor, o forml inteligentd de ofensivd'
intersec{ie, pe de o parte, a timpului cosmic, cu calendarul socialmente
stabilit, bazatpe secven{ele temporale naturale, iar, in al doilea rand, cu 2. Ritualul. Existi un interval al tatonirilor, al evaludrilor de primtr
instanl5 privind imprejurdrile Ei oamenii. in aceasti secven([ de tirnp
timpul interior, al subiectului, prin sesizarea individualizatd a unor
oamenii incearci sA sJ cunoasc5, sd se abordeze prin formule social 9i

TIMPULUICARACTERUL STRUCTURANT AL 43

42 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE

cultural statuate (salut, expresii de intampinare, evalulri generale etc')' imprevizibileformedestmcturareatimpului'fiinddeseori$iunrnodde
Interlocutorii stabilesc prime pun{i de leglturl, sondeaztr terenul, asumdndu-gi a accede la zonele tenebroase, profunde ale conqtiinlei umane'

riscuri minime (cel mult poi nii""dIa distantrd sau respingi). ,,|n ritual, Orizontul temporal se constituie prin organizarea 5i ordonarea aminti-
le incorpordm. Organizarea se poate edifica pe ciclurile
partenerii se refugiazl sub umbrela unor cligee verbale 9i comporta- rilor pe care
mentale, care [in de convenlii sociale, presupuse cunoscute gi acceptate i"-pr*l- care individu alizeazd, imintirile, dar utilizAnd ca un for condu-
"fdideetczovur otnelet.dcePsdiritnaintceoaalcopisudttienjoldeciimdaeelnaosrreirgcinaoinnlesiztipltruriioloporrr,dieinoierinazootaensmtturpelornvaolidesttariu.eIvtseetnmoirmpiaoenrvateilelostieri
caatare.''(Prutianu,2000,p.107)Pentruaaccedelacelilalt,puiinact
o serie de gesticulalii ce pregdtesc eventuala intilnire interpersonald- 'pnipaarlooeetaamcnrseteidtlcroreisrinlsnaseulae{cuiml.oecPanuprifieun$ccnttaeirmdr-teuednadscaaosacouemdiipidseirentevdetciiamonrsiniimte(a,Fec,rgnrnvaeitenenisanleesrlteeear,laeiiznlmtez9st6eiees7ms"tiozo' arrpiabient'ieilddc1u,es7salu0oemn)rt'pilnaLartliilalnreiicleunamnorpeaemecsnratosernoem-insaesamuanleeut

3. Recieerea. Este timpul vorbelor goale, consumate cu prilejul unor
intalniri mondene, circumstan[iale. ca sd treaci timpul, subieclii se

angajeazlinconversaliidintrecelemaibanale,aparentacaparantesau sofisticate, ascunse, puse in aplicare de cei care conduc societatea'
d"6orOa.rt", de la politicd gi pind la ceea ce se intdmpll cu proprii copii' psihologii sociali afirmi de stdpinire a timpului
Conversaliile proiocolare, excesiv de civilizate gi formale, nu fac exces ci variatria gradului
de sentimlnte profunde, de intimitate, de naturalitate. Ele aduc in aten[ie nigteim,itru.ap"tnuto""l^up1uir".","gDilsin,uinintodtpdtauiadntddecevtclrurdaeestcetuavppbldeirloierzadrareureecaaiaini dtddrioneaptpioedelleooringrotiacittrd,adatseit-aeasd'ooaccljeieuasnldcasepmnlaafeernic'miotMenaceialmuarzleoeizarsiisilclteaad

fapte demult cunoscute, banaliteti, editlri de pozilii care au mai. fost
spuse (dar pe care protagonigtii le-au uitat ori s-au fScut ci le-au uitat).

SctrimUuriti sociale de aceastn naturd prefaleazd uneori ,,rnarile" intalniri :
cu aceaste ocaziese pot ,,ochi'posibiliparteneri (de afaceri, de tranzaclii

spirituale, de via1tr).

4.Activitatea.Atingereaunorteluriimbielaoformidecooperare
intre oameni. Nu mai conteazd ce statut au acegtia; in activitate, faptele
conteaz[, indeplinirea cu succes a unor roluri. Spiritul de echip[ predispune opraemsteigniuiillltsiatiuzefoar[zad,inpemnotrdudaifdeorimttiinmappuilpael1niti,rupae.ngtriiunta5sreissaiumcloi bnisneervsaau in
la o gesiionare mai judicioasd a temporalitdtii, la un cdgtig al acesteia acelor episoade care oferd confort' care
acest lucru. Buna comunicare care se stabileSte ,ig*u:"tu. Se incearcd reactualizarea ,aminteqte" un anurnit stahlt' o anumiti
ff,r[ Jse urmdri pas cu pas eficient[) se datoreazi 9i timpului ,,fL Uirr"", care atribuie celui ce-gi
(doar astfel echipa devine activitdtii in
p'Ionzsiteriertiianinsoscoiectaiatelp. resupunesdinteriorizezirepereletemporaleale
congregirii unei solidarit[1i bazate pe un timp activ' profitabil
"poernnturun,toti. g*;;t,ri Oin care faci sau doregti sd faci parte' Presiunea temporal[ este

5.Jocul.Estevorbadecomponentapsihologiciajocului'vdzutca ionstrangatoare, dar aceasta este unul dintre reperele in concordanti cu
o tranzaclie ascunsl, greu de explicat, in care se incearci oblinerea unor
beneficii din partea pirtenerilor implicagi. Cele mai dese roluri sunt cele careseorgatiznazdpersonalitateata.Dealtfel,atuncic6ndcadrultemporal

dac"ti,v,ipz"artr,""duetoinr"te, r,v,avlicitnimcda"re$is,,esaplovaatteore'"f'ecJtoivcucligestitgeaocefovram(XintdAeiettaimtep, nAnmcauoirvmimnseemdioslquutneuclcidlzetcairgioillrisoaelraeraitstcmSett(iiicismvcauuiictrtgpail(zleuitiaueirr.ranaielitionla,opiprrar.irenoceAedlcpasiivztrltieiaiijdioltou'scnrudae'pailgreDudeonaiccngeptieicitvnantoaidetmlitorv,)epaidmanuzpedtluura-ttircuuegoansmortlr,uppfeepoefsilure-u'aulcluprlae9irnraioeeadpsqtevtrueiziianreouaefrdnilic'eicain1ceuleteunaldctrcaciteniaacaarlrta'er-c

putere, statu0. venim pe lume gi care este extras din ritmul cosmic' ne mai apropiem un

6. Intimitatea. Este timpul dezviluirii, al autenticitllii, al explicitirii tempo-celimpusSaupropusdemediulsocialincarecdutlmstrfiintllltt'
a ceea ce subiectul este sau doregte (spertr) si fie. Fiecare individ cautS
Sd vedem cum apare 5i t" i-p"n" temporalitatea impusd de socictate'
sd arate ceea ce este prin confiden[[ si imp5rtdsire. Intimitatea imbie la

sinceritate, la transparenlS, la naturalitate. in intervatul intimittrlii, senti-
mentele sunt expuse flr5 cenzure, direct, masiv. intrucdt intimitatea este
neprogramatl gi nereflectati, aceasta constituie una dintre cele rnai

TIMPUL SOCIAL - CADRU DE EMERGENTA,. 45

7 Desigur, individul, prin el insugi, nu vine pe lume cu capacitatea de a

Timpul social - cadru de emergenfd sesiza gi semnifica timpul in concretul manifestdrilor sale. Aceasta este
formatS pe mf,surd ce individul igi insuqegte schemele culturale pe care le
a timpului educa{ional gfseqte structurate deja. copilul va fi familiarizat,^in primii ani de viall,
cu vicisitudinile gi capriciili temporalitltii date. tgi va forma, astfel, un
Din momentul in care s-a structurat o forml incipientd de organizare sistem de autodisciplind conforml acestor instituiri, modelAndu-;i sensibi-
la nivel social a apdrut gi necesitatea unei organizlri a timpului. Este
litatea in acord cu cadrele ternporale existente. Transformarea acestor
greu de gdndit ci omenirea s-ar putea dispensa de instrumentele de
constringeri externe, exercitate de constrdngerile sociale privind timpul,
mdsurare a timpului, de mecanismele de inscriere in realitate, in cosmicitate.
Reperele temporale funclioneazd la nivelul socialului ca ni$te cadre de in scheme autocon$tientizate gi consim(ite nu este intotdeauna uSoar[ sau

orientare a praxisului. Evenimentele sunt programate in secven{e ce lipsite de consecinle. Nu sunt excluse anumite derapaje sau autoexcluderi
din timp, de fugd sau iegire din istorie. De altfel, la nivelul societSlii se
survin, dupl o anumitl ordine, conform calendarelor pe care ni le insugim
vor institui anumite instanle care si rcalizeze joncfiunea dintre timpul
sau ne sunt impuse. S6pt[minile, zilele 9i orele formeazd structuri
recurente in interiorul devenirii qi devin indispensabile pentru regula- indiviclual Si timpul social, chiar daci sub acest aspect vor exista
rtzarea raporturilor dintre oameni sau dintre acegtia 9i evenimentele
permanent dispute, contradiclii, conflicte (vezi, de exemplu, Nowotny,
naturale. Structura personalitSlii noastre se muleazd intotdeauna pe o
sdiie Oe determindri temporale pe care societatea datl le edific[ 9i le 1994, pp. lA4-r2O).
prescrie. Ne construim o a doua naturi prin insuqirea unei ritrnicitdti Familia reprezint5 un gantier de unificare gi armonizare a timpurilor,
supraindividuale, ce poate deveni uneori opresivd, stdnjenitoare.
ce atenuare a discontinuitStilor, de eliminare a contradicliilor. Ea insagi
Socializarea devine atunci qi un proces de coordonare, de intersectare trebuie sI se adapteze ritmicitdlilor exterioare, s5 se modeleze in acord
cu multiplele logici de conturare a temporalitStii" Exist[ riscul ca sub
a ritmicitdEii individuale cu orarele de tot felul (educafionale, profe- unele presiuni exterioare, temporalitatea familiali sI se fragmenteze, sd
sionale, culturale, turistice etc.) puse la dispozigie de altrii. ,,Expresia se relativizeze prin raportare la alte determiniri decdt cele specifice.
timp trimite la aceastl punere in relatrie a pozitriilor sau segmentelor
apar$nand a doui sau rnai multe secvenle de evenimente in evolu[ie spatiu al intimitilii prin excelentri, dar gi mediu de socializare a celor
continue. DacI secvenlele insele sunt perceptibile, punerea in relalie a
care vin, familia joacb rolul de liant, de catalizator, de tactor de resimbo-
acestora reprezintd elaborarea acestor perceplii de cdtre congtiinta umanf.
Ea iEi glsegte expresia intr-un simbol social comunicabil, no[iunea de l\zare a unor repere temporale pe care societatea le prornulgl qi le

timp, in interiorul unei societili, ce permite transmiterea de la o fiintri generalizeaz[. Evoluliile individuale nu mai ascuiti intotdeauna de evo-
umand la alta a unor imagini memoriale care genereazi o experienll ce
nu poate fi perceputtr prin simluri non-perceptive." (Elias, 1984' p. 16) lulii lineare, cumulative, ci pot imprumuta note ale discontinuitltilor qi

re-actualizdrilor de tot felul. Vechile modele propuse de societate, precum
cele privind fasonarea carierei gi respectarea ciclului familial tradilional

(copiii sE reia ceea ce au lEcut 9i pnrinlii) par sd intre in declin, sI se

estompeze sub influenla triirii postmoderne a temporalititii. Intervin

evolutrii ,,catastrofice", atipice, neconforme cu modelele mai vechi (schim-

biri bru$te ale profesiunilor, excelentl in domenii periferice, experi-

mentiri non-standard etc.).
Timpul reprezinti un instrument eficient de orientare in perspectiva

indeplinirii a numeroaselor noastre sarcini. El nu se reduce la un concept

sau idee abstractd, ci constituie o experienl[ ce survine ca unnare a
insugirii de citre individ a unor reprezentlri. Individul invatd s[ inter-

preteze semnalele temporale actionand intr-o comunitate li ascultdnd de

46 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMIUL socIAL - cADRU ne rurnceru1A... 47

regulile ei. ceasurile sunt nu numai instrumente tehnice, ci gi construclii 2. Dupd structurarea activititilor: Numeroqi antropologi au
demonstrat cI timpul social este structurat in functrie de activitdgile
culturale care trimit mesaje de un anumit tip. Ele ne introduc intr-o
semnificative ce il compun. Existi o relalie de semnificare intre perioadele
temporalitate anume, intr-un perimetru de simboluri cu privire la durate,
la rela[ii, la sernnificagii. Ceasornicele sunt fafa materiald a unui simbo- temporale simbolic constituite gi conlinutul activit5tilor; astfei, ritualu-
lism social care ne incadreazi si ciruia trebuie sr-i descifrdm inlelesurile.
rile de ini[iere, semlnatul sau vdnitoarea, in societdlile tradigionale, ca gi
,,Timpul devine astfel o reprezentare simbolicd a unei vaste retele de
ocupatiile domestice, munca, educalia gi loisirul, in societllile moderne,
relalii care reuneste diverse sec'/enle cu caracter individual, social sau pur
gi simplu fizic." (Elias, 1984, p. 20) Definit drept ,,realitare a timpurilor sunt asociate intr-o manieri analoagd cadrelor temporale care le definesc.
tr5ite de cdtre grupuri, cu alte cuvinte, ca multiplicitate de conduite temporale
ActivitS(ile servesc drept puncte de referinli pentru a distinge simbolic
gi ca reprezentrri asupra timpului in functrie de diversitatea situiliilor
sociale 5i de modurile activitl[ilor in timp" (Mercure, 1995, p. l3), timpul.
timpul social fiintreazd ca un loc de conjunclie a duratelor individuale,
cu con[inuturi diferite, ca un simbol unificat, convergent pentru buna 3. Dupd valori, norme gi semnificafii ale timpului social: Categoriile
func[ionare a respectivei societdli. cu toate acestea, timpuliocial nu se
de timp nu se pot stabili fdr[ referinl5 la lumea valorilor gi la semnificalii.
confundi cu timpul individual sau cu timpul fizic sau astronomic. Realitatea
Orizonturile temporale, perspectivele de viitor, timpul de munc[, timpul
lui este datr de funcfionalitatea pe care o exercitr asupra comunitrlii.
Timpul sociai este multiplu (in mod simultan doui sau mai multe grupuri liber etc. nu pot fi abordate firl raportarea la un sistem axiologic. Chiar
sociale trriesc timpul diferit), modificabil de la o etape de existenp a
produclia propriu-zisi este valorizatl prin cantitatea de timp pentru
grupului la alta. producerea ei. Munca este o valoare socialX reductibilf, la o anumitl
unitate de timp. in functrie de opliunile fundamenrale ale societilii, ca qi
Unii autori (Pronovost, 1996, pp. 69-77) avanseazl o taxonomie a de reprezentirile sociale dominante, se vor pune in valoare timpul liber,
timpului social pornind de la categoriile urmtrtoare: timpul educa;ional, timpul familial, timpul civic etc.

- dupd raportul fatrd de istoricitate ; 4. Dupi schelele temporale : in func1ie de perspectiva sau amploarea
- dup[ structurarea activitililor; duratelor, pot fi identificate mai multe posibilititri: timpul macro-social
- duptr valori, norme gi semnificafii ale timpului social;
; dupd schelele ternporale. (timpul considerat la scara evoluliei colectivitdlii sau societilii), timpul
institutrional (timp raportat la buna funcfionare a unei institutrii ce poate si
:Si urmdrim foarte pe scurt cum se prezinti timpul social dupr reperele resemnifice unitltile temporale in functrie de parametrii proprii), timpul
de mai sus. propriu grupdrilor sociale (ritmurile interne ale asocierilor temporare

1. Dupi raportul fafi de istoricitate : Aceasti primi categorie trimite sau permanente), timpul micro-social (articulatriile temporale ale grupului
mic privind viatra cotidian[ la scara unei zile, slptimAni etc.).
la relatriile putemic semnificante care se stabilesc in societate prin raportarea
Unii autori (Zerubavel, 1981, p. 143) fac o delimitare intre timpul
timpului la durata istoriei, la o dati fundamentali a inceputului sau
evolutriei omenirii. in societdtrile tradifionale categoriile fundamentale privat gi timpul public. Timpul privat este in mod esential ,,sociofugal",
privind reprezenkrea istoricititii se inspiri din arhetipuri primordiale gi adici structurat anume pentru a descuraja sau a preveni cAt mai mult

din mituri. Discursul social privind generatriile trecute se inscrie in produclia contactele gi dependentra dintre oameni ; este timpul care aparfine fiec[ruia
qi care il diferenliaz[ sau separd pe un individ de altul. Timpul public, in
de crtre societate a propriei rnemorii. in func1ie de statutul socio-profe-
sional gi atagamentul pentru o anumiti catnd, indivizii interpreteazr in schimb, este ,,sociocentral", in sensul cI este constituit anume pentru
mod diferit succesiunea qi inlintruirea evenimentelor, d6ndu-le o semni-
allii, pentru intrarea in contact, pentru a desena proiecte Ei a acliona aldnrri
fica1ie pozitivd sau negativi, intemeindu-gi prezentul gi perspectiva pornind
de la ceea ce s-a mai intdmplat. de allii; este un timp dedicat altora, consumat de individ dar mai mult in
beneficiul semenilor. Timpul privat este o expresia a libert5tii; timpul
public este un semn al dependentrei gi al privirii de autonomia personal[.

Referentrialul timp poartd numeroase semnificafii. in Occident, timpul
reprezint[ o entitate ce existd inexorabil in naturS, el este asemenea unui

48 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL SOCIAL. CADRU DE EMERGENIA... 49

drum unidireclional, segmentat in mai multe unititi pe care le parcurgem preciziei, timpul mecanic s-a impus ca un etalon al mlsurii li al derul5rii
fErd putinla de ne intoarce de unde am plecat. Dat[ fiind aceastd situa[ie,
ne planificlm intotdeauna timpul, ni-l fragmentem in aqa fel incdt sI activit5tilor. Disociat de ritmurile naturii, timpul orologiilor devine un
timp precis, abstract gi vid de conlinut. Operatriile comerciale de tot felul,
tinem cont de devenirea temporal5 gi ne indreptIm privirea mai mult spre fluctuatriile pre(urilor, creditele bancare, necesitatea orientirii pe mare
sau uscat etc. au presupus orientarea mai exacti in timp gi gestionarea
viitor. Ne folosim de timp ca de ceva material : il exploatdm, il ci;tigim, mai atent[ a acestuia. Timpul mecanic devine unul dintre sistemele
simbolice unificatoare ale omenirii. Ugor de manevrat 9i implrtrit in
il pierdem, il economisim, il risipim, il picilim. O alti trdslturl a secvente, timpul ceasurilor se adecveazd unor realitili dintre cele mai

conceptiei noastre despre timp este rapiditatea. O persoani care actione^z5 diverse. Daci, la inceput, acest timp oarecum artificial a gestionat
economia, mai tArziu el s-a generalizat, devenind o achizitrie culturall
lent este categorisitd ca fiind iresponsabili sau lenegd; dar nu in toate
culturile gi toate timpurile este a$a. Dispunerea de timp, a celui personal, care a impregnat toate actiunile oamenilor. Progresele realizate in domeniul

este o expresie a libertdtii - Libertatea nu se poate exercita decilt fu fimp. schimburilor comerciale, cre$terea diviziunii sociale a activititilor, gene-
ralizarea muncii salariate au condus la universalizarea timpului artificial
Complicarea gi diversificarea institutiilor sociale implicd o schimbare constituit la nivelul societ5trii. Valoarea bunurilor create a fost asociatl cu
cantitatea de muncl investitii in unitatea de timp. Unitatea de bazl pentru
a raportlrii noastre la timp. La un moment dat, actiunile se vor inscrie nu mirfuri devine astfel cantitatea de timp investitd pentru producerea lor.
numai pe linia p[stririi poziliilor achizi(ionate, ci 9i pe directia ascensiunii Dintr-o unealt[ valabild doar pentru comert. timpul a devenit un instru-
cdtre noi statute. O sumedenie de noi reglementiri sau institulii vin sI ment indispensabil pentru semnificarea gi valorizarea tuturor actelor
gireze nu atat prezentul, cAt viitorul persoanelor (vezi societ5lile de umane. Un astfel de etalon universal de mdsuri s-a generalizat cu atet
asigurare sau agezdmintele bancare). O datl cu generalizarea alfabetizlrii mai mult cu cAt el se convertea mai ugor in bani. Va lua nagtere cur6nd
gi educatriei, inclinarea atenliei dinspre trecut citre viitor se amplific5- o disciplind a timpului, o forml responsabilizatd de manevrare a acesfuia.
Mai intAi, copiii sunt obi$nuili str decripteze simbolurile temporale, sI Durata activite$i producdtorilor va fi mai judicios urmdriti, durata muncii
foloseascd ceasurile, str-gi programeze activitiiile, si respecte termenele, este standardizatl. Impunerea orarelor stricte, exigen(a punctualitilii,
sd se concentreze asupra sarcinilor amt cAt este nevoie. Integrarea indivi-
dului in comunitate, societate, na(iutlc ctc. presupune o interiorizare a regularizarea duratelor de muncl (pauze, timp de lucru, timp de odihni etc.)
reperelor fundamentale ale acestora. Individul este obligat s5-9i cunoascl vor conduce cdtre o uniformizare progresivl a timpilor individuali gi cltre un
originile, rlddcinile, memoriile socialmentc instituite 9i recunoscute.
,,$coala tinde deci si imprime credinla intr-o imortalitate sociald, sd punl ritrn nou de via{i. Timpul de muncd nu se mai suprapune peste timpul
i{ealul gloriei, altidatE elitist, la dispozilia tuturor, sI inculce etica renun- natural. O dati cu perfec{ionarea mijloacelor de iluminat, zilua de muncl
t5rii la avantajele imediate in numele cuceririlor viitoare. Vorbind despre nu se va reduce doar la ziua naturald.
trecut, prezentdnd elevilor modele ale virtulii, scoala afirml perenitatea
natiunii care, indestructibile, igi confirm[ existenla, precum ingerii in Timpul misurat, cronometrat, conduce la structurarea progresivl a
gAndirea medie'ual5, nu atAt in timp, citin aevum, qi care, pentru acest scop, unor noi conduite de percepere a intervalelor, a regularit5lilor, a seriilor
apare ca un substrat al timpului istoriei 5i ca un garant al realitilii viito- temporale. Procesul de misurare a timpului Ei de congtientizarc a duratelor
rului." (Krzystof, 1984, p. 293-294) $coala devine agadar un mecanism de a condus la sincronizarea tuturor activitSlilor umane. Este greu de ieSit
eternizare a colectivitilii, de perenizare a acesteia peste vremi 5i timpuri. din ritmicitatea statornicitl la nivelul societilii. Regularizarea temporal[
a universului nostru cotidian a devenit un fapt normal. Ciut5m in mod
Perceperea timpului s-a modiltcat 5i ea in timp. Legdtura omului cu spontan ritmicitatea, tempo-ul sacadat, ciclicitatea. Cind nu apar in mod
timpul variazl pe scena istoriei. Funclionalitatea timpului pentru omul nafural, le construim, ni le impunem ca pe o necesitate.
modern se explicd prin doui transformdri relativ recente : emergen[a, in
zorii epocii moderne, a unor noi forme tehnice de mdsurare a timpului, Temporalitatea social[ este plinl de puncte de reper, de marcatori
gi impunerea, o datf, cu revolufia industriali din secolul al XIX-lea, a noi specifici (c/. Pronovost, 1996, pp. 56-57). Acegtia pot fi constituiti din
forme de organizare a productriei (Mercure, 1995, pp. 30-33). Simbol al

TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL SOCIAL - CADRU DE EMERGENTA,.. 51

repere orare prescrise (orarul $colar), semnale ce indicd ritmul sau natura (Whitehead, 1953, p. 64). La nivel temporal ne servim de contrastul
activit[tilor (soneria, clopotrelul), deplasarea in alte spa{iipentru exersarea dintre inainte qi dupl pentru a distinge obiectele. Doud obiecte sau
altor activitlli (fumatul, luarea unei gustdri etc.), schimbarea tonului 9i a evenimente se pot identifica 9i dupi durata lor, acestea putand fi efemere
con[inutului conversafiei etc. Acegti marcatori pot delimita:
sau durabile. Obiectele qi evenimentele au o viatri proprie, caracterizatd
- tipul de cadru temporal in care una sau mai multe activiteti se prin propria duratl a fiec5ruia, printr-o anumitd ordine a naqterii sau a
dispariliei specifice in sAnul unui ansamblu existen{ial.
inscriu sau alegerea unui amplasament temporal nimerit pentru
Timpul istoric, in calitate de construct social, nu este linear, ci plin de
anurnite activiteti; din acest punct de vedere activitetile pot fi rupturi Ei discontinuitili. Istoricii au tendintra de a standardiza perioadele

legitime sau ilegitime, totul depinzdnd de contextul temporal; de studiate (Renagterea, Iluminismul etc.) in functrie de abundenla sau semni-
exemplu, faptul de a juca tenis dimineala, deci intr-un timp puternic ficalia faptelor descrise, de capacitatea de documentare sau cantitatea

valorizat, poate denota superficialitate sau neimplicare in activitate ; izvoarelor materiale existente. Pe de altl parte, ,,povestea" istorici ne dI

se observl c[ anumite activititi sunt localizate cu dominanli in informa{ii mult mai sdrace despre timp decdt povestea ficfionalE. Constrdn-
gerile discursului gtiinlific sebazeazd,pe omogenizarea fapteloE standardi-
anumite ore ale zilei;
zarea gi tipologizarea acestora, ceea ce presupune sintezi, reducere,
- trecerea (tranzilia, ruptura) de la anumite cadre temporale ale siricire informalionald. $tiinla statornice$te o orientare a umanitilii citre
viitor. Chiar dacd ea igi extrage seva din date prezervate de trecut (teoriile
activitdtilor cotidiene la altele: anumite tipuri de conversa[ie, care s-au emis pdnd la un moment dat), ea anun{d ceea ce poate fi, ceea ce
caracterul formal sau informai al interacfiunilor, semnale care survine de aici inainte. in calitate de cunoaqtere instrumentald, ea se
anun!5 sfdrgitul zilei de munci etc. supune exploatdrii 9i folosirii din momentul emiterii ei. Dac[ religia, de
exemplu, este paseistI, rememordnd un timp care s-a scurs (precum
Modificiri profunde au intervenit in modul nostru de intimpinare a existenfa Mintuitorului, de la Nagtere pdnl la ridicarea la Cer), gtiintra
viitorului. Orientarea devenirii este influentrati de ideologia progresului.
Prin tehnici dintre cele mai sofisticate (construirea de scenarii, simuliri, este futurist5, orientatd citre viitor, intemeietoare chiar a ceea ce urmeazi
sI vini.
sondaje de opinii, studii futurologice etc.) incercim si intdmpinlm
O dimensiune importantd a concepdilor noastre despre timp o constituie
viitorul gi chiar sf,-l construim. Managementul schimblrii 9i gestionarea viziunea proiectivd. SocietSlile tradi{ionale sunt denumite de Boutinet
viitorului au devenit preocupiri de maximl responsabilitate. ,,A gindi
viitorul gi a planifica schimbdrile viitoare sunt astfel prezente ca rdspunsuri (1990, p. 13) ,,ftri proiect" pentru cI trliesc mai mult cu fala cdtre
{a incertitudinile prezente gi pentru ci instanlele oficiale invoci permanent
trecut. Viatra traditional5 rdmdne legati de ceea ce se depdgegte : capriciile
fenomenele de accelerare a schimbirilor, [...] Importan(a acordatl de vremii, ritmurile vegetale, deprecierea produselor agricole. Aceasta se
deruleazl nu intr-un timp sacadat, concentrat, agitat, ci unul dilatat,
cltre societ5file noastre la aceste noi tehnici de previziune relevd prezen[a, cvasi-imobil. A vorbi de o pedagogie a proiectului inseamnl si te intrebi
asupra felului ?n care indivizii, grupurile, culturile trdiesc timpul. ,,Proiectul
in interiorul acesteia, a unui mod particular de anticipare, vizind nu
numai sf, prezici viitorul, ci gi orientarea dorinlei intr-un anumit sens." ne apare ca o figuri ce retrimite la o paradigmd ce simbolizeazi o
(Mercure, 1995, p. 36) inseamnl nu numai si anunfi viitorul, ci s5-l
realitate ce pare a preexista gi care ne scapd: cea a unei capacitdti de a
prospectezi, s5-l edifici qi s5-l performezi intr-o anumiti misurd.
Durata, crede Bergson, ne este dati prin sentimentul continuitltii, in crea, de predispozi{ie spre ac{iune. Proiectul ar fi a'ratarul individual gi
colectiv al unei dorinte funciare de apropiere." (Boutinet, 1990, p. 16)
nici un caz prin decupaj sau prin misurarea unui timp omogen. Eteroge-
Din puncnrl de vedere al acliunii, proiectul presupune o anumiti strategie ;
nitatea duratei implici discontinuitatea. Timpul individual nu prinde
contur gi sens decAt prin situarea individului in societate. Acest timp conceptul de strategie trimite la forme de perfeclionare a folosirii timpului.
El reflecti faptul ci, in societilile noastre, timpul este amenajat, progranurt,
trebuie despovlrat de intimitate, de particularitate pentru a se integra la
nivelul unei organiziri sociale in care vor prinde contur atat viata indivi-
duald cdt gi libertatea. Spaliul 9i timpul posedd proprietili separatoare

52 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE

planificat. Planificarea scrupuloasi a traseelor evolutive presupune fixarea 8
unor obiective de atins, stabilirea secventrelor gesturilor sau activit[tilor
intreprinse in corela[ie cu duratele, determinarea momentelor critice. Se Eterogenitatea gi depersonalizarea
pot ctistinge mai nrulre niveluri ale planificdrii (c/. Pronovost, 1996, p. 58) : timpului social

ptanut soJietal, sub forma unor planuri de dezvoltare ; planul organizatrional Eterogenitatea timpului social impune stabilirea unor puncte de reper
gi institutional, sub forma unor proceduri de programare sub forml de
comune, la nivelul intregii comunitdli, cu o eficacitate indiscutabil[
politici, de forme de gestionare, de sincronizare ; qi planul personal' sub
iorma agendelor, intilnirilor, delegarea responsabilit5flor, gestionarea pentru toli; timpul ceasurilor, al instrumentelor exacte, obiective de

timpului liber etc. gestionare a temporalitl$i. Construit pe mai multe etaje, arhitectura
himput social exprimi faptul c[, la nivelul societltii, se impune o iemporall a societ[fii actuale cuprinde mai multe parcursuri in care
9i activit[lilor. Comunitatea igi trecutul este readus in prezent, prezenful coloreazd trecutul, viitorul
aconnusmtruitiier$et;gunlaorrirznaerede"c"oum"rprrietnheennsteiulonre cu privire la ,'ceea ce a fost"' contamineazi faptele actuale, cronologia viitorului este dimensionatd
dup5 un anumit trecut... structura relativ simplS a unui an calendaristic
,,ceea ce este" 9i ,,ceea ce urmeaz[ a fi". Timpul in societate nu mai este reiult[ in urma combindrii sau suprapunerii mai multor timpuri sau ani,
un concept transcendent, mitic, ci reprezinti o mizl majori a existenlei relativi autonomi : anotimpurile datorate temporalitilii cosmice sau solare,
concrete. ,,Timpul cost[" ar fi deviza principald 5i in virtutea acesteia se evenimentele liturgice sau religioase Si oscilatiile 9i ritmicit[1ile de naturl
creioneazl toate actele noastre, de la cele strict economice, de cdgtig,
pdni la cele de formare sau loisir. De aici 5i strategiile multiple, particu- ideologici sau politicd. Anul ecleziastic nu coincide cu anul civil dup[
iarizate de rentabilizarea folosirii timpului, de extragerea a cdt mai multe
cum anul Scolar sau cel universitar nu corespund celorlalte doud. In plus
foloase intr-o unitate de timp determinat5. acest timp colectiv (solar, religios, politic) este divizat qi particularizat in

diferili timpi psihologici, aga cum este triit 9i semnificat de fiecare fiin1i

in parte. Apar gi alte deosebiri intre cele trei orizonturi temporale. Timpul

solar este ciclic, repetitiv (anotimpuri, luni, zile) ; timpul liturgic este

linear gi puternic orientat din punctul de vedere al semnificatiilor Si
simboluriior ; timpul politic este compozit, din anumite puncte de vedere
tiind ciclic (anul bugetar, anul gcolar, mandatele politice etc.), din alte
puncte de vedere fiind linear, nerepetitiv, {indnd de capriciile oamenilor.
Timpul politic este ireversibil (nu se mai poate repeta Bltilia de la Podul

inatia tui $tefan cel Mare) 5i improbabil (nu se poate stabili cu exactitate ce
evenimente vor urma). Timpul politic este deschis spre un viitor infinit'

Experienla comunitllii privind timpul nu se creioneaz[ dupl percepliile

individuale : societatea vine cu o anumitd ritmicitate a acliunilor. Ceva se

54 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE ETEROGENITATEA $I DEPERSONALIZAREA TIMPULUI SOCIAL 55

dovedeEte eficient gi necesar la un moment dat, dincolo de care nu mai Persoanele autonome cautl s5-$i construiasci o vial5 ,,proprie" in
are aproape nici o valoare. Ritmul vielii sociale este alcltuit din cadenle procesul muncii, dar gi in afara acestuia, prin injghebarea unor proiecte
specifice activitedlor de munca, sdrbdtorilor, loisir-ului. Accelerarea
singulare, variate gi flexibile. Sunt dezvoltate cu aceastd ocazie strategii
rihi-bXtilot aduce discontinuitEti qi rupruri, instabilititi 5i mutalii privind de ,,delocalizare" , de ,de-sincronizare", de iegire din spatriul 9i timpul
receptarea temporalitS[ii. Eviatar Zerubavel (1931, p. XII) vorbeEte de
socio-comunitar. Faptul poate fi benefic, conducAnd la de-rutinizarea
forme dure de regularizare a timpului in societate, rezultate a mai multor
conduitelor, la permanentizarea judec6trilor decizionale, la asumarea mai
realiti[i: a) structura secven{iald rigidi a timpului ; b) existenta unor responsabild a trecutului, a prezentului sau viitorului.
durate fixe ; c) alociri de timp standardizate ; Si d) uniformitatea ratelor
Universul mediatic care s-a dezvoltat in ultimul timp complicd Si mai
de recurenfd, adicd existenta unor ritmicitdti ale actriunilor ce se evidenliaz[ mult concep[ia noastrd despre temporalitate. Revolulia sistemelor de
comunicare contemporane a f[cut din temporalitate un aliat important.
la intervale de timp Prefixate.
Timpul social nu este uniform, el se modificS in func(ie de eteroge- Mass-media a introdus cultura imediatului, a transmisiei in direct, a

nitatea ?aptelor intfimplate, de confinuturile concrete pe care le imbracd punerii in contact a receptorilor cu producltorii de informalii. Revolutria
comuniclrii a ftcut din viteza de informare o necesitate strategici: cine
temporaliiatea, de sectoarele de activitate care domini via[a sociald, de informeazi mai rapid este mai bun, mai efltcient, mai credibil (vezi
felul concret de reconversie a timpurilor individuale in timp social, de ubicuitatea Internetului). Media incearcd s[ ne inchidi continuu intr-un
manierele diverse de gestionare a timpului micro sau macro etc. O dimen- cotidian specific, in care evenimentele sunt triate gi semnificate cu multi
siune importantii a temporalitdtii sociale este ritmul. Nofiunea de ritm
implici zuccesiune gi periodicitate, schimbare 9i revenire, linearitate 9i acribie. -Toate aceste reconstituiri ale trlitului - observl Lucien Sfez
recuren(f,. Ritmul inseamni succesiune intre intervale cu conlinuturi
diverse, intre continuitate 9i discontinuitate. Ritmul social evocl cicli- (2000, p. 203) -, foarte departe de a fi fidele, creeazd o tensiune supli-
citatea evenimentelor, revenirea la scara socialului a unor fapte care au
mentar5, o diviziune in viala social[. Aceast[ simulare a timpului cotidian
mai fost. Ciclicitatea sociall se muleazl uneori 9i pe cea a anului de citre media, cici de simulare este vorba, vine s[ intlreascd inci o dati
astronomic, pe varialiile sezoniere, pe activitili pregnante pentru anotimpuri abstracfiunea acestui timp fluid, continuu, care vrea sI asigure transpa-
(mai ales in societ5lile arhaice sau tradilionale). Notriunea de ritm mai
trimite la caden[d, la viteza sau rapiditatea deruldrii unor evenimente. renfa planetei, care se repet[ indefinit fird incetare, relansat prin mici
caracterizeazd, astfel, printr-o mare intensitate a variatrii, gi care se dilati sau se reduce dupl plac." Timpul mediatic pare
Focietatea actuald se masivd cantitate de modificdri in intervale deter-
cd este in contradicgie cu ritmurile gi ritualurile democragiei, aceasta fiind
lchimblrilor, printr-o
minate de timp. Unii vorbesc de faptul cI starea ,,tranzientd" (Alvin supusi unui timp mai rnult discontinuu, timp al lentorii gi al proceduriloq
Toffler) este cea care igi pune amprenta pe modernitatea actuald gi, de timp controlabil prin reguli (luate, desigur, prin votul majoritdgii). Acest
aceea, trebuie sd inv[ldm mereu sI intdmpindm 9i si gestiondm aceastd
timp nu este maleabil prin decizii sau intentrii individuale, pentru c[ este
fugacitate care s-a instalat de acum incolo. instituit in mod colectiv, devine legalizat, juridic ocrotit.
viata cotidiani acruald, considerd Frangois Ascher (2001), se caracte-
Dezvoltarea unei gAndiri economice gi analitice asupra timpului, strins
rizeazdprintr-o dinamicd contradictorie de raportare la spaliu Si timp, de legatl de universul producfiei Si de diviziunea din ce in ce mai puternicl
a sarcinilor, a condus la o depersonalizare accentuati a perceperii duratelor.
pe.sotrulizate dar gi de inserlie, de ,,topire" in procesele socio-culturale. Normarea sarcinilor, alocdrile de timp dinainte prevdzute pentru gesticulatii
Pe de o parte, asistdm la tentative de rupere fati de timpul unic, omogen, dintre cele mai intirne, ritmurile producliei au generat noi conduite ale

livratde altii, de ,,de-sincrotttzare" , de ,,re-sincronizate" apracticilor sociale indivizilor fali de timp. Orarele gi planificlrile ne pdndesc la tot pasul.
in raport cu scheme temporale ,,proprii". Pe de altl parte, sunt identihcate 9i Secvenfialitatea Ei succesivitatea planificati au devenit omniprezente :
nimic nu mai este gustat dacl nu a fost prevdzut, dinainte stabilit. Am
tendinte de redefinire gi de organizare a atitudinilor personale pornind de la
devenit din ce in ce rnai refractari la ceea ce e imprevizibil, neagteptat,
macroevenimente unificatoare (,,viitorul comun al omenirii",,,patrimoniul
nostru comun,'), prin sacrificarea individualului in fala universalului. ingenuu.

56 TIMP $I TEMPORALITATE IN EDUCATIE

in fatra schimbdrii, managerii pot avea doui atitudini fatri de timp:
I998,p'
conduitii ,,monocroni" 5i conduiti ,,policron5" (c/. aMgaernindeesicuin' ordine, 71)
Managerii ,,monocronigti" trateazd problemele una

dupi alta, rapid, eficient, concis. Se realizeazd o ordonare a activitdtilor

manageriale zilnice, care se respectd gi se epuizeazd succesiv, in ordinea 9

importan(ei. Respectarea termenelor constituie cheia de boltd. Munca Memorizarea sociali Ei ipostaze
ale remanenfei timpului
dobandelte valoare prin rezultatul ei, in momentul incetdrii ei. Managerii
Timpul trece peste individul ce il semnificl, dar $i peste familia sau
,,policroniqti" au obiceiul de a face mai multe activititi deodatl, ddnd
impresia chiar c6 se agitx continuu, frrx prea multtr eficienld. Actiunile membrii comunitdtrii apropiate, peste rude, strimogi, cunogtinle. Trecutul
loi se muleazd pe o logicl vag5, neliniar[, polivalentS. in fapt, acegtia
$tiu ce vor, cdgtigdnd timp ce poate fi redistribuit. Pentru ei, nu-i atat de familial, de exemplu, se organizeazd in jurul unor evenimente semnifi-
important pentru a duce lucrurile la capdt. cative sau unor personaje gi este transmis prin intermediul unei traditii
orale, sub formi de anecdote, povestiri, istorii. El reapare qi se conso-
Timpul economic este un timp ,,inversat' pentru c[ orice clipf, prezentE lideazd cu prilejul unor acte rernemorabile precum aniversdri, botezuri,
nuntri, inmormAntiri etc. ,.Permanent, gi mai ales intr-o formi latentl,
este dictati de ceea ce va fi, de produsul care trebuie obtinut. Ceea ce trecutul nostru personal gi familial nu reapare gi nu acapareazd atenlia
decdt in momente rare, mai mult sau mai pu(in excep[ionale sau solemne.
sunt sau fac acurn este ca si ajung in posesia a ceva. Ordinea economici Viitorul nostru, in schimb, obiect al grijilor, proiectelor, anticipirilor,
se regdsegte in actele finalizate economic, ordine care face ca viitorul sI
atenfiei, speranfelor sau angoaselor, intervine in mod curent in prezent."
fo4eze prezentul ca orientare, ca devenire. Timpul acfiunii prezente std (Krzystof, 1984, p. 221) Tiecutul apare de cele mai multe ori ,,concentrat",
in ipostaze ,,esenfializate", degajat de ceea ce nu are nici o semnificatrie.
sub presiunea celui viitor. Echilibrul economic este antrenat de ceea ce Gradul de subordonarc aptezantului fafd de viitor variazd atat in func1ie

va fi, nu de ceea ce este acum. Se cunoa$te, de exemplu, cdte dezastre de clasa sociald (muncitorul zilier nu are aceleagi conduite temporale
precum rentierul care este plStit pe sezoane sau anual), cAt 5i de cate-
financiare au avut loc nu datoritd prezentului financiar, ci unor sumbre Si goriile de vdrstl ale persoanelor.
rlutlcioase previziuni. Timpul economic este, intr-un fel, o fatl perversd
Asistdm continuu la segmentdri ale reperelor temporale, la punerea in
a timpului : prezentul este subordonat bunist[rii 9i fericirii viitoare ! Iar discutrie a vechilor modele privind viitorul, la spargerea tiparelor tempo-

viitoiul este ,,for[at" sd vind in prezent - viitor care pericliteazl 9i ralitS(ii, la dizarmonii dintre cele mai contrastante intre modurile de

',:,,stricI" prezentul ! raportare la timp. Formele de activare a trecutului, ca gi modalitdtile de
anticipare a viitorului depind de diversitatea grupurilor, specificitatea
Gradul de ,,personalizare" a timpului depinde 5i de tipul de societate plturilor socio-profesionale, categoriilor de vArstd sau de sex. Timpul nu
in care indivizii sunt insera(i. in societilile autoritare sau totalitare timpul are aceeagi valoare pentru to(i actorii unei comunit5ti. Studiile de antro-
individual este subordonat timpului social. El devine un timp ,,al tuturor"'
pologie culturali aratl ci societitrile tradilionale au ca referintre miturile
fIrI s5 mai poarte o amprentS particulard. Prin diverse mecanisme socio-

-culturale sau politice, acesta este controlat, strict determinat, aproape

desfiintat. Cel care dispune de ,,timpul lui" este considerat un individ

curios, un marginal, un poten(ial dugman. Din acest motiv, multe persoane
igi dezvoltd comportamente schizoide privind timpul, un timp acceptat $i
clamat de puterea politicd qi unul privat, personalizat, bine mascat. Arta
de a exista consti, atunci, in pendularea inteligenti, atentl intre cei ,,doi

timpi".

58 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE MEMORIZAREA SOChLA $I IPOSTAZE ALE REMANENTEI TIMPULUI 59

intemeietoare gi o viziune ciclicd asupra timpului. Temporalitatea sociali unor experienle multiple. Memoria individual5 este mai restrdnsi, dar
rezidd din raporturile complexe prin care grupuriie sociale se raporteazd mai densl gi mai profundi, pe cdnd memoria sociall este mai largi, dar
la trei axe principale : acfualitatea tr6it[ in prezent, reflectatl in activitilile mai rarefiatd 9i mai difuzi.
gi prizele de cunogtin[d asupra timpului, formele diferite de intoarcere in
Memoria colectivd nu este acelagi lucru cu istoria - considerl Halbwachs
treiut gi actualizare a acestuia gi manierele variate de a viza viitorul (1968, p. 70). Memoria colectivi este un flux de gAndire continuu, ftrtr
(Mercure, 1995, p. 7). Prin intermediul miturilor, al memoriei colective nimic artificial pentru ci nu se retine decat ceea ce grupul poate retrtri.
Istoria divizeazd curgerea secolelor, periodizeazd, marcheazl trecutul
gi al cunoagterii de ordin istoric, fiecare tip de societate i$i descoperl 9i prin repere mai mult sau pu(in artificiale. Ea se plaseazd dincolo de
igi reconstruiegte originile, rdmlnind in contact cu propriul trecut sau, grupuri gi fixeaz5 jaloanele aproape o dati pentru totdeauna. Ea nu
cel putrin, are aceastl iluzie. Recurgind apoi la un soi de divinatrie, de
proorocire, de previziune, fiecare societate se proiecteazi, i$i traseazd ascult[ decit de rigori clidactice gi schematizatoare. in structurarea
dinainte un itinerariu pe care va merge. RaportErile interogative la trecut
Ei viitor sunt ata$ate la evenimentele prezente, ce capdtl pregnanfa prin memoriei colective nu existd linii de separa{ie clare, ci limite incerte gi
aceaste ,intdlnire" dintre cele trei directrii. neregulate. Prezentul (infeles ca duratl care serve$te interesului prezent
al grupului) nu se opune trecutului ca in perspectiva istoricl. Memoria
Individul se raporteazi la doui tipuri de memorie : memoria colectivd
gi memoria individuali. chiar daca individul este racordat simultan la unei societdfi se intinde atat de mult cdt poate. Nu se manifesti in aceasti
cele doul surse memoriale, el va adopta strategii 9i atitudini diferite, recompunere nici indiferenti, nici antipatie, nici repulsie. DacI ceva se uiti,
chiar contrastante fa1[ de confinuturile specifice. Din punctul de vedere acest lucru se intAmpl5 pentru cI acel ceva nu mai are nici o semnificatrie
al experienfelor personale, individul va inmagazina, gestiona 9i semnifica sau trebuinti grupului prezent. Memoria colectivi este cu atAt mai lungd
dupl bunul plac propriile amintiri; pe de alt[ parte, unele aspecte ale cu cdt ea este mai legati sau incorsetad in tradilii. Con(inutul acesteia
acestei memorii pot fi aduse la cunogtinfa celorlalli, dacd aceste aspecte este mai bogat dac[ respectiva societate evolueazl mai greu.
au vreo semnificatrie pentru ei. CAnd aceste amintiri se suprapun uneori,
lucrul se intdmpld pentru a se completa sau corecta reciproc, pentru a se Daci istoria tinde sI fie una singurd (istoria ,,universali", ,,istoria
umple unele lacune, pentru a se sprijini unele pe altele. ,,Pe de alti parte,
noieaz1Maurice Halbrryachs (1968, p. 36), memoria colectivl invelegte omenirii" etc.), memoriile nu pot fi decat ale unor grupuri. Spatiul
lmemoriile individuale, dar nu se confundd cu ele. Aceasia desfrSoar[
istoric este asernenea unui ocean in care plutesc istoriile partiale. Istoria
adesea legi proprii 5i, dacf, anumite amintiri individuale penetreaz5 c8teodati
poate fi reprezentatd ca o ,,memorie" universalX a genului uman. Ne
in acest spafiu, ele ili schimbd sensul de indati ce sunt plasate intr-un putem intreba totuEi daci existd memorie universali, dat fiind ci orice

ansamblu care nu are nici o con$tiintd personalS." Memoria individuali memorie are ca suport un grup limitat in timp gi spatriu. in ciuda varietdlii
nu este izolati gi inchisi in sine. Ca sd-1i aduci aminte de ceva ai nevoie, locurilor gi timpurilor, istoria reduce evenimentele la termeni aparent
uneori, de amintirile celorlaltri. De abia o dat[ cu aceaste ,,intilnire" cu
amintirile altora se trezesc amintirile tale nesperate. Ne raportim la comparabili, legind intre ele realitili diverse, destul de compozite.
puncte de reper mai mult sau mai pulin obiective (agende, calendare,
Liografii etc.) pentru a ne fixa mai bine evenimentele memoriei noastre Eventualele decupaje ale memoriei colective se realizeazd dupd criterii
individuale. F[rd instrumentele sociale de care ne folosim (limbajul, naturale : plrin{i, rude, Ecoali, prieteni, vecini, profesiune, relalii mondene,
sistemele standard de mlsurare a timpului etc.) este greu sd dim seama de filialii religioase, artistice, politice etc., adici diviziuni comode care nu
ceea ce cdndva am ficut, am gindit, am simtit. Memoria autobiograficl pericliteazd relativa unitate a punctelor de vedere.

ne vine din interior Si se fundametteazdpeexperien{ele noastre secven[iale' Sub aspectul con[inutului rememordrii, in aceastd analizd compa-
Memoria socio-istorici ne vine din exterior 5i se bazeazd pe cumulul rativi, avem de-a face, de asemenea, cu realitifi distincte. Memoria

colectivi, de exemplu, nu retine decdt asemlnirile, elementele de conti-
nuitate dintre diferitele secven{e ale existentei. Grupul, in momentul in
care i$i aduce aminte de trecut, selecteazd acele elemente de stabilitate,

nrarcdnd astfel identitatea acestuia de-a lungul timpului. Istoria, in schimb,
lasf, pe dinafari intervalele goale, sau acele elemente repetitive, care nu

60 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE MEMORIZAREA SOCIALA $I IPOSTAZE ALE REMANENTEI TIMPULU 61

aduc nimic nou sub aspectul evolutriei. Grupul cautd s[ se simt[ bine, 3. Activitatea memoriali pleacl de la presupozitriacd avem o identitate
reiterdnd sentimente gi lmagini care ii aduc siguranF $i confort. Istoria percepute ca disipat5, ce se cere a fi recuperatd fragmentar din
esre un tablou al schimblrilor, al rupturilor, al discontinuit5trilor in
evolutia lumii 5i societililor (ficdnd pledoarie sau incitand chiar pentru datele trecutului. Aceast[ cdutare genereazd noi tipuri de solida-
acestea). Memoria colectiv5 este un tablou al similinrdinilor, al constantelor, ritate care oculteazd fragmentarul in profitul unitarului.
al continuit5gilor identificabile in intervale diferite ale aceluiaqi grup'
Istoria este o imagine a transformlrilor; memoria colectivl este o 4. Valoarea terapeuticd a invoclrii trecutului cap[t[ note noi in condi-
imagine a staticului, a incremenirii, a autoadulirii. Memoria colectivi liile unei tranzien[e evidente. Dispreluirea sau necunoa$terea
incearc[ s[ conserve trecutul in prezent, istoria cauti sd distrugi prezentul
prezentului conduc la hipertrofierea trecutului gi la ref-ugierea in
in numele trecutului. Memoria rotunjegte 9i inchide evolu[ia unei societtrti ;
evocare gi amintire. Accelerarea transformXrilor nu ne mai inglduie
istoria o deschide 9i dinamizeazf, inspre evolutrii posibile' sI ne fixdm intr-o temporalitate inadecvat5, ce ne [ine pe loc.

Istoria se poate defini ca o raportare interesantd (5i interesatd ! ) la 5. Memoria, preluatl sau invocati in istorie, ca disciplinl gcolar5,
alteritate, o p*"r" in sceni a celuilalt din perspectiva unui prezent, a unei
este obiectul manipuldrilor, subversiunilor, tdcerilor. Disputele pe
entitlti (iA"e" ntiiali) ce fiintreazl ca punct central de reper (eul, prezent aici marginea acestei probleme au ele insele o turnurd ideologicl gi
Ssoi caioc-icmu)lt.urEatlerporgeezennitat,tecaonsdouccieo-lcauloturreaglfd,,npdierecaareraopocrtoumlupi ocrutltrteecsuuttuull politicS.

pentru a-l multiplica sub aspectul semnificaliilor sale. in societilile omogene 6. Memoria devine un obiect de marfb gi se institulionalizeazl prin
ii traditionale, istoria gi memoria se suprapun aproape in totalitate. In
,,ageziminte" nalionale precum biblioteci, muzee, asociagii, publicalii,
iocieteiite deschise, istoria actualizeazd o multitudine de fatrete, f[cind
loc pentru fapte, gesticulalii 9i interpretiri diverse' expozilii, comemor5ri. Biblioteca ins[gi cultivi gi fetigizeazd de
Memoria iociald este o formd subtili de gestionare a treburilor prezente. multe ori nafionalul.
Memoria colectiv[ are o uzanld social[ gi este exploatati, uneori, cu
perfidie de cei ce coordoneazi societatea. Nici o privire inapoi nu este 7. Memoria este din ce in ce mai pu(in gestionatl de istorici, de
inocent[. Privim in urmd pentru a intemeia sau a justifica un anumit
descentrdrii inplan individual' specialigti. Ea a devenit un obiect de consum liber gi deschis. Togi
'sdpetezzveonltta. rPeraocceosmeleundeicmaloiilnodriaplirzeasruep,uenfetcotaetlee o nou[ lecturare a trecutului. se ,,pricep" la istorie, toli incearcI sI facd sau sI intre in istorie.

Gestionarea temporalit[1ii se face in mai multe feluri Si cu finalitdti Istoria este reconstrucfie, pe bazd de parti pris, a unor evenimente sau
diferite. Asistim asttrzi la o schimbare a perspectivei de racordare la date ale trecutului. Ea poate fi un depozit simbolic, o narafiune condensatd
gi congruenti a unor sensuri. Istoria readuce ln prezent, prin selecgie gi
trecut. IatI cdteva mutatii de accent: filtrare, anumite evenimente, le readapteazd, le lumineazl conform unor
1. o dati cu disparilia sau atenuarea unor marcaje formale (s[ spunem,
granilele nationale), riturile colective (comemor[rile, sirb[torile reprezentdri deja fixate, le orienteazi in concordanld cu nevoile sau
iatrionale, aniverslrile etc.), ce asiguri continuitatea istorici 9i
conrribuie la delimitarea comunitdlilor, au tendinla si-gi piardl interesele prezentului. Cine gestioneazd trecutul poate stdpAni mai eficient
prezentul. Orice discurs despre trecut este in acelaEi timp o modalitate de
din importantrd. Efuziunile de sentimente au mai mult o conota[ie valorizare a prezentului.

familistd, individualistd. Prezentul social igi fabric[ mecanisme de memorizare. Istoria este o
justificare a prezentului prin intoarcerea in trecut a privirii. De aceea, in
2. in transmiterea memoriei trecutului, instanlele tradilionale ($coala, istorie, sunt la modl miturile fondatoare. Ceea ce existi azi se intemeiazi pe
ceea ce a existat cdndva, ceea ce existl acum se justificl pentru c[ a mai
familia) nu mai sunt atat de puternice. se dezvolttr astizi alte
forme 5i alte prilejuri de transmisie, legate mai ales de cadrele -existat o dat5. Faptul prezent igi inventeazi sau igi reveleazd un trecut

informale, de mass-media. momennrl inilial intiregte identitatea prezentE. ,,Discursul despre inceputuri
este in permanen([ rememorat, ideologizat, politizat." (Boia, 1998, p. 69)

Istoria este o disciplind ,,informanti", care ne face sI in[elegem eveni-
mentele nu a$a cum au fost, ci cum trebuie intelese la un moment dat.

62 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE 10

Istoria, ca discurs, nu este numai o enumerare a faptelor, ci gi a ideilor fimpul ca resursi educativi
despre acestea, prin inducerea unor prioritSli, a unor ierarhii privind
Pentru societatea actual5 timpul a devenit una dintre resursele cele
semnificaliile purtate de ele. mai importante. El costl, e o valoare in sine, nimeni nu-gi permite si-l
Cultul memoriei devine un subtil instrument de racrogare la tempo- piardd. O persoand este valorizati (apreciatd) Si din perspectiva perceperii

ralitate, de ,,manevrate" a acesteia in perspectiva unor interese bine gi consumirii timpului. Cei care igi risipesc timpul firl folos sunt
stabilite. Exacerbati, impinsi la ultimele consecinfe, memoria, in loc si
fie evocatoare, generatoare de energii afective, devine o piedicl, un repudiatri gi marginalizati. Timpul constituie o raritate, el nu mai revine,
obstacol al mersului inainte. A nu uita poate fi o comandl politicd (dacI nu ne mai putem lansa in ciutarea timpului pierdut. El ne impinge de la
obiectul re-memordrii este in beneficiul puterii respective) ; dar a nu uita
poate fi gi semnul unei necesare igienizdri sociale, o reparare binevenit5, spate, ne preseazi, ne accelereazi gesticulaliile. inv[15m de mici o
garan[ia resuscitdrii unor gesticulalii pozitive ce face din respectiva anumitd deontologie a timpului, o eticl a considerlrii timpului ca pe o

societate un mediu prielnic pentru dezvoltare 9i inovare. Conduita de resursl cu multiple valenfe. Cel care se migci greu sau dispune de prea
$tergere a memoriei este $i ea des intAlnit5. De reguli, ceea ce nu rnult timp devine un tip curios, bizar, atipic.
convine regimului socio-politic instituit se incearci a se $terge cu buretele,
Spunem de obicei ci un om este bogat atunci c6nd dispune de o
a se pune in parantez5. Eclipsarea memoriei este intentia puterilor
multime de bunuri. Afunci cAnd dispune de mult timp, acesta este cu
totalitare. ,,Culturile totalitare sau post-totalitare - remarcd un subtil
psihosociolog (Neculau, 1999, p. 191) - folosesc cultul memoriei pentru sigurantrS sirac. Un om care nu are timp inseamni ci il folosegte la

a justifica spiritul de revangd, represiunea, vendeta. Declararea unicititii, maximum Si cd el este aducltor de foloase. ,,Timpul fiind finit, unitetile
a singularitilii unui fapt, eveniment sau persoani elimind comparalia, temporale sunt in raport de raritate cu evantaiul larg al activitdtilor $i cu
posibilitatea trimiterii la prezent. Cdnd cineva sau ceva e cel mai mare, dorintrele care pot intra in competitie pentru folosirea unei unitdli tempo-
cdnd i se atribuie privilegiul de a fi absolut, tot ceea ce urmeazl e exclus, rale. Dar cum raritatea exercitd un efect inalt asupra valorii, aceasta
conduce la calcul, la ra(ionalizarea folosirii timpului Ei prin urmare la o
supus deprecierii de Ia inceput. Proclamarea exemplarititrii este un abuz, mai mare eficacitate." (Rezsohazy, 1981 , p. 42) Timpul exercit[ o mare
convocdnd proceduri de menlinere a prezentului, de oprire a evoluliei, de
presiune ce reiese din raritatea acestuia. Societatea actuali este o societate
eternizare contra progresului.' in general, gestul recursului la memorie a urgen[elor. Totul trebuie fEcut repede, cAt mai repede.
trebuie el-insugi interpretat, incadrat intr-un sistem de referinli din
Timpul este una dintre cele mai importante bogdlii a omului. in unele
perspectiva c5ruia trebuie decriptat. Cantonarea in exemplaritatea ,,marilor limbi, termenul de .timp" este cel mai invocat. Aproape tot ce face omul
este reductibil la timp. Viala insigi, cea pe care o trXim, este o chestiune
figuri", acapararea gi resuscitarea unor modele ale trecutului, apetitul de timp. Valoarea deosebiti a timpului std in urmltoarele caracteristici :
identificdrii gi logica obosiroare a identitlgii leag5 lumea prezentS de
- este un bun rar, limitat;
umbrele trecutului ei sau cel pu{in o line pe loc. Un astfel de mecanism, - nu poate fi cumpdrat sau transmis de la o persoani la alta ;
o dati statornicit, nu lasi loc pentru continuare, pentru evolufie normali,

pentru spargerea gabloanelor incet5[enite : nu mai este loc pentru nou -

de fapt, pentru viitor !

64 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL CA RESURSA EDUCATIVA 65

- nu poate fi stocat, acumulat, pus deoparte; Timpul gcolar constituie o resursi pedagogic[ de naturl materiale
- nu poate fi dilatat sau mdrit;
- consumarea lui este imperturbabil[ gi irevocabild; (determinabilS $i finit5), antrenatd la nivelul sistemului de invdlimdnt
- pentru fiintra uman5, el inseamnl viafa ins5gi. prin intermediul unor variabile complementare pe verticala gi orizontala

A avea succes in activit5trile propuse presupune o reflec(ie asupra acestuia: anul gcolar/universitar - s5pt5mdn5 gcolarS/universitari - ziua
consumului acestei resurse, presupune o rabatere intelectuald asupra
utilizlrii lui concentrate, a respectdrii legii economiei de timp. Ralionali- gcolar[/universitarS. Complexitatea acestei resurse reflectd interacfiunea

zarea folosirii timpului presupune o organizare conEtienttr, continuS $i variabilelor evocate, interacfiune de naturd pedagogicd (vezi importanfa
perseverentI a activitdtilor. inseamni o sdpanire a timpului de citre
subiect gi nu o stlpdnire a acestuia de cdtre timp. Organizarea eficientl fbrmativl a timpului de instruire formald) - psihologicd (vezi valorificarea
a timpului poate oferi (c/. Seinvert, 7997, p. 10):
proceselor intelectuale in raport cu ritmul de invd(are adoptat) - econo-
- o perspectivd mai buni asupra activiteflor Ei prioritdlilor zilnice ;
- noi oportunit5li gi avantaje in privintra creativiHtii (prin activarea mici (vezi organizarea timpului de invdlare in raport cu timpul cotidian

iniliativei gi mai putin a reaciiei); disponibil) - medicald (vezi respectarea cerinlelor de igienl gcolari/a
-invd{drii) social5 (vezi intrelegerea timpului gcolar ca parte a timpului
- posibilitatea de a infrunta, reduce gi evita stresul ;
- mai mult timp liber pentru allii gi pentru propria persoan5; social) (c/. Mialaret, 1991, p.330-344).
- $ansa de a atinge scopurile propuse, de a te afla tot timpul pe o
Alocarea gi manipularea temporalitdlii gcolare se realizeazd cel mai
directie bund.
pregnant prin orarele gcolare. O deficitard uzan\d a timpului genereazl
Profesorul, in calitate de manager al clasei, are multiple ocazii de
manipulare a temporalititii. Reu$ita activitilii sale line gi de qtiinla pierderi importante, deregldri ale acliunilor, suprainclrclri ale fluxurilor

organizdrii acliunilor educative, de plasarea acestora in intervale temporale gcolare normale. Supraincircarea elevilor este generatd nu numai de

convenabile, de alociri nimerite la nivelul orarelor 9i planificIrilor, de mlrirea activititilor pe unitatea de timp, ci gi de plasarea neoportuni a
lgtiinta interventriilor la momentele oportune. Gestionarea timpului gcolar
unor sarcini la nivelul timpului gcolar (zi, slptimdnd), in contradiclie cu
depinde de ,,cultura pedagogic[ 9i manageriall a profesoruiui, de experienli, curbele de efort ale gcolarilor, eviden(iate de cercet[rile psihologice.
de analiza obiectivd a acliunilor de succes sau a e$ecurilor, de stilul
adoptat, de nivelul formdrii capacitSlilor organizatorice ale elevilor, de Cregterea populatiei Ecolare la un moment dat a determinat pe unii
proiectarea prioritiiilor, de apelul la mijloacele de invdlimdnt (informatrie), manageri sd stabileascl programe in mai multe schimburi, inclusiv
de densitatea sarcinilor pe unitatea de timp, de alegerea metodelor ce dupd-amiaza (chiar pentru clase mici). Cursurile plasate dupd amiaza
aduc cdgtig de timp, de dozarea efortului, de particularitltile individuale genereazl, desigur, supraincircare (vezi lucu, 2000, p. 158). O analizi
ale capacitiilii de invitrare, de ritmul propriu de rezolvare gi intrare in
comparativd intre performanlele oblinute de elevi ce invafX dimineafa gi
actriune, de rapiditatea sesizirii gi rezolvirii dificultllilor gi abaterilor, de
gradul de sistematizare qi eliminare a detaliilor nesemnificative, de elimi- dupd-amiaza evidenliazi urmitoarele aspecte (cl Iucu, 2000, pp. 16l-162):
narea timpilor morti, de ritmul ludrii deciziilor curente gi rapiditatea
rezolvdrilor, de gradul de motivare gi odihnd a elevilor, de utilizarea - eficienla pe ansamblu a elevilor este mai buni dimineata decat
mijloacelor de stimulare, de efectele alterndrii strategiilor qi situaliilor,
de competentele qi capacitifile profesorului g. a." (Joi1a, 2000, p. 91). dup5-amiaza;

- in cazul celor care invali dimineala, eficacitatea atinge nivelul maxim

in primele doud sau trei ore, iar nivelul este minim spre sfArginrl orei

a cincea ; aceiagi elevi, invSldnd dupf, amiaza, probeazl eficienli

dupd prima or5, iar nivelul scade la sfdrgitul intervalului de studiu.

Diferentrele de performanfe in perioadele de timp invocate sunt date $i
de calitatea petrecerii timpului extragcolar gi a somnului precum gi de

multiple variabile ce (in de contextul socio-cultural al elevului.

Orice tip de organizare presupune o racordare la temporalitate. Nimic
nu se poate structura ca ac{iune in afara timpului; timpul este o rcsuntE

indispensabili, dar gi vector al acliunii. Gestionarea timpului devine

66 TIMP $I TEMPORALITATE ^N EDUCATIE TIMPUL CA RESURSA EDUCATIVA

,,cheia de bolt5" a praxisului educafional. Ea devine cu adevirat eficientd Vinovafii de pierderea timpului
atunci cdnd profesorul (cf. Ioitra, 2000, p. 92):
(c/. Mayer, J.. Jeffrey, Gestionarea timpului pentru tofi, Ed. Teora, Bucuregti,
- igi stabilegte in mod clar scopul in spatriul de timp stipulat de
l 996).
proiectarea curriculari ;
Chestionarul care unneazl incearcl sd eviden(ieze lucrurile, eveni-
- selecteazl Ei grupeazl inteligent obiectivele dictate de confinuturi; mentele, obiceiurile vinovate de rdpirea timpului, de distragerea de la
- anticipeazd gi elaboreaz[ programe riguroase;
- formuleazd variante ,.de rezervi" cu privire la organizare gi desft- folosirea ra(ionalX a resursei-timp.

$urare; l. Telefonul mi intrerupe perma-

- optimizeazd incircdtura de sarcini pentru categorii de elevi sau de nent Ei conversaliile dureazd mai

grupuri gi pentru sine; mult decAt este necesar.

- analizeazl gi intervine operativ pentru rezolvarea situatriilor de 2. Numeroqi vizitatori din cadrul
gcolii sau din afara ei mI relin in
dezorganizare sau de criz[;
mod frecvent de la sarcinile mele.
- congtientizeazd elevii in raport cu irnportan[a temporalitSlii desfd-
3. $edin[ele sunt adesea prea
$urate, imbun[tdfind astfel ritmul gi folosirea mijloacelor;
lungi, iar rezultatele, de cele mai
- la fiecare unitate didactici ipi lasi la dispozi{ie un timp de rezervf,
multe ori sunt nesatisficltoare
(pentru recuperlri, disculii suplimentare etc.) ;
din punctul meu de vedere.
- adopti cea mai eficientl gi oportuni variantd de lectie; 4. Sarcinile complexe, adici cele
- incarcdjustificat, din punct de vedere didactic, pe elevi cu sarcini
care soliciti mult timp, sunt, in
de lucru (teme pentru acasd, activit5ti suplimentare etc.), astfel general, mai putrin plicute gi de
obicei am tendinta sd le amin.
incdt si se menfini un nivel optim al intereselor gi motivaliei.
De altfel, imi este greu si le
Timpul, ca resursi educativ5, constituie o problem[ de imbinare, de
combinare a diferitelor ipostaze ale timpului trdit de c[tre partenerii urm5resc pAni la capit intrucit
educalionali (elevi, profesori, pdrintri). Un principiu dezirabil in compune-
niciodati nu am suficienti linigte.
rea gi eficientizarea acesnria ar consta in realizarea unor coreldri gi
5. Nu stabilesc prioritdlile 9i
complementaritStri nimerite astfel incat sd se elimine desf5gurlrile energo- incerc si fac prea multe lucruri

fage, ,,furturile' sau abuzurile reciproce de timp, stresul temporal. deodati. Lucrurile obignuite imi
Principalul factor al gestionirii eficiente a timpul este individul insuEi. ocupl prea mult timp gi se pare cd

Formarea unor conduite de folosire gi stipAnire a timpului propriu ar nu mI pot concentra suficient

constitui principala cale de ieSire din impas. ,,O parte din timp este furat, asupra sarcinilor importante.

sau, dacl nu, il irosim noi, iar ceea ce rimdne pare sd treaci neobservat" 6. Adesea imi indeplinesc ai
spunea Seneca. Se pare cI nu ,,scurtimea" timpului este cauza nerealizi-
rilor noastre, ci proasta gi neinspirata folosire a acestuia. Cdnd activitilile respect cu greutate sarcinile, ter-
nu au loc conform dorintrelor noastre, incercim de cele mai multe ori si
dIm vina pe altii. menele limitl, pentru ci ceva

Exerciliul autoevaluativ, care urmeivl in chestionarul de mai jos, ar nea$teptat apare intotdeauna sau

putea constitui un punct de plecare gi o sursi de reflectrie pentru profesori, pentru ci imi propun sL realizez

p5rintri, elevi, din perspectiva folosirii responsabile a temporalitStrii personale. mai mult decAt pot.

68 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL CA RESURSA EDUCATIVA 69

7. Pe biroul meu sunt prea multe rnunca altora. Organizarea timpului va marca pentru tine inceputul unei
hdrtii; corespondenla imi ia prea vicli noi, pline de reugite.
mult timp. Biroul meu nu este
tocmai un modei de ordine gi 18-24 puncte

curdlenie. incerci s5-fi organizezi timpul, dar nu egti suficient de perseverent
pentru a reu$i.
8. Adesea, nu existl o comu
25-30 puncte
nicare satisflcitoare cu ceilalli
i1i organizezi bine timpul, dar se poate $i mai bine.
Schimbul de infurmalii este lent
neinlelegeriie sau chiar resenti 3i-36 puncte
mentele fiind ceva obi$nuit.
Dac[ ai r[spuns bine, egti un model demn de urmat pentru oricine
9. Delegarea sarcinilor aproape doregte sI gtie cum s5-qi organizezn mai bine timpul. E bine sd laqi pe
allii si invele din experienla ta. De altfel, e indicat s[ dai 5i altora sfaturi
niciodattr nu este fecuti corect Ei de in legltur[ cu organizarea timpului.
aceea trebuie sh mi ocup de lucruri
ce ar putea fi rezolvate de altii.

10. E dificil pentru mine si spun
,,nu" atunci cdnd alte persoane mi

roagi sI fac ceva, degi ag putea str-
mi vid de propriile activitati.

I i. Nu am obiective personale sau
profesionale clare; adesea este
dificil pentru mine si imi dau

seama de adevirata semnificatie a
lucrurilor pe care le fac zilnic.

12. Uneori ini lipse;te auto-

disciplina necesari pentru a pune
in practicd ceea ce am stabilit ctr
trebuie fEcut.

Numdrali c5sutele rnarcate de pe fiecare coloan5. Calculali numirul total
de puncte (nu uitatri sI inmulfi(i cu numerele precizate labaza coloanelor).

Total :...........puncte

Interpretare

0-17 puncte

Nu-tri planifici timpul gi lagi ca programul tdu sd fie desenat de
al1ii. Nu egti capabil sI fii organizat, cu atat mai putin se orgarizezi

11 ACCELERAREA SCnrrrASAnrLOR Sr FUGACTTATEA iNVATARU 7t

Accelerarea schirnbirilor perspectivele rapide de vizare a obiectelor), pe labilitatea reflectriei (aluneciri,
relativizdri, decdt pe ariicularea unor centre de interes), pe imediatitatea
gi fugacitatea invifirii
contactelor interpersonale (bazate pe caracterul cvasi-instantaneu al ocaziilor)
Dacr secolele trecute presupuneau o relativd stabilitate a cunoagterii, decdt pe aprofundarea progresiv[ a cdmpului de experienle. Fugacitatea

cre$terea acesteia fiind oarecum controlatr gi urmiriti de receptorii ei, este in aceasti situagie caracteristica accesului la cunoagtere care va fi mai
mult un moment-migcare decdt o stare. Se trece deci de la o problematici
altfel stau lucrurile in ultimele decenii, caracterizate prin multiplicitatea
gi sfrrdmarea paradigmelor savoir-,rtlui, prin perisabilitatea explicafiilor exclusiv spafial5 (cunoagtere situatl intr-un spaliu specializat, diversificarea
gi teoriilor sau prin gradul ridicat de specializare a cunoEtin[elor livrate
intr-un domeniu sau altul. acestor locuri ca puncte de reper autorizate, ce garanteazi prin stabilitatea

Receptorii de informalie sunt racordali la o temporalitate ea insrgi lor validitatea achiziliilor) la o problematicl temporald: cunoagtere in
acceleratd qi inchisd in normativitatea presupusi de mediul economic,
social, cultural in care indivizii sunt incadra[i. Evolu[ia $tiintei gi tehnicii evolu[ie permanenti, prin schimblri productive cvasi-simultane, cu o vali-
contemporane soliciti recompuneri permanente ale structurilor de formare ditate limitati in timp, aceasti caracteristicl asigurdnd in mod paradoxal
Ei ale modaliteulor de raportare la structurile de cunogtinfe. ,,structurarea valoarea parcursurilor de inv[fare intreprinse. " (Anne Marie Gioux, 1999)
acestora, aducerea in memorie, tratamenful lor concuri la adeverirea
Spiritul fugitiv ne face si accedem cdtre ideile in curs de nagtere,
vitezei ca o marcd a valorii" - noteazd pe bund dreptate un analist al
cltre cunoagterea care tocmai se face lmpreuni cu cei care o recepteazd. in
domeniului, Anne Marie Gioux (1999). Cel care inva[I devine, adesea, contradictie cu docilitatea 9i fidelitatea de altidati fap de cunoagtere,
un utilizator grrbit (al magistralelor informalionale), un client ocazional
(al brncilor de date), un individ susceptibil de a stabili sau a menline o astizi este aproape obligatoriu si pui in cumpind, si te indoielti, sI
distanll pertinentl fa{5 de cunoa$tere printr-un spirit critic.
critici, sI negi. Perspectiva criticd devine un mod permanent de vizare a
Dialectica interni a procesualitilii cunoaqterii contemporane il pozi- cunoaEterii ce-l obligi pe subiect str fie pe fazd, sd fie activ gi re-activ. in
aceste condifii, gcoala trebuie s[ pregdteasci subiecfii, incl de pe bincile ei,
[ioneazd pe receptor intr-un raport evident de tranzienli. $tim de la bun sI flre in stare sI gestioneze efemeritatea, sI posede struchrri psihocognitive
capabile si anticipeze, sI relativizeze, sI de-construiasc5, sI creeze noi
inceput ci elementele cunoagterii au un timp de utilizare scurt, cd acestea formaliuni explicative.
sunt aruncate adesea imediat sau dupd un scurt timp de folosire; cdutrm
aceastd fascinatrie a perisabilitilii 9i a ineditului, ne complacem in modul In calitate de instanli ce slujegte comunitatea, gcoala este un simbol
fugitiv de a ne raporta la constructele cunoagterii. ,,Multimodalitatea al stabilit5lii gi al statorniciei, al comprimlrii timpului 9i al opririi pe loc.
Ea este un loc al stocdrii memoriei culturale, un spafiu de gesticulatrii
suporturilor, care contribuie la edificarea unei cunoa$teri in fafete, pune re-memorative gi co-memorative. Materialitatea ins6gi a gcolii incearcd sI
astfel accentul mai mult pe mobilitatea celor care invalr (multipliiand dea seama de acest raport fati de temporalitate: edificii mdrefe, ziduri

durabile din piatri, frontoane cu devize grave, atmosferd severd de

inchisoare.

Finalitatea educafiei, din orice epocI, revendicd temporalitatea ca un
gaj, ca un garant al autenticitilii. $coala este chematf, sd instruiascd pe
cei prezenli in concordan[d cu cei care au fost, si perpetueze in timp ceea
ce omenirea are mai de preg. Ea este ,,cureaua de transmisie" de ordin
cultural ce asigurl continuitatea gi solidaritatea dintre generafii. Se mai

spune apoi ci gcoala trebuie sI pregiteasc[ oamenii pentru viatr5, pentru

schimbarea adusi de scurgerea timpului. in calitate de ,,templu al adevdrului",

institugia educativl se cere a fi deschisd tuturor, s[ asigure formarea gi

perfecfionarea de-a lungul timpului, pe durata intregii vieti.

72 TIMP $I TEMPORALITATE lN EDUCATIE ACCELERAREE SCTTTMSANILOR SI FUGACITATEA INVAIANU 73

Instrumentele culturale incorporate la un moment dat trebuie sd fie Se observi, de exemplu, o tendinfi tot mai evidenti la elevi de a trli clipa,
trainice. Asumptria debazd, in momenhrl predrrii, este aceasta : cunoqtinlele de a abandona sarcinile ale ciror scopuri nu-i satisfac rapid, de a se
racorda simultan la mai multe influxuri de valori, de a-li apropia trasee
trebuie sd diinuie, si fie insugite o dati pentru totdeauna. principiul
paralele (ilicite), de a accede la cunoqtinle, in contrasens cu cele stipulate
durabilitilii qi trdiniciei este la mare pret, toli dascilii fiind atenli la de Ecoali.
perspectivele operei lor. Cu cdt valorile se pistreazl mai mult timp, cu
atat educatia este socotitd a fi mai valoroasi. uitarea este desconsideratl Acest gen de raportare la timp este definitoriu in postmodernitate. Ca
gi pusl la index. Nimic nu se predd in gcoall pentru o uzantri pasagerl, rnigcare de idei Ei ca gesticula[ie concretd, postmodernismul constituie
superficialitatea sau fugacitatea in cunoa$tere sunt reprimate, desconsi- un atentat la adresa fundamentelor pe termen lung. El nu face casd buni
cu perioadele lungi, cu eternitatea. Ca individ ,,postmodern", nu mai 6tii
derate, blamate. se insisti asupra unui lucru (scrisul, cititul, socotitul etc.) exact ce eqti, unde e$ti, ce vrei. Amestecul de trds5turi, transgresarea
pdnd ce este insugit gi in ideea de a rlmdne pentru totdeauna. caliti[ilor pure, $tergerea granilelor dintre ,,normal" gi ,,patologic", dintre
temporal gi atemporal sunt alte rlsfringeri ale noului topos cultural. La
Valorile perenitilii, circumscrise intr-un mod specific in Ecoala de nivelul societitii contemporane se na$te un imens fluviu de semne gi
imagini ce curge cu o vitez5 inimaginabill; manipularea se realizeazd
pand acum, par si intre in recul sub impactul tehnologiilor contemporane. prin imagini, prin simboluri, prin autoralieri la preferinle, la modele, la

DacE ne raportf,m la modelul inveFrii cu ajutorul computerului, multe rituri existentiatre ftrd capXt, prin autoimplicdri, fdrd opreliqte. Ne este
presupozitrii vechi nu mai pot rezista. Principiile adiacente, presupuse de permis sE credem, sE simlim, sE facem orice ! Identificarea personal5 se
aceasta tehnici, sunt: tratarea rapidx a datelor, neintArzierea asupra
detaliilor, saltul rapid de la un domeniu la altul, deplgirea granitrelor tace din mers, prin consumul cultural aleatoriu, prin accidenful existentrial,
disciplinare, relativa pasivitate gi ne-memorarea inten{ionatr a infor- prin hiatusurile personale de tot felul. Fiecare individ este luat, in sfdrgit,
matiilor etc. Noul mod de operare presupune relativizarea formulrrilor, in seam5. Amestecul pi dezordinea sunt ridicate la rangul de norme noi,
pdrdsirea rutinelor procedurale qi a lentorilor protocolare, incurajarea
inteligenlelor rnultiple, cultivarea pldcerii de a veni intr-un contact acci- in contrasens cu fixismul celor vechi : mixajul nu este numai de ordin
dental cu cunoa$terea.
,.fizic" , ci gi valoric, preferenlial, moral, existen[ial.
in fapt, teoreticienii deslugesc dou[ tipuri de gestionare a rempora- Efemeritatea se poate pune in evidenlS prin opozi(ie la durabilitate"

litdgii acestei dialectici nemaiintdlnite, ce se impletesc qi coexistr, chiar Anne Marie Gioux (1999) propune urmltoarea constelatie de termeni
dacd acestea sunt contradictorii. Avem, pe de o parte, un mod tradilional care se structureazl in jurul problematicii efemeritilii :
de raportare la timp, de institulionalizare qi valorizare a repetitriilor, de
vizare a acliunilor pe un terrnen mediu sau lung, pe recursul la tutoriat, Termenul in disculie se poate delirnita 9i prin raportare la antomme
precum pernanent, durabil, lung, stabil, latent, remanent.
pe frecventarea durabil5 qi reiteratd a marilor opere consacrate. Avem, in
acest caz, un fel de timp-itemporal, alungit, prelungit, de multe ori Fugacitatea, ca experimentare ,,in vitezd" a prezentului de cltre fiin(l,
explicit, la infinit, alteori l0calizat (timpul din'clasd) sau global definit constituie una dintre capacitdlile fundamentale ale omului. Ne putern
(in rinraluri, ritmuri, alternanle specifice). Pe de alti parte, putem identifica
un alt model de gestionare a timpului, prin valorizarea imediatitdtii, a

instantaneului, a interacliunilor fulgurante 5i secventriale, impuse, indeosebi,

de noile tehnici de informare care au pitruns gi in gcoall Aceasti fuga-
citate a relaliilor educative se adecveazd cu relativa cre$tere a insta-
bilitrtii psihologice, emofionale sau intelectuale, ce caracterizeazd tot
mai mult pe candidalii la formare. Totodati, acest mod de raportare este
definit de insugi caracterul fugitiv Ei instantaneu al sporirii cunoaqterii.

74 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE AccELERAREI scHrvsAnrloR $r FUGAcTTATEA iNvAlAnn 7s

intreba daci nu cumva inteligenla, puterea de sintezi, memoria, reveria gi E nevoie de o educa[ie integrald, in care evenimenlialul si se conexeze
proiectarea sunt dependente de aceasti primi (qi fundamentali) experienl[ inteligent cu stabilul, in care rapiditatea analizelor si se concilieze cu
ponderarea sintezelor, in care clipa si se intAlneascl cu eternitatea.
de sesizare gi asumare a clipelor prezente, efemere 9i fugitive. in perimetrul
gcolar, copiii igi construiesc no[iunile 9i percepliile spalio-temporale in Am putea ridica problema daci nu cumva gcoala ar trebui sI acorde
mod simultan, prin interrelafionare gi conjugare. Totodatd, secven(a de o mai mare importanll sensibilizirii subiectului fali de propria devenire
timp prezenti este surprinsi gi valorizatr prin raportarea la axele trecu- gi ancorare in temporalitate. Credem cd este nimerit ca supozitria meta-
tului 9i viitorului. Trecutul gi viitorul sunt cele care imprimr consistentri fizicd, a lui Socrate, Gnoti seauton, si fie completatd cu cea a lui Horatriu,
Carpe Diem. Ar fi bine dacl in gcoald am fi invifa1i nu numai cum si
gi valoare timpului prezent - aceasta este premisa. Cunoagterea este compo-
zabild gi sumatoare, ea se revendicr din infinitatea unor acte de multe ori devenim intrelepli, sI ne cunoa$tem pe noi ingine, ci Ei cum si ne
insesizabile gi incongtiente. Paradoxul fiinlei ar consta in aceea cd unici- fructificlm viafa, si ne rIim clipa !
tatea ei se recompune dintr-o infinitate de experientre fondatoare. ,,A da
copiilor congtiinfa prezentului propriu, scrie Anne Marie Gioux (1999),
cu acuitatea simlurilor gi responsabilitatea asumirii, este una dintre
modalititrile de a-i pregiti sr sesizeze clipa care trece in fragilitatea
pretiozitrtii ei valorice... 9i nu in bulimia senzorialr care sterge delicatelea
savorilor ei in profitul unei pofte superficiale aciuate prin cantitatea
impresiilor ingrdmidite. " Elementul fugitiv, integrat operativ gi aureolat
valoric in chip corespunz[tor deschide persoanei posibilitatea unui avans
spiritual indiscutabil.

intreaga culturi moderni gi postmodernd dI satisfactrie fugacitdgii gi
glislrii temporale. De la pictura de tip impresionist 9i pdni la arta

cinetic5, de la filosofia de tip ,,romantic" gi fulguratia de-constructivistl
a metafizicii contemporane, toate acestea probeazd o noul pozilionare
fup de ceea ce este fulgerul clipei. Timpul omului actual este din ce in ce
mai des-figurat, parcelat gi expus disiprrii. Practicile 9i tehnicile cotidiene
insele s-au mulat imediat pe aceastl noud apetentri: cafeaua tradilionali

devine cafea instant, noul aparat foto de tip polaroid df, satisfac$a detrinerii
pozei imediat, a luat na$tere o intreagi productrie de satisfacere a poftelor

debordante. Experienla a$teptirii, a r[gazului, a contempldrii sau intrdrii
in duratl a intrat intr-o perioadl de recul. Trlirile existenliale de tip
erotic sau mistic gi-au schimbat gi ele schemele gi desfEguririle temporale
(explorlri accidentale, fulgurante, treceri brugte de la o stare la alta etc.).

Aceasti ingrlmddire a simultaneitilii 9i fugacitatea evidenrd a migcdrii

lumii in care trlim nu oblig[ numaidecAt la o frenezie activistl, la o
atitudine de apropiere scelerati fatrd de realitate, ci ne inviti si reflectdm
mai mult la gansa de a ne lisa forrna;i gi de clipa ce se scurge, de
instantaneitatea evenimentrialS, de valul cronic care ne-a acaparat.

STRUCTURA TIMPULUI iN $coer-A 77

L2 in ultima vreme, in tot mai multe luiri de pozilie din dorneniul pedagogiei

Structura timpului in gcoali se invocd timpul gi temporalitatea implicatd in educa{ie. Schimb6rile qi
acceleririle de ordin social vor reverbera intr-un mod specific qi la
Timpul nu existl in sine, ci este doar rezultatul unor practici sociale
nivelul temporalitilii gcolare. Numeroase sunt problemele aduse in disculie,
determinate, cum ar fi activitatea economic5, culturald, educagionali,
de la aspectele generale, de ordin epistemologic, pAni la cele legate de
politicd etc. Fiecare fenomen igi construiepte propriul timp, propria duratS,
propriul cadru de ritmicitate gi mobilitate. Fiecare lucru (acfiune, proces, timpul gi ritmurile dezvoltirii elevilor, de timpul profesorilor, de lipsa de

determinare etc.) i$i are timpul sdu. Activiti4ile pi timpul sunt doud tirnp qi stresul temporal, de organizarea gi costurile timpului gcolar, de
repere strdns iegate. Fenomenele se produc intr-un anumit timp, dar gi scenariile ralionalizdrii timpului (c/. St-Jarre, Dupuy-Walker, 200i) sau

timpul devine producitor (facilitator, incitator) de procese la un moment dat. aspecte legate de temporalitatea modernl, ivirea temporalitStrilor multiple,
CAnd se vorbegte de timp se confund5, vrdnd nevrAnd, timpul social
pericolele schizo-croniei, jaloanele crono-formdrii, emergen[a unor noi
al ceasurilor sau calendarelor cu timpul biologic al vieluitoarelor, cu strategii de sincronizare a acfiunilor (cf. Pineau, 2000).
timpul psihologic trdit de fiecare persoanl, cu timpul ,,mitic", instaurator,
Diversificarea qi complicarea timpilor sociali presupune o crestere a
al originilor, cu timpul cosmic, ,,obiectiv", flri inceput $i frrI sfir$it. La
-autonomiei persoanelor in gestionarea diferenliati a duratelor. Autonomia
care dintre aceste ipostaze trebuie raportat timpul educa[ional ? in ce gi in acest sens - se poate forma Si intdri. Capacitatea de auto-organizare

rela{ie se afld acesta cu celelalte ipostaze ale temporalifitii ? a tirnpului se coreleazl puternic cu sentimentul de reugiti intr-un domeniu

Si spunem cI timpul educalional imprumuti note gi trisdturi ale sau altul. Perisabilitatea profesiunilor aduce dupi sine, de exemplu,
o regAndire a raportului dintre formarea inilialS 5i cea continui; dac[ in
timpului in general gi este supus permanent unor influenle nespecifice ce
fin de durata proceselor ce influen(eazd educalia sau care sunt generate mod tradi{ional formarea inilial5 dura cel mai mult, intervenfiile formative
de aceasta. Timpul educativ este o secvenfd a timpului social specializat
in pregdtirea subieclilor in a accede la cultura epocii, in insuqirea unei ulterioare fiind intermitente gi de scurti duratl, astizi se impune o
profesiuni, in formarea unor conduite prescrise de societate, in achizi- crestere semnificativl a duratelor formlrii continue. Conceperea 9i realizarea
{ionarea unor informa{ii specifice. Timpul educativ este perioada in care educaliei permanente, convertirea qcolii la cerinlele invdtdrii adullilor
subieclii parcurg un program de formare (direct sau indirect, explicit sau rdspunde acestei noi problematici a societltii actttale. De asemenea,
implicit) la nivelul unor instante precum familia, gcoala, instituliile culturale,
biserica, armata etc. Chestionarea timpului, ca problematicd, incumbl cre$terea continul a timpului liber obligi la achizilionarea unor dispozitive
de la inceput o pozilionare pedagogicl, pentru cI timpul este un analizator specifice, inci din perioada qcolaritilii, pentru gestionarea convenabilS a
social, o perspectivl de racordare la existenli, un factor de economicitate timpului personal. Acestea implici o capacitate deosebitd de articulare a
gi eficacitate pragmatictr a propriilor acfiuni" timpului gcolar cu cel extra- sau non-gcolar precum 5i realizarea de noi

sinergii la nivelul diferitelor ,,fe{e" ale timpului social.
Inse4ia in gcoall a subiectrilor presupune o reacomodare gi remodelare

a timpului. Nimic nu este mai dificil tlecdt s[ te re-adaptezi la noi
exigenfe temporale. Timpul qcolar pare a fi un timp paradoxal intrucdt

acesta este dintr-o datd infinit (educalia nu se termind niciodatd), dar 9i
fteit sub semnul penuriei gi al precipitlrii (vezi Vitali, 1997, p.34)-
Timpul este perceput ca o dimensiune tehnicd, de amplasare a unor
activiteti urgente : leclii, activitef extragcolare, consiliul clasei, Sedin[ele
cu pirinlii etc. Viafa gcolard este marcati de precipitare, cdci aproape
totul trebuie sd se consume intr-o or[, intr-o zi, intr-un semestru, intr-un

an gcolar. Lipsa de timp marcheazdpractica didacticd. Timpul gcolar este
un timp al obligatriilor de tot felul, el este organizat 5i drlmuit in jurul

'18 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE srRUcruRA TIMPULUI iN scoelA 79

exclusiv al exigenlelor pedagogice. Organizarea birocraticd, de inspiralie anticipare a viitorului este simultan atAt o modalitate, cAt 5i un scop al
activitdtrilor paideice. Distribuirea timpului gcolar la nivel macro (an,
taylorianl, a invadat gi spaliul qcolar. ,,Via1a qcolari rimine un timp slptlmin[, zi) dar qi micro (o16, secvenli de leclie, episod instruclional)
saturat de pedagogie. Nimic nu este conceput in afari de invitrare gi conditrioneazi eficacitatea actului didactic $i deschide cdmpul larg des5-
invlpment. Este un timp omogen 9i plin care nu se imparte: non-peda-
gogicul nu-gi mai gdsegte loc. Prin felul in care este utilizat timpul se vArqirii fiecSrui individ in parte.
in cele ce urmeazi vom urmdri pe rind particularitifile evolutive ale
descoperl colorarea totalitari a experien[ei pedagogice, ceea ce conduce
celor doud planuri ale temporalititrii Scolare : registrul macro 9i registrul
la bogdtia, dar qi la precaritatea acestuia, Ei asta pentru cI timpul
rnicro.
pedagogic este un punct de sprijin al autoritilii, care este, de asemenea,
un punct slab al meseriei de profesor" (Vitali, 1997, p. 36).

$coala este un loc geometric unde se intretaie mai multe inten{iona-

lit51i temporale. $coala este un spatiu de realizare a unei sincronii
standard ce ii perrnite sI asimileze maximum de elevi, de a-i inscrie pe
toli intr-un program comun. Ea nu are nici obligalia, nici grija de a-gi
adapta misiunea la singularitatea celor care se adlpostesc in ea. in fapt,
gcoala constituie un loc al alteririi ritmurilor, al uniformizirii acestora, al
unificirii acliunilor in numele eficienlei gi randamentului.

Timpul traditional al gcolii poartl amprenta unor concepfii precum
ideologia iudeo-cregtini a pdcatului (munca este un chin). a muncii
productive, a supunerii gi a autoritStrii. O datd cu migcirile din anii
gaizeci, cu ideologiile alienirii, a liberirii, a civilizatriei loisir-ului, noi
conceplii despre timp se impun gi influentreazl derularea temporali a
activitltilor de instruire. Renovarea pedagogicd a utilizirii timpului constituie
o necesitate, dar care se lasl inc[ apteptatd.

Timpul educa(ional se referd nu numai la timpul consumat in gcoal5,
ci gi la cel care se consumd dincolo de perimetrul ei (dar care este in

conexiune cu timpul qcolar), mai precis la timpul perigcolar - aten(ia

acordatd timpului perigcolar pare si creascS. Timp al autonomiei indivi-
duale, timpul perigcolar se poate extinde prin activitili precum : activititi
manuale Ei artizanale (ol5rit, cusut etc.), activittrti culturale (teatru,
spectacole, auditii muzicale, filatelie etc.) sau activiteti pur gi simplu de
loisir (Sah, jocuri de societate, sport etc.).Timpul perigcolar este un timp
complementar, bogat in stimuli formativi, pe cale de a fi dimensionat mai

atent de cefte factorii resporsabili. Animalia socio-educativi a periqcolarului

are o func[ie dubl5: de introducere a inova[iilor psihopedagogice, dar gi

de protejare a organizaliei pedagogice printr-o inteligenti dilatare a granilelor.

Raportarea la o structuri temporalI este indispensabili oric5rui program

de formare. Ca activitate prin excelenld teleologici, educalia nu se poate
face in afara unei planificdri sau prograrniri. Capacitatea de proiectare gi

r MACRCITIMPUL EDUCATIV 81

13 Conceplia managerial5 actual5 stipuleazl o optimizare gi o planificare

Macrotimpul educativ a activitefi pornind de la obiective, trecAnd prin planificarea spafiilor de
timp, prin stabilirea unor prioritili actrionale. Elementele acestei conceptii
Ceea ce frapeazd. in leglturd cu universul gcolii este rigiditatea: privind ordinea de priorit[tri reiese din schema de mai jos (c/. Iosifescu,
2000, p. 119):
rigiditate a clddirilor, a sSlilor de clasi, a gesticulaliilor didactice. Un
I Crue 2 Planificare
aspect al rigiditSlii este dat Ei de temporalitatea adiacenti - decupajul Prevenire
Probleme presante Cultivarea rela{iilor
orar dd searna de aceasti canonizare. Are dreptate Ren6 La Borderie (1994, RecunoaSterea noilor
Proiecte cu termen fix
p. 54) si considere cd ,,gcoala joacl regula celor trei unitlii in modul cel 3 MuncI de rutini
mai natural" ca intr-o piesi clasicd unde rolurile sunt perfect distribuite 4 intreruperi, apeluri
9i imuabile privitor la peripe{ii Ei la decurgerea faptelor". Rigiditatea, Corespondengd, rapoarte, Corespondengi
observ5 Guy Delayre (1997 , p. 25), are douX cauze: pe de o parte este intAlniri Conversalie la telefon
Timp irosit
vorba de consecin{ele centralizdrii seculare a sistemului de invelimant - Activitlli mdrunte

educatia este na{ionalS gi, chiar daci au fost introduse unele principii Realitltile prezente in cadranul 1 sunt urgente Ei importante. C6nd
managerul se plaseazi in activitSli sugerate de acest cadran exist[ riscul
descentralizatoare, sistemul continui sd rlmdni creionat de instan{e
apariliei unor crize sau stdri stresante, fapt ce va genera comportamente
unice ; pe de alti parte, rigiditatea survine ca urmare a modului de
de rutin5, oarecum neimportante, precum cele invocate de cadranul 4,
infelegere a responsabilitdtii in universul gcolii : gcoala a fost delegatl de
pdrinli gi de societate si se ocupe de copii, or, supravegherea presupune lipsind timpul pentru activitdtile din cadranele 2 gi 3. Unii manageri
regularizare, norrnare, standardizare. ,,CI este vorba de localuri, c1e acordi o atenlie activititilor din cadranul 3, cel al actiunilor neimportante,

orare, de programe, de structuri pedagogice, de efective de personal, de avAnd impresia falsd cI sunt importante, ca qi cele din cadranul 1. Acegtia
func(ionarea pe diviziuni, totul rXmAne conceput, reglat, determinat prin reacfioneazl la situaliile urgente, crez6nd cI sunt gi importante, concen-

referinfd la un rnodel na[ional, dar fictiv qi mediu, ceea ce subintrelege cI tr6ndu-se spre activiHti pe termen scurt. Activitltile pe termen scurt sunt
to(i elevii, toate persoanele, toli p5rinlii, toate situatiile se aseamdn5. 0
astfel de atitudine se ciocnegte de cel mai elementar bun simtr: indivizii considerate ca neimportante. Acegti conducdtori nu prea par a avea calit{i
rnanageriale. Adevlratul manager se situeazi in cadranul 2. Activititile
nu sunt aceiagi pentru ci sunt inegali." (Delayre, 1997, pp.25-26) descrise in acest cadran reprezinti cheia succesului gestiondrii tempo-
ralit[1ii gcolare pentru cd sunt vizate activitd[i importante ftrd a fi sub
Orarele rigide pi repetitive s-au impus datoriti comodititrii lor. Se poate
imagina o regrupare a orelor gcolare variabile de-a lungul anului gcolar, presiunea urgenfei (planificdri pe termen lung, formarea capacitlgilor
dar gi in funclie de natura confinuturilor disciplinelor (de exemplu, se
sociale, demersurile preventive, regdndirea planurilor in situatrii noi).
poate studia o limbd strlind intr-o perioadi compactS, eventual prin Managerul trebuie sI adopte o atitudine selectivS, sd aibd inteligenla de

imersiunea elevilor in mediul lingvistic respectiv, dupi care se va reveni a selecta problemele cu adevirat importante din punctul de vedere al
dupl o altl perioadl consacratd altor activitlf).
cficientrei activititilor didactice ce il au ca obiectiv pe elev.
lu,r[.!r,*-
in general, cAnd se are in vedere egalonarea in timp a unor activittrti,

trebuie cunoscut tipul de comportament care se cere a fi prefigurat,

82 TIMP $I TEMPORALITATE IN EDUCATIE MACROTIMPUL EDUCATIV 83

modelat, schimbat. Sunt conduite umane mai ugor de montat sau amendat, Valorificarea timpului pedagogic presupune respectarea urmdtoarelor
principii metodologice aplicabile la nivelul tuturor variabilelor implicate
aga cum existl qi conduite refractare sau greu de modelat in perspectiva
temporald. Din figura de mai jos (c/. Kubr, 1992) se poate sesiza cI (Cristea, 1998, p. 449):
formaliunea cuno{tinle se poate schimba ugor in timp, atitudinile com- a) repartizarea duratei rezervate fieclrei discipline de studiu in func1ie
porti o modificare relativ ugoari, iar comportamentul de grup gi cel
organizafional este cel mai greu de modificat, presupundnd durate mult de obiectivele pedagogice specifice adoptate la nivelul programelor
mai mari.
gcolare ;
DIFICIJUIATEA
SCHIMBARII b) divizarea materiei in unitlli didactice raportabile la unititi de timp ;
c) alternarea activitdtilor gcolare cu obiective prioritar intelectuale
til Clonrponamentul
cu cele cu obiective prioritar morale, tehnologice, estetice, psihofizice
de grup.
orgnnizalional gi a activitililor de instruire formald cu cele de instruire nonformald;
q;i profesionnl
d) definitivarea orarului qcolar, in funcfie de interesele li posibilitdtile
@ Contportarrrenlul
reale ale elevului, obiectivate in conditriile concrete ale qcolii gi ale
g individual
Aritudinile disciplinelor de studiu ;
I Cunoagterea
e) rcalizareaunui cadru de planificare riguros Ei coerent din perspectiva
tilnpul nccesilr pentru schirrrbare
legf,turii necesare intre profesor gi elev;

f) valorificarea tuturor resurselor pedagogice existente la nivelul

organizatriei gcolare in condilii specifice unei culturi informatizate
(vezi importanta folosirii computerului).

Gestionarea timpului se realizeazl prin intermediul documentelor Timpul gcolar este conceput independent de ritmurile biologice, de
ritmurile naturii, de capacitdtrile intelectuale ale tinerilor. Timpul devine
gcolare (regulamente de ordine interioar[, condica de prezenlE, caialoage, o unitate strict cronometricd, abstract5, uniformd, neutrl. El se reduce la
o dimensiune cantitativ5, mecanicd. ConstrAngerile orare ale programelor
carnete ale elevilor etc.). Activitatea din Scoali este asemenea activi- gcolare nu fin cont de timpul trdit al elevului, de faptul cI el este racordat
simultan la temporalitili diferite, uneori contrarii sau contradictorii.
tifii repetitive din fabrici: dureazi 6-7 ore gi genereazd plictiseali 9i Acest mod de organizare poate duce la suferintrI, anxietate, violen(5.

surmenaj. Pentru a elimina spargerea ritmurilor firegti, pedagogii recomandi o
serie de exigenfe (c/. Magnin, p. 130):
Organizarea timpului la nivelul anului de inv515mf,nt este concretizatl
- nu trebuie ocultati sau stAnjenitii dezvoltarea somatici individuall ;
in structura anului $colar, ce evidenliazl compunerea gi succesiunea - nu trebuie generafii oboseala care duce la uzura unor capacitdli

intervalelor de timp dedicate activitltilor strict didactice, pentru evaluare psiho-fizice;
gi examinare, pentru vacante etc. Ea mai presupune gi planificdri ale
activitililor raportate la alte subunitii[i cum ar fi trimestrele, semestrele etc. - nu trebuie reduse predispozilii precum vigilentra sau curiozitatea;
Organizarea siptiminii gcolare presupune o egalonare a activitdtilor la - nu trebuie creatd inapetenla gcolar6.

nivelul sdptlmdnii gi se concretizeazd. in orarul gcoiar ce stipuleazl in perspectiva respectdrii recomandirilor de mai sus, autorul

disciplinele gcolare repartizate la nivelul temporaliti[ii didactice. Organi sus-men{ionat sugereazi patru conditii :
zarea unei zile presupune o impdrlire a activitdtilor Ia nivelul unei zile de
- existen[a unui mediu educalional structurat in perspectivi evolutivtr
lucru sau la nivelul unei subunitStri a acesteia (dat fiind cd elevul poate sta
gi armonioasd ;
in gcoald 4, 5 , 6, 7 ore) , actiune concretizatd in orarul zilei respective sau

in alte genuri de planificlri (viz6nd activititrile legare de meditatrii,

consultalii, activitlti nonformale etc.).

84 TIMP $I TEMPORALITATE IN EDUCATIE MACRCTTIMPUL EDUCATIV 85

- structurarea unui cadru de viald cllduros gi securizant; inv51are, iar aceastl exigenl5 ar impune o noui perspective asupra
- respectarea rinnului veghe-somn gi a oscilatriilor proprii ale sistemului activitltii profesorului: munca in echipi, organizare modularl a con{i-

activitate-repaus ; nuturilor, autoevaluare gi evaluare particularizati.

- inci.rcarea optime cu activititi in func1ie de capacitdlile subiectului Parcursurile de formare se multiplicd gi se diversificd. Unele activiteli

gi respectarea etapizlrii acfiunilor. presupun un timp comun, obligatoriu" altele un timp individual, oplional.

Se poate regdndi programul gcolar in func1ie de noi alternative : piala Un astfel de program ar putea fi creionat mai greu, dar pentru ordinatorul
de loisir, resursele turismului, ritmurile specifice ale noilor activitltri sau
omniprezent acesta ar fi o chestiune de cdteva secunde; el are forfa
se poate re-concorda timpul gcolar cu timpul liber al pdrinlilor: ar fi
nimerit s[ se deplaseze unele activited de invigare spre sfirgitul de necesari de a gestiona flexiunea duratelor gi multitudinea de timpi ai
sdptdminS, cAnd pirinlii ar avea mai mult timp liber la dispozigie. comunitilii qcolare. Trecerea de la omogenitate la eterogenitate temporald

TotodatS, s-ar putea remodela structura anului gcolar, prin delimitarea ar conduce la evitarea unor blocaje sau situalii stresante. Activitatea de
mai echilibratl a alternanfelor dintre timpii didactici qi cei dedicatri
maximd atentie gi absorbfie a copilului nu se suprapune peste organizarea
vacanfelor sau prin sincronizarea cu marile sirbitori religioase sau zilei de muncd a profesorului. Concilierea exigen[elor psihologice cu

sociaie. cele sociologice nu este u$oar5. ,,in fala acestei distribulii impersonale
care constituie utilizarea timpului, elevul nu reline decat aspectul coercitiv
Programarea in timp a sarcinilor constituie o cerinf5 praxiologic5. qi asta cu atAt mai mult cu c6t el nu pricepe importanla efortului 9i nici
Stabilirea clarl a sarcinilor in raport cu reperele temporale determin[ interesul achiziliei de cunogtin[e gi al reuqitei la examene ce nu antreneazi

eliminarea stresului, a nelinigtii, constituind totodati o condi{ie a succesului automat ocuparea unui loc de munci." (Delayre, 1997, p. 3O)
gcolar. Printre multele lucruri pe care le inva{5 elevii se afl5 exigenla
utilizdrii timpului, gestionIrii acestuia intr-un chip eficient. Obignuirea Proiectarea curricularl ar cipita un plus de relevantrS gi fundamentare
elevilor cu structurarea unor agende zilnice, slptimdnale sau chiar lunare prin luarea in considera(ie a factorului timp. Curriculum-ul sXptlminal
reprezintd o cale de formare a elevului pentru raportarea la temporalitate.
rlu ar mai fi o suml de traiecte desenate izolat de fiecare profesor in
Punerea gcolarului in situalia de a-Ei cunoa$te rldlcinile, familiale sau
comunitare, constituie, de asemenea, un prilej de interiorizare a tempo- parte, credndu-se astfel suprapuneri de timpi, suprainclrcare sau risipire
ralifilii (c/ Mersch-Van Turenhoudt, 1989, p. 98).
a acesfuia ; el ar deveni o chestiune de proiectare in comun, multinivelarl
Aqa cum sugereazd Delayre (1997, p. 28), e nevoie si redefinim qi pluridirectrionald. Timpul poate deveni elernent al transdisciplinaritilii
ce deschide cale liberl conexiunilor disciplinare. Concertarea acfiunilor
:incdrcarea celor trei unitS{i de timp ziua, siptdmdna gi anul gcolar, didactice, printr-o abordare unitari a proceselor didactice, poate imprirna
o noui turnurl in utilizarea inteligentl a timpului formirii (prin realizarea
pentru a stabili un partaj optim intre timpul de invilare gi timpul liber. unor gedinle in comun), punerea de acord in legiturl cu oportunitatea
unor actriuni, ritmicitatea notirilor, facilitarea realizirii unor viziuni
Existi, se pare, doud tipuri de ritmuri gcolare care pot fi evidentriate,
integrale asupra cunoagterii etc.
chiar dac6 in realitate acestea interfereazi. Primul vizeaz6, adaptarea
viefii Ecolare la exigentele viegii sociale (vezi, in acest sens, exodurile Cu tolii cunoa$tem un fapt banal: copiii, adolescenlii 9i adullii nu
intrefin acelaqi raporturi cu timpul gi nu-l percep la fel. Cu cdt un
masive in perioadele calde, reintoarcerea la naturl la fiecare sf6rqit de profesor, de exemplu, avanseazI in vdrsti, percepe mai rapid duratele,
siptiminS, constrdngerile mijloacelor de transport in comun, ritualurile
iar unii se raporteazl mereu la trecut. De ce si impunem acest tempou gi
specifice comunititrii debazd sau societdlii) ; al doilea tip esre de glsit in altora? La fel, se cunoa$te ci principiul alternan[ei timpilor este o cale
interiorul gcolii (aportul psihologiei genetice, al sociologiei corelative
democratizlrii socio-culturale, al pedagogiei diferentriate sau al peda- cle a combate rutina, oboseala qi plictiseala. Ar fi bine dacl in orarul

gogiei proiectului). E nevoie de o programare individuald a situatriei de Scolar s-ar statua alterxanta timpilor tari cu cei slabi, a intervalelor de timp

tledicate invl$rii pentru toti cu invdtdrii numai pentru unii, cu recu-
l)erarea pentru altii, cu aprofundarea pentru cdtriva, cu meditatria sau

86 TIMP $I TEMPORALITATE iN EDUCATIE t4

consulta(ia pentru o serie, cu studiul individual la liberi alegere pentru Microtimpul educativ
al(ii, cu distracfia pentru al1ii, cu rezerye de timp pentru altii. Acest mod
de inlelegere a timpului gcolar ar permite o regrupare diferit5, mobilI, Procesul predirii presupune derularea unor episoade relativ prects
facultativd, in func1ie de un mozaic de activiti(i gcolare, extragcolare, determinate prin ceea ce de obicei se numegte proiectarea didactici.
Fiecare episod se deseneazl succesi% unul dupi un altul, qi determinl un
peri5colare. nou pas, deschide un timp pentru o noui acfiune. Nimic nu se deruleazi
la intdmplare : acfiunea didacticd reuEitd presupune parcurgerea etapizatS,
Procesul de incorporare a cuno$tinlelor gi a valorilor se va adecva incadrarea in repere de timp prefixate, eficienla acesteia fiind stabilitd
prin oblinerea de realizlri maxime in unitatea de timp. Timpul se constituie
unei anumite ritmicitdli de nivel micro (biologice, fiziologice, psihologice), intr-un referenfial care induce ordinea, strictetea gi rigoarea actionald.
Acfiunea eficientl presupune etapizare, corelarea episoadelor, fluen[i gi
dar 9i de nivel macro (sociale, istorice). Existd un timp cdnd inv5[area consecufie procedurall. Nu putem actriona la intAmplare, ci prin identi-
este propice sau clutatd de fiecare dintre noi, dupd cum existi vremuri ficarea sau exploatarea momentelor prielnice, ,,fericite", prin .vdnarea"
(perioade istorice) mai mult sau mai putin dispuse sd investeasc[ in
educalie. Dezvoltarea proprie, personald are nevoie de un timp pentru a sau construirea lor.
Stabilirea duratelor pentru anumite secvente didactice fine de expe-
atinge plenitudinea. De aici, gi o notd paradoxalS a educatriei : cu cdt ea
rienla cadrelor didactice. Dupd cum observd unii analigti, ,,in instruire,
avanseazd, cu atAt nu se mai termin5. ,,S-ar putea desemna "educatia", nu de pufine ori, principiul temporalitlgii optime este incilcat cu bunl
formal, ca un mers spre sine care constituie viala fiinlei livratl timpului.'" $tiin![, neglijdndu-se atat legit5file ce ac(ioneazi la nivelul dinamicii
(Hajdi, 1992, p" 36) Aceasti caracteristicl interzice acestei fiinge de a proceselor de atenfie, percepfie, gdndire, imaginalie, memorie etc.,
inscrise in curbe de evolufie cu profiluri specifice pe versrc qi sex, c6t gi
pretinde intr-o zi cI a atins plenitudinea perfeclionlrii sale - de aici gi cele specifice domeniilor de cunoaqtere, precum gi cele care definesc

educafia permanentd, necesar interminabili. Educabilitatea il face pe om psihologia rela(iilor interumane in colectivitdfile aflate in instruire"
(Neacgu, 1999, p. 146). Pentru ca predarea pi invifarea sf, devin5
si se proiecteze in timp gi sd se foloseascl de acest timp. insugirile cu adevlrat eficiente, unii pedagogi subliniaz[ necesitatea credrii
unei ,,zone ftri probleme", prin exploatarea didactici a trei ,,timpi":
caracteristic umane nu existi decdt in calitate de capacitSli potentiale. ,,A fi
educabil inseamni a avea nevoie de timp gi de actriunea altuia (mediul timpul difuz, timpul individual gi timpul rela(ional (c/. Gordon, 1981,
pp.227-237).
uman in sens larg), deci jocul este posibil prin aceasti abatere temporald

(omul este tot timpul la distanll de sine), pentru a actualiza in sine

caracteristicile speciei. Din acest punct de vedere, educabilitatea este o
altl fa15 a dimensiunii neterminirii. Este educabil[ o fiinld care nu este
inchisl asupra ei insegi, care nu este dat5, a$a cum este din eternitate,
care cautd tot timpul altceva decat este la un moment dat; altfel spus,
care nu este neterminatd in fiinla ei. $i, in plus, care este mereu capabild
de a progresa, de a fi perfectibili. " (Hajdi, 1992, p. 169) $i asta deoarece
incheierea, finisarea ultimi este vecinl cu des-fiinprea, cu moartea, cu
incetarea oricdrei mi$ciri.

88 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE MICROTIMI'UL EDUCATIV 89

Problema ce apartine Indivizii suferl atunci cAnd le sunt afectate momentele de rdgaz, de
elevului refugiere in reverie sau visare. Pentru a-gi pistra zona de solitudine, ei
pot recurge la mijloace ilicite : o fac pe obosilii, pe bolnavii, pe ,,progtii"-

gi asta mai ales la sfdrgitul zilei de munc5, cdnd energiile sunt pe sfdrEite

sau nervii ,,la p5m6,nt'.
Ar fi bine si reflectlm mai mult la legitimitatea timpului intim in

(1) spatiul institutrional, la statutul acesfuia gi reverberaliile asupra timpului

Timp individual (2) Timp vag Timp relalional (3) ,,productiv". in fapt, chiar 5i in intervalele de timp ,,cedate" altora,
sau difuz
trebuie sd dispunem de momente :,,personale" fiecare elev trebuie s[

aibl momente de solitudine, de liniSte, de reflectare, de decantare, de

elaborare a proiectelor, a planurilor, de inmagazinare a energiilor, de

responsabilizare singulard in fatra unor acliuni. Cantitatea de timp indi-

vidual diferl de la persoanl la persoani, fiecare avdnd nevoie de un timp

diferenliat de refacere, de retragere aparenti din acliune. Crearea, de

Problema ce apartine exemplu, in mod deliberat, de citre profesor, a unor momente laxe,
profesorului difuze, de confuzie, de zgomot pentru elevi poate fi interpretati cit se

in figura de mai sus, zona (1) constituie timpul vag sau difuz, bogat poate de didactic. Iat[ citeva actiuni posibile in acest sens:
in stimuli ce parvin din direclii diverse. in acest interval avem de a face
cu o multitudine de incitiri, de valori diferite, dar care aciioneazl ca un - rezervarea unor ,,colturi linigtite" la nivelul clasei;
- amenajarea de binci individuale de care elevii s[ dispuni in mod
bruiaj deconcertant asupra actorilor ce se intAlnesc aici: zgomotele liber;
vocilor, mirosuri diferite, un nesfdrgit joc de umbre, culori, forme,
- desemnarea unor ,,silaguri ale solitudinii", dincolo de spaliul clasei;
zgomote de obiecte folosite, de mip[ri in spatriu, de forfote, de zurnzete etc. - constituirea unor camere speciale, de retragere in intimitate, la

Cu timpul, aceste zgomote dobAndesc pentru elevi o anumitd semnificalie, nivelul scolii;
seizoleazd. senzafiile educogene de cele vide, se invala concentrarea doar
inspre mesajele interesante sau benefice" Elevii inva15 sI se concentreze, - intimizarea gi izolarea spatiilor din biblioteci sau din sdli de lecturd
sd se elibereze de afluxul semnalelor exterioare gratuite, si scape timpului
difuz, fErI efecte asupra procesului inv[15rii. Zona (2) reprezintd timpul (prin paravane sau pere[i speciali);

individual, perioada in care individul incearcd sI selecteze Ei sd se - institulionalizarea unor timpi, la nivelul orei standard, de iegire
raporteze la un minimum de incitiri. C6nd copiii din clasi se simt
din clasd, de dispunere dupi bunul plac a unor secvente
oprimali, nepudnd intra atunci c6nd vor in relatrii directe unii cu allii,
cdnd fac eforturi vizibile sE nu fie antrenati de stimuli nedidactici consi- temporare;
derafi interzigi, ei se rcfugiazd intr-un mediu care nu-i soliciti qi nu
presupune obligatrii exprese. Elevii (ca 6i profesorii) cauti aceasta - permisivitatea la utilizarea unor instrurnente electronice de redare
,,singurdtate", un mediu reconfortant, ce nu abundi in incitiri senzoriale
sau cognitive, o zond cu un minimum de obligafii pe care sI le satisfaci. a muzicii, a microcasetofoanelor, a radiourilor etc. ;

- utilizarea unor tampoane pentru ochi sau pentru urechi in anumite

momente ale lecliei:

- delimitarea unor itinerarii sau alei ale spaliului ambiental proxim

pentru mici plimblri sau ,,ieqiri" in aer liber;

- trinerea unor leclii (sau secvenle ale acestora) in locuri nonstandard

(la umbra copacilor, in gridina gcolii, in parc, in pidure, la

cofetirie etc.) ;

90 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE MICROTIMPIJT, EDIJCATIV 91

- crearea unor echipe de elevi care si substituie, experimental, gcoala opregte istoria pe loc, decupeazd transversal gi sincronic realitatea,

.lipsa" cadrului didactic din clasd. anuleaz[ vitalitatea, evolufia, schimbarea. Totul pare a fi fost scris, nimic

in aceeagi figur5, prezentati mai sus, zona (3) reprezint[ perioada nu mai este de a$teptat; se stopeazl fluxurile eventuale ale creatriei.

timpului rela[ional. SI vedem despre ce este vorba. Se gtie cd o relatrie de $coala mortific[ timpul, ca gi spatriul ; acestea dobAndesc atribute arti-

contact se realizeazd.plenar intre doul sau trei persoane. Experienla aratl ficiale, devin simple ipoteze ,,didactice". Realitatea este opritd pe loc,
este de-dialectizatd, timpul devine identitar, nellsAnd loc nici unei alteralii
ci in cazul aditionirii mai multor persoane (sI spunem patru), apare
a lucrurilor $i evenimentelor. Nimic nu se mai migc5. Vitalitatea este
riscul realizdrii unor comuniciri diadice sau triadice (in acest din urml
caz, cel de-al patrulea subiect rdmAnAnd pe dinafard). La nivelul unui anihilatd.
grup gcolar, persoana predilecti de raportare rimine profesorul. Fiecare
elev caut5, intr-o forml sau alta, sI intre in relagie cu acest personaj.

Dacd este blocat (de colegi, de profesor, de ,,negtiin1a" sa), acesta cautd,
totugi, sI fie luat in seam5. Elevul izolat inventeazi stratageme de luare
in considerare, de atragere a atenfiei. Comportamentele indezirabile ale

unui elev pot fi interpretate ca tentative disperate pentru stabilirea unor

contacte, fie gi negative, dintre elevii marginali(zatri) 5i profesor. tn acelagi

timp, elevii resimt nevoia de a intra in raporturi reciproce, chiar si in
timpul activitltii strict didactice. Dac[ reglementlrile sunt prea stricte, ei
cautd strategii ilegitime de incdlcare a acestora, de a interrelagiona cdt
mai liber. Din pdcate, timpul orei nu ingdduie mulgumirea fiecirui elev
(sI zicem 30, dar numirul poate fi Si mai mare) in perspectiva stabilirii

unor raporturi personale. Profesorul trebuie sI afigeze, ins[, dispo-

nibilitatea principiall de a comunica cu fiecare dintre elevii sEi. Chiar

dacl aceasta nu se poate concretiza in spatriul orei, aceasta trebuie

anuntate, cel puEin ca posibilitate, ca virtualitate pentru spatiul de timp al
altor ore.

Relalia pedagogicl se instituie pe presupozitria posibilititrii 9i necesitdlii
perfecfionirii fiintrei umane. Praxisul educalional are ca fint5 deplgirea
unei stlri limitative. Profesorul este creatorul unor stlri posibile , raportul
educatrional se dezvoltd intre persoane care lupt5, fiecare in felul sdu, sd

depSgeasci o stare datl : ,,Deschiderea subiecfilor, recunoa$terea caracte-

rului nondeterminat al capacitStrilor lor exclude idealul unei perfecgionlri

care se cautd $i se cdqtigi din partea unui obiect inchis qi a unei cunoagteri
asupra sa de asemenea inchis5" (Imbert, 1985, p. 7). Categoria de viitor

posibil constituie cheia de bolti a ac{iunii educative.

$coala poate instaura o noul perceptie asupra temporalit5lii. Pornind
de la premisa cd elevii au nevoie de ordine, de statornicie, de linigte,

TIMPUL LIBER 93

15 unui gir intreg de lupte sindicale, de reducere a timpului de muncd, de
redistribuire a acestuia in consens cu obiective personale. Timpul pentru
Timpul liber loisir este rezultatul unui proces istoric asociat fenomenului civilizatriei

Existd un timp de muncl gi un timp de repaus, un timp al actiunii Si moderne, de cagtigare a unei libertdti mai mare de citre lucrdtorul
un timp al inactriunii. Timpul de muncd se definegte ca ,,ansamblu de modern, de alocare special5 a unui timp pentru refacere 9i recreere'

acfiuni Ei de activit5tri umane coordonate pentru a produce sau a contribui Acest timp devine un interval pentru autoformare' informare, pentru noi

la producerea a ceea ce este util omului gi prin care produsul sau practici culturale gi artistice.

remunera{ia permite muncitorului s5-gi procure cele necesare viegii. in Roger Sue (1994, p. 193) stabilegte cinci criterii de delimitare a

compara{ie cu munca astfel dehniti, repaosul este destinderea sau abandonul, timpului liber:

ca urmare a activitdfii obositoare care o constituie munca. Repaosul este - criteiul cantitativ: timpul de muncd va cunoaste o ingustare

deci timp de oprire, de pauzd, de amor{ealI sau inactivitate dupe dmpul continu5;

de muncd" (Leif, 1984, p. 18). $coala va copia $i ea structurile organi- - criteriulvalorilor dominante I declinul valorilor muncii, importan{a
zlrii sociale in care funclioneazI, inclusiv pe cele cu privire la gestionarea
acordatd individului, importanla crescdnd[ a timpului liber pentru
timpului. Nu de pufine ori se vor reproduce in interiorul ei cadenle gi
tineri etc. ;
ritmuri supraomene$ti, impuse, din alte rafiuni, lucrltorilor din intre-
- criteriul stratificdrii sociale: clasele sociale ivite pe bazaprima'
prinderi. Or, este lucru qtiut, practica educativi trebuie sd respecte ritmurile
tului muncii se estompeazI, in profitul granitrelor mai pugin nete,
biologice gi mentale de dezvoltare, alternanla necesard dintre activitate gi avansdndu-se spre noi tipuri de grupuri sociale, spre o pluralitate

repaus, dintre invdtare gi loisir, dintre timpul qcolar gi extraqcolar. de apartenen{e sociale ;

- criteriul modului de produc,ie dominant: munca nu mai constituie
forma de produc[ie dominant5, capitalul nu mai este rezervat numai
capitaliStilor, importanla educaliei gi formlrii cre$te, apare economia

informall, noi tipuri de solidaritate social5 etc' ;

- criteriul reprezentdrii sociale asupra timpului dominant: numeroSi

lucrdtori fac incl din timpul de muncd timpul dominant; apar noi
ideologii de valorizare a frac{iunilor timpului social sub impactul
noilor tehnologii 5i a noilor forme de interacfiune sociali'

Comprimarea sf,ptimdnii de gcoali la cinci sau chiar patru zile este Timpul liber este un timp derivat, ce rezultd in urma unor reamenajdri

contraindicati, producdnd un efect sterilizant qi stresant in practica gcolard. inteligente ale timpului general (individual sau general). El nu este un

Prezenla spatiilor de libertate este indispensabild oriclrei construclii indivi- dat, ci un bun cAgtigat - de individ, de omenire. Ca si-l avem, trebuie
sd-l meritam, s6 ne organiz[m existenta (sau altii si ne-o amenajeze)
duale. Alternanta timp plin - timp gol are un puternic efect formativ (vezi
efectele jocurilor, ale petrecerii impreuni cu profesorii a timpului liber etc.).
astfel incat sI avem cdt mai mult timp pentru sine, pentru satisfactii
Nu existd timp plin fEri timp gol, nu putem face ceva fErI si gi stlm; nu personale, pentru bucurii spirituale intime. Timpul liber nu este un timp
flriexistd dragosrc ferd incetarea acesteia, nu existd credinld
indoiald. furat, smuls de la altii, ci este un cAqtig, oblinut pe cont propriu' Jine de
fiecare persoan[ in parte si-gi dimensioneze spatiul de timp personal, in
Confinutul timpului liber trimite, desigur, la atribute precum libertatea

personald, satisfactia individualS, creativitatea, autoimplinirea, jocul, spafiul personal de migcare 9i de libertate-
pot distinge mai multe forme ale timpului
recrearea etc. Timpul liber constituie o categorie de timp rezuitatl in fapt - liber (c/. Pronovosl,

unna reamenajdrii timpului de lucru, a stabilirii de noi raporturi dintre Se

timpul pentru sine gi timpul pentru allii. Un astfel de timp a fost rezultatul 1996, pp. 148-150):

94 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL LIBER 95

1. La nivelut viefii cotidiene: in funclie de statutul persoanelor, se Cum subliniazd Pierre Magnin (1993, p. 95), existl trei reguli ale

pot dezvolta mai multe percep[ii ale timpului liber. Astfel, dacl gomerul moduldrii ritmului biologic in consens cu nevoia unor pauze la nivelul zilei :
sau pensionarul riscl sX ajungi la devalorizarea acestui interval de timp,
lucritorul activ se va bucura intr-o mlsurd mai mare de clipele de rXgaz. - prima reguld : realizarea unui sornn suficient gi netrezirea brutall ;

Se observi, de asemenea, gesticulatii care denoti o necunoagtere a trezirea brusci lasi urme pentru toatd ziua ; prevederea unui timp
utilizirii timpului liber, ceea ce conduce la rutin5, plictiseali etc. Timpul
de loisir este localizat simbolic in anumite momente de derulare a suficient pentru micul dejun;

timpului, iar legitimitatea acestuia este determinati in func1ie de raportu- - a doua reguld: exploatarea momentelor de sincronizare maximtr;
rile stabilite cu timpul de munci, timpul gcolar, timpul familial. Timpul
aceste momente favorabile activititii intelectuale v ariazd in fu nc 1ie
liber introduce no(iunea de rupturi, de schimbare in derularea activi- de virsta elevilor ; se pot distinge doud faze : una dimineafa, intrc
t5[ilor. El reprezintd un reper important in procesul de desincronie a
orele 9 gi 12, gi una dupl-amiaza, intre L4 Si 17; in fiecarc
activitdtilor cotidiene, ce vine si estompeze sau sI rupe monotonia interval de timp e nevoie de pauze care corespund distragerii

curgerii temporale. in plus, timpul liber este mobil, elaitic. se poate atentiei datorate mlririi productriei hormonale qi clderii presiunii ;

deplasa sau amplasa cu altceva. - a treia regul[: respectarea pauzei de la prinz, ce corespunde unei

2. La nivelul siptdm6nii: DacI timpul de munci gr cel gcolar faze de desincronizare importanti ; spre orele 12, copilul acumu-

domini prima parte gi mijlocul sdpt[mAnii, timpul liber este plasat la leazd un deficit de energie, efectul oboselii devenind vizibil ;
sfdrgitul acesfui interval. srptdmdna este structurati, sacadatd de aceasti pauza dintre orele 12 gi 14 nu mai este un lux, ci constituie
permanenti alternan(r, ce impune o anumitd ritrnicitate existen[ei noastre.
Daci primele patru zile ale siptdmdnii sunt puternic incdrcate, deja la premisa energizirii de dupi-amiaz5.

mijlocul zilei de vineri se intri intr-un tempo mai lent din punctul de Facem o pledoarie caldd pentru timpul de sine. Timpul de sine nu este

vedere al activitrtii, dar mai alert din punctul de vedere al proiectivitdli. in nici un caz un timp vid, golit, al nimicului: ,,A avea un timp de sine

3. La nivelul anului: Timpul vacan{elor gi concediilor este timpul nu inseamni a fi la dispozilia timpului, ci de a dispune tu insuli de
propriul timp, firi nici o constrAngere exterioard" (Leif, 1984, p. 32). gi
prin excelen{d al proiectelor, pe termen mediu sau lung, atunci cand toate
intenliile gi visele se prefigureazl gi gdndurile de perspective (pe rermen mai departe : timpul de sine este un tirnp folosit efectiv pentru sine, in
lung) sunt permise. O intreagd industrie de turism Ei loisir intretrine gi
accentueazl aceastl sete de evaziune. prezent; nu un timp in a$teptarea evenimentelor dorite care pot sI nu se

Pentru fiecare elev existl un timp al clasei gi un timp al sinelui. intAmple; nici timpul acelui om care nu contene$te si spere frr[ sd
Acesta din urmd nu existi decAt prin opozilie fa{I de timpul didactic.
ac{ioneze. Timpul de sine gi pentru sine, timpul cu adevdrat liber este
Toatd viala gcolari a elevului se construiegte pe aceastd separare dintre
acel timp dominat, utilizat, trlit prin decizri individual gAndite, prin
timpul de lucru gi timpul pauzelor, al prietenilor, al inter-clasei, al
eliberirii. unul dintre obiectivele gcolii ar putea fi restaurarea unitrlii dorinfa personall de a perfecgiona lucruri alese dupd propria voie, pentru

pierdute dintre cele douX aspecte ale temporalitltii ce se nasc in gcoald gi a umple timpul substanlial care nu se scurge altfel decdt in vid. Timpul
eliminarea contradicliilor timpului gcolar (c/. Virali, 1997, p.37). Timpul de sine este consacrat unor activitifi motivate, imaginate pe cont propriu,
non-pedagogic nu este un timp mort, marginal, el susline gi propenseazl
timpul cu adevirat didactic, prolific din punct de vedere informativ care aduc pl[cere gi satisfactrie. Timpul de sine este acel rdgaz al reinnoirii
gi formativ. Timpul recreativ devine esen{ial pentru practica gcolard; sinelui, al imbog5firii lui impotriva tuturor automatismelor care duc la

departe de a-l repudia gi diminua, el trebuie protejat, incurajat, sclerozarea fiintrei. Timpul de sine este un timp al regdsirii de sine, al

reconsiderar experienlelor interioare sporitoare. El inlocuiegte principiul randamentului,

generalizat in toate gesticula[iile noastre, cu principiul plicerii, pe nedrcpt

ocultat sau blamat. In acelagi timp, acesta constituie o cale de ocolire ir

alienlrii materialiste din zilele noastre, el este ,,timpul unde fiintra estc ct
insigi in toate proiectele sale, acfiunile sale, felurile sale gi alcg,crt'n
valorilor proprii" (Leif, 1984, p. 33). Timpul de sine este un scrnrr nl

96 TIMP SI TEMPORALITATE iN EDUCATIE TIMPUL LIBER 97

eliberdrii de determindri, de tlependentre de altii, de imprejurrri de tot si familiale. Acest proiect, respectdnd diversitatea ritrnurilor de viald si
de tnvdlare, favorizeazd accesul copilutui la diverse cunostinle. participanlii
felul. A dispune de timpul personal inseamni o supremi treapte in
dobandirea autonomiei. A avea timp inseamn[ ci ,,celdlalt" timp este trebuie sd-si pund in comun competenlele tn vederea elabordrii unui

consumat cu folos. contract educativ local.
un model interesant, ce pune in evidenli articularea timpului informal
Proiectul educativ local
al elevului cu cel formal, il constituie iniliativa ministerului de resort din
Fran{a, care, relativ recent (incepdnd cu 1996), a iniliat un program la Publicul vizat: grddinila, Scoala elementard, Iiceul.
Acest proiect ar puteafi propus tntregului areal, insd trebuie elaborar
scarr na[ionali (cu destule deschideri spre iniliativele locale) de amenajare cu prioritate tn zonele sensibile Si defavorizate.
a timpului liber al elevului. Acest program, prezuntat succint mai jos,
constituie un exemplu de contract educativ la care igi dau concursul mai Amenajarea diferitelor perioade de timp

mulfi parteneri. Se poate conchide incr o dati ci gestionarea temporalita$i ,. Managementul timpului implicd o reflexie globald asupra echilibrului
elevului reprezintr o problemr de conlucrare, de complemintaritate dintre timpul scolar si cer extrascorar. in afora timpirui de tnvdtrare
actrional5 dinspre mai multe direclii: gcoala, familia, asocialiile de Scolard, se pot distinge doud perioade pentru organizarea activitdlilor:
pirinli, comunitatea locali, Ministerul Educafiei Natrionale, Ministerul - ttiumlupiupl ApenrdishcolSacro(aimld,edpieartiotnaadinatedseapurectgudpdtirEecopaetdilr:utimoprdu,l
Tineretului gi Sportului, asocialiile culturale, religioase, caritabile etc. transpor-
perioada
Programul francez RITMURILE SCOLII
de recrealie, acompaniamentele scolare, activitdlite culturale sau
(cf . Le Ministere de l'Mucation Nationale, circulara No. 9g-144 DU g.7.Ig9g, sportive) ;
http : //www. e ducation. gouv.fr /botexte /bo9807l 6 /s cobgg0I gg2c. htm) - timpul extra{colar (seara, cilnd nu au ore, la sfarSitul sdptdmdnii
sau tn vacanle).

Amenajarea timpului gi a activitdgilor copilului: punerea in scend a coerenya activitdlilor copiilor tn timpul acestor perioade presupune o
contractalui educativ gcolar gi a ritmarilor periEcolare articulare intre proiectul
lui de aplicare. educqtiv tocat si programete scotiloi din sictorut

Maniera tn care un copil profitd de timpul sdu liber este importantd
pentru reusita sa [colard, tmbogdlirea personalitdyii sale si aclaptarea sa Activitltile

la viaya sociald. Acest program tsi propune - in special pentri cei care Activitdlile propuse vizeazd compensarea inegalitdlilor ce existd tncd
au cele mai mari dificultdli in accesul la culturd. Ele se bazeazd pe cilteva principii:
culturd tn procesul de accedere la diverse forme de - evitarea dispersiei activitdlilor ;
- o organizare a tn favoarea unei dezvoltdri
timpului liber

armonioase. - verificarea calitdlii intervenliilor ;

copilul sau adolescentul isi va extrage din timpul sdu liber si din - tncurajarea irnplicdrii copiilor si tinerilor fn elabararea proiectelor ;
timpul sdu scolar cele mai bune elemente, articalate si echilibrate lntre - alternarea activitdlilor pentru evitarea supratncdrcdrii ;
- organizarea unor asocialii de pdrtnli pentru punerea tn practicd a
ele. Dorinla de a cunoatte se ,,hrdneste" din activitdlile culturale, proiectului.
sportive sau ludice tntdlnite tn cadrul timputui liber, care pot fi ocaTii
Aceste activit5li igi propun urmitoarele obiective:
pentru descoperirea talentelor si reusita scolard. oboseala si deldsrtrea
reprezintd obstacole tn calea accederii la cunoastere, la culturd, la sport. - dezvoltarea inventivitdyii, a aptitudinilor logice prin practicarea

La acest program pot participa administratorii institutriitor staului jocului individual Si colectiv;
(preocupali de educalia nalionald, culturald, sportivd), cotectivitdyile
- dezvoltarea curiozitdlii epistemice ;
teritoriale, asociayiile sportive, culturale si educative, organismele sociale - formarea aptitudinilor de comunicare;