Revista Rraditii nr.1 / 2015

„CHEMAREA MOȚILOR”
Dr. CÎMPEANU MIRCEA

“Iarna nu se cântă din tulnic! Numa’ de primăvara până toamna, târziu...”
Cercetarea etnomuzicologică intreprinsă în zona Munților Apuseni

din județul Cluj înfăptuită cu ocazia participării în tabăra de cercetare și
culegere a culturii tradiționale din perioada lunii iunie 2015, a făcut parte
din cercetarea multidisciplinară organizată la Beliș, Bălcești, Poiana Horii,
Dealul Negru, Dealul Botii, Răchițele și Mărișel, localitățile montane ale
căror existență cu rezonanță istorică comportă și o substanțială încărcătură
culturală de tip tradițional. La baza acestui proiect au stat informațiile
dobândite cu ocazia deselor incursiuni ale echipei de cercetare a
compartimentului Conservare Cultură Tradițională din cadrul CJCPCT Cluj
în localitățile acestei zone, nominalizată ca fiind zona folclorică cea mai
bogată în folclor și elemente tradiționale de pe întreg cuprinsul teritoriului
administrativ al județului Cluj.

Echipa CJCPCT Cluj

99

Permanenta grijă de a colecta din acest areal tot ce se mai găsește
din punct de vedere al culturii tradiționale, cu un an înainte s-a luat
hotărârea că o incursiune consistentă, întărită cu forțe superioare din mediul
universitar și al instituțiilor de cultură materială făcută în aceste localități, ar
putea avea mai multe rezultate pozitive, așa cum de altfel s-a și întâmplat.
Nu puține au fost ocaziile în care ne-a fost dat să vedem lucruri minunate,
care ne-au fascinat și ne-au transportat în lumea mirifică a muntenilor, o
lume plină de înțelepciune și frumusețe interioară.

De-a lungul celor cinci zile de cercetare pe teren au fost adunate
nenumărate dovezi cu privire la viața și obiceiurile satelor, cântecele și
jocurile, poveștile și versurile lui. Din rândul artefactelor am putut admira
în voie case bătrânești cu simboluri vechi sculptate în lemn sau săpate în
piatră, obiecte decorative de interior, și nu în ultimul rând, deosebit de
frumoasele elemente de îmbrăcăminte tradițională, păstrate cu grijă și
sfințenie de-a lungul timpului, peste generații.

Taragotiștii din Mărișel

“În satele de munte ce ţin de Ţara Moţilor, o vădită originalitate a
folclorului muzical o aduc melodiile executate din tulnic. Originalitatea lor
decurge firesc, din proprietăţile sonore ale instrumentului, deosebite
întrucâtva prin timbrul şi numărul sunetelor pe care le emite de cele ale

100

buciumului, din alte regiuni muntoase, şi de ale trâmbiţei din nordul ţării,
dar şi prin faptul că aici cântă din tulnic fetele şi nevestele mai tinere, care
încredinţează acestui instrument un repertoriu mai variat şi adecvat, atât
aşezărilor cu gospodării risipite, cât şi altor probleme ale vieţii. În cadrul
acestui repertoriu, o categorie distinctă o constituiesc semnalele destinate
animalelor şi păsărilor: chemarea oilor, alungarea lupului de la oi,
chemarea porcilor, a găinilor (cu caracter onomatopeic). Lângă ele stau
însă şi semnale pentru chemarea feciorilor, a drăguţului.

Cele mai multe dintre melodiile cu funcţie de semnal prezintă în
aspectul lor compoziţional caracteristici comune cu cele destinate delectării,
deoarece tuturor le sunt caracteristice frecvente repetări motivice şi reluări
variate ale unor fraze muzicale distincte. În concluzie, putem spune că
melodiile din tulnic sunt exprimări artistice propriu-zise” (Subzonarea etno-
folclorică a județului Cluj, Institutul de Folclor al Academiei Române).

Următoarele câteva exemple, culese în com. Gârda de Sus de la
învățătoarea pensionară Maria Bogdan, în vârstă de 65 de ani, s-au dovedit
a fi cunoscute și folosite și pe versantul nordic al Apusenilor. La Beliș,
Cheța Eufemia cântă din tulnic de vreme îndelungată, dar mai mult pe la
spectacole și sărbători locale, respectând tradiția, prin care se spune că
numai fetele cântau la acest instrument. Feciorii cântau la fluier, îngrijind
animalele. Tulnicul era deseori folosit, în situații-limită: la foc, vreme rea,
apărare de animale sălbatice, clacă de iarbă, la luptă și mai apoi la momente
din viață precum, chemarea animalelor, plânsul miresei, soacra aspră,
hurducatul ciuberelor pe cal, chemarea drăguțului, etc.

La plecarea de acasă

Chemarea la luptă

Chemarea la clacă

101

Merge moțul cu ciubere

Chemarea drăguțului

Chemarea feciorilor

Cearta soacrei

Răspunsul norei

La nuntă

Cântecele vocale din zona montană sunt cunoscute și cântate doar
de către cei care au “glas” bun, și cine nu are talent pentru cântec, mai bine
să nu o facă. Sunt admirate, ca întotdeauna și oriunde, vocile frumoase și
doar cei care posedă calități vocale deosebite vor fi încurajați să se apuce de
cântat.

Am întâlnit la Poiana Horii o tânără speranță a cântecului moțesc,
pe nume Ioana Petran, în vârstă de 21 de ani. Cu un glas limpede și deosebit
de cursiv ne-a cântat câteva dintre cântecele ei, pe care nu demult a reușit să
le înregistreze pe un disc. Dintre acestea, am ales câteva, pentru
exemplificare, în anexa lucrării.

102

Ioana Petran, cântăreață din Poiana Horii

La Mărișel am avut din nou un bun prilej de a asculta cântece de la
câteva femei, ale căror nume sunt: Roșu Mărie (a Mâțăștiului) de 83 de ani,
ce posedă un interesant repertoriu de cântece și colinde vechi, Lăpuște
Sabina de 63 de ani, Lăpuște Floarea, Hetea Ana și Purcel Lenuța, și nu în
cele din urmă, Purcel Sabina, care ne-a prezentat obiceiul „Dusul găinii”, pe

care îl vom reda în montajul filmului video ce va fi proiectat cu ocazia
lansării revistei. Nu mai puțin importante au fost informațiile obținute de la
Jurj Eufemia, 65 ani din Poiana Horii și sătenii Giurgiu Marioara, Giurgiu

Samson, Todea Traian, Giurgiu Viorel, Zirbo Iosif, Nicola Angela, Trif
Mariana, Giurgiu Lucreția, Zirbo Lucreția și Jurj Leontina din satul Dealu

Negru.
La Bălcești am stat de vorbă cu Gheran Ioan, 71 ani, Rus Verona, 69

ani, Bâlc Maria, 87 ani și Cheța Eufemia, 65 de ani, ale cărei cunoștințe
gastronomice ne-au deschis pofta pentru viața la munte. Pe lângă tulnicul pe
care îl cunoaște foarte bine și pe care ni l-a descris în amănunțime, cum
trebuie folosit și întreținut, am luat contact cu rețetele unor preparatele din
ciuperci (tocăniță, fripte cu brânză, pané, murături de hiribe, balmoș cu
jintuială și pitoance, siropuri și dulcețuri din fructe de pădure, afine,
merișoare, frăguțe, mure, zmeură, muguri de brad, etc. Tot de la dânsa am
aflat că, mai demult, în fiecare duminică, pe timp de vară, la Poiana Horii
(de unde este originară), feciorii îi “băgau” pe Doda și pe Căiță, cei doi

103

taragotiști din sat, să cânte la joc. Era joc cu taxă, pe bani. Bătrânele se
așezau pe lavițe și toată seara comentau ceea ce vedeau. Până mâncau
muzicanții de cină, se juca „Doru‟ Mărioarelor”, „Batistuța” și alte jocuri de
fete, pentru distracție. Oamenii mergeau în număr mare și se distrau până
după miezul nopții, când „tizeșii” puneau “ptietrocu” în ușa căminului,
semn că era gata jocul. De Crăciun, ficiorii satului băgau muzică cu mai
multe taragoate, de la Cîmpeni sau de la Vața.

Interviuri la Delu Negru

În Dealu Botii, am făcut cunoștință cu Neag Dan, 47 de ani, care
este în posesia unor originale și copii ale actelor de proprietate ale satului pe
care le păstrează cu sfințenie și care trăiește alături de familie și părinții lui,
Neag Ana, 73 ani și Neag Niculae, 78 ani, fost muzicant. Badea Niculae a
cântat foarte mult timp la petrecerile satelor din munte, la nunțile care durau
zile și nopți întregi, până într-o zi în care „o pticat pă ceteră și o strâcat-o”
din cauză că s-o îmbătat, și de atunci nu a mai cântat. Atât „cetera” sa
proprie cât și „gurduna” pe care cânta mai demult cumnatul său, Neag Ionel
(decedat), au fost construite de priceputul muzicant și constructor de
instrumente muzicale din anii „60-„70, Petrea lui Doctor, din Răchițele.

104

„Tecera” din Mărișel

Vioară la Răchițele construită de Petrea Gordon la Dealu Botii construit
lu‟ Doctor (~1970) de Petrea lu‟ Doctor (~1970)

105

La Răchițele am avut ocazia să o întâlnim și să stăm de vorbă cu
mai vechea noastră colaboaratoare, d-na Marioara Boc – „sufletul satului”,
învățământului și culturii localității Răchițele și cu Moldovan Livia, Rășinar
Sânziana, Mihuț Sorina, Brad Dorian și Cristina, Pleșa Cristina, Bălaș
Sabina, Neag Ispas de 80 ani, Pașca Iosif de 60 de ani, ultimul fiind
fluierașul care ne-a redat muzica locului pe care am considerat că merită să
o cunoașteți și de aceea am procedat la transcrierea ei. Am vorbit mult
despre „haba” satului, acea formă de întrajutorare a comunității dar și prilej
de distracție și voie bună, obicei ce a contribuit în anul 2012 la îmbogățirea
arhivei TVR București cu o filă documentară aparte, în dosarul „Zestrea
Românilor”.

În comunitatea satului Răchițele

Vom prezenta în continuare o parte însemnată din repertoriul
muzical cules cu ocazia cercetării multidisciplinare efectuate în cadrul
taberei noastre.

106

Cântece vocale
1.

Cununiță de sasău, De-aș ști că te pui pă bine
Cununiță de sasău, Pune-te-aș în cap la mine
Pune-te-aș pe capu‟ meu De-aș ști că te pui pă rău
Pune-te-aș pe capu‟ meu Nu te-aș pune-n capu‟ meu

2.

Nime-n lume nu să-nșală Duce amaru‟-napoi;
Ca bărbatu‟ când se-nsoară - Du-te, hâdă, de la noi!
- Ba io, zău, c-am adus boi!
Prinde patru boi la car - Du-te, hâdă, de pă vatră!
Și mere după amar - Ba io, zău, că-s cununată
Și de capu‟ tău legată!
Nu trece un an sau doi;

107

3.

Hai, bade la-re-la vale Să vadă că ne-am lăsatu
C-o țâpat mazărea floare Să margă fumu‟ pă rât,
De ai gând să ne iubim Dragi ne-am fost, și ne-am
Hai, mazărea s-o plivim,
De ai gând să ne lăsăm urât.
Haida, bade, foc să-i dăm! Ne-am fost dragi ca păunii,
Să margă fumu‟ p‟în satu, Ne-am lăsat ca nebunii
Ne-am iubit ca doi păuni,
4. Ne-am lăsat ca doi nebuni!

Joacă mărișenii mei Refren
Măgurenii, după ei Joacă moții, noaptea-ntreagă
Joacă, joacă țarina Joacă, țarina lor dragă
Că nici ei nu s-ar lăsa. Joacă, joacă, ușurel
Țarina din Mărișel

108

Fetele de pe „Frântură” Tinerii cu tânerile
Le țâpă la colț de șură Bătrânii cu bătrânile
Joacă, joacă țarina Joacă, joacă țarina
Că nici ei nu s-ar lăsa
Refren
Iară cele din Stănești Refren
Trag cu uătiu‟ pă ferești Joacă moții, noaptea-ntreagă
Joacă, joacă țarina Joacă, țarina lor dragă
Că le place dragostea Joacă, joacă, ușurel
Țarina din Mărișel
5.

Frunză verde, buruiană, la, la,etc Am cântat și am jucat
Eu îs fată din Poiană, la, la, la, etc. Nu mă-ntrece nime-n sat
Când aud doba că bate
Din poiana horilor Mă ia cu friguri în spate
De la umbra brazilor Când aud și torogotu‟
Din satul ceala de munte Numa‟ nu mă iau cu locu‟
Unde curg pâraie multe

Să vede că-s din Poiană Pe pământ cât îi umbla
După cârpa ce‟ cu pană
Să vede că-s de la munte Sat ca-al nostru nu-i afla
După cârpa cu flori multe Satu‟ meu îi sat de munte
Și chimeșa mi-i cu flori Cu cărările batute
Să fiu dragă la feciori Batute de vânt și ploi
Și de noi, bade-amândoi

109

6.

Mă duc, maică, de la tine, la, la,etc. Mă duc, maică, de la voi,
Doru‟ mneu ție-ți rămâne Plângu-mi uătii, amândoi
Ia-l, maică, și-l pune bine, Tu, măicuță, m-ai lăsat,
Și-l ține tăt lângă tine Să mă duc din al meu sat
Și-l pune deasupra-n ladă, Că-s la umbra spinului,
Învălit într-o năframă. Pă mâna străinului.

Când, maică, ți-i dor de fată, Care-și lasă satu‟ lui
Uită-te deasupra-n ladă
De-a fi doru‟ cum l-ai pus, Mânce-l para focului
Io-s la față cum m-am dus Da‟ nu-l arză-așa de rău,
De-a fi doru‟ veștejit, Că mi l-am lăsat și eu
Eu la față-am gălbinit. Da‟ nu-l arză-așa-nfocat,
Că și eu mi l-am lăsat.

110

7.

Hai, bădiță, și mă joacă, Nu mă călca pă pticior,
La, la, la, etc Că știu io de ce ți-i dor
Că io-s cea mai mândră fată De ți-i dor de-un sărutat,
Tânără și frumușică, Calcă-mă pă celalalt.
După mine tăți să uită.
Ciudă li-i la două-tri,
Joacă-mă, bădiță, bine De-ar pute‟ m-ar otrădi
Să uită lumea la mine Cu otravă din dumbravă,
Să uită la amândoi, Să nu-i fiu la badea dragă
Că suntem ca doi bujori. Cât de ciudă să le fie,
Eu iubesc ce-mi place mie.

111

Melodii instrumentale
8.
9.

10.

112

11.
12.
13.

113

14.
15.
16.

114

17.
18.
19.

115

20.
21.
22.

116

23.
24.

117

Chiuituri (ptiuituri) de petrecere

Măicuța, când m-o făcut Că m-o sărutat diacu‟
Nimnica nu o durut De mă săruta și sfătu‟
Numa-un dejet la pticior Mă lua dracu cu tătu‟!
C-o crezut c-oi fi ficior
Dacă o văzut că-s fată, U, iu, iu, iu, iu, iu!
S-o țâpat în pat ca moartă
De ciudă și de bănat, Mult mă mustră bărbatu‟
S-o-apucat de celălalt Că mă iubesc cu altu‟,
U, iu, iu, iu, iu, iu! Da‟ de mă știu vinovată
Mă dau să fiu spânzurată
Așe zâc oamenii-n sat Cu on blid de tăiței
Că io-oi hi talpă la iad Și-o găină lângă ei,
Io, talpă de ce să hiu Tri plăcinte, mărturie
Că n-am omorât de viu, Și-un butoi de vin, să hie!
Cu-nsurat, nu m-am culcat
Cu ficior, nu mi-i păcat, Șadă dracu-n satu‟ vost‟
Că ficioru-i năcăjit Că n-am văzut om frumos
Nu-l poci lăsa de perit! Nici diboliță grasă,
Dacă cere, co‟ să-i dai Nici muiere frumoasă
Că nu poți zâce că n-ai! Șadă dracu-n aiest sat
Și pă cin‟ l-o lăudat.
Mă dusei la lelea Floare Șadă dracu-n ie șidere
Și-mi dădu cureti cu moare Și-n cine-o fost pă videre
Și-mi pusă o țâță-n mână, Oare cu uătii-o cotat,
Io gândii că-i căpățână! Pă ce dealuri ne-o purtat?

Cât îi bade de bătrân Spuneți-ne ce doriți
Ar mânca mere din sân, Și bine să ne plătiți,
Da” nici coaja n-o plătește, Că vă dăm fată de preț
Că din c.. abia clătește! Da‟ de ie grijă s-aveți

U, iu, iu, iu, iu, iu!

Mi-am pus gând dumnezeiesc Hei, nănașe, draga me
Ca să mă călugăresc, Cu ce țâi pă nănașu
M-oi călugări pă dracu‟ De-i roșu ca bujoru‟,

118

Da‟ și el te țâne bine Le duci, bade, după tine!
Că nu-s multe-așa ca tine! Aiește-s nănași aleși
Trandafir de pă cuier De-aiește‟ nu pre‟ găsești
Nănașu-i mare boier, Și bănoși, și și frumoși
Și nănașe, boiereasă Parcă-s din cutie scoși!
Că-i cu rotie de mnireasă!
Giurgiu Mărioara, 65 ani
Acar, cât mă tăt uitai,
Uăti ca la miroi, n-aflai
Nici aice, printre jupi
Nici în târg la Mănăștur!
Uătii lor plătesc o țară,
Sprincenele, tri hotară!

Ieși afară, soacră mare
Că-ți aduce nora poale
Dintr-o sută de fuioare
Tăt fuioru‟ ca pticioru‟
Și urzala de urzici
Numa‟ de făcut beșici!

Hai, mnireasă, draga me
Dac-a hi maică-ta bună
Strânj-o-n brațe și-o adună
Da‟ de-a hi maică-ta re‟

Mătură casa cu ie
Și p-afară, de-I pute‟
Și-apoi dă-n vale cu ie!

Vai, slabă-i mintea la fete
Nu plătește-o ceapă verde
Cu bomboane de doi lei
Le duci, bade, unde vrei
Și de le știi strânje bine

119

Dealu Negru, com Călățele Analiza morfologică a textelor muzicale
scoate în evidență cu prioritate structurile arhitectonice ale melodiilor, fie

ele liniile unor cântece interpretate vocal sau ale unor melodii de joc
popular, remarcăm formele muzicale bipartite simple și ambitusurile relativ
mici. Profilurile melodice sunt destul de cuminți, întrucât nu fac salturi
impresionante pe scara modului. Cadențele propozițiilor și frazelor

muzicale, cele care definesc linia profilului melodic sunt, fie toate pe
treapta I sau I cu cadență finală II, ceea ce caracterizează profilul uniliniar,
fie I-III-I sau I-V-I, ceea ce vizează profilul boltit, și de multe ori V-I sau

III-I, ca exemple pentru profilul melodic descendent.
Modurile populare întâlnite, dorianul și mixolidianul, ce fac parte

din categoria modurilor majore și eolianul, din categoria celor minore,
prevestesc tendința de încadrare în șabloanele tonalităților majore și minore.
Doar cântecele foarte vechi mai păstrează mersul arhaic în cadrul unor scări
populare modale precum și ambitusul reltiv mic din care rezultă doar
fragmente ale unor moduri ce se constituie în scări muzicale pentatonice,
hexatonice și uneori, heptatonice. Doar melodiile instrumentale vor atinge
intervale extreme de undecimă, duodecimă, până la cvintadecimă, în funcție
de posibilitățile instrumentelor la care ele sunt interpretate.

1. Structură arhitectonică 3. Structură arhitectonică
AB AB
a + b I bv + c a I b + bv
Heptaton frigic
Formă strofică izometrică Mod popular ionic
Profil melodic descendent Formă strofică heterometrică
Ambitus: septima Profil melodic uniliniar
Cadențe: treapta I-a Ambitus: octava
Cadența: treapta a VI-a

2. Structură arhitectonică 4. Structură arhitectonică
AB AB
a I b + av
Heptaton mixolidic a + av :I: b + bv
Formă strofică heterometrică Mod popular eolic
Profil melodic uniliniar Formă strofică izometrică
Ambitus: septima Profil melodic uniliniar
Cadența: treapta a II-a Ambitus: septima
Cadența: treapta I-a

120

5. Structură arhitectonică 9. Structură arhitectonică
AB AB
a + av I: b + bv
Pentaton ionic a + av :I: b + bv
Formă strofică izometrică Mod popular ionic/mixolidic
Profil melodic uniliniar (cvartă oscilatorie cromatic)
Ambitus: cvinta Formă strofică izometrică
Cadența finală: treapta I-a Profil melodic boltit combinat
Ambitus: nona

6. Structură arhitectonică 10. Structură arhitectonică
AB AB
a + av I: b + bv
Heptaton ionic a + av5 I: b + a
Formă strofică izometrică Mod popular ionic
Profil melodic uniliniar Formă strofică izometrică
Ambitus: septima Profil melodic boltit
Cadența finală: treapta I-a Ambitus: decima
Cadențe: V/I

7. Structură arhitectonică 11. Structură arhitectonică
AB AB
a + av :I: b + bv
Mod popular mixolidic a + av :I: b + bv
Formă strofică izometrică Mod mixolidic
Profil melodic uniliniar Formă strofică izometrică
Ambitus: cvinta Profil melodic boltit combinat
Cadența finală: treapta I-a Ambitus: undecima
Cadențe III/I

8. Structură arhitectonică 12. Structură arhitectonică
AB AB
a + av I b + bv
Mod popular mixolidic a + av I: b + bv
Formă strofică heterometrică Mod mixolidic
Profil melodic uniliniar Formă strofică izometrică
Ambitus: octava Profil melodic boltit combinat
Cadența finală: II Ambitus: undecima
Cadențe III/I

121

13. Structură arhitectonică 17. Structură arhitectonică
AB AB
a + av :I: b + bv
Mod mixolidic a + av I: b + bv
Formă strofică izometrică Mod popular ionic/eolic
Profil melodic descendent Formă strofică izometrică
Ambitus: undecima Profil melodic descendent
Cadențe V/I Ambitus: nona
Cadența finală I/VI
14. Structură arhitectonică
AB 18. Structură arhitectonică
a + av I: b + bv AB
Mod popular ionic
Formă strofică izometrică a + av :I: b + bv
Profil melodic descendent Mod popular ionic
Ambitus: nona Formă strofică izometrică
Cadențe III/I Profil melodic descendent
Ambitus: decima
15. Structură arhitectonică Cadența finală II
AB
a + av I: b + bv 19. Structură arhitectonică
Mod popular ionic AB
Formă strofică izometrică
Profil melodic descendent a + av :I: ba1 + ba2
Ambitus: nona Mod popular mixolidic
Cadențe III/I Formă strofică izometrică
Profil melodic uniliniar
16. Structură arhitectonică Ambitus: octava
AB Cadența finală V/V
a + av :I: b + bv
Mod popular ionic 20. Structură arhitectonică
Formă strofică izometrică AB
Profil melodic descendent
Ambitus: cvintadecima a + av :I: ba1 + ba2
Cadența finală II Mod popular ionic
Formă strofică izometrică
Profil melodic uniliniar
Ambitus: nona
Cadența finală II

122

21. Structură arhitectonică 23. Structură arhitectonică

AB AB

a + av :I: b + bv a + av I b + bv

Mod popular ionic Hexaton ionic
Formă strofică bipartită Formă strofică izometrică

Profil melodic uniliniar Profil melodic boltit combinat

Ambitus: octava Ambitus: septima
Cadența finală I Cadența finală I

22. Structură arhitectonică 24. Structură arhitectonică
AB AB
a + b :I: c + d(extensie)
a + av :I: ba1 + ba2 Mod popular ionic
Hexaton ionic Formă strofică heterometrică
Formă strofică izometrică Profil melodic descendent
Profil melodic descendent Ambitus: decima
Ambitus: sexta Cadența finală I
Cadența finală II

Pașca Iosif , fluier, - Răchițele

123

Ritmurile muzicale ale cântecelor vocale și melodiilor de joc nu se
diferențiază prea mult de ritmurile întâlnite în celelalte zone folclorice din
împrejurimile muntelui. În dans însă, sincopele își fac apariția prin execuția
unor pași în contratimp. Acest ritm se numește ritm binar sincopat și rezultă
din accentuări provenite din sincope prin deplasarea accentelor sau prin
accentuări față de alți timpi, din care reiese un joc al accentelor. „Ritmul
binar sincopat are frecvența maximă în zonele montane” (Z. Dejeu –
dansuri tradiționale din Transilvania, Ed. Clusium, 2000). Majoritatea
jocurilor populare din zona montană studiată conțin acest tip de ritm
specific românesc.

Învârtita rară poate fi acompaniată ritmic în mai multe moduri:

Ritmul caracteristic al tropotitelor și bătutelor moțești se prezintă în
câteva variante specifice, bătute pe “dobă”:

Jocul satului, aduce întotdeauna în prim-planul atenției formațiile de
muzicanți și repertoriul instrumental de joc ce acompaniază jocurile

124

populare practicate de săteni. Aceste forme atistice vechi se păstrează și
astăzi, fiind binecunoscute de localnicii intervievați. Dar nu peste tot am
putut vedea jocurile populare în desfășurare, întrucât acestea se joacă, dar
numai la sărbătorile mari. Jocul de duminică nu mai există de foarte mult
timp. Ne-am bucurat totuși, de reconstituirea jocurilor populare pe care
le-am filmat în satele Mărișel și Răchițele.

Muzicanții și-au schimbat în ultima vreme obiceiurile, pe lângă
puținele melodii din zonă pe care le mai știu, împrumută melodii din alte
zone folclorice, pe care le adaptează la jocul local. Dintre astfel de
împrumuturi vom aminti îmbogățirea repertoriilor cu melodii din Banat și
Bihor. Repertoriul jocurilor populare este diferit, în funcție de valea pe care
urci muntele. Aici la Beliș și Mărișel am întâlnit jocuri, precum: Învârtita
rară, Învârtita deasă, Roata, Bătuta (Tropotita). Dintre jocurile vechi, la
Răchițele este amintit Hondrologul, un joc care nu se mai joacă. La Mărișel
și Beliș putem asculta Țarina venită din județul Alba, și Crișeneasca din
Bihor, iar la Rogojel (la poalele Vlădesei), sârba și alunelul, aduse până
aici, în vârful muntelui, de către cei ce au cutreierat cândva țara, practicând
diverse meserii.

“Așe o fost...”, a fost sintagma multașteptată, rostită deseori de
bătrânii satului, ce a constituit mereu certificatul nostru de siguranță cu
privire la rememorarea și consemnarea cât mai exactă a faptelor autentice
de cultură tradițională cercetate.

„Roată” din Răchițele

125



((TRADITII

- studii de identitate culturala -

În decursul istoriei, fiecare popor și-a creat o artă proprie care reprezintă
maniera de simțire și gândire în imagini artistice (literare, muzicale,
dramatice, coregrafice), concepția estetică, atitudinea față de viață și
societate. Fapt de cultură la nivelul său ecologic, folclorul reprezintă
experiențele de milenii ale oamenilor – experiențe utilitare și artistice –
credințele, concepțiile, morala, codificate în mod ingenios în versuri și
proză, în muzica vocală și instrumentală, în obiceiuri, majoritatea însoțite
de manifestări artistice complexe.

Emilia Comișel

Editura Tradit,ii clujene