REVISTA ȘCOLARĂ ECOURI nr. 7 (1)

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamnă de poveste

Dorobanțu Cristina, clasa a X- a
Liceul „Voievodul Mircea”, Târgoviște

Prof. coordonator: Popa Gabriela

Toamna este o poveste Toamna este păcătoasă,
Care în versuri se rostește. Dar și foarte frumoasă.
Chiar dacă plouă mereu,
Frunze vii și ruginii
Care cad zi după zi. Toamna-i anotimpul meu.

Cu mere coapte și bucate ,

Care au gusturi fructate,
Cu păsările cântătoare,
Care zboară înspre zare.

Toamna a venit din zare E toamnă iar!!
Cu păsările călătoare.
A venit toamna aleasă Dorobanțu Cristina, clasa a X- a
Cu podoabe de mireasă. Liceul „Voievodul Mircea”, Târgoviște

Prof. coordonator: Popa Gabriela

Azi e zi de sărbătoare,
Nu mai este un ger mare,
Este-o zi mai călduroasă,
Cu struguri și nuci pe masă.

Zboară frunzele-nvârtite,

De vânt ele azvârlite.
Păsările au plecat

Și singură m-au lăsat.

Începe școala

Drăgoi Sara Maria, clasa a III-a
Șc. Gimn. Nr. 3 „C. Porumbescu” - Constanța

Prof. coordonator: Gabriela Maciac

După vara însorită, S-a sfârșit vacanța mare.
Veselă și fericită, Noi ardem de nerăbdare,
După soare arzător,
Vine toamna cea grăbită. Cu ghiozdanul în spinare,
Să mergem la școala mare!

101

ECOURI NUMĂRUL 7

Fructul Toamnei

Cotoc Sofia, clasa a III-a
Școala Gimnazială „Henri Mathias Berthelot”,

Loc. Ploiești, jud.Prahova

Prof. coordonator: Costache Ionela Mirela

Azi în zi de sărbătoare Doi colegi s-au echipat
Mergem cu mic și cu mare,
La festival au participat.
Să culegem mere bune Până sus pe deal au mers,
Ca în vremurile străbune.
Mere galbene au cules.

Premiați am fost cu toții
Și am avut și mari emoții.

Căci medalii am primit
Și Toamnei am mulțumit!

Vine toamna!

Toamna cu roadele sale Ion Evelina, Clasa a X- a
Umple borcanele goale, Liceul „Voievodul Mircea”, Târgoviște

Iar frunzele pomilor, Prof. coordonator: Popa Gabriela
Aleile caselor.
Norii fulgeră și tună,
Sus în pom păsări cântau, Școala a-nceput de-o lună,
Mie mult îmi mai plăceau,
Acasă aș vrea să stau,
Melodia o ascultam Dar note trebuie să iau.
Și apoi o fredonam.
Anotimpul preferat
A sosit imediat.

Chiar dacă nu m-am pregătit,
Îți urez bine-ai venit!

După vara însorită A început școala
Cu vacanța mult dorită,
Linguriță Simon Damian, clasa a III-a
Păsările călătoare Șc. Gimn. Nr. 3 „C. Porumbescu” - Constanța
Au plecat în depărtare.
Prof. coordonator: Gabriela Maciac

S-a sfârșit vacanța mare,
Școala iar a început.

Ne-ntâlnim pe coridoare,
Bucuroși ne-am revăzut!

102

ECOURI NUMĂRUL 7

Mărul

Juncanariu Elisabeta, clasa a II-a
Școala Profesională „Gheorghe Burac” Vlăsinești

Prof. coordoator: Budaca Liliana

Roșu și înfumurat
Zici că era acrobat
Când din mână l-am scăpat
În două s-a bifurcat.

În dulceață l-am băgat „Scuze că te-am cules
Dar mănânc dulceață des
Pe loc el s-a înmuiat
Dar mi s-a părut ciudat Tu încă nu ai înțeles
Că eu pe tine te-am ales?”
Din ceaun el a strigat:

„Nu ți-e milă și de mine Eu și mărul, doi amici
Că am o familie ca tine? Prieteni de când eram mici

Crezi că mă simt bine Luam mere din copaci
Când tu mă mănânci pe pâine?” Vom române prieteni dragi.

Livada cu meri

În livadă la bunici Feldrihan Rebeca Daniela, clasa a IV-a
Sunt meri mari, dar și meri mici,
Liceul Tehnologic Lechinta
Înșirați pe deal în sus,
Prof. coordonator: Moldovan Dana
Cum bunicul meu i-a pus! Prin coșuri le-am adunat,
Pentru iarnă le-am sortat,
În pivniță au fost duse
Și pe rafturi au fost puse.

Au crengile încărcate, Mama, tata, frații mei
Am muncit toți cu plăcere,
Plini cu mere aromate.
Aurii, mari și zemoase, Bunica ne-a răsfățat
Pentru oameni – sănătoase. C-o prăjitură cu mere!

103

ECOURI NUMĂRUL 7

Mărul

Căruntu Nicoleta Narcisa
Şcoala Profesională Mogoşeşti, Iaşi
Prof. coordonator: Ungureanu Anca

Mărul este rotunjor
Roşu,verde, gălbior
Tu pe el vezi o codiţă
Şi mai sus o frunzuliţă

Un măr dulce-acrişor
Am cules din pomişor

Iar de la mere
Iau multă putere
.

Mărul acrişor

Dascălu Gabriela
Şcoala Profesională Mogoşeşti, Iaşi
Prof. coordonator: Ungureanu Anca
Un măr dulce-acrişor
Este bun şi e gustos
Şi pentru corp sănătos
Are multe vitamine
Îl mănânc şi-mi este bine.

Mărul este rotunjor
Roşu, verde, gălbior
Parcă-i minge, dar nu sare
Şi codiţă mică are
Parfumat, dar şi gustos
El mă face sănătos.

104

ECOURI NUMĂRUL 7

Mărul

Moga Martina, clasa a III-a
ȘcoalaGimnazială „Henri Mathias Berthelot”,

Loc. Ploiești, jud. Prahova
Prof. coordonator: Costache Ionela Mirela

Merișorul meu iubit, Toamna frunzele-s decor,
Primăvara a sosit! Un covor multicolor.
Toate merele-s culese
Tu frumos ai înflorit, Și avem plăcinte alese!
Parcă ești împodobit!
Iarna iar te va-nveli
Iată, atunci când vara vine, Cu fulgi de gheață mii și mii,
Crengile tale sunt pline
Crengile vor ingheța
De mere verzi și parfumate, Ca din poveste vei arăta!
Parcă sunt din basme toate!

Mere de toamnă

Voloșeniuc Ștefan, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Bogdan Vodă,
Câmpulund Moldovenesc, jud. Suceava
Prof. coordonator: Nuțescu Camelia

Vine și toamna, plină de daruri,
Cu mere, frunze aurii

Dulci sau acre, cum or fi.
Totuși să nu uităm

Belșugul de care ne bucurăm.

Toamna mare, bruma împrăștiată,
Merele coapte, dulci și divine

Se împărtășesc din mână în mână
Arătând bunatatea omenirii

Făcând altora, încă o zi plăcută!

105

ECOURI NUMĂRUL 7

Senzații tomnatice

Mureșan Alexia, clasa a V-a
Şc. Gimn. „dr. Bernady Gyorgy” Tg.-Mureş

Prof. coordonator: Laura-Alexandra Pui

Toamnă, iarăşi ai venit Lacrimi, taine şi poveşti
Sus, în cuibul părăsit,
Cu podoabe-ncântătoare Atârnate-n trupuri reci,
Şi miresme-ameţitoare! Siluete-n depărtare

Golite de-ale lor frunzare...

Cu parfum de struguri copţi Pe poteci şi prin poieni,
La furat de vise, toţi! Un covor de dor şi vremi...

Pe cer... o lună nouă s-a urcat Roşu, auriu şi galben
Să-şi cheme norii c-un oftat.
Mângâiat de-al toamnei farmec.

Decor de toamnă

Florescu Gabriel, Clasa a II a
Școala Gimnazială Nr. 1 Săvinești, Județ Neamț

Prof. coordonator: Doboș Carmen Petronela

Toamna arămește frunzele ,
Omul bate nucile
Și culege merele,
Perele , gutuile,

Strugurii și prunele.
Tot toamna , dar mai târziu,

Și porumbul auriu
Este strâns de pe ogoare
Și pus apoi în hambare.
Toamnă , ce bogată ești !

Pe noi ne înveselești!

Atmosferă tomnatică

Crișu Maria, clasa a VI-a
Școala Gimn. ,,Adrian Porumboiu” Muntenii de Jos

Prof. coordonator: Vicol Diana-Petronela

Vara iarăși a trecut
Noi cu drag am petrecut.

Iar acum vom învăța,
Mintea ne-o vom curăța,

De toate cele făcute
Pentru că sunt lucruri mărunte.

Luna septembrie este cu spor,

106

ECOURI NUMĂRUL 7

Deoarece știu că tu chiar poți.
Munca s-o duci la sfârșite,

În anotimp de frunze ruginite.

Vântulețul jucăuș
A bătut iar pe la uși.
Anunțând că toamna vine
În culoare arămie.

Zăpăceala toamnei

Niță Beatrice Andreea, clasa a VI-a
Școala Gimn. ,,Adrian Porumboiu” Muntenii de Jos

Prof. coordonator: Vicol Diana-Petronela

Toamna iarăși a venit Merișorul din grădină,
Nerăbdători noi am privit Acum plânge și suspină
Toate fruzele au căzut
Cum fructele se coc întruna,
Căci toamna este numai una. Covor roșu s-a făcut.

Melancolie șiroaie Dovleceii mititei
Gri perdele înșiruite Au apărut și ei.
Îi îmbracă lunga straie Într-un ritm amețitor,
De frunze îngălbenite. Joacă hora mai cu spor.

Toamna

Poloboc Ecaterina Maria, clasa a II a
Școala Gimnazială Nr. 1 Săvinești , Județ Neamț

Prof coordonator: Doboș Carmen Petronela

Frumoase sunt frunzele ,
Nu la fel ca daliile.
Echinaceea se arată

Salvia e minunată
Camelia-i și ea o floare .

Aceste flori de mare drag
Îți vestesc toamna în prag.

E grădina cea cu flori
Ca pe cer soare și nori .
Îndrăgește-le cât poți !

107

ECOURI NUMĂRUL 7

Început de toamnă

Pașcanu Erica, clasa a V-a
Școala Gimnazială Nr. 119, București

Prof. coordonator: Adriana Sandu

Frunzele au căzut, E un fruct foarte gustos
Florile-au dispărut,
Care-n timpul friguros
Vara a trecut, Ne oferă vitamine,
Boala departe o ține.
Toamna a-nceput.

Primul semn s-a arătat: În acelaşi anotimp,
După ce-au avut răstimp,
Frigul a venit în sat.
Roadele sunt adunate
Toamna n-a întârziat,
Pe vară s-a răzbunat. De pe meleaguriletoate.

Despre legume şi fructe, Iar noi acum avem,
S-au spus şi s-au scris multe.
Mere cât de multe vrem,
Eu, cu vers de-ncepător, Şi nu ne putem abţine,
Vă spun ceva despre măr. Căci au multe vitamine.

Toamna

Toamnă dragă, Zainea Alina, clasa a IV-a
Bine ai venit! Școala Gim. Nr. 1 Valu lui Traian
Fructe si legume, Prof. coordonator: Stîngă Ortanza
Cu drag ne-ai dăruit.
Codrii au rămas….
Pădurile le-ai nuanțat Parcă fără glas,
Întonuri de roșcat,
Iar pe jos ai așezat Legănându-ș icrengile
În tandem cu vremile.
Covor gros si colorat.
Dragă toamnă,
Ai venit ca o doamnă!
Cu alaiul tau de frunze
Ca să ne încânți pe buze.

Visez…

Prială Mariana, clasa a XII-a
Colegiul ”Mihai Viteazul”, Ineu, jud. Arad
Prof. coordonator: Ancuta Mihaela Georgia

visez la un cer gri…
sub acesta,

mii de copaci gata să se dezbrace de capricii,
balansându-se goi,

108

ECOURI NUMĂRUL 7

de parcă doar ei au trăi pe pământ,
simțindu-se de parcă totul se va destrăma

atingând cu crengile trecutului
pământul usor crăpat de propriii copii…

și totuși visez la noi

stând sub un copac ,

goi ,
dezbrăcați de capricii
și totuși plini de ură sub un cer gri

trist,

monoton
off... câtă tristețe…

și totuși visez,
căci acum

sunt fericită…

Sărbătoarea mărului

Patriche Alexandra, clasa a III-a
Școala Gimnazială „Henri Mathias Berthelot”,

Loc. Ploiești, jud. Prahova

Prof. coordonator: Costache Ionela Mirela

Azi e mare săărbătoare! Merele sunt colorate
Pe tarabe așezate.
Într-un loc plin de culoare.
În octombrie o serbăm Ele sunt tare frumoase
Și cu toții ne-adunăm Cele mai mari și gustoase!

Copiii se pregătesc Cei mai mulți le-au admirat,
Și-n acel loc se-ntâlnesc. Iar alții le-au și gustat.
Negustorii-s împliniți
Sărbătoarea mărului, Că oamenii-s fericiți.
Frumusețea anului.

Toamnă arămie

Ignat Albert Christian, clasa a IV-a
Sc Gim nr. 38, Dimitrie Cantemir Constanța

Prof. coordonator: Florescu Oana

Vântul ne flutură părul,
Soarele ne mângâie mai rar.
Frunzele și-au format deja covorul,

E toamnă iar!

Dovlecii și gutuile ne parfumează,
Strugurii se transformă în must.
Copiii spre școală înaintează,

109

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamna înseamnă bun- gust.

Păsările călătoare își caută drumul,
În bătăile aripilor se pierd în zare.
Hornurile caselor își arată fumul,

Frunzele cad tot mai ușoare.

Zilele au clipe tot mai puține,
Iar nopțile intră în scenă devreme.
Pământul se spală cu picături cristaline,
Oferind tuturor frumoasele crizanteme.

Toamna

Manea Aida, clasa a IV-a
Sc Gim nr. 38, Dimitrie Cantemir Constanța

Prof. coordonator: Florescu Oana

Toamna cea miraculoasă Când ești blândă, când furioasă,
A venit la noi în casă Poți fi întunecată sau luminoasă,
Cu gutui, legume bune,
Dar oamenii te prețuiesc,
Bucurând pe gospodine. Pentru roadele bune ei te iubesc.

Toamnă blândă, aurie, Totuși, vântul și vremea rece
Să îți menții culoarea vie! Covidul aduc- nu mai vrea să plece!
Ești zâna darnică, frumoasă, De carantină să putem să scăpăm,
Deși uneori... capricioasă.
Adu vreme bună, noi te rugăm!

Toamna

Marcu Elena Bianca, clasa a IV-a
Sc Gim nr. 38, Dimitrie Cantemir Constanța

Prof. coordonator: Florescu Oana

Friguroasă și ploioasă,
Este toamna cea frumoasă,
Dar când cerul se înnorează,
Toată lumea pleacă-n casă.

E normal, e toamnă iar!
Iată, norii sunt pe cer,
Negri și amenințători,

Ca niște dragoni.

Frunzele sunt ruginii,

Dealurile par aurii,
Copacii au îngălbenit,

Frunzele s-au ofilit.

110

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamnă bună și bogată,
Școala-ncepe de îndată,
Copiii sunt nerăbdători
Să se revadă cu ai lor învățători!

Toamna minunată

Roşoiu Daria Nicol, clasa a IV-a
Şcoala Gimn. Nr. 4 ,,Elena Donici Cantacuzino”, Pucioasa

Prof. coordonator: Olaru Angelica/Arsene Georgiana Cosmina

A venit toamna bogată, Copacii de la depărtare
În arămiu înveşmântată. Par fantasme zburătoare.
Presăraţi cu brumă argintie
Cu ale ei mii de merinde
Par îmbrăcaţi în ie.
Toate în felul lor diferite.

Cu ale ei veşminte colorate, An de an, toamna ne aduce
De vânt în patru părţi împrăştiate În lumea noastră mare,

În grădinile noastre uriaşe, Culorile ei uimitoare.
Şi peisaje încântătoare.
Un tablou minunat ea ne face.

Toamnă dragă,te iubesc!
Mă bucur când te întâlnesc.

Mă bucură culorile tale,
Şi miresmele îmbietoare.

Toamna a sosit Toamna

Pomii a împodobit. Mitrică Ioana Miruna, clasa a IV-a
Toţi copiii-s bucuroşi Şcoala Gimnazială Dobroteşti, jud. Dolj
C-au pus roadele în coş. Prof. coordonator: Ilie Delia Constantina

Toată toamna noi muncim
Pentru iarnă pregătim:

Conservăm fructe, legume
Că la iarnă vor fi bune.

Într-o zi când mă plimbam, Toamna
Prin livadă admiram
Hădărău Alma, clasa pregătitoare
Fructe galbene, aromate, Șc. Gimnazială ,,Iustin Ilieșiu”- Anieș
Prof. coordonator: Bob Ioana Maria
Cu parfumuri minunate.
Căci de-acuma a venit
Toamna, anotimp iubit,
Cu vânt, brumă și cu ploi

Ce lasă copacii goi.

111

ECOURI NUMĂRUL 7

Păsările călătoare
Se adună jos, în vale,
Își fac planuri de plecare,
Cum să-și ia zborul în zare.

Toamna

Katona Timea, clasa a X-a
Scoala profesionala speciala Samus Cluj-Napoca

Prof. coordonator: Cernea Ioana Oltita

Toamnă, frumoasă, arămie, Câmpul e pustiu,

Verde ruginie Hambarele pline.
Păsările pleacă
Cu roade bogate.
Soarele apune.
Pere, mere, prune,
Gutui şi alune

Şi multe legume.

Septembrie

Zachiteanu Maria, clasa a III-a
Șc. Gimn. Nr. 3 „C. Porumbescu” - Constanța

Prof. coordonator: Gabriela Maciac

După vara însorită,
A venit bogata toamnă.

Stațiunea e tăcută,
Ca o liniștită doamnă.

S-a sfârșit vacanța mare,
Vara-și ia „La revedere!”.

Nu te supăra prea tare,
Căci vei fi cu-a ta-nvățătoare.

Merele uitate

Lupu Adiță, clasa a IX- a
CSEI Brăila

Prof. coordonator: Țăruș Mariana-Andreea

Pe-o crenguță subțirea
Stau două mere alăturea

Zgribulite și mirate:
Cum de noi am fost uitate?

112

ECOURI NUMĂRUL 7

Zi tu, dragă frățioare,
Ne-ar sta rău pe răfuioare
Într-un cald și falnic coș

Așezate de un moș?
Cu migală și cu grijă coborâte cu o tijă,

Lustruite și privite de ochi blânzi
Și mâini muncite?

Hai să mergem la culcare,
Vine ea și ziua-n care

Noi, două mere rosii, coapte
Ne dăm de-a dura prin bucate.

Toamna aurie

Taraboanta Sofia, clasa a IV-a
Scoala Gimnaziala,,Profesor Mihai Dumitriu,,

Loc. Valea Lupului, jud. Iasi
Prof. coordonator: Vagiuc Lacramioara

Toamna, dulce toamna,
Tu ne-ai bucurat

Cu fructe si legume
Tu ne-ai ajutat.

Toamna aurie Frunzele copacilor
A venit cu bucurie, S-au ingalbenit,

Ea ne-a invatat Iarba si ea s-a ofilit,
Si ne-a aratat Toamna cea voioasa
Cat e de gustoasa, E si foarte friguroasa
Dar si de frumoasa.

Primăvara când soseşte, Vrăjit de flori!
Ea pe toţi îi veseleşte.
De la mic până la mare Neacşu Elena-Alexandra, Clasa a VII-a
Natura e-n sărbătoare. Şcoala Gimnazială Dobrosloveni, jud. Olt

Prof. coordonator: Mohor Bianca

Ghiocelul-clopoţel
Ne vesteşte-ncetunel,
Să primim cum se cuvine
Primăvara care vine.

113

ECOURI NUMĂRUL 7

Toporaşi şi viorele Primăvara nu se lasă
Se alătură şi ele, Şi-n grădina cea frumoasă
Florilor de primăvară
Ce re-nvie prima oară. Mai adaugă lalele,
Zambile şi brânduşele.

Merge mai departe zâna, În colţul grădinii
Peste vârful pomilor, Un liliac stătea,
Oferindu-le din tolbă Posomorât din fire
Că zâna nu-l vedea.
Frunze şi mireasma florilor.
-Dragul meu liliac,
S-a dus la el deodată Tot ce mi-ai cerut
Şi l-a întrebat senin: Îţi dau acum cu zâmbet
-Ce ai ? spune-mi acuma, Şi încă,chiar mai mult!
Că uite-n cale-ţi vin!
Să aduci bucurie
-Frumoasă zână, Şi binecuvântare,
De mine ai uitat. Ziua de Sfântul Gheorghe
Dă-mi flori mirositoare Ţi-o las sub îndrumare.
Să mi le pun pe cap.
Împodobind-tu-vei
Oamenii să mă placă Pe fiecare poartă
Să mă ofere în dar În zi de Sfântul Gheorghe
Să aduc bucurie, Îţi las această soartă.
Să am acest har!

Florilor,surorilor
Fiţi bune frumoaselor,

Să aduceţi bucurie
Celor care vă mângâie!

Toamna

Pleșca Andreea Monica, clasa a IV –a
Școala Gimnazială Nr. 3, Vicovu de Sus , Suceava
Prof. coordonator: Parasca Lăcrimioara Măriuca

Pasările pleacă
Spre o țară îndepărtată ,

Asta i un semn mare
Se aproprie cu ardoare

Toamna cea mare.

Toamna e un anotimp frumos !
Plin de lucruri cu folos
Câmpurile se golesc ,

Fructe si legume ne dăruiesc

114

ECOURI NUMĂRUL 7

Frunzele s-au transformat

Brusc s-au colorat,

Oamenii s-au apucat
Să se pregătească de iernat.

Toamna

Raus Gabriel, clasa a II-a
Scoala Gimnaziala Ilva Mare
Prof. coordonator: Pop Dana

Toamna a intrat în casă, Toata lumea e distrată
Cu fructe și legume pe masă. De toamna-aceasta minunată.

Astăzi toți ne-am adunat, C-a venit asa grăbită,
Și de Toamnă am discutat. Numai în culori gătită.

Fructele sunt delicioase,
Și legumele gustoase.
Toamnă, toamnă, dragă mi-ești!
Pe toți ne înveselești.

Frumoasa toamnă

Mureșan Cristina, clasa a II-a
Scoala Gimnaziala Ilva Mare
Prof. coordonator: Pop Dana

Toamnă dragă, ai sosit! Păsărelele merg în stol
Noi la școală am venit. Merg la școală cu mult dor .
Păsărelele-au plecat,
Toamna iarăși a sosit.
Codrul este supărat. Și sunt foarte fericit.

Toamnă cu multe bucate,

Noi le adunam pe toate.
De fiecare dată când vii,

Ne-aduci în suflet bucurii.

Culori de toamnă

Bărcuțean Ioana, clasa a VIII-a
Colegiul National Doamna Stanca Făgăraș

Prof. coordonator: Iaru Irina

Am auzit despre-o artistă Nu era foarte iubită,
Care face ziua tristă Se zicea ca e prea simplă.

Și trei din douăsprezece luni Două culori ea folosea
Se așază pe pășuni. Și doar pe acelea le amesteca.

115

ECOURI NUMĂRUL 7

Pânza ei era pășunea, Era rece artista noastră,
Însă flori ea nu picta, Însă era doar neînțeleasă...
Și-am aflat doar la plecare
Ci doar frunze ruginite, Că e Toamna călătoare.
De prin păduri risipite.

Toamna

Pleșa Ștefania Amalia, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Mologești, jud. Vâlcea

Prof. coordonator: Mitricună Daniela

Iată toamna vine îndată, Frunzele au aurit,
Când copacii îngălbenesc,
Florile au ofilit,
Păsările pleacă toate,
Se grăbesc. Iar copacii au pierit,
Căci toamna a venit.

Școala a început iar,
Profesorii n-au habar.

Toamna

Udrea Amalia Florentina, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Mologești, jud. Vâlcea

Prof. coordonator: Mitricună Daniela

Toamna uite a venit Au plecat în țări străine
Frunzele au îngălbenit Ca să o ducă mai bine

Florile au ofilit Păsările călătoare
Vântul iată s-a pornit. Pleacă iar, nemuritoare.

Fructele noi le-adunăm
Și pe toate le mâncăm

Toamna sunt roade bogate
Sunt și fructe și bucate.

Toamna

Stoican Stefania, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Mologești, jud. Vâlcea

Prof. coordonator: Mitricună Daniela

Toamna gri și argintie Fructele pătate toate,
Stă pe-o margine pustie Stau frumos și aranjate,
Asteptând ca rând să-i vie
Si-acum zboară o păpădie. Pe covorul auriu,
Și-ntr-un timp cam argintiu.

Frunzele zburând chiar toate,
Așezându-se pe jos,
Stau frumos și colorate,

Formând un covor frumos.

116

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamna- anotimpul cel mai colorat

Ilina Gabriela, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială Nr. 1

Loc. Valea Danului, jud. Argeș
Prof. coordonator: Ilina Elena

Toamna cu-a ei albă frunte
Și cu galbenii conduri

A lăsat argint pe munte
Și rugină pe păduri.

(George Topârceanu)

Frunzele verzi încep să se coloreze în culorile minunate ale toamnei. Dimineața
este măreață și ne vestea o adevărată zi de octombrie târzie. Lin, o rază mică de soare se ivi în
zare. Strugurii se coc, copiii sunt la școala, frunzele cad pe jos. Vântul bate din ce în ce mai
mult, se lasă frigul, iar păsările se îndreaptă spre țările calde. Animalele încep să strângă
provizii pentru sezonul friguros.

Copacii se colorează în diferite culori și dau o pată de culoare pădurii, și privim un
viu si minunat tablou de toamnă. Acest anotimp este cel mai bogat deoarece avem fructe și
legume din belșug. Oamenii pleacă în livezi ca să culeagă merele aurii, strugurii și prunele.
Zilele se scurtează, iar nopțile se lungesc. Soarele mare și stralucitor nu mai încălzește așa mult
pământul.

De pe geam văd pădurea ruginie care pare un covor arămiu și foșnitor. Frunzele
cenușii cad rând pe rând pe pământul rece și umed. Toamna are nevoie de o pădure întreagă ca
să-și desfășoare șalul de crengi ale copacilor. În nopțile reci de toamnă, cerul parcă freamătă.
Văzduhul toamnei e luminos, sub cerul cristalin. Se zăresc păduri la marginea orizontului,
învăluite într-o ceață deasă.

Anotimpul toamna aduce în sufletele tuturor melancolie și nostalgie datorită faptului
că toți copacii ramân pustii și goi, iar păsărelele nu ne mai încântă cu trilurile lor. Cade bruma,
și începe să bată vântul cu putere, elevii au început deja școala și nu mai au atât de mult timp
pentru joacă. Razele de soare abia mai pot pătrunde prin norii grei, întunecați și plumburii.
Uneori zilele sunt ploioase și răcoroase. Serile sunt blânde, cu adieri și miresme. O liniște și o
tăcere solemnă răspândește întreaga fire.

Toamna este cel mai colorat anotimp!

Amintiri de Toamnă…

Balint Daria, clasa a VIII –a
Liceul Tehnologic Nisiporești – Școala Barticești

comuna Botești, județul Neamț
Prof. coordonator: Geanina Nichituș

Frunzărind albumul cu fotografii, am zărit o poză veche, făcută de mama și amicele
ei, când erau tinere. În fundal, puteam vedea covorul din frunze ruginite, căzute pe pământul
răcoros al toamnei, ceea ce mi-a amintit de ziua în care eu și prietenii am mers la o plimbare
prin pădure.

117

ECOURI NUMĂRUL 7

Aerul ce ne înconjura era proaspăt, frunzele copacilor se desprindeau și cădeau
legănându-se în aer ca niște aripi de fluture.

În timp ce eu, Maia și Oscar ne plimbam prin pădure, un vânt potolit aducea frunzele
de toamnă printre arborii acoperiți de soare. În după-amiaza aceea, frunzele străluceau ca

monedele de aur.
Ne hotărâserăm să luăm o pauză, așa că ne-am așezat pe covorul de frunze

multicolore, privind foile plutind ca niște bărcuțe, alunecând din pomii cu ramurile
împodobite de culoare și lumină. Era un loc perfect pentru lectură! Fiecare a început să
citească. În timp ce citeam, o picătură blândă de apă mi-a atins mâna, așa că ne-am dat seama
că e timpul să ne întoarcem acasă.

Picăturile se întețeau, toamna plângând cu lacrimi de ploaie ce acopereau stratul gros
de frunze uscate. Ploua întruna, o ploaie măruntă și începuse să bată un vânt aspru și rece,
care ne îndemna să mărim pasul. Lacrimile lui octombrie udau pământul, iar noi trei încercam
să ne mișcăm cât mai repede cu putință pe cărarea ce ducea spre sat.

Când eram, în sfârșit, aproape de casă, simțeam prin toți porii mireasma naturii, în
timp ce ploaia începea să se potolească…

Am revenit în prezent și mi-am dat seama că această plimbare s-a întâmplat cu mult
timp în urmă… Am continuat să răsfoiesc albumul plin de fotografii ale unor amintiri demult
pierdute, dar mereu prezente…

Toamna, Regina Anotimpurilor

Turcu Raisa, clasa a VI-a

,Scoala Gimnaziala nr. 3 Suceava

Prof. Coordonator: Luca Iuliana Sarmiza

Știu că primăvara și vara vin și ele cu farmecul lor colorat, dar sentimentul de bucurie
și liniște pe care mi-l dau culorile toamnei nu îl simt niciodată mai vibrant ca până acum.
Deoarece îmi place să pictez, îmi regăsesc inspirația în culorile arămii, ruginii, maronii si aurii
ale toamnei. Pentru mine peisajele de toamnă sunt adevărate spectacole de culoare.

Îmi place să privesc soarele care nu-și mai trimite razele cu atâta blândețe cum o făcea
până acum, însă este la fel de fascinant, să privesc cerul care până acum era atât de limpede și
de albastru, dar câte un nor îi tulbură oglinda lui lucioasă. Ploaia este o stare de suflet atunci
când picăturile ei îți ating fața, te mângâie ușor și dispar. Niciun anotimp nu îmi dăruiește o
inspirație așa bogată ca toamna când plouă și picură cu multe idei creative. Ador florile de
toamnă. Crizantemele sunt florile mele preferate. Atunci când le văd, le miros și mă gândesc
că ele sunt reginele toamnei.

Sunt fascinată de foșnetul frunzelor. De mică mi-a plăcut să sar și să arunc frunzele
colorate in aer, bucurandu-mă de căderea lor lină. Aceste frunze planau ușor completând

covorul multicolor.
Toamna cea darnică ne-a umplut brațele cu mere roșii ca focul, pere zemoase de ți se

topesc în gură, cu gutui aromate și catifelate.Strugurii din vii, cu ciorchinii veseli și apetisanți
așteaptă cu nerăbdare să fie transformați în mustul dulce-acrișor.Grădinile bogate în legumele
specifice toamnei cheamă gospodinele să se infrupte cu savoarea lor.

Tot toamna îmi place să savurez o cană de ceai de scorțișoară alături de pisica mea
persană, un ghemotoc de blăniță alba, care mă acompaniază atunci când citesc in zilele mai

racoroase.
Îmi place să admir toamna și mă identific cu ea, deoarece sunt o visătoare și așa voi

rămâne mereu!!

118

ECOURI NUMĂRUL 7

Armonie de Toamnă

Amariei Vanessa, clasa a V-a
Școala Gimn. ,,Episcop Melchisedec Ștefănescuˮ

Loc. Gârcina, jud. Neamț

Prof. coordonator: Marina Sima

Iată Toamna-i în livadă Le dă frunzelor nuanțe
Zugrăvește pomii, da.
În culori, ca să se vadă Ce lucesc vesele-n soare,
Varsă-n mere dulci substanțe
Întreaga ei paradă.
Și ne umple de uimire.

Da, e principesa noastră
Și ne-audece bogăție

Ploi și șoapte la fereastră
Și în coșuri bucurie.

Miroase a toamnă

Macovei Mihai, clasa a-III-a
Școala Gimnazială Helegiu

Prof. coordonator: Macovei Mihaela

Este o zi obișnuită de toamnă. Stau gânditor la fereastră și privesc cum vântul se
strecoară bombănind printre frunzele pomilor, încă puțin și vor rămâne golași, neajutorați și
atunci îmi vine în minte o întrebare: de ce nu-și pot păstra culoarea frunzei și tinerețea pură?!
Dar aceasta e legea firii, unii se nasc, trăiesc bucuriile și speranța vieții, iar alții își strâng

bagajele îndreptându-se spre noi orizonturi, necunoscute.
O rază de soare îmi mângâie blând fața și dintr-odată trezește în mine respectul și

admirația față de spectacolul minunat pe care ni-l oferă natura în acest anotimp. Un zâmbet
cald îmi luminează chipul și simt din plin mirosul toamnei.

Este foarte frig! Mă îmbrac mai gros ca de obicei și cobor în grădina din fața casei.
Totul era altfel. Un strat gros de brumă, care sclipeşte sub razele soarelui, mi-a învăluit grădina,
parcă orice urmă de verdeaţă a dispărut, florile și-au aplecat trupurile mlădioase spre pământ,
frunzele multicolore foșneau sub bocanci, dându-mi senzația că cineva este pe urma mea,
niciun glas de păsărele nu se mai auzea, şi-au părăsit cuiburile şi au plecat deja spre ţări
îndepărtate cu climă caldă, întreaga natură parcă amorțise. Reflectând la ceea ce se întâmplă,
mi-am dat seama că miroase a toamnă.

Trist și totodată uimit, mă întorc în casă și constat că aici este foarte bine, este un loc
cald, plin de iubire și siguranță.

119

ECOURI NUMĂRUL 7

Sarbatoarea marului

Matei Andrada-Maria, clasa a VII-a
Cercul de Oratorie si Dezbateri
Clubul Copiilor Medias

Prof. coordonator: Toma Maria Gina

Sarbatoarea Marului a inceput cu o grozava poveste, asa ca haideti sa va povestesc.
Acum mult mult timp, in vremuri de mult uitate, pe cand cavalerii se intreceau intre ei
in turniruri pentru a-si dovedi curajul si puterea, iar domnitele concurau intre ele prin gusturile
rafinate ale gatitului, se organizau anual turniruri si concursuri de gatit la care erau asteptati
toti locuitorii regatului.
Ei bine si de aceasta data s-a organizat un turnir, doar ca turnirul organizat e ceva mai
diferit, cavalerii se intrec ca de obicei, insa domnitele inscrise la concursul de gatit au parte de
o adevarata provocare, deoarece in acest an le sunt date la dispozitie patru ingrediente, apa,
zahar, mere si lapte cu ajutorul carora trebuie sa pregateasca cea mai gustoasa tarta mancata
pana acum, iar premiile pentru tarta castigatoare sunt complet necunoscute.
Locuitorii s-au adunat, regele si regina sunt prezenti, cavalerii sunt echipati, iar
domnitele sunt pregatite, asadar cornul a sunat de trei ori si s-a anuntat inceperea concursurilor.
Intre cavaleri se duc lupte grele si cinstite, insa domnitele sunt stresate din pricina
clepsidrei si a ingredientelor, deoarece cand cele o suta de minute se vor scurge clopotul se va
trage, iar nominalizarea va incepe.
Ei bine, minutele trec, iar stresul si agitatia domnitelor s-au mai domolit, iar toate
folosesc retete si tactici diferite.
Se pare ca minutele se scurg, iar toate tartele sunt in cuptoare. Mirosurile fine, ce iti trezesc
foame, te cuprind doar gandindu-te.
Domnitele au scos tartele din cuptor, clopotul a sunat, iar cavalerii castigatorul l-au
aflat. Acum a venit randul sa aflam castigatoarea domnitelor, ei bine...la acest concurs s-au
inscris domnite de vita nobila, dar si domnite de rand, harnice si respectoase. Domnitele de vita
nobila, foarte increzatoare asteapta ca ele sa castige fiind fiicele unor mari domnitori ai acelor
timpuri, insa domnitele de rand, ele fiind mai respectoase si rusinoase, spera doar la mici sanse
de castig in fata unor domnite de vita nobila, astfel incat sa isi poata castiga traiul zilnic pentru
ele si familia lor.
Juriul incepe sa deguste tartele, proaspat scoase din cuptoarele pe vatra. Toate au un
gust atat de diferit, insa sunt aproape la fel de gustoase.
Pentru juriu a fost destul de greu sa aleaga tarta cu adevarat gustoasa, insa gusturile
rafinate ale juratilor au fost de mare ajutor in misiunea tartei. Pentru a fi siguri ca aceea e cu
adevarat tarta aleasa, regele si regina au gustat ei insisi din minunata tarta, dar verdictul lor este
acelasi cu a juratilor, adica ca aceasta tarta e cea mai gustoasa si rafinata. Dupa darea verdictului
este strigata creatoare acestei minunatii, care este de fapt o simpla, modesta, harnica, grijulie,
iubitoare si sarmana domnita din partea oamenilor de rand. Domnita provine dintr-o familie
saraca, cu conditii putine, care louieste intr-o mica cabanuta incalzita iarna cu cateva
lemnisoare astfel incat sa poata trai.
Dupa ce castigatoarea s-a aflat, e vremea sa aflam si premiul, ei bine premiul e o
diadema impodobita cu trei dintre cele mai pretioase nestemate si un palat de vara in una dintre
cele mai frumoase, simple si cunoscute locatii din regat, dar si un titlu de domnita nobila.
Domnitele de vita nobila incep a se certa intre ele, deoarece nu li se pare corect, iar ele tin sa
creada ca de fapt au fost sabotate si tartele lor sunt cele mai gustoase.

120

ECOURI NUMĂRUL 7

Domnita castigatoare pentru a le dovedi tuturor adevarul,cum ca ea este castigatoarea pe drept,

a refuzat sa primeasca premiile argumentand gestul ei prin cuvinte simple din care invatam ca

in viata este mult mai important sa fi corect, sincer, dar si modest. Onoarea este mult mai

importanta decat un titlu castigat la concurs.

Din acel moment, din acea zi, cand o fata simpla a refuzat sa fie una din domnitele de

vita nobila a regatului , in fiecare an pana in zilele noastre oamenii sarbatoresc Sarbatoarea

Marului, aceasta semnificand ziua intelepiunii, a corectitudinii si a pacii, marul fiind de fapt

simbolul acestora.

Iar asa a devenit marul pacea si intelepciunea lumii de ieri si de azi, poate, chiar si al

lumii de maine!

Magia toamnei

Armenean Samira, clasa a XI-a

Cercul de Oratorie si Dezbateri,

Clubul Copiilor Medias

Prof. coordonator: Toma Maria Gina

Este o zi frumoasă de septembrie. După o vară fierbinte cu zile minunate şi lungi,
toamna a sosit cu caleaşca ei arămie. Parcă este îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur.

Tabloul ei pare a fi scos dintr-un basm.
Razele soarelui sunt din ce în ce mai palide şi abia mai luminează frunzele ruginite.

Florile se apleacă sărutând pământul. Parfumul lor parcă nu mai are miros. Peste coroanele de
flăcări ale copacilor, păsările călătoare plutesc spre apa albastră a cerului. Marea de verdeaţă
s-a îngălbenit. Frunzele multicolore adie prin aer ca nişte bărcuţe pe apă şi formează un evantai
ce se aşterne pe pământul uscat, creând un covor multicolor. Pădurea pare poleită cu aur.

Dintr-o dată, se scutură de sus o ploaie albastră. Norii plumburii plâng cu lacrimi reci.
Vântul aruncă în geamuri picuri grei de ploaie. Soarele a fost alungat de norii cenuşi care au
stăpânit întregul cer. Florile se ofilesc lent lăsând să cadă uşor câte o petală moartă. Ramurile
copacilor se clatină dintr-o parte în cealaltă ca într-un dans monoton. Copacii îşi dezbracă
straiele, ramânâd cu crengile ude şi învelind cu drag pământul proaspăt arat. Covorul foşnitor
de frunze arămii este ca o plapumă peste iarba uscată. Încet, încet, ploaia a omorât pădurea.

După ani buni în care nu am mai gustat din nostalgia toamnei, ne bucurăm în sfârşit de
o toamnă adevărată, cu luminile şi culorile ei calde, cu bogăţia roadelor şi cu ploile atât de
necesare pământului. Am păşit cu toţii, fără să ne dăm seama, şi prinşi de val, în împărăţia
toamnei. Privind minute în şir acest tablou mirific, putem simţi cum ne afundăm cu totul, +în

tainele ascunse ale sezonului autumnal.
Toamna este o zână a bogăţie, a bucuriei şi a fericirii. Natura moare cu fiecare zi care

trece, într-o moarte lină, colorată şi plină de roade. Vântul tăios, ploile abundente, temperaturile
tot mai reci şi dure, toate contribuie la amorţirea naturii, care s-a desfătat destul în soare şi
căldură în acest an şi urmează să se liniştească şi să se îmbrace în straie albe, să adoarmă şi să
hiberneze până la primăvară.

Toamna este ca o poveste uluitoare care se repetă an de an fără încetare şi care nu ţi-ai
dori să se termine. Este un anotimp care îţi câştigă sufletul întru totul prin apelul ei mut la
compasiune faţă de descompunerea ei.

121

ECOURI NUMĂRUL 7

Omul mic şi-un măr în mână

Toma Andrei Nicolae, clasa a XI -a

Cercul de Oratorie si Dezbateri

Clubul Copiilor Medias

Prof. coordonator: Toma Maria Gina

Mărul este un fruct comun, cu precădere la noi în ţară, unde ştim cu toţii că îl cultivăm
şi îl consumăm pe scară largă. Însă, în umrătoarele rânduri îmi doresc să vă introduc într-o altă
lume a mărului, cea care pe mine m-a abordat şi m-a cuprins în forma ei cât se poate de
frumoasă şi de pură, cea a iubirii faţă de fiinţa cea mai de preţ din viaţa noastră,”mama”, dar şi
cea a semenilor noştri.

Pentru acest lucru, îndrăznesc să corelez amintirile mele asemenea descrierii lui Proust
din „ În căutarea timpului pierdut”, referitoare la mirosul de prăjitură înmuiată în ceai, care l-a
dus cu gândul la copilărie. Pe mine nu m-a purtat atât de departe ca şi perioadă de ani, având
doar 17 ani acum, iar amintirile legate de bogăţia pe care mi-a adus-o mirosul mărului în viaţă
are de-a face de acum patru ani.

Mă ghidez în viaţa de zi de zi după premisa că noi învăţăm ca şi copii după ceea ce
trăim. Şi spun asta, pe considerentul că în general atunci când ni se impune ceva, când suntem
sfătuiţi să facem ceva într-un mod anume, la această vârstă învăţăm să fim oameni prin
experienţele şi trăirile noastre. Şi mai cred că prea mulţi părinţi sunt într-o continuă alergătură
pentru ca proprii copii să adune cât mai multe diplome, certificate, medalii şi altele de genul,
uitând de fapt că noi vrem să fim văzuţi şi să devenim OAMENI. Înţeleg şi rolul şi rostul
acestor certificate, diplome şi altele enumerate de mine mai sus, însă eu mă consider un mic
OM în devenire, norocos şi recunoscător că mama mea a fost şi este mentorul meu în tot ceea
ce fac.

Cea mai caldă experienţă a mea de până acum fost exersarea empatiei şi abilităţii de a
mă”pune în locul altcuiva”. Şi pot spune că nu este deloc uşor să facem asta, fiindcă ceea ce ne
învaţă în cărţi şi ceea ce găsim de fapt atunci când suntem puşi în faţa unui astfel de fapt este
cu totul şi cu totul deosebit. Şi totul are legătură cu şi despre un coş cu mere. Alături de mama
şi fratele meu am întreprins multe activităţi umanitare şi de voluntariat. Mi-a fost dat să ajung
la familii atât de sărace încât erau nevoiţi să meargă la muncă pe câmp întreaga familie. Copii
desculţi, cu haine improprii condiţiilor meteo, nemâncaţi, nepieptănaţi, care atunci când ne-au
văzut păreau desprinşi dintr-un tablou care descria sărăcie lucie. Aşa cum am spus şi mai sus,
nu a fost deloc uşor. Primele mele gânduri au fost: să mă îndrept sau nu spre ei? Să mă apropii
oare de vreunul dintre ei? Oare mă vor răni în vreun fel? Oare de ce mama m-a adus aici?
Urmând-o pe mama, am înaintat spre acel loc din lemne, carton, paie, care ţinea loc de casă şi
cumva ascuns după ea încercam să ascund că mă simţeam jenat ca îi privesc atât de insistent.
Mama mi-a spus că eu trebuie să o ajut cu plasele în care se afla mâncare, rechizite, pantofi,
haine, dar mai ales cu un coş cu mere care păreau luate dintr-un tablou în care culorile au fost
atent alese, însă credeţi- mă pe cuvânt că o văzuseem înainte să care cu mult mai multă greutate
– am realizat că de fapt era un pretext pentru a mă face să o însoţesc. Eram şi eu şi fratele meu,
cumva ascunşi în spatele ei, o urmăream şi parcă efectiv călcam pe urmele lăsate de ghetele ei.
Am observat-o că intră în acea “casă”, noi am urmat-o. S-a aşezat pe o găleată întoarsă şi a
început să povestească cu părinţii despre locul în care au fost în acea zi la muncă. Îi întrebase
ce au mâncat azi cei 5 copii, timp în care mama acestora a început să plângă. Mama mea s-a
ridicat, a înaintat spre acea femeie şi a îmbrăţişat-o. Eram atât de uimiţi că poate face acel gest,
fiindcă nu m-am aşteptat nicidecum să se întâmple asta. Apoi ne-a îndemnat să scoatem din
plase, să facem copiilor sandwich-uri, să împărţim rechizitele şi papuceii. Am robotizat fiecare

122

ECOURI NUMĂRUL 7

gest cu o combinaţie de milă, compasiune, teamă şi resemnare. Dar, în tot acest timp, copiii şi-
au luat câte un măr, din care muşcau cu atâta poftă şi cu atâta grabă, de parcă ar fi fost singurul
lucru mâncat după o perioadă lungă de timp. Mama povestea cu acea femeie ca şi cum s-au
mai întâlnit, păreau apropiate, doamna aceea îi tot strângea mâna mamei mele. Mama plângea,
involuntar atât eu cât şi fratele meu plângeam în şiroaie încât atât de jenaţi ne simţeam…încât
ne doream să arătam că suntem puternici şi nu reuşeam deloc. După o vreme petrecută acolo,
timp în care copilasii ne întrebau zâmbind cum ne cheamă, dacă mergem la şcoală, cum este la
scoală, totul părea normal. Toate astea în timp ce ei, mâncau deja fiecare cel puţin al treilea
măr. Parcă niciodată de când mă ştiam nu am sesizat că mărul are o aromă atât de puternică şi
de pătrunzătoare ca în acele clipe. Pe copii, parca i-am fi cunoscut de foarta multă vreme. Asta
fiindcă în ciuda “locuinţei” lor, a sărăciei lor, a educaţiei, şi aici mă refer la educaţia aceea fără
diplomă, ci a bunului simt, ne-au făcut să ne simţim atât de bine primiţi şi puteam simţi bucuria
lor că suntem lângă ei. Ne analizau pe rând, atât frizurile, hainele, uneori mai mângâiau în timp
ce ne atingeau obiectele cum ar fi ceasul de pe mână, alteori întrebau dacă şi noi mergem la
muncă aşa cum merg ei… Eu m-am simţit jenat! Jenat că răspunsurile mele descriau o viaţă
uşoară, lipsită de griji faţă de a lor, jenat că mie atunci nu îmi era foame ca şi lor, dar rămâneam
la o muşcă din mărul lor, jenat că eu cu câteva ore înainte mâncasem o ciocolată întreagă cu
fratele meu, iar ei când au primit fructele păreau că au luat în mână cel mai delicios produs,
apoi au spus că le vor “pune bine”, să aibă şi mâine… Am simţit o durere, pe care nicicum nu
o pot descrie, o tristeţe, asemenătoare cu cea a mamei când ajungea uneori acasă, înainte de
experienţa aceasta şi o vedeam că a plâns şi nu ştiam răspunsul. De fapt, ea petrecea timp cu
ei, acasă la ei şi cu mulţi alţii pe care ulterior i-am întâlnit şi eu şi fratele meu. Uneori în
weekend mă bucuram că mama organiza în aşa fel să îi adune pe toţi să putem petrece timp
împreună, să jucăm fotbal, să citim poveşti, să facem acele lucruri care până atunci îmi pareau

banale.
Din acea clipă, nu există vreodată să privesc, să gust vreun măr şi să nu îmi amintesc

acea experienţă, care cred eu că m-a făcut „mai mare”, mi-a dat o lecţie de viaţă pe care nu
aveam cum altfel să o primesc.

Acum întreb şi eu ca un OM mic care sunt: ce carte, ce tratat, ce curs mi-ar fi dat această
experienţă de a fi capabil să învăţ să trăim împreună?
Şi toate aceastea, de la gustul unui măr şi-un chip pur şi cald de copil nevinovat.

Sentimente de Toamnă

Cristea Mara, clasa a IV-a

Scoala Gimnaziala nr 3, "Ciprian Porumbescu", Constanta

Prof. coordonator: Georgescu Manuela

Toamnă bogată ce te ascunzi prin frunzele ruginii,

Sau frunzele acelea aurii,
Eu la şcoală îti desenez minunile,

Dar afară îti văd şi furtunile,
Încerc să desenez un tablou creativ,
Dar, îmi dau seama că, sunt un copil naiv...

Nimeni nu poate desena aura ta specială,
Ori ploaia aceea neoficială,

Toamnă dragă, mai tii minte când m-ai udat leoarcă?

123

ECOURI NUMĂRUL 7

Dar, aş vrea ca acele vremuri să se înoarcă...
Sau, atunci când am plecat fără pelerină

Şi afară era frig, dar nu mă simţeam necajită...

Nu înteleg de ce toţi te jignesc
Şi să ştii că unii chiar se mâhnesc.
Ideea generală e ca eu te iubesc,
La alţii sentimentele astea lipsesc.
Toamnă, nu ştii cât te îndrăgesc...
Frunzele colorate, vremea instabilă, toate ne unesc.

Toamnă, toamnă târzie...

Marin Maria, clasa a IX-a
Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploiești

Prof. coordonator: Alina Bălan

Toamna de aur e acum pe pământ,
Merele pline cad purtate de vânt.
Toamnă e acum și mereu va fi...
Anotimpul duios în care leg noi prietenii.

În odăjdiile ei arămii,
O frunză șăgalnică dispare-n negura argintie...

Un tablou maiestuos toamna pictează
La ultimul ei bal, grațioasă dansează.

E septembrie din nou în nou calendar...
Pe trotuar, timid ,se așterne o palidă frunză ,
O, gând spulberat de toamnă târzie,dă-mi tot , tot ce mi-ai luat!
Toamnă, toamnă târzie , de ce venirea ta mă doare așa?

Dragă Toamnă , toamnă târzie,bine ai venit!
Intră în casă, dragă mireasă ,

Și cântă cu mine ” I will fall in love with you again tomorrow !”

Mărul

Năstasă Patricia, clasa a III-a
Scoala Gimnaziala ,,Profesor Mihai Dumitriu,,

Loc. Valea Lupului, jud. Iasi
Prof. coordonator: Chișcă Ana-Maria

A trecut vara frumoasă Cu prietenii am stat ,
Ș-ia venit toamna ploioasa Împreună mere am mâncat .

Mere multe am adunat Merele sunt sanatoase și
Gustoase si zemoase.
Caci mie merele îmi plac .
124

ECOURI NUMĂRUL 7

Multe mere să mâncați , Multe mere de sunt coapte
Voi gustați , nu ezitați , Tu mănâncăle pe toate,
De ție merele îți plac ,
Vitamine multe are, Le găsești doar în copac .
E frumos și la culoare .

Mărul dulce

Bercea Irina, clasa a III-a

Scoala Gimnaziala ,,Profesor Mihai Dumitriu,,

Loc. Valea Lupului, jud. Iasi
Prof. coordonator: Chișcă Ana-Maria

Mărul este rotunjor,
Roșu,verde,gălbior
Parcă-i minge,dar nu sare
Și codiță mică are.

Parfumat dar și gustos
El mă face sănătos.

Mărul
(acrostih)

Ciulea Ioana Diana, clasa a II-a
Școala Gimnazială ,,Toma Cocișiu’’ Blaj, jud. Alba

Prof. coordonator: Corbean Adela Ana

Mare, dulce, rotunjor,
Agățat în pom ușor
Râde vesel în lumină.
Un ghem de aur în grădină
Lipit de o frunză fină.

Mărul

Vlașin Adriana Maria, Clasa a IV-a
Liceul Tehnologic Telciu, jud. Bistrița- Năsăud

Prof. coordonator: Mititel Ioana Lavinia

Mărul ăsta auriu,
Este magic, asta știu!
Chiar pe tot nu l-am mâncat,
Dar puțintel am gustat.

Nu vă speriați, n-am murit,
Dar m-am speriat un pic.

Mărul ăsta e gustos
Dar e tare ca un os!

125

ECOURI NUMĂRUL 7

Suflet de Răpciune ...

Negoiță Carmen, clasa a XII -a
Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploiești

Prof. coordonator: Alina Bălan

Când luna autumnală a lui Răpciune dănțuiește fermecată la serbări dionisiace,
Cu aripi împrumutate de înger blond ,însetat de dor, te caut tenace!
Zbor deasupra dragii Moldove , cu miros de sărut al maicii din copilărie.
Și simt chemarea leagănului tău cum mi se repede spre tâmple,
Și aud strigătul tău, de limbă vie , alergând printre himere urbane și diurne.

Mă simt naufragiat ,în propriul trup , alergând printre năluci cotidiene..
Mă pierd în oceane negre cu chip de blocuri-turn și cu pretenții postmoderne,
Zbor deasupra norilor de alabastru,deasupra merilor ce mă cheamă la „mas”,
Deasupra plaiului tău mitic,la mijloc de codru des,unde toate păsările ies,
Salut sub cetini, ciocârlia,acolo unde ne-a fost dată în zori pâinea
Și mă întreb: de ce atât de grabnic ți-a fost smulsă de flori ia?

Evadez până la a lui Nichita „Emoție de toamnă”, într-un septembrie inaugural,
Opintindu-mi razele întremătoare în cioburile clarului de lună,
În pajiștile unui ultim bal al anotimpurilor cu straie arămii
Pictate din visuri spulberate ale unei dulce eternități de vară
Ca un vals al lui Vivaldi sau, mai degrabă ,ca o litanie de duminică.

Îngenunchez pe un podmol de lut în care mi-am julit genunchii și mi-am sculptat simțirea.
În dragostea dintâi a vechilor mei dascăli de școală nouă,
Și ,în sfârșit,îmi odihnesc privirea...
Căci la orizont se-arată o viață nouă de licean, o primenitoare simțire , un nou calendar ...

Toamna târzie

Culîc Ecaterina, clasa a II-a
IPLT„Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chișinău, Republica Moldova
Prof. coordonator: Peleavschi Ana

Iată timpul s-a răcit, Păsările au plecat,
Frunzele au ruginit,
Podgoriile s-au golit, Totul în jur s-a întristat,
Totul în jur e posomorât.
Nu se-aude ciripitul,
Nici zumzăitul.

Vântul pe aici-colea Asta-i toamna cea târzie
Se joacă de-ascunselea. De culoare brumărie,
Și în stânga și în dreapta Cu miros atrăgător
Toate frunzele se ceartă.
De la roade și mult spor.

126

ECOURI NUMĂRUL 7

O mare de culoare

Corfu Denisa, clasa a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Episcop Melchisedec Ștefănescuˮ

Loc. Gârcina, jud. Neamț
Prof. coordonator: Marina Sima

Toamna, mister de oameni nepătruns
De ți-aș afla din tainele ascunse...

Simt c-aș putea aduce-un mare neajuns
Prin faptul c-aș distruge misterele nespuse.

De-aramă luciri de umbre ivite-ncet în vis
Ajung să-mi guverneze întreaga căutare

Și-ating ușor, ușor un univers promis
Pierdut dar regăsit acum în în goana pe cărare.

Și florile și pomii și dealurile-ntinse
Dezvăluie în față-mi poteci de culori aprinse

Ce-aduc în fața lumii un vast nemărginit
Și pun în fața firii iubirea întregului zenit.

Toamna

Guzic Alexandru, clasa a II-a
IPLT„Alexandru Ioan Cuza”,
Loc. Chișinău, Republica Moldova

Prof. coordonator: Peleavschi Ana

E toamnă iar în calendar
Și soarele zâmbește tot mai rar.

Cad frunze în covor multicolor,
Iar ploaia rece e stăpâna lor.

Norii mulți se-ngrămădesc,
Pe țărani tot îi grăbesc
Roada multă și bogată
Să o strângă ei odată.

Struguri, mere și gutui
Prune, nuci și pere dulci

Aranjate în lădițe
Pentru iarnă pregătite.

Stoluri lungi de păsărele
Stau, se ceartă între ele
Și nu vor să se gătească
Țara să o părăsească.

127

ECOURI NUMĂRUL 7

Mărul

Perțea Ștefania Irina, clasa a IV-a
Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Ploiești

Prof. coordonator: Ilie Ana-Maria

Mărul cel mare și roșu ca focul,
Decis era să își caute norocul.

Cum de zile întregi plouase,
Simțea parcă o durere de oase.
Deci bagajul în graba mare și l-a luat,
Și pe costișă de-a rostogolul a plecat.

La vale, când mai încetini,
Cu șase furnicuțe se-ntâlni,

Toate micuțe, hărnicuțe,
Doar puțin obrăznicuțe.

Văzând mărul roș’, frumos,
Îl rostogoliră voios,

Spre căsuța din cărare,
Să facă din el mâncare,
Pentru ca întregul cămin,
Să se bucure de festin!
Mărul nostru norocos,
Era acum puțin fălos,
Căci tot clanul furnicesc

Savura domesticesc
Din dulceața-i uimitoare

Pe care doar el o are.

Toamna colorată

A venit pe ne-așteptate Mirovski Sorina, clasa a II-a
Zâna Toamnă colorată. IPLT „Alexandru Ioan Cuza”,
Ne-a adus și vânt și ploi Loc. Chișinău, Republica Moldova
Păsările pleacă-n toi.
Prof. coordonator: Peleavschi Ana

Zburdă vesele prin aer
Și coboară lin, domol,
Acoperind pământul
Cu-n covor pufos și foșnitor.

Frunzele se sfătuiesc Norii negri, plumburii
Ce culori se potrivesc Se așază peste glii,
Să îmbrace mândra țară
În miraculoase straie. Să mai plouă pic cu pic
Ca să avem roadă în spic.

128

ECOURI NUMĂRUL 7

Un măr înrumenit e viața

Pădurețu Cătălina, clasa a IX-a
Liceul Tehnologic „Toma Socolescu” Ploiești

Prof. coordonator: Alina Bălan

Viaţa e o magie neştiută și un pământ divin,
Un măr înrumenit din care muști pripit,

Un măr tainic pe care viața ți-l oferă gratuit,
Chiar dacă , uneori, din flori de mucigai e închegat.

Şi presărat pe coajă cu venin.

Şi-n noapte-adâncă, grea, apăsătoare
Cuvintele-mi se nasc parcă din scrum ,
Dar eu voi să le găsesc precum o floare ,

Învăluite-n aur şi parfum.

Un nor de catifea ce le –mpresoară
Un gând ce-aduce-n faţa mea un dor...
Cuvintele par rupte dintr-un muzeu de ceară

Iar eu privesc aievea-n viitor.

Să fie –un vis cu stihuri viaţa mea
Să fie-n slova mea magie

Chiar rupta vesnic din frunza ta,
A mărului neapusă măreție.

Toamna

Csergo Zoltan, clasa a IX-a
Școala Gimnazială Specială – C.R.D.E.I.I.

Prof. coordonator: Nistor Liana

Patru anotimpuri sunt
Însă unul ne aduce

Culoare, gust și hărnicie
Toamna e, cea ruginie

Bucurie pe pământ.

De cu zori și până seara
Bunicii mei culeg,

Mere, pere, struguri, nuci
Iar eu pregătesc cămara

Coșulețe, borcănele,
Cutiuțe cu sclipici.

129

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamna

Leșa Laurențiu, clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Specială - C.R.D.E.I.I.

Prof. coordonator: Meca Mariana

Toamna -i cea mai minunată
Uite așa cum ziua toată
Ne adunăm în grădină
Să culegem de cu zor
Morcovi, ceapă și ardei
Cartofei și pătrunjei

Toamna eu o iubesc
Cel mai mult și cel mai mult

Când castane eu prăjesc

Este preferata mea

Toamna este cea mai cea.

Toamna

Moldovan Andrei, clasa: a VIII-a
Școala Gimnazială Specială – C.R.D.E.I.I.

Prof. coordonator: Jucan Silvia

Toamna chiar e o minune Vitamine, energie,
Dacă mă uit la pădure Acestea ne pregătesc
Am senzația că plutesc Pentru iarna răcoroasă
De răceală ne feresc
Într-un tablou pitoresc.

Hărnicuța toamnă

Craus Andreea, clasa a IV-a
Sc Gim Alexandru Ciucurencu, Tulcea

Prof. coordonator: Custura Mioara

A venit toamna acasă
Și-a pus sufletul pe masă,

Tot pământul a colorat
Cu un penel minunat.
Sub copacii triști și goi
A așternut frunze moi,
Iar în grădini și-n livezi
A presărat tot ce vezi:
Fructe și legume bune
Cu tot fel de fel de nume!

130

ECOURI NUMĂRUL 7

Scrisoare către toamnă

Dragă toamnă minunată, Cohin Kara, clasa a IV-a
Ai venit iarăși la noi Sc Gim Alexandru Ciucurencu, Tulcea
Cu vânt rece și cu ploi
Și cu vreme întunecată? Prof. coordonator: Custura Mioara

Frunzele cad pe pământ
Smulse de-al vremii vânt,

Păsările au plecat,
Dar nu-i liniște în sat.

Oamenii muncesc de zor
Ca să aibă tot ce vor,

Zilele sunt tot mai mici,
Te rugăm: mai stai pe-aici!

Toamna creativă

Am pictat un copăcel André Stéphanie Marie, clasa a VII-a
Mare, să mă urc în el. Liceul de Arte Oradea
Pe o frunză am schițat
Prof. coordonator: Tivadar Sorina
Un fluture colorat!
În tablou am adăugat
Frunzele care cădeau Încă un înaripat:
Un covor superb creau!
Pasărea din mintea mea Bufnița cea adormită
Nu prindea contur de stea… Este mult prea obosită.

Obrăjei roși și pufoși Rândunelele plecau
Ochișori negri frumoși Și din zbor ne salutau!
La cântat, cum să vă zic... Își doreau cu nerăbdare
Nu e chiar atât de mic! S-ajungă la mult soare!

Iarna tot înainta,
Dar toamna ne saluta...

Și așa am terminat
O lucrare de pictat!

Moment de toamna

Ginga Anastasia, clasa a V-a
Liceul de Arte Oradea

Prof. coordonator: Tivadar Sorina

Toamna vine pe furiș
Cu alai de vânt,

Și cu frunze-n zbor grăbit,
Pe pământ căzând.

131

ECOURI NUMĂRUL 7

O aștept cu drag și dor,
Cu pasteluri de culori,
Și cu fructele ei dulci,
În livezi și în cămări.

Cerul nu mai e senin,
Norii îl străbat,

Iar picuri de ploaie vin,
Cad...neîncetat.

Din nou Toamnă

Gavriliuc Elena, clasa a IV-a
Școala Gimnazială Verești

Prof. coordonator: Gavriliuc Mirela Maria

Începuseră ploile de toamnă. Vântul împrăștie frunzele pe poteci. Este frig.
În depărtare, o pată cenușie se zărește din ce în ce mai puțin și, odată cu aceasta se
stinge și trilul minunat al păsărilor.
Noaptea cea rece acoperă totul în drumul ei. Soarele, obosit parcă de atâta strălucire,
pleacă mai devreme la culcare.
Este dimineață. Un strop de rouă se transformă în steluțe mici. Acestea strălucesc și
îmbracă minunat pământul. O vrăbiuță se scutură de frigul nopții și zâmbește la soare. Frunzele
coboară ușor, oferind culcuș acestor mici păsărele. Privindu-le, înțelegem că nu contează așa
de mult mărimea, cât puterea cu care au fost înzestrate de Dumnezeu.
Odată cu venirea Toamnei se instalează și norii cenușii, asemeni unor balauri care
zdobesc totul în jurul lor. E toamnă, iarăși toamnă...

Toamna creativa

Oros Raul Adrian, clasa a VIII-a
Liceul de Arte Oradea

Prof. coordonator: Tivadar Marius

A sosit in caleasca aurita toamna ce mai darnica fiica a batrunului an.
Zilele sunt mai scurte,iar noptile mai lungi.Soarele incalzeste mai usor pamantul cu
razele lui mangietoare.Tot-i galben si vestejit.Privind in departare padurea pare un covor mare
cu monele frumos colorate care stralucesc in bataia soarelui.Frunzele plopilor cad
tremuratoare,iar mesteceni si artari s-au acoperit cu galbeni de lamaie.Stejarii s-au imbracat
intr-o platosa de arama.La adierea vantului frunzele cad una cate una leganantu-se usor
acoperind pamantul cu un covor de frunze moarte.Oameni au plecat in livezi pentru a culege
mere auri cu miros parfumat si miez dulce,pe care le-au asezat frumos in lazi.Alti au plecat in
vii sa culeaga strugurii cu boabe mari din care sa faca mustul dulce ca mierea.Oamenilor li s-a
mai alaturat si cativa copii pentru a ajuta si ei la culesul fructelor.

132

ECOURI NUMĂRUL 7

Unii dintre ei se urca pe scare luandu-le frumos cu mana pentru a nu le lovi,iar alti

ajuta la caratul lazilor.In padure animalele isi fac pregatirile pentru iarna.Ursul si-a facut

asternut din frunze uscate.Veverita si-a umplut camera cu alune coapte.Vulpea si-a pregatit

vizuina pentru a se adaposti de frigul iernii.Multe dintre pasarile care inveseleau padurea trista

cu ciripitul lor si-au luat zborul spre tarile calde.pe firele de telegraf, toamna a asezat ca niste

margele pe ata,sirul ultimelor randunele.Odata cu toamna a sosit si noul an scolar.Pe strazile si

aleile orasului se aud strigatele de bucurie ale copiilor.

Toamna este o zona buna a belsugului,a bucuriei,a fericirii.

Magiile toamnei

Dănilă Ioan David, clasa a IV-a
Școala Gimnazială Verești

Prof. coordonator: Gavriliuc Mirela Maria

A sosit toamna cea minunată. E zâna care își așterne rochia de frunze multicolore peste
toată livada. Frunzele de aur, frunzele arămii și frunzele cele de foc dansează pe muzica
intonată de vânt. Păsările cele friguroase se pregătesc de lunga călătorie.

Oamnenii harnici culeg porumbul auriu de pe grădini. Soarele palid abia mai zâmbește
printre norii cenușii.

Din pomi cad fructe zemoase, iar copiii harnici le culeg. Gospodinele abia așteaptă să
facă din ele gem, dulceață și compot.

Fermecătoarea toamnă este minunată atunci când trimite ninsoare de frunze. Acestea
se așează pe pământul rece, formând un covor multicolor. Anotimpul miilor de nuanțe ne
pregătește încetul cu încetul pentru gerul iernii care se va instala în scurt timp. Minunata vrajă
care ne învăluie în acest anotimp va lăsa loc liber bucuriilor iernii.

Să ne bucurăm de fiecare anotimp al bătrânului An!

Toamna și frumusețile ei

Fodor Maia Nicole, clasa a IV-a
Școala Gimnazială Verești

Prof. coordonator: Gavriliuc Mirela Maria

După o vară fierbinte, cu zile călduroase și lungi, Toamna se apropie încet, încet, cu
hainele ei frumos colorate. Natura toată a adormit. Toamna bogată și-a făcut apariția.

Soarele se ascunde după norii cenușii. Toamna, numită și zâna belșugului, ne-o
închipuim sosind pe o caleașcă de frunze uscate, îmbrăcată în rochie aurie. În urma ei a lăsat
pe întreg pământul miresme îmbietoare de toamnă, brumă argintie, covor arămiu și foșnitor de
frunze, copaci roșiatici, frunze moarte, covor multicolor, nopți răcoroase și un tablou viu
colorat.

Zâna toamnei a împodobit pământul cu recolte din belșug, bogate și numeroase: pere
zemoase, mere rumene, prune gustoase și gutui amărui, toate viu colorate și parfumate.

Toți copiii au început școala, foarte fericiți majoritatea. Clinchetul vesel al clopoțelului
sună în toate coridoarele școlii. Este iarăși bucurie și multă zarvă. Băieți și fete aleargă în toate
părțile.

Uraaa! Ce frumoasă este toamna!

133

ECOURI NUMĂRUL 7

Tomnatic

Bucur Alexandra Elena, clasa a X -a
Liceul Tehnologic "Lazăr Edeleanu" Ploiești

Prof. coordonator: Mirica Florentina Alina

Și mi-ai apărut azi-noapte-n în vis
Erai frumos, de nedescris.

Părul castaniu mă ducea cu gândul
La un stejar deja trecut,
Cerul mohorât al toamnei
Se reflecta în ochii tăi gri.

Erai de neegalat
Nici măcar soarele n-a câștigat,
Învins declarându-se pentru prima dată

Acceptându-și a sa soartă,
Lăsându-Ți vara doar Ție,
Pregătindu-se de toamnă.

Nici vremea nu era o doamnă,
Trebuia a se resemna.

Însă o toamnă îndeamnă,
A renunța la luptă
Și a se da bătută,

De la această luptă, pierdută.

Un vânt de toamnă....

Marin Delia-Andreea, clasa a XI –a
Liceul Tehnologic "Lazăr Edeleanu" Ploiești

Prof. coordonator: Mirica Florentina Alina

Ah! Vântul ăsta grozav, nu-l auzi?
Nu-l auzi bătând la uşă?

Plin cu saci de cumpărături,
Castane nebune, frunze moarte…

Ah! acest vânt mare, nu-l auzi?

Ah! acest vânt mare, nu-l auzi?
Nu-l auzi la fereastră?

Prin cea mai mică crăpătură pătrunde,
Și se umflă și scuipă ca o pisică,

Ah! acest vânt mare, nu-l auzi?
Aud strigătele plugarilor

Pământul se desparte, se ridică.
Deja văd grânele care mor,
Văd deja grâul crescând.
Iată vremea plugarilor.

134

ECOURI NUMĂRUL 7

Frumoasa toamnă

Ion Bianca, clasa a XI-a
Liceul Tehnologic "Lazăr Edeleanu" Ploiești

Prof. coordonator: Mirica Florentina Alina

Meniuri cu pas, meniuri,
Toamna frumoasă a revenit
În ceață, fără să bănuim asta,

A venit pe drumul principal
Îmbrăcată în aur și carmin.

Și pe tot parcursul ei,

Vântul bate, merele se rostogolesc,
Plouă cu nuci, frunzele se prăbușesc.

Nu ai recunoscut-o?
Toamna frumoasă a revenit.

Mi-am umplut tot coșul..
Cu frunze frumoase de pe potecă.

Frunză roșie, frunză nebună!
În vântul care zboară, zboară,

Am ales pentru caietul meu
Frunza roșie care dansează,
Toamnă frumoasă bine-ai revenit!

Dansul toamnei

Din norii gri și cenușii, Zahariuc Ramona, clasa a XI-a
Un chip angelic se ivi. Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti
În faţă vântul îi sufla,
Iar ploaia chipul îi uda. Prof. coordonator: Cîrjan Mihai

Cu toate că s-a anunțat, -Venit-am în al meu regat.
Că vine în al său regat,
Copacii reci şi dezgoliți, -V-am anunțat că am să sosesc,
Lacrimi aveau în ochii triști. -În regatul împărătesc.

Chipul angelic s-a apropiat: -Sunt lunile ce-mi aparțin!
-Sunt toamna! -Chiar nu știați că am să vin?

-Nu m-ați remarcat? Crengile atunci s-au aplecat,
Precum solii de la palat.
Chipul angelic au salutat,
Coroanele și-au scuturat.

Pe toamna au încununat,
Cu mândrie, spuse apoi:
-Tu ești regină printre noi.

135

ECOURI NUMĂRUL 7

O doamnă, din regat. Gospodarii o așteptau,

Porți straie colorate, Pocale cu vin ciocneau.
Cu pasteluri minunate. Din viță nobilă aleasă,
Din frunzele bogate, Toamna s-o sărbătorească.

De pe jos adunate. Legume sortate și fructe,
Sunt puse bine la păstrare.
După discuția încheiată, Iar gemuri dulci şi acre,
Vântul a început să bată.
Porni o ploaie nebunească, Dosite în cămare.
Cu lovituri pe la fereastră.

Pământul atunci s-a îmbrăcat, Hambarele sunt pline,
Cu covorașul fermecat. Cu grâu şi cu porumb.

Sortat din culori ruginii, Totul s-a adunat,
Gălbui, maro şi arămii. Să fie la iernat.

O, toamnă elegantă!
Tu ești cea mai bogată!

Dăruieşti omenirii,
După muncă, răsplata.

Revederea

Fechet Denisa, clasa a VIII – a
Liceul Tehnologic Nisiporești – Școala Barticești

comuna Botești, județul Neamț
Prof. coordonator: Geanina Nichituș

Luând micul-dejun în fața casei, într-o dimineață de toamnă târzie, am putut vedea cum
soarele, cu razele sale blânde, lumina întregul covor frumos colorat în nuanțe de galben-oranj
și chiar roșu, în timp ce frunzele, una câte una, încă mai cădeau din copacii goi, ascunzându-

se, într-un final, printre celelalte surori.
Vederea peisajului ce părea a fi scos dintr-un basm, m-a făcut să decid să îmi petrec

acea zi admirând un astfel de peisaj care, în fotografiile de pe internet, părea să fie splendid în
parcul ce se afla la o mică distanță de casa mea.

Ajungând la porțile parcului de o culoare verzuie pătrunzătoare, am simțit încântarea:
unii copii, împreună cu părinții lor, se înveleau cu o pătură de frunze roșietice, în timp ce alții
se jucau, făcând ca acestea să zboare, ca mai apoi, la coborâre, să cadă ca o ploaie deasupra
capetelor lor. Imaginea acestor copii jucându-se cu părinții lor mi-a amintit de după-amiezile
minunate de toamnă petrecute împreună cu părinții mei în parc, când duceam o adevărată luptă
cu frunze, fiind cu adevărat fericiți. M-am întristat, deoarece nu mi-am mai văzut părinții de
câteva luni. Învățam la un liceu care se afla în altă parte a țării.

M-am hotărât să mă așez pe o bancă, la umbra unui castan bătrân, bucurându-mă de
soarele care încerca să-și facă loc printre copacii înalți ale căror frunze străluceau, formând

medalioane imense de aur.
Mi-am luat din geantă cartea pe care o purtam mereu cu mine și am decis să rămân în

parc, în liniște, câteva ceasuri, să citesc. La jumătatea primei pagini, am zărit pe deasupra
paginii doi oameni care stăteau în fața mea, pe o bancă. Am ridicat capul și am privit în direcția

136

ECOURI NUMĂRUL 7

lor… Chipurile lor îmi păreau cunoscute…Erau părinții mei care mă priveau cu gingășie…
Când am realizat că sunt chiar ei, am alergat în fața lor, i-am îmbrățișat cu putere și m-am
așezat lângă ei, pe banca din lemn, verzuie…

De ce au venit până la mine, la o așa mare distanță de casă? Toamna, cu frunzele sale
foșnitoare, a trezit în sufletele lor blânde amintirile ce m-au cuprins și pe mine încă de la porțile

parcului.
Mi-am dat seama că toamna ocupă un loc special în viața mea. Cu câtă blândețe mi-a

adus, în momentele când aveam cea mai mare nevoie, persoanele pe care le iubesc cel mai mult

pe lumea asta!

Spectaculoasa Toamnă

Dinicu Daria, clasa a-II-a
Școala Gimnazială nr. 194 București

Prof. coordonator: Păun Iuliana

Toamna cea bogată a sosit pe plaiurile țării noastre, aducându-ne struguri dulci, nuci
gustoase, gutui amărui, frunze arămii ce fac haină groasă pământului și recolte bogate.

Cu trena ei lungă, atunci când e nervoasă, matură totul în calea ei,lăsând crengile
umede și fără veșmânt.

Stolurile de cocori ,urcă în albastrul cerului și se pregătesc să plece în lungul drum
către sudul însorit.

Oamenii harnici fac din strugurii dulci și zemosi ,must dulce si parfumat.
Toamna este pictorita cea mai talentată care înlocuieste verdele frunzelor cu culori
ruginii,galbene,maronii,roșietice, făcând un tablou spectaculos care încântă ochii tuturor.

Crizantemele multicolore împrastie miresme tomnatice, lacrimile cerului aducând melancolie

în sufletele oamenilor.
Spectacolul oferit de superba toamnă e unic.Mă bucur că trăiesc într-o țară unde am

ocazia să admir frumusețea fiecărui anotimp.
Bine ai venit ,dragă Toamnă!

Toamna,bate la poartă

Toamnă mândră și bogată, Ionescu Teodora, clasa a-II-a
Vii mereu și bați la poartă, Școala Gimnazială nr. 194 București

Aduci mere, prune, nuci Prof. coordonator: Păun Iuliana
Și gutui ce se aseamană c-un pui.
Pe fereastra când mă uit,
Ploaia bate- încet mărunt
Și văd stoluri de cocori
Ce se îndreaptă către nori.

Și mereu când merg spre scoală Pleacă înspre țări străine,
Văd frunzele ruginii Cu regrete și suspine,
Și gălbui și arămii Lăsând cuibul trist și gol
Ce se așază pe câmpii. Și pe noi cu-n mare dor.

137

ECOURI NUMĂRUL 7

Tablou de toamnă

Butnariu Andrada Gabriela, clasa a VII –a
Liceul Tehnologic Nisiporești – Școala Barticești

comuna Botești, județul Neamț
Prof. coordonator: Geanina Nichituș

Covorașul de brumă a apărut. Diminețile geroase și neastâmpărate încep să dea de veste
că a sosit mult așteptata toamnă. Copiii aleargă dintr-o parte-n alta, bătându-se cu frunze și
mirându-se de căldura pe care o emană propria lor gură asupra mâinilor înghețate de atâta

fericire!!!
Când răsare soarele, dă tuturor de înțeles că va fi o zi splendidă….! Într-adevăr, așa și

este! Copiii cu căciulițe cu moț merg voioși spre grădiniță sau spre școală. Ziua este superbă!
Soarele încearcă să se ivească printre norii prietenoși, dansând dintr-o parte-n alta a cerului,
parcă luptându-se cu sine însuși. Așa face toată ziua, jucându-se de-a v-ați ascunselea cu norii
subțiri și blânzi.

Seara, însă, este de-a dreptul magnifică! Soarele coboară precum o pană: ușor de ridicat
în sus, dar cu totul specială când coboară greu, înroșind pământul. Auriu și încântător, se lasă
amețit de următorul tablou al toamnei: luna! Luna, care se reflectă în absolut orice, de parcă
toată natura e ca o încăpere cu oglinzi ce reflectă tot ce e mai frumos pe lume: pe noi. Vântul
adie ușor, făcând frunzele să se așeze pe pământ, luând o mică pauză din mișcarea lor continuă,
ca mai apoi să înceapă să susure ușor, căutându-și locul.

Nu lipsește nici ploaia! Mirosul ei este liniștitor. Picăturile curg lin, atingând fiecare
colț al naturii, ca să aibă toata iarna din ce să se hrănească, până în următorul anotimp al
renașterii. Dar curcubeul de după ploaie este impresionant! Culorile transparente, remarcabile
sunt ca sufletele copiilor care își mișcă moțurile căciulițelor dintr-o parte-n alta, îmbujorați și
cu nasurile reci, dar cu sufletele pe deplin încântate de plenitudinea fericirii ce le luminează
ochii, când pleacă de la școală, în fugă, bucurându-se de razele soarelui ce nu se mai joacă de-
a v-ați ascunselea cu norii prietenoși.

E toamnă!!!

Toamna pe pământ

Toamna îmbracă haină nouă Gavrilaș Andreea Ina, clasa a III-a
Pe acest pământ frumos, Școala Gimn. Nicolae Drăgan Zagra
Totu-i vis şi armonie Structura Suplai, jud. Bistrița-Năsăud
Cum culorile se-n bină, Prof. coordonator: Cosma Ioana Cristina
Aşa graţios !
Nu e pictor ce pictează
Cum natura se dezmiardă,
Mi de culori ce se leagă

În imagini îmbietoare.
Tot mareţ şi impunătoare!

Toamna

Dinu Ioana, clasa a V-a
Școala Gimnazială Nr.1 Bălușeni

Prof. coordonator: Macoviciuc Oana - Beatrice

138

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamna, cu frunze aurii,

Covoare ruginii
Așterne pe câmpii.
Totul începe a-ngălbeni,

Frigul începe a sosi,
Toți în casă ne-adunăm
Lângă sobă noi să stăm.
Fructe multe să mâncăm
și-n pat să ne băgăm!

Noapte bună!
Noi ne culcăm!

Toamnă

Lupu Alexia – Florentina, clasa a V-a
Școala Gimnazială Nr.1 Bălușeni

Prof. coordonator: Macoviciuc Oana - Beatrice

S-a grăbit așa deodată, Fructele s-au copt cu toatele:
Vântul toamnei să răzbată, Struguri, nucile și pere,
Gutui, prunele și mere.
Să alerge crengile,
Să plutească frunzele. Pe toate noi le-am adunat
Să le-avem pentru urat.

Toamna valsează

Gherasim Erica Eleni, clasa a V-a
Școala Gimnazială Nr.1 Bălușeni
Prof. coordonator: Macoviciuc Oana - Beatrice

Căderea ploii îmi picură durere în suflet. Sunt conştientă că această mireasmă este
benefică naturii, dar însoţită cu şuieturile nedomilite ale vântului, durerea mea creşte cu fiecare
creangă retezată. Cerul s-a deschis la răsăritul lunii, iar lacrimile lui bat în geamul lasat
întredeschis. Ramura pomului plantat aproape de fereastră îmi cere parcă ajutor, eu în schimb
mă simt neputincioasă şi..las.

Măreţia naturii îşi face simţită prezenţa, avertizându-mă asupra faptului că nu pot decât
să o privesc îndelung. Fulgerul prevesteşte zgomotul iminent al tunetului, acest toboşar al
naturii dezlănţuite...Crengile copacilor se apleacă obosite în faţa patimii ploii. Un vântişor rece,
dar suficient de puternic răsbate puternic copacii, ţinându-le isonul. Adormite de profunzimea
naturii, câteva floricele îşi pierd petalele frumos colorate. Arată de parcă ar fi supărate de
pierderea suferindă, apa se scurge pe frunzele lor asemenea unor lacrimi pline de durere şi
dezamăgire. Râul de lângă livadă se varsă la vale, ca un balaur înfricoşător. Luna ascunsă şi

139

ECOURI NUMĂRUL 7

speriată, stă sub adăpostul fioroşilor nori, care nu-şi mai termină concertul nedorit... Stelele
aşezate pe ropotul cerului, nu se mai zăresc, ci doar amintirea frumuseţii lor mă încântă.

Gândul că această seară îmbietoare, nu poate fi lăsată nedescoperită, m-a făcut să fiu
cuprinsă de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche şi am plecat în dulcea mireasmă a naturii.
Mă simţeam ca în al nouălea cer, simţeam cum picăturile se plimbă pe chipul arzător ca nişte
săgeţi nemiloase, şi cum scânteiul nedesluşit al fulgerului mă domină. Fugeam în zare cu
picioarele goale, şi simţeam cum firişoarele verzi ale ierbii se chinuiesc să respire. Întunericul
profund mă călăuzea spre infinit, dându-mi în acelaşi timp cele mai minunate vise, care aşteptau
desluşite. La un moment dat, până şi vechea umbrelă nu a mai putut face faţă unei asemenea
furtuni, ea lăsându-mă singură în năduful copacilor. M-am aşezat în mijlocului drumului,
întinzându-mă pe muşchiul copacilor şi ţipând atât de tare spre o dezlănţuire arzătoare a

sufletului...
După ore-ntregi în care m-am descotorosit de cele mai cuprinzătoare emoţii ale

sufletului, inima mea se simţea uşurată, dar şi foarte obosită. Lăsându-mă cuprinsă de somnul
ce-mi alina chipul, m-am dus cu paşi repezi spre casa mea de dor... Ploaia îmi oferea ultimele
săruturi pe obraz, dându-mi binecuvântarea sa. În câteva clipe, m-am refugiat în suferindul meu
culcuş, adormind cu gândul unui viitor vis promis...

Toamna, o simfonie de culori și miresme

Macoveiciuc Matei, clasa a V-a
Scoala Gimnaziala nr. 3 Suceava
Prof. coordonator: Luca Iuliana Sarmiza

Bun venit în paradisul toamnei, unde soarele mangâie pământul amorțit, iar lacrimile

lui octombrie îl umezesc!

Aici copacii au frunze arămii care strălucesc precum niște monede de aur în bătaia
soarelui blând.Norii plumburii cutreieră văzduhul, iar un vânt hoinar împrăștie miresme de
toamnă. Bruma apleacă florile gingașe spre iarba ofilită, iar câmpiile verzi de altădată devin

melancolice.
Pomii sunt îmbrăcați de roade și munca este în toi.Recoltele ajung în hambare pentru

iarna ce urmează.Zilele umede și reci au trimis păsările călătoare în țările calde.Animalele își
pregătesc culcușul în care se vor adăposti până la primăvară.Frunzele se agață de copac cu
puterile sleite, simțind că le așteaptă ultima călătorie, însă se așază comod, împăcate cu soarta
lor, formând un covor multicolor care îmbracă pământul înfrigurat.Luncile ruginii și pădurile
au îmbrăcat o haină plină de petice colorate.

O frunză mi-a bătut încet și sfios în geam ca și cum s-ar fi temut să nu deranjeze, iar
vântul, tovarășul ei bun, mi-a lipit-o de fereastră.

Fructele căzute la pământ și pomii dezgoliți dau impresia unei bătălii pierdute.
Dintre toate anotimpurile niciunul nu întrece frumusețea și bogățiile toamnei, care
pictează în culori multicolore tot ce-i iese în cale și umple hambarele cu de toate.Roadele ei

140

ECOURI NUMĂRUL 7

răsplătesc munca neobosită a tuturor oamenilor. Livezile încărcate cu rod îmbietor, podgoriile
cu struguri apetisanți sunt bucuria acestui anotimp al fertilității.

Toamna ne aduce din nou la școală cu amintirile din vacanță care urmează să fie
împărtășite.

E toamnă!Să ne bucurăm de frumusețea culorilor ei, de prospețimea aerului și de
roadele imbelșugate pe care ni le oferă cu generozitate!

Zâna Toamnă

Aiftodoaie Mara, clasa a VI-a
Scoala Gimnaziala nr. 3 Suceava
Prof. coordonator: Luca Iuliana Sarmiza

“Toamna este o simfonie, artă vie în mii de culori.” cel puțin așa descrie Valeria Mahok
toamna și eu îi dau dreptate.

Toamna îmi aduce aminte de merele roșiatice din cuptorul bunicii sau de săritul în
mormanele de frunzele arămii, de copilăria minunată plină de fructele coapte ce stăteau să cadă
din copaci și legumele adunate de mine din grădina bunicilor,de surâsul blând al acestora și de
zilele în care fugeam spre pădurea pictată ca în tablourile lui Nicolae Grigorescu.

Pădurea arăta ca un castel de cleștar, unde copacii purtau veșminte de aramă, gâzele
plăpânde, amorţite de frig, căutau adăpost sub stratul gros de frunze uscate, păsările călătoare
vâsleau în înălțimi spre țările calde, iar animalele se retrăgeau în vizuinile pregătite cu provizii
din belșug.

Toamna este arta rafinată, plină de glorie și armonie care mă îndeamnă la învățare.
Vacanța a zburat ca un stol de rândunele, iar eu am revenit pe holurile școlii mele.

După ce petreceam câte o vară călduroasă cu zile minunate și lungi, toamna se apropia
cu pași repezi și zglobii împodobind pământul cu mantia ei ruginie, frumos colorată, cu mirosul
îmbietor al recoltelor bogate, dar și cu zile mai scurte și mohorâte. Razele palide ale soarelui
se oglindeau în merele aurii cu miros frumos, parfumate, în strugurii zemoși, în gutuile aurii
cu puf galben ca de pui și în perele mari și gustoase.

Era cea mai frumoasă perioadă a anului. Ne adunam cu toții pentru a strânge recolta
îmbelșugată dăruită de către regina toamnă, dar veselia și jovialitatea făceau treburile o joacă.

Cel mai frumos moment era atunci când bunicul ne punea să zdrobim strugurii
parfumați din ciubăr cu picioarele goale după o muzică rafinată și jucăușă, urmând ca apoi să
primim ca răsplată mustul mult așteptat. După tot efortul depus de noi, bunica ne răsfăța cu
plăcinta ei faimoasă făcută din merele mari și lucioase.

Unii spuneau că toamna este un anotimp plin de tristețe și ură, dar eu cred că toamna
este cel mai frumos și interesant anotimp dintre toate. Iubesc toamna așa cum este ea, îmbrăcată
cu o rochie ţesută cu fire de aur și frunze ruginii și cu cununiţa bătută în pietre scumpe, în formă
de fructe, vegheată din cerul grizonat de soarele plăpând.

141

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamnă nouă…

Enculescu Andreea-Maria, clasa aVI-a B,
Școala Gimnazială Orțișoara, jud.Timiș

Prof. coordinator: Enculescu Daniela

Este toamnă.

Frunzele coboară încet spre solul aspru, ploi repezi și reci biciuie pământul amorțit și

îmbătrânit, nori amenințători se grăbesc să pună stăpânire pe sătucul meu. Toamna, în ochii

mei, pare mai matură, încercând să țină pasul cu noi.

Pare pustie, tristă, indignată și speriată fiindcă oamenii nu au mai avut curajul să

pășească afară. Toamna asemănându-se cu un puternic munte care nu se clintește înfruntând

orice anotimp încearcă să facă față tristeții și amarului care a lovit-o fără să lase vreo explicație.

Ploile sunt din ce în ce mai dese stăpânind parcă anotimpul. Soarele se ascunde slăbit în spatele

unor nori vicleni și fericiți că au putut închide simbolul verii și al veseliei într-un întuneric

cumplit. Vântul parcă a început să cânte la o vioară care pare imposibil de oprit. Picăturile ploii

se aseamănă unor briliante care se sparg la atingerea pământului. De cele mai multe ori, privind

pe geam, pot observa singurătatea ce o pot asemăna unui adult copleșit de stres.

În fiecare toamnă totul este rece, dar în același timp misterios și fraged: pădurile parcă

își iau rămas-bun de la anotimpurile calde și fericite, părând că merg într-un loc al

chinului.Oamenii stau izolați plictisindu-se, nedorind să iasă afară pentru a descoperi secretul

toamnei.Probabil creierul lor este apăsat de gânduri sumbre. Ei nu pot observa că, de fapt, asta

este ce îi determină. Tristeți copleșitoare și nedeslușite apasă ființa ce se izolează în sine.

În schimb, toamna, în ochii mei, pare a fi un om închis în el ce așteaptă puțină blândețe

și îngăduință. Privesc pe geam noaptea liniștită cum pune parcă „stop” unei zile de

groază.Toamna se deschide în fața noastră arătându-ne frumusețea ei adevărată.

Toamna are un grad de frumusețe ce pentru oameni pare un mister indescifrabil!

Toamna de vis

Dragu Tudor-Constantin, clasa a VI-a
Școala Gimnazială Orțișoara, jud.Timiș

Prof. coordinator: Enculescu Daniela

Toamna a sosit la noi A muiat penelul
Aducând vânturi și ploi, În galben, arămiu,
Vreme rece și cețoasă, În roșu ca de foc
Ascunzându-ne în casă. Și-n maro-ruginiu.

A copt toate fructele La detalii – ce să zic?
Fără pic de zor A lucrat câte-un pic,
Iar când totul a atins,
Și a pictat frunzele Ne-am trezit într-un tărâm de vis.
Uitându-le în cuptor:

142

ECOURI NUMĂRUL 7

Toamna

Iuga Denis-Nicolae, clasa aVIII-a
Școala Gimnazială Orțișoara, jud.Timiș

Prof. coordinator: Enculescu Daniela

Privind adânc sedus
Cum podoaba codrului se risipește

Nu puteam gândi îndeajuns,
Căci fulgul lin încet din nori sosește

În livadă pustiul pretutindeni se așeza

Iar frigul, treptat o ucidea

Fructele încet începeau a pica
Recolta puternic se îmbogățea
Auriul tot schimba, verzișul nu se mai zărea

Dorul de vară melancolic mă cuprindea
Plăcutul nu mă lăsa a-l uita
Dar ceva mă făcea a-l pierde
Din senin, ceva divin, o mână a uitării mi se oferea

Mă lua și mă cuprindea
Melancolia mă făcea a o uita
Prea divina Toamnă era
Plăcutul mă înconjura, peisajul; ea mă făcea a-l înțelege și a nu-l uita

143