Revista liceală Noi a liceului Tehnologic H. Vasiliu, Podu Iloaiei

Numărul 10 NOI Aprilie 2019

REVISTA LICEULUI TEHNOLOGIC „HARALAMB VASILIU”,
PODU ILOAIEI

Redacti̦a Revistei NOI

 Colectivul de redacție
Coordonatori:

prof. consilier școlar dr. Andreea Mandia și
bibliotecar prof. Claudia Fotache
Echipa redacțională:

Andrei-Neculai Bîncă, clasa a XI a C: redactor șef
Claudia-Paraschiva Petrea, clasa a X a D: redactor
Ana-Ramona Condur, clasa a XII a C: editor/corector
Andreea-Gabriela Bîncă, clasa a XI a C: reporter
Ștefan Mușat- clasa a XI a C, editor grafică și design
Ștefan Sandu- clasa a XI A C, editor grafică și design

Antonia Apostol, clasa a XII a A: secretar

Tehnoredactare computerizată: Andreea Mandia, Claudia Fotache și Andrei Bîncă
 

  ISSN 2069 - 489X
Editura PIM

        Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în textele publicate revine în
exclusivitate autorilor!

        Așteptăm articole și materiale pentru numerele viitoare pe  adresele
electronice: [email protected] și [email protected].

CUPRINS

ARGUMENT
3-28 NOI - ARTIȘTII
29-39 NOI  - REPORTERII
40-61 NOI - CITITORII
62-70 NOI - ÎNVINGĂTORII
71-82 NOI - FOLCLORIȘTII
82-96 NOI - PASIONAȚII
97-119 NOI - MENTORII



Argument

De ce învățământ tehnologic?
De ce Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”?

 prof. Gabriela Truși, directorul adjunct al Liceului
Tehnologic  ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

De vreo doi ani obișnuiesc să numesc acest liceu  ,,fabrică de oameni.”

           Piața muncii de azi impune angajaților să ale olimpiadelor  și concursurilor școlare și în
dețină abilități și cunoștințe foarte variate și de fiecare an premiem atât noi, conducerea școlii, cât și
cele mai multe ori, accentul cade pe comunicare, Inspectoratul Școlar Județean Iași la Gala
în limba română și în una sau două limbi de Excelenței, copii olimpici naționali, atât la
circulație internațională, pe competențe disciplinele de specialitate, cât și la cele de cultură
digitaleși tehnice. națională.
         Sistemul educațional din România pune la         Fiind o instituție de învățământ, principala
dispoziția liceenilor profiluri teoretice și preocupare a profesorilor noștri o constituie
tehnologice, cu o paletă largă de specializări. pregătirea științifică a elevilor, dar am fost
         Liceele tehnologice sunt o adevărată întotdeauna conștienți că absolvenții noștri, înainte
oportunitate pentru tineri, deoarece le oferă nu de orice, trebuie să fie oameni buni, conștienți de
numai pregătirea teoretică de care au nevoie propria valoare, capabili să viseze și să aibă dârzenia
pentru promovarea examenului de bacalaureat necesară de a lupta pentru a și le împlini.
și accederea în învățământul universitar, ci le dă         De vreo doi ani obișnuiesc să numesc acest liceu
și șansa unei calificări profesionale. ,,FABRICĂ DE OAMENI”. Și nu exagerez deloc, pentru
         De ce Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu” că marea majoritate a tinerilor care se formează
din Podu Iloaiei? Deoarece este unul din liceele alături de noi devin Oameni Buni, oameni care
de elită cu acest profil. La nivel național, între muncesc, care știu să se distreze frumos, dar mult
liceele tehnologice cu specializări în domeniul mai important, cel puțin din punctul meu de vedere,
agricol, ne-am situat în ultimii cinci ani, pe locul devin oameni empatici și atenți la nevoile celor din
I, la promovabilitatea examenului de jurul lor.
bacalaureat.         Nu puține au fost activitățile extrașcolare și
     Un alt argument îl reprezintă faptul că, din cei proiectele educative pe care le-am derulat cu
aproximativ 600 de elevi pe care îi școlarizăm sprijinul Consiliul Elevilor din liceu, cu membrii
anual, peste 100 participă la diverse etape

1

 prof. Gabriela Truși, directorul adjunct al Liceului Tehnologic 
,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

 Clubului IMPACT ,,Flower Power” ce activează colectiv de dascăli bine pregătiți științific și
de patru ani în școala noastră, pentru cei din metodic, de profesori realiști și apropiați de
comunitatea locală. Mereu i-am avut în atenție tinerii pe care îi au în față, de oameni deschiși
pe bătrânii Azilului Social din localitate, pe și empatici la nevoile și preocupările elevilor
cei necăjiți sau pe copiii din Podu Iloaiei ori noștri.
din satele din jur. Acum patru ani, în 2016, am           Marea majoritate a colegilor mei sunt
sărbătorit 50 de ani de la înființarea liceului oameni preocupați de formarea lor continuă,
și cu acest prilej am avut bucuria și onoarea prin susținerea gradelor didactice și prin
de a cunoaște o parte importantă dintre participarea la diverse cursuri de formare. Așa
absolvenții, din diferite promoții, ai școlii se explică și rezultatele deosebite pe care le
noastre. obțin împreună cu elevii la olimpiadele și
         Eu am intrat pe porțile acestui liceu în concursurile școlare, sau la bacalaureat. Și,
anul 2000, ca profesor de Religie, iar bucuria dacă numesc Liceul Tehnologic ,,Haralamb
mea e că mulți dintre tinerii cu care am avut Vasiliu” ,,Fabrică de Oameni”, atunci pot să îi
binecuvântarea de a lucra, sunt astăzi Oameni numesc pe colegii mei ,,Eroi.” În mod special pe
mari: profesori, contabili, medici, agronomi, cei care predau discipline la care se susțin
IT-ști, fermieri, adevărați profesioniști probe la examenul de bacalaureat sau pe
dedicați vocației alese.  Nu mi s-a întâmplat diriginții claselor a XII-a.
până acum să întâlnesc vreun absolvent care         De peste zece ani, aceștia fac benevol
să nu își fi găsit un loc de muncă în țară, sau în pregătire suplimentară, după orele de curs
străinătate. tocmai pentru a fi siguri de performanțele
       Până acum v-am vorbit despre elevi, elevilor.
pentru că ei sunt principala sursă de bucurie         Din tot felul de motive, mai mult sau mai
și satisfacție profesională și spirituală pentru puțin justificate, aș fi putut oricând să mă
mine. Dar aș fi nedreaptă dacă nu i-aș aminti transfer în Iași, dar atât timp cât în această
aici pe colegii mei, dascăli cu vocație și drag școală elevii vor cere să participe la ora de
de menirea pe care și-au ales-o. Am Religie, nu mă voi putea despărți de această
binecuvântarea de a face parte dintr-un ,,Fabrică de Oameni”, pentru că îmi sunt prea
dragi toți cei care intră și ies de aici...

2

NOI - ARTIȘTII

       Marian Ștefan Gagea este elev al liceului nostru, în clasa a IX-a D.
Încă de mic, cu ajutorul mamei sale, care îi arăta cât de frumoasă este
pictura, a prins drag de desen. După cum ne povestește, desenează de
la vârsta de șapte ani.
      Stilul preferat este grafica în creion. Are un puternic simț al formei
și al proporțiilor.  Dacă un obiect îi atrage atenția, și-l imaginează pe
foaia lui de desen. Ajuns elev în clasa a VIII-a, își dorește să se înscrie
la Liceul de artă „Octav Băncilă”, din Iași, însă depărtarea de casă,
dorința de a rămâne lângă părinții săi îl fac să renunțe. Cu toate
acestea, nu regretă decizia luată, fiindcă aici, la liceul nostru, și-a găsit
sprijin și prieteni adevărați.
      Deocamdată, Ștefan face grafică. Este conștient de faptul că
trebuie, treptat, să-și diversifice tehnicile de lucru. Are în vedere
pictura în acuarele și acrilice.
       Suntem siguri că vom urmări din paginile numerelor viitoare ale
revistei „NOI” evoluția artistică a colegului nostru.
       În acest număr, Ștefan ne propune un proiect de grafică inedit, o
galerie a câtorva scriitori români reprezentativi.
      Vă invităm în continuare să admirați realizările colegului nostru și
să identificați scriitorii prezentați.

3
Imagine 1- I.L. Caragiale, Imagine 2- M. Eminescu și Creangă, Imagine 3- Al. Odobescu, Imagine 4- I. L. Caragiale, Imagine 5- M. Eminescu,
Imagine 6- I. Creangă, Imagine 7- V. Micle, Imagine 8 (stânga jos)- I. Slavici, Imagine 9- M. Eminescu, Imagine 10 (dreapta jos)- M. Sadoveanu

41

NOI - ARTIȘTII

Mă numesc  Mașnicu Adrian, sunt elev în clasa a XI-a C. Aș vrea să
vă atrag atenția cu un proiect pe care l-am lansat pe data de

27.03.2019 și cred că, dacă sunteți iubitori de muzică bună, atunci
citiți reportajul bun.

Gândul de a scrie muzică mi-a venit în vara anului 2018, când am
găsit pe canalele de specialitate trupa sub numele de “Нервы”

(Nervi) . O influență puternică asupra muzicii pe care o compun a
avut-o solistul și chitaristul acestei trupe, „Женя Мильковский”
(Eugen Milkovskii), prin modul lui de a cânta și de a scrie versurile.
Enorm de mult m-a impresionat maniera lor de a cânta și muzica
pe care o fac. De atunci am spus că aș  vrea să compun muzică și am
început să mă interesez despre cum se alcătuiește și ce ar trebui să

aibă o piesă bună.

În dezvoltarea mea ca artist o mare contribuție a avut-o solistul și
liderul trupei „NIRVANA”, Kurt Cobain, care prin piesele sale a

rămas în sufletul tuturor ascultătorilor săi. Prin personalitatea sa și
prin atitudinea de rockstar, m-a îndrumat foarte mult spre tipul de

muzică pe care vreau să-l interpretez.
Proiectul denumit „STray hearts” (Inimi vagabonde) este primul
meu proiect în domeniul muzical, o primă experiență, până când
îmi vor fi cunoscute toate nuanțele acestor orizonturi; sper ca în

viitor să aflu mult mai multe despre acest domeniu și cum
funcționează.

Denumirea vine de la un cântec al trupei „Green Day”, care este una
din trupele mele preferate. Am în plan ca până la începutul anului

2020 să lansez albumul de debut, care va cuprinde 11 piese, cu
versuri și muzică proprie
.

Piesa de debut, sub denumirea de „17”, este primul meu pas spre
industria muzicală. Ea reprezintă o colaborare dintre mine și

subconștientul meu. Nu este prima compoziție proprie, dar am
decis ca ea să fie prima lansată pe internet.

5

NOI - ARTIȘTII

Imagine @ Adrian Mașnicu

Versurile piesei ,,17”

                                                      

Tu eşti nicotină pentru mine Eu voi trece prin vise  
Tu dai ritm sângelui în vene Prin timpul nelimitat
Îţi simt prezenţa mereu În anul 17
Să respir e tot mai greu     În cel mai senin an

Tu deja ai uitat Te rog să asculţi că despre tine cânt
Ce rol am jucat Să nu uiţi ce ţi-am spus  
Într-un film neîncheiat Că o piesă bună nu trebuie să o
Gândul este mai apropiat asculţi 
Ci trebuie s-o simţi
Piesa asta e pierdută
Printr-un univers infinit Adresa la care veți putea asculta
Să o caut nu mai are rost   muzica acestui proiect:
Hai aici la adăpost https://www.youtube.com/channel
/UCMBLz8tuNxn7xJ04UueQetA
Mă voi duce în univers
Să aduc stele pentru tine   În căutarea inimilor pierdute vă
Dar tu să mă scuzi mulțumește pentru suportul și atenția
Că nu am găsit una ca tine dumneavoastră

. 6

NOI - ARTIȘTII

Imagine preluată de pe www.desprerealitate.ro

Mi-e dor

          

Silviu Condur, clasa a X a  E

Mi-e  dor de tine
Știu că ai plecat
Te-ai îndepărtat.
Aș vrea să fiu cu tine iar
Să-ți simt părul minunat
În mii de râuri revărsat
Știu ca nu mă mai iubești
Doar la asta mă gândesc
Cu asta îmbătrânesc.
Oare chiar am să mor
Fără să te revăd, iubito?
Mi-e dor, mi-e dor!
Oare nu te mai revăd, iubito?
Atunci eu am să  mor!
Mi-e dor, mi-e dor!

7

NOI - ARTIȘTII

              Otravă                        ***

Ramona Condur, clasa a XII a C Felix Avasilcăi, clasa a XI a B

Ai cusut cu sentimente Pier nopți trăite-n valuri grele de mister
o plasă otrăvitoare Conturând stânci topite în aburi de fier
și m-ai lăsat Radiază fericirea, lăsând urme pe Pământ
să cad în ea Și el e tot mai trist, se naște un legământ
să-mi otrăvesc sufletul Semnat prin contraziceri, e necesar să tac
să rabd după iubirea ta. Să-mi spun mie adio, ca un serafim sărac
Mi-ai luat sufletul în mâini Altfel abat moralul, las să plouă prematur
și l-ai strivit Ca-n grădinile din Rai, paznicul rămâne obscur
iar pe mine m-ai lăsat să Oglinzile aplaudă, apoi imploră iertare
să mă îmbăt în otrava ta Miresele își pierd buchetul și scopul în uitare
și să mor odată cu primul sărut. Blestemată centrifugă, stai departe pe veci
Mă înțepi atât de des când cu timpul te întreci
În razboiul dintre roze rămân laleaua neagră
Călugar peste echimoze, suferința leagă
Uitarea de iertare, sufletul de cruci ornate
Misterul de valurile grele ce lovesc în noapte.

În semestrul al doilea, am avut bucuria
ca poeziile celor doi elevi să fie cuprinse
într-un volum apărut la Editura Spiru

Haret, Iași.

Imagine preluată de pe www.pinterest.com 8

NOI - ARTIȘTII

       Mă numesc Elena Tudoran, elevă în clasa a XI-a. Sunt pasionată de teatru și de
poezie. Am evoluat pe scenă în cadrul mai multor competiții importante.
   Îmbinând pasiunea, talentul şi munca, evoluția mea s-a transformat în premii
frumoase, în concursuri de recitare sau de creații literare, într-o concurență strânsă.

  
       Am cunoscut emoții noi, constructive, de la fluturași în stomac înainte de intrarea
pe scenă, entuziasmul şi bucuria de a transmite propria emoție publicului, până la
suspansul din timpul jurizării.
   
        Acest domeniu m-a determinat  să privesc cu drag spre lectură şi poezie, făcând
din ele chiar hrană pentru suflet, am învățat să trăiesc prin cărți şi să mă exprim prin
poezie. Vă prezint în acest număr două dintre creațiile mele:

Dragoste risipită Distanțe

Dragoste risipită
Mâna mea este străină mâinii tale
Fluturi
Ochii mei le sunt străini ochilor tăi
Chiar de atunci, de când marea
Zboară iarna
Și-a oprit valurile ca să pătrunzi tu în
Prin frigul uscat.
ea.
Tu ai intrat încălțat și murdar.
În amurg
Am fugit după tine apoi,
Îi văd înghețând
În încercarea de a te opri,
Dar te-ai făcut nevăzut
Şi căzând
În orizontul care-și varsă lumina
La picioarele mele.
Peste firele ierbii din colțurile de
asphalt,
Sunt de vină
Ce s-au luptat pentru a vedea
Nu i-am eliberat
Cum mâna mea este străină mâinii tale
Iar ochii mei se pleacă în izvor.
Vara.

Căldura

Folos le era,

În drumul

Spre floarea

Ce pentru ei

Înflorea.

9











NOI - ARTIȘTII

Andreea Timiș, clasa a XII a C

Sunt unii oameni care scriu bine, dar care încă nu au
arătat nimănui ceea ce au creat. Poate pentru a nu fi criticați,
din frica de eșec, sau din teama de a nu-și dezvălui emoțiile
așternute pe hârtie în momentele lor dificile, atunci când doar
pixul și hârtia le-au fost singurii prieteni de suflet.

Credem că Andreea Timiș, colega noastră din clasa a XII-a,
se încadrează în ultima categorie. Indiferent de cum a început
să scrie, atunci când a simțit că acest lucru îi place, a eliminat
toate temerile pe care le-a avut și a continuat. Talentul nu este
un dat. Scriind, s-a perfecționat pe zi ce trece, a urcat pe scara
valorii cu fiecare nouă propoziție. Când scrii, condiția este să fii
tu, să pui în fiecare cuvânt emoție, pentru că emoția este acel
lucru de care noi toți avem nevoie atunci când citim.

„Am început să scriu de-o viață, mici compuneri, scrisori
romantice, specifice vârstei adolescentine, eseuri, dar în
momentele cheie ale vieții mele, cele extreme în principal: de
tristețe sau de fericire.”, ne mărturisește Andreea.
„Scriind am început să prind curaj, să-mi demonstrez că pot
mai mult și că este chiar ceea ce îmi place să fac. Scrisul te
eliberează și îți aduce satisfacții interioare profunde.”
        Revista noastră a publicat în numărul 9 un fragment din
romanul la care lucrează colega noastră, „Spinii unui trandafir
tânăr”. În acest număr vă propunem un alt fragment al
romanului, o continuare, tocmai pentru a urmări împreună
frumoasa evoluție ca scriitor a Andreei Timiș.
        Îi mulțumim pentru încrederea cu care ne-a învestit când a
acceptat ca fragmente din romanul său să fie publicate în
paginile revistei noastre și îi dorim pe mai departe succes, fiind
convinși că, peste ani, ne vom mândri că am fost gazda primelor
sale texte publicate.

15

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman
(continuare din numărul anterior al revistei)

Andreea Timiș, clasa a XII a C

Capitolul 4. O senzație nedorită

Mă întreb ce poate fi mai rău decât situația în care mă aflu acum. Probabil, tocurile mele din
picioare, care sper din suflet să nu se rupă la următorul pas apăsat pe care îl fac. Sunt pantofii mei
preferați, au costat cât un salariu, pe care mulți oameni de rând nici măcar nu-l pot avea întreg mai
mult decât doar câteva secunde, înainte să împartă banii în toate părțile pentru întreținerea proprie.
Simt cum egoismul meu nelipsit îşi face prezența în toată conştiința mea şi probabil dacă aş vedea pe
cineva sub clasa mea socială în acest moment, aş râde în hohote. Mă simt dată peste cap, total răscolită
și abandonată de rațiune, maturitate, încât mă abțin cu cea mai mare greutate să nu cad într-un gol
imens cu fiecare pas copiat după ceilalți.

- Îi cunoșteai pe tipii ăia?, întreabă Aiden, adresându-se în mod special bărbatului care merge cot
la cot cu el, pășind cu balans între Matthew și blondul nedumerit.
Era momentul să spargă cineva liniștea mormântală dintre noi, șase oameni proaspăt ieșiți dintr-un
club, mergând unul după altul fără îndrăzneala de a rosti ceva, mai mult din pricina șocului trăit.

- Nu, rostește gros și clar acesta, semn că nu are rost să mai insiste Aiden asupra altor curiozități
personale. Spatele lui e atât de mare și rigid, oferindu-mi o senzație stranie de inferioritate chiar și
privindu-l pe furiș. Nu-i văd chipul clar, fiind întunecat în toate modurile posibile, atât la propriu, cât
și la figurat. Își ține privirea drept în față, cu aceeași încruntătură neîndreptățită de când a fost luat pe
sus de prietenii mei salvatori.

- Dacă nu erau ăștia doi, îl lua iar poliția la secție, șușotește Marie, cu o privire acuzatoare ațintită
ca o săgeată în spatele celui din fața noastră, singurul vinovat de plecarea neașteptată a grupului în
toiul distracției.

Sophia pare epuizată de toată situația și e prima dată când o văd calmă în mijlocul furtunii, deși
sunt sigură că și-ar fi dori să se descarce în fulgere puternice.
O ating ușor pe braț, chiar dacă în sinea mea o fac mai mult pentru a mă susține de ea, îmi doresc să știe
că mă aflu aici pentru toate sentimentele de frustrare pe care le simte acum.

- Măcar m-ai văzut dând pe gât zece pahare de tequila, o încurajez eu să zâmbească, ceea ce și face,
întorcându-și privirea amuzată spre mine.

- Au fost doar cinci, spune aceasta cu un surâs, făcându-mă brusc mai confuză.
- Le-am furat noi pe celelalte, fiecare câte unul. Bine, mie Aiden mi l-a luat din mână pe al doilea,
intervine Marie cu un glas nevinovat și un chicot prelungit.

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A profe1s6ională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

În sinea mea mă bucur mai mult decât ar trebui că am băut doar cinci, căci dacă le-aș fi băut eu pe
toate zece dintr-o înghițitură, acum clar m-aș fi aflat într-un abis al inconștienței.
Ajungem la mașină, o Toyota micuță, în care cu siguranță ne vom îngrămădi precum niște sardine într-o
conservă îngustă. Matt se urcă la volan, împreună cu Aiden în dreapta lui, pe când bărbatul straniu ocupă
primul bancheta din spate. Mă simt împinsă din spate de Marie, fiind nevoită să mă urc a doua, inevitabil
lipită de intrusul din această mașină care are capul întors spre geam.

- Matthew! Eu nu am loc!, se smiorcăie Marie de afară, bătând cu piciorul în pământ ca un copil de
șase ani care nu își primește jucăria preferată.

- Și ce vrei să fac eu? Să te țin în poală?, întreabă acesta pe un ton grav, vizibil iritat până peste cap de
toată atmosfera din jurul său.

- Stai în brațele mele, haide, o trage Sophia de mână, făcând-o să cedeze mai repede decât aș fi crezut,
ajungând să stea pe genunchii prietenei mele cu o expresie de fetiță bosumflată.

Simt o privire care mă cercetează scurt dar profund, acțiune care îmi trezește din nou acea senzație
nedorită a fiorilor vizibili pe fiecare părticică a pielii mele. Mă simt de parcă m-aș afla lângă cea mai
periculoasă persoană, proaspăt eliberată dintr-o închisoare de maximă securitate.
Nu-mi pot explica intenția prietenilor mei de a lua în cârca lor un delincvent care a creat probleme într-
un loc public, un club ce ar fi trebuit să ne ofere cea mai tare seară în gașcă. Observ cu mare indignare că
nici nu apreciază faptul că aceștia l-au salvat din propriul bucluc în care se băgase, deși nu știu exact ce a
făcut cu câteva minute în urmă. Cert e că bătaia nu e o soluție.

Viteza cu care conduce Matt ca un șofer teribilist îmi atrage rapid atenția, făcându-mă să realizez
abia acum că niciunul dintre noi nu e treaz, în special el care se află la volan.

- Poți micșora viteza? întreb cu o voce tremurată, prinzându-mă de scaunul din față atunci când
acesta face o curbă, cu intenția clară de a ne răsturna unul peste altul aici în spate.

- Da, frate, mai încet. Deja pot simți mirosul de vomă, spune Aiden care se ține și el de mânerul
portierei.

- Am doar cincizeci la oră, răspunde acesta pe un ton firesc, depășind o mașină pe contrasens.
- Cincizeci ori patru sau ce naiba?!, țipă Marie extrem de nervoasă, atunci când dă cu capul de geam
la o curbă forțată.
Privesc scurt către bărbatul de lângă mine, singurul care n-ar avea nicio treabă dacă am suferi cu
toții un accident rutier în momentul acesta. Apreciez calmul de care dă dovadă, chiar dacă n-ar fi cazul
deloc acum, când mai avem puțin și decolăm în aer de pe șosea.
- Matthew!, țipă Marie exasperată de inconştiența prietenului nostru, care mai are puțin şi ne trimite
pe toți într-o sală de reanimare. Eşti nebun?! Opreşte maşina în clipa asta!

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A pr1o7fesională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

- Cine eşti tu să-mi spui ce să fac?, răspunde acesta din scaunul şoferului, uitându-se scurt în
oglindă, făcându-mă să tresar îngrozitor la gândul că doar o secundă de neatenție poate să ne ucidă pe
toți.

- Sunt iubita ta, inconştientule! Opreşte în clipa asta!
Cu inima până în gât de emoții deloc constructive pentru conştiința mea blocată din cauza
şocului, mă prind imediat de brațul celui de lângă mine atunci când simt că voi zbura prin parbrizul
maşinii.
Îl strâng atât de tare şi aproape îmi urc piciorul peste ale lui în momentul frânei mult prea bruşte şi
periculoase.
- Jos! mârâie Matthew, ieşind mult prea repede din maşina, portiera fiind aproape scoasă din
balamale la izbitura puternică pe care o lasă în urma lui.
Marie coboară la fel de repede din maşină şi procedează în acelaşi mod cu portieră, lăsându-ne
pe toți într-o stare de şoc şi de confuzie profundă. Ne uităm unii la alții, Sophia la mine, eu la Aiden, iar
Aiden la toți trei rămaşi în spate. Abia după câteva momente de tăcere realizez strânsoarea care îl
cuprinde pe individul încordat de lângă mine, depărtându-mă de el cu cea mai mare jenă simțită
vreodată.
- Nu mi-ai spus că sunt împreună, spune Sophia indignată, pe fundal auzindu-se în mod
inevitabil țipetele fără noimă a celor de afară.
- Nici noi nu ştiam, răspunde Aiden şi pentru mine, moment în care observ că Marie se întoarce şi
pleacă grăbită către scara blocului său.
- Sugerez să nu-l întrebați nimic acum. Asta dacă vreți şi voi să rămâneți întregi, îşi drege vocea
cel de lângă mine, arătând sugestiv către Matthew, care loveşte nervos cu piciorul într-o piatră în timp
ce se apropie de maşină.
Suntem mult prea învăluiți într-un amalgam de sentimente şi senzații total opuse unele față de
altele, anunțând faptul că niciunul nu va scoate vreun sunet pe tot parcursul drumului.
Îl privesc pe Aiden direct în ceafă, ştiind că se abține cu greu să nu sară pe el cu întrebările
imediat ce urcă la volan. Pe de altă parte, mă întreb dacă nervozitatea lui Matthew e cauzată de
interacțiunea lui Aiden cu Marie. În orice caz, prietenia lor e mult prea puternică pentru a avea de
suferit.
Cu toate că viteza cu care conduce acum Matt este una acceptabilă, simt cum îmi stă voma fix în
capul pieptului şi inspir adânc, închizând ochii pentru a-mi linişti organismul de la o explozie
vulcanică. Mă sprijin de prietena mea pentru a evita un alt eveniment stânjenitor cu cel de lângă mine.
Aiden e următorul care coboară în fața casei sale și ne salută cu un gest din mână, îndreptându-se
stângaci către poarta micuță de metal.
Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A p1r8ofesională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

- Nicholas, vrei să vii în față? întreabă Matthew relativ indiferent, probabil știind că eu și Sophia
ne simțim cam incomod lângă abuzivul necunoscut din club.

Fără să răspundă cu voce tare, ciudatul de lângă mine deschide portiera și iese lent din mașină,
ocolind-o ca un melc până la locul pasagerului din dreapta.

Acum sunt liberă să-mi pot mișca în voie picioarele amorțite, pe care nu sunt sigură că voi reuși
să le susțin fără niciun tremurat, asta atunci când vom fi nevoite să coborâm următoarele din
autoturismul primejdios.

E liniște, nimeni nu scoate niciun sunet, ori sunt eu mult prea răpită de o senzație care se
accentuează și pune stăpânire pe întreaga mea frunte. Am remușcări și simt că n-ar fi trebuit să accept
ieșirea din seara asta, presimțirea pe care am avut-o în urmă cu câteva ore, luând forma unui întreg
adevăr cu care m-a pălmuit conștiința peste față. Până la urmă de ce tinerețea e definită de cuvintele
distracție, iubire, încercări, când toate acestea se risipesc și nu vor mai conta în cel mai scurt timp?

Sunt doar momente scurte de fericire care nu aduc nimic valoros în ceea ce ne definește ca
oameni. Dacă ar fi să dau o altă denumire tinereții cu siguranță aș numi-o experiență. Dar unde e
experiența benefică în ieșirile nocturne și bețiile din facultate? Rămân la concluzia că imediat după ce
prietena mea cea mai bună își ia zborul, mă voi retrage liniștită în scoica mea de pe fundul oceanului în
care mă scufund cu fiecare ocazie potrivită.
Nu sunt în stare să mai acord atenție în ceea ce privește acțiunea care se petrece în jurul meu și realizez
nu după mult timp că am ajuns la destinația dorită, acasă.

- Mulțumim că ne-ai adus, Matt. Ai... Adică aveți grijă până ajungeți, o aud pe Sophia de lângă
mine, urmând să coboare și să mă tragă de mână, căci mă las cu greu ieșită din mașină.
Poate că dacă ar fi fost un Făt Frumos pe locurile din față aș fi avut tot dreptul să fac asta, dar pur și
simplu picioarele mele nu-mi răspund comenzilor.

- Pentru Dumnezeu, Grace, haide odată! Îngheț!
Mă târăsc greoi până la marginea banchetei și îmi dau nesigură picioarele în afara mașinii. Mi-aș fi
dorit să o fac singură, însă răbdarea ființei zgribulite din fața mea a luat-o cu mult la goană, și mâna ei
aproape că mi face avânt cât să plonjez cu capul drept în asfalt, cu scopul de-al găuri sau de-a face un
tunel pe sub pământ până în China.

- Uite, Sophia! Stele căzătoare!, arăt cu degetul către cer, capul fiindu-mi lăsat pe spate pentru a
privi minunăția din fața ochilor mei tulburi.

- Nu cade nicio stea, Grace. Haide, mă contrazice, ghidându-mi pașii către intrarea în bloc.

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A profe1s9ională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

Privesc cum stelele veghează deasupra capului meu, se mișcă odată cu mine și mă îndrumă cu
lumina lor tainică. Cosmosul e singurul care are permisiunea de a-mi oferi stadiul de inferioritate, căci
sunt împăcată definitiv cu infinitatea spațiului său, caracterizându-mă drept o moleculă neînsemnată
din compusul său.

Amețesc, capul meu nu mai poate sta drept și mulțumesc Divinității atunci când corpul-mi face
contact cu salteaua patului, în care mă cuibăresc numaidecât.
Plutesc deasupra unui ocean, chiar apa adâncă în care m-aș arunca fără ezitare. O ating cu vârful
degetelor, trezind fiori în tot corpul meu la contactul cu temperatura scăzută a acesteia. Vreau să mă
scufund, dar reflexia mea apare brusc oglindită cât se poate de perfect în apa limpede de sub mine. Am
aripile unei molii, albe și acoperite de un puf extrem de fin, o plăcere să le atingi cu grijă pentru a simți
acea senzație satisfăcătoare. Oare sunt conștientă că mă aflu în pericol? E o întrebare doar de o simplă
și infimă secundă la care nu mai apuc să răspund nici cu gândul.

Apa rece ca gheața mă cuprinde, îmi transformă tot corpul într-o durere ascuțită asemenea unor
spini care-mi străbat pielea în infinite locuri. Sunt înghițită și mă scufund fără voia mea de data
aceasta, lumina dispare și se așterne negrul încărcat de o siguranță misterioasă. N-am încercat să mă
salvez, nu am simțit nevoia, pentru că știam ce va urma, picioarele mele transformându-se într-o
maiestuoasă coadă de sirenă. Totul în jur este mult mai vizibil ochilor mei.
Înot către suprafață, aerul și mai rece mă lovește drept în față, iar corabia e tot acolo unde am zărit-o și
data trecută.

Piratul nemilos se află pe punte, gânditor, cu privirea undeva departe în larg. Nu pot ignora faptul
că seamănă izbitor cu o persoană pe care am mai văzut-o de câteva ori, dar nu știu de unde să o iau.
Ceva mă face să mă apropii pentru prima dată, hotărâtă fiind să-i vorbesc fără prea multe rețineri. Sunt
naivă cu siguranță și, în același timp, cât se poate de nevinovată pentru ceea ce simt.
Corabia e uriașă pe lângă mine, mult mai uriașă decât arăta din depărtare. Mă pitesc după aceasta și îl
pândesc pe bărbatul care se întoarce brusc cu fața către catarg, încruntătura dintre sprâncenele lui
fiindu-mi atât de familiară. Are mâinile la spate, pășește lent și pălăria de pe cap îi umbrește și mai tare
chipul. Se oprește în mijlocul punții, zâmbind preț de câteva secunde înainte să strige:

- Am prins-o! E a mea!
Plasa tare îmi zgârie pielea, încerc să mă zbat și să scap, vreau să înot din nou în abisul oceanului. Sunt
prinsă și am pierdut lupta. 

- Grace, trezește-te...
Nu mă pot trezi, amețesc din nou și imaginea îmi dispare, mă descompun și alunec ca nisipul fin prin
plasă.

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A profe2s0ională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

- Am zborul peste o oră, Grace. Trebuie să plec, intervine din nou vocea caldă care mi-a alungat o
senzație nedorită și m-a trezit.
Deschid ochii și o privesc cu ochii încețoșați de somnul adânc de care nu m-am prea bucurat.
- Bună dimineața și ție, mormăi nemulțumită, întinzându-mi tot corpul în patul de război cu lenjeriile
de mult plecate de pe el.

- A fost o seară nebună, huh?
Mă ridic în șezut și observ uimită și somnoroasă că încă mă aflu în hainele de aseară. Nu-mi amintesc
cu exactitate evenimentele, dar știu sigur că a fost într-adevăr o seară nebună.

- Te rog, nu-mi aminti prea curând ce s-a întâmplat, îi cer, coborându-mă cu grijă din pat.
- Desigur, dezbatem asta pe cameră, când ajung în Italia. Ți-am zis că am zborul peste o oră.
- Ah, și de ce nu m-ai trezit mai devreme?
- Pentru că sforăiai și nu te-ar fi trezit nicio calamitate naturală, glumește buna mea prietenă,
îndreptându-se către ușă. Trebuie să plec acum, am de făcut check-in-ul și vorbesc serios.
Ca de fiecare dată, vine pentru o zi doar să ne petrecem timpul împreună, sfârșindu-se cu o despărțire
demnă de dramele calificate.
- Scuze că nu ne-am distrat pe cinste, așa cum ți-ai fi dorit, îi spun sincer, luând-o strâns în brațe
în fața ușii. Îmi va lipsi categoric și neîndoielnic.
- E în regulă. Data viitoare rămânem acasă și facem maraton de seriale!
- Aș fi coborât cu tine până la taxi, dar arăt execrabil. Într-adevăr, arăt de parcă m-a fugărit un
taur prin întregul oraș doar pentru că port roșu.
- Mă descurc, Grace. Să ai grijă de tine până data viitoare, îmi urează Sophia cu cele mai bune
intenții, așa cum ar trebui să o facă orice prieten adevărat.
- Ai și tu grijă, Soph. Îmi dai mesaj înainte de zbor și după ce ajungi, clar?
În semn de răspuns aceasta aprobă din cap și ne mai îmbrățișăm încă o dată foarte strâns, înainte să
iasă grăbită cu bagajul după ea.

M-am obișnuit cu vizitele ei scurte și, după cum spuneam, prietenia noastră valoroasă nu merită
irosită din cauza distanței mult prea mari. Mereu se pot găsi soluții pentru persoanele dragi aflate la
mii de kilometri depărtare.

Decid să-mi îndrept atenția asupra mea și îmi fac repede o baie, bine meritată după tot șocul
trăit aseară, asta incluzând și visul ciudat pe care l-am avut.
Nu sunt adepta semnificațiilor viselor, nici nu acord interes deosebit acestora, însă tulburarea în care
m-am trezit și pe care încă o simt e de neignorat.

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A profe2s1ională

NOI - ARTIȘTII

Spinii unui trandafir tânăr

fragment de roman

Andreea Timiș, clasa a XII a C

Însemnătatea acestuia trebuie să fie bine ascunsă de conștiința care scormonește fiecare
colțișor al detaliilor sale. Poate m-a marcat povestea din copilărie, spusă de Steven, căci eu cu siguranță
eram sirena care fusese prinsă în plasă de piratul care mă ademenise în cel mai necinstit mod.
Îmi iau un măr și mușc cu poftă din el, asta după ce mi-am uscat părul și m-am schimbat în haine
confortabile de casă. Privind în gol, abia observ că telefonul îmi bâzâie pe masă, văzând din nou numele
profesoarei mele de urbanism și administrarea teritoriului.

- Bună ziua, doamnă Reilly!, răspund cât se poate de rapid, ocolind la timp riscul de a mă trezi cu
o mustrare pentru că am ignorat un așa apel important.

- Bună, Grace! Scuză-mă că te deranjez, drăguță, însă tocmai am vorbit cu rectorul și am o veste
nemaipomenită!

Tonul vocii sale pare chiar foarte entuziasmat și vestea nemaipomenită pare să fie întocmai
miraculoasă. Îmi stă inima în gât, automat gândul îmi zboară la planul meu arhitectural, pe care l-am
prezentat primarului și a rămas sub un semn de întrebare cam tras de coadă.

- Primarul a acceptat proiectul!
Simt cum îmi fuge pământul de sub picioare, iar mărul îmi alunecă din mână.

- Griswald Nicholas a predat un plan arhitectural cu o idee care a fost imediat pe placul
primarului Perrin, iar domnul Ronald te-a recomandat drept cea mai potrivită pentru a-l ajuta pe
partea de proiectare.
 

Acum chiar că pământul îmi fuge de sub picioare, sângele mi se urcă până în vârful capului și mă
atacă prea multe gânduri deodată. Nicholas era piratul din vis, iar realitatea mi-a trântit în față
semnificația pe care o căutam.

Am pierdut categoric.

Grafică în creion Constantin Struț, clasa a X a A profe2s2ională

NOI - ARTIȘTII

George Morea, clasa a X a A

Să-mi fac autocaracterizare?
Niciodată nu mi-a plăcut să mă descriu. Pur și simplu nu știu ce să
zic, nici măcar cu ce anume să încep.

Sunt genul acela de persoană căreia îi place să analizeze
lucrurile înainte să apuce să facă ceva; de obicei observ unele
detalii pe care alții nu le găsesc nicidecum. Nu-mi place când
cineva mă analizează și mă critică atunci când eu nu vreau acest
lucru. Eu iert, dar nu uit. Îmi plac chestiile mici, drăguțe, simbolice.
De obicei, în decursul zilei sunt mai mult serios și ascultător decât
vesel și neastâmpărat, ceea ce multor colegi, prieteni nu le place,
nu vor să mă vadă serios, de parcă n-am dispoziție deloc. De multe
ori îi fac pe ceilalți din jur sa râdă; cred că asta o pot face bine.Eu
critic oamenii, o fac chiar când nu vreau să fac asta; nu știu din ce
cauză o fac, dar așa fac de fiecare dată. Sunt foarte sincer, urăsc
minciuna, de aceea aleg să spun adevărul; oricât de rău el ar suna,
eu oricum îl spun.

Ador persoanele inteligente, de la care am de învățat ceva, și
mai ales ador discuțiile în care eu să pot învăța pe cineva ceva,
neapărat lucruri bune.

Îmi place să citesc, dar nu ceea ce mi se impune, ci ceea ce aleg
eu, apropo, îmi plac și citatele cu impact mare. Nu demult, citind o
carte de dezvoltare personală, am dat de un scriitor, Mark Twain.
Unul dintre citatele lui zice așa: ,,Cele mai importante două zile din
viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce".
Foarte frumos, nu? Te face să gândești diferit și să vezi lumea altfel.
  Ador și ploaia de vară, cum cad frunzele colorate toamna și,
oricât de straniu ar suna, îmi plac lalelele.

Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care încearcă să pară ceea
ce nu sunt. Și urăsc când critică pe cineva dar pe sine nu. Aș putea
să scriu mult mai mult despre mine, despre cum îmi petrec timpul
și cu cine, despre viața mea personală, dar nu vreau sa vă plictisesc.

În final, vreau să vă spun că sunt o persoană ca toate celelalte,
cu nimic diferită. Cu toate acestea, eu tind (și vă recomand și
dumneavoastră) la ceva mai mult; mai mult decât ceea ce puteți
face. Să intrați în diverse activități, să ascultați de sfaturi și
îndrumări de la cei care au trecut prin multe greutăți în viață.

Nu fiți nepăsători!

În ceea ce privește o altă latură a personalității mele, las

rândurile de mai jos să vorbească: 23

NOI - ARTIȘTII

George Morea, clasa a X a A

poezii- versiune bilingvă

1) 1)
Листок бумаги я беру, Să-mi iau o foaie mă grăbesc
И думаю что напишу Cu gândul să-ți alcătuiesc
Про то как я тебя люблю. Ceva cu ,,,te iubesc",
Но мои мысли не о чем Dar gândurile mi-s nimic,
Я попал как будто сон De parcă-am nimerit în vis
В котором, только мы в двоем. Doar cu noi doi - de nedescris.
 
   
 
   
2) 2)
Ты как деревья весной Ești ca pomi-n primăvară,
Всегда привлекательная, Tot timpul atrăgătoare,
Ты как солнце зимой Ești ca soarele în iarnă,
Всегда желанная, Tot timpul dorită,
Ты как роза летом Ești ca trandafirul vara,
Всегда потрясная, Tot timpul fermecătoare,
Ты как листья осенью Ești ca frunzele de toamnă,
Всегда блаженная. Tot timpul admirată.
 
 

24

NOI - ARTIȘTII

George Morea, clasa a X a A

poezii- versiune bilingvă

3) 3)
О тебе думаю La tine mă gândesc
Тебя рисую Mă îndoiesc,
Сижу на краю Stau pe margine,
Себя мучаю Mă chinuiesc.
   
Только ты мне нужна Doar tu îmi trebuiești
И больше никто, Și nimeni alta,
Ты единственная Ești unică și-a mea!
Кто увидела во мне что-то! Doar tu ai văzut în mine ceva.
   
Жду не дождусь Abia aștept
Тебя увидеть снова, Să ne vedem,
И я тебе клянусь Și să-ți șoptesc
Ты не забудешь таково... Că te iubesc.
 
 
   
4) 4)
В моем сердце только ты, În inimă - doar tu!
Как и в голове, La fel în gând și-n cap!
И эти твои черты... De chipul tău sunt locuit,
Весь день думаю о тебе De gândul la tine nu mai scap.
   
Как ты там? Cum ești?
С кем ты там? Cu cine ești?
Можно ли позвонить? Sau să te sun?
И о чем спросить? Și ce să-ți spun?
   
Вот так я провожу своё время, Așa îmi omor gândul
И некогда не решаюсь звонить! Și niciodată nu-ndrăznesc.
Думаю что ещё не вовремя Îmi tot spun că nu e timpul
Чтобы тебя беспокоить! Să te deranjez acum!
 
25

NOI - ARTIȘTII

Grafică în creion

Personaje desene animate

26

Grafică în creion NOI - ARTIȘTII

Diversitate

27

Grafică în creion NOI - ARTIȘTII

Diversitate

Creațiile aparțin elevilor: Popa Georgiana, clasa a IX a B, Huțanu Maria, clasa a X a A, Mihai Robert, clasa a X a B,
Macovei Georgiana, Chelaru Cosmina, clasa a X a D, Iancu Elena, clasa a XI a C, Grigorescu Andreea, clasa a X a A

28

Interviu NOI - REPORTERII

Așa cum facem cu toate bunurile de consum, la fel procedăm și cu cărțile, preferându-le Dorin Popa (n. 5
din start pe cele ale scriitorilor străini, înainte de a-i cunoaște pe ai noștri, înainte de a le da iulie 1955, Știubieni, jud.
măcar o șansă. Am fi uimiți să descoperim că sunt mulți autori români contemporani ale
căror cărți ne pot ține treji până dimineața, care ne pot răscoli sufletele la fel ca oricare alții
cu nume străine pe care îi iubim deja. Totuși, e îndreptățit să spun că vocile scriitorilor
români se fac tot mai auzite în ultimul timp, iar editurile de la noi dau tot mai mult credit
scriitorilor autohtoni. Noi ne-am propus să vă facem cunoștință cu un scriitor român, deja
cunoscut în țară și străinătate.

Gazdele lui Dorin Popa au fost Andreea și Andrei Bîncă, elevi în clasa a XI a C. În cadrul
timpului petrecut în compania lui, renumitul scriitor a vorbit despre traseul său
scriitoricesc, mecanismele creaţiei, provocările şi satisfacţiile vocaţiei sale, importanţa
literaturii în societatea contemporană, dar şi despre pasiunea pentru artă. Reporterii noștri
au intervenit cu întrebări personale, la care poetul a răspuns cu plăcere şi sinceritate.

Botoșani) este un

1. Scrieți pentru o anumită categorie de public sau de vârstă, sau considerați că scriitor și profesor
ceea ce scrieți e oportun şi pentru tineri sau elevii de liceu? doctor în cadrul

Departamentului de

Cred că, deja, scriitorii din mediul occidental, mulți dintre ei, scriu (și) Jurnalism și Științele

pentru categorii de public sau de vârstă, dar, la noi, încă nu am sesizat un astfel Comunicării al
de fenomen. Facultății de Litere,

Dar, dacă mă gândesc mai bine, până acum nu am fost somat/nevoit să o Universitatea „Al. I.

fac!, scriu mai ales pentru oamenii tineri, pentru adolescenți, cu atât mai mult!

Maestrul meu literar, Feodor Mihailovici Dostoievski, în absolut toate romanele Cuza”, Iași; realizator de

sale nemaipomenite, uluitoare mereu, are în prim-plan, ca personaje emisiuni radio și TV

principale, numai oameni tineri sau chiar foarte tineri. Astfel, unul dintre după 1989, a fost tradus

romanele sale principale, tradus în românește, dar necitit, astăzi, decât de foarte în peste 10 limbi, invitat
puțini români, se numește chiar ADOLESCENTUL. Acolo, Dostoievski reușește la festivaluri
să desfacă mult complicatul suflet al omului tânăr dintotdeauna atât de
internaționale
amănunțit, atât de profund, încât te întrebi dacă nu a scris, de fapt, despre

adolescentul secolului 21 la jumătatea secolului al XIX-lea. De aceea se spune că prestigioase și distins cu

minunatul scriitor rus este mereu actual, pentru că a reușit să numeroase premii
creioneze/schițeze omul european, în datele sale esențiale. literare.

Marile romane ale lui Dostoievski, începând cu foarte cunoscutul CRIMĂ ȘI În timpul studenției
PEDEAPSĂ (în care asasinul, Rodion Raskolnikov, este student), au, toate, în primește mai multe
prim-plan oameni foarte tineri, studenți și chiar elevi de liceu. DEMONII, premii literare, inclusiv
primul roman politic al omenirii, are ca punct principal asasinarea studentului

Satov, iar Frații KARAMAZOV sunt unul student, altul elev la seminar și al „Premiul I pentru Poezie
treilea ofițer. Nu știu câtă lume înțelege că problemele cele mai mari într-o la Concursul Național
viață de om sunt problemele adolescenței. De acolo, apoi, pleacă totul ! Noi,
maturii, de fapt, întreaga existență îl parazităm pe adolescentul care am fost. Și de creație studențească”.

tragem ponoasele, tot de acolo.

      29

Interviu NOI - REPORTERII

Astăzi, lumea nu prea mai citește cărți, se știe foarte bine, este un truism, dar, dacă citesc, cei care mai citesc
sunt oamenii tineri sau foarte tineri. Noi, în general, suntem suficient de ipocriți. De exemplu, noi, profesorii,
nu recunoaștem că citim foarte puțin, arătând doar înspre elevii și studenții noștri.
     Lectura este, în primul rând, aceea care deschide cele mai frumoase canale de comunicare cu lumea, citind,
citești, de fapt, lumea și, apoi, poți comunica mai ușor cu această lume!

2. Ce înseamnă pentru dvs. libertate ca scriitor? Sau ce libertate supremă îţi oferă scrisul?

Libertatea de a fi oricât de inteligent, de profund și de serios poți fi! Libertatea de a te strădui să fii bine
informat și de a nu vedea limitat, doar prin prisma îngustă a mediului în care trăiești. Scrisul îți oferă, în
opinia mea, cea mai dulce comoară - libertatea de a te cunoaște pe tine însuți, de a scăpa de blestemul de a
crede că tot ceea ce faci tu este bun și frumos, că dușmanul se află mereu în exterior. Prin scris, poți ajunge și
la dușmanul interior, cel mai aprig vrăjmaș!

3. Vi s-a întâmplat să vă fie frică în timp ce scrieți? Scrieți ușor, greu? Care este cel mai potrivit moment pentru
scris pentru dumneavoastră?

Atunci când scriu îmi este mereu frică. În primul rând, mi-e frică să nu scriu prost, să nu exagerez unele,
să nu neglijez altele și mi-e frică să nu complic inutil exprimarea, să nu găsesc cel mai scurt și mai limpede
traseu pentru înțelegere. Nu-mi place scrisul confuz, voit metaforic (poate în exces), exprimarea bombastică
sau aluzivă etc. Dar câte frici nu te pot pândi, atunci când scrii?! Puzderie de frici! Pe toate trebuie să le
învingi, pentru a merge /scrie mai departe. Sunt multe zile în care aceste frici mă înving și, bineînțeles, nu
pot așterne vreun rând, vreo frază, nici măcar un singur cuvânt!

4. Cât de mult interveniți asupra textului după ce terminați o carte? Ce apreciați cel mai mult la o carte: emoția sau
povestea?

Emoția. Dacă emoție nu e, nimic nu e! Unul dintre modelele mele scriitoricești, Camil Petrescu, despre
care am scris și publicat o carte, intervenea pe manuscris, după ce intra în faza de tipărire, în tipografie, de
3-4 ori și mereu se plângea că dacă i s-ar permite să facă cinci corecturi, cărțile lui ar fi mult mai bune.
Admirația mea pentru jurnalistul (pentru că C.P. a fost, întâi, un mare și important jurnalist!) și prozatorul
Camil Petrescu mă face să respect foarte mult lucrul la o carte, după ce ai terminat prima formă. Este și o
formă de respect față de cititor, dar și o vădită responsabilitate profesională. E plină presa, acum, de articole
scrise la prima mână, articole șchioape, neinteligibile de multe ori, tocmai pentru că nu se respectă
îndeajuns Instituția Rescrierii. Studenților mei de la Jurnalism le spun încă din primul semestru că
elementul rescriere este la fel de important ca scrierea unui articol. Finisarea, rescrierea, transcrierea de pe
ciornă reprezintă același lucru și este elementul ultim din cele cinci elemente ale scrierii (unui articol sau a
unei cărți)!

30

Interviu NOI - REPORTERII

5. Scrieți de mână, la maşină sau aveți vreo modalitate preferată?

Scriu pe laptop și foarte rar chiar pe telefon. Chiar am de gând să-mi cumpăr un telefon mai performant,
în viitorul apropiat.

6. În ce măsură literatura contemporană este promovată în programa şcolară? În principiu, aproape toţi scriitorii
despre care învaţă elevii sunt morţi de mult.

Nu sunt foarte în temă cu promovarea literaturii contemporane în programa școlară, programele de
care mă ocup fiind acelea pentru Licență, Dizertație, Doctorale și Postdoctorale în Științele comunicării.
Dar, de la studenții de anul întâi, proaspăt absolvenți de liceu, aflu că de mulți scriitori pe care-i prețuiesc
(unii chiar academicieni, astăzi) nu au auzit sau nu au citit nimic. Nu mă refer la scriitorii din generația mea,
optzecistă, ci la cei mai în vârstă, din generația 60. Îmi vin, acum, în minte câteva nume: Nicolae Breban
(tradus în Franța, Suedia și Germania), un scriitor enorm, de care studenții mei nu au auzit, Alexandru
George, un critic literar și un prozator minunat, Alexandru Paleologu, Radu Petrescu, Mircea Horia
Simionescu, Tudor Țopa, Alexandru Ivasiuc (cu trei romane fascinante - Apa, Racul, Păsările, mort la
cutremurul din 1977 și astăzi perfect uitat!). Mă opresc doar la aceștia.

7.  Nu credeți că ar fi necesară inclusiv o reevaluare a canonului literar? Şi, eventual, să se renunţe la anumite opere
care chiar sunt depăşite şi nu mai spun nimic esenţial despre omul de azi. Sau e cam riscantă poziţia asta? Ne
refeream în raport cu timpul pe care îl au la dispoziţie profesorii, numărul de ore în care sunt prezentate anumite
opere, dar nu îşi găsesc locul altele, care poate că ar merita.

Nu am calificarea potrivită pentru a mă pronunța. Pot doar, împreună cu dvs., să regret că lucrurile se
petrec astfel.
     Mai pot să sper că fiecare profesor, la clasă, poate face excursii literare adecvate&minunate elevilor săi.

8. Cum ați convinge pe cineva (un copil, un om care spune că nu-i place să citească) să se apuce de citit? Ce i-ați
spune, ce ați face?

Ceea ce am spus până acum! Am mare respect pentru persoana & personalitatea umană și de aceea cred
că aș căuta și găsi cuvinte pentru fiecare copil în parte, nu cred în rețete unanim valabile!

9. Cărţile dvs. au fost traduse în multe limbi şi citite de foarte multe naţionalităţi. Ce credeți că a rezonat din
conţinutul cărţilor dvs. cu cititorii din alte ţări? Care e punctul comun?

31

Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași NOI - REPORTERII

Doar cărțile mele de poezie au fost traduse, nu
și cele de dialoguri sau cele de Jurnalism &
Comunicare. Am putut vedea, fiind invitat acolo, că
poezia mea era foarte pe gustul cititorilor
/scriitorilor din Columbia, Venezuela și Mexic. În
rest, când eram mai tânăr, am obținut diverse
premii la concursuri literare din Italia, Luxemburg,
Franța, Slovacia, Korea de Sud, dar nu am putut
constata vreun interes foarte mare, ci doar, poate,
un succes pur convențional. În America Latină,
însă, în Columbia, la Medellin chiar, am putut citi
versuri în fața a șaizeci de mii de oameni (știu, este
incredibil, dar există filmarea acelui moment pe
youtube!).

10. Când erați mic, ce voiați să deveniți când veți fi mare? De ce ați devenit scriitor? Când v-aţi dat seama că vă doriţi
să deveniţi scriitor? Cum aţi început să scrieţi?

Visul meu a fost să devin gazetar și scriitor. Dacă nu aveam parte de decembrie 1989 acest vis nu ar fi
devenit niciodată realitate. În dec. 1989 eram profesor de liceu și așa aș fi ieșit la pensie, dacă ar fi continuat
sistemul comunist în România. În ianuarie 1990, împreună cu un grup de tineri scriitori, am reușit să facem
să apară din nou revista TIMPUL, în Iași. În redacția revistei Timpul, pe care am tipărit-o în 16 ianuarie
1990, eram, probabil, singurul care mai făcuse presă, adică doar eu mai lucrasem într-o redacție, chiar dacă
era studențească (Dialog, revista univ. ,,Al.I.Cuza"). Învățasem să pun în pagină o publicație, știam să
construiesc un sumar, știam toate meandrele tipografice de atunci s.a.m.d. Revista am pornit-o împreună cu
oameni bine intenționați, dar care nu mai făcuseră ,,presă” până atunci: Cassian Maria Spiridon, Aurel
Ștefanachi, Ștefan Prutianu, Nicolae Panaite, Radu Părpăuță, Ionel Secăleanu. Așa se face că am plecat la
tipografie cu o revistă de doar 6 pagini, format A3 și, în două zile, am tipărit o publicație de 8 pagini, format
A2. Ce se întâmplase? Tipografii, care mă cunoșteau de la Dialog, mi-au spus că lumea așteaptă o publicație
format mare, așa cum era, pe vremuri, Flacăra Iașului. Tot ei m-au asigurat că rotativa existentă, atunci, în
tipografie, poate imprima pagini format mare. Cu ei, am găsit hârtie potrivită și am alergat acasă, aducând
articole scrise și nepublicate până atunci ale lui Liviu Antonesei și Dan Petrescu. În final, am reușit să
tipăresc 8 pagini mari, machetând, acolo, pe loc, în tipografie. Revista s-a vândut ca pâinea caldă, în mii de
exemplare. Atunci, aproape orice tipăritură se vindea ca pâinea caldă. După primele două numere, în
redacție au venit alți oameni care făcuseră presă studențească, la Dialog sau la Opinia studențească: Florea
Ioncioaia, Petru Bejan, Vasile Braic și Silviu Lupașcu.

A trecut repede romantismul gazetăresc al anilor 1990-1991, dacă va fi fost real vreodată, când oamenii
stăteau la cozi la ziare și citeau tot ce le pica în mână. Acum, în România, presa este mult mai puțin 

32

NOI - REPORTERII

cumpărată decât presa din țările cu o civilizație stabilă. Andrei Pleșu sintetizează mulțumitor ceea ce se
petrece, acum, în presa românească: ,,Până la urmă, totul e chestie de dozaj: unele publicaţii sunt
partizane, dar păstrează o oarecare măsură, altele duc „apartenenţa“ până la slugărnicie şi violenţă.
Rezultatul e un cerc vicios: cercurile de presă ceva mai decente stau mai prost cu audienţa şi plusează,
alunecând, eventual, spre stilistica isterică a „adversarilor”, iar „adversarii” devin din ce în ce mai vocali,
pentru a-şi întreţine „cota”, pentru a da satisfacţie publicului care îi susţine, însetat de furii primare,
înjurături şugubeţe şi vedete kitsch. Ce e de făcut? Sincer? Nu mare lucru! Nu suntem încă în situaţia de
a întâlni patroni de presă suficient de bogaţi, de patrioţi şi de inteligenţi, încât să le pese mai mult de
sănătatea gazetăriei naţionale, decât de interesele şi strategiile proprii. Avem, în schimb, destui ziarişti
care, de dragul câștigului, sau mânați de umori private care au de a face mai curând cu atmosfera de
stadion, sau de bodegă, decât cu aceea a meseriei şi a spaţiului public, se „angajează” trup şi suflet în
lucrative încăierări telegenice.” în articolul `Cu melancolie despre libertatea presei’, Adevărul, 11 august
2014.

11. Aveți în plan o nouă carte? Lucrați în prezent la ceva?
Da, lucrez, chiar acum, la o nouă carte de poezie, intitulată 60!

12. Care este cea mai mare bucurie a dvs. în viaţă?

Călătoriile și cititul cărților, așa cum spunea și cronicarul
nostru iubit.

13.  Ce vă place cel mai mult la lumea în care trăiți și ce vă displace
profund?

Comunicarea și libertatea de a călători, lucru de care părinții și

bunicii mei nu au avut parte.

    Cel mai mult mă tem de oamenii care au întotdeauna dreptate,

în toate situațiile.

     Îmi plac oamenii care își respectă semenii și-și pun întrebări Poetul, scriitorul și profesorul Dorin Popa

legate de corectitudinea lor înșile!

Domnule profesor, vă mulțumim pentru că ați acceptat să ne răspundeți la aceste
întrebări. Vă dorim mult succes și așteptăm cu nerăbdare noua dvs. carte!

33

NOI - REPORTERII

Punte între ortodoxie și catolicism
Interviu în oglindă cu preoți despre semnificația

Învierii Domnului

Interviu realizat de Andreea-Gabriela Bîncă, clasa a XI a C
și Antonia Apostol, clasa a XII a A

Pr. Ioan Drăgoi (n.-6 1. Învierea Domnului – cea mai mare sărbătoare creștină. Ce ne puteți spune despre
octombrie 1965). Între
trăirea personală pe care o aveți în aceste zile?
1985-1990 urmează
Seminarul Teologic Pr. Drăgoi: Într-adevăr, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai
Neamț, iar între anii 1990- mare sărbătoare și de aceea este necesară o pregătire specială și o trăire
1994 Facultatea de deosebită.
Teologie ,,D. Stăniloae”
În primul rând înainte de sfânta sărbătoare ne pregătim prin post,
Iași, rugăciune mai multă, citirea Psaltirii, participarea la sfintele slujbe, mai ales
A fost hirotonit la data de la Sfânta Liturghie, mărturisirea păcatelor la duhovnicul nostru, lecturi
27 noiembrie 1994. Din duhovnicești, mai ales Sfânta Scriptură (Biblia), Filocalia, scrierile Sfinților
1999 este preot slujitor la Părinți. În ultima săptămână numită Săptămâna Mare participăm la slujbele
biserica ortodoxă Sfântul numite denii prin care celebrăm sfintele pătimiri ale Domnului nostru Iisus
Nicolae din Podu Iloaiei. Hristos și tot ce a săvârșit în aceste sfinte  zile pentru noi și a noastră
mântuire. Astfel încercăm să trăim și să simțim duhovnicește sfintele
Este implicat în pătimiri.
numeroase activități
Apoi din ziua Învierii și în zilele următoare trăim ceva deosebit față de
socio-educative și celelalte zile ale anului. De multe ori nu putem reuși să exprimăm în cuvinte
culturale în liceul nostru, această stare, însă simțim că o lucrare tainică se petrece în viața noastră. Este
o mare bucurie care se revarsă peste întreaga noastră ființă. Natura însăși
dar și în Școala pare mai frumoasă în ziua Învierii.
Gimnazială ,,Al. I. Cuza”   Învierea reînnoiește întreaga noastră ființă, întreaga creație, întreg
universul.
din localitate, iubit
deopotrivă de elevi și de Pr. Robu: Termenul de sărbătoare include în sine toate aspectele umane și
enoriașii din comunitate. spirituale pentru ca omul să trăiască fiecare moment din viața sa cu seninătate.
Preotul, înainte de toate este un creștin ca toți ceilalți; prin vocație merge
înaintea credincioșilor și este un model în trăirea credinței. Sărbătoarea Învierii
Domnului și celebrările specifice din Joia, Vinerea și Sâmbăta Sfântă ne fac mai
atenți la sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, dar și la victoria asupra morții. Toate
acestea se transpun în practică prin trăirea profundă a ceremoniilor împreună
cu întreaga comunitate, în împăcarea cu Dumnezeu prin sacramente și prin
participarea activă la slujbele religioase.

Liceenii au talent, ediția a III a, Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu

Iloaiei, iunie 2018, unde părintele Drăgoi a fost invitat.
34

NOI - REPORTERII

Punte între ortodoxie și catolicism
Interviu în oglindă cu preoți despre semnificația

Învierii Domnului

Interviu realizat de Andreea-Gabriela Bîncă, clasa a XI a C
și Antonia Apostol, clasa a XII a A

2. Părinte, cât de importantă este această sărbătoare pentru creştini? Este postul
Paştelui cel mai mare şi cel mai important pentru credincioşi?

Pr. Drăgoi: Această sărbătoare este cea mai importantă pentru creștini Pr. Claudiu Robu este
deoarece Învierea este temelia credinței noastre ortodoxe. În Epistola I către profesor la Liceul Catolic
Corintieni a Sf. Ap. Pavel, în capitolul 15 este prezentată învățătura despre şi formator la Căminul
învierea Domnului și învierea celor adormiți. Acolo se spune clar că cine nu
crede în înviere nu este un creștin adevărat, nu are o credință adevărată și Xaverianum.
credința lui este zadarnică! La data de 31 august
Postul Mare este mare și și că timp, având șapte săptămâni, dar mai ales că 2011, Preasfinţitul Petru
trăire duhovnicească și intensitate a sfintelor slujbe, a rugăciunilor. Sunt Gherghel l-a numit pe
rânduieli speciale care se săvârșesc numai în această perioadă cum ar fi: pr. dr. Benone Lucaci
Pavecernița Mare și canonul Sf. Andrei Criteanul, Deniile, Liturghia darurilor rector al Institutului
mai înainte sfințite a Sf. Grigore cel Mare (Dialogul), episcopul Romei, Teologic Romano-
Liturghia Sf. Vasile cel Mare, rugăciunea Sf. Efrem Sirul și alte rânduieli. Postul Catolic „Sfântul Iosif” din
este și un prilej mai special pentru cercetarea conștiinței, mărturisirea Iaşi. În urma acestor noi
păcatelor și primirea Sf. Împărtășanii. numiri, echipa de preoţi
formatori ai Liceului
Pr. Robu: Importanța trăirii postului sau a sărbătorilor nu trebuie să vină din Catolic din Iaşi este
normele bisericești. Trebuie să existe în inima fiecărui credincios dorința ca o compusă din: pr. Petre
parte din timpul unei zile sau al unui an să fie dedicat și sufletului. Perioada Chelaru, pr. Petru-
aceasta este perfectă pentru a ne reculege și a face un bilanț sufletesc și să Sebastian Tamaş, pr.
vedem dacă suntem mulțumiți de faptele noastre și de relația noastră cu Claudiu Robu şi pr. Felix
Dumnezeu.
Roca.
3.     Ce atitudine ar trebui să avem în calitate de credincioși în această perioadă
premergătoare Paștelui?

Pr. Drăgoi: Atitudinea noastră trebuie să fie una de smerenie, de recunoaștere

a păcatelor, de pocăință, de cercetare a conștiinței, de împăcare cu aproapele

nostru. Să înmulțim rugăciunea, să participăm la sfintele slujbe, să ne

împărtășim cu Sfintele Taine. Postul Mare să fie o treaptă mai aproape de

Dumnezeu, un urcuș spre înviere. Să dorim schimbarea, înnoirea noastră

spirituală, să devenim mai buni, mai curați sufletește. Postul trupesc,

alimentar, va înceta la Paști dar postul sufletesc și înnoirea să le păstrăm în
35
continuare.

NOI - REPORTERII

Pr. Robu: Termenul de sărbătoare include în sine toate aspectele umane și spirituale pentru ca omul
să trăiască fiecare moment din viața sa cu seninătate. Preotul, înainte de toate este un creștin ca toți
ceilalți; prin vocație merge înaintea credincioșilor și este un model în trăirea credinței. Sărbătoarea
Învierii Domnului și celebrările specifice din Joia, Vinerea și Sâmbăta Sfântă ne fac mai atenți la
sacrificiul Fiului lui Dumnezeu, dar și la victoria asupra morții. Toate acestea se transpun în practică
prin trăirea profundă a ceremoniilor împreună cu întreaga comunitate, în împăcarea cu Dumnezeu prin
sacramente și prin participarea activă la slujbele religioase.

4.  Românii înțeleg prin masa de Paște prepararea anumitor bucate: miel, cozonac, sarmale. Ce este tradiție și ce este
religie în toate aceste pregătiri? Care este semnificaţia ouălor roşii?

Pr. Drăgoi: Din păcate, unii pun accent parcă mai mult pe partea materială, pe mâncare și băutură decât
de a participa și la masa spirituală. De a se hrăni și duhovnicește din sfintele slujbe și Sfintele Taine și
din Cuvântul lui Dumnezeu. Multe sunt tradiții  dar ceea ce este inspirat de credință este mielul care se
jertfea la templul din Ierusalim că jertfă pentru păcat. Mielul ne amintește de jerfa Mântuitorului care
este numit de Sf. Ioan Botezătorul  «  Mielul lui Dumnezeu care ia asupra Sa păcatele lumii ».
Oul este un simbol al învierii.  În ou se formează viața și puiul sparge coaja pentru a ieși la lumină.
Așa și Mântuitorul a înviat ieșind prin piatra mormântului. Roșul este un alt simbol al jertfei sângeroase.
Astfel, oul amintește de jertfă și înviere.

Pr. Robu: Fiecare națiune poate înțelege sărbătoarea în felul său propriu; cetățenii națiunilor
occidentale se bucură mai mult de zilele libere, călătoresc sau stau liniștiți în fotoliile lor din fața
televizoarelor, în schimb românii preferă bucatele tradiționale cu cei dragi. Partea bună din aceste
tradiții ține de împărtășirea comună a bunurilor spirituale și materiale, ține de legăturile de familie și de
participarea la liturghie. Celelalte lucruri, ca prepararea bucatelor și tot ce este pe masă de sărbători, face
parte din detaliile unei sărbători, care la noi, românii,  fac diferența.
Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii. Potrivit unei tradiții, o localnică
evreică, aflată prin zonă în momentul răstignirii și care avea un coș cu ouă, a aşezat coşul lângă cruce şi
acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Isus.

5. Ce simbolizează lumina de înviere?

Pr. Drăgoi: Lumânarea pe care o ținem aprinsă simbolizează strălucirea învierii, ne amintește că
Domnul Iisus Hristos este Lumina lumii și Viața noastră. Ne mai amintește de luminarea botezului nostru
când am primit lumina credinței celei adevărate. Deasemenea mai amintește de sfânta lumină care
coboară din ceruri în Sâmbăta Mare în jurul amiezii la Sfântul Mormânt așa cum cobora și peste jertfa de
la templul din Ierusalim.

36

NOI - REPORTERII

Sfânta lumină, Ierusalim, Biserica Sfântului Mormânt,
27 aprilie 2019
Sursa: www.dcnews.ro

Pr. Robu: Lumina și lumânările asprinse de Paște îl simbolizează pe Cristos, învingătorul morții. Această
lumină este un motiv de speranță pentru toți creștinii: așa cum a înviat  Cristos, așa vor învia toți cei
asemănători lui. O altă semnifiație a luminii de Paște face referință la flacăra credinței nostre, care trebuie
să rămână mereu aprinsă până la cea de-a doua venire a Mântuitorului.

Papa Francisc în mesajul de Paşte Urbi et Orbi: ,,Hristos înviat să
aducă lumină peste bezna conflictelor”, 21 aprilie 2019
Sursa: www.mediafax.ro

6.  Voiam să vă întrebăm de iepuraş, se desprinde el ca simbol din religie?

Pr. Drăgoi: Iepurele este un simbol religios păgân antic care semnifică senzualitatea, fertilitatea, dragostea
trupească. Este folosit că simbol și de reviste pentru adulți. Deci nu are nici o legătură cu credința creștină.
Era simbolul unor zeități păgâne. A apărut în creștinismul occidental de la o zeitate germană, saxonă
numită Estre sau Eostre sărbătorită primăvara. De aici vine numele englezesc pentru paști, Easter. Deci
este o gravă abatere de la închinarea către Iisus cel înviat la  păgânism și idolatrie. ( www.historia.ro,
semneletimpului.ro, adevărul.ro/spiritualitate).

Pr. Robu: Nu găsim nimic în Scripturi care să facă referință la acest simbol. Cu toate acestea, lumea
modernă inventeză tot felul de simboluri care să impulsioneze comerțul și bucuria primirii unui cadou, fie
el un ou de ciocolată, sau altele asemănătoare.

7.    Ce tradiții legate de sărbătorile de Paști există în lumea creștină?

Pr. Drăgoi: Deja am vorbit de oul roșu, mielul, dar fiecare zonă din țară și din lume are și tradiții specifice.
Din păcate cum vorbeam de iepure, nu au nici o legătură cu creștinismul și sunt chiar contrare Sfintei
Evanghelii. În țara noastră este specific încondeierea oulelor, care e o adevărată artă tradițională. Se mai
pictează ouă din lemn sau se fac ouă din ceară ornate cu mărgele. De asemenea se țeseau și se coseau
cămăși naționale pentru că la Înviere să se poarte ceva nou și frumos. Părinții mei, când eram copil,
cumpărau pentru Paști haine noi pentru a merge la biserică frumos îmbrăcați.
37

NOI - REPORTERII

Pr. Robu: Cele mai multe tradiții legate de sărbătorile de Paște în lumea catolică fac referință la
comemorarea și punerea în scenă a evenimentelor petrecute în zilele premergătoare Învierii
Domnului. Acestea au ca rol sensibilizarea credincioșilor în pătrunderea acestui mister. Altele fac
referință la bucatele de pe masa festivă, să nu lipsească ouăle roșii, mielul și pasca.

8. Putem afirma că Paștele exprimă mesajul principal al creștinismului?
Pr. Drăgoi: Da, putem afirma cu certitudine și tărie acest adevăr fundamental al credinței creștine. Cum

aminteam, Sf. Pavel spune dacă nu credem in înviere zadarnică este credința noastră și zadarnică
propovăduirea evangheliei, am fi mai de plâns decât toți oamenii. Citiți Epistola I Corinteni cap.15.

Reprezentarea Învierii în iconografia ortodoxă
Pr. Robu: Prin mesajul său, această sărbătoare trebuie să stea în centrul vieții de credință. Misterul

Învierii Domnului este unic prin conținutul său și prin trăire; este cel care face diferența între un creștin și
adeptul unei alte grupări religioase. Cine nu acceptă Misterul Învierii din diferite motive nu se poate numi
creștin.

38

NOI - REPORTERII

9. Ce reprezintă tinerii pentru Biserica Ortodoxă/ Catolică?

Pr. Drăgoi: Tinerii sunt speranța și viitorul țării în general și ai Bisericii în special. Ei sunt credincioșii
pe care se va baza Biserica. Dintre ei unii vor fi viitorii slujitori ai Bisericii. De aceea se predă religia
pentru a se cunoaște poruncile lui Dumnezeu, pentru a avea o societate dreaptă, mai bună, relații
armonioase între oameni.
Se organizează multe tabere pentru copii și tineri, ateliere de creație (pictură, teatru, poezie,
încondeierea oulelor). Anual este întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși organizată în diferite
orașe mari din țară sau centre universitare, cum au fost la Iași, Cluj, București.

Pr. Robu: Toți membrii poporului lui Dumnezeu sunt importanți și au valoarea lor incontestabilă. Cu
toate acestea, Biserica Catolică dă o atenție sporită formării generației tinere, datorită energiei și
entuziasmului lor. O generație tânără bine formată, cu valori și aspirații sănătoase, face bine atât
societății civile, cât și Bisericii.

Reprezentarea Învierii în tablouri celebre
1-Familia Sfântă- Luca Giordano (1634-1705); 2- Pasul Ascensiunii- Fr. Francis Xavier Weninger, 1876; 3-Învierea lui Hristos- Paolo Veronese (

1528-1588)

10.   Cu ocazia Sărbătorilor de Paști, ce urări aveți pentru tineri și pentru comunitate ?

Pr. Drăgoi:   În aceste zile rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dăruiască statornicie în credință, putere în
rugăciune și dragoste, smerenie și liniște sufletească. Acestea creează spații de lumină și libertate în viața
noastră pentru că în ele se află puterea Învierii lui Hristos Dumnezeu. Cei care au postit să participe neapărat
la toată slujba de Înviere, mai ales la Sfânta Liturghie pentru a încununa osteneala postului și de asemenea și
cei care nu au postit să participe obligatoriu măcar acum la Sfânta Liturghie, așa cum ne îndeamnă Sf. Ioan
Gură de Aur în cuvântul de Paști, și cei ce au postit și cei care nu au postit să se bucure din plin și din tot
sufletul de această măreață, luminată, strălucită sărbătoare care este Sărbătoarea sărbătorilor!

Pr. Robu: Tuturor le doresc un Paște binecuvântat și lumina celui Înviat să alunge întunericul din toate
sufletele. Cristos a Înviat! Sărbători binecuvântate!

39

NOI - CITITORII

Lumea cărților

Proiectul ,,Lumea cărților” este
inițiat de Biblioteca Liceului
Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”,
Podu Iloaiei.

Scopul proiectului este de a stimula
lectura în rândul adolescenţilor, de
a promova cărţile de valoare
destinate acestei categorii de vârstă.
 
Participantul care va prezenta cel
mai frumos şi argumentat cartea
preferată şi va răspunde cel mai
bine la întrebări va deveni Cititorul
anului.
 
Cartea care se va bucura de cele mai
multe solicitări şi va obţine cel mai
mare punctaj din partea cititorilor
va deveni Cartea anului.
 
Participând la acest proiect,
adolescenţii vor însuşi o serie de
metode şi competenţe: înţelegerea
textelor literare, capacitatea de a
reflecta asupra acestora, de a
formula opinii, argumente şi
interpretări proprii în scris şi oral în
cadrul dezbaterilor.

40

NOI - CITITORII

Titlul cărții: „Acum mă înalț”
Autorul: Kiersten White

Ramona-Ana Condur, clasa a XII a C
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

1.      Explică, în cel puţin un paragraf, care puternică și mai necruțătoare, care face
crezi că este semnificaţia titlului cărţii. Ce orice pentru a-și îndeplini visul.
alt titlu ai propune tu pentru această
carte? În același timp, mi-a arătat o protagonistă
    frământată de griji, ce se întreabă la un
Titlul cărții reflectă oglindirea progresului moment dat de partea cui să lupte: de partea
personajului principal Lada, care reușește celui pe care îl iubește și care nu-i poate
după lungi lupte să își atingă scopul, acela oferi tronul mult dorit, sau de partea
de a ajunge domn al Țării Românești. persoanei pe care o admiră și care o poate
  ajuta să-și îndeplinească marele vis din
  copilărie. Ceea ce mi-a mai plăcut la această
2. Care fragment din carte te-a impresionat carte a fost faptul că autoarea s-a
cel mai mult şi de ce? documentat foarte mult cu privire la istoria
    Acest fragment m-a impresionat, Țării Românești și Imperiului Otoman din
întrucât arată o parte mai sensibilă, mai preajma anilor 1476-1500.
umană a personajului principal, care, pe   
parcursul volumelor, se arată în foarte
puține momente vulnerabilă sau
sensibilizată de anumite întâmplări,
oameni sau momente în care aceasta se
îndoiește de puterea ei de luptă sau de ea
însăși
 
3. Argumentează, în cel puţin două
paragrafe, de ce ţi-a plăcut sau nu ţi-a
plăcut cartea. Descrie sentimentele pe care
ţi le-a trezit lectura textului cărţii.
      

Această carte mi-a plăcut foarte mult,
întrucât, pe lângă intriga și bătăliile
memorabile, mi-a arătat o protagonistă
care, până la sfârșit, devine mult mai 

41

NOI - CITITORII

Titlul cărții: „Acum mă înalț”
Autorul: Kiersten White

Ramona-Ana Condur, clasa a XII a C
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Un alt aspect care mi-a plăcut la Kriesten White, n. 1983, autoare
această carte a fost progresul celuilalt americană de ficțiune pentru copii și tineri
personaj principal, și anume Radu, fratele
Ladei, care, de altfel, este și personajul meu Notă: Fişele incomplete sau cele plagiate nu
preferat. Radu a reușit să se detașeze, vor
nemaifiind ca un cățeluș față de Mehmed,
pe care îl iubește, și a reușit să ia decizia ce fi acceptate, iar concurenţii vor fi
l-ar putea sfida pe sultan. descalificaţi.
Singurul aspect care m-a deranjat la
această carte a fost triunghiul amoros ce s-
a format între Lada, Mehmed și Radu și
comportamentul lui Mehmed față de cei
doi. Mehmed știe de sentimentele lui Radu
dar acesta se preface că nu știe,
manipulând-l și forțându-l să rămână cu el
și de partea lui.
 
4. Menţionează cel puţin trei cuvinte noi pe
care le-ai învăţat din carte şi semnificaţia
lor.
  
 galeră = corabie de război, de mărimi
diferite, manevrată în bătălii prin pânze și
vâsle;

 bei = guvernator otoman;

 foc grecesc = o metodă de a pulveriza un
foc lichid, comprimat, cunoscut numai de
greci și foarte eficient în bătălii.

42

NOI - CITITORII

Titlul cărții: „Singur pe lume”
Autorul: Hector Malot

Claudia Petrea, clasa a X a D
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

1. Explică, în cel puţin un paragraf, care 3. Argumentează, în cel puţin două paragrafe,
crezi că este semnificaţia titlului cărţii. Ce de ce ţi-a plăcut sau nu ţi-a plăcut cartea.
alt titlu ai propune tu pentru această Descrie sentimentele pe care ţi le-a trezit
carte? lectura textului cărţii.
              Tragediile cumplite prin care trece Remi
            Titlul se referă la personajul la o vârstă fragedă sunt cutremurătoare, însă
principal al cărții, care se află în situația să legătura animalelor cu băiatul și maturizarea
se descurce singur într-o lume nemiloasă. lui bruscă sunt incredibile în raport cu finalul,
Depășirea tuturor obstacolelor ivite în în care se stabilește liniștea tuturor
calea către fericire a lui remi, de unul personajelor și împlinirea dorințelor celor
singur, îl face să fie puternic, curajos, dar visători.
mai ales independent. Neavând părinți,             Mi-a plăcut foarte mult această
trebuia să învețe să se descurce de unul carte, încă este cartea mea preferată.
singur.
            După părerea mea, un alt titlu
potrivit pentru această istorie de viață este
„Lupta pentru supraviețuire”.

2. Care fragment din carte te-a
impresionat cel mai mult şi de ce?
 
            Fragmentul care m-a impresionat
puternic este partea de final. Nu doar că
finalul este unul fericit, ci pentru faptul că,
în ciuda tragediilor prin care a trecut
Remi, și-a găsit în cele din urmă fericirea
alături de cea care a stat lângă el mereu și
l-a sprijinit. Este vorba de Lisa, fata mută
care își recapătă graiul la final.

43

NOI - CITITORII

Titlul cărții: „Singur pe lume”
Autorul: Hector Malot

Claudia Petrea, clasa a X a D
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Din punctul meu de vedere, felul în A fost dedicat fiicei lui, Lucie. ,,În timp ce
care este scrisă cartea, cum sunt alcătuite scriam această carte, mă gândeam tot timpul
personajele și psihologia lor te duc total la tine, copila mea, și numele tău îmi venea
într-o lume complet opusă. Și acesta este în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui
un motiv pentru care îmi place această Lucie? O va interesa pe Lucie?..." se întreba
carte. Hector Malot la începutul cărții sale.

Hector Malot (n. 20 mai 1830 – d. 17 4. Menţionează cel puţin trei cuvinte noi pe
iulie 1907) a fost unul dintre cei mai care le-ai învăţat din carte şi semnificaţia
cunoscuți scriitori francezi. lor.
 Melodramă – dialog cântat în tragedia
A scris mai multe romane, dar este antică greacă
cunoscut mai ales pentru romanul "Singur
pe lume". Landă - șes întins situat pe țărmurile
Atlanticului, format din nisipuri marine
neproductive

Rente – venit, profit regulat, obținut de un
proprietar în virtutea drepturilor sale de
proprietar asupra unui teren
 
 
 
Notă: Fişele incomplete sau cele plagiate nu
vor fi acceptate, iar concurenţii vor fi
descalificaţi.

44

NOI - CITITORII

Titlul cărţii: Marţianul
Autorul: Andy Weir

Ștefan-Felix Avasilcăi, clasa a XI a B
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

1. Explică, în cel puţin un paragraf, care Imagini din ecranizarea cărții,
crezi că este semnificaţia titlului cărţii? Ce filmul Marțianul, în rolul principal
alt titlu ai propune tu pentru această
carte? cu Matt Damon, 2015.
Titlul cărţii se referă la omul abandonat pe
planeta Marte, deoarece toată lumea a 3. Argumentează, în cel puţin două
crezut că e mort, însă a fost doar rănit de o paragrafe, de ce ţi-a plăcut sau nu ţi-a
antenă. plăcut cartea. Descrie sentimentele pe care
        Protagonistul supravieţuieşte cu ţi le-a trezit lectura textului cărţii.
resursele rămase şi cu o plantație de         Această carte mi-a plăcut extrem de
cartofi, pe care o cultivă pe planeta roșie. mult, deoarece prezintă o viziune de a
Călătoreşte pentru a găsi o modalitate de a supravieţui singur pe o altă planetă.
putea comunica cu NASA. Protagonistul fiind botanist, reuşeşte să
Un alt titlu pe care îl propun ar fi – Singur creeze o seră în care cultivă cartofi.
în lume.         Deşi am văzut filmul înainte să citesc
cartea, lectura textului mi-a provocat mai
2. Care fragment din carte te-a impresionat multe sentimente decât filmul. Andy Weir
cel mai mult? m-a făcut să citesc dintr-o răsuflare, cu
        Fragmentul care m-a impresionat cel mare interes cartea. Citind această
mai mult  este acela în care prietenii care l- capodoperă, mi-a oferit o viziune diferită
au abandonat, crezând că este mort, față de lume.
încearcă să-l salveze, acceptând să mai stea
doi ani în baza spaţială.

45

NOI - CITITORII

Titlul cărţii: Marţianul
Autorul: Andy Weir

Ștefan-Felix Avasilcăi, clasa a XI a B
Liceul Tehnologic ,,Haralamb Vasiliu”, Podu Iloaiei

Filmul, 2015 Cartea

4. Menţioneaza cel puţin trei cuvinte noi pe care Notă: Fişele incomplete sau cele plagiate
le-ai învăţat din carte şi semnificaţia lor. nu vor fi acceptate, iar concurenţii vor fi
ASCII – codul standard american pentru descalificaţi.
schimbul de informații

Sfredel – unealtă în formă de bară, prevăzută la
un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri, care
servește la executarea găurilor.

Furtună stelară - Stelele bombardează gazul
înconjurător cu radiații intense, făcându-l să
strălucească. Nori întunecați de praf încearcă să
prindă formă, în ciuda gazului strălucitor care li
se opune.

46