Bianca Bărbosu, Andra Beatrice Dima & Florin Varga Ilustrații de Ana-Maria Calistru Traducere de Doinița Ciurar și Beatrice Bujan Lada de cărți O moxton e lilença
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării. Parteneri: Colaborator: Ministerul Educației Teach for Romania Asociația Young Roma Maramureș Departamentul de Hungarologie, Studii Iudaice și Rromani Programul de Studii: Limba și Literatura Rromani Lada de cărți / O moxton e lilenҫa Ediție bilingvă, română-romani, publicată în 2023 Text © 2022 Bianca Bărbosu, Andra Beatrice Dima & Florin Varga Ilustrații © 2022 Ana-Maria Calistru Această carte a fost realizată în cadrul proiectului Bare rroma vaś le tikne ćhavorre (Eroi romi pentru cei mici), inițiat de asociația Cu Alte Cuvinte și cofinanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Național. Copyright © 2023 asociația Cu Alte Cuvinte Toate drepturile rezervate. Orice reproducere a acestei lucrări, parțială sau integrală, prin orice mijloace, nu poate fi realizată decât cu acordul explicit al asociației Cu Alte Cuvinte. ISBN 978-973-0-39044-5 Traducători: Doinița Ciurar, Beatrice Bujan prof. coordonator: Alexandru Zamfir Editor: Iulia Iordan Redactor: Iuliana Glăvan Asociația Cu Alte Cuvinte www.cualtecuvinte.com
Bianca Bărbosu, Andra Beatrice Dima & Florin Varga Ilustrații de Ana-Maria Calistru Traducere de Doinița Ciurar și Beatrice Bujan Profesor coordonator: Alexandru Zamfir Lada de cărți O moxton e lilença București, 2023
Voj si i Lori thaj śaj te avel tiri amalni! Jekh zorali ćhajorri ,bareilesqi, savi si savaxt kothe kana trebal te del tuqe vast. Ea este Lori și ar putea fi prietena ta! O fetiță puternică, generoasă, care este mereu acolo când ai nevoie de ajutor.
Cu toate că zâmbetul apare pe chipul ei adeseori, numai ploaia o face cu adevărat fericită! Se bucură de bălțile pline cu apă caldă, sare în ele și simte că lumea îi aparține pe deplin. Este un copil care știe să prețuiască lucrurile minunate, dar acceptă și schimbările care o fac mai puternică. E o fetiță curajoasă și silitoare.
Vi kana butivar si la jekh asando muj, numaj o briśind kerel la e ćaćipnaҫa lośali! Lośǎrel pes anda` le tate panǒrra kaj aćhen p-o drom plal so del briśind xutel anθ-e lenθe thaj xatǎrel kё o sasto sundal si laqorro. Si jekh ćhej kaj ʒanel te del patǐv k-ёl śukar butǎ, tha akceptil vi e paruvimata save kerel la maj zurali. Si jekh zurali aj butǎrni ćhajorri.
Pentru Lori școala este importantă. Vaś i Lori i śkola si but importanto.
Deseori citește până se înnoptează, și gândul o poartă mereu la lada plină de cărți primită din partea bunicului. Butivar drabarel ʒi kana ʒal tele o kham, thaj pesqi godǐ tradel la savaxt karing o pherdo moxton e lilenҫa katar o papos.
Această ladă o fascinează. Datorită ei a descoperit o altă lume, în care se simte în largul ei și fără nicio grijă. Pe acest tărâm imaginar bunătatea și curajul sunt prețuite. Kadava moxton drabarel la. Laθar arakhlǎs jekh aver sundal, kaj si imaginaro phuv o laćhipo` aj o tromalipo` si but kuć. laqe miśto anθ-e pesqi morki thaj na-i la ni-jekh traś. P-i kadaja
Lori deschide o carte și primul cuvânt pe care îl citește este „i daj“*. În acel moment își aduce aminte de chipul mamei ei, care îi spunea: „Nu ne permitem să stăm cu toții la aceeași masă. Cei bogați trebuie să stea cu cei bogați, iar cei săraci cu cei săraci“. Lori a înțeles mesajul mamei și îl respectă. I Lori putarel o lil thaj o jekhto alav kaj drabarel les si „i daj”. pe dajaqo, savo phenelas laqe: „Na aśti te beśas savorrenҫa k-i sajekh meseli. Ël barvale trebal te beśen e barvalenҫa, tha ёl ćorre e ćorrenҫa”. I Lori xatǎdǎs e dajaqo mesajo thaj kandel la. Atunć anel laqe godǐ o muj
I daj — (romani) mama.
După o vreme, adoarme și visează că bunicul îi pregătește cina. Când o cheamă la masă, Lori rămâne deoparte, intimidată de oamenii care se aflau acolo. Aceștia, mirați, o întreabă: — Lori, de ce nu te așezi cu noi la masă?
Palal jekh vrǎma, liel la i lindri aj dikhel suno sar o papos kerel laqe e ratǎqo xaben. Kana akharel la k-i meseli, Lori beśel rigaθe, laʒani e manuśenθar kaj sas kothe. Kadala, bi te xatǎren sostar voj aćhili kothe, pućhen la: — Lori, sosθar na beśes amenҫa k-i meseli?
Fata le răspunde: — Nu ne permitem să stăm cu toții la aceeași masă: „Cei bogați trebuie să stea cu cei bogați, iar cei săraci cu cei săraci“. Așa mi-a zis mama! I ćhej amboldel lenqe: — Na daśti te beśas savorreҫa, khethanes, k-i sajekh meseli. Ël barvale trebal te beśen e barvalenҫa, tha ёl ćorre e ćorrenҫa. Kadǎ phendǎs manqe m-i daj.
Răspunsul ei i-a lăsat fără cuvinte, dar unul dintre meseni se ridică și spune: — Lori, să știi că pe acest tărâm nu există ură, nu există diferențe între oameni. Mai mult de atât, indiferent de culoare, dacă suntem bogați sau săraci, stăm la aceeași masă! Toți suntem egali! Laqo amboldipen mukhlǎ` len bi dumaqe, ama jekh andar lenθe kaj beśelas k-i meseli uśtel opre thaj phenel: — Lori, trebal te ʒanes kё p-i kadaja phuv na na-i xoli, na-i diference maśkar amenθe. Aj vi maj but,vi kale vi parne, barvale vaj ćorre, beśas khethanes k-i sajekh meseli! Savorre sam barrabarr.
Fetița se așază lângă bunicul ei, care i-a pregătit bucatele preferate: zamă de tăieței și mămăligă cu dulceață. I ćhej beśel tele paśal laqo papos, savo kerdǎs laqe o xamos kaj ćajlǒl la maj but: leveśi (zumi kerdi andar o ćhindo xumer) aj xёvici e ʒemoҫa.
După puțin timp, Lori se trezește cu zâmbetul pe buze, dându-și seama că a fost un vis. În jurul ei, se aflau cărțile din ladă. Palal jekh vrǎma, Lori uśtel anda` e lindri asajndoj. Akana xatǎrel kё sasas jekh suno. Paśal laθe sas ёl lila anθar o moxton.
Foarte bucuroasă, se ridică din pat, se îmbracă bine pentru că este frig, și se îndreaptă spre casa bunicului pentru a-i povesti visul. Când ajunge în fața casei, îl îmbrățișează cu dor, apoi intră.
But lośali, vazdel pes andar o sovthan, liel maj but gada p-e laθe sostar si śil avri, thaj ʒal karing o kher e paposqo k-aśte te phenel lesqe o suno. Kana aresli anglal o kher, liel les zorales and-e anglǎ aj del andre.
Lori pregătește două cești de ceai, iar cei doi se așază la gura sobei pentru a se încălzi. Stând de vorbă, aceasta îi spune bunicului despre vis. Parcă îl retrăiește! Bunicul o ascultă atent pe Lori.
I Lori kerel jekh ćajo aj ćućarel les and-e duj kućǎ, tha’ le duj beśen anglal o bov te tatǎren pen. Dinindoj duma, voj phenel e paposqe palal o suno. Falas sar voj palem dikhel suno! O papos aśunel la bare atenciaça.
Fetița îl observă zâmbind: — De ce zâmbești, bunicule? — Zâmbesc pentru că tu zâmbești, iar visul tău este o lecție pentru noi toți!
I ćhej dikhel les sar asal: — Sosθar asas, papo? — Asav kodolesqe tu asas aj tiro suno si jekh śukar misal vaś amenqe sa!
Născută în anul 1977, în Baia Mare, Loredana Mihaly s-a bucurat de o copilărie fericită alături de cei șase frați ai ei. Până în 1987, când, la nașterea celei de-a opta surori, mama sa a încetat din viață. La numai zece ani, a simțit că s-a maturizat brusc, fiind nevoită să aibă grijă de tatăl și de frații ei. Pe lângă temele de la școală, trebuia să se ocupe de treburile gospodărești. În 1991, după ce a terminat gimnaziul, Alin, fratele ei cel mare, a convins-o să-și continue studiile. Loredana a dat examenul de admitere mai mult ca să nu-l dezamăgească, neștiind cât de important este să mergi la liceu. A intrat în cea mai bună clasă și a fost îndrăgită atât de profesori, cât și de colegi. Notă biografică redactată de Cristina Beatrice Preda. Fotografiile sunt din arhiva personală a Loredanei Mihaly.
În anul 1999, Loredana a aflat de la Gheorghe Sarău, profesorul ei de limba romani de la Universitatea din București, că se va organiza o școală de vară pentru cadre didactice, în urma căreia va avea dreptul de a preda. Astfel, în toamna lui 1999, s-a întors la Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri“ din Baia Mare, însă de data aceasta nu ca elevă, ci ca profesoară de limba romani. Prin metode interactive de predare, crearea unei reviste și participarea la concursuri și olimpiade, a reușit să-i convingă pe copiii romi săși continue studiile, dar și să schimbe mentalitatea părinților acestora și să crească vizibilitatea etnică. În anul 2000, Loredana Mihaly a devenit profesor-mentor sub egida Centrului de Resurse pentru Comunitățile de Romi din Cluj și a format prima generație de tineri romi activiști din Baia Mare. Asociația Tinerilor Romi Young Roma Maramureș funcționează și astăzi și îi ajută pe tinerii romi în dezvoltarea personală și în creșterea stimei de sine.
Această carte a fost realizată în cadrul proiectului BARE RROMA, implementat de asociația Cu Alte Cuvinte. Scanează codul QR pentru a avea acces la versiunea digitală a cărții și a ghidului pedagogic.