Suraj, copilul care a atins soarele

SURAJ

copilul care a atins soarele

Nicoleta Ene & Iasmina Stoican
Ilustrații de Georgiana Chițac

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN
nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi
folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Suraj, copilul care a atins soarele
Text © 2022 Nicoleta Ene & Iasmina Stoican
Ilustrații © 2022 Georgiana Chițac

Acest volum face parte dintr-o serie de patru cărți care au fost create în cadrul proiectului
ROMA S/HEROES, desfășurat de asociația Cu Alte Cuvinte și cofinanțat de Administrația Fondului
Cultural Național.
Tineri romi între 16 și 22 de ani au intervievat artiști și activiști romi, iar poveștile de viață ale
acestora au devenit cărți ilustrate pentru copii.

Copyright © 2022 Asociația Cu Alte Cuvinte
Toate drepturile rezervate. Orice reproducere a acestei lucrări, parțială sau integrală, prin orice
mijloace, nu poate fi realizată decât cu acordul explicit al asociației Cu Alte Cuvinte.

Editor: Delia Marinescu
Redactor: Iuliana Glăvan

ISBN 978-973-0-36914-4

Asociația Cu Alte Cuvinte
website: www.cualtecuvinte.com
e-mail: [email protected]

Parteneri:

SURAJ

copilul care a atins soarele

Nicoleta Ene & Iasmina Stoican
Ilustrații de Georgiana Chițac

București, 2022

Într-o zi călduroasă de
vară, a apărut pe lume
un băiețel. Numele lui era

Sorin, însă cei apropiați
îl alintau Suraj*.

*„Suraj“ vine din limba sanscrită: „surya“
înseamnă „soare“ și „raj“, „rege“.



Părinții lui nu erau bogați, dar erau foarte harnici și pricepuți. Ei au
construit o casă cu propriile mâini, doar din pământ și paie, însă lui
Sorin i se părea că este cea mai frumoasă casă din lume.





Tatăl își dorea tot ce era mai bun
pentru fiul său și de fiecare dată îl
îndemna spunându-i:
„Dacă nu vrei să ai mâinile bătătorite
ca ale mele, pune mâna și învață, să
fii cineva în viață!“



Sorin și familia lui se înțelegeau foarte bine cu
ceilalți oameni din sat: de la vecinul Marcel și
vecina Luminița – care făceau site, dar și cea mai
bună înghețată – până la nenea Gheorghe, care
meșterea tuciuri.



Cu toții vorbeau limba romani,
deoarece erau de etnie romă. Când
copilul cu părul creț zâmbea larg, ei îi
spuneau: „So śukar san!“*

*So śukar san! – (romani) Ce frumos ești!



Lui Sorin îi plăceau jocurile în aer liber, să
privească luna, stelele și soarele. Într-o dimineață
a văzut cum soarele se ridică măreț pe cer. A
fugit spre el ca să-l atingă, dar, pe măsură ce
se apropia, soarele se înălța. Cu toate astea, a
continuat să alerge, încercând să-l prindă.



După ce a terminat școala, Sorin s-a
gândit să se facă inginer. Apoi și-a dat
seama că nu asta își dorește cu adevărat,
așa că s-a înscris la Facultatea de Teatru
pentru a deveni actor. Aici și-a făcut mulți
prieteni și s-a simțit apreciat.

Colegii erau foarte curioși să-l cunoască și îi
puneau multe întrebări: „Chiar ești rom?“,
„Chiar știi să vorbești romani?“.





Curiozitatea colegilor îl bucura pe Sorin, și astfel
a devenit mai încrezător în sine. El și-a dat seama
că nu e nimic rău în a fi diferit față de ceilalți,
dimpotrivă, poate fi un avantaj.



Într-o zi, s-a gândit să renunțe la facultate pentru că nu
mai avea bani. Și-a amintit de sfatul bunicii: să petreacă
mai mult timp cu familia, dar și de sfatul unei doamne
profesoare: să nu renunțe sub niciun chip la școală.
După multe frământări, a ales să asculte îndemnul
profesoarei și să-și continue studiile, îndeplinindu-și
astfel visul.



Mai târziu, a avut o idee grozavă. A strâns mai
mulți actori romi și împreună au pus în scenă
o piesă de teatru în limba romani. Majoritatea
spectatorilor au fost încântați, însă câțiva au râs
de ei, spunând că romii nu pot face teatru.



Sorin nu a renunțat, pentru că și-a dat
seama că acesta este adevăratul lui vis.
A continuat să traducă piese de teatru
în limba romani, să joace în diferite
teatre din țară și să prezinte emisiuni la
televizor.
„Nu e puțin lucru să-ți trăiești visul!”,
spune el astăzi.

Până la urmă, Suraj a reușit să
atingă soarele în felul lui.



Sorin Sandu s-a născut în anul 1973, în Primul episod de discriminare de care își
Alexandria, județul Teleorman, fiind băiatul amintește a avut loc în 1980, când era în clasa
cel mare al familiei. întâi, și un băiat mai mare i-a luat șapca din
La vârsta de patru ani, s-a mutat împreună cap și l-a jignit din cauza etniei sale. Părinții
cu părinții, cei doi frați și sora lui în satul l-au ajutat să depășească acest moment cu
Poroschia, lângă Alexandria, unde părinții inteligență și deschidere.
și-au ridicat o casă din pământ cu propriile
mâini. Oamenii de acolo și întâmplările
petrecute alături de ei, precum și serile de
vară cu liniștea lor ireală i-au rămas în suflet
pentru totdeauna. Îi place să spună că acela a
fost raiul copilăriei sale. Ulterior, la vârsta de
13 ani, s-a mutat la bloc.

Notă biografică redactată de Cristina Beatrice Preda.
Fotografiile sunt din arhiva personală a lui Sorin Sandu.

În anul 2001, după ce a absolvit În 2010, Sorin Sandu a înregistrat o premieră
Universitatea Politehnică din București, a absolută în spațiul românesc: traducerea unei
intrat la Universitatea de Artă Teatrală și piese de teatru în limba romani. Este vorba
Cinematografică ,,I.L. Caragiale“, mânat de despre O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale,
dorința lui din liceu: aceea de a deveni actor. pe care a pus-o în scenă alături de un grup
de actori romi. Cu spectacolele sale, pe lângă
situațiile comice pe care le creează, actorul
îndeamnă comunitățile de romi să își dea copiii
la școală. În prezent, pe lângă activitatea în
teatru, este moderator al emisiunii Din viața
romilor difuzată pe Național TV.

Această carte a fost realizată în
cadrul proiectului ROMA S/HEROES,
implementat de asociația