Clopoțelul lui Nico

Clopoțelul lui Nico

Mirela Busuioc, Albert Morteanu & Georgiana Vatală
Ilustrații de Oana Ispir

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN
nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi
folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Clopoțelul lui Nico
Text © 2022 Mirela Busuioc, Albert Morteanu & Georgiana Vatală
Ilustrații © 2022 Oana Ispir

Acest volum face parte dintr-o serie de patru cărți care au fost create în cadrul proiectului
ROMA S/HEROES, desfășurat de asociația Cu Alte Cuvinte și cofinanțat de Administrația Fondului
Cultural Național.
Tineri romi între 16 și 22 de ani au intervievat artiști și activiști romi, iar poveștile de viață ale
acestora au devenit cărți ilustrate pentru copii.

Copyright © 2022 Asociația Cu Alte Cuvinte
Toate drepturile rezervate. Orice reproducere a acestei lucrări, parțială sau integrală, prin orice
mijloace, nu poate fi realizată decât cu acordul explicit al asociației Cu Alte Cuvinte.

Editor: Iulia Iordan
Redactor: Iuliana Glăvan

ISBN 978-973-0-36911-3

Asociația Cu Alte Cuvinte
website: www.cualtecuvinte.com
e-mail: [email protected]

Parteneri:

Clopoțelul lui Nico

Mirela Busuioc, Albert Morteanu & Georgiana Vatală
Ilustrații de Oana Ispir

București, 2022



Nico era o fată energică și lipsită de griji.
Însă, într-o bună zi, lucrurile aveau să se schimbe.



Pe când avea 4 ani, Nico și părinții ei s-au mutat într-o zonă
nouă a orașului Constanța. Într-o după-amiază a ieșit să se
joace cu copiii din vecini, dar, din senin, aceștia au început
să o strige „ț*ganco, ț*ganco“.



Atunci Nico a fugit la mama ei să o întrebe ce
înseamnă asta, de ce o strigă copiii așa și nu
vor să se mai joace cu ea. Marga și Nicu, părinții
săi, i-au explicat pe un ton duios că nu e nimic
în neregulă în ce-o privește și că a fi ț*gan nu
înseamnă ceva rău.



Pe Nico a cuprins-o un sentiment de singurătate
și tristețe, apoi a simțit cum i se așază un clopot
deasupra capului.

A avut însă noroc cu bunicii ei. Mai ales cu bunicul,
care a învățat-o să citească pe când mergeau cu
autobuzul 22 spre Tomis Nord. Era tare mândră
când îi spunea că este deșteaptă.





În momentele apăsătoare când părinții ei se
certau, Nico se ascundea sub pătură cu o carte și
o lanternă. Pentru ea cititul era o evadare, o ușă
magică ce dădea spre o altă lume.

Nico era nerăbdătoare să înceapă școala. Spera că
își va face prieteni noi, dar copiii păreau să o ignore
în continuare și refuzau să se împrietenească cu ea.
Ambițioasă, a decis să dea tot ce avea ea mai bun și,
cu ajutorul profesorilor, a reușit.





Timpul a trecut, Nico
a devenit adolescentă.
Clopotul însă era tot acolo.



Și-a propus să fie cea mai bună din clasă și
a reușit. Fără să înțeleagă de ce, unii colegi voiau
doar să-i facă viața grea, să o facă să se simtă
diferită față de ei.

Într-o zi, la liceu, Nico și-a provocat colegii la un concurs de
matematică. Nimeni nu a fost în stare să o întreacă, așa că
a primit porecla „Pătrățel“. În acel moment și-a dat seama
că școala o poate ajuta să capete mai multă încredere în
ea și să-și ridice clopotul singurătății.





Timpul a trecut, Nico s-a maturizat, este adult
acum. Este un om fericit și liber pentru că, în timp,
a învățat să transforme clopotul singurătății în
clopoțelul binecuvântărilor.



În ciuda greutăților, și-a dat seama că are un
rol însemnat în această lume. Ea și-a propus
să le arate celor din jur, care trec prin aceleași
probleme, cât de importantă este educația.



Astăzi misiunea ei este de a veni în ajutorul celor care nu știu cum
să-și apere singuri drepturile. Nico vrea să-i învețe să transforme,
la rândul lor, clopotul singurătății în clopoțelul binecuvântărilor.

Nicoleta Bițu s-a născut în 1970, în Experiența rasismului și conflictele dintre
Constanța, și își descrie copilăria ca fiind romi și neromi din perioada postdecembristă
singuratică, fără prea mulți prieteni. Din au determinat-o să se îndrepte spre activism
cauza unui episod de discriminare care a în anul 1991.
marcat-o profund la vârsta de patru ani, a
preferat compania verilor cu care se întâlnea
la reuniunile de familie.

Notă biografică redactată de Cristina Beatrice Preda.

Fotografiile sunt din arhiva personală a Nicoletei Bițu, iar ultima este realizată de
Ella Costache.

* Îți recomandăm să folosești cuvântul “rom”, mai ales daca nu faci parte din această etnie.
Este cuvântul pe care romii din lumea întreagă îl folosesc pentru a se prezenta.

În cei 31 de ani de activism, Nicoleta Bițu În 2020, la vârsta de 50 de ani, s-a hotărât să
a lucrat pentru organizații precum Romani plece în Marea Britanie și să ia o pauză de
CRISS, Open Society Foundation, Consiliul la munca ei, pentru că mediul activismului
Europei, Organizația pentru Securitate din România devenise prea nociv pentru
și Cooperare în Europa (OSCE), Comisia ea. A lucrat timp de două luni la un depozit
Europeană și Romano ButiQ. De asemenea, din Londra, apoi s-a întors la activismul ei
a fost președinta Federației Democrate a din perioada de început, care presupunea
Romilor din România. interacțiunea directă cu oamenii. Din ianuarie
A avut însă și momente când a vrut să 2020, face parte din echipa asociației
renunțe. Unul dintre ele a fost în anul 1994, St Mungo’s și până în prezent a ajutat sute
când era la facultate în București și locuia în de romi din România care locuiau pe străzile
casa unui văr, care a fost ucis de un alt rom. A Londrei să obțină dreptul de ședere și muncă
fost un moment de răscruce pentru Nicoleta, în Marea Britanie, după Brexit.
care nu a înțeles cum a putut ucide un tânăr
rom un seamăn de-al lui.
Ulterior, a revenit la activismul rom, din iubire
și dintr-un simț al datoriei față de cei mai
puțin privilegiați.

Această carte a fost realizată în
cadrul proiectului ROMA S/HEROES,
implementat de asociația