IP Liceul Teoretic ,,Alecu Russo” din Orhei Învățământ primar „Cuvântul este struna de vioară, care răsună atât de puternic, încât destramă tăcerea morală precum o rază de lumină destramă bezna întunericului.” Lucian Blaga Realizat de elevii din clasa a IV-a : 1. Funica Daniela 2. Călugăreanu Ilinca 3. Cozacenco Damian 4. Negruța Nicoleta
Scrisoare unui erou din poveste ................................ 3-4 Dialoguri interculturale............................................... 5-6 Metaforă grafică a limbii române............................... 7 Tinere talente.............................................................. 8-9 Vorbitorul cult de limba română................................. 10 Pulsul zilei/actualitate: „Universul cărții: între ieri și mâine” ........................................................................ 11-12 Divertisment................................................................. 13
18 octombrie, 2023, Orhei Dragă Capră cu trei iezi, Mă bucur nespus de mult că am ocazia să-ți scriu. Sunt Funica Daniela, elevă a clasei a IV-a ,,A” , IP Liceul Teoretic „Alecu Russo” Orhei. Am avut ocazia să te cunosc din fragedă copilărie, de pe timpurile când locuiam la bunici. De atunci, de când în serile lungi de iarnă, bunica ne chema lângă ea, pe cuptorul cald și începea să tragă firul de lână din fuior și să ne depene povestea ta, povestea „Capra cu trei iezi”. Vocea blândă a bunicii, lumina de un albastru palid, gustul amărui al fumului ieșit din sobă, mă ducea în lumea feerică a satului. Vedeam, n-ai să mă crezi, vedeam cu adevărat căsuța ta din pădure, mică, curată, plină de râsetele zglobii ale iezilor, vedeam florile de culorile curcubeului ce creșteau prin preajmă, prosoapele colorate și hăinuțele iezilor înșirate la uscat la fel ca și în ograda bunicii. 3
Atunci, în acea vreme, ascultam și nu știam că mai târziu voi înțelege cu adevărat ce-ai fost tu pentru iezii tăi. Ai fost o minune lăsată de Dumnezeu, care ai îngrijit cu inima, ai mângâiat cu sufletul și ai apărat cu trupul iezișorii tăi. N-ai avut frică de lup, atunci când l-ai poftit la praznic. Pot să spun c-ai fost curajul și înțelepciunea pentru iezii tăi. Ai fost trecutul, prezentul și viitorul pentru iedul cel mai mic. Acum bunica nu mai este, dar a rămas mama, care-ți seamănă foarte mult. La fel ca și tine, ea revarsă o dragoste enormă față de mine și surioara mai mică, e o minune care ne ascultă cu răbdare, e ca un soare în furtună, ca apa în perioada de secetă, ca o floare în deșert, ca o lumină într-un suflet plin de durere. Dragă Capră, cu toate că trăiești în lumea poveștilor, mamele noastre au învățat multe de la tine. Ele știu să fie aerul, hrana și iubirea de care avem nevoie, să fie ostașii ce apără o țară care nu are nici hotare și nici politică, să fie sursa vieții și a fericirii, să fie tot de ce are nevoie omenirea acum. Cel ce a împletit realul cu fantasticul în povestea ta, Ion Creangă, a știut să ne arate cine este o mamă –o nemurire. Știu și cred că vei fi nemuritoare, dragă Capră, că multe generații de bunicuțe și mame ani de-a rândul vor mai depăna firul poveștii tale nepoților, care oriunde ar fi îți vor semăna ție. Cu stimă și respect, eleva Funica Daniela 4 4
Dialoguri interculturale Călugăreanu Ilinca, eleva clasei a IV-a ,, A” : Ce este o carte, măriți măieștri ai cuvântului ? Tudor Arghezi: Ce este o carte ? O trebuință de singurătate a omului neliniștit și curios, însușirile insului militant. Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și frumuseți. Nicolae Iorga: O carte: litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viața ta, o carte este un sprijin, o mângâiere, un îndemn. Este câte una căreia îi datorezi cât celui mai bun învățător. Ba chiar care-ți este cât ți-au fost și părinții… Dar atunci trebuie să citim cu alegere. Mihail Sadoveanu: Cărțile ne sunt prieteni statornici… Ne sunt sfetnici și nu ne contrazic. Cărțile care ne plac sunt urne pline de amintiri. Călugăreanu Ilinca, eleva clasei a IV-a ,,A”: Dar ce înseamnă pentru Măriile Dumneavoastră a citi? Nicolae Manolescu: A citi înseamnă a învăța. E o formă de experiență sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experiențele noastre: căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om, am fi foarte săraci. 5
Interviu cu Spiridon Vangheli Croitoru Alexandra, clasa a IV-a „D”: De unde a apărut ideea despre faimosul personaj Guguță? Guguță s-a născut în 1967, am revenit la el în ‘71 și ‘77, de trei ori am stat cu el, ca să-i îngrijesc povestea și să mă achit, într-un fel, față de Guguță. Nu m-am grăbit, am vrut să-l cresc firesc, nu artificial. M-a interesat să-i fac o „casă mare”. Ceea ce-am vrut pentru el. Acea casă. O casă pentru oaspeți, mare, de care știți de la bunici, unde erau adunate toate lucrurile cele mai frumoase, zestrea, hainele părinților cu care se îmbrăcau o dată pe an, la biserică, pernele, covoarele cele mai bune, busuiocul în grindă și, undeva acolo, era ascunsă și dulceața. Eu pentru Guguță alegeam cele mai interesante subiecte. Ziceam „asta-i pentru el, să-i fac o casă mare în lumea cărților mele” și „ăsta să fie Guguță”. Băiatul alintat de mine, copilul meu din suflet. Și am reușit să-l îmbrac, să-l încalț cu ce-am avut mai frumos. I-am dat isprăvile cele mai interesante. Vedeți, eu vorbesc de copilul din sufletul meu, dar nu de copilăria mea. Ea a fost cu vreo 20 de ani în urma lui Guguță, iar lucrurile s-au mai schimbat mult. Și-a rămas doar copilul din inimă. Isprăvile lui, anturajul lui sunt ale unui copil de mai târziu, de după ce-am fost eu copil. Pe urmă, după ce i-am dat „Isprăvile…”, m-am întors eu la copilăria mea și am scris cartea „Tata lui Guguță când era mic”. Acolo sunt momente chiar din viața mea, din viața fraților, a părinților. Eu eram tata lui Guguță și eram, vasăzică, mic. El a rămas blocat în timp, cam prin anii ‘70, așa. Și mi-a fost teamă, m-am întrebat „nu cumva copiii se schimbă și se deosebesc o generație de alta?”. „Nu cumva am rămas eu în urmă cu Guguță al meu?” Croitoru Alexandra, clasa a IV-a „D”: Din toate experiențele trăite până la această vârstă, este una anume pe care ați dori să o retrăiți? — Cu siguranță, și nu numai una. Sunt experiențele din copilărie, când învățam să călăresc, apoi aveam o mare dorință să mă duc cu tata la cosit. Până și de nazbâtiile pe care le făceam îmi este dor. Tot universul satului era stăpânit de mine, știam unde sunt coapte primele cireșe… În acei ani aveam o libertate extraordinară. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, tot astfel mi–aș petrece copilăria. 6
Hora cuvintelor Hai să-ntindem hora mare Și-l invit pe fiecare Cu o literă-un cuvânt Plaiul drag ca să mi-l cânt. Literele mărunțele fac Cuvinte frumușele. Cine-ncearcă să le lege Multe, multe va-nțelege. Va cunoaște și va ști Bine, bine a citi! -Cine intră-n hora mea Se prezintă uite-așa: -Eu sunt cel mai important, Eu Moldova am format! -Eu vă-ndemn să vă iubiți Pe ai voștri dragi părinți! -Cine azi nu știe, frate! Fără carte nu ai parte. -În oraș mă întâlnești Și în școală mă găsești. - S îmi spune și mă bucur. Ca izvorul pot să susur. -De dorești dulceață-amară, Vezi la buna în cămară. - -La bunei în ogrăjoară Vezi tot neamul grămăjoară 7
Tinere talente Limba românâ Precum mama în lume e una, Precum soarele pe cer e unul, Precum luna în noapte e una, Unică e și limba română! Limba română e leagănul doinelor, Limba română e ritmul horelor, Limba română e gustul poamei, Limba română e limba mamei! Oriunde în lume mă voi găsi, Limba română cu mine va fi, La mine-n suflet și în gând Limba română va fi oricând! Dor de ea întotdeauna, Dor de vatra cea străbună, Dor de doină, dor de horă, Dor de pace și lumină! Bianca Dulghier, clasa a III-a „A” Limba noastră Limba noastră este sfântă Ca și vocea mamei blândă. Graiul nostru e frumos, Ca un soare luminos. Limba-i dor nemuritor Cântec pentru-al meu popor! Limba-i tot ce-avem mai sfânt Avuție-i pe pământ! Elena Botezat Clasa a III-a „B” Prin cuvântul românesc Eu respir și mă mândresc Că am țară,că am neam Că sunt pui de om codrean. Mârzac Amelia Clasa a III-a „B” 8
Cuvintele Voi, cuvintelor, să știți! Noi vom aștepta cuminți Și cu drag vom învăța Pentru a ne descurca. Când rostim cuvântul dulce Un amic pe loc ne-aduce, Când rostim cuvinte dure Nu vor sta toți să ne-ndure! Negruța Nicoleta Clasa a IV-a „D” Limba mea Dulce-i limba ce-o vorbim Și în a noastră minte Ne răsare iar și iar Multe sfinte noi cuvinte! Tot ce-avem e limbă sfântă Făurită din strămoși, Cu mare drag ea ne încântă Când o rostim suntem voioși. Negruța Nicoleta Clasa a IV-a „D” Limba mea Am o limbă minunată! O vorbesc cu mare drag. E frumoasă, armoniasă, Admirată și duioasă. Oamenii o vor citi, O vor cânta, o vor iubi, Cu dragoste și admirare De la mic până la mare. Magalov Amelia Clasa a IV-a ,,D” Limba mea e ca stăpână Peste taine și lumină Peste viața mea și-a ta Peste toată țara mea! Turuta Amelia Clasa a III-a „B” Limba noastră-I piatră rară Cu taine miraculoase E frumoasă și aleasă Pentru noi e strămoșească. Veveriță Dumitru Clasa a III-a „B” 9
Vorbitorul cult Cartea Ce-a fost cartea la început? O inscripție-n piatră, O plăcuță de lut. Coji de mesteacăn, foițe de cupru Istoricii harnici mai au mult de lucru. Găsesc piei întinse, pergament numite, Bucăți de mătase, albastru vopsite, Cu semne, desene și chiar ieroglife. La care muncesc spre a fi citite. Foi de papirus subțiri, străvezii Mai întâlnești prin muzee, copii. Cărțile astea de strămoși sunt lăsate Spre - a fi studiate și bine păstrate. Zuber Valentina, învățător Atenție! Citind o carte, riști să devii un om cult, inteligent, elevant și interesant celor din jurul tău. Ai grijă de sănătatea ta mentală: citește cât mai mult! Fii original și deosebit! https://www.youtube.com/watch?v=NT8yVcSfNMo 10
Pulsul zilei/actualitate: „Universul cărții: între ieri și mâine” ,, Cărțile sunt moștenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generație în generație ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă. ” Joseph Addison Cărțile ne povestesc istoria neamului nostru strămoșesc, ne fac să ne mândrim și să admirăm viitoarele generații. De aceea ele trebuie iubite, păstrate și transmise cu duioșie și sfințenie. Limba ne leagă, ne face să fim mai uniți ca pământul și soarele, omul fără carte și limbă e ca și fără aer. Cel care o cunoaște e ca pământul roditor și ca pasărea în zbor. La performanțele de astăzi, limba noastră a răzbătut prin mari greutăți. Din izvoarele studiate ea a fost mereu strâmtorată fiind ignorată la ea acasă. Istoria neamului nostru, amintiri ale trecutului, zestrea noastră strămoșească, rădăcinile strămoșilor, toate se oglindesc în limba noastră. Ea este o comoară care nu are vre-un preț, dar poate fi moștenită, păstrată și cultivată cu sfințenie. Poporul nostru a luptat pentru limba oficială de stat, deși mai avem și azi indivizi care o ignoră, o marginalizează. Limba este precum Luceafărul-prima stea a serii și în același timp ultima stea ce se stinge. La fel și graiul nostru a ajuns să destăinuiască întreaga valoare a spiritului patriotic. Avem un motivn demn de mândrie și admirație, atât pentru generațiile actuale, cât și pentru cele viitoare, deoarece prin însușirea graiului matern vor oglindi întreaga istorie a neamului cu toate bucuriile și tristețile ei, victorii și înfrângeri trăite, vise realizate și speranțe spulberate de împrejurările trăite. 11
Noi, copiii, de azi suntem mândri să cunoaștem și să vorbim mai multe limbi, să vorbim corect limba noastră. Să-i îndemnăm pe toți locuitorii din țara noastră mică, dar bogată în obiceiuri și tradiții, să ne mobilizăm cu toții în munca de culturalizare a neamului, să tindem spre înscăunarea limbii la locul de cinte. Limba română este limba de pace, de pâine, de neam, de suflet, limbă fără moarte, plină de dumnezeire, limbă stăpânitoare. Precum un melc își duce propria cochilie, fiind peste tot și în orice moment acasă, tot așa și noi purtăm cu noi propria casă – limba română. Ea este ca muzica pe care o poți înțelege cu părinții, frații și cunoscuții, ca o lumânare ce luminează calea spre cunoaștere, spre dor, spre dragoste, spre armonia sufletească. Considerăm că limba este trecutul spre a-l retrăi, prezentul spre a-l trăi onorabil, viitorul spre a fi realizat. Doar prin vorbire și lectură conștientă, zilnică, putem dovedi oricui, că noi suntem stăpâni, nu slugi în țara noastră. Pentru copiii neamului de azi venim cu un îndemn de a vorbi o limbă curată și frumoasă, să curețe limba mereu pentru o vorbire îngrijită și exprimare corectă. Doar astfel limba va deveni o comoară pentru neam, o amintire pentru strămoși și o simțire de fantezie pentru generațiile ce o vor cunoaște. Generația noastră consideră că limba maternă face parte din noi înșine, că nimeni nu poate deturna drumul ei spre noi izbânzi în apărarea adevărului despre limbă, ne apărăm deopotrivă strămoșii și strănefrații, ajutându-i să comunice între ei și să se înțeleagă peste veacuri. Cuvintele au sarcina de a comunica, dar și de a aduce aminte, de a atragew atenția, de a memoriza. Care dintre ele îl alegi tu? Cozacenco Damian, clasa a IV-a ,,D” Berco Alexandru, clasa a III-a ,,B” 12
Divertisment 13 https://www.youtube.com/shorts/v-G60nom44s
1821-1890 „Limba este cartea de noblețe a unui neam” 14