Word Pilot NR.2 FEB. 2020

WORD
PILOT
ISSN 2668-6023
ISSN-L 2668-6023

NR. 2 FEB. 2020

Special!

>
Rubrica
Romance

O REVISTĂ BOOKS BOOKS
AND MORE BOOKS

REȘIȚA

ANTOLOGIE

Editor-șef: Leila Sandra M.
Asistent editorial: Livia Furia
Colaborator editorial: Corina Finta

Design: Leila Sandra M.

© Books Books and More Books Publishing 2019

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată într-un
sistem de regăsire sau transmisă sub nicio formă și prin niciun mijloc - electronic, mecanic, de

fotocopiere, de înregistrare - fără a avea permisiunea scrisă a deținătorului de copyright.

Word Pilot

ISSN 2668-6023, ISSN-L 2668-6023

O revistă Books Books and More Books

05 Cuvântul Editorilor
06 Autori

PROZĂ SCURTĂ

08 Transatlantica - Nicolae-Florentin Petrișor
15 Seiful Northam - Irina M.P.
18 O stea căzătoare - Laura Simionescu (ROMANCE)
21 Cum mi-am recuperat fratele - Mihai Ștefan-Cătălin
26 O frântură din „n” [...] - Ștefania Matoc (ROMANCE)
31 Deveniți ceea ce sunteți - Mariana Turcin
33 Apă de lavandă - Maria Laura Antohe (ROMANCE)
43 O poveste veșnică - Mărăcineanu Alexandru-Florin

00

POEZIE
46 Poem de stihuri - Anamaria Gheorghiță (ROMANCE)
47 Poruncă Efemeră - Daniela Poenaru (ROMANCE)
48 Tu - Corina Finta (ROMANCE)
49 Pete pe suflet - George Marius Dinu
50 Dragoste de zei - Sorana M. Ilie (ROMANCE)
51 Renaștere - Diana Godoroja
52 Iar plouă... - Elena Coca Mahalu
53 Lângă tine - Grațiela Cristina Solovăstru (ROMANCE)
54 Golden crows - Ene Eliza-Marie (EN)

CUVÂNTUL
EDITORILOR

Această revistă a luat ființă datorită grupului Books Books and More Books care a ajuns să
găzduiască peste 6.700 membri. Într-o eră în care lumea literaturii a devenit o adevărată junglă,
ne-am propus să dăm o șansă celor din umbră, care poate nu au curajul, posibilitatea financiară
sau încrederea necesară pentru a se face auziți într-o lume a „titanilor”.

Revista literară WORD PILOT urmărește să scoată la lumină și să aducă în fața cititorilor
scriitori străluciți și creativi care își expun imaginația și visele în texte cu adevărat captivante.

Personal, sper să devenim vocea scriitorilor cu potențial care poate ar trece neobservați prin
mâinile editurilor cu renume.

— Leila Sandra M.

Eu sper ca noi sã fim amuleta voastrã. Sã reuşim sã arãtãm lumii adevãratul vostru talent. Sfatul
meu este sã scrieți oricând, oriunde şi pe orice. Fãcând asta zi de zi veți deveni mai buni, iar în
timp vã veți face remarcați. Baftã multã tuturor şi nu renunțați la visul vostru! Scrieți!

— Corina Finta

Originalitate! Acesta este cuvântul cheie atunci când un text îmi picã pe mâini. Într-o erã a
literaturii în care textele lipsite de substanțã sunt tot mai râvnite, noi ne dorim sã scoatem în
evidențã calitatea imaginativã cât și stilisticã. Așadar vã provoc sã ne uimiți!

— Livia Furia

AUTORI

Nicolae-Florentin Petrișor Mariana Turcin
Maria Laura Antohe
Irina M.P. Sorana M. Ilie
Laura Simionescu Diana Godoroja
Mihai Ștefan-Cătălin Mărăcineanu Alexandru-Florin
Ștefania Matoc Elena Coca Mahalu
Daniela Poenaru Grațiela Cristina Solovăstru
Ene Eliza-Marie
Corina Finta

PAGINA 7 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

PROZĂ
SCURTĂ

PAGINA 8 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

TRANSATLANTICA

DE NICOLAE-FLORENTIN PETRIȘOR

Dacă ar depinde de mine, aş trăi pe un vas în traversare, nu mă obişnuisem să dorm noaptea mai
mijlocul mării, fără să mă apropii vreodată de mult de trei ore. Îmi erau de ajuns, adăugate
somnului de după-amiază. Mă credeam într-un
umanitate. leagăn fantastic, înşelător, care, la cea mai mică
- Eleonora Duse neatenţie, s-ar fi răsucit odată cu pământul şi m-ar fi
azvârlit în neant.
DDouă zile încheiate stătusem închis în cabina
cochetă a transatlanticului. Însă oricât ţi-ar face Mi-era teamă.
plăcere lectura, tot te oboseşte. Ai nevoie de spaţiu şi
aer liber. Ies pe punte. Noaptea mai plutea deasupra Liniştea somnului, străjuită de zgomotul afund al
noastră, sus de tot, dar se apropia greoi dimineaţa motoarelor, se cutremura parcă la intervale regulate
străvezie, mult mai transparentă decât vălul negru şi pâlpâia cu o ritmicitate dezarmantă, ca aerul
care acoperea trandafirii înfloriţi ai stelelor. Umbre supraîncins deasupra câmpiei. Câteva lumini
desfăşurate se furişau în unduirea abia perceptibilă a galbene şi roşii spălau puntea sub atenta privire
uriaşului plutitor. ocrotitoare a lunii. Simţeam într-un mod ciudat că
nu sunt singur, că sunt secondat de o fiinţă, o
Pe punte respir profund, cu mâinile într-un exerciţiu entitate care nu mă spiona şi nici nu-mi bănuia
spontan de înviorare pe care îl simţeam măturând în prezenţa. Simţurile mele făcuseră, ab initio,
aer întunericul,lăsând urme albe, limpezi, ca abstracţie de marinarii de cart. Ei existau de când
ştergătoarele de parbriz. Nici acum, la a doua lumea acolo, supravegheau orizontul întunecat şi nu
le mai percepeai prezenţa. Am cotrobăit asiduu cu

PAGINA 9 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

cu privirea printre tuburile vopsite în alb, ţevile ţâşnit sau a căzut în unda oceanului molcom. Părul
albastre, printre cabine şi tot felul de obstacole. lung, argintat de razele lunii, plutea în curentul
Când am descoperit-o, deşi mă aşteptam la aşa ceva, stârnit, întocmai ca rochia. O clipă, m-am bănuit de
m-a săgetat un fior, o senzaţie din aceea care te halucinaţii şi am ridicat braţul stâng în dreptul
blochează, îţi împrumută o rigiditate nefirească. Într- frunţii ca o pavăză precară. Ceva strălucise rapid la
adevăr, era o siluetă de femeie, aplecată puţin peste sfârşitul acestei căderi înspăimântate, ceva ca
bord, destul de departe de postul meu de observaţie, oglinda intermitentă a mii de ochi în beznă.
o siluetă care părea că urmăreşte siajul monstruos al
navei. Lumina cernută asupra-i, de luna întreagă de Am alergat pierit către locul cu pricina, m-am
deasupra noastră, îmi dezvăluia ochilor rochia de aplecat periculos de mult peste balustradă să zăresc
mătase strânsă pe talia subţire, lungă până în braţul ridicat deasupra apei în aşteptarea ajutorului,
podeaua punţii. dar n-am văzut decât unduirea uleioasă şi parşivă a
spinărilor valurilor. Numai faptul că nu ştiam să înot
Aşa păţesc de fiecare dată după ce mă claustrez zile mi-a oprit elanul de a sări peste bord. În timp ce
în şir, pierd legătura cu realitatea, dar se dezvoltă în desfăceam neîndemânatic un colac de salvare,
mine o poftă nebună de vorbă şi intru în dialog cu strigam disperat, alergând pe puntea metalică fără o
oricine, ca atunci când ai febră şi te-ai acoperi cu tot direcţie anume, o punte care refuza ecoul paşilor
ce-ţi cade la mână. Aş pălăvrăgi vrute şi nevrute cu mei, rigidă şi inumană.
oricine s-ar încumeta să mă suporte un ceas. Ce să
fie cu femeia aceasta când toţi dorm, obosiţi sau - Om la apă! Om la apă! ţipam, bezmetic. Om la apă!
extenuaţi de jocurile şi distracţiile prelungite până în băteam cu toată forţa în cabina căpitanului. Au
creierii nopţii? De cart, nu e, mi-am zis, zâmbind. înghiţit-o valurile! îi spuneam, cu răsuflarea
întretăiată, când abia crăpase uşa.
Îmi aranjez costumul, îndrept cravata pe care o
agăţasem la voia întâmplării de gâtul meu înţepenit Marinarul de cart îşi îndreptase binoclul electronic
şi mă îndrept spre ea, hotărât şi bucuros să deschid cu infraroşii spre coada pachebotului, cercetând cu
un dialog la îndemâna amândurora, lăsând de-o atenţie turbioanele siajului, apoi spre căpitan, parcă
parte morga cu care am fost educat, neluând în să-l recunoască. Era atât de calm în mişcările lui
calcul niciun risc dintre cele pe care le presupune un încât bănuiam că dormise până în clipa aceea, iar eu
dialog. La jumătatea drumului, îmi dreg glasul cât îl trezisem din somnul cel mai dulce. Căpitanul
mai sonor posibil, - cu toate că noaptea sunetele părea să nu înţeleagă spusele mele, fiindcă mă
sunt mai clare -, să-mi fac cunoscută prezenţa, să n-o judeca după atitudinea calmă a matelotului de
iau prin surprindere şi să cadă peste bord. E serviciu. El avea reperele sale, oamenii săi de
neplăcut să fii trezit brutal din gânduri, şi-apoi mi-ar nădejde.
fi fost penibil să mai însăilez o conversaţie după
aceea. La zgomotul glasului meu - mă pregăteam să - O femeie, domnule căpitan! S-a speriat de
salut şi-mi probam engleza - silueta s-a răsucit apropierea mea şi a sărit...a plonjat...a căzut peste
surprinsă sau speriată, m-a fixat câteva fracţiuni de bord...habar n-am ... aproape un zbor. Mă străduiam
secundă, apoi a

PAGINA 10 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

să-mi aleg cuvintele care şi aşa nu aveau înţeles lecţie înfumuratului matroz. O fi gustat şi el din
pentru el. Îi flutura rochia ca o trenă luată de vânt, ca nelipsitul rom marinăresc, de fapt, cine-l poate
o aripă uriaşă legată de trup fără controlul acestuia. împiedica?

O clipă l-am simţit alertat, însă imediat s-a stăpânit, La prânz îl zăresc în compania a două doamne. Aş-
reprimând un ordin pe care i-l citisem pe buze. Mi-a tept puţin şi-l acroşez din mers, fără nicio introduce-
spus cu o linişte total deplasată: re.

- O sirenă, domnule. Nu vă faceţi griji! Noapte bună, - Domnule De Maori!
m-a concediat ca pe un intrus nebun trezit în toiul
nopţii de coşmarurile sale, însoţind urarea cu un Mă adresez intenţionat fără formula consacrată de
salut riguros la caschetă. Şi a plecat. domnule căpitan, ca să simtă că sunt surescitat, că
nu mi-a trecut nervozitatea de azi noapte, să observe
- Domnule De Maori, am vrut să-l reţin, dar era prea că a fost nepoliticos şi să se controleze altădată. Într-
târziu. Dispăruse dincolo de uşa cabinei, trântită cu adevăr, atitudinea lui mă lezase.
un zgomot sec.
- Da, vă rog, m-a salutat cu acelaşi gest la şapcă, pe
Siguranţa lui m-a dezarmat şi pe mine. O fi fost vreo care-l detestam.
femeiuşcă, o sirenă din acelea izgonite de vreun
nabab plictisit de serviciile ei. N-o iubea probabil şi a - N-am avut halucinaţii azi noapte, era o femeie. S-a
băut mai mult şi, dintr-odată, i s-a făcut din nou sete. înecat. Pasagerii dumneavoastră sunt mai puţini cu
Să bea sănătoasă, dar prea m-a tratat batjocoritor unul. Ori aveţi sinucigaşi la bord? O să ajungeţi
acest căpitan De Maori cu moaca lui de prinţ arab. singur la destinaţie. Aveaţi datoria s-o salvaţi, dar n-
Începusem să tremur de mânie crescândă, sau poate aţi făcut niciun gest, n-aţi alertat echipajul de
era efectul brizei nocturne care mătura puntea. serviciu.

Am făcut un pas înainte, hotărât să apăs mânerul - Nu s-a înecat nimeni, domnule... Şi după o pauză
clanţei, dar am renunţat la mijlocul gestului spontan, de o secundă adaugă, ...decât în alcool. Ieri a fost
aiurit şi deconcertat odată în plus de netulburarea ziua cu cea mai mare cantitate de alcool consumată
căpitanului. M-am întors. Ăsta doarme pe el, mi-am de când suntem pe mare.
zis în semn de consolare. O sirenă, auzi! Băi căpitane,
tu mă iei de prost? Cred că visează mai degrabă, ori - Eu n-am consumat nimic din rafturile barului.
m-a luat în râs. Cui îi convine să-i strici somnul de
dincolo de miezul nopţii? E aiurit rău pentru un - Păcat, mi-a zis, sunt ticsite la refuz cu de toate şi vă
căpitan! Atâta timp singur pe ape, e de înţeles şi el. stau la dispoziţie până la miezul nopţii.
S-a scrintit, sărmanul! Dar m-a tratat ca pe toţi beţivii
sau mahmurii care vorbesc din spaimele alcoolului. Răspunsul lui persiflant nu cadra cu funcţia de
Cu greu am amânat o explicaţie, trebuia să-i dau o căpitan al unui mare pachebot. Asta m-a îndârjit.

PAGINA 11 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

- Voi aduce la cunoştinţă cazul căpităniei portului Le Oboseşte repede.
Hâvre. S-a înecat o femeie şi n-aţi ridicat niciun
deget, dimpotrivă. Nu mai auzeam zornăitul tacâmurilor, nici
conversaţiile murmurate ale celor de la mese. Doar
Doi stewarzi au trecut pe lângă noi şi s-au oprit o câte un râs ascuţit de femeie străpungea vacarmul
clipită cu privirea la căpitan - poate avea nevoie de acesta desfăşurat în surdină.
ajutor - dar acesta le-a făcut semn să-şi continue
drumul. -Poftă bună, domnule, mi-a urat căpitanul,
părăsindu-mă mai nedumerit ca înainte.
-Nu era nevoie, domnule, mi-a răspuns
imperturbabil, încât vocea lui egală semăna cu o S-a îndepărtat de masa mea, cu fruntea plecată,
melopee. Nu s-a înecat nimeni. încreţită de îndoieli perfide, dar după câţiva paşi m-
am auzit strigat. Era acelaşi De Maori, un pic rătăcit.
- Ba da. Am şi o mărturie, şi-i bag sub nas petecul de S-a întors la masa mea şi mi-a vorbit aproape în
mătase verzuie ridicat de pe punte. Cred că şi-a prins şoaptă.
rochia în odgonul care lega una dintre bărcile de
salvare. -Domnule... mi-e penibil sau ... nu-mi găsesc
cuvintele, dar vă rog să-mi faceţi un hatâr: Nu mai
A întins mâna şi a luat petecul de mătase, l-a ieşiţi pe punte la ora aceea. Va fi tot timpul acolo şi,
apropiat de ochi, apoi de nas şi, în final, l-a dus la sărind, voi fi obligat să-i reînnoiesc garderoba. O să
buze ca într-un ritual pe care-l vedeam uimit prima ajung în sapă de lemn. Rochiile ei costă enorm de
dată. mult, iar eu nu sunt Rockfeller. Le găsesc tot mai rar
pe undeva pe lângă Singapore, dar la preţuri
- Mătase de algă marină, a şoptit ca pentru el. Era o prohibite, dar asta n-ar însemna nimic... Veniţi puţin
sirenă, domnule. Mi-a vorbit calm, apoi a adăugat cu cu mine.
un zâmbet adresat cuiva în absenţă, nevăzut: Cred
că fiecare marinar are una care-l însoţeşte în Văzându-mă Toma Necredinciosul, aproape surd la
imensitatea oceanelor. aceste destăinuiri care, după câte mi-am dat seama
mult mai târziu, nu constituiau un secret pentru
-Probabil câte una în fiecare port! Aşa da! i-am ceilalţi pasageri, m-a luat pe după umeri, apoi de
replicat, la fel de țâfnos. braţ şi m-a purtat la cabina lui. Prima constatare a
fost că era mult mai spaţioasă decât a mea şi mai
Căpitanul m-a lăsat să-mi descarc nervii, iar după ce elegantă, dar perfect funcţională. A deschis un dulap
am terminat, a continuat pe un ton egal, cu o încastrat în perete, mai înalt decât un stat de om şi
superioritate demnă de statuia ecvestră a m-a invitat să privesc înăuntru.
împăratului filozof Marcus Aurelius.
- Poftiţi, aceasta e garderoba, mi-a indicat cu mâna
- Aceasta n-a parcurs alături de noi decât 174 de câteva rochii diafane de culoarea algelor marine,
mile.

PAGINA 12 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

orânduite cu grijă. N-au mai rămas decât trei, - Poftă bună, domnule, mi-a urat, dar am surprins în
confecţionate din mătase de algă. Am nevoie de privirea lui o lume pe care eu n-am s-o cunosc
şaptesprezece pentru a traversa o sută şaptezeci şi niciodată.
patru de mile. Când depăşesc numărul acesta, ajung
la disperare: nu se mai arată prietenoase. Pe cea pe - I-aţi dat un nume potrivit, domnule căpitan, am
care aţi văzut-o azi noapte, mateloţii au numit-o strigat după el în vacarmul sălii, ca un ecou tardiv al
Pulcherina, dar nu ştiu ce nume i s-ar potrivi, poate unei reparaţii pe care i-o datoram. Sunteţi
nu m-am obişnuit eu. îndrăgostit rău, am adăugat cu sinceră compasiune.

Nu găseam ce să-i spun şi parcă nici nu îndrăzneam Destăinuirile căpitanului cât şi un impuls
să-l întrerup. necunoscut mi-au stârnit curiozitatea şi m-au împins
la un gest de care nu mai sunt la fel de mândru ca la
- Ne este interzis cu desăvârşire să le rănim, iar să le început. Inițial nici nu m-am socotit în stare să fac
ucidem, nici atât. Sunt sub protecţie, fiind aşa ceva. Alergase el după mine până acum, dar se
considerate nişte bijuterii ale naturii, suprema pare că venise rândul meu, şi l-am strigat cu
inspiraţie artistică a Demiurgului. De fapt, aflaţi că respiraţia întretăiată.
sunt fragile şi nevinovate ca un sărut de copil. Şi atât
de singure, domnule! Numai căldura sufletului uman - Domnule căpitan!
le mai ţine în viaţă. Gingăşia lor proverbială este
inegalabilă şi, tot ea, le-a făcut atât de vulnerabile. Se strecurase abil prin mulţimea fremătândă, absent
la saluturile care se ţineau lanţ, copleşit de gândurile
-Cântă frumos, domnule căpitan? Schimbasem tonul proprii, ori adâncit într-o lume care exista numai
şi formula de adresare, fiindcă se topise în mine pentru el. Îmi era ruşine, într-un fel, de ceea ce
supărarea aceea neroadă. Simpatia subită pentru aveam să-i cer, însă nici eu nu aveam o altă scăpare,
căpitan se datora faptului că îi descoperisem un şi-atunci cămaşa era mai aproape de trup. S-a oprit
suflet sensibil. cu capul aplecat în pământ, fără să întoarcă spre
mine figura încadrată de barba neagră. Vocea mea îi
- Nu cântă niciodată, domnule. Sunt tăcute ca peştii. era de acum cunoscută, doar numele îi era străin.
S-a oprit o clipă, apoi a continuat. Poate numai
privirea lor să fie o muzică. Da, a subliniat încrezător, -Domnule căpitan..., m-am întrerupt, căznindu-mi
au o muzică în priviri care ar da viaţă şi sufletelor vorbele,...dorinţa dumitale o respect, dar...aş vrea... N-
împietrite. am văzut niciodată o sirenă de aproape, în carne şi
oase.
- Sunteţi îndrăgostit, domnule De Maori. Aşa i-am
plătit o poliţă fără să vreau, deşi regret acum fiindcă, Căpitanul De Maori a făcut ochii mari, vizibil surprins
rememorând faptele, mi-am dat seama că în vorbele de şantajul meu, dar a luptat o clipă cu el, şi-a
sale n-a existat nicio clipă vreun dram de ironie. revenit, disimulându-şi stupefacția. Simţeam că ceva

PAGINA 13 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

s-a rupt înlăuntrul lui, ceva ca o voinţă încolţită de o Dar în aceeaşi clipă, De Maori a comutat pe lumină
fatalitate. de veghe albastră şi n-am văzut decât conturul
impresionant al unui corp pe care îl ştiam de pe
Târziu după miezul nopţii şi înstăpânirea liniştii, m-a punte, însă am auzit un foşnet din adâncuri, rece,
poftit în cabina lui. A acoperit o nişă cu o draperie care a umplut cabina spaţioasă a căpitanului. Apoi
improvizată, lăsând doar o fantă prin care să privesc uşa de la intrare s-a închis prelung, interminabil.
şi să-mi satisfac curiozitatea neînfrânată. Agitat,
traversa încăperea din câţiva paşi, apoi făcea calea - Când vreţi, puteţi pleca, am auzit vocea căpitanului.
întoarsă ca într-un ritual ancestral numai al lui. Abia mă puteam urni, flagelat de impietatea pe care
Începuse să-mi fie milă de acest bărbat falnic pe o săvârşisem, dar cu privirea căutătoare de jur-
care, fără să-mi dau seama, îl molestam în cazne împrejur. De Maori se aşezase pe marginea patului
supraomeneşti. cu capul prins în palme. Nu mai aveam ce aştepta şi
m-am îndreptat către ieşire, dar el mi-a barat
Deodată s-a oprit din acel teribil du-te-vino, a întins drumul.
mâna spre uşă, a deschis-o prelung, fără zgomot. Era
acolo. Pulcherina venise. Apa mării şiroia de pe - Nu plecaţi pe acolo. Este pe punte. Însă era prea
trupul ei şi din rochia mulată pe corp, lipită de un târziu, mă văzuse, ochii aceia mari cu pleoape grele
trup suplu, perfect fusiform subliniindu-i supleţea de genele lungi m-au recunoscut, străfulgerând
nefirească. Părul se ţinea în şuviţe lungi, iar ochii lumina a mii şi mii de stele. Mi-am dat seama că nu
străfulgerau lumina a mii şi mii de stele. Aproape că- va pleca.
mi ţineam respiraţia. Căpitanul s-a dus în
întâmpinarea ei, eu am aşteptat să se îmbrăţişeze Căpitanul a observat şi parcă s-a înroşit de o mânie
mistuiţi de focul sacru al iubirii, dar ea rămăsese bizară, gura i se strâmbase de patimă, iar faţa aceea
hieratică în faţa lui. Amândoi păstrau o tăcere senină de prinţ arab s-a schimonosit într-un rictus.
încărcată de înţelesuri venite de dincolo de voinţa
lor, dincolo de fiinţa lor prezentă şi palpabilă. - La noapte coborâţi. Nu mai avem timp să vă arăt
piscina sirenelor.
Uitându-mă la De Maori, am fost surprins de
beatitudinea care-i scălda figura într-o lumină Am ajuns în portul New York care strălucea etern cu
supranaturală, ca razele de soare care pătrund într-o luminile lui artificiale colorate şi clipitoare în fel şi
peşteră printr-o fisură din plafon. Nu mai existau chip. Nave ascunse în ceţurile nopţii sfâşiau cu
decât ei doi în toată lumea care lăsa impresia că îşi stridenţa sirenelor văzduhul binevoitor. Luna îşi vărsa
concentrase toată vitalitatea în cele două trupuri lumina galben-verzuie peste valurile oceanului ca o
firave. Întreaga forţă a existenţei naturii, sădită de-a vărsătură încărcată de fiere.
lungul a milioane de ani în lume, s-a concentrat aici
ca un sâmbure al începutului perpetuu. Clipe peste Într-adevăr, dacă strângeai puţin din ochi se
clipe s-au scurs, multe şi puţine la număr, încât observau inconfundabile siluetele zgârie-norilor din
curiozitatea mea procletă s-a transformat în dorinţă. Manhattan, într-un puzzle orbitor de culori.

PAGINA 14 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Nu pricepeam nimic din ce-mi spunea căpitanul,
fiindcă voiam să scap de vraja care îmi întina sufletul
şi îmi anihila voinţa.

- Mai coboară cineva cu mine? am întrebat.

- Nimeni. Sunteţi singurul care trebuie să coboare.
Vă pun la dispoziţie o şalupă rapidă să vă depună la
cheu.

- Căpitane, sunteţi cumva gelos?

- Plecarea ta îmi uşurează sufletul. Tu eşti singurul
muritor care a văzut o sirenă în carne şi oase.

Am urcat în şalupa rapidă, dar la mijlocul drumului
am cerut să facem calea întoarsă. Abia acum
vedeam pachebotul în toată splendoarea lui, pe care
nu puteai s-o desluşeşti din interior, şi mi-am dat
seama că asta era lumea lui De Maori. Căpitanul mă
aştepta pe punte, ieşise din cabina de comandă şi
m-a întâmpinat cu acelaşi salut onest, un pic
contrariat:

- De ce te-ai întors? Dacă nu cobori acum nu vei mai
coborî niciodată.

- Dar ceilalţi pasageri?

- Ceilalţi nu vor să mai coboare. Ei sunt pasageri
eterni.

- Pasagerul etern..., am murmurat pentru mine şi m-
am îndreptat spre cabina mea.

Când am întors capul spre pupă, sirena era tot acolo.
Mi-am dat seama că de acum înainte o voi vedea în
orice moment al zilei.

PAGINA 15 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

SEIFUL NORTHAM

DE IRINA M.P.

SSeattle este un oraș cu totul aparte, un loc unde mi-a adus doar nefericire, dar unde mă întorc mereu,
acasă nu mai este doar un cuvânt, ci o semnificație de parcă acolo sus există cineva care nu vrea ca
completă cu multe sensuri diferite. Regretul nu ar moștenitoarea de drept să stea departe de acea
trebui să-și facă loc în viața mea, dar din păcate este  familie care mă așteaptă de mult timp. Am revenit
o emoție ce îmi stă pe suflet, apărând doar când mă din cauza unei scrisori ciudate. De ce am făcut asta?
îndoiesc de mine, așa că mă întreb, acum de ce am Poate pentru că zi și noapte mi-a bântuit gândurile
parte de acest lucru? Simplu. Deoarece nu mai știu și așa foarte haotice.
cine sunt, unde mă aflu și ce caut în locul ăsta. O
decizie puerilă m-a împins aici, care-mi provoacă o Am simțit o urmă de responsabilitate care m-a adus
durere surdă chiar în moalele capului. Ea are mare lângă o ușă roșie. Dorul nemărginit pentru femeia
legătură cu motivul pentru care sunt aici, o scuză care m-am crescut era prezent în inima mea, dar din
penibilă de a-mi vizita bunica. M-am întors, purtând păcate nu puteam să dau frâu liber sentimentelor
acest pretext în minte, cu toate că am jurat mereu mele, fiindcă atunci m-aș fi simțit obligată să fac
că ceva ce mai târziu aș fi regretat.
va fi ultima oară, fiind conștientă că mă mint
singură. Ultima mea întâlnire cu Rosetta nu a fost nici pe
departe cum m-aș fi așteptat, și văzând cum totul se
Doare. complică, am fugit acolo unde m-au dus picioarele.
Nu am avut tăria necesară să dau ochii cu omul care
Sufletul aproape gol este asemenea unui deșert a fost mereu alături de mine, dar am strâns din dinți
singuratic, undeva unde am fost de curând. La fel ca să  pot face acest lucru. Gândindu-mă la bunica
este și viața mea trăită în acest oraș mare care mă
lasă fără suflare. Urăsc să stau aici, pe teritoriul care

PAGINA 16 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

mea, tot universul meu se rupe în două și vinovăția Refuz să las întunericul să se hrănească cu frica mea,
devine puterea centrală. Se pare că ea va face mereu un sentiment ce mă încearcă de cele mai multe ori
parte din viața mea fie că vreau sau nu. când sunt în prezența ei. Inspir adânc aer în piept,
renunțând să caut sursa de lumină artificială și mă
Trag aer în piept, dar fără folos căci stau precum o concentrez pe altceva, împiedicându-mă de ceva
statuie și mă holbez la o amărâtă de ușă, neavând dur. Mă dezechilibrez inevitabil, însă apuc să mă
curajul de a păși în interiorul casei în care am sprijin, atingând cu mâinile ceva ce părea a fi
copilărit. Unde a dispărut femeia care le-a întors întrerupătorul. Lumina mă orbește preț de o
spatele tuturor ca să-și îndeplinească visurile? Cum secundă așa că aștept să mă dezmeticesc înainte de
se poate ca tânăra care a colindat pădurile din Africa a mă mișca din loc.
să se teamă de o întâlnire iminentă cu o persoană
total opusă ei? Nu gândeam lucid în clipa aceea, nu Mă uit prin salonul unde am crescut și am învățat ce
când îmi era teamă să stau față în față cu Rosetta, este suferința. Totul era la fel.
bunica mea și singura mea rudă.    
Privirea mea poposește asupra podelei unde trupul
Fie ce-o fi, îmi spun în timp ce ating cleanța rece ca zăcea într-o baltă de sânge. Am împietrit terifiată. Ce
gheața. Beznă. Simt o senzație ciudată de disconfort, s-a întâmplat? De ce se află un mort în casa bunicii
o emoție pe care doar o dată am trăit-o pe pielea mele? Are vreo legătură Rosetta cu asta? Înaintez
mea și de atunci tot încerc să o uit. Înaintez cu pași precaută spre trupul inert ce mă atrage într-un mod
nesiguri prin încăpere, încercând să zăresc ceva, un inexplicabil.
lucru ce ar putea explica motivul venirii mele.    
Nu se poate! am icnit cu voce scăzută.
— Rosetta, strig fără să primesc vreun răspuns.
     Lacrimile încep să-mi curgă șiroaie pe obraji.
Un miros ciudat îmi invadează nările, făcându-mă Picioarele mi se înmoaie și mă trezesc stând pe
să strâmb din nas. Pipăi peretele neted cu vârful podeaua îmbibată în sânge. Hârtia îmi scapă din
degetelor, încercând să caut întrerupătorul. mână, răstogolindu-se precum o minge prin
    sufragerie. Cea care zăcea pe podea era chiar
Gândește! mi-am spus. Rosetta, singura mea rudă.

Am trăit multe aventuri pe pielea mea, așa că asta ar Îi studiez chipul lipsit de expresie cu pielea plină de
fi trebuit să mă ajute, dar nu-mi aminteam nimic. riduri și cu acele pete negre ce îmi aminteau de ma-
Respiram greoi în timp ce mergeam lipită de perete, ma.Viața femeii s-a sfârșit brusc, iar eu habar nu a-
încercând în zadar să găsesc o soluție pentru veam ce s-a întâmplat.
problema mea. O uram pe Rosetta, deoarece mă
punea să trec prin clipe înfricoșătoare ce îmi Ceva nu era în regulă. Mi-am șters pe grabă lacrimile,
aminteau cât de slabă sunt. ridicându-mă cât mai rapid pentru a nu mi se face

PAGINA 17 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

greață. Îmi plimb privirea prin încăpere, căutând Cele cinci obiecte sunt: Masca de aur, inelul de foc,
ceva cu care aș fi putut să o acopăr. Găsesc într-un colierul turcoaz, rochia de argint și pantofii de smarald.
final un cearșaf alb pe spătarul unui scaun. Familia noastră a păzit mereu masca de aur, însă
cineva a aflat de ele, iar acum vrea să le obțină cu orice
Înșfac materialul mătăsos, strângându-l bine la preț.
piept, după care-l pun peste trupul ei. Cum am Dacă citești această scrisoare, atunci eu nu mai sunt,
putut să plec și să o las aici? Este doar vina mea și persoana care vrea acele obiecte a ajuns la mine, cu
nicio părere de rău nu ar putea să o aducă înapoi. toate că de la mine niciodată nu va afla unde este
     masca. Ea este ascunsă foarte bine, unde doar
O privesc pentru ultima dată și sun la 911. Îmi moștenitorul de drept poate ajunge. Tu ești cea care
amintesc între timp de scrisoarea pe care mi-a poate ajunge la mască, iar eu am încredere în tine că
trimis-o ca să mă avertizeze, eu crezând că este vei reuși acest lucru.  
vorba doar de o glumă. Găsește acea mască și după pe moștenitorii acelor
patru familii, iar împreună distrugeți Seiful Northam
Ce proastă sunt! mi-am reproșat. pentru totdeauna.
    Te iubesc, Bev și am încredere că vei face ceea ce e
Mă târăsc până în capătul unde s-a rostogolit bucata corect.
de hârtie și o ridic știind că doar ea mi-a mai rămas P.S Privește în interiorul tău și caută soluția acestor
din partea ei. Nu o să o dezamăgesc, o să o fac probleme majore.
mândră de mine și nu o să mă las până nu o să-i Cu drag, bunica ta
îndeplinesc ultima ei dorință. care și-a dorit ca tu să fii fericită oriunde te-ai afla.”

O întind cu grijă și o recitesc, doar că de data asta
îmi fac un plan în minte și las și o promisiune, aceea
de a găsi acel obiect important realizat de familia
noastră acum cinci sute de ani.

,,Dragă Bev, nepoata mea preferată,     
Îți scriu aceste rânduri pentru a-ți spune adevărul
despre familia noastră, dar și despre Seiful Northam
care este ascuns într-un oraș fantomă. Acum cinci sute
de ani, noi și cu alte patru familii am găsit cea mai mare
bogăție ce poate distruge întreaga lume dacă va ajunge
pe mâinile cui nu trebuie. Am creat cinci obiecte
prețioase care constituie cheia spre acea bogăție care
este ascunsă într-un seif.

PAGINA 18 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

O STEA CĂZĂTOARE

DE LAURA SIMIONESCU

ȘȘoaptele celor prezenți au încetat în momentul în fericit. Nu îi mai văzuse de atât de mult timp
care tânăra femeie și-a făcut apariția. Atenția tuturor zâmbetul acela dulce, care îi făcea inima să tresalte
s-a îndreptat în mai puțin de o secundă asupra ei, pe de fiecare dată. Avea senzația că au trecut secole de
fețele unora apărând chiar câteva lacrimi ce le atunci, atât de mult îi simțise lipsa.
trădau fericirea. Bărbatul, vizibil emoționat, care se
afla lângă preot a înghițit în sec, mușcându-și apoi În ultimii doi ani o văzuse doar plângând și îl durea
cu putere buza de jos. Încerca în zadar să se sufletul pentru ea. O durere copleșitoare îl cuprindea
calmeze, căci imaginea fetei îl răscolea până în cu fiecare lacrimă pe care ea o vărsa și o implora, îi
adâncul sufletului. striga să nu mai plângă. Dar ea nu îl auzea și
lacrimile continuau să îi alunece pe obraji, făcându-l
Inima i s-a oprit pentru o secundă atunci când a să simtă că se sufocă. Cât de dor îi fusese să o vadă
zărit-o la brațul tatălui ei, pășind mărunt spre altar. I fericită, de câte ori își dorise să se întâmple asta. În
se părea că nu mai poate să respire, dar apoi scutura sfârșit dorința i se îndeplinise. Iubita lui era fericită,
din cap și își spunea că era imposibil ca el să simtă așa cum nu mai fusese de ceva vreme. Iubita lui
aceste lucruri. O privea cu o infinită dragoste și griă, frumoasă ca o zână. Iubita lui... cât de bine suna. Îi
simițind cum ceva îi încălzește inima. Un sentiment era atât de dor să îi spună așa, să o strângă puternic
atât de plăcut, încât își dorea ca acesta să îi în brațe, să o sărute și să o lase să își ascundă fața în
îmbrățișeze sufletul pentru totdeauna. Trupul fragil pieptul lui. Îi lipsea, îi lipsea atât de tare...
al femeii era acoperit în cel mai delicat mod de
rochia albă și părul negru îi cădea greu pe umeri. O Chipul ei luminos îi aducea aminte de ziua în care o
vedea zâmbind, iar asta îl făcea mai mult decât văzuse pentru prima oară. Își aducea aminte fiecare

PAGINA 19 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

detaliu, ca și când totul se petrecuse cu o zi în urmă. după deget și și-a declarat iubirea. După multă
În acea dimineață mașina a refuzat să mai muncă de convingere a reușit să o facă să accepte să
pornească, iar el a fost nevoit să ia autobuzul până la fie iubita lui. Acela a fost momentul în care s-a simțit
locul de muncă. Din lipsă de ocupație a început să se cel mai împlinit om de pe pământ.
uite la persoanele din jurul lui. Toți oamenii erau
posomorâți și triști, iar asta se întâmpla doar era din Aducându-și aminte de acele momente a simțit
cauza timpului de afară. Se părea că gerul și cum o gheară îi strânge inima. I se părea atât de
ninsoarea nu erau pe placul tuturor. Totuși, în acea îndepărtată acea zi, ca și cum făcea parte dintr-o
mare de tristețe, era o și persoană care radia de altă viață. Așa pierdut în amintiri cum era nu a
fericire. Din când în când un mic zâmbet îi înflorea realizat când s-a terminat slujba. Cu toate acestea, a
pe chipul care păstrase ceva din inocența unui copil. auzit ca prin vis întrebarea preotului și un nod i s-a
Începuse să se întrebe care era motivul bucuriei pus în gât.
acelei fete. Sau cine.
- Harris Brant o iei în căsătorie pe Jeanne Reene, să-ți
Din locul în care stătea putea să îi observe cu fie alături la bine și la greu, până când moartea vă va
ușurință părul negru și lung, ochii mari, căprui și despărți?
buzele pline, rozalii. Rămăsese blocat la vederea ei și
a continuat să o privească pe toată durata călătoriei. Răspunsul afirmativ al acestuia, însoțit de un mic
Ar fi vrut să îi vorbească, dar tot curajul îi dispăruse zâmbet nu întârzie să apară, iar vocea liniștitoare și
subit așa cum niciodată nu i se mai întâmplase până blândă a preotului se auzi din nou.
atunci.
-Jeanne Reene îl iei în căsătorie pe Harris Brant, să-ți
A privit-o timid de la distanță, simțindu-se ca un fie alături la bine și la greu, până când moartea vă va
adolecent care se îndrăgostește pentru prima dată. despărți?
A coborât din autobuz înaintea ei și s-a certat mult
timp în gând, spunându-și că e un mare pămpălău. Răspunsul femeii, identic cu cel al lui Harris, și o
Următoarea zi a luat iarăși autobuzul, chiar dacă își atingere fină și timidă a buzelor celor doi au fost
reparase mașina, deoarece voia să o mai vadă o dată. suficiente pentru a smulge aplauze și chiuituri din
Nici atunci nu și-a găsit curajul pentru a-i vorbi... și parte invitaților care priveau cu drag proaspătul
nici în următoarele zece zile. cuplu. Imagini cu primul lor sărut din fața cofetăriei
îi treceau prin fața ochilor și pentru o secundă a
În cele din urmă, și-a luat inima în dinți și a intrat în putut să simtă iarăși gustul de cireșe al buzelor ei.
vorbă cu ea. Și-au petrecut zeci de dimineți așa. Tot ce îi mai rămăsese erau amintirile, dar și pe ele
Devenise obiceiul lor. Amândoi își doreau ca noaptea avea să le piardă cât de curând.
să treacă mai repede, știind că dimineața aveau să se
întâlnească. Începuseră să simtă ceva unul pentru Au plecat cu toții spre restaurantul unde avea să se
celălalt, dar niciunul nu avea curajul de a face primul țină petrecerea, dar el nici măcar nu și-a dat seama
pas. Asta până când el s-a săturat să se tot ascundă când a ajuns acolo. Îl încercau o grămadă de
sentimente pe care nu le putea controla.

PAGINA 20 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Era fericit doar pentru că ea era fericită. Dar, în l-a înconjurat până l-a cuprins cu totul.
același timp, simțea înțepături ca de ace în inimă. 
Jeanne trăgea cu putere aer în piept când privirea i-a
Proaspeții soți au început să danseze în mijlocul sălii fost furată de steaua căzătoare care apăruse din
și mai multe perechi de îndrăgostiți li s-au alăturat în senin pe cer. În ochi îi jucau lacrimi, dar nu le lăsa să
scurt timp. Își amintea inevitabil de primul lor dans, cadă. Ieșise afară deoarece nu voia ca invitații să
când mâinile ei îl atingeau timid, iar el o trăgea cât observe că se albise dintr-odată la față. Pentru o
mai aproape posibil. A revenit în prezent și a văzut secundă i se păruse că aude vocea lui Marcus,
cum Jeanne se mișca cu atât de multă grație, de șoptindu-i că o iubește, dar își spunea că de vină era
parcă ar fi plutit. Stătea atât de aproape de ea și îl cu siguranță oboseala care se acumulase peste zi.
distrugea faptul că nu o putea atinge. Putea doar să
stea și să privească cum un alt bărbat o strânge în Nu se vindecase complet după pierderea lui, dar știa
brațe. Cum ea privea cu dragoste pe altcineva, nu pe că alături de Harris va reuși sa își învingă durerea. Mai
el. știa și că Marcus și-ar fi dorit ca ea să fie fericită și
tocmai de aceea acceptase prezența lui Harris în
Se gândea cu tristețe că nunta aceea ar fi putut să fie viața ei. A simțit cum două brațe o înconjoară și s-a
nunta lui dacă nu ar fi existat acel accident care îi cuibărit mai bine la pieptul soțului ei. Au rămas
adusese moartea. Nu a suportat să vadă cum iubita îmbrățișați privind cum steaua dispare de pe bolta
lui se îneacă în lacrimi și se ofilește pe zi ce trece, așa cerească, lăsând în urma ei doi oameni care își
că a căutat pe cineva care ar fi putut să îi vindece găsiseră liniștea.
inima și să îi închidă rănile. Cineva care să o
înțeleagă și care să știe prin ce trece. Îl găsise pe
Harris și era convins că el o va putea ajuta. Două
inimi distruse, două suflete care cerșeau alinare.

La început îi legase doar trecutul lor izbitor de
asemănător, dar apoi a mai apărut ceva. Acel ceva s-
a transformat în dragoste, iar Harris și Jeanne și-au
dat o nouă șansă la fericire. Spera doar că nu se
înșelase în privința lor și că vor avea o viață plină de
iubire. El nu mai putea face nimic în plus, misiunea
lui se încheiase. Atunci când ceasul a bătut miezul
nopții, a știut că trebuie să plece. Ea era în sfârșit
fericită și împlinită, iar asta înseamnă că nu mai are
de ce să rămână pe Pământ. A mai aruncat o privire
spre singura femeie pe care a iubit-o cu adevărat în
timpul vieții sale și cu ochii în lacrimi i-a spus un
ultim ,,te iubesc". În următoarea clipă o lumină albă

PAGINA 21 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

CUM MI-AM
RECUPERAT FRATELE

DE MIHAI ȘTEFAN-CĂTĂLIN

D-De ziua de azi nu trece! Clar! Nu trece! Afurisita aia faptul că noi nu eram și nici nu vom fi. Eu
de vrăjitoare nu o să prindă ziua de mâine! acceptasem treaba asta destul de ușor. Eram de felul
meu foarte leneș și nu-mi doream integrarea în
Fratele meu se agita prin casă înjurând de zor. grupuri gălăgioase și nici nu-mi păsa de atenția
Agitația lui era obișnuită, așa era el... „agitat ca un tuturor.
pepsi” spunea sora noastră mai mică, așa că nu l-am
luat în seamă și am continuat să visez la frumusețea Tom era altfel, el își dorise mereu să fie admirat, să
bălaie care se mutase la mine-n clasă. Mă gândeam aibă grămezi de prieteni, de aceea încercase orice: să
s-o invit în oraș după ore și-mi pregăteam discursul. joace fotbal, dar nu trecuse de preselecție, era și el,
ca mine, un împiedicat, apoi s-a străduit să intre-n
Era Valentine’s Day, mare sărbătoare, de care se diverse cluburi, dintr-un motiv sau altul nu reușise să
bucura toată populația adolescentină din liceu. reziste în niciunul. Aduna în jurul său oameni
Băieții, în special, erau euforici gândindu-se că vor incompatibili. Abordase diferite stiluri vestimentare
obține atenția fetelor la care visau și de care nu- mai mult sau mai puțin trăznite, toate încurajate de
ndrăzneau să se apropie. În ziua asta, însă, ascunși în optimista noastră mamă care spunea că „băiatul e
spatele unei felicitări. un original, își caută propria identitate” etc.

La asta mă gândeam și eu. Mama, iremediabil Una peste alta, bietul Tom rămăsese cu o mare
optimistă, luase o cutie cu felicitări gândindu-se frustrare și cu idea că vrând-nevrând o să ajungă
desigur la viața socială agitată a celor doi băieți ai ei. popular când va veni momentul și aștepta acest
Săraca… Ea fusese populară în liceu și nu accepta moment cu disperare. De-aia era și așa agitat, părea

PAGINA 22 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

că tot timpul este pe cale să piardă trenul. Tata -Ce frați ratați am! Și Tom spumegă pentru că a
comenta vesel: invitat-o în oraș pe Sarah Thompson și ea a râs de el
prin tot orașul.
„Gemenii noștri nu seamănă deloc... pe cât e Tom de
agitat, pe atât e Sam de leneș” . - Deci de-aia spumegă?

Nu eram gemeni identici, nici măcar nu se „vedea” - Sam aerianu’... știe toată lumea ce a pățit frate-tu
că suntem frați. Eu eram înalt și slăbănog ca tata, cu geamăn mai puțin tu!
păril negru, ochi căprui și o față extrem de banală.
Tom era scund, blond și moștenise trăsăturile Săracu Tom, acum începuseră și fetele să-și bată joc
frumoase ale mamei, era aproape prea frumos de el. Poate așa aș fi pățit și eu dacă aș fi reușit să
pentru un băiat și cu toate că făcea mari eforturi în vorbesc cu blonda aia. M-am dus la el în cameră, era
sala de sport, nu reușea să aibă un fizic adecvat. întins pe pat și părea că plânge, când m-a văzut a
început să strige.
Una peste alta, el se lăuda în fiecare zi cu câte o
găselniță nouă, un plan extraordinar de a ajunge în - Ieși afară!
atenția „copiilor cool”. Toată familia îl ignora cu
blândețe. Sora mea spusese odată „Ăsta dacă tace, M-am așezat lângă el pe pat și am oftat.
dispare”. Eu tăceam mai tot timpul, dar asta nu
deranja pe nimeni. Eticheta îmi fusese pusă de o - Frate, am venit să te scot în oraș. Am aflat de... de
mătușă „Sam-peștele” pentru că eram mut ca un Sarah, am mărturisit cu-n nod în gât. Nu merită să...
pește și păream în regulă oricând. și imediat se uită la mine scârbit, fumegând de furie.

Să revenim la ziua de azi. Ce să-i zic blondei? M-am - Nu e treaba ta, mă! Nu te băga tu în treburile mele;
uitat în direcția soră-mii, avea deja 14 ani, poate ar ce-ți pasă?
putea să-mi dea un sfat util.
Îmi zise asta pe un ton îndoielnic și parcă, așteptând
- Laura, cum ți-ar plăcea să fi învitată în oraș? să-l contrazic, să-l alin spunăndu-i că-s frate-su și-mi
pasă de el.
Și-a scos căștile din urechi și m-a privit.
Se șterse la ochi și-mi repetă.
- Dacă vrei să-și bați joc de mine să știi că ai greșit
ziua, azi chiar nu vreau să mă enervez. - Lasă-mă acum și ieși odată! N-am nevoie de
sfaturile tale idioate, nici de ridicola ta ieșire în oraș.
- Nu, fato, vreau s-o invit pe blonda nouă la plimbare
sau la film, sau oriunde doar să meargă cu mine. - Dar Tom, i-am replicat cu grabă, cu ce te ajută
bocitul ăsta după o fată amărâtă, fie ea cât de
Laura râse prietenos. populară?

PAGINA 23 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

- Ieși sau îți dau cu lampa asta în țeastă, și făcu semn doua zi, la prânz. Încăpățânatul naibii, vrea omul să
spre obiectul de pe noptieră. Ieși, urlă pentru a doua te ajute, iar tu îi întorci spatele și pe deasupra mai
oară ca trăsnit. faci și pe suferindul. Sunt curios dacă până mâine își
revine.
În momente ca acestea, nu-l mai văd și nu-l mai
recunosc pe frate-miu. Mă apasă o milă puțin Era dimineață și a doua zi după Valentine’s day.
justificată pentru stările astea ale lui de neînțeles, Fricosul de mine nu a reușit să invite pe fata cu păr
ridicole, forțate și imature. Să plângi după Sarah bălai la suc sau la film. A ales însă să se gândească la
Thompson e ca și cum ai regreta o înțepătură de frate-su și la mica lui „despresie”.
viespe și ai încerca să readuci momentele durerii. E
absurd, dar poate că el regretă de fapt eșecul Ne mâncăm cerealele, în timp ce mama ne grăbește
refuzului, și-și plânge rușinea pe care i-a adus-o fata. pentru că trebuie să ajungă la muncă și nu vrea să
întârzie. „Angajata model” e poreclită de Rita, colega
M-am ridicat de pe pat și-am plecat cu pași lenți, de ei de lucru. Eu zic că-i și „mamă model”, chiar dacă
frate leneș și demoralizat, cu privirea țintă a pe frate-miu îl răsfață mai cu seamă, iar pe noi doar
furibundului în urma mea. Până să ies pe ușa ne crește frumos.
camerei, am mai auzit o bolboroseală de cuvinte
pline de dispreț printre care „o să vadă ea, o să vadă - Hai! se răstește mama la noi. Luați-vă ghiozdanele
ea...” și la mașină!

Este aproape ora cinei, iar Tom nu se face văzut și Desigur, Tom era morocănos, ca în fiecare dimineață.
mama îi aduce, ca unui bolnav la pat, tava cu Ba că-i e prea somn, ba că nu are chef de școală.
friptură caldă și piure de la prânz. Îl răsfață ca mai Ciudat că în dimineața aceea avea cearcăne mari și
mereu și la masă îl compătimește printre surâsurile cenușii sub ochi, și nu spunea nimic. Gura i se
greu controlate ale soră-mii. inchidea într-un spasm forțat și nu grăia nimic, de
parcă glasul i-ar fi fost blestemat ca lui Ariel, din
- Săracul, băiatul meu trece și el prin suferințele Mica Sirenă.
cauzate de iubirea adoleșcenței. Să nu vă prind că-l
supărați mai rău decât e, zilele astea, și ne fulgeră cu Odată ajunși, ne luăm rămas-bun și ne îndreptăm
privirea ei aprigă. separat spre școală. Laura cu căștile mari pe după
gât merge alături de Estera, fata rockăriță, iar Tom,
În gândul meu zic că-i un bou, că nu vrea să mă pornește grăbit spre școală de parcă ar fi vrut să
asculte, adică nu vrea pe nimeni să asculte. Și ăsta termine vreo temă sau să o copieze, cum face de
nu-i primul episod... În clasa a doua a stat bosumflat obicei înainte de ore, de la tocilarul Wilson. Orice ar fi
o zi întreagă pentru că Angela, frumoasa clasei, mi-a se vedea că încă îl frământă subiectul de ieri.
fost pereche la făcut felicitări, iar el a trebuit să se
înțeleagă cu un coleg Daniel. Țin minte că m-a lovit Se face nevăzut pe după colțul clădirii, iar eu îmi dau
în umăr în acea zi, cu putere și m-a ignorat până a seama că în tot timpul ăsta am stat în același loc.

PAGINA 24 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Pornesc într-un final și intru pe poarta liceului În timp ce coboram am auzit mormăieli. Vaiete și
„COOPER WILD” scris cu litere mari și albastre. suflări înfundate. Toată lumea era adunată în fața
mea într-un cerc. Nu înțelegeam ce se petrecea și-un
Orele decurg lent, iar colegii își reintră în ritmul fior mi-a tăiat repede și pieziș pieptul, de sus până
cotidian după ziua mieroasă și amorezată de ieri. jos. Tocmai atunci mi-am dat seama că nu știam
Doamna Jenifer ne vorbește de cartea „La răscruce unde era Tom și ce făcea. Mi-era teamă să nu fi intrat
de vânturi”; de ura personajului principal Heathcliff, în vreun bucluc sau să se fi luat la bătaie cu un băiat
însă mie îmi vine în minte doar ura clară de pe care l-a iritat cumva. M-am apropiat cu greutate de
chipul lui frate-miu, în ceasul în care o blestema și-o mulțime, totul devenind din ce în ce mai limpede și
ponegrea pe Sarah, pe „afurisita aia de vrăjitoare, pe mai clar. Auzul mi s-a desfundat ca atunci când
dobitoaca...” M-am trezit ca din transă, cu sunetul scoți dopul unei sticle și țipetele și-au făcut loc în
clopoțelului vibrându-mi în creieri. urechile mele. Profesorii aveau fețele albe, elevii și
colegii mumurau înspăimântați, iar infirmierele se
Era ora prânzului și trebuia să cobor la cantină. tot agitau în nucleul sferei de oameni. Cineva purta o
Aveam de traversat trei coridoare și două rânduri de discuție scurtă și precisă la telefon, șoptind rece
scări până la sala de mese. De, nu am hotărât eu să adresa liceului. Părea a fi directorul.
am clasa în vârful dealului.
Mi s-a tăiat răsuflarea și dintr-o dată am simțit că nu
Mergeam cu mâinile amorțite-n buzunare și cu fața mai pot respira contopindu-mă cu mulțimea. În
mea monotonă. Mă uimea că nimeni nu-și făcea mijloc, tremurând și de-abia ținându-se pe picioare
apariția pe primul coridor. Bănuiam că am rămas stătea fratele meu, cu un cuțit mic, dar ascuțit în
ultimul și că ceilalți au pornit deja ca niște hiene mâna dreaptă, cu lama acoperită de sânge proaspăt.
flămânde spre prada de la parter. Am coborât Era pătat și el cu același sânge, clătinându-se de
primele scări, cu pașii înfipți pe treptele late. Teneșii- înfrigurat. Picioarele au început să-mi tremure
mi călcau deja pe al doilea coridor, iar o teamă văzând lichidul rubiniu curgându-i șiroaie pe mâini,
neînțeleasă m-a cuprins de nicăieri. Nu se auzea iar privirea lui s-a izbit de a mea ca o bătaie de
niciun glas, nici murmur de elev, nici pas. Nimic. Un clopot. Avea ochii sticloși.
lung coridor cu podeaua lustruită și cu două coloane
albe de dulapuri pe margini. Mai lipsea să licăre Scobitura din care erupea magma caldă se zărea în
becurile de sus și mă vădeam deja într-un film pieptul fetei întinse pe jos. Privirea i se închidea, iar
horror. Ca să-i dau și-un titlu: „Băiatul care a sângele curgea năvalnic în ciuda somnolenței
flămânzit”. Suna mai degrabă a carte pe care o muribundei. Era Sarah, chiar ea, iar coama cafenie
studiam la literatură. prinsă bine la spate și trupul subțire, dar lung o
trăda.
Ultimele trepte, în sfârșit! Mă întâmpină un coridor
mai scurt- un hol, și apoi ușa spre gigantica sală de Îmi văd fratele căzând în genunchi și aud izbitura
mese. metalică a cuțitului pe dușumea. Mă forțez să merg

PAGINA 25 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

la el, să alerg și să-i spun că n-a fost el. Să văd privirea
aceea de ieri, umilă și îndoielnică, care cerea din
străfuduri vorbe frățești. Vorbe precum „îmi pasă de
tine! ești fratele meu, ne curge același sânge-n vene ”,
dar nu... Priviea sa de acum era frântă. Era ca a unui
înger căzut din rai, deznădăjduit până-n măduva
aripilor sale. Ochii săi nu-mi mai cer nimic, gura îi e
inexpresivă, iar chipul alb mă înjugă la milă.

Mă izbesc de corpul lui scund și-l curpind cu brațele,
înconjurându-l ca un lanț de carne vie. Îi simt trupul
moale, lipsit de vlagă, gata să se lase pradă leșinului.
Îl țin așa, cum niciodată de când suntem pe pământ
n-am făcut-o și inima mi-e atât de aproape de a lui,
atât de fericită încât nici ura, nici disprețul, nici
indiferența, pe care mi le-a purtat atâția ani nu mă
mai interesau, nu mă mai posedau, nu mă mai
animau. Toate astea-mi erau acum moarte, la fel ca
trupul Sarahei.

M-am lăsat pe vine odată cu el și am simțit cum cad
ușor la sol. Îmi iubesc fratele, iar acum e în siguranță
în brațele mele...

PAGINA 26 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

O FRÂNTURĂ DIN „N”

ȘI CUM N-AM MAI AVUT

CERNEALĂ PENTRU „OI”

DE ȘTEFANIA MATOC pe care îmi poposea privirea, lângă clasa mea, pe
terenul de fotbal și în compania unora pe care îi
DDacă mi s-ar cere să numesc un singur lucru pe care cunoșteam. Și cu toate acestea, până în ziua în care
îl iubesc la viață, aș menționa fără doar și poate ai trecut cu skate-ul pe lângă mine și mi-ai dereglat
capacitatea ei de a fi cea mai mare necunoscută din bătăile inimii, nu te-am remarcat. 
toate timpurile, cu toate că e cea mai la îndemână. 
Mă întreb și acum de ce atunci. Ce a fost diferit? Să fi
Fiind un sportiv desăvârșit, nu stătea niciodată pe jucat vântul vreun rol și faptul că a împins cu toată
loc. Chiar și-n zilele acelea monotone, care mi se forța mirosul tău spre mine, învăluindu-mă
păreau copii trase la indigo după altele și care îmi complet?  (Scriu rândurile astea și parcă îți simt și-
induceau ideea că n-am realizat nimic, sigur s-a acum parfumul, pentru o clipă efemeră. Unic.
Verde.Viu. Electrizant. Vis. Vis.) Sau hanoracul tău să
întâmplat ceva. Dar pentru că n-am simțul mă fi scos brutal din gândurile mele? Sau viteza cu
observației prea dezvoltat, n-am băgat de seamă. În care zburai, pentru că ai dispărut din raza mea
fiecare minut exista riscul să se schimbe totul și vizuală imediat, exact ca o fantasmă? 
bum! Te-ai dus în altă parte.  Viața, o minge care
zboară prin aer și se lovește necontenit de pereții pe Și dacă pare tras de păr că m-am îndrăgostit exact
care ea însăși îi ridică în calea sa. atunci de tine, fără să îți fi văzut chipul, să știi că e
singurul adevăr din viața mea. Am făcut-o. Pe loc. 
Așa se face că trei ani de zile am mers la același liceu Nici măcar n-am avut de ales, fiindcă altceva a făcut
și nu te-am reperat nici măcar odată prin mulțime, acest lucru posibil.
nu ai ieșit niciodată în evidență, deși mai târziu –
când devenisei tot –  am rămas șocată
să constant că ai fost dintotdeauna acolo: în locurile

PAGINA 27 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Energia ta, ceva ce radia dinspre tine și s-a conectat Tu jucai pătrățica și eram ca de obicei picată în
cu mine, căci din ziua aia până ultima oară când ne- transă. Am negat, înroșindu-mă. Ceilalți au izbucnit
am văzut ai fost o siluetă colorată printre cele gri. Te în râs: da, e obsedată de „Coca cola”.
vedeam din depărtare, te recunoșteam oriunde, te
simțeam oricât de departe ne aflam unul de celălalt, —Care e? Haide, de ce nu vrei să mi-l arăți? N-ai
întorceam capul cu mult înainte să aflu că ești pe încredere în mine, Ștefi?  
undeva prin preajmă. Străluceai, cu o asemenea
forță, încât mă orbeai și nimeni nu vedea că-mi curg S-a uitat la mine cu ochii ei mari, care păreau atât de
raze din ochi și îmi înroșesc obrajii.   sinceri și m-a făcut să mă întreb de ce nu puteam să
vorbesc, în condițiile în care era singura fată din
Sufletul meu te însemnase. Erai toate bucățelele pe clasă cu care mă înțelegeam, pe care o admiram,
care le pierdusem din el de-a lungul timpului, la un chiar. Și totuși, abia am putut să dau frâu liber
loc; erai fiecare piesă din mine care lipsea, erai cuvintelor, să i te arăt, ca și cum mă strângea o
magia din cărți și o știam, îmi vibra în sânge. mână invizibilă de gât.

O săptămână am fost în fibrilații. Cine erai? Ce clasă? Deși ea și acum susține că noi două eram la fel de
Care era numele tău?  Te urmăream peste tot, îți apropiate și înainte de tine și de ziua asta, eu îmi
construiam personalitatea în mintea mea din ceea amintesc precis că până atunci relația noastră nu
ce vedeam. Jucai în fiecare pauză pătrățica, toți te depășise granița liceului. Abia după am început să
plăceau, îi făceai să râdă, deși zâmbeai întotdeauna vorbim zilnic, să descoperim mirate câte interese
superior, cu un singur colț al gurii ridicat, aveai o comune avem și să devenim cele mai bune
aluniță unică în frunte, păr des și lucios, făceai prietene.
chestii random și adesea rămâneai cu ochii fixați pe
cer. În mod clar, nu erai cineva obișnuit și tremuram A venit la mine acasă, mi-a cunoscut părinții, am
numai din cauza asta – găsisem pe cineva diferit, în dormit una lângă alta și ne-am împărtășit toate
sfârșit. temerile, secretele și dorințele.  Datorită ȚIE, pentru
că voia SĂ MĂ AJUTE.
Nu le-a luat mult celor din micul meu cerc să se
prindă că mă uit după tine. Mă tachinau, ce-i drept, — Pauza viitoare mergem să ne jucăm și noi cu ei, ca
dar într-un fel eram ușurată că pot vorbi cu ei. Cum să vorbești cu el. Te bagi pur și simplu în seamă, îl
purtai mereu hanoracul acela vișiniu de la Coca cola, întrebi de cât timp joacă și îl rogi să te învețe și pe
a venit și porecla ta, numele codat cu care puteam tine! E ușor. Haide, cu timiditatea nu faci nimic! s-a
purta în voie conversații prin clasă, fără ca restul să răstit la mine în timpul orei.
se prindă. Uneori, chiar și la câțiva metri de tine.
Și chiar n-am făcut nimic. Poate lucrurile ar fi stat cu
—Îți place de cineva, nu-i așa? m-a întrebat ea într-o totul altfel acum dacă o ascultam, dar n-am putut,
zi oarecare, prin curtea liceului. complexele mele mi-au venit de hac. Dar ea s-a dus
și fără mine și apoi mi-a relatat conversația voastră.

PAGINA 28 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Și naiva de mine a fost în culmea fericirii, numai În afară de aceste excepții, restul mi-au smuls bucăți
pentru că mai aflase ceva despre tine. Ceva ce o din inimă. Ca de pildă:
stârnise și mai tare. 
—I-am povestit despre problema mea de sănătate și
În aceeași seară ți-am scris pe Facebook, deși îmi pe moment n-a spus nimic, dar apoi a venit brusc în
tremurau degetele; am aruncat telefonul în mijlocul spatele meu și mi-a strecurat brățara lui pe
patului și am fugit până la magazin, lăsându-ți răgaz mână. „Păstreaz-o, tu ai mai multă nevoie de ea”.  
să-mi răspunzi și mie să mă calmez.  Două
conversații am purtat astfel și în ambele m-ai Sau când am citit scrisoarea pe care i-ai scris-o. Sau
terminat psihic, dar așa m-am dezvăluit în fața ta și când i s-a făcut „rău” și m-a rugat să merg cu ea afară
ai știut cine sunt, chiar dacă a mers extrem, dar să ia puțin aer, iar faptul că tu erai pe teren cu un
extrem de prost.  coleg de al tău a fost pură „întâmplare” și nu te
văzuse de la fereastră. Atunci i-ai spus cât de
Într-o zi, după multe altele în care începuse să frumoasă e și ai gonit-o în glumă, pentru că aparent
petreacă din ce în ce mai mult timp cu tine, trezind nu te puteai concentra din cauza ei.
astfel niște sentimente urâte în mine, mi-a spus,
Sau ce zici de...
— Aseară am vorbit despre tine! 
— Cred că are iubită. Vorbea cu E. și îi spunea că „nu e
Lumea mea s-a oprit în loc. genul lui”. Atât am auzit.

— Ce ați vorbit despre mine? părea că abia așteaptă Ce sens avea asta? Niciunul. Și la cât timp petrecuse
să îmi spună și doar din cauza acestui eveniment mi- cu tine, sigur ar fi știut dacă aveai pe cineva în viața
am suprimat o vreme toate bănuielile. ta, deci n-a fost greu să îmi dau seama că era vorba
despre mine, iar ea știa asta. Voia să mă îndepărteze
— I-am povestit puțin despre tine, cum ești, cât de subtil?
mult citești, că ești deșteaptă și cuminte... și el a spus
„citește? Uite primul lucru pe care-l avem în comun”. Nu eram genul tău. Nu eram genul tău. Nu eram...
Apoi a chițăit și m-a luat în brațe. Eu pluteam.
Sau ce zici de noi două sprijinite de calorifer,
Am mai avut senzația asta doar de trei ori de atunci: învățând? Ai venit la ea, iar eu m-am sufocat, așa
când m-ai salutat prima oară și atunci am realizat că cum pățeam adesea când te apropiai, îmi tăiai
mă recunoșteai, când ai trecut pe hol cu skate-ul și respirația. Vorbeați propriul vostru limbaj, cu
mi-ai urat „noapte bună” și ultima oară... când am propriile voastre glume, iar eu eram un spectator
participat amândoi la proiectul de la bibliotecă, te- care nu înțelegea nimic. Și durea, durea tare, pentru
am privit desenând și la sfârșit m-ai întrebat dacă că nu așa trebuia să fie.
poți să stai cu mine în bancă.

PAGINA 29 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Șopteați, dar am prins din zbor câteva fraze. În aceeași noapte i-am scris și eu un mesaj și fără să
menționez de ce, am informat-o că nu vreau să mai
— ...numai ca să văd cum reacționează. Ar fi aud de ea în viața mea, asta după ce am ieșit în ger și
amuzant. Ea a râs și te-a împins cu cotul. am plâns până s-a sunat de intrare, incapabilă să
mă stăpânesc. Nu o să știți niciodată câtă suferință
— Dar asta ar însemna să fii rău și nu e bine.   mi-ați provocat. 

Nici măcar acum nu am curaj să scriu despre ce cred Nu mi-a răspuns, n-a încercat să se explice, nu mi-a
că a fost totul, dar bănuiesc. Voiai să o săruți ca să te cerut nici măcar scuze. Am lipsit o săptămână de la
amuzi pe seama mea? Ea mi-era încă cea mai bună școală și am primit o poză cu voi doi sărutându-
prietenă și încă se prefăcea că între voi nu se vă. Altă lovitură, pentru că măcar o perioadă speram
întâmplă nimic, iar eu încă nu o confruntam. să fiți discreți, dar voi nu v-ați ascuns... nu tu; ea nu s-
a ascuns de mine, măcar din respect pentru ce mi-a
În interiorul meu știam, dar o parte din mine, cea făcut.
prostuță, plină de încredere în oameni, țipa că nu mi
se poate întâmpla una ca asta, că totul e doar în De-atunci v-am văzut zilnic, în ipostaze care mai de
mintea mea, că trebuie să am încredere în ea și să care și am mimat indiferența, ca să nu mă prăbușesc
aștept, pentru că îmi repeta tot timpul „ai răbdare”, decât acasă.
de parcă știa ceva ce eu nu știam. 
Refuzam să cred. Refuzam să cred, pentru că nu
Am renunțat să îmi mai bat joc de mine într-o seară eram conștientă decât de ceea ce considera inima
de iarnă. mea adevăr. De când ai trecut atunci pe lângă mine,
te-am visat seară de seară. Dumnezeu mi-e martor.
Toți elevii erau strânși la intrarea în liceu, pentru că Și într-una dintre ele, bântuită probabil de acele
era prea frig să fumăm afară și când am venit și eu, conversații de pe facebook, se făcea că dădeam
voi doi erați deja acolo. M-am așezat lângă ea și am scroll și mi-a apărut că ți-ai schimbat fotografia de
observat că e vizibil iritată de prezența mea și profil. Mă holbam la ea, apoi m-am trezit.
treptat s-a instalat liniștea.
Nu am acordat atenție acestui vis, până când nu m-
Îmi amintesc foarte clar că mă uitam în față, am întors seara acasă și s-a adeverit. N-am fost
ascultând ce spunea o colegă de a mea... când s-a niciodată mai șocată decât când am văzut aievea
auzit sunetul. Ființa mi s-a cutremurat. Eram lângă poza pe care o visasem și pe care n-aveam cum altfel
voi și ai sărutat-o scurt. Eram chiar acolo, în stânga! să o recunosc. „Ce e asta?” m-am întrebat, timorată.

Mult mai târziu am aflat că gestul tău a fost spontan Ți-aș fi dat totul, mă crezi? Nu te atinsesem, nu te
și că în aceeași noapte ați început o relație. simțisem, abia am schimbat câteva vorbe și tu nu
Bineînțeles, am dubii. Mi-e greu să cred că între voi mi-ai dat ocazia să te cunosc și să mă cunoști, dar
nu a început totul mai devreme.

PAGINA 30 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

sunt ferm convinsă că te-am iubit. Sau că cel puțin recunoști, o să fie confirmarea că ești sufletul meu
am fost pentru prima oară îndrăgostită cu adevărat, pereche. Pentru că... cum altfel ar ajunge la tine?
în cel mai ciudat mod cu putință, adică fără Șansele sunt infime. 
contact.  
Și te iert. Că o să vă căsătoriți, că o să aveți copii, că o
A durat luni de zile până când ea și-a făcut curaj să iubești – da, te iert pentru toate. În viața asta te-ai
mă caute, iar eu am iertat-o. Nimeni nu se aștepta, rătăcit. Cu acest corp, această minte și cu cine sunt
ce-i drept – am fost criticată aspru de apropiați. azi, mâine, ani de-acum încolo, nu m-ai recunoscut.
  
Ca și cum în timpul în care nu am vorbit, Nu și de data asta. 
sentimentele mele s-au evaporat și fără ca măcar să
mă întrebe dacă mă simt confortabil, imediat ce am Te iert, chiar dacă din cauza greșelii tale o să trăiesc
reluat legătura, a început să-mi povestească despre această viață fără să cunosc fericirea cu adevărat. Te
voi doi. M-a torturat cu iubirea dintre voi și la un iert, chiar dacă mă costă o viață întreagă. Te iert,
moment dat am început chiar să mă îndoiesc de acceptând umilă că avem nevoie și de acest
propria mea iubire, pentru că Doamne! Ce îmi mai obstacol, ca să ne dăm seama că aparținem doar
povestea... dar când te vedeam, mă cuprindea unul altuia și scopul nostru e să ne regăsim mereu,
aceeași senzație de nedescris. Mă trezeai la viață de indiferent de ochi, buze, nas sau gură.
fiecare dată, îmi înebuneai simțurile, îmi făceai
inima să bată cu adevărat și n-am cum să uit așa
ceva.

Ultima oară când te-am văzut a fost în Martie, la ziua
mea. Ați venit împreună, iar eu mi-am luat la
revedere de la tine, după un an de zile. Stai liniștit,
n-am fost falsă în tot timpul acesta. Am ascultat-o
întotdeauna, am încercat să îi dau cele mai bune
sfaturi și nu știu cât de mult mă scuză, dar să nu
uitați niciunul dintre voi că niciodată nu m-a
întrebat dacă mai simt ceva pentru tine. Așa că am
tăcut și eu, dar nu fără să respect ceea ce este între
voi. Ca de obicei, am dus totul singură, în interiorul
meu, acel loc care acum e mult prea vraiște pentru
oricine altcineva.

Și ăsta e ultimul gest pe care-l fac. Dacă cumva, la un
moment dat, prin cine știe ce circumstanțe
nebănuite, ajungi să citești aceste rânduri și să te

PAGINA 31 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

DEVENIȚI CEEA CE
SUNTEȚI

DE MARIANA TURCIN chiar dacă m-a durut, chiar dacă am simțit deseori
că nu am puterea. Deja mă hotărâsem cine vreau să
AA fost o mantra a mea multă vreme până m-am aflat fiu, înainte să mă știu chiar pe mine. Instinctul, cel
cumva, m-am învățat, m-am văzut și m-am real, ar trebui ascultat mult mai mult... Am știut
descoperit pentru ceea ce am fost, în bine sau în rău, întotdeauna că totul va sosi la timp și va mai veni.
fără filtre, fără scuze, fără milă. În acel moment am Trebuie să respir adânc,să am încredere în mine și să
realizat și cât de incomplet a fost, cât a fost primul nu încetez niciodată să percep binele...Este într-
pas de făcut, acela de conștientizare. Al doilea este adevăr o călătorie, plină de aventuri, plină de
cel al alegerii. Știu cine sunt, parțial bun și parțial evenimente neașteptate, cu partea ei de dramă...îmi
rău, îmi cunosc limitele, temerile, slăbiciunile mele. iau inima cu ambele mâini, o însoțesc din piept și
Pe baza acestui lucru, pot alege în mod conștient oferindu-vă un arc mai mic, vă mulțumesc.
cum să îmbunătățesc. Toată viața m-am confruntat
cu temerile mele, știind instinctiv că acesta este Cu inima da. Ai fost ușurare, motivație, inspirație. Din
modul când în când, hai.... .... "Când îți pleacă mama, ia cu ea
corect de a crește, chiar dacă m-a durut, deși și sărbătorile de Crăciun și pe cele de Paște, în
simțeam de multe ori că nu am puterea... familie. Ia cu ea mirosul tartei ei necrescute, cu prea
multe vișine dar care era atât de delicioasă, ia gustul
Nu inima, nu capul, ci instinctul pur și simplu, ciorbiței de burtă și a chifteluțelor cu sos, ia cu ea și
învățând să-l recunoască. Nu că acum este stăpânul mucenicii, sărmăluțele în foi de viță, plăcintele
unui fel de adevăr, ceea ce este bun pentru mine (poale-n brâu), cozonacii și dulceața de căpșune...
poate fi o prostie pentru altcineva. Ideea este că
trebuie să ajungi singur, bătându-ți capul de o mie
de ori și acceptând că fiecare punct de sosire nu este
altceva decât un punct de plecare;

PAGINA 32 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Când îți pleacă mama, ia cu ea și ziua de 8 Martie și
pe cea de 1 Iunie și nici ziua ta de naștere nu mai e
întreagă... Când îți pleacă mama, rămâi singur,
pustiit de tot ce era mai frumos în viața ta de copil...
Abia când îți pleacă mama, îți pleacă și copilăria...
Uneori îți ia și tatăl cu ea... A luat tot..."

PAGINA 33 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

APĂ DE LAVANDĂ

DE MARIA LAURA ANTOHE

TTrecuseră trei ani de când n-o mai văzusem pe distanța și timpul mi-o vor scoate din inima-mi
Bellatrix și fiecare clipă departe de scumpa mea necurată. Mătușa care mă crescuse, o distinsă lady,
prietenă îmi părea un chin. Mă gândeam permanent mi-a susținut alegerea, deși plecarea mea îi
la vremurile petrecute împreună, visând, plimbându- îndurerase sufletul blând. Îmi fusese teribil de greu
ne braț la braț și împletindu-ne degetele sub lumina să mă adaptez traiului parizian, dar, amintindu-mi
stelelor. Derulam în minte discuțiile noastre, la motivul ținut secret de toată lumea, mă înverșunam
început puerile, apoi, pe măsură ce înaintam pe să merg mai departe, zi după zi, cu fruntea sus. O
scara timpului, în jurul temelor din romanele făceam pentru Bellatrix, cea care-mi dădea putere.
preferate. În puținele epistole pe care le schimbaserăm, am
încercat să-mi ascund durerea, sperând ca sacrificiul
Undeva între cea de-a șaptesprezecea și a meu să dea roade, sperând ca ea să aibă parte de
optsprezecea treaptă, realizasem că ceea ce trăiam viitorul fericit pe care-l merita.
era, de fapt, o fantezie irealizabilă. Cursul vieții
noastre fusese clar stabilit de dinainte să ne Treptat, focul din mine s-a potolit. Noua mea viață
cunoaștem și nu putea suferi schimbări de o mă acaparase cu totul și, în cele din urmă,
asemenea natură. Bellatrix merita să se afle la brațul ajunsesem s-o consider pe Bellatrix un suflet frumos
celui mai bun, influent și iubitor lord din întreaga și nimic mai mult. Nu dădusem uitării dorințelor din
Anglie și, desi mă rănea profund, n-aș fi conceput trecut – cum poți să uiți focul ce te-a mistuit, când
altminteri. arsura îți topește pieptul chiar și după ce aplici toate
alifiile cunoscute de om? – însă, învățasem să le
Incompatibilitatea mea cu acest profil mă accept drept ceea ce fuseseră: simple imbolduri.
determinase să mă-ndepărtez de ea, sperând că

PAGINA 34 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Ajunsesem pe cea de-a douăzeci și una treaptă a prietena fericită. Dat fiind timpul scurt, cadoul
vieții mele când mi-am terminat studiile în Paris. Era comandat celui mai iscusit bijutier din Londra nu a
momentul să revin pe pământ britanic pentru a-mi fost gata, dar mi s-a spus că produsul final avea să-
revedea familia și a decide, împreună, care avea să mi întreacă toate așteptările, așadar m-am învoit.
fie următorul meu pas.
În invitație se specifica faptul că oaspeții puteau
La doar câteva zile după debarcarea mea, un simplu rămâne peste noapte la hotel dacă doreau. Numai
plic a dat naștere unui conflict interior cum nu mai fiindcă am făgăduit că aveam să mă întorc devreme
avusesem de mult: conținea invitația la aniversarea am primit permisiunea de a merge pe cont propriu.
lui Bellatrix, ce avea să se petreacă peste o Îmi dezvoltasem simțul independenței printre străini
săptămână, în sala de bal a Hotelului Cadogan. și, mai mult, n-aș fi dorit să stea cineva cu ochii pe
Familiile noastre fuseseră dintotdeauna apropiate, mine, înregistrându-mi mișcările, ca în orice familie
așadar era o tradiție să ne frecventăm, mai ales la protectivă.
asemenea ocazii importante.
Alegerea s-a dovedit a fi una inspirată. Abia-mi
― Vrei să te duci tu anul acesta? m-a întrebat puteam stăpâni agitația în trăsură, în timp ce
mătușa. Sunt sigură că i-ai face o supriză pe cinste! așteptam să ajung. Băteam cu frenezie cu piciorul în
podea și a trebuit să-mi strâng mâinile în poală
În absența mea, ea sau verișorii mei continuaseră pentru a le opri din tremurat. Cel mai mult mă
tradiția. Ar fi putut-o face și de această dată, ca și îngrijora faptul că urma să mă aflu în mijlocul
cum n-aș fi fost acolo, dar, în cele din urmă, vestea vechilor mele cunoștințe, așadar trebuia să-mi
reîntoarcerii mele s-ar fi răspândit, trădându-mi controlez reacțiile. Pentru prima oară, simțeam lipsa
mișelia. Parisului unde, neștiindu-mă nimeni, îmi putusem
construi imaginea după bunul plac. Cum se spune?
Oare ar fi trebuit să mă duc, în cinstea prieteniei pe Niciodată nu apreciezi ceea ce ai până nu-l pierzi.
care Bellatrix încă mi-o purta la fel de pură ca în
copilărie, așa cum avea grijă să-mi scrie de fiecare Totuși, mândria – dacă nu logica – mi-a venit în
dată? Trebuia să recunosc, îmi era foarte dor de ea și ajutor: nu aveam niciun motiv să mă consider mai
ardeam de nerăbdare s-o revăd. Nu aveam niciun prejos din niciun punct de vedere. Da, fusesem
motiv real să rămân acasă. Și, totuși, o parte din printre străini, însă mă reîntorsesem, iar întreaga
mine se temea ca nu cumva, reîntâlnind-o, să cad în societate londoneză avea să vadă că prestigiul vechii
vechea ispită. Chiar și-așa, inima-mi dădea ghes să familii Windsor era în mâini capabile ‒ mâinile mele.
merg.
Curajul mi s-a evaporat în momentul în care am
Timp de trei nopți nu am cunoscut odihnă, ci mi-am ajuns în foaierul hotelului, unde am așteptat să-mi
străbătut neîncetat dormitorul, întorcând problema fie verificată invitația. Din fericire, nu era una dintre
pe toate părțile. În cele din urmă, am cedat. Aveam acele petreceri la care fiecare nou sosit era anunțat
să mă prezint la bal cu unicul scop de a-mi face cu surle și trâmbițe; soarta a avut milă de emoțiile
mele

PAGINA 35 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

și mi-a permis să decid modul în care aveam să-mi Inima mi s-a strâns în piept la gândul că se putea să
fac simțită prezența față de sărbătorită. am în față o doamnă recent căsătorită, așa că, preț
de câteva minute, m-am străduit să găsesc vreun
Cu un zâmbet fals țesut pe figură, am pășit în sala de semn care să-mi confirme sau nu ipoteza. Din ce am
bal. Pradă unui moment de slăbiciune, am decis să putut observa de la acea distanță, nu purta verighetă
rămân deoparte până ce aveam să mă familiarizez sau vreun alt însemn, ceea ce mi-a luat o piatră de
cu atmosfera vibrantă a atâtor suflete fericite. Pentru pe inimă, însă nu am putut să nu-mi pun întrebări.
a mă distrage, am încercat să identific fețe De ce Bellatrix era încă domnișoară? Ce se
cunoscute, să încerc să ghicesc relații stabilite între întâmplase în absența mea? Mi-am impus să dau
timp, ba chiar să cercetez decorațiile în nuanțe de curiozitatea la o parte și în sfârșit m-am putut
albastru, culoarea preferată a lui Bellatrix. Ținând o concentra asupra subiectului pe care-l dezbăteau.
cupă de șampanie în palmă, priveam de-a lungul și Părea a fi vorba despre viața de familie. Ce bizar!
latul încăperii, până ce atenția mi-a fost atrasă de ea,
unica moștenitoare a dinastiei Southampton, ființa ― Tot ceea ce spun e că, dacă un bărbat îi permite
cea mai dragă sufletului meu. soției lui să ia decizii importante în ce privește
finanțele, s-a terminat. La fel de bine ar putea să
Era înconjurată de oaspeți cu vârste apropiate nouă, înceapă să poarte el fustele în casă! susținea un
însă figurile lor nu-mi spuneau nimic; probabil erau individ roșcovan, mai plinuț.
persoane din noul ei cerc de amici. Mi-ar fi plăcut să
mă alătur imediat, însă, reconsiderând situația, am Ideea, deși jignitoare din punctul meu de vedere,
preferat să aștept până ce Bellatrix avea să rămână fusese spusă pe un ton jovial, așa că cei din grup s-au
sigură. Aveam multe de povestit, prea multe și amuzat. Chiar și Bellatrix, a cărei bună creștere o
prețioase pentru urechile unor străini. ridica pe un piedestal unde bădărănia n-o putea
ajunge. Deși râdea, era un râset fără veselie, care nu i
M-am plasat în apropierea grupului, la adăpostul se reflecta și-n priviri. Am recunocut acea expresie
unei coloane, în așa fel încât s-o pot, totuși, admira și, dacă nu mă-nșelam, urma un trăsnet. Bellatrix cea
pe fiica gazdelor. Bellatrix cea pe care-o aveam în pe care-o știam dintotdeauna era în stare să
față era ușor diferită de copila pe care mi-o spulbere un om numai din vorbe, iar individul cu
aminteam: părul atent coafat îi încadra chipul pântecele rotund își semnase singur sentința. Pielea
impecabil; gâtul grațios era împodobit cu un colier mi s-a făcut de găină, anticipându-i răspunsul.
masiv din argint bătut cu safire și mici șiraguri de
perle ce se prelungeau pe pieptu-i plin. Rochia, ea ― Îți sugerez să-ți iei măsuri și să dai comandă de
însăși o bijuterie de tafta, dantelă și catifea fuste de pe acum, Charles, a rostit Bellatrix, privindu-
bleumarin, îi îmbrăca silueta grațioasă, parcă l pe respectiv printre gene. Cel ce are o asemenea
modelată și dăltuită de titanii renascentiști. Devenise gândire limitată nu mai poate fi numit bărbat,
o tânără desăvârșită. darămite lord! Dorești adresa modistei mele?

PAGINA 36 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Cu un surâs livid pe buze, individul s-a retras, înfrânt. Am înghițit în sec. Prea mult. Simțeam prea mult,
Nealimentat de alte polemici, grupulețul s-a risipit la gândeam prea departe.
scurt timp după. Acela părea a fi momentul pe care-l
așteptasem. Înainte să schițez vreo mișcare în Mi-am pictat un surâs pe chip în timp ce-i dădeam
direcția ei, Bellatrix s-a rotit și, pe nepusă masă, am drumul, ca să nu vadă fisurile ce deja apăruseră în
ajuns față-n față. Zâmbetul ei de gheață s-a prefăcut planul meu de a redeveni cum fuseserăm odinioară.
într-unul sincer, care mi-a făcut inima să tresalte.
Aceea era Bellatrix a mea, prietenă neprețuită și ― Nu știam că ai venit acasă! Cum de te-ai
sufletul meu pereche. răzgândit? Trebuie să-mi povestești tot, absolut tot,
mă auzi?
Ritmul orchestrei și cuplurile care dansau pe lângă
noi s-au risipit în fundal. Nu mai exista decât ea. Și-a continuat tirada, ținându-mă de mâini, dar nu
Puteam să jur că mă vedeam în irișii ei abisali, am auzit mai nimic. Încercam din răsputeri să-mi
puteam să jur că, la fel ca odinioară, știa absolut tot mențin alura calmă, deși fierbeam în interior.
ce-mi trecea prin minte fără ca eu să rostesc o vorbă.
Eram împreună din nou, cele două fațete ale ― Când ai ajuns? Ai apucat să-i vezi pe mama și tata?
aceleiași entități. Fără a ezita, Bellatrix mi-a sărit în
brațe de parcă încă am fi fost copii inocenți și și-a ― N-nu, nu încă... m-am bâlbâit, străduindu-mă să-
îngropat fața în gâtul meu. Pradă momentului, i-am mi recapăt calmul.
cuprins talia și am ținut-o strâns lipită de mine,
dorind să recuperez tot timpul pierdut în acele ― Hai să-i găsim atunci! Se vor bucura să te vadă!
câteva clipe.
Nefiind în stare să protestez, mi-am urmat
― Mi-ai lipsit! entuziasmata prietenă printre zeci de invitați până
ce, în final, i-am întâlnit pe lordul Maximilien și lady
Suspinul ei îndurerat a fost ca un pumnal înfipt în Elizabeth Southampton. După cum anticipase fiica
piept. Probabil suferise și ea de pe urma separării, lor, primirea de care m-am bucurat a fost una
dar asta n-avea să mă înduplece să-i spun adevărul. călduroasă, cu strângeri de mâini și cuvinte blajine.
În vreme ce le povesteam celor trei câte ceva din
Mi-am mușcat buza de ciudă, chinuindu-mă să-mi experiența mea peste hotare, n-am putut să nu-mi
gravez în minte acele clipe cât mai detaliat. închipui reacția fundamental opusă de care-aș fi
Parfumul cunoscut mi-a inundat nările și părea că avut parte dacă mi-aș fi urmat impulsurile imorale
niciodată nu aveam să mai simt altul. Nu era doar din trecut. Cuplul aristocratic și întreaga lor tagmă
mireasma apei de lavandă în care știam că obișnuia m-ar fi condamnat, ceea ce ar fi fost nimic pe lângă
să-și limpezească părul; era un buchet intensificat de dezgustul din privirea lui Bellatrix.
aroma naturală a pielii ei, combinație care o definea
și pe care aș fi putut-o identifica dintr-o mie. ― Vin acum! a rostit ea pe un ton exasperat drept

PAGINA 37 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

drept răspuns la chemarea cuiva din mulțime. Sunt Scenariul mi se derula foarte viu în minte și, deși
fetele de la asociația de caritate, mi-a spus. Trebuie fiecare secundă închipuită îmi provoca durere, nu-l
să merg, dar am să mă-ntorc deîndată ce voi putea. mai puteam invidia pe Frederick. Eram cu toții adulți
Avem multe de vorbit! acum, conștienți că nu putem avea întotdeauna ce
ne dorim. Oare cum avea să reacționeze Bellatrix?
Făcându-ne semn cu mâna, s-a pierdut printre restul Avea să plângă de fericire? Dar părinții ei, care între
oaspeților, lăsându-mă în compania grațiosului timp discutau cu un alt venerabil cuplu ceva mai
cuplu. Îi cunoșteam pe Maximilien și Elizabeth departe de noi? Încercând să-mi păstrez aerul vesel
dintotdeauna, ca urmare a prieteniei dintre ei și pe care-l mimasem întreaga seară, l-am întrebat pe
regretații mei părinți. După decesul lor, își oferiseră un ton jucăuș:
ajutorul, dar l-am refuzat, simțind că n-ar fi fost
drept, având în vedere sentimentele interzise ce le ― Așadar, Frederick, plănuiești să vă logodiți înainte
nutream pentru fiica lor. Nu, nu muști mâna care te sau după desert?
hrănește. Aș fi vrut să le spun ce mult mă bucuram
să mă aflu în compania lor din nou, însă n-am vrut ca Acesta m-a privit mirat, apoi, recăpătându-și glasul,
subitul meu acces de sinceritate să strice atmosfera. a rostit:

În scurt timp ni s-a alăturat Frederick, un alt vechi și ― Bellatrix mi-a refuzat cererea acum doi ani. Am
drag prieten. În copilărie, noi fuseserăm precum cei crezut că ți-a spus, știam că vă scrieți.
trei muschetari, plănuind atacuri asupra dulciurilor
încuiate în bucătării și hoinărind cât era ziua de A fost rândul meu să rămân fără replică.
lungă pe domeniile alor noștri. După ce am crescut,
iubirea lui față de Bellatrix a devenit evidentă. O ― Și nu a fost doar cazul meu. Nu vrea să audă de
perioadă l-am văzut ca pe un rival, în ciuda rațiunii căsătorie, a continuat Frederick, plecându-și privirea.
care demonta această posibilitate. Datorită poziției Așadar, își refuzase toți pretendenții. Chiar și așa, îi
bune în societate și firii sale galante, Frederick era invidiam, căci ei avuseseră ocazia să-și mărturisească
singurul candidat viabil dintre noi la mâna lui iubirea, pe când eu trebuia să duc secretul cu mine
Bellatrix. Idila lor nu a devenit realitate căci, fiind mai în mormânt.
mare, bunul nostru companion a fost silit să plece
pentru a-și urma studiile la Oxford. Mă irita faptul că știam doar frânturi, așadar nu-mi
puteam forma o imagine de ansamblu. Simțeam că
Încă o iubea, se vedea după modul în care o căuta cu era de datoria mea să aflu mai multe pentru a putea
privirea printre celelalte domnișoare. Timpul, însă, interveni într-un mod benefic lui Bellatrix.
nu era pierdut. Amândoi mai aveau o șansă ce se Presimțeam că refuzurile ei ascundeau un motiv mai
putea materializa chiar în seara asta, m-am gândit complex pe care nu-l putea împărtăși nimănui, însă
cu amărăciune. Ce moment mai frumos decât o poate s-ar fi deschis față de mine, așa cum o făcuse
cerere în căsătorie chiar de ziua ei? de atâtea ori în trecut. Chiar dacă nu-mi surâdea

PAGINA 38 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

ideea de a bate moneda pe acest subiect sensibil, Cuvintele mi-au murit pe buze, căci mi-am dat
aveam s-o fac de dragul viitorului ei. seama că nu mai avea rost să mă prefac. Degeaba
stătusem departe de ea toți acei ani, degeaba
În cele din urmă, am abandonat cupa neatinsă și mi- pretinsesem față de mine că totul fusese doar o pasă
am reluat traseul prin sala de bal. Nu aveam o țintă a adolescenței. Adevărul era că o iubeam pe Bellatrix
precisă, însă deplasarea mă ajuta să mă concentrez. și aveam s-o iubesc pentru totdeauna. În secret.
Nici meniul ales nu a reușit să-mi stârnească
interesul. Am purtat scurte discuții cu alte câteva O stare de slăbiciune mi-a cuprins trupul, atât din
cunoștințe și am pășit și pe ringul de dans la cauză că nu mâncasem, cât și fiindcă avusesem acea
insistențele lor, însă mintea mea era în cu totul altă dureroasă revelație. Recepția era pe sfârșite. Doar
parte. dac-aș fi avut puterea să ies și să-mi caut birjarul...!

Un incident al sorții ne-a adus din nou împreună pe Din păcate, retragerea-mi deloc grațioasă a fost
mine și Bellatrix: în cadrul unui dans a trebuit să întreruptă de Bellatrix. Și ea arăta obosită, însă nu
schimbăm perechile pentru scurt timp. Puținele suficient pentru a mă lăsa să plec. Îmi propuse s-o
mele aptitudini s-au năruit pe dată când am ajuns urmez în apartamentul ei, unde mai puteam sta de
față-n față, așadar am lăsat-o pe ea să conducă. vorbă.

― Dansați? a rostit pe un ton jos, mimând o voce de ― Nu pot, draga mea! m-am scuzat. I-am promis
bărbat. mătușii că mă voi întoarce la ea.

― Cum aș putea refuza? i-am răspuns, însă emoția ― Sigur va înțelege dacă întârzii un pic! Doar știe
din glasul meu era reală. unde ești!

Râzând, și-a așezat mâna pe talia mea și și-a intrat Ideea ei nu lăsa loc de refuzuri. Cu mintea complet
cu grație în rol. Doar mulțumită talentului ei am golită de orice plan și cu brațul ei încolăcit în jurul
executat impecabil cei câțiva pași pe care i-am avut meu, am însoțit-o pe scări. După cum era de
de făcut împreună, altfel am fi ajuns momentul așteptat, Bellatrix avea rezervat doar pentru ea
comic al serii! Apartamentul Ducal. Șemineele împrăștiau o
căldură plăcută, moleșitoare, iar liniștea era
Bineînțeles că, după aceea, nu i-am mai acordat binevenită după atâtea ceasuri de agitație.
perechii mele de drept atenția cuvenită, iar restul
detaliilor s-au estompat unele într-altele, punctate La scurt timp și-a făcut apariția Anette, vechea ei
ici–colo de muzica orchestrei. cameristă. Purta o rochie elegantă, semn că fusese
prezentă și ea la bal, chiar dacă eu n-o zărisem.
În momentul în care toată suflarea din sala de bal îi Prezența ei m-a liniștit; câtă vreme mai era cineva cu
cânta la mulți ani, m-am gândit ce mult mi-ar fi noi, scădeau șansele de a spune ceva necugetat.
plăcut să fiu în față, alături de ea, și s-o sărut. Slăvite fie aparențele pe care trebuie să le
menținem!

PAGINA 39 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

― V-am pregătit ceva înainte de culcare, a rostit ― Să-mi fie cu iertare, n-am vrut! s-a scuzat Anette,
Anette, oferindu-i lui Bellatrix un pahar. Doriți? m-a îndepărtându-se un pas, îngrozită. V-am rănit?
întrebat și pe mine.
― Nu, sunt bine. Îți tremură mâinile de oboseală, a
― Ah, Anette, trebuie să joci corect! Toarnă-ți și ție! a observat Bellatrix. Mai bine du-te și odihnește-te!
tachinat-o Bellatrix, care niciodată n-o văzuse drept
o servitoare, ci mai mult ca pe o companioană. ― Nu pot să vă las așa, măcar lăsați-mă să vă deschei
corsetul ca să vă puteți schimba...!
De voie, de nevoie, m-am ridicat de pe taburet și am
ciocnit cu ele, apoi am dat conținutul auriu peste ― Mă voi descurca, Anette, i-a surâs Bellatrix. Mergi!
cap. S-a dovedit a fi un brandy cum nu mai
gustasem până atunci. O singură gură m-a trimis Am urmărit ca un mort plecarea servitoarei, fără să-
înapoi în șezut, spre marea mea jenă. mi pot lua privirea de la ușa ce s-a închis în urma ei.
Într-o singură clipă, teama mea se adeverise:
― Nu mi-aș fi închipuit că te îndeletnicești cu așa rămăsesem doar eu cu Bellatrix și nici în ruptul
ceva! mi-am tachinat prietena, mustăcind. capului nu știam cum aș fi putut pleca mai repede.

― Sunt om în toată firea, pot face ce vreau! s-a ― Lara, vrei să mă ajuți? s-a auzit vocea ei
prefăcut a se îmbufna, însă a izbucnit în râs în clipa chemându-mă.
următoare.
Am lăsat aerul să-mi părăsească pieptul, timp în care
Situația în care mă găseam era foarte plăcută: am încercat să-mi revin. Totul era în regulă. Probabil
săream de la un subiect la altul, în funcție de avea să-mi povestească ceva legat de acea seară
întrebările lui Bellatrix, care ședea pe scaunul din între patru ochi și, dacă tot eram acolo, o puteam
budoar, așteptând ca mâinile dibace ale Anettei s-o elibera din strânsoarea corsetului. Era foarte târziu,
elibereze din închisoarea de tafta. probabil că tot ce-și dorea era să se strecoare în
cămașa de noapte și să doarmă. În câteva minute
Era de ajuns să-i privesc silueta luminată de razele aveam să fiu în drum spre casă, după cum
rozalii ale abajururilor și imediat mă întorceam într-o promisesem, iar cazna mea ar fi încetat. Odată aflată
perioadă mai simplă a vieților noastre, când aveam la adăpost, m-aș fi putut ascunde cu fața în pernă,
o priveliște similară după ce participam la vreo roșie de rușine, și-aș fi oftat până ce somnul m-ar fi
petrecere dansantă. Într-o asemenea seară aproape luat în brațele-i aducătoare de uitare.
cedasem ispitei.
Până atunci, însă, aveam de trecut cel mai dificil
Am clătinat violent din cap, încercând să alung hop: trebuia să mă comport firesc, să fiu aceeași Lara
imaginea. Ce a fost, a fost. Nu se mai putea face dintotdeauna. Cât de greu putea să fie? Tot ce
nimic în privința asta. aveam de făcut era să desfac un șnur, apoi urma să
fiu singură, liberă să-mi smulg părul din cap,
― Ah! a icnit Bellatrix pe neașteptate. oripilată de gândurile care-mi treceau prin minte.

PAGINA 40 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

M-am opintit să mă ridic și am înaintat spre taburet altădată i-aș fi mângâiat creștetul capului, dar
mai mult din inerție, decât din proprie voință. Dintr- același gest îmi ieși de această dată mai tandru
odată, am devenit conștientă de limitările propriei decât ar fi trebuit. Tulburată, m-am retras. Ea nu a
mele rochii stacojii și de cât de instabil îmi era pasul părut să observe nimic ieșit din comun, ci a început
în condurii incomozi. să cotrobăie prin sertărașe în căutarea vreunui nimic.
Totul era bine. Nu-și dăduse seama. Spre norocul
Acum că mă aflam atât de aproape de ea, voința mi meu, oglinda îmi capta imaginea doar de la gât în
se sfărâmase întru-totul. Pierdusem prea mult timp. jos, astfel că ea nu-mi putea vedea obrajii pe care
Fiecare secundă de tăcere îmi prelungea agonia. mi-i simțeam arzând.
Tulburată, am apucat panglicile albe ale corsetului
său și m-am străduit să desfac funda. Tremuram atât Nu eram nicidecum o fire sfioasă, ci, din contră, un
de tare, încât n-am reușit de la prima încercare. pic prea francă pentru gustul multora. Intrasem în
polemici și-mi făcusem punctul de vedere auzit în
― Încep s-o apreciez mai mult pe Anette, am diverse situații care implicau atât persoane
murmurat, făcând haz de propria-mi neîndemânare. respectabile din cercuri înalte, cât și potențiali
parteneri de viață. Și, totuși, acum tremuram ca
Speram din suflet să nu-mi fi sesizat panica din voce. varga, iar mintea mea refuza să se limpezească.
Din fericire, ea a râs ușor, apoi m-a încurajat. În Știam de ce, bineînțeles.
vreme ce eu mă luptam cu proprii demoni pe de-o
parte și cu moda feminină pe cealaltă, ea a început Toți acei indivizi impunători fuseseră nuli pentru
să-și desprindă părul. În scurtă vreme, pe măsuță se mine, pe când ea, prietena, sora mea devenise
afla o grămăjoară de ace de păr, iar din coafura întregul meu univers. Avusesem norocul de a găsi
elaborată rămăseseră doar amintirile. Își trecea cea mai importantă persoană din lume, dar n-o
mâinile prin păr fără încetare, dar șuvițele se puteam avea. Îmi era interzisă. Lăsând la o parte
dovediră imposibil de îmblânzit. Orice mișcare a ei stigmatul care m-ar fi însoțit ca urmare a iubirii
accentua parfumul, și așa greu de îndurat. imorale, ceea ce nu puteam îndura era, de fapt,
respingerea ei. Cel mai mare coșmar al meu era
― N-am să înțeleg niciodată de ce mă invidiai expresia disprețuitoare de pe frumosu-i chip la
pentru părul meu! E o claie sălbatică! a clătinat ea aflarea adevărului, la aflarea faptului c-o adoram. Dar
din cap, descurajată. cum aș fi putut să rămân imună față de grația și
intelectul ei sclipitor? Față de râsetul ei sincer și de
Am înghițit în sec, căutând cu frenezie un răspuns tonul ironic pe care doar eu îl sesizam atunci când
pe cât se putea de firesc. vorbea cu persoane nesuferite ei? Față de pielea ei
albă și părul de culoarea cerului în miez de noapte?
― Exact, draga mea. Te definește. Față de arcuirea sprâncenelor în situații incerte și de
dicția ei perfectă atunci când vorbea nemțește?
Culmea, cu cât încercam să mă port normal, cu atât
parcă făceam lucrurile pe de-a-ndoaselea. De pildă, ― S-a-ntâmplat ceva?

PAGINA 41 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Reușisem într-un final să desfac panglicile și, fără să- Am vrut să dau din cap, dar nu mă mai puteam
mi dau seama, făcusem un pas în spate, unde controla.
rămăsesem ca fixată în podea. Eram sfâșiată între
dorința de a o strânge în brațe și teama de un refuz ― D-da, am murmurat înainte să-mi dau seama.
sigur. Îmi pierdusem curajul și probabil și mințile. Terifiată, am încercat să mă scuz: Dar eram doar un
copil prost, Trixie...N-am...
Mi-am închis ochii și mi-am dorit, mi-am impus să
uit imaginea umerilor ei gingași, a modului în care ― Atunci lasă-mă să fiu și eu un copil prost, m-a
fiecare respirație modifica jocul umbrelor de pe întrerupt. Am așteptat prea mult.
spate, a formei desăvârșite a coloanei, ascunsă
printre faldurile corsetului acum deschis. M-a trecut Deliram. Totuși, căldura trupului aproape lipit de-al
un fior. Nu reușeam să-mi distrag atenția cu niciun meu și șuvițele crețe care-mi gâdilau obrazul
chip, căci pasiunea îmi acaparase întreaga ființă. spuneau contrariul. Înainte să pot reacționa în vreun
Trebuia să ies de acolo, să fug dacă era nevoie. Să fel, buzele noastre s-au unit suav. Nu m-am putut
fug, da, să mă refugiez în patul meu prea mare și abține și i-am cuprins umerii goi în palme, ținând-o
pentru totdeauna rece, chiar dacă aș fi fost nevoită lângă mine, vrând să prelungesc acel vis în care
să găsesc o scuză la micul dejun în următoarea zi. Să alesesem să cred. Mi-am dat seama că, sub apăsarea
fug... buzelor mele, Trix zâmbea. Era posibil? Ceea ce ea
simțea în acele momente era atât de sincer precum
O adiere îndulcită de aburii coniacului mi-a ceea ce ardea în interiorul meu? Am făcut un ultim
mângâiat fața. Am știut imediat că aceea fusese efort rațional de a pune ordine în haosul în care mă
răsuflarea ei, iar inima a început să-mi bată afundam.
nebunește.
― Suntem ca și surori. Nu te temi că am putea
― Lara, uită-te la mine! pierde asta? Că lucrurile nu vor mai fi la fel
niciodată?
Tonul ei blând era de nerefuzat. Așa cum bănuisem,
ea se ridicase și acum stătea în fața mea, puțin mai Ceea ce am surprins atunci în privirea ei mi-a tăiat
înaltă decât mine, zâmbind blând. Părul despletit îi respirația. Acolo, în irișii ei bruni, se contopeau
împodobea umărul drept. Cu o mână își ținea iubirea, o hotărâre de nestrămutat și, totodată, un
corsetul, iar pe cealaltă a întins-o către mine. Știa, nu calm imperturbabil.
încăpea îndoială. Am simțit-o atunci când mi-a
cuprins obrazul în palma ei și mi-a surâs. Nodul din ― Ne iubim, Lara. Nu ar fi păcat ca lucrurile să
gât mă sufoca, dar pesemne că incertitudinea mi se rămână la fel? După o pauză, a adăugat: Hai să fugim
citea pe față, căci mi-a rostit numele de mai multe la Paris!
ori, apropiindu-și chipul de al meu.
Nu mi-a venit să cred ce auzeam.
― Mai ții minte seara când aproape m-ai sărutat?
― Dar părinții tăi?

PAGINA 42 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

― Le voi lăsa un bilet. M-a apucat strâns de mână. Te
rog, Lara! Hai să plecăm chiar astă seară!

Și restul...restul e istorie scrisă cu parfum de lavandă
pe foi dantelate și legate atent cu fum de țigaretă
scumpă, de felul celor care se fumează pe
promenada pariziană, cu o cupă de șampanie în
mână și cu iubirea vieții tale alături.

PAGINA 43 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

O POVESTE
VEȘNICĂ

DE MĂRĂCINEANU ALEXANDRU-FLORIN

TDe o vreme nu te mai găsesc. Unde te-ai ascuns? Te Privesc non-stop fundalul alb unde îmi derulez
strig, dar o fac degeaba. Nu mă aude nimeni în afară scenariile cu noi. Când fac asta, pot să zâmbesc,
de mine. Să îmi răspund? Ar fi la fel. Ba chiar cred că fiindcă totul se colorează în jurul meu și în sfârșit mă
aș fi nebun s-o fac. Să fie oare prea târziu? Dar dacă simt liber. Zâmbesc, rad, rad în hohote.. și plâng.
este prea devreme? Dacă este prea devreme să-mi Plâng de fiecare dată când nu te mai văd. Unde tot
dau un diagnostic? dispari? Știi că nu suport să stai departe de mine.

Știu.., știu, toți nebunii spun că nu sunt. Dar, dar eu n- Lovesc pereții cu pumnii, fiindcă albul mă
o fac. Eu chiar sunt nebun! înnebunește. Aud zgomote, dar nu mai văd nimic.

Nu! Nu încerca să mă convingi că nu-s. Nu un nebun Nu mă mai pot mișca. Albul m-a cuprins și mă ține
stă treaz nopțile? Nu un nebun vede și aude chestii? strâns legat, că să nu-l mai lovesc.
Nu un nebun e de neînțeles? De ce!? Pentru că e într- Eu rad! Am câștigat! Am pus puțină culoare pe
o lume diferită, e în lumea lui, e în acea lume pereți. Câteva picături de sânge au rămas acolo de
perfectă în care e iubit, înțeles și nejudecat. pe rănile pumnilor ce îi loveau.

Deși nu dorm nopțile, continui să visez, visez pentru Mă uit spre roșu și te văd pe tine. Te văd zâmbind
amândoi! Ne văd împlinindu-ne dorințele, visurile. timid când ți-am dăruit primul trandafir, te văd
Mai știi când îmi spuneai că vrei să vizităm lumea? dormind când ți l-am dăruit pe ultimul, dar atunci
Spuneai că vrei s-o facem amândoi. Atunci, de ce ai nu mai zâmbeai. Era așa rece afară, atât de rece
plecat doar tu? precum și înăuntru!

PAGINA 44 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

Mai vreau o șansă, să rescriem povestea și să nu mai
aibă vreun sfârșit. Mai vreau o șansă și promit că voi
face să fie diferit! O șansă în care nu va mai trebui să
așteptăm viitorul că să ne împlinim visurile, o șansă
în care prezentul să conteze cel mai mult, fiindcă
prezentul e veșnic și așa va fi și povestea noastră.

Dar nu se poate, nu? De o vreme nu te mai găsesc.
Unde te-ai ascuns?

PAGINA 45 WORD PILOT PROZĂ SCURTĂ

POEZIE

PAGINA 46 WORD PILOT POEZIE

POEM DE STIHURI

DE ANAMARIA GHEORGHIȚĂ

Un vis drept stih îl scriu pe o privire
Și-mi poart-a mea iubire către tine.
Să pot să sper la cer cu o dorință  

Și fără orișicare iscusință.
Să pot să strig, să urlu o chemare
Fără un dor nespus să-mi stea în cale.

Să rog un zeu cu ingeniozitate
Să ne asculte ale noastre șoapte. 
Iar liniștea dintre visuri să piară
Doar cum sărutul tău devine fiară

Și ochii îndoiala îți alungă 
Chemările de reușesc s-ajungă.
Un vers devine cântec de pian,
Iar eu aștept. A mai trecut un an.

PAGINA 47 WORD PILOT POEZIE

PORUNCĂ EFEMERĂ

DE DANIELA POENARU

Privește sub chipul de porțelan, Tu! Ultim fluture, lasă-mă să-ți tai
nu sunt uman? aripile de cleștar,
Demența acestei noi lumi În nebunia mea,
și-a pus amprenta pe mintea tuturor.
Nu sunt eu cel care nu ești decât o umbră
ți-a umplut inima de carton? pierdută printre zidurile minții
Eliberează-te de lanțul
care te ține constrâns de o iluzie, Amândoi suntem două ființe
Deschide ochii și vezi pierdute în negura timpului
culorile ce te înconjoară
Sunetul vieții care îți cântă ca o vioară, Ascunși sub măști de porțelan și goi.
Privește chipul meu, Recviempentru un vis
care-i pictat în nuanțe închise de mult abandonat...
Ascultă vocea mea, Să fim umani.
care-i deformată pentru tine,
Trăiește în această nouă lume
departe de fantezia în care ai căzut

PAGINA 48 WORD PILOT POEZIE

TU

DE CORINA FINTA

Stăm pe plajă și ne uităm la răsărit

Ești lângă mine și e tot ce mi-am dorit,

Nu credeam că voi găsi fericirea

De când ai apărut în viața

mea parcă am aflat nemurirea,

Lumea e mult mai coTlour! aUtltăim fluture, lasă-mă să-ți tai

M-ai scos din grota mea mică și înghețată, aripile de cleștar,

În nebunia mea,

Alături de tine viața are sens

nu ești decât o umbră

Trăiesc totul mult prea inptieerndsu,tă printre zidurile minții

Am vrut să fiu fericit ș-ai apărut Tu

Un înger căzut din cer la aApmusâ,ndoi suntem două ființe

Acum ești aici lângă minpeierdute în negura timpului

Și mă înveți ce e aAiasciuunbșiirseub măști de porțelan și goi.

Recviempentru un vis

Sentimentul pe care l-am uitat demult

de mult abandonat...

Îmi spui cum glasul inimii să îl ascult Să fim umani.

Ești ying-ul meu pe care l-am așteptat

Și mi-ai dezghețat sufletul înghețat,

Cu iubirea mea te voi proteja

Atâtea zile câte voi mai avea!

PAGINA 49 WORD PILOT POEZIE

PETE PE SUFLET

DE GEORGE MARIUS DINU

Sisif încă mai poate! Tu! Ultim fluture, lasă-mă să-ți tai
Vă protejează scalpul aripile de cleștar,
când cutia craniană putrezește crud, În nebunia mea,
mângâiați-mi sinapsele
și dormiți cu neuronii. Trompa lu’ Enuusetaștcihdeevcăâteostuemprbierătenă,
vă pierdeți printre circumvoluțiuni, dormpițiietrodauttăăzpiuriantargeăzțiadțui rdileelmobinuțliui rechii
dar labirintul încă păzește grota.
precum cerceii din carne râncedă.
pitici pe creier, Amaâincidnoui smunirtoeamsedaobuiănfei,ințe
vă cunosc de ceva vreme! pierduteaînnantoegmuirea timpului

Ascunși sub mășAtindaeTpomorițee,lan și goi.
un felRdeecAvilebmă pcaenZtărpuaudnav, is

păcat că ai tăi dpeitimciuslet ajobaacnăddoen-aatc...orpul,
se țin de șotii chiar daScăăfismunutmpaendie. psiți,

se joacă cu irisul,
pășesc pe orbită,
astronauți de ceară,
unde vă este luna,

PAGINA 50 WORD PILOT POEZIE

DRAGOSTE DE ZEI

DE SORANA M. ILIE

Pe cărări pecetluite de blesteme-nșelătoare,
Printre crengi de aur pline și coroane de visare,

Se înalță în tăcere umbra falnică a nopții,
Căutândcu disperare cheia veșnică a sorții.

Pe un râu trece o barcă cu pânze-albe de-anemone, Tu! Ultim fluture, lasă-mă să-ți tai
Plutind repede-n afluxul sentimentelor sonore

Și cu vâsle din brocarduri și mătăsuri mult prea fine,
Arătând nemărginirea printre ape cristaline.

Părăsit, pribeag, piratul, stă pe prora nemișcată, — O, sosește dintre vaalurriip, mileuldt ieubcilteășAtamrf,itrită,
Fredonând un cânt de veghe despre-o lume neuitată,
Lasă-mă să te alint șÎinsănseimbțui ncăiaeșmti eiuab,ită!
Pe un vas cu pânze rupte, fără marinari la posturi,
Ce nu-și văd acum de treabă și de multe alte rosturi. Te-aș privi o viață-ntreagă în veșmântul tău de ape,

nu ești decât o umbră

Numai tu poți face-amorul din neștire să se-adape.

pierdută printre zidurile minții

Vino, dormi pe pieptu-mi rece și suspină-ncetișor,

Simte guAsmtulâgnudrioi mi seulenștiedmezmdoieurdă-ofiimnaței cu dor!
Joacă-te înppieărrud-umtiemînoanlee, gfău-mraătsiămmpăusliumit fecior,

Oricare-ar fi fost păcatul și de-ar fi acum să mor.

Ascunși sub măști de porțelan și goi.

Recviempentru un vis

—— Oh, iubite, crai al nopții, nici nu știi acum ce-mi ceri!

de mult abandonat...

Oricât te-aș iubi pe tine și-oricât tu ai vrea să speri,

Nu vom fi nicicând amanțiSi ăsefriilmor duemmaunrim. ister,

Nu vom fi iubiți de ape, oricât aș putea să sper.

Și ușor foii-ntre ape, rochia de corali, zeița,
Pe un câmp de nestemate, spulberându-și neființa
Și cu-n chip senin de îngher între valuri să se ducă,

Lăcrimând iubirea care, să se simtă nu apucă.