TEZA DE LICENȚĂ

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI ARTE CATEDRA DE ARTE ŞI EDUCAŢIE ARTISTICĂ ASPECTE METODOLOGICE DE APLICARE A GESTULUI DIRIJORAL ÎN ACTIVITATEA VOCALCORALĂ LA LECȚIA DE EDUCAȚIE MUZICALĂ TEZĂ DE LICENȚĂ Autor: Studenta grupei MZ31Z Olga CERNOVSKI ______________ Conducător științific: Viorica CRIŞCIUC, dr., conf.univ. ______________ BĂLŢI, 2023

Controlată: Data ______________2023 Conducător ştiinţific: Viorica CRIȘCIUC dr., conf.univ. __________________ (semnătura) Aprobată şi recomandată pentru susţinere la şedinţa Catedrei de arte și educație artistică Proces verbal nr. Şeful catedrei Tatiana BULARGA dr., conf. univ. _______________

4 CUPRINS ADNOTARE (română și engleză).................................................................................................... 4 INTRODUCERE............................................................................................................................... 5 CAPITOLUL I ASPECTUL TEORETIC AL ARTEI DIRIJORALE ÎN REALIZAREA ACTIVITĂȚII VOCAL-CORALE LA LECȚIA DE EDUCAȚIE MUZICALĂ 1.1. Aspectul teoretic al artei dirijorale ca mijloc de studiu în învăţământul general ......................... 7 1.2. Specificul activităților vocal-corale la lecția de educație muzicală în clasa a VII-a .................. 10 1.3 Mijloacele de exprimare dirijorală: tipuri de dirijat în acitivitatea de cânt vocal-coral .............. 14 CAPITOLUL II VALORIFICAREA GESTULUI DIRIJORAL ÎN REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR VOCAL-CORALE LA LECȚIA DE EDUCAŢIE MUZICALĂ ÎN CLASA A VII-A 2.1. Modelul-tip de realizare a lecției de educație muzicală din perspectiva utilizării gestului dirijoral .............................................................................................................................................. 20 2.2. Realizarea experimentului de constatare în clasa a VII-a.......................................................... 27 2.3. Descrierea experimentului pedagogic (formare, control)........................................................... 36 CONCLUZII GENERALE ............................................................................................................ 45 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................. 47 ANEXE............................................................................................................................................. 49

4 ADNOTARE Dirijatul, nu este pur și simplu o acțiune motorie, dar o acțiune și o simțire sufletească, căci ceea ce este scris în partitură trece mai întâi prin gândirea, memoria, sufeltul și inima dirijorului educatorului sau profesorului, iar apoi se reflectă în gest. Astfel dirijatul a devenit una din modalitățile de bază prin care muzica poate deveni vie. În această cercetare este abordată problema neglijenței gestului dirijoral în cadrul disciplinei de Educație muzicală, în așa mod mi-am propus scopul de a demonstra că aceasta este o greșală fatală în activitatea de cânt vocal-coral. Iar pentru a motiva cititorul în dreptatea acestei probleme o să experimentez pe viu activitatea de cânt vocal-coral cu gest și fără gest cu o clasă de elevi, astfel vo-i demonstra necesitatea gestul dirijoral. Problema cercetării constă în valorificarea insuficientă a gestului dirijoral în procesul activității vocal-corale la disciplina Educație muzicală pentru formarea competențelor elevului. Soluționarea problemei respective vizează eficientizarea procesului de valorificare creativă a gestului dirijoral la disciplină prin articularea metodelor specifice în activitățile vocal-corale ale lecției. Obiectul cercetării îl constituie procesul valorificării gestului dirijoral în activitățile vocal- corale prin prizma metodelor specifice de educaţie muzicală în clasa VII-a. Scopul cercetării este utilizarea gestului dirijoral în activitățile vocal-corale pentru realizarea cu success a lecţiei de educaţie muzicală. ANNOTATION Conducting is not simply a motor action, but an action and a soulful feeling, because what is written in the score first passes through the thought, memory, soul and heart of the conductor, educator or teacher, and then is reflected in the gesture. Thus conducting has become one of the basic ways in which music can come alive. In this research, the problem of the negligence of the conducting gesture is addressed within the discipline of Music Education, in this way I proposed the goal of demonstrating that this is a fatal mistake in the activity of vocal-choral singing. And in order to motivate the reader in the justice of this problem, I will experience live the activity of vocal-choral singing with gesture and without gesture with a class of students, thus I will demonstrate the necessity of the conducting gesture. The problem of the research consists in the insufficient capitalization of the conducting gesture in the process of didactic activities in the discipline of Music Education for the formation of the student's skills. The solution of the respective problem aims at the efficiency of the process of creative capitalization of the conducting gesture in the discipline by articulating specific methods in the vocal-choral activities of the lesson. The object of the research is the process of valorizing the conducting gesture in vocal-choral activities through the prism of specific methods of music education in the 7th grade. The purpose of the research is the valorization/use of the conducting gesture in vocal-choral activities for the successful realization of the music education lesson.

5 INTRODUCERE Educaţia muzicală se bazează pe anumite legi, care necesită a fi demonstrate, clarificate, argumentate şi explicate. Pe parcursul practicii îndelungate la educaţie muzicală s-a conturat o sferă specifică de studiere a muzicii, cu teoria şi practica sa - învăţământul muzical-pedagogic. Promovând mai multe lecţii de educaţie muzicală în şcoală am observat că elevii nu denotă un mare interes faţă de această disciplină, aceasta fiind posibil doar numai în cazul în care îl poţi cuceri pe copil. Cucerirea are loc prin felul cum îl aduci pe copil în faţa muzicii, pregătindu-l să o primească cu inima şi sufletul deschis, numai atunci rezultatul apare pozitiv. Însă cum ar putea un simplu student să coenteriseze elevii să studieze muzica? În primul rând profesorul trebuie singur să fie interest de ea, să emane artistism și să reprezinte o personalitate citită, care are o competență formată în acest domeniu. Însă mulți profesori, chiar având cunoștințe și experiență de zeci de ani, neglijează anumite acțiuni de bază în activitățile muzical didactice, în cazul dat gestul dirijoral în activitatea de cânt vocal-coral. Actualitatea cercetării. Actual profesorul de educație muzicală este defapt un potențial dirijor al vieții culturale și a formării culturii spirituale a elevului prin intermediul muzicii. De aceea el trebuie să coninștientizeze rolul său de exponent al artei muzicale, apropiind tinerele generații de adevărata muzică. Din acest punct de vedere dirijatul devine unealta principală prin care profesorul își poate exprima artistismul muzical, deși este demonstrat că oricare lucru pe care oamenii îl efectuiază împreună, ajutându-se reciproc, le unește și le face mai aprope unul de celălalt, în cazul nostru ceea ce poate uni profesorul de elevi și elevii unul de celălalt este cântul în cor, deoarece prin parctica cântului vocal-coral la elevi se cultivă entuziasmul, spiritulul de echipă, muzicalitatea, la fel se crează o atmosferă constructivă de interpretare, care stimulează o învățare cât mai eficientă a termenilor muzicali și fixarea lor în mod practic în cadrul lecției de educație muzicală. Problema cercetării constă în valorificarea insuficientă a gestului dirijoral de către profesor la lecția de educație muzicală pentru formarea competențelor vocal-corale a elevului. Soluționarea problemei respective vizează eficientizarea procesului de valorificare creativă a gestului dirijoral la disciplină prin articularea metodelor specifice educației muzicale în activitățile vocal-corale ale lecției. Obiectul cercetării îl constituie procesul valorificării gestului dirijoral în activitatea de cânt vocal-coral prin prizma mijloacelor de exprimare dirijorală. Scopul cercetării constă în stabilirea aspectelor metodologice prin care va fi valorificat și utilizat gestului dirijoral în activitatea vocal-corală, de către profesor.

6 Obiectivele cercetării: ➢ Studierea literaturii din domeniu cu privire la problema cercetată. ➢ Caracterizarea evoluției istorice a gestului dirijoral. ➢ Descrierea finalităților curriculare în vederea activității de cânt vocal-coral. ➢ Stabilirea aspectelor metodologice pentru valorificarea gestului dirijoral. ➢ Argumentarea necesității gestului dirijoral în cadrul activității de cânt vocal-coral. ➢ Clasificarea mijloacelor de exprimare dirijorală (tipurile de dirijat). ➢ Elaborarea modelului-tip de realizare a lecției de educație muzicală din perspectiva utilizării gestului dirijoral (MRLGD). ➢ Descrierea experimentului pedagogic. ➢ Formularea concluziilor. Baza conceptuală a cercetării constă în concepte și idei specifice artei dirijorale și vocalcorale: Drăgan A., Drăgan O., Botez D., Delion P., Cesnokov P., Andronic Ș., Gâscă N., G. Musicescu, la fel concepte și idei specifice educației muzicale Kabalevski D., Abdulin E., Aliev Iu.,Vasile V., Gagim I., Morari M., Bularga T., Tetelea M., Granețkaia L., Cosumov M., Crișciuc V. Metode procedee şi tehnici de cercetare: studiul surselor bibliografice‚ analiza sinteza abordărilor metodologice privind analiza surselor științifice din perspectiva activității vocal-corale la lecția de Educație muzicală, dimensiunii practice a activității vocal-corale la lecție. Termeni cheie: gestul dirijoral, educație muzicală, lecția de educație muzicală, activitatea vocal-corală, cânt vocal-coral. Structura lucrării: teza este constituită din adnotare, introducere, două capitole, concluzii generale, bibliografie și anexe.

7 CAPITOLUL I ASPECTUL TEORETIC AL ARTEI DIRIJORALE ÎN REALIZAREA ACTIVITĂȚII VOCAL-CORALE LA LECȚIA DE EDUCAȚIE MUZICALĂ 1.1. Aspectul teoretic al artei dirijorale ca mijloc de studiu în învăţământul general Verbul „a dirija” provine din limba latină (dirigo-dirigere) cu înțelesul de a îndrepta pe cineva spre un anumit loc, către un țel, un scop sau o acțiune. Iar conceptul de „Artă dirijorală” reprezintă totalitatea valorilor estetice dirijorale și vocal-corale, acestea reflectând specificul său prin gest, mimică și cânt. Necesitatea organizării cântului a apărut din cele mai vechi timpuri. În grupul cântăreților se distingea solistul sau un alt membru mai pregătit, care avea un rol pedagogic. Necesitatea dirijorului apare atunci cânt cântului vocal i se adaugă cel instrumental sau când se folosesc ansambluri mari de cântăreți. Funcția dirijorului apare odată cu primele manifestări cu caracter ritualic, religios sau legate de evenimente importante ale vieții. Încă din timpul vechilor civilizații ale Antichității, dirijorul era necesar marilor ansambluri muzicale de la curțile regale. Deci această minunată meserie s-a dezvoltat de-a lungul apariției diferitor epoci. Dirijorul în Antichitate: Cele mai multe detalii ale figurii dirijorului din această perioadă le putem găsi din Grecia Antică. Aici exista o cultură muzicală avansată, cuprinzând o varietate de genuri muzicale, cântece populare, muzică de cult și ritualică.În tragedia greacă corul avea rol de personaj colectiv- Khoros, astfel reprezentând sincretismul artelor poeziei, muzicii, dansului și mimicii într-o amplă manifestare artistică. Dirijorul era numit- corifeu, totodată el avea funcția de solist, mergând în fruntea corului pentru a ritmiza și sincroniza mișcările coriștilor pe scenă. Muzica fiind acompaniată instrumental (având un caracter sincretic). Dirijorii corului din Bizanț purtau numele de domestikoi. În muzica de cult paleo-bizantină (sec. IV-XII) era în uz ceremonia fără preluarea tactării zgomotoase, din teatrul antic (lovirea metrică a bastonului în podea). În bizanț dirijarea era numită „dansul mâinilor”, astfel unificând prin cântare călugării cu credincioșii veniți la liturghie. Dirijorul în Evul Mediu: Evul Mediu aduce o nouă lumină asupra muzicii corale, preluând modelul organizării școlilor din Constantinopol. În această perioadă arta muzicală a evoluat și s-a dezvoltat cel mai mult în biserică, fiind condusă prin două aspecte principale: cheironomia și tactarea. Cheironomia indica sunete și intervale, iar uneori și stări psihologice, iar tactarea indica pulsația și accentuarea prozodică prin marcarea timpilor, de multe ori zgomotoase. Etapa ambrosiană (sec. IV-VI) și etapa gregoriană (sec. VI-IX) au definit împlinirea cântărilor liturgice de tip monodic- coralul gregorian. Primele forme de notație muzicală apar în sec. VI, ele fiind perfecționate mai târziu de Guido d’ Arezzo. Dirijorii se numeau primicerius.

8 În perioada secolelor IX-XII dirijorul se apropie de funcția pe care o deține astăzi: numit în Italia- magister, el dirijează cu cârja episcopală. Cu cânt muzica a devenit mai complexă prin multitudinea planurilor melodice și prin aparinția polifoniei și armoniei, cu atât mai mult era necesară prezența unui dirijor, care nu doar tactează și are rolul de pedagog sau solist, dar care reprezintă o persoană bine citită și va fi considerată un dirijor care cunoaște regulile după care este alcătuită o operă muzicală. Deci din secolul al XI-lea, compozitorul a preluat funcția de dirijor, căci el era persoana care cunoștea principiile fundamentale ale muzicii și el era unica persoană care va putea reda cu exacticitate imaginea creației compusă de el. Astfel muzica era dirijată prin ridicarea și coborârea mâinii, reprezentând anumite pulsații metrice și accentele melodice. Dirijorul în Epoca Renașterii: Odată cu începutul acestei epoci (sec. XIV) și cu apariția primelor forme de polifonie, dirijorii au dobândit funcții înalte în incinta bisericilor, mănăstirilor, catedralelor și capelelor prestigioase ale curților din Europa. Astfel dirijorul era numit diferit în dependență de țară, în Viena- prim maestru al corului și consilier. La Paris- batteur de mésure și sous-maître. Germania- cantor, Roma- arhicantor. Dirijorii Renașterii erau totodată: compozitori, cântăreți sau organiști. Apare notația proporțională la baza căreia se afla pulsația. Astfel ea naștere tactarea prin mușcări ascendente și descendente ale brațului, care erau egale, regulate și corespundeau duratei sunetului. Dirijorul în Baroc și Clasicism: Către sec. XVIII au apărut primele elemente de expresivitate muzicală: tempo, dinamica și articulația. Dirijorul conducea de obicei de la claviatura orgăi orchestra și corul. Dirijorul a fost numit capelmaestru și se ocupa de stabilirea tempo-ului prin auftact, totodată a fost dezvoltată conducerea fluentă a corului și a discursului muzical interpretat de coriști prin gestul mâiniilor pute fi reprezentat caracterul artistic, sensibilitatea și expresivitatea muzicală. Astfel apare noțiunea de relevare a conținutului emoțional al lucrării. Dirijorul în perioada Romantismului: Din sec. XIX, dirijorului este un adevărat cuceritor al partiturii. Partitura fiind un scenariu și ea ne poate arăta fixarea corectă a timpilor, tempo și dinamica, care apoi vor fi reprezentate prin gest. Astfel dirijorul instrumentist al secolului XIX evoluează de la conducerea din cadrul orchestrei ca instrumentist la utilizarea ansamblului coral sau orchestral ca un instrument propriu-zis. Dirijorul modern devine un subiect care intergrează polifonia sunetelor întru tot întreg și unic. Acest lucru fiind posibil prin adâncirea teoretică mai profundă în schemele de dirijat, folosirea partiturii și baghetei. Romantismul a fost perioada în care dirijorul se întoarce publicului cu spatele, Felix Mendelson Bartholdy propune un nou amplasament și un nou sistem de repetiții, iar Carl Maria von Weber propune corelarea cântului vocal cu cel instrumental în operă, unitatea și forța dramatică a interpretării dirijorale. Cei mai reprezentativi dirijori ai Romantismului au fost: Richard Wagner, Hector Berlioz, etc.

9 Dirijorul secolului XX: În această perioadă arta conducerii dirijorale devine individuală, personalizată, fiecare dirijor era o personalitate plină cu capacități teoretice și practice, ceea ce permitea tratarea partiturii în mod propriu (sigur cu păstrarea cerințelor compozitorului). Astfel orice creație era privită prin prisma interpretativ-artistică a dirijlorului. În această perioadă se numără cei mai de seamă dirijori români: George Enescu, Constantin Bugeanu, Sergiu Celibidache, Gheorghe Danga, Gheorghe Dima, Gheorghe Cucu, Ioan D. Chirescu, Ciprian Porumbescu, Gavriil Musicescu, D. Gheorghe Kiriac. Datorită personalității remarcabile a lui Gavriil Musicescu arta corală începe răspândirea și în Moldova. Fiindcă până la reforma lui Musicescu muzica corală a fost cântată doar pe o singură voce. Astfel au început organizarea a mai multe colective dramatice și ansambluri. A. Bâlâciov a organizat o capelă corală, pe baza căreia M. Pigrov a pus temelia capelei corale „Doina”- prezentă până în ziua de astăzi, dirijor Ilona Stepan. Cei mai reprezentativi maeștri de cor (dirijori) din Moldova sunt: Ilona Stepan, Oleg Constantinov, Mădălina Ganea, Teodor Zgureanu, Oxana Filip, Emilia Moraru, Elena Marian, Eugen Mamot, Ștefan Andronic, Victor Nevoie etc. După acest scurt istoric putem spune că dirijorul prezintă o personalitate complexă (interpret, pedagog, organizator). Care are aptitudini muzicale generale (auz muzical, simț ritmic, memorie muzicală, artistism), totodată dirijorul trebuie să dețină așa capacități ca: mânuirea pianului, canto (cânt academic) tehnica dirijatului coral, particularitățile vocilor coriștilor, amplasamentul, elaborarea repertoriului în corespondență cu posibilitățile coriștilor etc. În concluzie: Dirijatul în activitatea de cânt vocal-coral îmbină în sine o pregătire teoretică muzicală și de cultură generală. Astfel profesorul este pregătit să vină în fața unei clase cu cunoștințe teoretice ale culturii muzicale (informație despre compozitori, lucrare, genurile muzicale, stilurile ale diferitor epoci, care sunt reflectate în creațiile muzicale) din curriculum la disciplina Educație muzicală, sub aspect practic profesorul trebuie să cunoască care este particularitatea de vârstă a copiiilor și ce posibilități poate avea vocea acestora, pentru a nu deteora timbrul și coardele vocale ale elevilor, repertoriul în cadrul activității de cânt vocal-coral este ales după particularitățile copiilor. Profesorul trebuie să-și dezvolte neîncetat imaginația, sensibilitatea, gustul muzical, el fiind o personalitate complexă. Dirijorul-profesor trebuie să fie un artist dezvoltat multilateral: interpret (la instrument muzical și cu vocea), pedagog (care educă elevii prin intermediul cântului) și organizator (ține sub mâna s-a o clasă de elevi pe care le ghidează, organizează și le disciplinează) [8, p. 25].

10 1.2. Specificul activităților vocal-corale la lecția de educație muzicală în clasa a VII-a Conform Ghidului de implementare a curriculumului claselor gimnaziale (2020), putem distinge concepția didactică a disciplinei și care este scopul artelor în sistemul de învățământ general. Ce înseamnă noțiunea de Educație muzicală și care este rolul ei în dezvoltarea personalității elevului. Deci scopul artelor în sistemul de învățământ general este să ofere o cunoştinţă completă despre lume şi despre sine prin mijloace artistice. Noţiunea de educaţie muzicală este interpretată ca proces individual continuu de autodesăvârșire spirituală a personalităţii prin multiple forme de contactare cu arta muzicii. Educaţia, şi nu instruirea profesională, este dezideratul principal al disciplinelor din aria curriculară Arte. Educația muzicală a elevilor poartă un caracter artistic și se întemeiază pe natura vie a comunicării elev – artă și raportul artă – viață. Disciplina şcolară Educaţia muzicală este studiată la fel ca alte fenomene – fizice, lingvistice, biologice etc., însă este important să înțelegem că muzica este artă și cunoașterea ei se deosebește de cunoașterea unei științe, chiar și atunci, când devine obiectul unei discipline școlare. Cunoaşterea muzicii este un proces complex de conştiinţă, care provoacă emoţii, impresii, sentimente şi idei în cadrul practicilor de audiţie/interpretare/creaţie. Accesul la esenţa muzicii este înlesnit de convergenţa trăirii şi înţelegerii, sensibilului şi mentalului, desfătării şi cugetului. Trăirea emoţiei reprezintă exigenţa unei educaţii muzicale, a unei educaţii în receptarea/interpretarea muzicii, este prezentă în toate momentele actului muzicii. Trăirea emoţională a muzicii reprezintă punctul de plecare al cunoaşterii artistice, care mai apoi accede spre experienţa mintală, punând în vibraţie raţiunea. Astfel, în toate activitățile muzical-didactice din cadrul lecțiilor de educație muzicală descoperirea fenomenului sonor-artistic va solicita la inițial retrăirea emoțională, apoi – cunoașterea propriu-zisă, care neapărat se va raporta la valori. Prin muzica interpretată, audiată, creată se va modela comunicarea elevului cu lumea, autocunoașterea și formarea viziunii pentru viață. Scopul activității de cânt vocal-coral în cadrul lecției de educație muzicală este de a dezvolta abilitățile muzicale ale elevilor, de a îmbunătăți coordonarea și sincronizarea lor și de a crea o experiență muzicală plină de satisfacție și bucurie. Cântul în grup implică învățarea de armonii și ritmuri complexe, iar prin practicarea acestor elemente, elevii își dezvoltă abilitățile muzicale și auditive. De asemenea, prin cântul vocal-coral, elevii învață să asculte și să reacționeze la sunetele și ritmurile celorlalți colegi, ceea ce îmbunătățește coordonarea lor și capacitatea de a colabora cu clasa. În timp ce cântă împreună, elevii au ocazia să se bucure de frumusețea muzicii și să se simtă conectați cu ceilalți colegii ai clasei. Cântul poate fi o experiență emoționantă și motivantă, care îi poate ajuta pe elevi să-și

11 Muzica Profesor Elev dezvolte încrederea în ei înșiși și să-și îmbunătățească stima de sine. De asemenea, prin activitatea de cânt vocal-coral, elevii pot învăța să-și exprime emoțiile prin intermediul muzicii. În timp ce interpretează piesele muzicale, aceștia pot să își dezvolte abilitățile de a transmite și de a interpreta emoțiile și sentimentele transmise prin intermediul versurilor și a melodiei. Astfel competența generală a disciplinei Educație muzicală reprezintă cultura muzicală a elevilor în calitatea ei de parte componentă a culturii spirituale. Sigur că pentru a dezvolta și a forma personalitatea elevului, profesorul trebuie să creeze conexiunea între el și muzică, astfel cadrul didactic devine un pod prin care elevul face cunoștință cu muzica. Figura nr.1. Triada: muzica-profesor-elev. În cadrul conținuturilor curriculare acești trei actori stau la baza creării lecției de educație muzicală. De exemplu în schema de mai jos va fi prezentată o lecție propriu-zisă care arată legătura dintre aceste 3 elemente fundamentale și care la rândul lor generează conținutul și subiectul lecției. Ora de educație muzicală la rândul ei generează anumite metode, tehnici, materiale didactice ce ajută la dezvoltarea și structurarea lecției într-un mod logic, coerent și clar, pentru eficiența învățării și participării active a elevilor în activitățile muzical-didactice din cadrul lecției. Lecția de educație muzicală este o artă care dezvoltă personalitatea copilului. De ce anume muzica este cea care dezvoltă lăuntricul elevului? Pentru că ea are o acțiune majoră asupra omului. Ea îl face să râdă, să plângă, să danseze, să mediteze, să creeze și să cânte, dar nu putem învăța elevii să cânte la întâmplare. Pentru a ajunge la o emitere unui sunet corect, calitativ și la o interpretare muzical- artistică, e nevoie de foarte mult efort, muncă asiduă zi de zi și metode specifice care vor eficientiza ajungerea la succesul dorit. Astfel activitatea de cânt vocal-coral activează perceperea, lărgește conșiința artistică și estetică. Anume interpretarea în cor contribuie la înțelegerea profundă a piesei sub diverse aspecte muzical-practice. Vocea de copil se caracterizează printr-un timbru frumos, gingaș și fragil, dar nu

12 este puternică, de aceea e valorificată mai mult în cântul coral. Cântul este o formă activă, deoarece omul face muzica nu numai cu auzul, dar și cu vocea. lar vocea este expresia spiritului. Dacă spiriul e blând, atunci voceala fel e blândă; dacă spiritul este dur, atunci vocea e dură; dacă spiritul și-a pierdut puterea, atunci pierde și vocea. Inspirația iși alege vocea proprie [22, p.18]. Vocea omului reprezintă o inzestrare a naturii. Ea se folosește ca mijloc de exprimare a ideilor si sentimentelor umane. Dacă auzul este mijlocul de percepere, atunci vocea este principalul mijloc de exprimare în această artă. Vocea este o manifestare interioară, pe când instrumentul este un „mecanism" exterior. Vocea acționează implicit, atunci când nu constituie principalul mijloc de interpretare. În aceste cazuri ea apare sub forma unor sunete ce nu au întotdeauna claritate firească, ci seamănă mai mult cu un suspin sau geamăt, ceea ce dovedește un anumit fel de participare la actul interpretării. Vocea umana este mai mult decât „o comoară dăruită de natură", ea este mai mult decât un instrument de comunicare între oameni, în anumite cazuri ea exprimă temperamentul și caracterul, în altele - vocea este o expresie a gradului de cultură și inteligență. Capacitatea expresivă a vocii depășește pe cea a instrumentelor muzicale, deoarece vocea constituie o manifestare interioară. Așadar, cântul este un element viu al muzicii, deoarece el a fost creat de om și pentru om, pentru comunicarea sufletească. La ora de educație muzicală un rol important îi revine cântului vocal-coral, care are drept scop formarea culturii muzicale a elevilor. Activitatea de „cânt vocal-coral", a fost numită așa, deoarece se cântă cu vocea în cor (comun). Dar aceste două aspecte trebuie sa fie studiate și realizate din punct de vedere artistic si nu tehnic, lucru care de multe ori se neglijează. Cântul vocal-coral tradițional a fost considerat un mijloc de comunicare și educație. Cei mai de vaza compozitori, printre care și cei ruși, vedeau în propagarea cântului vocal-coral mijlocul principal de educație a poporului. Melodia cântată cu vocea nu e numai o mișcare sonoră abstractă, ci o îmbinare a cuvântului cu muzica. Iar pentru eficientizarea acestei activități e nevoie de a organiza și a pregăti elevii, de a-i inzestra cu cunoștințe, capacități și atitudini de bază, care vor permite elevilor să creeaze frumosul prin intermediul vocii sale, cântând împreună cu semenii săi, astfel creând un cor integru al clasei. Pentru a obține omogenizarea vocilor, în cadrul lecțiilor de educație muzicală profesorul trebuie să cultive și să dezvolte următoarele deprinderi vocal-corale: 1. Respirația și emisia vocală; 2. Intonația; 3. Dicția; 4. Echilibrul sonor; 5. Elasticitatea vocilor;

13 Figura nr. 2. Exercițiu pentru elasticitatea treptată a vocii. Toate aceste deprinderi sunt bazate pe cunoștințele dobândite în cadrul lecțiilor, iar practicarea lor dezvoltă anumite capacități muzicale care formează la elevi o competență interpretativ-artistică [1, p. 17-18]. Activitatea de cânt vocal-coral, constituie un proces de formare integrativă a personalităţii şcolarului mic (aparatul vocal/timbrul vocii, aparatul respirator/respiraţie, aparatul articulator/dicţie, articulaţie, emisie, dezvoltare estetică şi fiziologică etc.), care se transformă în competenţe numai în urma unei educaţii sistematice şi contribuie la realizarea următoarelor sarcini: educarea auzului muzical prin cînt vocal-corală; cultivarea vocii copiilor; formarea deprinderilor corecte de cînt; însuşirea unui repertoriu vocal-coral de cîntece; autoformarea creativă prin arta cîntului [5, p. 4]. Un factor foarte important pentru eficientizarea cântului îl are poziția corpului. Aceasta reprezintă așezarea corectă a spatele drept și mușchii relaxați. La copii vocile și cântul depinde de imitațiile celor din jur. Cântul vocal-coral aparține formelor interpretative ale artei muzicale. Rezultatul interpretării depinde de un șir de cauze, dintre care cea de bază se poate numipregătirea tehnică a elevilor, capacitatea lor de a reda emoțional imaginea artistică, dispoziția cuprinsă în lucrare, prin sunetele muzicale. Activitatea de cânt vocal-coral joacă un rol foarte important în atingerea obiectivelor propuse în cadrul lecției de educație muzicală, de aceea baza unei activități vocal-corale reușite,o constituie pregătirea bună teoretică și practică. Mai jos o să prezint unul dintre multele exerciții pentru voce, care permit pregătirea elevilor pentru cântul propriu zis, dar anume pentru a da posibilitate de a elasticita coardele vocele. În așa fel profesorul trebuie să cunoască particulatitățile de bază și etapele de dezvoltare a vocilor de copiilor, de exemplu în clasa VII-a elevii cuprind o vârstă între 13-14 ani, anume această perioadă este numită adolescența, unde corpul și psihica copilului trăiește o perioadă de criză, aceasta se reflectă și asupra vocii, în care are lor mutația și schimbul de timbru, de la vocea de copil- în vocea mai matură. Mutațiile decurg individual, poate apărea răgușeala bruscă, iar durată acestei perioade poate fi pentru toți diferită. În așa mod, înainte de a studia cu clasa o creație pentru interpretare vocală, profesorul trebuie să studieze foarte minuțios lucrarea și să observe din timp care ar putea fi momentele dificile pentru vocile care trec prin mutație și să găsească soluții pentru a face interpretarea cât mai fină și ușoară pentru toți elevii. Spre exemplu profesorul poate recurge la exerciții care permit elesticitatea vocii.

14 Omul este influențat de muzică întreaga lui viață - de la naștere, incepând cu acel „a" prelung al gânguritului de copil, cu primul cântec de leagăn al mamei, care-și liniștește copilașul și terminând cu muzica funebră din ultimul său drum pâmântesc. Daca vom talmăci sensul acestor cântece, ne vom da seama, că ele izvorasc din anumite retrăiri, emoții, bucurii, într-un cuvânt - din sufletul omului, care este o materie invizibilă, de aceea noi cercetăm in muzică ceea ce nu se vede, dar se simte. Muzica cântată modelează caracterul omului, dinamizează viața lui morală, inspiră și imbogățește sentimentele umane, le ordonează, le dă perspective. În concluzie: Activitatea vocal-corală la ora de educație muzicală nu este un scop în sine- „cântul de dragul cântului”- dar este un mijloc prin care profesorul ajută elevii să perceapă muzica pe propriul simț. Însă formarea culturii vocale și deprinderi de a cânta just, expresiv, încrezut și artistic nu se poate dobândi în urma unei singure ore de educație muzicală, aceasta fiind un proces cu o continuitate din clasele primare în cele gimnaziale. Dacă copilul până în clasa VII-a nu a cântat, pentru vocea lui nu este cunoscută însușirea de melodicitate. Din acest motiv dese ori elevilor din clasele mai mari le este greu, neînțeles și uneori hazliu lucrul aspura unei creații din repertoriul interpretativ, pentru că ei până la acel moment nu au acumulat deprinderi vocale. Însă pentru a corecta această situație există un șir de strategii didactice și metode specifice, pentru a pasiona elevii să creeze pe baza sentimentelor și trăirilor proprii arta muzicală. 1.3 Mijloacele de exprimare dirijorală și tipurile de dirijat în acitivitatea de cânt vocal-coral Leonard Bernstein a menționat: "Semnele noastre sunt ca un fel de dans, care însoțește muzica. Ele arată când să creștem intensitatea, când să scădem, când să începem, când să terminăm. Este o modalitate de a transmite emoțiile și de a face muzica să devină vie”. Prin această afirmație putem destinge ideea că gestul dirijoral are un rol foarte important în crearea muzicii. Actul de dirijat coral reprezintă o asimilare participativă și conștientă a muzicii exclusiv prin intermediul reprezentării interioare, prin exercitarea forţei auzului interior în care muzicianul simte şi gândeşte în egală măsură, percepe şi înţelege contemplă şi acţionează intuieşte, dar şi proiectează logic, generalizează şi personalizează, teoretizează şi totul aplică în practică prin asumarea soluţiilor interpretative. Acesta este însă tonusul dirijorului, acel personaj pitoresc, ce denotă siguranţă acolo unde membrii ansamblului, fie ei instrumentişti, corişti sau solişti ezită, acel personaj ce ia decizii rapide acolo unde aceştia au dubii, acel personaj care face să pară totul simplu, tocmai acolo unde sunt pasajele cele mai complicate într-o lucrare muzicală. Dirijorul aşază „cap la cap” intenţiile muzicale ale tuturor colaboratorilor săi şi recreează lucrarea, care se aşază parcă singură la locul ei, aşa cum trebuie să sune, fără efort. În această atmosferă deschisă, creativă, plină de veselie, culoare, transpare bucuria de a cânta a întregului ansamblu, iar mina dirijorului este permanent

15 încurajatoare [8, p.23]. Gesturile dirijorale sunt mișcările făcute de profesor cu mâinile și brațele pentru a indica ritmul, dinamica, tempo-ul și alte aspecte ale interpretării muzicale. Se pot utiliza gesturi ample sau subtile, în funcție de necesitățile piesei. Exprimarea facială a cadrului didactic reprezintă expresiile faciale pentru a indica clasei când să înceapă sau să se oprească interpretarea, când să fie mai puternică sau mai slăbită și când să transmită emoție sau sentiment. Comunicarea verbală a profesorului poate include cuvinte și fraze pentru a comunica cu elevii, explicând anumite aspecte ale interpretării muzicale sau dând instrucțiuni specifice. Prin exemplul personal se subânțelege, interpretarea profesorul ca model, împreună cu elevii, pentru a exemplifica anumite aspecte ale interpretării, cum ar fi pronunția corectă a cuvintelor sau intonația corectă a notelor. Tipurile de dirijat în activitatea de cânt vocal-coral se referă la abordările și tehnicile folosite de către profesor pentru a lucra cu clasa de elevi. Acestea includ: • Dirijatul din memorie: profesorul memorizează partitura și folosește gesturile și expresiile faciale pentru a indica copiiilor ce să cânte. • Dirijatul improvizațional: profesorul utilizează gesturi și expresii faciale spontane pentru a comunica cu elevii, pentru a le organiza atenția și pregătirea pentru interpretare. • Dirijatul participativ: profesorul încurajează elevii să participe activ la interpretarea muzicală, prin intermediul vocilor, atenției și creativității, el utilizând gesturi clare și concrete pe înțelesul elevilor, uneori însă gestul poate părea exagerat, sau mimica feței poate fi caraghioasă, dar dacă elevii înțeleg mult mai bine ce trebuie să interpreteze privind aceste semne, atunci scopul este atins. Pentru că această tehnică este utilizată în special în interpretarea muzicii de grup. Astfel profesorul de educație muzicală, care este și dirijor al procesului de educație prin muzică și nu doar, reprezintă o desăvârşire a personalităţii artistice (organizator, pedagog şi artistinterpret). În special el este un „administrator” a energiei colectivului clasei în procesul anticipării, orientării şi conducerii cântului colectiv. Profesorul trebuie să dezvolte la elevi abilitatea de asimilare a elementelor constitutive de realizare a unei activități vocal-corale, pornind de la alcătuirea repertoriului, etapa distingerii stilului, genului şi formei fiecărei lucrări. Continuând cu rolul limbajului muzical în creații cu caracter diferit. De aceea gestul este un element dinamic de bază în conducerea dirijorală: fiecare dirijor sau profesor-dirijor are personalitatea sa și gesturi caracteristice doar lui, dar mişcările mâinilor trebuie să prezinte trăsături comune tuturor dirijorilor, pentru a fi pretutinde ni cunoscute şi înţelese, pentru a deveni un limbaj universal. Valorificarea gestului dirijoral în cântul vocal-coral este esențială pentru a obține o interpretare muzicală de calitate și pentru a transmite emoția și mesajul muzicii.

16 Gesturile dirijorale pot fi împărțite în trei categorii principale: • Gesturile de timp se referă la modul în care dirijorul indică ritmul și tempo-ul muzicii. • Gesturile de expresie sunt utilizate pentru a transmite emoție și interpretare în interpretarea muzicii, cum ar fi indicarea crescendo-ului sau decrescendo-ului. • Gesturile de comunicare sunt folosite pentru a comunica cu corul, de exemplu indicând momentul în care trebuie să înceapă sau să se oprească cântatul. Profesorul trebuie să fie capabil să transmită gesturile sale într-un mod clar și precis, astfel încât clasa de elevi să poată urmări cu ușurință și să execute în mod corespunzător. În general, valorificarea gestului dirijoral în cântul vocal-coral poate îmbunătăți în mod semnificativ interpretarea muzicală și poate ajuta la crearea unei performanțe de calitate. Prin utilizarea gesturilor potrivite, dirijorul poate ajuta elevii să transmită emoția și mesajul muzicii într-un mod mai eficient. Pe lângă acestea participă şi expresia feţei, a privirii mai ales (exprimarea emoţiilor, a trăirilor, a stărilor poetice) precum şi mişcări auxiliare ale capului şi trunchiului (gesturi mimice şi pantomimice). Poziţii şi mişcări dirijorale: poziţia de echilibru sau de relaxare, braţele jos-sus, simţind propria lor greutate, picioarele în dreptul umerilor; • braţul stâng uşor mai sus, se ocupă deconducerea frazei muzicale, nuanţe, expresie şi culoarea vocalică – funcţie expresivă; • braţul drept - are funcţie tehnică, de tactare. Se folosesc (înalt, mediu, jos) poziţia dirijorală de bază este situată în planul mediu. La schimbări de tempo sau de nuanţă se îmbină armonios toate cele trei nivele de adresare (înalt, mediu, jos), corespunzând diferitelor planuri (voci de bărbaţi - înalt, voci de femei - mediu, solişti - jos): cădere-ridicare, respingere- apropiere, aruncare- prindere, flexie-extensie, pronaţie-supinaţie, ridicarea sprâncenelor, mimarea sau chiar efectuarea respiraţiei, mişcarea capului, ochilor, mimare [11, 25-30].

17 Figura nr.3. Mijloace de exprimare a gestului dirijoral, după diferiți autori (Gâscă N., Andronic Ș.). Toate aceste elemente prezentate mai sus constituie o gamă largă numită „dirijat”. Muzical vorbind, trebuie să se realizeze conştient triada acţiunilor: • „a anticipa” (a auzi înainte de a se cânta, în auzul interior); • „a orienta” (a îndrepta cântul către culminaţiile motivelor, frazelor, secţiunilor muzicale pe structura anacruză – cruză – metacruză); • „a conduce” (a determina ansamblul să urmeze intenţiile dirijorului pe cale empatică, prin degajare de fluid energetic, şi nu prin convingeri individuale, explicative, verbale, conştiente care vor rămâne astfel în plan secund). Altfel spus: „a dirija” înseamnă- a capacita un ansamblu, paradoxal, dirijorul nu cântă, ci „îi face pe ceilalţi să cânte. Cum și am menționat anterior dirijorul trebuie să fie „administratorul energiei colective a corului”, necheltuind energia nervoasă a concentrării colective ci investind-o în crearea unei imagini artistice, a unor edificii de emoţii clădite cu ajutorul sunetelor [11, p. 23]. Gestul mâinilor Gestul dirijoral și mijloacele de exprimare Mimica Privirea Respirația Ridicarea sprâncenelor Mișcări ale capului Impuls

18 Figura nr.4. Piramida constituirii gestului dirijoral. În această piramidă este reprezentată erarhia a trei mijloace de exprimare dirijorală care constituie baza gestului dirijoral. În așa fel putem destinge faptul că dirijorul nu doar execută mișcări ale brațelor, acestea fiind însoțite și de alte mijloace de expresie, legate una de alta, spre exemplul, gestul brațelor stă la baza piramidei, deoarece prin el se efectuiază dirijatul propriu-zis, însă fără celelalte elemente el nu poate devini atât de clar și expresiv. Brațele pregătesc atenția, prin mimica feței și privire profesorul crează dispoziția elevilor și le insuflă un spirit de încredere, concomitent cu pregătirea brațelor și atenția, înainte de interpretare profesorul arată respirația prin impulsul brațelor și prin inspirație activă prin nas, înainte de cântul propriu-zis. Așadar acești trei termeni prezentate în piramidă sunt foarte strâns legate, împreună creând un proces. În așa fel mişcările trebuie să fie: simple, clare, sugestive, reduse la strictul necesar. Scopul tehnicii tactării este acela de a obţine o execuţie unitară în colectiv şi evidenţierea melosului sau a unei linii dirijorale. Aceasta se face prin: - anticipare (tot ce intenţionează profesorul se realizează cu un timp înainte de realizarea practică, sonoră), este pregătirea anticipată a atenției elevilor înainte de cânt; - coordonare (profesorul ghidează clasa și face ca toate vocile să se desfăşoare în aelaşi tempo, asigurând cântul acestora împreună, în perfectă coordonare ritmică – corelarea sunetelor după greutatea şidurata lor, combinaţia între metrică şi ritm. Tempoul este rezultanta echilibrului între masa sonoră şi unitatea de timp). - orientare (profesorul-dirijor orientează fluxul sonor, astfel încât să sugereze tonusurile psihologice, scenariul afectiv descoperit de el în partitură – viteza mişcării mâinii determină caracterul sonorităţii, dinamica, fluenţa (coerenţa acesteia) în tensionarea către climaxuri melodice sau culminaţii care, în general, coincid cu accentele logice sau de expresie ale textului literar, iar accentele metroritmice (ritmul prozodic) cu accentele cuvintelor. Deci, Gestualitatea este un mijloc, şi nu un scop. Prin studiul tactării se obţin: uşurinţa execuţiei, continuitatea, fluenţa Mimica /Pantomimica Privirea Impulsul/Respirația Gestul brațelor

19 bătăilor într-o schemă dată, care să organizeze tehnic şi interpretativ relaţionarea cu ansamblul [11, p.54]. Cu toate aceste caracterizării a gestului dirijoral și a mijloacelor de expresivitate, factorul cel mai important ce ghidează amplasamentului brațelor, poziția mâinilor, impulsul, tactările, respirația, mimica etc., îl are repertoriu care este interpretat de către elevi, anume creațiile (cu diferit caracter, tempo, nuanțe, stil și melodicitate) modelează un gest specific-diferit de la o lucrare la alta, pentru că profesorul nu doar tactează timpii, el transmite prin toate mijloacele de exprimare dirijorală: genul, caracterul, limbajul muzical și emoțiile unui cântec. Mai jos este prezentată o schemă, în care este arătată legătura dintre repertoriu școlar la lecția de educație muzicală și gestul dirijoral. v Figura nr.5. Valorificarea gestului dirijoral la lecția de educație muzicală În concluzie: Conform ideilor expuse în Capitolul I, activitatea de cânt vocal-coral gestul dirijoral este foarte strâns legat de repertoriu care-și propune profesorul să studieze în cadrul orei de educație muzicală, deoarece în așa fel elevii vor putea percepe cum se interpretează diferite genuri muzicale și cum este pulsația în: cântec, dans și marș, iar aceasta poate fi posibil când elevul va percepe auditiv și vizual muzica (adică prin gestul profesorului). Muzica este o artă dinamică, tratarea și percepția ei va fi mereu diferită, fiind în concordanță cu stilul, caracterul și limbajul anumitei lucrări. Datorită mijloacelor de expresivitate dirijorală, prin mimica și emoțiile feței, profesorul poate clar și corect să reprezinte elevilor dispoziția crației, iar prin respirație, avânt, impuls și poziția mâinilor profesorul arată dinamica, accentul și tehnica de interpretare. INTERPRETAREA EXPRESIVĂ A MUZICII Mijloace de exprimare dirijorală VALORIFICAREA GESTULUI DIRIJORAL ÎN ACTIVITATEA DE CÂNT VOCAL-CORAL PROFESORUL (arată prin gest corectitudinea interpretării)ELEVII (percep e după gtestul profesorului esența lucrării) REPERTORIUL

20 CAPITOLUL II VALORIFICAREA GESTULUI DIRIJORAL ÎN REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR VOCAL-CORALE LA LECȚIA DE EDUCAŢIE MUZICALĂ ÎN CLASA A VII-A 2.1. Modelul-tip de realizare a lecției de educație muzicală din perspectiva utilizării gestului dirijoral În perioada 06.02.2023-15.05.2023 am realizat practica pedagogică (ciclul gimnazial) în clasa VII-a la Liceul Teoretic „George Coșbuc” din mun. Bălți, săptămânal efectuând lecție în clasa VII „E”. Pe parcursul acestui semestru am reușit să cunosc elevii, să observ care este nivelul lor de cunoștințe și capacități, toodată am despistat care este atitudinea fiecărui elev față de disciplina: Educație muzicală. Pentru fiecare lecție realizată de mine, au fost elaborate proiecte didactice, unde erau descrise toate activitățile și obiectivele ce mi le-am propus să le realizez cu clasa de elevi, prin diverse strategii didactice, metode specifice disciplinei tradiționale și netradiționale, activități muzical-didactice am stimulat imganiția și intereresul elevilor, prin aceste mijloace explicarea și înțelegerea subiectului orei a fost mult mai eficientă. La lecție am realizat toate domeniile de activitate muzicală: audiția, interpretarea și creația. Iar în experminet o să descriu domeniul de interpretare care este succedat de activitatea de cânt vocal-coral. În acest context cântul vocal-coral poate fi privit ca unul din cele 3 domenii fundamentale a educației muzicale (interpretarea), prin care este formată cultura muzicală a elevului și la fel activitatea de cânt vocal-coral poate fi o metodă de cunoaștere a artei muzicale. Deci, datoria profesorul este de a-l face pe copil să cânte, adică să intoneze expresiv muzica nu doar cu vocea [11, p. 122]. Scopul activității de cânt vocal-coral în cadrul lecției de educație muzicală este de a dezvolta abilitățile muzicale ale elevilor, de a îmbunătăți coordonarea și sincronizarea lor și de a crea o experiență muzicală plină de satisfacție și bucurie. Cântul în grup implică învățarea de armonii și ritmuri complexe, iar prin practicarea acestor elemente, elevii își dezvoltă abilitățile muzicale și auditive. De asemenea, prin cântul vocal-coral, elevii învață să asculte și să reacționeze la sunetele și ritmurile celorlalți colegi, ceea ce îmbunătățește coordonarea lor și capacitatea de a colabora cu clasa. În timp ce cântă împreună, elevii au ocazia să se bucure de frumusețea muzicii și să se simtă conectați cu ceilalți colegii ai clasei. Cântul poate fi o experiență emoționantă și motivantă, care îi poate ajuta pe elevi să-și dezvolte încrederea în ei înșiși și să-și îmbunătățească stima de sine. De asemenea, prin activitatea de cânt vocal-coral, elevii pot învăța să-și exprime emoțiile prin intermediul muzicii. În timp ce interpretează piesele muzicale, aceștia pot să își dezvolte

21 abilitățile de a transmite și de a interpreta emoțiile și sentimentele transmise prin intermediul versurilor și a melodiei. Așadar obiectivul de bază propus în cadrul acestui experiment este: Interpretarea expresivă prin intemediul gestului dirijoral. Pentru atincegerea acestui scop este necesar de a cunoaște ce este gestul dirijoral și cum profesorul îl poate valorifica în cadrul lecției. Figura nr. 6. Factorii de bază în realizarea activității vocal-corale. Conform figurei prezentate mai sus, cu certitudine pot spune că acești factori sunt premordiali în activitatea de cânt vocal-coral. Susțin această afirmație din motiv că: profesorul este subiectul prin cale elevii fac cunoștință cu muzica, iar copilul este obiectul-asupra căreia se răsfrâng toate activitățile didactico-muzicale, așadar pentru fiecare lecție profesorul își propune un plan de activitate și obiectivele pe care dorește să le atingă la sfârșitul orei, de aceea toate metodele și mijloacele alese de profesor trebuie să aibă un scop comun ce reese din subiectul lecției, în această listă intră și repertoriu de audiție, interpretare și creație. Creațiile alese de profesor trebuie să fie în concordanță cu tematica orei, să lărgească cunoștințele elevilor, și să le înzestreze cu capacități noi de interpretare. Pentru aceasta e obligator ca repertoriul să fie analizat foarte minuțios, să corespundă vârstei, tematicii și posibilităților elevilor. Profesorul trebuie să se conduceă după repertoriul propus în Curriculum, totodată el este liber să aleagă și o altă creație care nu este indicată în document, dar care la fel corespunde cerințelor și temei lecției. Profesorul trebuie să urmărească ca lucrările alese să nu depăşească nivelul de competențe a elevilor la momentul respectiv, dar, în acelaşi timp, să contribuie la ridicarea progresivă a clasei. Din acest unghi de vedere, piesele alese trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • Să nu depăşească ambitusul normal al vocilor; • Să nu prezinte dificultăţi intonaţionale: prea multe intervale mărite şi micşorate, PROFESOR REPERTORIU GESTUL DIRIJORAL ELEV

22 INTERPRETAREA EXPRESIV-ARTISTICĂ Principiile educației muzicale Repertoriu Fredonare Melogestica Intonare justă/expresivă cromatisme, salturi mari şi dese etc.; • Să nu prezinte dificultăţi metro-rtimice care depăşesc nivelul posibilităților elevilor; • Să nu solicite tempouri sau nuanţe dificile de realizat; • Să nu aibă prea multe şi prea dese modulaţii; • Să nu utilizeze suprapuneri sau înlănţuiri dificile de realizat sau desfăşurări polifonice complicate. • Varietatea de genuri şi stiluri. Este necesar de a se include în repertoriu lucrări, aparţinând tuturor genurilor muzicale (cântec, dans, marș) din literatura universală şi naţională. • Valoarea educativă a textelor literare, urmărind o cât mai mare diversitate tematică. Astfel, tematica cântecelor va fi: şcoala, viaţa şi preocupările copiilor, excursiile, jocurile, patria şi frumuseţile ei, natura văzută de copii etc. Repertoriul pentru clasele V-VIII trebuie să cuprindă: • Cântece şcolăreşti; • Cântece populare româneşti din diferite ţinuturi şi ale altor popoare, • Piese de compozitori contemporani, români şi basarabeni; • Lucrări clasice şi contemporane din repertoriul creaţiei vocale universale; • Muzică de cult [23, p. 36-38]; Pentru a transmite elevilor toată frumusețea unei lucrări muzicale e nevoie de un limbaj specific muzical nu doar verbal, dar și nonverbal, acesta fiind gestul dirijor al profesorului, prin care se efectuează înțelegerea amănunțită a creației interpretate. În schema de mai jos este prezentată erarhia criteriilor fundamentale, care favorizează o interpretare vocală expresivă. Figura nr.7. Aspectele interpretării artistice după exemplul Vacarciuc M [28, p.110].

23 Așadar de limbajul muzical utilizat într-o creație depinde gestul profesorului, de aceea aceste elemente sunt foarte strâns legate, prin intermediul mijloacelor de exprimare dirijorală profesorul transmite elevilor nonverbal, aceea ce povestește muzica, iar elevii trebuie să fie foarte receptivi la mesajul transmis prin mimica, privirea și mâinile profesorului. Astfel doar prin aceste mijloace interpretarea cântecului va deveni expresivă, iar activitatea de cânt vocal-coral va fi nu doar un domeniu de învățare în cadrul lecțiilor de educație muzicală, dar va deveni o metodă și mijloc de conexiune cu arta muzicii. Ceea ce va dezvolta la elevi un gust veritabil, capacități și cunoștințe muzicale și despre muzică, totodată va trezi la dragostea față de această artă, pentru că elevii nu doar vor privi, sau vor audia muzica, ei însăși o vor crea cu vocile sale. Dezvoltarea abilităților de interpretare expresivă nu poate fi posibilă la o singură lecție, de aceea profesorul trebuie treptat de la lecție la lecție, să includă în activitățile muzical-didactice diverse metode interactive și exerciții de interpretare vocală, pentru a ajuta elevii să se încadreze mai ușor în activitatea de cânt vocal-coral. Elevii mai puţin pot utiliza/aplica cunoştinţele muzicale contextualizat, în activităţile muzical-didactice la lecţie, deoarece nu au fost implicați în situații în care ar avea nevoie se opereze cu abilitățile și cunoștințele acumulate pe parcursul lecțiilor de educație muzicală. De aceea, profesorul trebuie să elaboreze anumite strategii prin care va demonstra elevilor că ei sunt capabili nu doar să audieze muzica, dar și să o interpreteze participativ, emoționant și artistic, mereu fiind susținuți de profesor prin mijloace de expresie dirijorală, într-un cuvânt- prin gest, care le va ghida și le va insufla încrederea de interpretare artistică și expresivă. În urma constatării nivelului clasei, mai jos propun câteva strategii și metode pentru a spori ridicarea nivelului avansat și de a reduce procentajul la nivelul minim de dezvoltare. La lecția de educație muzicală se va urmări atingerea următoarelor competențe specifice din perspectiva dezvoltării capacității de interpretare expresivă, prin intermediul gestului dirijoral: 1. Interpretarea expresivă a muzicii în contarea expresivă a muzicii în contexte educaționale și socioculturale, demonstrând deschidere pentru valorizarea experiențelor artistice 2. Utilizarea/operarea elementelor de ţinută / tehnică interpretative-vocală (ținuta corpului, respirația, dicțiunea, emisia, echilibrul sonor); 3. Aplicarea achizițiilor muzical-interpretative dobândite în activitatea de cânt-vocal coral; 4. Perceperea conștientă și participativă a gestului dirijoral în timpul interpretării; Pentru dobândirea acestor competențe profesorul va elabora o metodologie de formare a deprinderilor vocal-corale: Respiraţia are o importanţă deosebită, este izvorul de energie pentru apariţia sunetului. În timpul cântării, atât copiii, cât şi adulţii, folosesc o respiraţie mixtă cu prevalare a celei pectorale sau abdominale. Este necesar să menţionăm că deprinderile manevrării respiraţiei se profilează

24 numai în procesul activ de însuşire a repertoriului. Sunetul perfect, frumos, plin, este legat de o respiraţie liberă, moderată – rezultat al coordonării naturale a sistemelor, care participă la formarea sunetului. Gimnastica respiratorie, absolut indispensabilă unui cântăreţ, are un efect benefic asupra sănătăţii, cu atât mai mult că dozarea aerului, controlul suflului, stăpânirea coloanei de aer în timpul cântului acţionează şi asupra echilibrului centrilor nervoşi. Exerciţiile de gimnastică respiratorie au drept scop: • Antrenarea muşchilor care participă la cele două faze ale respiraţiei; • Creşterea capacităţii pulmonare; • Crearea reflexelor şi senzaţiilor proprii; Un rol important îl joacă cele două faze ale procesului de respiraţie: inspiraţia şi expiraţia. Ambele aspecte sunt strâns legate între ele şi manifestă o influenţă reciprocă unul asupra altuia. Inspiraţia trebuie să fie activă, dar liniştită (fără zgomot). După inspiraţie, pentru un moment se reţine respiraţia (aerul). Este necesar ca profesorul-dirijor să obţină o deprindere colectivă – respiraţia „continuă”, prin care elevii îşi reînnoiesc rezerva de aer inconcomitent cu interpretul de alături. Astfel, în unele cazuri este nevoie de o respiraţie scurtă, utilizată, mai apoi, cu presiune, în alte cazuri – moale, utilizată, mai apoi, liniştit. În fond, acest aspect este legat cu atacul sunetului (gradul şi caracterul de includere în lucru la începutul cântecului a coardelor vocale). În timpul cântării se utilizează, de regulă, două feluri de atacuri, moale şi dur, acestea depind de caracterul și dispoziția lucrării și pot fi reprezentate foarte clar prin gestul dirijoral al profesorului, cum va fi atacul în mâini și mimică așa și va fi interpretarea clasei. La elevii dispuşi spre moleşeală, pasivitate, deseori, atacul moale aduce la o pierdere considerabilă a aerului şi la formarea slabă a sunetului. De aceea, anume la aceşti elevi este necesar să fie activizat tot procesul de formare a sunetului, folosind atacul dur. Totuşi, atacul dur trebuie folosit limitat, doar ca un procedeu pedagogic, care contribuie la activizarea procesului formării sunetului. În activitatea de cânt vocal-coral, gestul dirijoral al profesorul, depinde de creațiile studiate în cadrul orelor, cum am prezentat anterior, melogestica este ghidată de repertoriu reprezentat în Curriculum. De aceea lucrarea într-un tempo liniștit, domol, cu caracter cantabil, va fi reflectat în mimica, privirea și gestul brațelor ele având la fel un caracter foarte duios, moale, ondulat și firav, corespunzător creației interpretate și invers, dacă creația este într-un caracter dansant (hora, sârba, vals etc.) atunci gestul mâinilor va fi altfel, capabil să trasnmită energia cântecului, iar tempo și respirația vor fi într-un caracter activ. pentru ca elevii să perceapă aceste două modalități de atac al sunetului și să fie receptivi la gestul dirijoral necesită o mundă asiduă zilnic în cadrul lețiilor. Din acest motiv profesorul trebuie la fiecare oră să execute cu clasa anumite exerciții scurte și simple, dar care conțin în sine elemente de bază ce vor organiza și vor dezvolta la elevi

25 diferite modalități de interpretare și care vor fi în corelație cu gestul reprezentat de profesor, astfel elevii vor reține aprofundat gesturile specifice pentru diferite modalități de interpretare, în așa mod în timpul cântului propriu-zis, elevii vor fi mult mai receptivi la semnalele profesorului și vor înțelege cum trebuie să cânte, doar după o simplă privire sau gest. În timpul cântului, întâlnim şi unele manifestări defectuoase, care vor trebui remediate: respiraţia numai prin gură, respiraţia zgomotoasă, ridicarea exagerată a umerilor în timpul inspiraţiei, respiraţia la mijlocul cuvintelor. Un ajutor determinat la obţinerea deprinderilor practice de utilizare a respiraţiei le aparţin exerciţiilor permanente. Ele trebuie să fie elaborate într-o tesitură comodă, să fie compuse din sunete şi fraze aparte. Mai jos sunt prezentate câteva exemple de exerciții [23, p. 20-26]. •Exerciţii de emitere a sunetelor lungi sau scurte, pentru a deprinde elevii cu o expiraţie dozată în funcţie de durata sunetelor muzicale. Aceste exerciţii au mai mult un caracter tehnic şi se pot efectua pe un singur sau mai multe sunete cu durată lungă: Același exercițiu poate fi interpretat de câteva ori prin diferite modalități și cu un scop anumit, care va dezvolta la elevi capacitatea de a intona exerciții simple de același fel prin diferite metode. Spre exemplu legatto: •Exerciţiile de cântare Stacatto (utile pentru respiraţia scurtă) cu pauze scurte cu două grupuri de elevi, succesiv sau simultan: Acest exercițiu foarte bine dezvoltă atenția și simțul metric al elevilor, totodată el organizează clasa, creând maxima implicare a două grupuri (cântarea în dialog). Însă rolul principal aici îi revine profesorului-dirijor, care energic reprezintă acest caracter scurt și ascuțit de staccato, fără gest activ și concret elevii nu ar reuși să execute acest exercițiu. •Exerciţii pentru dobândirea respiraţiei „continue” Pentru antrenarea deprinderilor de respiraţie în lanţ (cântul la legatto) se poate recomanda elevilor să cânte gama cu durate mari, fără

26 pauze. Intonarea poate fi pe diferite silabe, elevii trebuie să ia respirație în timpul sunetelor lungi: Exercițiul dat la fel îmbină în sine mai multe procese pdihice senzoriale: elevii interpretează cu vocea, ascultă sunetele, aud colegii din jur cum interpretează în unison, sunt atenți la respirație și percep semnele dirijorale ale profesorului, căci el este cel care menține sunetul neîntrerupt, astfel susține clasa și nu permite prăbușirea sunetului. Acest exercițiul este un exemplu a unui lucru în echipă, în care elevii vor conștientiza că pot împreună să creeze muzica. Emisia vocală și intonația reprezintă procesul de organizare a sunetului din momentul atacului până la forma finite. Sunetul trebuie ascultat, fixat în auzul interior, la înălțimea lui exacta, apoi memorat și în sfârșit atact într-odată, corect. Iar atacul corect al sunetului depinde de pregătirea corectă a atenției elevilor și impulsul respirației, care este perceput de către elevi prin avântul dirijoral al profesorului. Dacă dirijorului nu este încrezut și nu organizează bine toată clasa, atunci momentul de interpretare a primului sunet poate eșua, de aceea profesorul cât și elevii trebuie să fie foarte bine pregătiți. În rezultat pentru ca un simplu cântecel din manualul de educație muzicală să sune expresiv, artistic și emotional, cu bunăstare a elevilor e nevoie de foarte multă muncă la fiecsre lecție, doar atunci profesorul va ajunge la rezultatul dorit. Mai jos prezint un exercițiu pentru emisia vocală și intonație justă, la fel acest exercițiu poate avea ca scop și lucrul asupa dicției mărind câte puțin tempo de interpretare menținând melodicitatea sunetului. În concluzie: Principiile de bază ale educaţiei vocal-corale a elevilor rămân aceleași, iar pentru atingerea unei interpretării expresive, de fiecare dată necesită abordarea diferitor mijloace, metode și procedee, specifice anumitei clase de elevi, pentru că toți sunt total diferiți unul față de altul, la fel și colectivul de la o clasă la alta este diferit. De aceea materialul de studii, metodele pedagogice şi indicaţiile pentru fiecare vârstă sunt diferenţiate. Exerciţiile pentru antrenarea vocii se aleg de profesor în corespundere cu vârsta dată, scopul pedagogic şi nivelul de pregătire muzicală a elevilor. Materialul pentru exersare constă din exerciţii tehnice pentru anumite vocale şi silabe din diferite fragmente de cântece. Exerciţiile trebuie alese cu multă migală, mai cu seamă. Ele trebuie să aibă o structură simplă, să se memoreze foarte uşor, să nu abată atenţia elevilor de la scopul pus de profesor şi, în acelaşi timp, să creeze o stare emotivă adecvată. Exerciţiile folosite pentru antrenarea vocii se execută pe semitonuri – ascendent şi descendent – ţinându-se seama de diapazonul vocal a elevilor. Interpretând exerciţiile date, pe semitonuri – ascendent şi descendent

27 – ei îşi lărgesc diapazonul vocii. Maniera de a cânta nici prea tare, nici prea încet, dar activ, feresc coardele vocale de pasivitate şi de surmenare, contribuind la consolidarea deprinderilor vocalcorale pozitive, la debarasarea de cele greşite. Profesorul-dirijor trebuie să găsească astfel de procedee şi metode, care să asigure înlăturarea eventualelor deficienţe la interpretare. Este bine ca exerciţiile pentru antrenarea vocii să fie începute cu sunete din registrul mediu. Aceasta dă posibilitatea de a le interpreta fără nici o încordare în voce [23, p. 17]. 2.2. Realizarea experimentului de constatare în clasa a VII-a Experimentul s-a desfășurat în cadrul Liceului Teoretic „George Coșbuc” din mun. Bălți. Partea experimentală a cercetării a cuprins etapa de constatare, prin care am determinat nivelul inițial de formare a capacităților interpretative la elevii clasei a VII-a. Pentru realizarea acestui obiectiv am stabilit criterii și niveluri de apreciere a capacității de interpretare vocal-corală. Experimentul s-a desfăşurat în două etape: La prima etapă a fost stabilit eşantionul experimental clasa VII-a „E”- 25 elevi și eșantionul martor clasa VII-a „D”- 30 elevi. La etapa a doua a fost realizată diagnosticarea abilităților de interpretare vocală deja existente la elevi. Rezultatele accumulate pe parcursul experimentului au fost prelucrate şi datele obţinute fiind cuantificate. Pentru a oferi experimentului de constatare o orientare de diagnosticare, elevii au fost implicați în mai multe activități practico-artistice. În cadrul experimentului s-au ales 3 aspecte componente ale activității vocal-corale. La etapa a treia s-a produs experimentul de formare conform modelului propus în cercetare și la finalizare am realizat experimentul de control în ambele eșantioane. În cadrul experimentul de constatare au fost stabilite obiectivele experimentale: • Identificarea percepției și atenției elevilor la gestul mâinii profesorului și nivelului de înțelegere a reprezentării melogestice. • Identificarea capacității de fredonat cu și fără acompaniament melogestic (capacitatea de a percepe muzica din perspectiva gestului dirijoral. • Identificarea intonării juste și expresive (elementul de expresie muzicală, capacitatea de a percepe caracteristica dinamică a muzicii și a gradațiilor sonore: forte, piano, crescendo, diminuendo, prezentate de gestul dirijoral al profesorului. Pentru fiecare aspect al interpretării vocal-corale s-au selectat criteri de evaluare care por fi valorificate în cadrul activității de cânt vocal-coral.

28 Tabelul nr. 1. Stabilirea criteriilor de evaluare la elevii clasel a VII-a PARAMETRII CRITERII ACTIVITĂȚI MUZICALDIDACTICE Melogestica -Să percepeapă mișcările brațelor ; -Să înțeleagă schemele dirijorale reprezentate de către profesor; -Să fie receptiv prin sunet la reprezentările melogestice sau la mijloacele dirijoral- expresive; Cântul vocal-coral Fredonatul - Să fredoneze fragmente scurte din creațiile audiate și interpretate; - Să perceapă liniile melodice ca expresie, ca structură semantică; - Să fredoneze după gestul dirijorului; Intonararea justă și expresivă - Să conștientizeze modificările dinamice și gradații sonore: forte, piano, crescendo, diminuendo după indicațiile dirijorale; - Să interpreteze expresiv și încrezut cântecul susținut de mijloacele de expresivitate dirijorală reprezentate de profesor; Рentru reаlizаreа асestоr оbieсtive, s-a elаbоrаt următоаrea рrоbă: Рrоbа рrасtiсă: este рrevăzută рentru deрistаrea posibilităților interpretative a elevilor, prin metoda observației. Respectiv, prin această probă de evaluare pe dimensiunile/parametrii interpretării artistice, s-a depistat nivelul inițial de cunoștințe prin metoda observației, prin elaborarea diferitor sarcini și exerciții muzicale concrete din cadrul activității de cânt vocal- coral au fost descoperite capacități și atitudini clasei de elevi în procesul de interpretare a unei creații muzicale. Astfel prin elaborarea unei strategii complexe și metodelor didactice

29 Tabelul nr.2 PARAMETRII CRITERII DE SUCCES/APRECIERE Percepția melogesticii - Percepe mișcările brațelor; - Înțelege schemele dirijorale; - Percepe linia melodică prin melogestică; Fredonarea -Fredonează corect fragmente scurte din creațiile interpretate; -Percepe liniile melodicice ca expresie; -Fredonează după semnul arătat de gestul profesorului; Intonarea justă -Sesizarează modificările în dinamica (gradații sonore: forte, piano, crescendo, diminuendo) reprezentate prin dirijat; -Este receptiv la sugestiile profesorului reprezentate prin mijloace dirijorale; -Intonează just și expresiv creația, sub bagheta profesorului; Menţionez, că elevii au fost evaluaţi pentru etapa de diagnosticare în cadrul disciplinei Educația muzicală, elevii fiind apreciaţi cu un punctaj cuantificativ, conform baremului de apreciere pentru fiecare sarcină din proba de evaluare. Pentru cercetarea experimentală realizată, punctajul reprezintă doar criteriul de apreciere a elevului, măsurarea rezultatelor fiind realizată prin calcularea punctajului. Aplicare acestei probe de evaluare a permis, evaluarea gradului de percepere, înţelegere, aplicare, valorizare, trăire a creației muzicale în activitatea muzical-didactică în urma perceperii mesajului sonor, competenţa formată în procesul de formare iniţială. Indicatorii caracteristici care sunt în mecanismul dezvoltării interpretării expresive are la bază perceperea mijloacelor de expresie dirijorală pentru a putea transmite mesajul expresiv al muzicii și de a-l valoriza prin gestul dirijoral și trăirea profundă a mesajului sonor. Nivelul minimal presupune cunoaşterea noțiunilor fundamentale ale educației muzicale și fredonarea unor fragmente melodice simple combinând diferite metode/tehnici, nivelul maximal presupune: Perceperea liniei melodice a creației interpretate prin melogestica reprezentată de către profesor și reprezentarea evenimentele sonore din perspectiva interpretării artistice. Conform criteriilor de evaluare elevii cunosc/ înţeleg sensul cunoştinţelor muzicale şi pot realiza asociaţii/analogii în baza creaţiilor muzicale interpretate şi caracterizate la lecţie, aceasta reprezentând operaţia de reproducere.

30 Tabelul nr. 3 Nivelurile арreсierii interpretării vocal-corale în cadrul lecțiilor de educație muzicală la elevii din clasa VII-a „E” și „D” (eșantionul experimental și martor) Conform datelor din tabelul nr. 3 observăm ca la etapa inițială pre-experimentală, clasele de a VII-a, experimentală și martor, sunt aproximativ la același nivel de dezvoltare în aceste 3 criterii de bază pentru interpretarea expresivă. Rezumând printr-o analiză calitativă a rezultatelor experimentului de constatare, am ajuns la următoarele concluzii: competenţele formate în aceste condiţii, nu sunt adaptate cerinţelor actuale şi nu răspund obiectivelor de dezvoltare a interpretării expresiv- artistice prin prisma gestului dirijoral. Diagnosticarea parametrilor Interpretării artistice expresive în cadrul activităţii muzical-didactice de cânt vocal-coral a lecţiei s-a realizat printr-o probă de evaluare, la etapa de constatare a fost necesară implementarea unor sarcini, metode și tehnici de integrare a gestului dirijoral ca formă idispensabilă a învățării, fredonării și interpretării artistice a creațiilor muzicale propuse în cadrul lecției de educație muzicală. Aceste rezultate au demonstrat necesitatea intervenţiei printr-un program formativ axat pe metode specifice educaţiei muzicale, ce ar favoriza formarea competenţei de aplicare și percepției gestului ditijoral în cadrul activităţii de cânt vocalcoral. În acest sens am raportat această formă de interpretare în activităţile principale ale lecţiei: Interpretare+Reflecţie, Interpretare+ Creație. În aceste domenii de bază ale disciplinei, profesorul poate integru analiza care este situația și nivelul elevilor, cercetând fiecare activitate și observând ce fel de abilități au acumulat elevii, ce fel de deprinderi el poate dezvolta/îmbunătăți în continuare, iar cel mai important profesorul trebuie să depisteze ce nu cunosc elevii și să le înzestreze atât cu cunoștințe teoretice atât cu cele practice. Nr. d/о Parametri АVАNSАT (***) MEDIU (**) MINIM (*) EE EM EE EM EE EM 1 Melogestica 10% 9% 35% 31% 58% 60% 2 Fredonarea 45% 43% 30% 32% 60% 58% 3 Interpretarea expresivă 20% 18% 25% 23% 65% 60%

31 Tabelul nr. 4 Rezultаtele diаgnоstiсării nivelului de interpretare artistică din gruра exрerimentаlă Clasa VII-a „E” Nr. d/оrd. Numele, рrenumele 1 M 2 F 3 I Tоtаl PUNCTAJ 1. Abramov Mihaela * * * 3 2. Babii Artiom * * * 3 3. Batîr Daniel * ** * 4 4. Bleandură Bianca *** * * 5 5. Casap Alexandrina *** * * 5 6. Cazacu Xenia * * * 3 7. Chiver Dimitria * * ** 4 8. Coșciug Ilona * ** ** 5 9. Duca Anna * ** * 4 10. Guțul Dmitrie ** * * 4 11. Iațco David * ** ** 5 12. Ioxa Nicolae * * * 3 13. Lupușor Maxim ** ** * 5 14. Nicolaeva Iulia ** ** ** 6 15. Noroc Lina ** *** *** 8 16. Patrașcu Alina ** ** ** 6 17. Rotari Arina ** * * 4 18. Rotari Kiril ** * * 4 19. Rotari Laurențiu ** ** ** 6 20. Scobioală Felicia *** *** *** 9 21. Sidlețchii Nichita ** * * 4 22. Starosta Ilinca * * * 3 23. Stratulat Polina *** *** *** 9 24. Vizitiu Ecaterina ** ** * 5 25. Corcodel Maria ** ** ** 6 Аvаnsаt — ***, Mediu — **, Minim — *. Tоtаl: Аvаnsаt — 9–12*, Mediu — 5–8*, Minim — 0–4*.

32 0 10 20 30 40 50 60 AVANSAT MEDIU MINIM 13,33 36 51 Tabelul nr.5 Rezultаtele exрerimentului de соnstаtаre Nivel Gruрul exрerimentаl M F I % Аvаnsаt 4 3 3 13,33 Mediu 10 10 7 36 Minim 11 12 15 51 Tоtаl 75 puncte 100 Rezultаtele exрerimentului de соnstаtаre аu relevаt: Capacitatea de interpretare expresivă prin intermediul gestului dirijoral în cadrul activității de cânt vocal-coral, în urma căreia s-a depistat nivelul fiecărui elev în felul următor: -Nivelul minim s-a constatat la 51 % dintre elevi; -Nivelul mediu s-а соnstаtаt lа 36 % dintre elevi. -Nivelul аvаnsаt а fоst determinаt lа 13,33% dintre elevi. Rezultаtul studiului efeсtuаt аfirmă сă, într-аdevăr există рrоblemа de insuficiența capacităților de interpretare expresivă. Ceea ce demontrează că gestul dirijoral este puțin valorificat și nu este perceput de toți elevii, aceasta fiind o cauză de ce elevii nu sunt capabili să interpreteze expresiv un cântec, conduși de gestul dirijoral al profesorului. Grаfiсul rezultаtelоr sunt рrezentаte în Diаgrаmа nr. 1 Diagrama nr.1. Nivelul de capacitate interpretativă pe eșantionul experimental

33 Tabelul nr.6 Rezultаtele diаgnоstiсării nivelului de interpretare artistică din gruра martor Clasa VII-a „D” Nr. Numele, рrenumele 1 M 2 F 3 I Tоtаl PUNCTAJ 1. Antonov Amelia * * * 3 2. Babin Andrian * * * 3 3. Bacuș Ion * * * 3 4. Blându Victor ** * * 4 5. Butacov Bogdan *** * * 5 6. Cibotari Jasmina * ** * 4 7. Cibotari Valeria * * ** 4 8. Dediu Ian * ** ** 5 9. Dediță Ilia * ** * 4 10. Frai Igor ** * * 4 11. Globa Ruslan * ** ** 5 12. Godavaniuc Marius * * * 3 13. Gurean Darius ** ** * 5 14. Guțu Lavinia *** ** ** 7 15. Ivas Ion ** ** *** 7 16. Jumiga Maxim ** ** ** 6 17. Luchianciuc Dragoș ** * * 4 18. Mihai Mihaela ** * * 4 19. Negoiță Dumitru ** ** ** 6 20. Onoico Kirill *** ** ** 7 21. Posmag Maria ** * * 4 22. Reșetnic Evelina * * * 3 23. Semionov Mihail *** *** *** 9 24. Ștefanco Iulia ** ** * 5 25. Ștefanco Stanislav * * * 3 26. Șuprovici Cazimir ** ** ** 6 27. Tîrbu Camelia ** * * 4 28. Tuhari Arina * * * 3 29. Voloșenco Alexandra *** *** *** 9 30. Ciribaș Denisa * ** * 4 Аvаnsаt — ***, Mediu — **, Minim — *. Tоtаl: Аvаnsаt — 9–12*, Mediu — 5–8*, Minim — 0–4*.

34 0 10 20 30 40 50 60 AVANSAT MEDIU MINIM 11,11 36,66 52,22 Tabelul nr.7 Rezultаtele exрerimentului de соnstаtаre Nivel Gruрul martor M F I % Аvаnsаt 5 2 3 11,11 Mediu 12 13 8 36,66 Minim 13 15 19 52,22 Tоtаl 90 puncte 100 Rezultаtele exрerimentului de соnstаtаre аu relevаt: Capacitatea de interpretare expresivă prin intermediul gestului dirijoral în cadrul activității de cânt vocal-coral, în urma căreia s-a depistat nivelul fiecărui elev în felul următor: -Nivelul minim s-a constatat la 52,22 % dintre elevi; -Nivelul mediu s-а соnstаtаt lа 36,66 % dintre elevi. -Nivelul аvаnsаt а fоst determinаt lа 11,11 % dintre elevi. Rezultаtul studiului efeсtuаt аfirmă сă, într-аdevăr există рrоblemа de insuficiența capacităților de interpretare expresivă, nu doar la elevii clasei a VII-a „E”, dar și la clasa VII-a „D”, aceasta fiind o problemă mai grandioasă, ce nu depinde de elevi, dar de modul în care profesorul abordează lecția de educație muzicală. Ceea ce demontrează că profesorii nu valorifică gestul dirijoral și nu este perceput de toți elevii, aceasta fiind o cauză de ce elevii nu sunt capabili să fredoneze motive muzicale, să intoneze just o melodie și să interpreteze expresiv un cântec, conduși de gestul dirijoral al profesorului. Diagrama nr. 2. Nivelul de interpretare expresivă pe eșantionaul martor

35 Conform metodei de obervație și diagramelor prezentate mai sus putem observa procentajul acumulat la fiecare nivel, astfel Nivelul Avansat include un procent foarte mizerabil în clasa experimentală și în clasa martor, doar de 13,33% și 11,11 % , acesta fiind un rezultat dezamăgitor, care demonstrează că elevii nu au suficiente abilități de interpretare vocal-corală, aceasta fiind precedate de vârsta și specificul vocilor, pentru că acest experiment este efectuat în clasa VII-a, iar în această perioadă elevii trec prin numeroase crize fiziologice și psiologice ale organismului. Din această cauză majoritatea profesorilor anulează aproape total activitatea de cânt în cadrul lecției de educație muzicală și se bazează mai mult pe activitatea de audiție, pot spune cu certitudine că într-adevăr cântul vocal-coral pentru elevii din clasa VII-a este o activitate mai dificilă, însă acesta nu este un motiv premordial pentru a anula definit activitatea, deoarece oricare lecție de educație muzicală se bazează pe trei domenii fundamentale (audiție, interpretare, creație și reflecție) ele fiind un ansamblu integru prin care profesorul formează cultura muzicală a elevului. De aceea problema dată necesită rezolvare, iar pentru a găsi ieșire din ea, trebuie de realizat un plan strategic, care să includă o metodologie specifică ale disciplinei, pentru a dezvolta la elevi cunoștințe muzical-interpretative și abilități de fredonare, intonare și percepere conștientă și participativă a melogesticii profesorului în timpul cântului. Rezultatele experimentului arată că există o problemă în ceea ce privește abilitățile de interpretare vocal-corală la elevii din clasa a VII-a, însă această problemă nu poate fi rezolvată prin anularea activității de cânt în cadrul lecției de educație muzicală. În schimb, este nevoie de o abordare strategică care să includă o metodologie specifică și să dezvolte abilitățile de interpretare muzicală, intonare și percepere conștientă a profesorului în timpul cântului. Prin această abordare, profesorii pot forma cultura muzicală a elevilor și pot oferi o experiență muzicală de calitate în timpul lecțiilor de educație muzicală. De asemenea, este important ca profesorii să ia în considerare specificul vocii și vârsta elevilor atunci când pregătesc activități de interpretare vocal-corală și să adapteze abordarea în funcție de nevoile individuale ale elevilor. În concluzie: Educația vocal-corală a elevilor este un proces complex, care necesită abordarea diferitor mijloace și metode specifice, în funcție de nivelul de pregătire muzicală, vârsta și specificul colectivului de elevi. Exercițiile pentru antrenarea vocii trebuie alese cu grijă, având în vedere structura simplă, ușurința de memorare și adecvarea lor la nivelul de pregătire al elevilor. Maniera de a cânta, nu prea tare și nici prea încet, contribuie la consolidarea deprinderilor vocal-coral pozitive și la îndepărtarea celor greșite. Prin urmare, educația vocal-corală trebuie tratată cu seriozitate și profesionalism, pentru a forma la elevi abilități muzicale solide și o cultură muzicală adecvată.

36 2.3. Descrierea experimentului pedagogic (formare, control). În urma experimentului de constatare, în care a fost depistat nivelul capacității de interpretare expresivă pe eșantionul experimental și pe eșantionul martor. Spre urmare mi-am propus scopul să elaborez și să structurez câteva aspecte metodologice fundamental- specifice de valorificare a gestului dirijoral în cadrul activității de cânt vocal-coral. La lecțiile de practică pedagogică în clasa VII-a, prin metode specifice, procedee de interpretare vocală și mijloace expresive ale tehnicii de dirijat o să găsesc soluții care să ajute la ameliorarea situației, astfel o să influențez asupra reducerii problemei create. Mai jos o să prezint câteva etape ale unei lecții, în care vor fi incluse anumite metode strategice pentru îmbunătățirea calității învățării. Pentru aceasta de la începutul lecției propunem elevilor câte o fișă subțire dreptunghiulară, exercițiul va fi axat pe respirație, după exemplul pe care îl arată profesorul, elevii suflă pe această foiță, lent, apoi brusc, scurt, lung și tare, în așa fel elevii explorează posibilitățile respirației sale și se învață să dozeze aerul, să inspire și să expire coresc fie brusc sau lent. După acest exercițiu de echilibrare a respirației profesorul propune elevilor o frământare scurtă de limbă, prin care urmărește scopul de a descătușa aparatul vorbirii și pentru a elibera mușchii faciali. Pentru organizarea clasei profesorul mereu ghidează orice activitate, arărând totul prin exemplul propriu, astfel stimulând elevii să acționeze, în timpul recitării frământării de limbă, profesorul dirijează procesul de exersare prin lovire metrică și prin tactare, ceea ce organizează clasa și stimulează elevii să recite în același timp fără decolaje metrice. Următoarea etapă este încadrarea elevilor în activitatea de fredonare și intonare a unor exerciții simple, care vor permite elasticitatea vocilor și pregătirea pentru cânt. (exercițiile prezentate în subcapitolul anterior). Profesorul organizează clasa prin gestul dirijoral, privire și mimica feței, de aceea elevii sunt foarte receptiv. Elevii vor fredona și vor intona cu diferite silabe (mi, me, ma, mo, mu, mia, du, zu, leo etc.) exerciții pentru înviorarea vocii cu diferite modalități de interpretare: Legatto, nonlegatto, stacatto, cu accente în diferit tempo și dinamică. Toate aceste tipuri de interpretare vor fi intonate la un nivel calitativ, atunci când profesorul va contura tot procesul prin exemplul propriu, pentru că profesorul demonstrează- elevii execută, iar prin gestul dirijoral, el va susține elevii nonverbal, ajutându-i să intoneze exercițiile prin diferite modalități de interpretare, în același timp și fel, acesta va permite elevilor să perceapă: • Mijloacele de expresie dirijorală; • Sunetele lungi sau scurte și durata lor; • Caracterul lucrării ( cantabil, jucăuș sau dansant) • Tipul de articulare a sunetului • Dinamica lucrării

37 Dinamica este un element foarte important de expresie muzicală, ea își are coloritul său aparte, atrăgând atenția prin intensitate foarte slabă și foarte puternică, aceste elemente fiind reprezentate de către profesor prin gestul mâinilor. Astfel pentru nuanțe mici (pp, p, mp) se realizează un gest și avânt mai mic, restrâns, concret articulat, iar pentru nuanțe mari (f, ff, fff) un gest și avânt mai mare, larg, deschis și încrezut. Figura nr. 8. Avânt pentru nuanța Piano Figura nr. 9. Avânt pentru nuanța Forte Sunetele lungi și scurte într-un exercițiu de înviorare a vocii, sau într-o lucrare, la fel sunt reprezentate de gestul mâinii și pentru fiecare modalitate de interpretare există o schemă specifică, care va fi înțeleasă de toți elevii, dacă profesorul va practica la fiecare lecție astfel de exerciții. Stacatto și nonlegatto- ascuțit, clar, mărunt și contur unghiular, iar legatto- moale, contur rotunjit. Figura nr. 10. Stacatto Figura nr. 11. Nonlegatto Figura nr. 12. Legatto Conform acestor exemple voi efectua experimentul de formare și de control la lecția de educație muzicală. Elevii au acumulat deprinderi de fredonare și intonare corectă a exercițiilor simple, prin diferite modalități de interpretare. Astfel profesorul a dezvoltat la elevi capacitatea de interpretare expresivă prin intermediul gestului dirijoral, în așa mod, scopul propus de profesor pentru valorificarea gestul dirijoral în activitatea de cânt vocal-coral a fost aproape realizat, în continuarea lecției urmează interpretarea integrală a unui cântec din repertoriul școlăresc.

38 Pentru a demonstra ce competență de percepție a mijloacelor de expresie dirijorală au acumulat elevii pe parcursul orelor de educație muzicală, mai jos o să relatez desfășurat procedeul de interpetare a cântecului propiu-zis. - Clasa VII-a; - Modulul I: Imaginea și dramaturgia imaginii muzicale, - Subiecutl lecției: Noțiunea de imagine muzicală. Caracteristici ale imaginii muzicale. Pentru acestă temă generală una din creațiile pentru interpretare vocal-corală propusă de Curriculum, este cântecul „Măi, stejar” după G. Musicescu. Am ales această creație din motiv că elevii deja cunosc foarte bine melodia și cuvintele, însă nu au practicat interpretarea prin intermediul gestului dirijoral, iar cu ajutorul lui profesorul va integra în acest cântec elemente noi de expresie muzicală, pentru a trezi la elevi interesul de a crea o interpretare expresiv artistică, dar care nu va fi posibilă fără ghidarea dirijorală a profesorului. De la început, elevii interpretează cântecul din memorie, profesorul doar le acompaniază la pian, fără a demonstra scheme cu mâina, cu privirea sau prin alte mișcări corporale. După interpretarea desinestătătoare a clasei profesorului propune elevilor o altă abordare artistică a acestui cântec popular, pentru a-l face mai interesant și melodios. La începutul lucrării profesorul integrează un fragment scurt din melodia principală, pe silaba: „du, du, du”. Aceasta va reprezenta o scurtă introducere interpretată nu doar la instrument, dar și cu vocea, pentru a transmite

39 caracterul păstoresc și popular al cântecului, silaba „du” va fi interpretată scurt, la stacatto, iată din acest moment elevii simt necesitatea reprezentării vizuale ale acestei modalități de interpretare. Pentru a executa acest fragment muzical, elevii trebuie să formeze un ansamblu și echilibru sonor, iar persoana care le va reuni pe toți într-un orgnanism întreg este profesorul, care își are rolul de dirijor, după cum am prezentat în (figura nr. 10), gestul dirijoral va fi foarte concentrat, ascuțit și scurt, în așa mod, elevii vor percepe foarte bine ce sarcină le stă în cale. După interpretarea acestei introduceri începe cântecul propriu-zis cu textul literar. Aici rolul principal îl are caracterul victorios, voinic și încrezut al melodiei și iarăși pentru ca elevii să simtă această energie, profesorul le va indica timpii accentuați prin gest, iar prin încruntarea sprâncenelor și ținuta încrezută a corpului va insufla clasei un spirit de încredere și statornicie cu care elevii trebuie să se înarmeze și să interpreteze creația dată. În așa fel profesorul își ea nu doar rolul de cadru didactic, interpret și organizator, dar și rolul de motivator al clasei, căci de ținuta și comportamentul încrezut al profesorului depinde atmosfera întreagă a clasei și felul de interpretare a cântecului școlar. În așa mod, după exersare amănunțită a unor segmente melodice, urmează o interpretare expresivă și creativă a clasei de elevi și a profesorului-dirijor. Mai jos sunt atașate câteva poze a unor segvențe din această activitate. În aceste poze poate fi urmărit procesul de formare și control a competențelor elevilor acumulate în cadrul activității de cânt vocal-coral, se observă activismul și implicarea elevilor în cadrul

40 lecției de educație muzicală. În urma experimentului de formare și de control pe baza a două eșantioane (experimental și martor) s-a depistat că în clasa experimentală elevii au evoluționat sporadic și s-a observat dezvoltarea aspectului de interpretare expresivă, fredonare și percepția melogesticii profesorului. Astfel elevii au demonstrat maxima implicare, datorită căreia voluntar și involuntar au acumulat noi cunoștințe, capacități și atitudini. Toate aceste rezultate și diferențe până și după experiment sunt prezentate în tabelul și diagrama de mai jos. Rezultаtele experimentului de formsre și de control din gruра exрerimentаlă Clasa VII-a „E” Nr. d/оrd. Numele, рrenumele 1 M 2 F 3 I Tоtаl PUNCTAJ 1. Abramov Mihaela * ** ** 3 2. Babii Artiom ** ** * 3 3. Batîr Daniel ** *** ** 4 4. Bleandură Bianca ** * *** 5 5. Casap Alexandrina ** ** * 5 6. Cazacu Xenia ** * ** 3 7. Chiver Dimitria ** ** *** 4 8. Coșciug Ilona * *** *** 5 9. Duca Anna ** *** * 4 10. Guțul Dmitrie *** * ** 4 11. Iațco David * *** *** 5 12. Ioxa Nicolae ** * ** 3 13. Lupușor Maxim *** *** ** 5 14. Nicolaeva Iulia *** ** *** 6 15. Noroc Lina *** *** *** 8 16. Patrașcu Alina *** *** *** 6 17. Rotari Arina *** * ** 4 18. Rotari Kiril *** ** * 4 19. Rotari Laurențiu ** *** *** 6 20. Scobioală Felicia *** *** *** 9 21. Sidlețchii Nichita *** ** *** 4 22. Starosta Ilinca ** ** ** 3 23. Stratulat Polina *** *** *** 9 24. Vizitiu Ecaterina *** ** ** 5 25. Corcodel Maria *** *** *** 6

41 0 10 20 30 40 50 60 AVANSAT MEDIU MINIM 13,33 36 51 46,66 38,66 16 În așa fel în cadrul acestei activități am avut posibilitatea de a observa progrele elevilor, felul în care clasa s-a implicat în activitatea de cânt vocal-coral și modalitatea lor de a se expune prin intermediul cântului. Așadar în urma acestui experiment au fost demonstrate capacitățile de interpretare, audiție și creație în cadrul lecției de educație muzicală. În urma aceste investigații s-a constat nivelul abilităților muzicale și anume de: percepție a melogesticii, fredonat și intonare justă, iar după experiment prin metoda observării s-a constat un nivel și procentaj mai mare a elevilor care s-au descurcat în aceste trei criterii, care favorizează o interpretare expresivă. Mai jos putem observa cum s-au dezvoltat abilitățile elevilor de la până și după experiment. Experimentul de constatare Nivel Gruрul exрerimentаl M F I % Аvаnsаt 4 3 3 13,33 Mediu 10 10 7 36 Minim 11 12 15 51 Tоtаl 75 puncte 100 Rezultatele obținute după experimentul de formare și control Nivel Gruрul exрerimentаl M F I % Аvаnsаt 12 11 12 46,66 Mediu 10 10 9 38,66 Minim 3 4 4 16 Tоtаl 75 puncte 100 Astfel mai jos putem observa în formă grafică, cum s-a dezvoltat nivelul capacităților muzicale a elevilor după experiment. Diagrama nr. 3. Nivelul de interpretare vocal-corală în urma experimentului de contatare și control în grupul experimental. Experimentul de constatare Experimentul de control

42 Mai sus au fost prezentate diagnostificările rezultatelor elevilor, care s-au obținut în urma experimetului de constatare, formare și control. Prin diverse metode și strategii a fost posibilă ameliorarea problemei aproape difinitiv în clasa VII-a „E”, care este și grupul experimental. Deci în această clasa s-a lucrat intensiv asupra scopului propus în introducerea tezei, de aceea s-au realizat toate obiectivele operaționale concepute pentru experimentul dat. Înafară de grupul experimental, în acestă investigație pedagogiecă a participat și grupul martor, în care la fel prin metoda observării s-a efectuat experimentul de constatare a nivelului abilităților muzicale acumulate de elevi pe parcursul anilor la lecțiile de educație muzicală. Așadar în urma acestor observări s-a depistat nivelul de interpretare expresiv-artistică bazată pe 3 criterii fundamentale: percepția melogesticii, fredonatul și intonare justă. La grupul martor, experimentul de constatare a fost relizat identic ca și la grupul experimental, păstrând aceleași cerințe și sarcino, pentru ca mai evident să fie observată diferența dintre aceste două clase. Mai jos va fi prezentat în formă grafică procesul experimental la grupul martor. Rezultatele experimentului de constatare Nivel Gruрul martor M F I % Аvаnsаt 5 2 3 11,11 Mediu 12 13 8 36,66 Minim 13 15 19 52,22 Tоtаl 90 puncte 100 Rezultate obținute după experiment Nivel Gruрul martor M F I % Аvаnsаt 6 5 6 13,88 Mediu 12 12 8 35,55 Minim 12 13 16 50,57 Tоtаl 90 puncte 100 Mai jos în diagramă sunt prezentate rezultatele obținute în urma experimentului la grupul martor, adică în clasa VII-a „D”-paralelă, care și este grupul martor, în această clasă cu părere de rău s-a efectuat doar experimentul de constatare, pentru a putea vedea mai accentuat diferența între două colective, grupul experimental și martor, în urma acestei investigații s-au constatat următoarele rezultate, până în perioada experimentului și după experimentul de formare și control.

43 0 10 20 30 40 50 60 AVANSAT MEDIU MINIM 11,11 36,66 52,22 13,88 35,55 50,57 0 10 20 30 40 50 60 AVANSAT MEDIU MINIM 46,66 38,66 16 13,88 35,55 50,57 Diagrama nr. 4. Nivelul interpretării expresive în urma experimentului la grupul martor. În urma acestei cercetări experimentale în două clase de a VII-a, am observat cum s-au dezvoltat cunoștințele, capacitățile și atitudinile unui colectiv de elevi. Deci după acest esperiment de constatare, formare și control, pot spune că toți elevii sunt foarte diferinți și abilitățile muzicale la fiecare se dezvoltă în mod individual, însă datorită profesionalismului profesorilor este posibil de a ajunge la un rezultat frumos, dacă este un scop de bază după care se conduce cadrul didactic se utilizează în acest context strategii, metode și mijloace tehnice specifice disciplinei de educație muzicală, în așa fel scopul va fi realizat. Așadar în cadrul acestei teze de cercetare mi-am propus scopul de a stabili câteva aspecte metodologice de bază pentru o interpretare expresivă prin intermediul gestului dirijoral. Iar metodele și strategiile de realizare a scopului au fost implimentate în cadrul experimentului, în urma căruia s-a depistat nivelul de interpretare expresivă în grupul experimental și în grupul martor. Mai jos putem observa în formă grafică avoluția rezultatelor după experiment. Diagrama nr. 5. Rezultatele obținute în urma experimentul de constatare și control pe eșantionul experimental și martor. Experimentul de constatare Experimentul de control Experimentul de control în grupul experimental Experimentul de control în grupul martor

44 În concluzia acestei investigații experimentale și conform diagramei nr. 5 în care sunt prezentate rezultatele finale a experimentului de control în ambele clase, putem observa cum a evoluționat nivelul de interpretare expresivă prin intermediul gestului dirijoral la clasa VII-a „E” care este grupul experimental, datorită efortului depus de profesor și abordării strategice a metodelor, tehnicilor și sarcinilor specifice educației muzicale s-a pus accentul pe dezvoltarea percepției melogesticii, fredonării și intonării juste, care favorizează o interpretare expresiv artististică în care elevii pot demostra abilitățile sale muzicale. Însă la fel după această diagramă putem urmări și nivelul clasei martor, a VII-a „D” care din anumite considerente nu a evoluționat vizibil, pentru că în această clasă nu s-a pus accentul pe formarea criteriilor fundamentale pentru o interpretare vocal-corală expresivă. Așadar în urma experimentul pedagogic s-a urmărit scopul de a valorifica gestul dirijoral al profesorului în activitatea de cânt vocal- coral, prin intermediu căruia elevii vor fi capabili să interpreteze expresiv orice creație din repertoriul pentru educație muzicală, pentru că vor fi ghidați pas cu pas nonverbal de către profesor, astfel vor demonstra capacitatea de gândire muzicală, capacitatea de atenție și intepretare justă bazată pe deprinderile vocale acumulate în cadrul orelor. În concluzie experimentului efectuat pot menționa că prezența gestului dirijoral al profesorului este foarte important în activitatea de cânt vocal-coral, căci el nu dezvoltă doar atenția și pregătirea elevilor de a interpreta, dar formează la elevi o percepție profundă a muzicii.

45 CONCLUZII GENERALE În concluzia aceste teze, în urma tuturor investigațiilor experimentale și cercetării amănunțite a problemei actuale pot spune cu certitudine că oricare problemă poate fi rezolvată, dacă se studiază amănunțit cauza apariției ei și se proiectează un scop adecvat precedat de obiective și metode care vor ajuta la ameliorarea problemei. Deci, pentru a valorifica gestul dirijoral în activitatea de cânt vocal- coral la lecția de educație muzicală e necesar ca oricare profesor să practice la ora de muzică acest procedeu de interpretare a cântecelor școlare, astfel elevii se vor familiariza cu mijloacele de expresie dirijorală și vor percepe mai repede și concret semnele nonverbale a profesorului. Iar scopul unei interpretări expresive în cadrul lecției este de a ajuta elevii să înțeleagă și să transmită emoțiile și sentimentele care sunt transmise prin muzică. Într-o interpretare expresivă, elevii folosesc tehnici de interpretare pentru a exprima nu numai notele și ritmurile, ci și starea de spirit și intenția muzicii. O interpretare expresivă poate ajuta elevii să dezvolte abilități de ascultare atentă, de analiză și de interpretare a muzicii. Aceasta poate îmbunătăți abilitățile lor de a identifica și de a interpreta diferite stiluri și genuri muzicale, precum și de a recunoaște trăsăturile specifice ale fiecăruia. De asemenea, interpretarea expresivă poate ajuta elevii să dobândească încredere în propriile lor abilități și să se bucure de performanța muzicală. Elevii care învață să interpreteze muzica cu expresivitate sunt capabili să își dezvolte propria voce și să își exprime sentimentele și emoțiile într-un mod artistic. Profesorul de educație muzicală va evita repertoriul ce prezintă dificultăţi de interpretare pentru elevi. Scopul profesorului este de a face muzica cunoscută și înțeleasă la nivelul elevilor, ca ei să dorească să o audieze, să o interpreteze, să o creeze și să reflecteze asupra ei, doar așa la ei se va forma o cultură muzicală, care la rândul ei va face parte din cultura spirituală a elevilor, deoarece prin muzică profesorul nu mustră casa din motiv că nu cunoaște ceva fundamental din muzică, dar profesorul trebuie să educe elevul. Performanţa artistică poate fi demonstrată pe un repertoriu adecvat vârstei, posibilităţilor reale şi specificului temperamental al levilor. La acest nivel, el reuşeşte să cuprindă întreaga problematică impusă. stimulând o participare activă, creativă în cadrul activităților didactice ale lecției de educație muzicală. Atât conceptele lui H. Kretyschmar, G. Breazul, B. Asafiev, D. Kabalevsky, sistemele lui C. Orff, Z. Kodaly, lucrările lui B. Asafiev cît și teoria și practica savanților și teoreticienilor contemporani din spațiul Republicii Moldova: I. Gagim, M. Morari, Ș.Andronic, M. Tetelea, T. Bularga, V. Crișciuc, M. Vacarciuc etc. ne pot servi drept bază conceptuală de lansare a ideilor prezentate în teză la temă. Examinarea conținuturilor curriculare în clasa VII-a ne permite constatarea faptului că o mare parte din creațiile propuse spre interpretare și audiție, percepție și

46 conștientizare, sunt bazate pe un repertoriu vast a compozitorilor naționali și universali. Perceprea emoțională, conștientizarea și atitudinea pozitivă față de valorile muzicii academice se realizează în următoarele condiții: - realizarea obiectivelor operaționale în procesul perceperii și conștientizării acestor valori se efectuează numai prin metode specifice de dezvoltare a interpretării artistice; - la rândul său aceste metode utilizate în cadrul activităților didactice își au metodologia și propriul traseu la lecțiile de educație muzicală. În final, interpretarea expresivă prin intermediul melogesticii profesorului, adică prin gestul dirijoral, poate ajuta elevii să dobândească o înțelegere mai profundă și mai convingătoare a muzicii, ceea ce poate duce la dezvoltarea unei culturi muzicale mai rafinate și la o apreciere mai mare a valorii și a importanței muzicii în viața elevului, pentru că elevul învață la lecția de educația muzicală, nu doar cum să înțeleagă muzica, el învață să înțeleagă lumea din jur prin intermediul muzicii, astfel școala pregătește omul pentru a trăi. Muzica fiind un mijloc prin care la elev va fi cultivată o cultură muzicală, care va face parte din cultura lui spirituală.

47 BIBLIOGRAFIE 1. ANDRONIC Ș. Organizarea corului de copii. Chișinău 1983. 300 p. 2. BOTEZ D. Tratat de cânt și dirijat coral, vol.I, II, editura Intitutului de cercetări etnologice și dialectologice, București, 1985. 243 p. 3. BULARGA T. Psihopedagogia interesului pentru muzică, Chișinău, 2008. 109 p. 4. CALIGA M. Integralitatea activităţilor muzical-didactice la lecţie ca abordare sistemică a procesului de educaţie muzicală, articol științific Facultatea de Știinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Arte, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, 2016. 6 p. 5. CÎMPEANU L. Elemente de estetică vocală. Bucureşti: Interferenţe, 1975. 170 p. 6. CONSTANTIN M. Arta construcţiei şi interpretării corale. Bucureşti: Electrecord, 1983. 160 p. 7. CRISTESCU O. Cântul. Bucureşti: Editura Muzicală, 1963. 89 p. 8. Curriculum Naţional. Aria curriculară Arte. Disciplina Educaţie muzicală, cl V-VIII. Chişinău, MECC, 2020. 30 p. 9. DELION P. Metodica educației muzicale, Chișinău, 1993. 90 p. 10. DERCACI T. Dirijorul de cor. Chişinău: Lumina, 1988. 200 p. 11. DRĂGAN A. DRĂGAN O.V. Curs de dirijat coral. Editura fundației România de mâine, București, 2007. 192 p. 12. GAGIM I. Dicționar de muzică. Î.E.P. Știința, 2008. 210 p. 13. GAGIM I. Fundamentele psihopedagogice şi muzicologice ale educaţiei muzicale. Autoreferat ştiinţific al tezei de doctor habilitat în baza lucrărilor publicate în pedagogie. Chişinău, 2004. 150 p. 14. GAGIM I. Știința și arta educației muzicale. Ediția a III-a, Editura Arc, 2007. 220 p. 15. GAGIM I., BORȘ A., MORARI M. COROI E. Manual de educație muzicală clasa VII-VIII, 2007. 130 p. 16. GÂSCĂ N. Arta dirijorală. Dirijorul de cor. Chișinău, Hyperion, 1992. 230 p. 17. GÂSCĂ N. Arta dirijorală. Tehnica dirijorală. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982, 180 p. 18. Ghid de implementare a curriculumului școlar. Educaţie muzicală, clasele V-VIII. Chișinău, MECC, 2019. 40 p. 19. HORIA A. Arta dirijorală. Editura Universității Naționale de Muzică, București, 2002. 125 p. 20. HUSSON W. Vocea cântată. București, 1968. 98 p. 21. KABALEVSKI D. Cum să povestești copiiilor despre muzică? Moscova, 1977 150 p. 22. MORARI M. Ghid de implimentare a curriculumului modernizat pentru învățământul

48 primar/gimnazial, Chișinău, 2011. 56 p. 23. MORARU E. Metodica și managmentul colectivului coral, Bălți, 2020. 76 p. 24. PERSIDA G. Curs de dirijat și ansamblu coral. Editura fundației România de mâine, București, 2001. 167 p. 25. STICI A. Educația muzical-corală. Chișinău, 2021. 142 p. 26. TETELEA M. CRIȘCIUC V. Strategii de formare- predare a cunoștințelor muzicale la elevi, Ghid metodologic pentru profesori și studenți. Bălți, 2015. 100 p. 27. VACARCIUC M. Dezvoltarea spirituală a micului școlar prin muzică și cânt. Chișinău, 2002. 90 p. 28. VACARCIUC M. Monografie. Dimensiunea spirituală a cântului. Ediția a II-a, Chișinău. 2017. 190 p. 29. ZGUREANU T. Îndrumări utile pentru dirijori de coruri de copii, de tineret de amatori, omogen şi mixte. Chişinău: Editura Pontos, 2015, 80 p. 30. АПРАКСИНА О. А. Методика музыкально воспитания в школе, Moscova, 1983. 95 p. 31. ВЕТЛУГИНА Н. А. Музыкальное развитие ребенка, Moscova, 1968. 140 p. 32. ДМИТРИЕВ Л. В. Основы вокальной методики, Moscova, 1968. 60 p. 33. ОСТРОМЕНСКИЙ В. Г. Восприятие музыки как педагогическая проблема, Kiev, 1975. 90 p. WEBOGRAFIE 1. https://www.masterclass.com/articles/how-to-be-an-expressive-musician-tips-for-interpretingmusic#what-is-musical-expression 2. https://www.musicedmagic.com/choral-music/the-importance-of-conducting-in-choral-music 3. https://dexonline.ro/