rev1 merged

Revistă editată de
Școala Gimnazială Tichileşti

Nr. 1

5 DECEMBRIE 2014

“ Nu este destul să ştii,
Trebuie să aplici,

Nu este destul să vrei,
Trebuie să şi faci.”
J. W Goethe

SERIOZITATE
TALENT
ATITUDINE
RESPONSABILITATE
TENACITATE

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

DIRECTOR: PROF. DORIN GABRIEL BĂCEANU
DIRECTOR ADJUNCT: PROF. ELENA VÂLSAN

COORDONATORI: Prof. Luiza Moraru
Prof. Ionuț Micu

Înv. Gabriela Corbu

Prof. Anca Stamate COLABORATORI:
Prof. Eugenia Lăzărică
Elevi:
Prof. Mariana Caplea Denisa Gheorghiță – clasa a VIII-a A
Albert Vasile – clasa a VIII-a A
Prof. Otilia Cuzmin Vivian Sîrbu – clasa a VIII-a A
Georgiana Cînipeanu – clasa a IV-a
Mihaela Novac – clasa a VII-a B
Ana Maria Datcu – clasa a V-a B
Ionela Anton – clasa a V-a B
Georgiana Mihai – clasa a V-a B
Georgiana Manolea – clasa VIII-a A
Florentina Ion – clasa a VI –a
Carmen Iacomi – clasa a VIII-a A
Diana Dumitru – clasa a V-a B

EDITURA “OLIMPIADA”
BRĂILA 2014

ISSN: 2392 - 9146
ISSN – L: 2392 - 9146

2

“Aşezată la locul de întlânire a trei vechi regiuni ale pământului românesc, Brăila – dar al
Dunării, martor şi vecin al Dobrogei, unde cuvântul lui Dumnezeu afost vestit de Sfântul Apostol
Andrei, a rămas o nestinsă vatră de credință, istorie şi cultură a neamului nostrum
dreptcredincios.” (Ionel Cândea)

Județul Brăila este situat în sud-estul României, în Câmpia Bărăganului de Nord.
Reşedința județului se află în municipiul cu același nume, Brăila, port fluvio-maritim. Dunărea,
“Jugulara Europei”, cum o numeşte Fănuş Neagu, trece prin Brăila, dar şi prin viața brăilenilor,
legându-i de lume şi făcându-i să devină planetari.
Menționat în documente abia în a doua jumătate asecolului al XV-lea, județul Brăila este însă
mult mai vechi, foarte probabil cu mult înainte de întemeierea Ţării Româneşti, la 1300. După
atestare, datorită pozitiei sale geografice şi strategice, precum şi datorită rolului său de important
vad comercial, teritoriul județului Brăila, ca şi reşedința sa, au fost teatrul multor migrații, asedii,
cuceriri şi arderi care au provocat distrugeri materiale imense şi pierderi de vieți omeneşti. Cel
mai important eveniment istoric petrcut pe meleagurile de la Dunăre a fost căderea oraşului
Brăila în stăpânire otomană, în 1540, şi transformarea acestuia în cetate turcească ( Ibrail),
eveniment urmat de cucerirea şi transformarea părții de est a județului, cea mai bogată, în raia
turcească.

În timpul ocupației turceşti Brăila a devenit un important centru de aprovizionare a
întregului sistem militar otoman de la Dunărea de Jos, cât şi a capitalei Imperiului,
Constantinopol. Ȋn aceeaşi perioadă, Brăila era centru spiritual al tuturor creştinilor aflați în
teritoriile ocupate de turci. La Brăila, se afla Mitropolia Proilaviei, care a făcut ca în lupta dintre
semilună şi cruce să învingă ortodoxia, crucea.

Brăila este unul dintre oraşele unde şi-au găsit locul multe comunități încă din cele mai
vechi timpuri. Refugiate din diferite state, prigonite din punct de vedere religios sau pur şi
simplu urmaşe ale cuceritorilor de altădată, minoritățile au găsit un colț de linişte pe meleagurile
noastre. Brăila este considerat un oraş cosmopolit, unde toleranța față de alte nații a fost una
dintre valori. Aşa se face că de-a lungul istoriei nu au fost înregistrate conflicte importante între
populația majoritară alcătuită de români şi reprezentanții altor țări sau comunități religioase.
Cifrele arată că dintr-un total de 373.174 locuitori, nu mai puțin de 11.000 sunt ruşi lipoveni,

romi, greci, evrei, maghiari, armeni, turci, germani, ucraineni, bulgari, italieni.
Comuna Tichileşti a luat ființă după 1828, satul este însă cu mult mai vechi. Inițial

comuna a fost formată din satele Tichileşti, Frumuşica şi
Ciucea (Albina). Satul Frumuşica, fiind foarte apropiat de
Tichileşti, s-a unit cu acesta înainte de 1900.
Sediul Primăriei a fost construit în anul 1950.

Satul Tichileşti este foarte vechi; se menționează că
ar exista încă de la venirea turcilor, de la 1540. Primele
aşezări au fost câteva târle, iar locuitorii lor se ocupau cu
creşterea animalelor în Lunca şi în Balta Brăilei, dar şi cu
pescuitul. Prima existență a satului, însă, este menționată de
ofițerul austriac Frantz Mihanovics, în urma unei călătorii pe

3

Dunăre în 1783, pe care l-a consemnat sub denumirea de Likiristie. În ziua trecerii sale pe
Dunăre, la 20 octombrie 1783, Frantz Mihanovics arăta că în dreptul acestui sat se aflau acostate
4 bolozoane (corăbii turceşti). O altă mărturie cu privire la existența satului este harta austriacă
de la 1789, care consemnează satele din raiaua Brăilei, printre care şi Tichileşti. În 1828 apar pe
hartă toate cele trei sate menționate. Satul Tichileşti avea 42 de familii, Frumuşica 90 de familii,

iar Ciucea, 28 de familii.
Numele satului se pare că a derivat de la cuvântul “tochilă” – topilă, care înseamnă loc

îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare, unde se pun plantele textile (in, cânepă) la
“topit”. În lacurile din Lunca Dunării, pe vremuri, se “topea” cânepa adusă de sătenii din Valea

Cânepii.
Locuitorii satului au luat parte la Răscoala din 1907 şi, de asemenea, la cele două

războaie mondiale, mulți dintre ei devenind eroi.
Între cele două războaie mondiale, Tichileşti purta denumirea de

comună rurală, cu 2596 de locuitori (în 1926), o şcoală primară, bisercă,
cămin cultural cu numele “Constantin Sandu Aldea”, trei bănci, 18
cârciumi, doi cismari, un tâmplar, un rotar, doi fierari şi o moară.

În sat sunt două biserici. Prima bisercă s-a ridicat în 1852 şi a fost
sfințită în 1854, cu hramul “Sf. Arhangheli Mifail şi Gavril” şi a doua cu
hramul “Înălțarea Domnului”.

În 1840, a luat ființă prima şcoală. Primul învățător este cunoscut
însă în 1843, Oprea Targescu. El îşi desfăşura activitatea într-o şcoală
clădită cu pereți din nuiele, cu 20 de şcolari. În 1903, s-a construit o şcoală

cu o sigură sală de clasă şi locuință pentru director. După
primul război, şcoala a funcționat cu 5 clase elementare. În
1926, s-au construit încă două săli de clasă. Școala
funcționa, atunci, cu 4 clase primare şi 3 complementare.

După 1948, învățământul se dezvoltă rapid. În
1958, s-au construit încă 2 săli de clasă şi o cancelarie şi alte
câteva în perioada 1965 – 1971. Astfel că în 1978, Școala
din Tichileşti dispunea de 10 săli de clasă, un laborator şi un
cabinet, o sală de gimnastică, amenajată în spațiul existent,
o bibliotecă şi alte dependințe. Numărul elevilor era atunci,

de 658, iar al cadrelor didactice de 25.
Tichileștiul a dat mulți intelectuali. Ei sunt răspândiți în lume, unii dintre ei sau poate toți,
nutrind încă dorul de satul lor natal, de părinți, de frați, de surorile și toate rudele lor, de prietenii
lor din copilărie.
Cultura populară românească are izvoare puternice și în vatra Dunării de Jos. Din acest
tezaur, ca peste tot unde a pulsat spiritul românesc, s-au născut producții artistice autentice, în
care înțelepciunea și valorile morale capătă sens figurat. Bărăganul brăilean, sprijint de Dunăre, a
stimulat și a reușit să dea adevărate nestemate folclorice.
În Tichileşti, au fost culese o serie de balade, de către prof. Ion Munteanu, în perioada
1968 – 1969, iar în 1974, un rapsod popular, Mihalache Mazîlu, țăran de 58 de ani, a participat la
Festivalul rapsozilor « Petrea Crețu Șolcanu ». În 1978 existau 20 de formații artistice cu 300 de
artişti amatori.

PROF. LUIZA MORARU
DENISA GHEORGHIŢĂ – clasa a VIII-a A

4

CONSTANTIN SANDU ALDEA
(1874 – 1927)

Constantin Sandu Aldea este una din multele personalități de
cultură şi ştiință pe care Brăila le-a dat. S-a născut ȋn anul 1874 pe
data de 14 noiembrie ȋn comuna Tichileşti județul Brăila. A fost
inginer agronom romȃn, scriitor şi prozator de orientare
semănătoristă dar şi membru corespondent al Academiei Romȃne.

Chiar dacă era fiu de țăran, a studiat agronomia la Paris şi
Berlin. După ce a terminat studiile a fost profesor la Școala
centrală de agricultură de la Herastrău. Ca agronom a fost
fondatorul Știintei Ameliorării Plantelor ȋn Romȃnia (Ameliorarea
plantelor agricole, 1915). A adus şi a achiziționat ȋn Romȃnia,
diferite soiuri de grȃu, pe care le-a cultivat ȋn scop ştiințific.

Ca scriitor, a debutat cu poezii și note de călătorie,
dar s-a afirmat mai ales ca prozator.
Personajele nuvelelor (adunate ȋn volumele: Ȋn urma
plugului, 1905; Pe drumul Bărăganului, 1908; Ape mari,
1910; Pe mărgineanca, 1912 şi Călugărenii, 1920) dar şi ȋn
romanele sale (Două neamuri, 1906), recrutate din lumea
Bărăganului şi a Dunării. Pentru volumul Călugărenii a
primit premiul „Neuschotz” al Academiei Romȃne.

A ȋncetat din viață pe 21 martie 1927.
Ȋn semn de onoare, autoritățile comunei au stabilit ca strada
pe care a locuit şi a copilărit să-i poarte numele.

ALBERT VASILE – clasa a VIII-a A

5

- Domnule director, vă mulțumim pentru că ați acceptat să stați
de vorbă cu noi şi vă rugăm să ne răspundeți la câteva întrebări.
- Cum este să fii director?
- Da, director..., e dificil câteodată, dar şi plăcut. Nu este simplu
pentru că această funcție atrage după sine o serie de
responsabilități.
- A fi director a fost pentru dumneavoastră o provocare?
- Da, cu siguranță. A devenit o provocare atunci când mi-am dat
seama că pot să fac mai multe pentru elevi, colegi, comunitate.
- Enumerați, vă rog, trei calități pe care le considerați necesare

unui bun manager.
- Îngăduință cu oamenii din jurul nostru: colegii, voi copiii; bun
organizator în toate lucrurile pe care trebuie să le desfăşori în şcoală şi
perseverență în tot ceea ce - ți propui să faci.
- Ce reprezintă Școala Tichileşti pentru dumneavoastră?
- Atât şoala cât şi satul reprezintă pentru mine o a doua casă pentru că aici
am venit cu drag. Am venit în anul 2001 prin titularizare şi am vrut să
demonstrez că şi la țară sunt copii buni, oameni buni care pot performa
în educație şi în viață. Eu, la rândul meu, am crescut la țară.
- Noi elevii, ca şi părinţii noştri, am observat că, în ultimul timp,
şcoala noastră a înflorit şi ne imaginăm că acest lucru nu ar fi
fost posibil fără o echipă managerială eficientă. Care este preţul
pe care trebuie să-l plătească un director pentru succesul şcolii

pe care o conduce?
- Timpul, pentru că totul s-a făcut cu multă muncă. Şi asta

presupune mult timp pe care eu l-am rupt din cel petrecut cu familia.
- Cum ați ales profesia de dascăl? Dacă nu a-ți fi fost profesor ce

a-ți fi dorit să faceți ?
- Cel mai mult mi-am dorit să fiu profesor de educație fizică deşi am
urmat şcola militară. Dacă nu aş fi fost profesor, aş fi continuat cariera
militară, cu arma aviație.

- - Dacă ar fi să dați două sfaturi esențiale unui copil, în
- legătură cu școala, educația sau viitorul lui, care ar fi acestea?
- - Învățați, munciți, să nu renunțați niciodată la ceea ce vă propuneți,
- fiți ambițioşi!
- - Ce vă propuneți pentru viitor, în calitate de director al acestei
- școli?Ați putea să ne dezvăluiți cele mai importante dintre
- planurile dumneavoastră?

-Terminarea reabilitării şcolii, platou betonat în curtea şcolii
şi cel mai important, baza sportivă cu teren sintetic împrejmuit

cu gard.
- Cum vedeți şcoala noastră peste 5 ani?

- Cu tot ceea ce mi-am propus realizat.
- Vă mulțumim, domnule director şi vă urăm succes în tot
ceea ce veți întreprinde.
- Vă mulțumesc şi eu şi “trageți tare” anul acesta pentru că

aveți examen.

Rolurile de reporter le-au jucat, în acest număr,
Denisa Gheorghiță şi Vivian Sîrbu, de la clasa a VIII-a A.

6

Povestea asinului

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe
zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut.
Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân şi fântâna, oricum secată, tot
trebuia să fie acoperită odată şi-odată.

El a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala să-l scoată pe măgar din
adâncul fântânii. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor.
Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul
fântânii.

Măgarul pricepu ce i se pregătea şi se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre
mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ceea ce văzu. Cu fiecare lopată de
pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi
păşea deasupra lui.

În curând, toată lumea fu martoră, cu surprindere, cum măgarul, ajuns până la
gura fântânii, sări peste zid şi ieşi fremătând...

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi... Însă,
secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti
pentru a urca un pas mai sus.

7

În acest articol vom prezenta palmares-ul şi istoricul competiţiilor la care şcoala noastră a
participat şi a triumfat în nenumărate rânduri la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar:

Pentru început vom enumera participările la fazele de ZONĂ, în care sunt angrenate şase
judeţe :Brăila, Galaţi, Constanţa, Buzău, Vrancea, Tulcea , aici participând doar campioanele
judeţene .
- LOCUL 3 - HANDBAL BĂIEŢI – organizată la CONSTANŢA – 14-16.04.2006.
- LOCUL 3 - FOTBAL BĂIEŢI - organizată la FOCŞANI (VN) – 28-29.04.2006.
- LOCUL 4 - FOTBAL BĂIEŢI - organizată la TULCEA – 16-18.03.2007.
- LOCUL 5 – HANDBAL FETE – organizată la GALAŢI – 16-19.03.2007.
- LOCUL 5 – FOTBAL BĂIEŢI PRIMAR – organizată la GALAŢI – 21-23.03.2008.
- LOCUL 4 – HANDBAL FETE – organizată la GALAŢI – 12-14.03.2010.
- LOCUL 4- HANDBAL BĂIEŢI –organizată la CONSTANŢA – 10-13.03.2011.
- LOCUL 2- HANDBAL FETE – organizată la BRĂILA – 08-10.04.2011.
- LOCUL 4- HANDBAL BĂIEŢI – organizată la BUZĂU – 08-11.03.2012.
- LOCUL 2- FOTBAL FETE PRIMAR – organizată la TULCEA – 17-18.05.2013

ETAPA JUDEŢEANĂ (O.N.S.S.)

- LOCUL 1 – HANDBAL BĂIEŢI – BRĂILA/ 2006
- LOCUL 1 – FOTBAL BĂIEŢI – BRĂILA /2006
- LOCUL 1 – FOTBAL BĂIEŢI – BRĂILA/2007
- LOCUL 1 – HANDBAL FETE - BRĂILA/2007
- LOCUL 1 - FOTBAL BĂIEŢI PRIMAR – BRĂILA/2008
- LOCUL 1 – HANDBAL FETE – BRĂILA/2010
- LOCUL 1 – HANDBAL BĂIEŢI – BRĂILA/2011
- LOCUL 1 – HANDBAL FETE – BRĂILA/2011
- LOCUL 1 – HANDBAL BĂIEŢI – BRĂILA/2012
- LOCUL 1 – FOTBAL FETE PRIMAR – BRĂILA 2013
- LOCUL 3 – HANDBAL BĂIEŢI – BRĂILA/2012
- LOCUL 2 – FOTBAL BĂIEŢI – BRĂILA/2013
- LOCUL 2 – HANDBAL FETE JUNIOARE IV/2013
- LOCUL 4 – FOTBAL BĂIEŢI PRIMAR – BRĂILA/2014
- LOCUL 3 – FOTBAL FETE GIMNAZIU – BRĂILA/2014

O altă competiție la fel de importantă şi cu rezultate deosebite a fost “CUPA BRĂILEI” la
care am obținut următoarele rezultate aici participând atât echipe din mediul rural cât şi

cel urban:
- LOCUL 1 – HANDBAL FETE – 2010
- LOCUL 3 – HANDBAL BĂIEŢI -2011
- LOCUL 1 – HANDBAL FETE – 2011
- LOCUL 2 – HANDBAL BĂIEŢI -2012

8

Au fost şi câteva concursuri INTERJUDEŢENE la care am avut rezultate la fel de bune:
- LOCUL 4 – “CUPA 1 IUNIE” - organizată la COZIENI
- LOCUL 2 – “CUPA ORAŞELOR DUNĂRENE” – HANDBAL BĂIEŢI, competiție organizată
- de şcoala noastră la care au participat patru județe :Brăila, Galați,Tulcea, Buzău.
- LOCUL 3 – “CUPA ŞOIMII TOPOLOG” – organizată la Tulcea – FOTBAL BĂIEŢI.

CONCURCURI JUDEŢENE:
- LOCUL 1 – “CUPA TEMERARIUS” – HANDBAL FETE- 11.06.2011
- LOCUL 1 – “CUPA TEMERARIUS” – HANDBAL FETE/2012
- LOCUL 1 – “CUPA TEMERARIUS” – HANDBAL FETE / 2013
- LOCUL 2 – “CUPA SF. ANDREI” – FOTBAL BĂIEŢI/2013
- LOCUL 1 – “CUPA RAMNICELU” – FOTBAL BĂIEŢI/2013
- LOCUL 1 – “CUPA SHUTTLE TIME” – BADMINTON /2013
- LOCUL 1 - “CUPA TEMERARIUS” - FOTBAL FETE/2014
- LOCUL 1 – “CUPA TIMAR ANDREI” – FOTBAL BĂIEŢI/2014 - SILIŞTEA
- LOCUL 3 – “CUPA RÂMNICELU” – FOTBAL FETE/2014

PROF. IONUŢ MICU

9

„Lumea este o carte din care cei care nu călătoresc citesc doar o pagină.”
Augustin

O vorbă populară spune: „Călătorului îi șade bine cu drumul". Perfect adevărat, așa că

la sfârșitul anului școlar 2013 - 2014, în perioada 26-28 iunie ne-am hotărât să pornim la drum.
Și nu fără motiv și nu oriunde ci pe traseul Brăila – Târgovişte – Curtea de Argeş - Sibiu.
Organizatori au fost profesor Ionuț Micu și profesor Luiza Moraru care s-au străduit să le ofere
„călătorilor" un traseu turistic cât mai atractiv.

Așadar, pe 26 iunie 2014, dis-de dimineață, pentru că „ Cine se scoală de dimineață departe

ajunge! " , ne-am îmbarcat plini de emoție și am pornit la

drum.

Prima oprire a fost într-un loc de mare încărcătură

istorică, la Târgovişte, unde am vizitat Curtea Domneasca.

Nu se știe cu exactitate de

când datează Curtea Domnească,

dar ceea ce este cert este faptul că

exista o casă domnească la

sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel

Bătrân. Turnul Chindiei, cunoscut și ca Turnul Chindia, este un turn

construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din

ansamblul de monumente Curtea Domnească. Turnul a fost construit

de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii,

inițial pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de pază,

foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Actualmente, clădirea

măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Există două

ipoteze privind originea numelui turnului, însă nu există niciun consens în privința acestui fapt.

Cea dintâi susține că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfășurare a unor ospețe,

denumite „chindii”, de unde și proveniența numelui. De

asemenea, s-a sugerat că numele își are originea de la cuvântul

„chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care

soldații ce apărau turnul aveau obligația să dea semnalul prin

care cele cinci porți ale orașului erau închise. După acest

moment, era interzisă intrarea sau ieșirea din oraș pe tot

parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula pe

străzi și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil

orașul de la mare distanță.

Am mers apoi la Curtea de Argeş, unde am vizitat
mănăstirea „Curtea de Argeş”. În apropierea mănăstirii se află

10

fântâna meșterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai

multor balade populare.

Balada Monastirea Argeșului spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei
magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot cea ce era construit în timpul
zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna
meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a

întrebat pe cei zece meșteri dacă pot
construi o mănăstire și mai frumoasă
decât aceasta. Aceștia răspunzând

afirmativ, domnitorul, pentru a
împiedica posibila construcție a unei
mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca
schelele pe care erau urcați meșterii să
fie dărâmate și astfel cei „zece meșteri
mari, calfe și zidari” au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au
făcut aripi din șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul
mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit.
În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor
- fântâna meșterului Manole.

O altă legendă povestește despre Sfânta Filofteia, o fată
de 12 ani. Se spune că fata a fost trimisă de tatăl său cu mâncare, la niște muncitori. Pe drum,
întâlnind niște săraci, ea le-a dăruit lor toată mâncarea. De supărare, tatăl său când a aflat ce a
făcut, a ucis-o cu un topor. Trupul fetei nu a putut fi ridicat decât în momentul pomenirii
Mănăstirii Curtea de Argeș. Moaștele Sfintei au rămas la mănăstire până astăzi, ca loc de
pelerinaj și de închinare. Astfel, sfintele moaște ale Sfintei Mucenițe Filofteia-Fecioara au

devenit pentru România o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar

pentru poporul român, izvor nesecat de binefaceri, de 8
veacuri ea ocrotind Curtea de Argeș și pe credincioșii
ortodocși.

După ce am trecut prin Valea Oltului şi am admirat
frumosul peisaj, am mai făcut o oprire la Cozia unde am
vizitat locul în care se află mormântul lui Mircea cel Bătrân
şi am ajuns spre seară la Sibiu.

A doua zi , pe 27 iunie 2014, am profitat de
vremea frumoasă și am mers la Sighişoara.

Sighişoara este, în acelaşi timp, un fenomen, dar şi o ciudățenie a timpurilor moderne.

Mai bătrână decât multe capitale europene, ea pare

insensibilă la trecerea timpului şi la schimbările din jurul

său, păstrându-şi aura de orăşel medieval liniştit
care refuză să accepte realitățile secolului XXI. Rămasă

una dintre ultimele cetăți locuite din lume, Sighişoara a
fost declarată in 1999 monument protejat de
UNESCO, intrând în elita oraşelor care dețin deja acest

rang.

11

Turnul cu Ceas este principalul punct de interes al
cetății şi reprezintă
simbolul oraşului. A

fost construit pentru
a apăra poarta
pricipală a cetății. A
primit această denumire datorită ceasului cu figurine,

unic în România, aflat la

dinspre oraş nişa etajul al patrulea. Turnul
prezintă cinci nivele,
partea de jos un alt care împreună cu
bate sferturile de oră. balconul şi acoperişul
află o figurină piramidal au o înălțime
unui barbat, cu părul de 64 m. Pe fațada

avea probabil în mâini cuprinde în
toboşar care
securea, şi care Alături se
enigmatică a
superioară se regăsesc 7
lung, care
reprezintă zilele biciul şi
reprezintă imaginea călăului. În partea
bătaie a ceasului, păpuşi aşezate pe un disc rotativ, care
săptămânii. La ora 12, odată cu ultima
figurina zilei trecute se deplasează, făcând

loc figurinei zilei care începe.

După ce am facut poze în costume medievale şi am simțit o

sabie în mână, ne-am întors la Sibiu.

Orice sibian, întrebat fiind ce ar fi de vizitat în Sibiu îţi va răspunde fără să stea pe gânduri că

Turnul Sfatului. Fără îndoială că Turnul este unul

dintre cele mai cunoscute simboluri ale Sibiului. Şi

pe drept cuvânt, Turnul Sfatului se află în centrul

oraşului încă de când au fost puse primele cărămizi

pentru construcţia burgului lui Hermann, iar de atunci

a rămas să crească

odată cu el.

Oraşul Sibiu deschide

spre vizitare, unul
dintre cele mai mari muzee în aer liber din România şi din sud-
estul Europei, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA.
Acesta este situat in Pădurea Dumbrava, la 4 km de oraşul Sibiu.
Spaţiul impresionant din Dumbravă prezintă, în zone armonios
marcate ca spaţiu şi tematică, lumea minunată a satului românesc.
Este strabătut de 10 kilometri de alei de-a lungul cărora se găsesc
peste 300 de clădiri.

12

Considerat a fi cel mai pitoresc loc caracteristic Sibiului vechi, Pasajul Scărilor
cunoscut şi sub numele de “Zidul cu ace”, face legătura
între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos, prin două ramificaţii
de scări şi arcade ce înconjoară zidurile cetăţii din jurul
Bisericii Evanghelice. Astfel, spre Oraşul de Sus se înalţă
zidul de apărare, în două terase, înalt de circa 10 m,
susţinut prin contraforturi masive ce se sprijină în arcuri
butante pe clădirile Oraşului de Jos, multe dintre ele cu o
vechime de şase secole. Cele două ziduri se întâlnesc în
partea superioară a pasajului.

Podul Minciunilor este un pod metalic, construit
în anul 1859 deasupra străzii Ocnei care făcea legătura
între Orașul de Jos și Orașul de Sus. El este o pasarelă
pietonală. Este cel mai vechi pod din fontă aflat în

serviciu pe teritoriul actual al României. Cea mai
cunoscută legendă este că podul are urechi și o putere
greu de imaginat astfel că, la fiecare minciună auzită, el
începe să geamă din toate încheieturile și se prăbușește,
aducând mincinosul cu picioarele pe pământ.
Cu noi nu s-a prăbuşit.

Și a venit și ultima zi, 28 iunie 2014!

Traseul parcurs la
întoarcerea acasă a fost
la fel de interesant și

captivant cuprinzând

obiective precum:

Cetatea Făgăraşului,

Întorsura Buzăului.

Au fost 3 zile minunate, cu experiențe pe care oricând am
dori să le retrăim.
13

„A fost o exursie Că a fost așa și nu altfel, stau mărturie imaginile
minunată.” surprinse în excursie și gândurile exprimate de
(Gheorghiță participanți.
Ana – Maria -
clasa a VIII-a A) „Mi-a plăcut foarte mult

„A fost ecursia de la Sibiu, am vizitat
frumos, a o mulțime de obiective turistice.
fost Cel mai mult mi-a plăcut la Curtea
distractiv.” Domnească din Târgovişte. Este un
(Dincă
Cristiana - loc atât de mic în poze, dar când
clasa a VI-a) ajungi acolo ți se pare uriaş şi
nesfârşit, personal mi s-a părut ca
„M-am simțit un labirint. Lucrul care s-a făcut cel
foarte bine,
m-am distrat. mai bine remarcat în mintea mea
A fost frumos.” este conservarea clădirilor.”
(Nedelcu (Sîrbu Vivian –clasa a VIII-a A)
Nicoleta - clasa „Mie mi-a plăcut foarte mult
a VIII-a B) la Târgovişte, mănăstirea Curtea
de Argeş şi mănăstirea Cozia
„A fost o excursie unde se află mormântul lui
frumoasă din care Mircea cel Bătrân.”
am aflat multe (Cînipeanu Alina – clasa a VIII-a A)
lucruri interesante.”
(Neagu Mihaela - „Excursia a fost fascinantă. Cel
clasa a VIII-a A) mai mult mi-a plăcut la
„Mi-a plăcut foarte
mult acestă excursie, Sighişoara. Acolo am vizitat
a fost distractiv şi lucruri interesante şi am urcat în
am văzut multe lacuri
interesante.” Turnul cu Ceas. Ne-am întâlnit şi cu
(Ion Florentina - toboşarul cetății. Mă bucur că am fost
clasa a VI-a)
în acestă excursie. Am zis!”
(Eremia Alexandra – clasa aVI-a)

„Mi-a plăcut foarte mult
Cetatea Făgăraş deoarece

este un loc cu o istorie
nemaipomenită. În

jurul ei este un canal legat de râul Olt. Cred

zidurile ei ascund
poveşti foarte interesante.”

(Dincă Leonard -

clasa a VII-a B)
„Cel mai mult mi-a plăcut Turnul cu Ceas

care pare să
ascundă multe

mistere. Aici se
află Camera de Tortură care în trecut era

închisoare oraşului.
În această încăpere, într-o nişă de lângă
fereastră se află o
inscripție cu cractere gotice:
„Morgem werde ich...(Mâine eu voi...). Probabil un ultim mesaj

scrijelit de un conamnat, în ultima noapte a vieții sale. „
(Gheorghiță Denisa – clasa a VIII-a A)

PROF. LUIZA MORARU
PROF. IONUŢ MICU

14

PROIECTUL EDUCAŢIONAL “SATUL

MEU, CĂMINUL MEU, FAMILIA MEA”

În anul şcolar 2013-2014 Şcoala Gimnazială Surdila-Găiseanca a iniţiat şi a derulat, cu
ajutorul partenerilor săi, proiectul educaţional de dezvoltare comunitară ”Satul meu, căminul
meu, familia mea”. Coordonatorul proiectului, prof. Otilia Cuzmin, cadru didactic la Şcoala
Gimnazială Surdila-Găiseanca şi Şcoala Gimnazială Tichileşti, a argumentat demersul
educaţional astfel: “ Pornind de la necesitatea existenţei unei legături strânse cu comunitatea
locală, prin acest proiect mi-am propus formarea şi dezvoltarea atitudinilor care vor ajuta copiii
de azi să devină cetăţenii de mâine. Lumea satului brăilean are resurse deosebite, una dintre ele
find copiii care trebuie să păstreze viu spiritul comnităţii. Profesorii aparţinând diferitelor arii
curriculare propun activităţi specifice pentru formarea şi dezvoltarea la elevi a unei atitudini
pozitive faţă de colegi, faţă de şcoală şi faţă de comunitatea locală de care aparţin. Scăderea
violenţei şcolare şi domestice, oferirea de alternative de petrecere a timpului liber, realizarea de
produse artistice deosebite sunt obiectivele şcolii şi ar trebui să fie în egală măsură şi
obiectivele comunităţii. Iată de ce proiectul este o invitaţie de participare pentru familie şi de
implicare pentru autorităţile locale. Participarea activă, efectivă a părinţilor în activităţile
proiectului au ca scop pe de o parte , conştientizarea de către părinţi a eforturilor educative pe
care le face şcoala , şi pe de altă parte , facilitarea implicării şi colaborării părinţilor. Sprijinul
autorităţilor locale pot creşte eficienţa activităţilor educative şi pot contribui la câştigarea
încrederii părinţilor în şcoală.”

Activităţile au fost derulate la Şcoala Gimnazială Surdila-Găiseanca, la Şcoala
Gimnazială Tichileşti cu structurile Şcoala Primară Albina şi Grădiniţa Albina, cu sprijinul
partenerilor: CSEI Brăila, Agenţia de Protecţia Mediului Brăila, Primăria Surdila-Găiseanca ,
Primăria Tichileşti, Primăria Surdila-Găiseanca, poliţia Tichileşti şi poliţia Surdila-Găiseanca,
parohia Surdila- Găiseanca.
Proiectul şi-a propus ca obiective: formarea unor atitudini şi comportamente dezirabile, respect
pentru diversitatea naturală şi umană, aprecierea activităţii culturale şi artistice a altora,
dezvoltarea sentimentului identităţii şi apartenenţei la grup şi la comunitate, dezvoltarea
capacităţii creatoare a elevilor şi a bunului gust pentru obţinerea unor produse şi a unor materiale
originale şi estetice, stimularea cooperării elevilor în cadrul grupului de lucru pentru îndeplinirea
sarcinilor trasate, scăderea violenţei şcolare prin organizarea activităţilor bazate pe colaborare şi
cooperare, transformarea părinţilor în parteneri activi care sprijină şcoala în demersul ei educativ,
valorizarea copiilor în faţa colegilor şi a familiei pentru a scădea violenţa în familie şi violenţa
şcolară. Activităţile derulate au fost de tipul: informare-documentare, concurs, carnaval, tradiţii
şi obiceiuri, atelier de creaţie, voluntariat, cultural-artistică, informare-documentare. Iată câteva
dintre activităţile proiectului:

15

Sărbătorirea Toamnei la Şcoala şi Grădiniţa Albina Moş Crăciun a venit şi la Albina!

“Câmpul de mine” din cadrul activităţii Elevii de la Tichileşti au învăţat să facă

“Violenţa în familie şi violenţa şcolară-efecte mărţişoare in tehnica quilling-CDI Tichileşti

asupra dezvoltării copiilor” –CDI Tichileşti

Plantarea salcâmilor japonezi de lângă sala de sport

Mărţişoarele făcute de copii PROF. OTILIA CUZMIN

16

În livadă

Anotimpul belşugului şi al recoltei a sosit cu paşi repezi. Fără să dea
socoteală nimănui, a treia fiică a anului, toamna, a alungat în doar câteva zile,
de pe crengile pomilor, frunzele îngălbenite de vreme. Pomii rămaşi golaşi s-au
întristat de pierderea frunzelor, singura lor mândrie rămânând rodul bogat.

Cam aşa era şi în livadă. Numeroşi pomi pitici şi grei de rod sunt aşezați
cuminți unul după altul, cu rămuriş rotat, ce amintesc de desenele naive făcute de
copii pe asfalt, cu tulpini drepte sau uşor oblice văruite până la mijloc. Numai
crengile merelor îndrăznesc să tulbure ordinea şi se apleacă ademenitoare,
oferindu-şi fructele. Sunt mere mari, roşii ca sângele, al căror miez la iarnă, va
aminti de pepenele roşu, cel adorat de toți.

Tabloul plin de culoare a livezii mai poate fi admirat pentru puțin timp.
Gospodarii cu scări înalte şi panere largi se îndreaptă spre livadă, împreună cu mulți
Copii, pentru a culege rodul pomilor fructiferi. Pe fețele lor se poate citi încântarea,
însoțită de uimire, semn că rodul de anul acesta este mult peste aşteptări. înainte să
înceapă propriu-zis culesul, fiecare dintre oamenii prezenți în livadă se înfruptă cu
nesaț din fructele aromate. După ce le-au degustat şi le-au apreciat calitățile,

oamenii încep să culeagă fructele, coşurile mari se umplu cu repeziciune, iar
aceasta şi bucură pe toți cei care au luat parte la ritualul culesului.

Georgiana – Florentina Cînipeanu – clasa a IV-a

17

Pe gânduri……. Covoare de rouă

Am căzut rău pe gânduri în seara aceea. Covoare lungi de rouă
Era întâia oară când totul este posibil, Nămolul alb al ceții și risipite șoapte,
Chiar şi readucerea celor morţi pe pământ Pădurea noastră tace părăsită
Chiar şi schimbarea amintirilor neplăcute Florile-n grădină se agită
Chiar şi şansele aruncate pe fereastră. Câmpul este veșted, de frunze spulberate.
Străzile sunt triste, tăcute și pustii
Vedem în ceilalți speranță, mândrie dar şi Un murmur lung se aude
tristețe, Ecouri vechi răsună
Vedem cum anii trec, fără a ne da seama, Triste și vagi melancolii.
Vedem cum anotimpurile se scurg, DIANA DUMITRU – clasa a V-a B
Fiecare în deplină linişte.
Pădurea
Am fost întotdeauna misterioasă,
Mi-a plăcut să aflu iubirea ascunsă, Trece singuratic, neliniștit un stol
Mi-a plăcut să-i simt căldura sa lângă mine, Pădurea noastră tace părăsită.
Dar aceasta nu s-a întâmplat niciodată. Un salcâm privi spre munte
Se închide înserarea ca o carte
Întâia oară am luat-o de la capăt Ploaia bate-n geamuri
Simțeam cum totul se transform în bine, Versul meu ce plange blând
Puteam învinge şi un infinit, Străzile sunt triste și tăcute
Chiar dacă şi după o concurenţă trecătoare Se aude un murmur lung
Dar cu toate acestea am ieşit învingătoare. Pădurea pe loc se zbate
Toate florile șoptiră
MIHAELA NOVAC – clasa a VII-a B Se aud ecouri vechi
Toamna blândă și pustie.
2 18 ANA MARIA DATCU – clasa a V-a B

MIHAELA NOVAC – clasa a VII-a B

19

Toamna Mantie argintie

Camera pustie A venit acum și toamna
Fața purpurie S-au copt strugurii în vii
Se văd din depărtare Fructe dulci și aromate
Tristețea mea străveche Să culegem iar copii!
printre arbori se zărea ca Ca o mantie argintie
într-un tablou Covoarele lungi de rouă
Frunza roșie gălbuie Se pierd în nomolul ceții
Ecourile vechi Și se aștern pe câmpul veșted
Din palatul pustiu erau Un bondar cuprins de treburi
Fructe dulci și aromate zboară-n jurul unei flori,
Întindere argintie, nemărginit adunând nectarul dulce
safir pentru anul viitor.
Frunzele spulberate
Toate florile șoptiră GEORGIANA MIHAI – clasa a V-a B
Toamna a nopților fermecătoare
doamnă
Taina cerului deschis.

IONELA ANTON – clasa a V-a B

20

GEORGIANA MANOLEA – clasa a VIII-a A

21

Soluția visului

Un om ca toți oamenii işi trăia viața, dar după cum ştim cu toții că în viață, momentele bune
şi fericite sunt de scurtă durată, iar momentele rele şi triste se prelungesc pe o perioadă lungă de timp.
Pe omul nostrum îl cheamă Dominik şi are 18 ani. El este încă adolescent, chiar dacă urmează să se dea
examenul maturității, adică bacul. Dominik este înconjurat de numeroşi prieteni şi cunoştințe. El este o
fire mai paşnică, mereu veselă nimeni nu l-a văzut supărat sau trist vreodată, acesta este şi motivul
pentru care era înconjurat de atâția oameni. Dar după cum ştim cu toți, fericirea nu e veşnică, într-o zi
defapt dimineață când Dominik a deschis ochii, imediat l-a cuprins o melancolie. Băiatul era uimit de
ceea ce simțea, nu mai simțise aşa ceva niciodată. Când a ieşit afară şi s-a întâlnit cu prietenii, nu mai
era acel băiat vesel şi mereu fericit. El a stat tăcut, tăcut e puțin spus era intr-o mare taină, dar în ciuda
acestui fapt, niciunul din prietenii lui numeroşi nu l-au întrebat de ce este tăcut, de ce nu zâmbeşte. Apoi
văzând toate acestea, Dominik se duce acasă. Se aşeză pe pat şi se tot înrebă ce-i cu această stare. Tot

întrbându-se, a adormit.
În visul lui, se făcea că era pe un tărâm colorat în mii de culori. Deodată se vede înconjurat de

o mulțime de ochi fără trup. El întreba uimit unde se află, iar ochii răspund că se află în mintea sa, şi că
ei sunt acolo pentru a-i răspunde la întrebarea pe care şi-a tot pus-o până când a dormit.

- Uite, vezi ochii aceia de un albastru închis de acolo?
- Da, îi văd. Spuse Dominik.
- Aceia sunt melancolia, care a dormit ani întregi, dar azi ceva ți-a trezit melancolia.
- Ce anume? întrebă grăbit băiatul.
- Uită-te în spatele tău, vei vedea o parte întunecată a acestui tărâm şi o pereche de ochi de un roşu
sângeros ! Aceia sunt minciuna care locuieşte aici de multă vreme.
- Dar eu nu mint niciodată! Spuse grăbit Dominik.
- Știu asta, dacă ai fi mințit eu nu aş fi existat. Apropo eu sunt sinceritatea.
Sinceritatea era reprezentată de nişte ochi de un albastru deschis, curat precum cristalul.
- Tu ai primit acei ochi din partea apropiaților, ei ți i-au oferit timp de mulți ani, aşa că minciuna a
acaparat dragostea, încrederea, bucuria, aproape toate sentimentele tale au fost răpite de minciună.
Astăzi ți-a răpit fericirea şi iubirea, şi asta a trezit melancolia. Și acum în tine frica este cel mai sincer
sentiment, până-n prezent, frica de a nu rămâne singur. Până acum minciuna pe care au format-o
“prietenii” tăi în tine te-a uns cu miere, cu gust de fiere. Ţi-au dat doar senzația de fericire, dar nu

fericirea în sine.
- Și acum ce-ar trebui să fac? întrebă nedumerit Dominik.
- Ar trebui să îndepărtezi persoanele cu care te vedeai zi de zi şi să începi să cauți acele persoane care îți
vor cu adevărat binele, şi care chiar te fac fericit. Ai tot timpul pentru a-ți face prieteni.

Când s-a trezit Dominik a aplicat ce i-a spus sinceritatea, din conştiința sa, şi parcă sentimentul

de melancolie s-a dus iar la culcare.
Seara când a adormit Dominik, iar i s-au arătat tărâmul şi sentimentele în vis, doar că era o

schimbare, minciuna şi partea sa întunecată dispărură şi sentimentele de iubire, fericire, încredere şi
toate celelalte au reapărut. Sinceritatea a venit la el şi i-a grăit:
- Vezi câtă bucurie aduce eliminarea minciunilor din viața unui om? Și câtă durere existența lor,
minciuna răspândeşte durere şi neîncredere peste tot şi în conştiință şi în suflet şi în inimă, răspândindu-

le.
De aceea sinceritatea este cea mai dulce prăjitură, dacă există aceasta, toate celelalte vin de la

sine.
GEORGIANA MANOLEA – clasa a VIII-a A

22

Ne-am propus o activitate care intentioneaza să înlăture prejudecata că Halloween este o
sărbătoare americană şi că nu se încadrează în peisajul cultural românesc. Superstiţiile se regăsesc în
orice cadru cultural , în variate forme. Pentru a combate pericolul imitaţiei şi asimilării greşite a

formelor fără fond,ne-am propus să acordăm atenţie acestui eveniment,
stimulând capacităţile creative ,intelectuale şi afective ale elevilor prin
diferite activităţi .

Pentru început au fost prezentate cunoștințe despre Halloween,

adecvate vârstei elevilor.
Ştiaţi că:

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe

popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin

intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este
sărbătorită în noaptea de 31 octombrie. Numele provine din limba engleză, de

la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților,

sărbătoare cu care Halloweenul a

devenit asociat în țările unde

predomină creștinismul

occidental — catolic și protestant,

deoarece în aceste culte creștine,

ziua tuturor sfinților este
sărbătorită pe 1 noiembrie.

Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă
Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează

în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând
„Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă

nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări,

Halloween este serbat prin parade

și carnavaluri.

Apoi pe ateliere de lucru
au confecționat măşti,au sculptat
dovleci și au realizarea lucrări –
desene, picturi cu tematică

adecvată.

A urmat

apoi parada costumelor…
Pictura pe faţă o altă etapă în activitatea desfăşurată.

23

Au urmat jocurile , partea cea mai aşteptată.

La sfârşitul activităţii s-au acordat diplome de participare.

DIPLOMA

Se acorda elevului …………………………… din clasa a II a B
pentru participare la activitatea
„ PETRECERE DE HALLOWEEN”

Director 31.10.2014 Prof.înv.primar
Băceanu Dorin Gabriel Corbu Gabriela
24

Pe 21 noiembrie se aniversează Ziua Mondială a Salutului (World Hello Day),
sărbătoare inițiată în 1973 de frații Brian si Michael McCormack din Omaha, statul american
Nebraska. Ziua Mondială a Salutului a fost inițiată ca răspuns la conflictul dintre Israel şi Egipt
din toamna anului 1973, o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Peste 30 de laureați ai Premiului Nobel pentru pace au realizat importanța acestei zile şi
au susținut semnificația ei, recomandând utilizarea acesteia ca instrument pentru menținerea
liniştii şi păcii.

Salutul pe meridiane

Ahoj - cehă
Ave - latină
Bonjour - franceză
Ciao - italiană
Hallo - germană
Hej - daneză
Hello - engleză
Hola - spaniolă
Ja sas - greacă
Merhaba- turcă
Ola - portugheză
Salom - ebraică
Konnichi wa - japoneză
Zdravstvuitie - rusă

Origine

Primele atestări ale salutului se referă la formele de supunere şi datează din vremea
primelor dinastii chineze. Oamenii de rând trebuiau sa-şi acopere ochii cu palma pentru a nu fi
orbiți de lumina emanată de strălucitorul împărat.

În vremea romanilor “Ave Cezar!” era însoțit şi de strângerea antebrațelor, ca semn de
încredere, brațul neînarmat simbolizând pacea şi prietenia.

În epocile cavalerilor domnițele erau salutate cu reverențe adânci şi sărutarea mâinii
înmănuşate. Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care
o manifesta şi faţă de strălucitoarea domnişoara Devaliere .

25

Salutul şi simboluri

Fiecare ţară are câte un element specific pentru simbolul salutului. În cultura japoneză
există o regulă a salutului care se păstrează înca de pe vremuri. Aceştia se salută printr-o
înclinare a gâtului şi trunchiului în direcția celui care este salutat.

În Turcia există obiceiul că supuşii să sarute vârful papucului sultanului. Indienii, în semn
de salut, fumau din renumita “pipă a păcii”. Unii orientali salută împreunandu-şi palmele la piept
şi aplecându-se uşor.

În limba română există numeroase formule de salut, în raport cu momentul zilei şi cu
persoana căreia îi adresăm această formă de respect.

Salutul şi codul bunelor maniere

Salutul este prima manifestare de curtoazie față de altă persoană. În codul bunelor
maniere ni se specifică cum este corect să salutăm. Este politicos să răspundem oricarui salut, iar
strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueaze scurt şi ferm.

Iată câteva reguli de bază referitoare la salut, aşa cum sunt indicate de Codul bunelor
maniere:

- bărbații salută primii femeile;
- persoanele mai tinere salută primele pe cele mai în vârstă;
- subalternii îi salută pe superiorii în grad;
- la intrarea într-o încapere, noul venit salută mulțimea.
Se întâmplă uneori ca două astfel de criterii să intre în contradicție. În aceste cazuri vor fi
urmate regulile de mai jos:
- bărbatul va saluta femeia indiferent de vârstă sau de funcție, atât în viața particulară,

cât şi la locul de muncă;
- între persoane de acelaşi sex, vârsta domină funcția în viața particulară, dar la locul de
muncă situația este inversă;
- dacă nu există nicio deosebire între cele două persoane conform criteriilor de mai sus,
cel care este în mişcare îl va saluta pe cel care stă pe loc.

PROF. LUIZA MORARU

26

Ziua Națională, 1 Decembrie, este o zi de sărbătoare pentru tot neamul românesc. O zi specială,
care ne amintește că începând cu primii ani ai secolului XX, provinciile istorice românești au devenit istorie,
iar România, un stat unitar și indivizibil, a apărut pe harta lumii.
Ziua Națională a României reprezintă totodată pentru întreaga suflare românească un prilej de cinstire a
memoriei celor care au reușit să ducă la

îndeplinire idealul de unire al locuitorilor
tuturor provinciilor românești.

În fapt, ziua de 1 Decembrie 1918,
semnifică unirea Transilvaniei, Banatului,
Crișanei și a Maramureșului la Regatul

României. Alipirea ultimei bucați de pământ românesc, cuprinsă între Mureș, Tisa și Dunăre, a reprezentat

continuarea firească a demersurilor de unire a tuturor

provinciilor românești, începute la jumătatea secolului al

XIX-lea. Atunci, la 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a

lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării

Românești, era începutul marelui eveniment istoric al

spațiului Carpato- Danubiano-Pontic, Marea Unire,

care a cunoscut înfăptuirea câțiva ani mai târziu, în

1 Decembrie 1918. De la această dată, poporul român

a putut răsufla ușurat, visul se împlinise și anume cu toții se

aflau sub oblăduirea aceluiași stat: Statul Român.

Frați în cuget și simțire, în limba vorbită, cultură, tradiții, obiceiuri și sărbători, românii putea circula liberi și

nestingheriți pe pământurile vechiului Regat Dacic și pe cel vremelnic al lui Mihai Viteazu.

Prin acel 1 decembrie din anul 1918, cei 1228 delegați ai Adunării Naționale de la Alba Iulia,
susținuți în piață publică de peste 100.000 de persoane adunate la marele eveniment din toate colțurile
Ardealului și Banatului, au resetat ceasul românilor. Ora zero, ora din care România începea să existe a
însemnat adoptarea unei Rezoluțiuni prin care era consfințită unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg
Banatul cu patria mamă, România. Din acea zi, românii despărțiti până atunci de granițe nefirești, deveneau o
mare familie, o familie reunită după mai multe secole de pribegie.

Un drapel mare cât şcoala

FLORENTINA ION – clasa a VI-a
PROF. IONUŢ MICU

27

Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia
Mică, în a doua jumătate a secolului al III - lea.
Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în
anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos
nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

La acest sinod este recunoscut drept un mare apărator al ortodoxiei. Atât de puternic a
argumentat Nicolae şi atât de încăpățânat a fost Arie, încat, îngrijorat de ruptura care se putea face în
Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a
rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.

În colindele româneşti se cantă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Dacă ne întrebăm
de ce de măr, trebuie să ştim că bătrânii noştri cunoşteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie
una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, însemna că sfântul a
mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.
Sfântul Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a ştiut că după mustrare se cere mângâiere şi
că încercările vieţii pot fi pentru unii prea apăsătoare. A dăruit mult săracilor, a liniştit pe întristaţi, a
vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc. A rămas în
seama ierarhului Nicolae o poveste adevărată, dureroasă şi mişcătoare. Zic cei vechi că, într-o zi, a aflat
Sfântul Nicolae despre un tată din cetatea Mira care, de durere că nu are zestre suficientă să-şi mărite cu
cinste fiicele, planuia să le ia zilele şi apoi să se omoare, ca nu cumva fetele sale să fie nevoite să ajungă
batjocura bărbaților avuți. Mişcat de durerea tatălui şi îngrijorat de soarta fetelor şi a bătrânului, Sfântul
Nicolae a poruncit slugilor sale să ia câteva pungi cu galbeni şi să le strecoare în casa familiei aceleia.
Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.
Sfântul Nicolae - etimologia

Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite şi mai răspândite. El este format din
cuvintele greceşti: nike - victorie, biruință şi laos - popor, şi are înțelesul de "om ce face parte dintr-un
popor victorios". Sărbătoarea lui are şi numele de Sîn Nicoară, o posibilă derivație din "Sanctus
Nicolaus".
Sfântul Nicolae - Moş Nicolae

În tradițiile româneşti Moş Nicolae are atribuții străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal
alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe
lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajuta văduvele, orfanii
şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii şi apăra soldaţii pe timp de
război.

Peste 800.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae. Din totalul persoanelor
care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbaţi (Nicolae, Niculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicula,
Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola)".

Prof. IONUŢ MICU

28

13 noiembrie 2014
Tichileşti, Brăila

Dragă Moş Nicolae,

Bucuria acestei sărbători este pentru majoritatea copiilor lustruirea încălţămintei şi
aşteptarea cu nerăbdare a darurilor. Cum v-am spus, aceasta este bucuria tuturor, însă eu sunt
de cu totul altă părere.

În anii trecuţi, doream şi eu jucării, dulciuri sau alte lucruri, dar anul acesta totul s-a
schimbat radical, am crescut şi am descoperit că lucrurile acelea de fapt nu au nicio valoare. Şi
am descoperit lucrurile care merită cu adevărat să ți le doreşti.

Anul acesta îmi doresc să dispară neînțelegerile dintre oameni, mai ales dintre cei
apropiați mie. Răutatea şi invidia să se transforme în iubire şi întrajutorare.

În această seară magică îmi doresc nespus ca bucuria, fericirea şi iubirea să ne învăluie
pe fiecare în parte. În perioada aceasta a anului să fim mai apropiați şi să ne bucurăm de magia
sărbătorilor.

Cu drag,
o ființă dintr-un Univers magic,
Georgiana Manolea – clasa a VIII-a A

29

Primele stilouri au apărut odată cu inventarea papirusului de către egipteni, cândva între 3000 şi
2800 î.Hr. Aceste instrumente primitive de scris erau bucăţi de trestie sau papură, prevăzute cu o gaură
tubulară centrală, ce puteau absorbi o coloană îngustă de lichid colorat, pe care îl eliberau lent în momentul în
care erau înclinate sub un anumit unghi. Având în vedere faptul că materia primă se găsea în natură, de-a
lungul malurilor fluviului, scribii egipteni aveau la dispoziţie o sursă inepuizabilă de instrumente de scris.

Momentul adoptării instrumentelor de scris din pene de pasăre a marcat evoluţia scrisului sub aspectul
execuţiei şi controlului caracterelor, depăşind chiar capacităţile de caligrafiere ale chinezilor, ce foloseau
pensule cu păr fin.

Mult timp, peniţa a reprezentat instrumentul de scris
standard pentru mai multe civilizaţii. Obiectul era
furnizat, evident, de către păsări, iar omul l-a
adaptat necesităţilor sale. Iniţial, o pană proaspăt smulsă
sau găsită era uscată, apoi curăţată de grăsimile animale ce ar
fi împiedicat absorţia cernelii.Pana se usca prin aplicarea
progresivă a căldurii, pentru a se evita fragilizarea.

La începutul secolului al XIX-lea se folosea peniţa din metal, dar utilizatorii erau în continuare
nevoiţi să înmoaie instrumentul într-o călimară şi să scrie până la uscarea cernelii din vârf. Astfel,
peniţele metalice se utilizau, în esenţă, la fel ca trestiile cu mii de ani înainte.

Această stare de fapt a durat până în anul 1827, când românul Petrache Poenaru (1799-1875),
absolvent al Şcolii Politehnice din Paris, brevetează primul toc rezervor din lume. Această invenţie a fost
înregistrată mai întâi la Viena, apoi la Paris, sub titulatura “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se
însuşi cu cerneală“. Ea a revoluţionat domeniul mijloacelor de scris, punând la dispoziţia oamenilor un
instrument deosebit de util. Tocul cu rezervor cu cerneală “Poenaru“, cunoscut sub numele de stilou, elimina
zgârâieturile de pe hârtie produse prin utilizarea trestiilor, penelor şi tocurilor cu peniţă metalică şi, în
acelaşi timp, scurgerile nedorite de cerneală. În schimb, acesta asigura un flux constant al cernelii şi
posibilitatea înlocuirii unor parţi componente.

Stiloul inventat de Petrache Poenaru a fost primul instrument de acest fel din lume, perfecţionat
ulterior, în 1863, de Brissant şi Coffin şi, mai apoi, în 1884, de Watterman. Ultimul a realizat un sistem
practic de umplere cu cerneală a rezervorului ce avea să domine producţia de stilouri până spre mijlocul
secolului al XX-lea. Rezervorul lui Watterman era o cămăruţă pliabilă din cauciuc, în contact cu un levier de
forma unei pompiţe de pe suprafaţa externă a stiloului. Ridicarea levierului ducea la eliminarea aerului din
cămăruţă, creând un vid; ulterior, prin eliberarea levierului, cerneala era aspirată în rezervor. Camera etanşă,
împreună cu îmbunătăţirea calităţii cernelii, au redus la minimum riscul închegării. Invenţia lui Watterman s-
a bucurat de un asemenea succes, încât numele său a devenit curând sinonim cu stiloul cu rezervor.

ÎNV. GABRIELA CORBU

30

1. Cel mai lung cuvânt din DEX are 25 de litere şi este :
ELECTROGLOTOSPECTROGRAFIE. Sunt şi alte cuvinte mai lungi, şi anume termeni

medicali sau din chimie:

DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZA (36 de litere).
2. Localitatea din România care are cea mai lungă denumire este un sat din judeţul
Braşov: Staţiunea Climaterică Sâmbăta (27 de litere).

3. Cuvântul cel mai lung ce contine o singura consoana este: ACIOAIEI (8 litere)
4. Cuvântul cel mai scurt ce denumeşte o localitate din România este: Ip.
5. Singurele cacofonii acceptate în limba română sunt: Ion Luca Caragiale, tactica
cavalerească, biserica catolică, epoca capitalistă, Banca Comercială.
6. Un om care trăieşte 70 de ani rosteşte peste un miliard de cuvinte.
7. Singurul cuvânt scris INCORECT în toate dicționarele limbii române este cuvântul...

"INCORECT"!
8. Ziua de “Sf. Valentin” (Ziua Îndrăgostiților) datează din timpul Imperiului Roman, când
era o sărbătoare în cinstea Iunoniei, soția lui Jupiter. Pe 15 februarie începeau Lupercaliile.
În data de 14 februarie, numele fetelor erau scrise pe bilețele, fiecare băiat trăgea un bilețel şi
astfel băiatul şi fata al cărei nume era tras constituiau o pereche pe perioada Lupercaliilor.
9. Dacă ştii culoarea unei stele, îți poți da seama de temperatura sa: cele roşii sunt mai reci,

cele cu temperaturi medii sunt galbene şi cele cu temperaturile cele mai mari sunt albastre.
10. Creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani.
11. Fluturii gustă cu ajutorul picioarelor.
12. Vestimentația lui Moş Crăciun, aşa cum îl ştim noi astăzi, a fost realizată în 1860 de
către caricaturistul Thomas Nast.
13. România găzduieşte 7 monumente care fac parte din Patrimoniul Mondial (UNESCO).
Avem peste 190 de castele şi palate.
14. Nadia Comăneci este prima gimnastă din lume care a obținut nota 10 într-un concurs de
gimnastică.
15. Circa 71% din suprafața Pământului este acoperită cu apă.
16. Mai puțin de 1% din apa Terrei este destul de curată pentru a fi potabilă.
17. Este nevoie de circa 300 de tone de apă pentru fabricarea unei tone de oțel.
18. Patru litri de benzină pot polua 2.840.000 litri de apă.
19. Prima “gumă de mestecat” era răşină de copac. Grecii şi mayaşii o
foloseau pentru a-şi curăța dinții.

CARMEN IACOMI – clasa a VIII-a A
VIVIAN SÎRBU – clasa a VIII-a A

31

Bazinul receptor al Dunării este spaţiul vital al unei populaţii de 81 milioane de locuitori.
Pentru a asigura exploatarea durabilă a resurselor sale, este important ca toate cele 19 state ale
bazinului dunărean să coopereze.Trebuie să ne oferim eforturile, pentru a realiza activitaţi
economice durabile şi nedăunătoare mediului, care corespund nevoilor noastre actuale, fără a
compromite şansele generaţiilor viitoare .

Bazinul dunărean este caracterizat de ecosisteme cu o înaltă valoare ecologică, economică
şi socială. Utilizarea durabilă a acestora le poate garanta valoarea pentru viitor.

Răurile şi izvoarele reprezintă artere vitale ale bazinului dunărean. Ele sunt
importante pentru noi toţi .

Apele curgătoare reprezintă habitate pentru numeroase specii de plante şi animale. Ele ne
oferă spaţii de recreere şi ne furnizează apa. Printr-o exploatare exagerată, însă, noi am produs mari
stricăciuni cursurilor noastre de apă. Multe râuri sunt poluate, modificate, îndiguite. Pe numeroase
cursuri de apă au fost atinse limitele poluării, ceea ce are ca rezultat importante pagube economice
din cauza inundaţiilor, a calitaţii slabe a apei şi a distrugerii habitatelor animalelor şi oamenilor .

Totuşi, oamenii îşi reconsideră atitudinea faţă de râuri şi izvoare. Cursurile de apă nu mai
sunt văzute doar ca sursă de energie şi căi de eliminare a deşeurilor. Se recunoaşte din nou
necesitatea unor cursuri de apă cât mai aproape de starea lor naturală, ca importante habitate pentru
animale, plante şi oameni. Sunt necesare măsuri de protecţie pentru menţinerea si îmbunătăţirea
calităţii apei şi a unor cursuri de apă diverse .

Eforturile întreprinse în ultimile decenii au început să dea primele roade. Se evită
evacuarea apelor uzate, aceasta fiind epurată în instalaţii speciale. Numeroase sectoare naturale ale
râurilor sunt acum protejate. Specii rare, precum vulturul codalb şi castorul, s-au reîntors la Dunăre.

Cu toate acestea, continuăm să fim departe de a avea o atitudine îndeajuns de atentă în
ceea ce priveşte tratamentul pe care îl aplicăm corpurilor de apă. Sunt necesare măsuri de protecţie
pentru specii şi habitate, precum şi măsuri active de reabilitare a apelor noastre.Trebuie să tratăm cu
grijă arterele noastre vitale, astfel încât să asigurăm un mediu ambiant de calitate pentru noi şi
generaţiile viitoare .

La ce folosim apa?
Aparent, există apă din abundenţă. Cu toate acestea, în multe ţări din bazinul dunărean
există crize repetate de apă, deoarece resursele din aria de captare a Dunării sunt distribuite diferit.
Pentru că fiecare dintre noi este dependent de apă, avem responsabilitatea de a o folosi
într-un mod economic şi înţelept. Când utilizăm apa influenţăm mediul.

În cele mai multe activităţi din gospodărie apa nu este consumată ci utilizată, astfel

încât, la plecarea din casele noastre, ea conţine numeroase materii organice şi anorganice, care pot
polua pânza freatică şi apele de suprafaţă în lipsa unei epurări adecvate într-o staţie de epurare a

apei uzate. 32

Utilizarea soluţiilor de curăţare şi a detergenţilor în gospodărie contribuie la poluarea apei
Apa menajeră rezultată din gospodărie conţine atât reziduuri alimentare şi materii fecale,

cât şi reziduuri chimice provenind de la soluţiile de curăţare. Nu există soluţie de curăţare fără
impact asupra mediului.

Prin urmare, este bine să folosim cât mai economic cu putinţă detergenţii şi soluţiile de
curăţare. Agenţii de curăţare a vasului de toaletă şi de îndepărtare a depunerilor conţin acizi
caustici. Soluţiile de desfundare a scurgerilor, de curăţare a aragazului sau înălbitorii conţin alcalini
caustici. Detergenţii de spălat rufe şi vase conţin substanţe active de curăţare care reduc tensiunea la
suprafaţa apei, iar ca nutrienţi determină o înmulţire excesivă a algelor şi o diminuare a oxigenului
din apă.

Staţia de epurare a apei

Construind, în clasă, un model mecanic al unei staţii de epurare a apei, copiii învaţă că
există şi poluare invizibilă, alături de cea vizibilă, şi că detergenţii lichizi nu pot fi eliminaţi din apa
uzată prin epurare mecanică .

Modalităţi de reducere a consumului de detergenţi şi agenţi chimici în gospodărie
Dacă scurgerea e înfundată, se foloseşte o pompă de cauciuc. Aragazul se curăţă înainte de
a se răci complet. Produse precum săpunurile solide de reîmprospătare a toaletei, balsamul de rufe
şi substanţe dezinfectante ar trebui evitate în general.
În niciun caz nu se aruncă la toaletă substanţe chimice precum solvenţi, vopsele sau uleiuri.
Se foloseşte un material din microfibre pentru a curăţa murdăria fără a utiliza şi agenţi de curăţare.
Folosiţi o cantitate cât mai redusă de detergent şi alegeţi detergenţi compacţi .
Folosiţi detergenţi care nu conţin fosfaţi.
Nu folosiţi programul de prespălare pentru rufe puţin murdărite şi nu spălaţi rufe cum ar fi
pantalonii sau puloverul după ce le-aţi purtat doar o dată sau de două ori.
Utilizând soluţiile de curăţare care se prepară acasă, doza necesară de detergent va
corespunde exact cerinţelor individuale.
Agenţi alternativi de curăţare
Oţetul, alcoolul, acidul citric sau săpunul lichid pot fi folosiţi ca înlocuitori pentru
dizolvarea grăsimilor, îndepărtarea calcarului, curăţarea suprafeţelor netede, iar bicarbonatul de
sodiu poate fi folosit ca praf de frecat şi curăţare.

Apa ne scapă printre degete.
În medie, fiecare persoană consumă aproximativ 150 l de apă potabilă pe zi.
Din această cantitate, numai aproximativ 4,5% este folosită pentru gătit şi băut.
 Până la 48% este folosită pentru igiena corporală.
 22,5% este utilizată pentru spălarea rufelor şi a vaselor.
 49 l pentru toaletă.
 25,5 l pentru curăţenia în casă, igiena mâinilor şi a dinţilor, spălarea maşinii,

udarea plantelor şi a grădinii.
Folosind fişa de lucru “Casa apei”, copiii identifică activităţile din gospodărie în care s-ar
putea economisi apa prin folosirea cumpătată a acesteia.

33

-

Modalităţi de economisire a apei în gospodărie

Duş în loc de baie: o baie necesită în jur de
200 l de apă, iar un duş 40-70 l; închideţi
robinetul în timp ce vă săpuniţi sau periaţi dinţii.

Reparaţi imediat robinetele sau vasele de
toaletă care curg; un robinet defect iroseşte până
la 17 l apă pe zi, iar un vas de toaletă care curge

în jur de 50 l pe zi.
Când trageţi apa la toaletă nu goliţi întregul
conţinut al bazinului, apăsând clapa de oprire.

Investiţi în mărcile cu un consum economic
de apă când achizionaţi aparate electrocasnice.

Când spălaţi maşina folosiţi o găleată şi un burete în locul furtunului de grădină.
La udarea grădinii folosiţi şi apa de ploaie colectată.

Porniţi maşina de spălat rufe sau vase numai atunci când este umplută la capacitate maximă.
Când spălaţi de mână vasele, nu le clătiţi sub jetul de apă al robinetului, ci într-un vas. Udaţi
plantele seara deoarece apa se evaporă mai repede în prezenţa soarelui.

Protejarea naturii - o misiune pentru toţi

Raspunderea pentru protejarea naturii nu revine doar statelor, care creează zone protejate.
Fiecare poate contribui la conservarea diverselor medii - în grădină, în curtea şcolii sau cu prima
ocazie când se duce la cumpărături.

Prof. Eugenia Lăzărică

34

-

ŢARA DE BASM

Pentru a asculta glasul artei trebuie să facem linişte înăuntru. ( Tudor Vianu)

Copilul- o problemă de observaţie şi studiu pentru societate. De ce ? Pentru viitor!
De ce trebuie să educăm elevul ca în timpul liber să caute frumosul în rândurile unei
scrieri, să descopere poezia în mijlocul naturii? Scopul lecturii să nu fie numai pentru educare
sau pentru petrecerea timpului liber, ci pentru plăcerea estetică de a veni în contact cu arta.
Trebuie să-i facem pe copii să se exprime corect, să interpreteze, să creeze, să-i
sensibilizăm.
Vor surprinde măreţia muntelui, nuanţele irepetabile ale crepusculului mării, demnitatea relaţiilor
sociale, vor participa la aspectele frumosului manifestat în societate, în artă, vor învăţa să lucreze
în colectiv, vor căpăta curaj în afirmarea opiniilor, îşi vor face un prieten din cărţi.
Elevii se eschivează când au de citit, nu mai trăiesc aventurile alături de personajele
dragi. M-am oprit asupra unei specii literare dragi mie încă din copilărie, specie cu care ei intră
în contact încă din clasele primare şi o studiază aprofundat mai târziu.
Alegând această specie literară, basmul, propun câteva tipuri de exerciţii ce sper să fie pe
placul cititorilor, mai ales al elevilor.

JOCURI

Jocul - Ce face mai bine?
Se formează grupe de şase elevi-fiecare se gândeşte şi discută despre personaj. De

exemplu se poate folosi personajul Ileana din basmul Răsplata Sfintei Sâmbete.
Grupul alege propunerea cea mai bună şi un reprezentant are la dispoziţie cinci minute

pentru o expunere monologată. La sfârşit, ca evaluare, fiecare grupă realizează un produs, o
compunere, o planşă, un afiş, produsul va fi expus, iar elevii vor nota produsele - turul galeriei.
Jocul- Librăria magică

1.Inchipuiţi-vă că sunteţi într-o librărie mai mulţi elevi şi observaţi pe raft cartea Noapte
bună, Zâna copilărie! Vreţi să o cumpăraţi, dar vânzătoarea vă oferă şi alte volume de cărţi. Cum
îi convingi pe colegii tăi să opteze pentru cartea de basme? Realizează o listă cu cinci argumente
pro-basm.

2. Inchipuiţi-vă că sunteţi într-o librărie, lângă raftul cu cărţi destinate elevilor, şi, dintr-o
dată cărţile prind glas şi ţi se adresează. Ce faci ? Realizează un dialog cu aceste cărţi magice.

Jocul- Scrisoarea săptămânii
Imaginaţi-vă că scrieţi scrisori unor personaje din basme, în fiecare
săptămână, timp de patru săptămâni. La sfârţitul lunii vor fi evaluate şi
redactate cele mai bune scrisori. Vor fi afişate pe panouri sau publicate
în revistele şcolii.

35

Jocul- Căutătorii de comori !
Inchipuiţi-vă că sunteţi dornici de aventură, căutaţi comori ascunse, comori ilustrate prin
creaţii proprii . Realizaţi dialoguri şi compuneri pornind de la expresiile sau titlurile:
Crăiasa zânelor aude un sunet de argint care părea să nască o muzică cerească...
Broasca fermecată
Prinţul Arlechino şi ţinuturile întunecate
Prinţesa care s-a ivit din dovleac
Căluţul cu şapte culori

Jocul - S.O. S Basmul!
Realizaţi un eseu despre basm adresat de un grup de cercetători Academiei Române.

Completaţi la final următorul tabel:

Va mai exista basmul în condiţiile vieţii moderne? Nu, pentru că...............
Da, pentru că...............

Jocul - Emoţii pe scenă
1.Imaginează-ţi că eşti regizor şi urmează premiera piesei de teatru În lumea basmului.

Imaginează roluri, sarcini pentru fiecare membru din echipa de teatru: scenograf, sunetist,
costumier, sufleur, etc . Scrie o listă pentru fiecare dintre ei.

2. Eşti actor şi joci într-una din scenetele Fata cu pieptenele de aur sau Pasărea cu
ciocul de oţel. Scrie câteva replici prin care să evidenţiezi şi talentul actoricesc şi trăsăturile
acestei specii literare: basm.

EXERCIŢII PE BAZA DESENELOR
Realizaţi un scurt dialog între cele două personaje din imagine.

Realizaţi un basm cu un titlu la alegere si apoi publicaţi-l în revista şcolii.
Descrieţi personajul, alegând unul din titlurile: Zâna culorilor sau Regina cerului.

36

Completează vagoanele trenului cu personaje negative din basme ce sunt trimise cu
trenul, într-o lungă călătorie pe alte planete.

Pornind de la imaginea alăturată şi de la cerinţa anterioară realizează
o naraţiune în care să prezinţi călătoria personajelor negative spre alte
planete.

Realizează un basm a cărei acţiune să se sfârşească în
interiorul palatului din imagine.

Prezintă intriga unei poveşti pornind de la imaginea alăturată..
Imaginează-ţi că eşti în anul 2020. Alege o dată din calendar

şi compune un basm cu o acţiune inedită, cu întâmplări ce se petrec în viitor.
PROF. ANCA STAMATE

37

Cât de mult stai pe scaun în fața calculatorului în
fiecare zi și câte minute faci miscare zilnic?
Ca să te conving să ieși și să faci puțină mișcare, am adunat
33 cele mai bune motive să o faci.
Asta te va ajuta să evoluezi și pe planul fizic de dezvoltare
personală.
Dar să începem cu primul motiv. Dacă faci mișcare…

1. Ai o mai bună încredere și respect față de tine însuți. Ieșind să faci mișcare periodic
vei reuși să ai o mai bună rezistență, să faci față la un efort mai mare și să arăți mai bine.
Îți îmbunătățești respectul față de tine și încrederea că poți avea succes.

2. Îți crește speranța de viață. Un studiu efectuat de către Centrul Medical Erasmus
din Rotterdam pe 4.000 de oameni a arătat că persoanele care practică regulat activități
sportive au o speranță de viață mai ridicată decât sedentarii. Din acest grup au făcut parte
inclusiv oameni care nu făceau miscare propriu-zisă, ci doar se plimbau 20-30 de minute

zilnic. Studii similare au dus la concluzii identice.
3. Ai satisfacția personală că ai grijă de sănătatea ta și te păstrezi în formă optimă.
4. Depășești problemele cu postura și reduci durerile de spate.
5. Îmbunătățești nivelul de odihnă generală al organismului și ai parte de un somn

ușor. Studiile efectuate au arătat că persoanele care fac miscare de minim 3-4 ori pe
săptămână au parte de un somn mai bun și se odihnesc mai bine.
6. Este impulsionată funcționarea sistemului imunitar.
7. Îți crează treptat o atitudine pozitivă asupra vieții. Strâns legat de primul punct, după
ce te respecți mai mult apare tendința de a vedea mai des partea plină a paharului.
8. Îmbunătățește circulația sângelui și oxigenarea sa. Prin exerciții fizice scade
presiunea sângelui și se întărește inima. Ca urmare va funcționa cu mai puțin efort și va
menține presiunea sângelui la un nivel normal.
9. Ajută la scăderea în greutate și menținerea unei greutăți optime.
10. Eliberează și reduce stresul. Prin mişcare scade nivelul de cortizol (hormonul
considerat a provoca stresul) și crește nivelul de endorfină și serotonină. Endorfina și
serotonina sunt principalii responsabili de starea de bine și fericire. Când crește nivelul lor
ne simțim fericiți, bine-dispuși, capabili de orice. Când scade prea mult nivelul lor apar
anxietatea, stresul și emoțiile negative. Îți recomand să citești și cartea “The Good
Mood Diet” pe acest subiect (scrisă de Judith Wurtman).
11. Întărește musculatura. Te ajută să dezvolți un sistem muscular armonios și bine

dezvoltat.
12. Îți construiești un corp frumos și îmbunătățești aspectul general.

38

13. Sportul și mişcarea în general duce la creșterea nivelului de energie. Aceasta se va
transpune într-o creștere a productivității. “Peste 90% din studiile efectuate au relevat
același lucru: Persoanele sedentare care au terminat un program de mișcare au spus că
starea de oboseală s-a îmbunătățit, comparativ cu grupurile care nu au făcut mișcare.”
declară profesorul Patrick O’Connor de la University of Georgia.

14. Întărește sistemul osos și reduce riscul osteoporozei.
15. Menține în formă optimă funcțiile mentale și fizice, necesar mai ales în cea de-a

doua parte a vieții când uzura organismului din prima parte își va spune cuvântul .
16. Întărește articulațiile de la încheieturi și scade riscul de artrită.
17. Ajută la îmbunătățirea funcțiilor cognitive. Sportul și orice formă de mişcare

(preferabil zilnică) duc la o mai bună funcționare a creierului și funcțiilor cognitive.
18. Îți îmbunătățeşti cercul social. Prieteniile pe care ți le faci practicând sport sunt

create într-o atmosferă pozitivă și destinsă.
19. Îmbunătățește funcționarea sistemului cardio-vascular.
20. Exercițiile fizice oxigenează creierul. Prin sport inspiri mai adânc, creşte nivelul de

oxigen din sânge și oxigenează mai bine creierul. Asta te va ajuta să-ți păstrezi creierul
sănătos și la parametri optimi.
21. Te simți bine. Alergi, înoți, mergi la sală, joci fotbal, faci mişcare, etc. Te distrezi.
22. Te ajută să te concentrezi mai bine. Pare contra-intuitiv, dar sportul în doze
moderate are acest efect. Personal am observat că după ce alerg devin mai atent și mă

concentrez mai bine.
23. Ajută la scăderea nivelului de colesterol.

24. Scade riscul de infarct. Conform US National Institute of Medicine, persoanele care
practică o formă de sport sau mişcare periodică au un risc semnificativ mai mic de infarct
în comparație cu cei care nu o fac. De asemenea ajută la revenirea după un infarct.

25. Îmbunătățește viața. Te simți mai energizat, îți îmbunătățești aspectul.
26. Ai un motiv suplimentar să te trezești devreme.
27. Îmbunătățește pofta de mâncare. Orice formă de mișcare are efecte pozitive asupra

poftei de mâncare și a digestiei.
28. Exercițiile sportive reduc depresia și anxietatea. Conform Science Daily “sportul ar

trebui prescris mai des de către instituțiile de sănătate mentală“.
29. Îmbunătățește funcționarea sistemului digestiv. BBC Exercise promovează formele

moderate de mişcare și sport. Însoțite de o dietă adecvată acestea ajută la o funcționare
armonioasă a întreg sistemului digestiv.
30. Îți crește rezistența fizică a întregului corp, rezistență pe care o poți transfera ulterior
de la un sport la altul. Sau o poți folosi în excursii sau ieșiri la munte.
31. Este accesibil. Poți merge la sală, stretching, să înoți, alergi sau mergi cu bicicleta.
Sigur găsești ceva care să-ți permiți să-l faci, indiferent de veniturile tale, vârsta ta sau
locul în care trăiești.
32. Sportul este pentru toate vârstele. Indiferent că ai 4 sau 94 de ani, tot vei găsi o
formă de mișcare pe care o poți practica. Fauja Singh a terminat maratonul Toronto la
vârsta de 100 de ani. Tu ce vârstă ai?
33. Este o modalitate excelentă să scapi de migrene. Creierul tău își va reveni mai
rapid dacă ieși și faci mişcare, decât dacă rămâi în casă și aștepți să treacă de la sine.

Sper că acum te-am convins.

PROF. IONUŢ MICU

39

A BRAIN TEASER TO HAVE FUN WITH …

Hidden colours – Find the name of a colour hidden in each sentence:

1. Some parts of the face are the eye, eyebrow, nose and mouth.
2. I’m not really dumb; lack of sleep made me forget the answers.
3. If I tell you what she said, will you agree never to tell anyone?
4. In the box we found a pencil, a pin, keys, and a few coins.
5. Are three zeros enough to write the number one thousand?
6. The wheelbarrow hit eleven rocks as it rolled down the hill.
7. When the nurse gives you the injection, just yell “Ow” if it hurts.
8. Elsa and Otto ran gently down the path to the river.
9. Before arriving at Kuala Lumpur, please fill out these forms.
10. I play nearly all the stringed instruments: violin, cello, bass viol, etc.
11. When I opened the window, shining rays of sunlight flooded the room.
12. We’ll go in Jim’s car. Let’s leave at six o’ clock.

The “ANT” family

What kind of an ant works with figures? An accountant. Get it? Now what kind
of an ant:

1.Lives in the jungle?
2.Is far away?
3.Is extraordinarily large?
4.Works for a master?
5.Is good-natured?
6.Is unchanging?

PROF. MARIANA CAPLEA

40

„A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării
între toate persoanele angrenate în actul educaţional.”

Dardel Jaouadi

Violenţa este o problemă actuală a
societăţii noastre, având impact asupra actului
educaţional desfăşurat într-un cadru
instituţionalizat.
Violenţa umană este, fără îndoială, una dintre
temele recurente ale societăţilor contemporane.

Globalizarea interesului faţă de violenţa
socială este consecinţa unei conştientizări
generalizate privind necesitatea punerii violenţei
pe agendele de lucru ale diferiţilor actori sociali,
responsabili de găsirea unor soluţii, dar şi

mobilizarea corpului social pentru luarea de
poziţie, implicarea şi participarea la prevenirea
şi combaterea acestui fenomen social.

Fiind un fenomen complex, violenţa
are determinări psihologice, sociale, culturale,
economice, lucru evident atunci când luăm în

considerare amploarea formelor ei de
manifestare şi inter-relaţiile pe care le presupune.

Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. În Europa, dezbaterile
privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat o dezvoltare continuă, cu
diferenţe de la ţară la ţară, devenind oficial o problemă politică, în urma unei întâlniri a experţilor,
organizată de Comisia Europeană în 1997.

Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind astfel la conştientizarea şi
creşterea interesului public faţă de violenţa tinerilor şi implicit, cea şcolară.

Şcoala nu mai este o entitate izolată, un spaţiu social autonom, necorelat cu dinamica socială,
neafectat de conflictele şi dificultăţile cu care se confruntă societatea, în general. Ea este o parte
integrantă a comunităţii largi, iar problemele cu care se confruntă ca instituţie şi mediu de formare a
tinerilor privesc întreaga societate. Şcoala trebuie văzută ca un forum al socializării, un spaţiu transparent,
deschis lumii exterioare, ale cărei tensiuni le asimilează şi devenind chiar un spaţiu de manifestare a
violenţei.

Astfel, violenţa şcolară este o formă a violenţei cotidiene şi o problemă globală.
Violenţa şcolară nu este un fenomen nou, manifestându-se şi în trecut, în spaţiul autonom al
şcolii. În zilele noastre, şcoala, ca instituţie, este mai transparentă. În contextul cultural şi politic european
se acceptă şi se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaţiu privilegiat, al securităţii, liber de
conflicte şi de manifestări ale violenţei sociale.
Violenţa în şcoli nu este un fenomen social nou, astăzi fiind mai vizibil datorită mediei. În vechea
Europă, în şcoli domnea brutalitatea, tolerată pentru disciplinarea elevilor.

41

Însă, odată cu evoluţia societăţii umane, în cursul istoriei, a apărut un nou tip de personalitate,
caracterizat prin creşterea controlului afectelor şi descreşterea impulsivităţii – forme superioare de control

de sine.
În ziua de azi e important să avem o nouă imagine asupra copilăriei şi, bineînteles, asupra

metodelor de educare a copiilor. Violenţa împotriva copilului nu mai este tolerată. Trebuie apărat
interesul copilului pentru a-i asigura dezvoltarea în cele mai bune condiţii, iar răul tratament al copilului
este interzis prin lege (ameninţarea, indiferenţa, neglijenţa, derâderea, umilirea, pedepse corporale etc.).

Definirea violenţei şcolare este un proces continuu.
Una dintre definiţiile mai cuprinzătoare este cea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, după care
violenţa înseamnă „ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei
persoane, contra altuia sau contra unui grup, unei comunităţi care antrenează sau riscă puternic să
antreneze un traumatism, un deces sau daune psihologice, o dezvoltare improprie sau privaţiuni.”
Contextul de aplicare al definiţiei poate fi acela al şcolii, la nivelul relaţiilor educatori-elevi,

elevi-elevi.
Promovarea siguranţei în şcoală înseamnă, în primul rând, prevenirea violenţei şcolare.
Violenţa poate lua diverse forme: pedeapsă fizică, restricţie fizică, constrângere solitară şi orice

formă de izolare, obligaţie de a purta o vestimentaţie distinctivă, restricţii alimentare, restricţii sau refuzul

de a avea contact cu membrii familiei sau cu prietenii, abuzul verbal, sarcasmul. De asemenea, putem
cuprinde tot aici, comportamente precum: exprimare inadecvată sau jignitoare, bruscare, împingere,
lovire, rănire, comportament ce intră sub incidenţa legii (viol, furt, vandalism etc.), ofensă adusă cadrului
didactic, comportament şcolar inadecvat.

VIOLENŢA ESTE PREZENTĂ ÎN PESTE 75% ŞCOLI DIN ROMÂNIA!!!!!
Formele de manifestare ale violenţei în şcoală sunt: violenţa între elevi (are cea mai mare pondere

în cazurile de violenţă şcolară), violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa profesorilor faţă de elevi.
În cazul violenţei între elevi, constatăm că această manifestare este specifică îndeosebi vârstei

adolescentine. Principalele cauze ale acestei forme de violenţă sunt reprezentate de mediul familial, unde
pot avea loc astfel de incidente, societatea în ansamblu agresivă, strada şi grupurile stradale, mass-media.
În cazul distribuţiei pe genuri, constatăm că băieţii sunt mai violenţi decât fetele, violenţele lor luând chiar
forme mai grave decât cele ale fetelor, care prezintă forme mai tolerabile. Cauzele şi motivaţiile acestor
manifestări comportamentale la această vârstă sunt afirmarea masculinităţii, pentru status într-un grup,
pentru rivalitate la băieţi, iar concurenţa pentru note, apărarea unor relaţii de prietenie în cazul fetelor. Cel
mai des, această formă de violenţă are loc în timpul recreaţiilor şi cel mai frecvent fiind întâlnite violenţa
verbală şi jignirile pe baza situaţiei economice, religioase sau etnice.

Violenţa elevilor faţă de profesori este, din păcate, o realitate în şcolile din România. Se
manifestă astfel: comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor (absenteism, fugă, acte de
indisciplină la ore, ignorarea cadrelor didactice, agresiune verbală şi nonverbală, refuzul îndeplinirii
sarcinilor şcolare, atitudini ironice faţă de profesori), comportamente violente evidente (injurii, loviri,
jigniri). Cele mai frecvente sunt absenteismul şi indisciplina.

Un alt aspect important în analiza vieţii şcolare, cu implicaţii asupra elevului şi calităţii activităţii
educaţionale, este violenţa profesorilor faţă de elevi. Cel mai adesea se manifestă prin atitudini ironice ale
profesorilor faţă de elevi, evaluare neobietivă, agresiune nonverbală, ignorare, excludere de la ore, injurii,
jigniri, lovire (în ordine descrescătoare a frecvenţei cazurilor). Prezenţa acestei forme de violenţă este mai
redusă decât în celelalte cazuri.

Nu de puţine ori au fost semnalate şi cazuri de violenţă ale părinţilor în spaţiul şcolii, aceştia
având manifestări neadecvate faţă de profesori (ironii, discuţii aprinse, ţipete, agresivitate fizică) sau faţă

de colegii propriilor copii.

42

Violenţa există şi în jurul şcolii, caz în care elevi sau persoane din afara şcolii au rolul de dealeri,
solicită taxe protecţie. Alte forme în acest caz sunt fumatul, agresiunile fizice şi chiar sexuale.

Aşa cum rezultă din analizarea formelor de violenţă şcolară, cauzele care duc la astfel de
manifestări sunt caracteristici individuale, determinanţi socio-familiali şi de mediu şcolar: violenţa în
familie; condiţii economice; mediul instabil familial; lipsa stimei de sine; mass-media; sistemul legal
permisiv (în unele ţări); alienarea (îndepărtarea faţă de societate); discriminări de orice natură.

În altă ordine de idei, putem vorbi despre: factori individuali - hiperactivitate, atitudini
antisociale, tutun, alcool, droguri, nivel redus de dezvoltare intelectuală, lipsa autocontrolului; factori de
relaţionare: autoritate/indiferenţă în familie, anturaj (prieteni cu obiceiuri rele); factori comunitari
(periferii); factori societali: social, cultural, dominaţia bărbaţilor, cultura redusă etc.

Comportamentul inadecvat al cadrelor didactice rezultă din: provocări ale elevilor; insuficienta
dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice – deficienţe de comunicare cu elevii; lipsa competenţelor de
management al clasei; insuficienta pregătire psiho-pedagogică; nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor
didactice pentru ceea ce fac; stres, oboseală; lipsa vocaţiei; lipsa continuităţii în activitatea unor cadre
didactice la aceeaşi clasă (dificultăţi pentru elevi).

Nu de puţine ori, poliţia este solicitată să intervină în cazuri de violenţă şcolară. Poliţia consideră
cauze ale violenţei şcolare mediul familial, cel şcolar, televiziunea. Identificarea acestor cazuri de către
poliţie se face pe baza reclamaţilor. Poliţia a fost solicitată să intervină în cazul violenţei şcolare între
elevi, elevi şi persoane din afara şcolii, elevi şi profesori, vandalism.

Din experienţa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă, desprindem faptul că
strategiile antiviolenţă care implică elevii dau rezultate.

Principalele măsuri de prevenţie sunt: regulamentul şcolar; rolul consilierilor şcolari în prevenirea
violenţei este foarte important; informarea la ore de dirigenţie despre consecinţele violenţei; implicarea
elevilor în prevenirea violenţei propriu-zisă: acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative
ale violenţei organizate în şcoli, organizarea de întâlniri cu autorităţi din poliţie, întâlniri cu părinţii
(consilierea specializată a acestora), programe de formare a cadrelor didactice (managementul clasei de
elevi), asistenţa familiilor cu probleme, elaborarea de materiale informative pe tema violenţei şi prevenirii
acesteia, evaluări psihologice.

Cele mai utilizate măsuri de intervenţie sunt sancţiunile şi asistenţa. Aceste cazuri, de obicei sunt
sancţionate prin: observaţii individuale; mustrare în faţa clasei/consiliului profesoral; mustrare scrisă;
eliminare de la cursuri pentru o perioada; exmatriculare; amenzi, activităţi extracurriculare.

Asistenţa celor implicaţi în astfel de situaţii se face prin: discuţii cu persoana în cauză, discuţii cu
un consilier şcolar.
Interacţiunea individ-mediu şcolar are o mare importanţă în demersul educativ, iar mediul şcolar trebuie
să ofere toate condiţiile necesare bunei desfăşurări ale activităţii didactice, astfel încât ambianţa
educaţională din cadrul şcolii să fie una propice dezvoltării elevilor.

Unul dintre factorii care poate afecta comunicarea şi relaţiile ce se stabilesc în acest mediu este
violenţa şcolară. Dardel Jaouadi spune: lupta împotriva violenţei şcolare are ca rezultat ameliorarea
relaţiilor şi a comunicării între persoanele implicate în activitatea educaţională. Acest lucru este esenţial
pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale, care au ca scop formarea de personalităţi armonioase, active
şi creatoare, în concordanţă cu cerinţele individuale şi sociale.

PROF. IONUŢ MICU

43

1. Colectivul de redacție ...................................................................... pag. 2

2. În negura vremurilor ....................................................................... pag. 3 - 4

3. Poveşti de succes ....................................................................... pag. 5

4. De vorbă fără catalog ....................................................................... pag. 6

5. Pagina de înțelepciune ........................................................................ pag. 7

6. Campioni am fost şi vom rămâne… Campionii Temerari! ……….… pag. 8 – 9

7. Călători spre minunile țării noastre ……………………………….… pag. 10 – 14

8. Proiectul educațional “Satul meu, căminul meu, familia mea” ……. pag. 15 – 16

9. Picături de suflet şi culoare …………………………………………. pag. 17 – 22

10. Petrecere de Halloween …………………………………………….. pag. 23 – 24

11. Ziua Mondială a Salutului ………………………………………….. pag. 25 – 26

12. 1 Decembrie 1918, Ziua Națională a României …………………….. pag. 27

13. Sfântul Nicolae, ocrotitorul Brăilei …………………………………. pag. 28

14. Scrisoare pentru Moş Nicolae ………………………………………. pag. 29

15. Mari invenții ……………………………………………………….... pag. 30

16. Poate nu ştiai ………………………………………………………... pag. 31

17. Împreună, pentru râurile noastre ……………………………………. pag. 32 - 34

18. Ţara de basm ………………………………………………………... pag. 35 – 37

19. 33 de motive pentru care merită să faci mişcare zilnic ……………... pag. 38 – 39

20. A brain teaser to have fun with … ………………………………….. pag. 40

21. Violența în şcoală …………………………………………………… pag. 41 - 43

44