JOCUL_DIDACTIC_teorie_si_aplicatii_-Syll

Modulul VII
PARTICULARITĂŢI ALE JOCULUI DIDACTIC LA NIVEL PREŞCOLAR,
ÎN CICLUL PRIMAR ŞI GIMNAZIAL

Scop: abordarea vârstelor preşcolară, şcolară mică şi gimnazială din perspectiva jocurilor

didactice

Obiective:

să identifice particularităţile jocului didactic pe nivele de vârstă şi şcolaritate
să abordeze comparativ câteva jocuri didactice utilizate la sfârşitul clasei a IV-a şi
începutul clasei a V-a
să prezinte tipologia jocurilor didactice pentru elevii din clasele I-VIII
să proiecteze un set de jocuri didactice, respectând anumite etape şi cerinţe
metodice.
• Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
Specificul vârstelor şcolară mică şi gimnazială justifică evoluţia jocului la subiecţii
care întreprind o activitate ludică.
În ansamblul ofertelor educaţionale specifice şcolii, tot mai mult teren câştigă jocurile
didactice.
• Schema logică a modului
Particularităţile jocului didactic la nivel preşcolar
Particularităţile jocului didactic la nivelul învăţământului primar
Particularităţile jocului didactic la nivelul învăţământului gimnazial
• Conţinutul informaţional detaliat
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire
şi educare a preşcolarilor şi şcolarilor din clasele I-VIII şi a cărui eficienţă a fost dovedită
printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de
asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său formativ,
influenţează dezvoltarea personalităţilor.

50

Jocul didactic este un important mijloc de modelare cognitivă, care antrenează şi pune
în valoare capacităţile intelectuale şi creative, o metodă de învăţare în care predomină
acţiunea simulată ce valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptative de tip recreativ
proprii activităţii umane.

În viaţa de zi cu zi, jocul ocupă un loc important deoarece, jucându-se, copilul îşi
satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în
diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realitatea înconjuâătoare. Este cunoscută nerăbdarea
cu care copiii îşi aşteaptă partenerii de joacă, seriozitatea cu care se încadrează în respectarea
regulilor şi realizarea sarcinilor jocului, dorinţa lor de a ieşi învingători în disputa directă cu
prietenii pe care astăzi îi vor învinge, dar de care mâine ar putea fi învinşi.

După împlinirea vârstei de 6 ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în
viaţa şcolară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele dezvoltării sale. De la această
vârstă, o bună parte din timp este rezervată şcolii, activităţii de învăţare, care devine o
preocupare majoră. În programul zilnic intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are
acum şcoala, schimbări ce nu diminuează dorinţa de joc a copilului, deoarece, aşa cum
remarca A. Gesell, jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii copilării.

În sistemul influenţelor ce se exercită pe diferite direcţii pentru creşterea acţiunii
formative a şcolii, jocul didactic are un rol important, deoarece putând fi inclus în structura
lecţiei, se poate realiza o îmbinare între activitatea de învăţare şi cea ludică, îmbinare care
facilitează procesul de consolidare a cunoştinţelor.

Eficienţa lui depinde de cele mai multe ori de felul în care cadrul didactic-utilizatorul
ştie să asigure o concordanţă între tematica, sarcina jocului şi resursele materiale disponibile,
de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor spre joc, prin
îtrebări, răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri, ş.a.m.d.

Pentru elevii din clasele primare şi gimnaziale, un joc didactic bine pregătit şi
organizat constituie un mijloc de cunoaştere şi familiarizare a elevilor cu viaţa înconjurătoare,
deoarece în desfăşurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea anumitor
deprinderi, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea lor creatoare.

Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea care se desfăşoară;
cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi şi primesc mai multă
încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsurile pe care le
elaborează.

Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace
eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei de elevi, dezvoltând spiritul de echipă, de

51

într-ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltăa unele deprinderi practice elementare
şi de muncă organizată.

Acceptarea şi respectarea regulilor jocului, aşa cum aprecia J. Piaget, îl determină pe
elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor
personale celor ale colectivului, lupta pentru învingerea dificultăţilor, respectarea exemplară a
regulilor de joc şi, în final, succesul, vor pregăti elevul de azi pentru vremurile de mâine, în
care un accent deosebit se pune pe problematica integrării şi inserţiei sociale.

Pentru a o cât mai eficientă şi o cât mai largă aplicabilitate a jocului didactic, acesta
poate fi folosit fie ca activitate organizată complementară lecţiei, fie ca secvenţă a unei
anumite lecţii.

Folosirea jocului didactic ca activitate organizată este eficientă cu deosebire pentru
elevii din clasele I şi a II-a, precum şi pentru elevii celorlalte clase (III-VIII), atât pentru elevii
şcolilor de masă, precum şi pentru elevii din şcolile cu internat şi semi-internat, unde
pregătirea temelor de casă se realizează adesea sub supravegherea personalului calificat în
acest sens. Acest fapt permite o intervenţie utilă în procesul de pregătire al elevilor. Cele mai
recente studii şi experienţe şcolare relevă faptul că în desfăşurarea acestor ultime aspecte
menţionate, jocurile didactice, prin sarcinele specifice, permit reluarea într-o formă mai
dinamică şi atractivă a cunoştinţelor predate, ceea ce favorizează repetarea şi, în final, fixarea
acestora.

Astfel, jocul didactic poate fi folosit:
- pentru consolidarea cunoştinţelor aritmetice (numeraţie, ordinea crescătoare sau

descrescătoare a numerelor, consolidarea deprinderilor de calcul oral sau scris, etc.)
- ca activitate organizată pentru consolidarea şi fixarea cunoştinţelor de limba şi literatura

română (la clasele I-VIII)
- la cunoaşterea mediului înconjurător (în clasele I şi a II-a), ş.a.
În această ordine de idei, ceea ce ne apare ca deosebit de important este realizarea unei
corelări cât mai strânse între conţinutul lecţiei în care inserăm jocul didactic şi sarcinile
ataşate acestuia.

După cum am mai amintit, jocul didactic poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea
cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului
dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe
secvenţa de dobândire nemijlocită a noilor cunoştinţe. Deseori, jocul didactic este folosit cu
succes în acele tipuri de lecţii care sunt dedicate recapitulării, constituind şi un reper de

52

evaluare pentru propunător, evaluare pe care elevii o conştientizează mai puţin decât în
cazurile stricti anunţate de învăţător sau profesor.

Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre
condiţiile esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune cadrului
didactic respectarea anumitor etape şi cerinţe metodice (după cum au fost acestea analizate în
cursurile precedente). Prioritar, este vorba despre exigenţele legate de proiectarea şi
organizarea jocului, despre explicarea şi fixarea regulilor de joc, precum şi despre
desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic.

O problemă mult discutată în literatura de specialitate este aceea a finalizării acţiunilor
instructiv-educative care sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic, respectiv
problematica recompenselor oferite elevilor ca participanţi la joc. În unele situaţii, se
obişnuieşte să se condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor rezultate bune în
joc. Acest fapt însă, poate duce la modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare
parte din elevi vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce influenţează negativ scopul pentru
care a fost creat şi facilitează apariţia unor interese momentane, înguste din punct de vedere
valoric. Aprecierea rezultatelor, indiferent de forma pe care o folosim, creează numeroase
manifestări spontane de bucurie sau supărare, de mulţumire sau regret, care nu ne pot lăsa
indiferenţi.

Pentru viitorii specialişti din domeniul ştiinţelor educaţiei şi nu numai, pentru orice
educator sau părinte care se dedică formării adecvate a unui copil de vârstă şcolară mică şi
mijlocie, supunem atenţiei taxonomia jocurilor didactice propusă de I. Neacşu, precum şi un
set de jocuri didactice, după cum urmează:

a) după obiectivele prioritar vizate, există jocuri senzoriale: auditive, vizuale,
motorii

b) după conţinutul instruirii: jocuri didactice matematice, jocuri muzicale, jocuri
de construcţie, jocuri literare, jocuri sportive

c) după resursele utilizate, jocurile didactice se clasifică în funcţie de materiale,
orale, scrise sau de orice altă natură

d) după regulile jocului, avem jocuri transmise prin tradiţie, jocuri didactice
inventate, jocuri spontane, jocuri protocolare

e) după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare, de
sensibilizare, ghicitori, cuvinte încrucişate, etc., iar

f) după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare, de observare, de
atenţie, imaginaţie, de limbaj şi gândire.

53

În conformitatea noului curriculum şcolar, exemple sunt dedicate strict elevilor din
clasele I-IV, fiind concepute ca model ce suportă adaptări şi pentru nivelul elevilor din
gimnaziu.

Jocuri didactice dedicate dezvoltării competenţelor comunicative şi consolidării
cunoştinţelor în domeniul literar
"Unde este fiecare?" (clasa I)
Scopul jocului: activizarea vocabularului, verificarea şi consolidarea deprinderilor de
exprimare corectă, dezvoltarea memoriei vizuale.
Sarcini didactice: - stabilirea relaţiilor spaţiale între diferite fiinţe şi obiecte;

- formularea de propoziţii care să le ilustreze pe acestea.
Resurse – necesar: - pliant reprezentând o casă cu curte, având desenate în diferite locuri

imaginile vieţuitoarelor care trăiesc pe lângă casa oamenilor;
- o coală de hârtie pentru fiecare elev în parte.
Instructaj:
Se împarte clasa în două echipe, pe şiruri de bănci.
Învăţătorul precizează elevilor faptul că pentru răspuns (care va fi dat în scris) au la
dispoziţie 40 secunde. La un anumit semnal (bătaie din palme, spre exemplu), toate creioanele
vor fi aşezate pe bancă.
Se explică elevilor că li se va prezenta ujn pliant, iar ei vor trebui să observe cu atenţie
diferitele vieţuitoare desenate şi să memoreze îndeosebi locul unde acestea se găsesc, pentru a
putea da răspunsuri corecte la întrebările adresate.
Desfăşurarea propriu-zisă:
După 2-3 minute de observare, se închide pliantul şi învăţătorul întreabă (de exemplu):
- Unde era pisica?
- Unde era desenat porumbelul?
- Unde aţi observat cocoşul?, etc.
După ce elevii au scris răspunsul, verificarea se realizează astfel: se stabileşte cu concursul
elevilor răspunsul exact la prima întrebare, după care învăţătorul cere tuturor membrilor
echipei A să-şi consulte răspunsul dat în scris, iar dacă nu au greşeli să se ridice toţi în
picioare. Colegii lor de bancă (membri ai echipei B) verifică răspunsul scris al colegilor,
confirmă exactitatea acestora şi echipei A i se acordă atâtea puncte câte răspunsuri exacte a
oferit.

54

În mod analog se procedează cu celelalte răspunsuri, păstrându-se un echilibrau
permanent între solicitările adresate celor două echipe.
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Va fi declarată câştigătoare echipa care obţine cele mai multe puncte. Rezultatele vor
fi verificate de către învăţător.

"Completarea versurilor" (clasa a III-a)
Scopul jocului: activizarea vocabularului, dezvoltarea expresivităţii vorbirii, stimularea
gustului pentru citit şi dezvoltarea imaginaţiei creatoare.
Sarcina didactică: - completarea unor versuri dintr-o poezie cu cuvintele cele mai potrivite
Resurse – necesar: - scrierea versurilor poeziei pe tablă şi acoperirea lor
Instructaj:

Jocul este colectiv. Învăţătorul explică elevilor că pe tablă este scrisă o poezie despre
iarnă (spre exemplu), cu unele versuri incomplete (lacunare), pe care ar dori să o înveţe elevii.
Pentru aceasta însă, poezia trebuie mai întâi completată
Desfăşurarea propriu-zisă:

Fiecare elev trebuie să citească cu atenţie fiecare vers, fiecare strofă, după care copiază
poezia, punând în locul punctelor de suspensie cuvintele cele mai potrivite
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Se face verificarea lucrărilor, se stabilesc cuvintele cele mai potrivite pentru fiecare
vers.

Vor fi evidenţiaţi elevii care au reuşit să găsească cele mai frumoase cuvinte,
respectând cerinţa stilistică: versurile trebuie să rimeze!

Jocuri didactice dedicate formării şi consolidării cunoştinţelor ştiinţifice, specifice
ambientului imediat
"Puişorii fără mamă" (clasa a II-a)
Scopul jocului: verificarea cunoştinţelor şi consolidarea reprezentărilor despre păsări şi
animale.
Sarcini didactice: - recunoaşterea puilor unor animale sau păsări;

- formularea corectă a întrebărilor;
- elaborarea adecvată a răspunsurilor.
Resurse – necesar: - cartonaşe sau imagini reprezentând animale şi păsări (domestice,
sălbatice)
Instructaj:

55

Jocul se ca desfăşura pe grupe formate din elevii ce stau în acelaşi şir de bănci. Se
spune elevilor că:

Pentru fiecare răspuns au la dispoziţie un minut.
Cei care atunci când se va face verificarea nu vor fi cinstiţi în comunicarea punctajului
realizat, vor pierde pentru grupa lor câte 5 puncte pentru fiecare punct în plus comunicat.

După ce s-a organizat clasa pentru joc, învăţătorul explică (şi demonstrează, dacă este
cazul) modul de desfaşurare.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Se ridică o imagine/cartonaş pe care elevii o privesc timp de 5-6 secunde. Punându-şi
în gând întrebarea "Al cui pui este?", formulează răspunsul scris, în propoziţie.

Se procedează în od identic cu toate imaginile.
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Elevii stau cu mâinile la spate şi se cere unuia din ei să citească răspunsul dat la prima
imagine prezentată. Se stabileşte răspunsul corect şi se cotează cu 1 punct. Se continuă în
acelaşi mod cu toate răspunsurile, la sfârşit elevii totalizând punctajul obţinut.

Comunicarea grupei câştigătoare se va face după verificare sincerităţii în autoevaluare
(învăţătorul poate fi sau nu însoţit de un anumit grup de elevi, sau poate lăsa operaţiunea
controlului în totalitate la nivelul deciziei acestora).

"Ruta avionului" (clasa a IV-a)
Scopul jocului: verificarea cunoştinţelor geografice, consolidarea deprinderii de învăţare cu
ajutorul hărţii, dezvoltarea capacităţii de orientare în spaţiu.
Sarcini didactice: - orientarea la hartă;

- recunoaşterea şi denumirea localităţilor peste care va zbura avionul.
Resurse – necesar: - harta administrativă a ţării;

- bileţele pe care sunt notate denumirile a cel puţin două oraşe care
reprezintă punctele de decolare şi, respectiv de aterizare a avionului.
Instructaj:
Jocul se desfăşoară pe echipe: Prima pereche de elevi, formată din reprezentanţii
ambelor echipe, vine la tablă şi fiecare primeşte de la învăţător câte un bileţel.
Desfăşurarea propriu-zisă:
Reprezentantul echipei A desface bileţelul şi transmite colegului său ruta.
Reprezentantul echipei B se duce la hartă, trasează imaginar o linie între cele două localităţi,
studiază ruta şi apoi denumeşte cât mai multe oraşe peste care sau pe lângă care va zbura
avionul.

56

Ulterior, se schimbă rolurile între reprezentanţii celor două echipe.
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Se apreciază răspunsul fiecărui elev şi se acordă câte un punct pentru fiecare denumire
de oraş care respectă regula jocului.

Va fi declarată câştigătoare echipa care a totalizat cele mai multe puncte.

Jocuri didactice dedicate formării şi dezvoltării competenţelor matematice
"Caută vecinul" (clasa I)
Scopul jocului: consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere care reprezintă valori
de diferite mărimi
Sarcina didactică: - recunoaşterea unor numere mai mari sau mai mici cu 1 până la 3

unităţi decât un număr dat
Resurse – necesar: - jetoanede forme diferite cu figuri numerice de la 1 la 9, formate din

buline, triunghiuri, pătrate, litere, pentru coordonatorul jocului
Instructaj:

Jocul se poate desfăşura individual sau pe echipe şi începe prin ridicarea unui jeton de
către învăţător.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Elevii vor privi atent jetonul, vor număra în gând elementele prezentate, apoi vor
spune care sunt numerele mai mari sau mai mici cu o unitate, două sau trei decât cel prezentat
pe jeton.
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Aprecierea participării la joc se va face cu aportul întregii clase; se va acorda câte un
punct pentru fiecare "vecin" aflat corect.

"Micul cosmonaut" (clasele a III-a şi a IV-a)
Scopul jocului: verificarea gradului de înţelegere a cunoştinţelor despre unităţile de măsurare
a greutăţii, dezvoktarea deprinderilor de calcul rapid şi de organizare a activităţii.
Sarcina didactică: - efectuarea unor operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire cu

unităţi de măsurare a greutăţilor.
Resurse – necesar: - o planşă pe care este desenată o rachetă cu 3 sau 4 trepte (dar în

poziţie inversă, de decolare)

57

- coli de hârtie pentru toţi elevii (pe care aceştia îşi vor nota numele)
Instructaj:

Jocul se desfăşoară pe grupe formate din 2 elevi care sunt colegi de bancă; toţi cei din
partea stângă au numărul 1, iar ceilalţi, numărul 2.

Se intuieşte planşa cu racheta în interiorul căreia sunt notate date referitoare la
greutatea combustibulului din fiecare treaptă a rachei, în multiplii şi submultiplii kg-ului.

Se porneşte de la premisa că 10 kg de combustibil asigură parcurgerea unei distanţe de
325 m.

Pentru aflarea rezultatului se oferă 10 minute.
Consultarea între elevi este interzisă şi orice abatere de la regulile jocului aduce cu
sine eliminarea grupei respective din competiţie.
Desfăşurarea propriu-zisă:
Fiecare elev care este numărul 1 trebuie să stabilească greutatea totală a
combustibilului, după care transmite acest rezultat colegului de bancă (cu numărul 2). Acesta
află la ce distanţă în km se poate ridica racheta. Rezultatul este scris pe foaia care se întoarce
cu faţa în jos; cei care au terminat stau cu mâinile la spate
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:
Unul dintre elevi sau învăţătorul rezolvă problema la tablă, în faţa întregii clase.
Sunt controlate toate foile de lucru ale elevilor, câştigând toţi cei care au rezolvat
corect sarcina didactică.
Jocuri didactice dedicate dezvoltării globale a personalităţii elevilor, cu specific
de logică şi perspicacitate
de genul:
"Micul detectiv" (clasa a III-a)
Scopul jocului: dezvoltarea atenţiei, a capacităţii de analiză şi sinteză, a perspicacităţii
Sarcini didactice: - descifrarea unei ghicitori, după o anumită schemă, dintr-un şir de

litere date;
- rezolvarea ghicitorii.
Resurse – necesar: - coli de hârtie pentru fiecare elev în parte;
- creioane;
- un dreptunghi desenat pe tablă, care se acoperă înaintea începerii

jocului:
A ZMO P C A Ă TMR A U S

58

FĂRAADŢU I N I ANŢ
T B R C O L CO A PMG A N
ŞZĂ

Instructaj:
Jocul se desfăşoară cu participarea colectivă a tuturor elevilor din clasă. Învăţătorul va

povesti elevilor ă la un concurs s-a primit o ghicitoare în forma pe care o vor vedea pe tabă.
Nimeni nu a putut-o dezlega.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Se cere elevilor să studieze cu atenţie literele din căsuţe, deoarece printre literele din
ghicitoare s-au strecurat şi altele şi să încerce ca prin citirea lor într-o anumită oridne, aceeaşi
de la început până la sfârşit şi folosind unele litere din căsuţe, să afle ghicitoarea şi răspunsul.

Se recomandă elevilor să scrie pe hârtie toate însemnările, iar în final – ghicitoarea
completă.

Se acordă 15 minute.
Evaluarea şi finalizarea jocului didactic:

Cei care vor reuşi să dezlege jocul, vor întoarce foata şi nu vor împărtăşi nimănui
secretul.

Vor fi declaraţi cei mai buni detectivi, primii 3 sau 4 elevi care au dezlegat corect
jocul.
Notă: Aflarea ghicitorii se poate face citind literele începând cu prima, din două în două,
continuându-se în acelaşi mod până la sfârşit.
• Sugestii pentru studenţi:
- parcurgerea atentă a suportului teoretic aferent acestei teme

• Sumar
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire

şi educare a elevilor din clasele I-VIII şi a cărui eficienţă a fost dovedită
printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate este jocul didactic.

În sistemul influenţelor ce se exercită pe diferite direcţii pentru creşterea acţiunii
formative a şcolii, jocul didactic are un rol important.

59

Eficienţa lui depinde de cele mai multe ori de felul în care cadrul didactic ştie să
asigure o concordanţă între tematica, sarcina jocului şi resursele materiale disponibile, de felul
în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor spre joc, prin întrebări,
răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri, ş.a.m.d.

Astfel, jocul didactic poate fi folosit:
- pentru consolidarea cunoştinţelor aritmetice
- ca activitate organizată pentru consolidarea şi fixarea cunoştinţelor de limba şi literatura

română (la clasele I-VIII)
- la cunoaşterea mediului înconjurător (în clasele I şi a II-a), ş.a.m.d.

Pentru viitorii specialişti din domeniul ştiinţelor educaţiei, propunem un set de 7 jocuri
didactice.
Sarcini şi teme ce vor fi notate

1. Concepeţi (în detaliu) structura unui joc didactic dedicat dezvoltării globale a
personalităţii şcolarului mic, cu accdent pe perspicacitate.

2. Descrieţi modul de desfăşurare a unui joc didactic dedicat dezvoltării
competenţelor matematice la elevii de clasa a VI-a.*

* Termen-limită de predare: la examen
Pondere în nota finală: 10% (5% + 5%)
• Bibliografie modul (obligatoriu – opţional/facultativ)
• Codreanu, E., (1997), Să gândim împreună (pentru copii de 6-7 ani), Ed. Polirom, Iaşi
• Dumitru, V.G., (1995), Probleme şi jocuri distractive pentru copii
• ***, (1995), Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani, (Ghid), MÎ, MS,

UNICEF, Ed. Alternative, Bucureşti
• Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, EDP, Bucureşti
• Moyles, J.R., (1989), Just Playing? The role and status of play in early chilhood

education, Open University Press, Philapdelphia

60

Modulul VIII
JOCURI DE CREATIVITATE LA COPII ŞI ADOLESCENŢI

Scop: abordarea preadolescenţei şi a adolescenţei din perspectiva jocurilor de creativitate
Obiective:

să încadreze în taxonomiile ludice cunoscute jocurile de creativitate
să identifice laturile personalităţii, vizate ca formare şi dezvoltare, prioritar prin
jocurile de creativitate
să participe efectiv la elaborarea unor jocuri de creativitate, pornind de la anumite
teme date.
• Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
Ansamblul jocurilor didactice din clasele primare şi gimnaziale este completat
armonios prin jocurile de creativitate, specifice preadolescenţilor şi adolescenţilor. Şi acestea
îşi aduc o contribuţie marcantă la dezvoltarea globală a personalităţii celui care se joacă,
contribuind nemijlocit la formarea sa.
• Schema logică a modului
Jocuri de creativitate la copii

Exemple
Finalităţi vizate
Sarcini didactice
Instructaj
Desfăşurare propriu-zisă
Evaluare şi finalizare
Jocuri de creativitate la adolescenţi
Exemple
Finalităţi vizate
Sarcini didactice
Instructaj

61

Desfăşurare propriu-zisă
Evaluare şi finalizare
• Conţinutul informaţional detaliat
Pedagogia jocului şi analiza explicită a domeniului jocurilor didactice nu poate trece
cu vederea categoria jocurilor de creativitate, a căror semnificaţie sporeşte odată cu
amplasarea lor în dreptul subiectului care se joacă şi posibilitatea acestuia de a trece succint şi
interacţionist, sistemic, deopotrivă, prin cele patru tipuri fundamentale de activitate specific
umană, respectiv joc, învăţare, muncă şi creaţie.
În acest context, nu propunem celor interesaţi textul unui curs teoretic cu referire la
jocurile didactice care dezvoltă la elevi potenţialul creativităţii, ci, mai degrabă, un text-suport
care conţine variante specifice unor astfel de jocuri.
Înainte de menţionarea succintă a acestor jocuri, să precizăm însă faptul că jocurile de
creativitate stimulează atât potenţialul intelectiv, cât şi sfera afectiv-voliţională a
personalităţilor. De altfel, propunerile noastre se alătură literaturii pedagogice care prin
intermediul mai multor culegeri, arată modul în care aceste jocuri au fost validate prin
intermediul activităţilor instrucitv-educative propriu-zise.
Aşadar, după cuvintele profesorului clujan Vasile Preda (1997), "jocurile de
creativitate se adresează specialiştilor în domeniu (educatori, învăţători, profesori, studenţi),
părinţilor, bunicilor, precum şi tuturor celor interesaţi de creativitatea infantilă, tuturor celor
preocupaţi de inapuizabilele rezerve imaginative ale personalităţii în formare".
Iată, succint, care sunt propunerile noastre:
Propoziţie elastică
Finalităţi vizate:
- dezvoltarea fluidităţii şi flexibilităţii gândirii;
- actualizarea şi îmbogăţirea vocabularului;
- dezvoltarea memoriei verbale.
Sarcină didactică: adăugarea unuia sau a maximum două cuvinte (inclusiv cuvinte scurte) la o
anumită propoziţie.
De exemplu:
Eu plec.
Eu plec în excursie.
Eu plec în excursie la munte.
Eu plec în excurise la munte, mâine, dimineaţă, cu trenul, ... .

62

Instructaj: Cuvintele adăugate trebuie să aibă o legătură logică cu prima propoziţie. În
răspunsurile elevilor nu este permisă schimbarea sau modificarea propoziţiei de debut.
Desfăşurarea propriu-zisă: (individual, colectiv, sau pe microgrupuri)

Când se desfăşoară individual, învăţătorul pronunţă o propoziţie scurtă şi alege un
elev pe care îl desemnează să o completeze. Dacă acest elev va da un răspuns
corect, va primi un punct; dacă nu, nu va primi nici un punct, ş.a.m.d.
Când jocul se desfăşoară în colectiv, fiecare elev scrie pe hârtie o variantă cât mai
lungă pentru propoziţia de debut.
În varianta de microgrup, o parte din elevi elaborează propoziţia de debut, iar
ceilalţi sunt preocupaţi de alungirea acestei propoziţii. Ulterior, rolurile se schimbă
între microgrupuri.
Evaluarea şi finalizarea jocului:
Vor fi apreciaţi cel mai mult elevii care au reuşit să alungească cât mai mult
propoziţiile de debut, înregistrând cel mai mare număr de puncte.
În varianta colectivă a jocului, este desemnat câştigător elevul care a adăugat corect
cel mai mare număr de cuvinte, respectându-se aceeaşi procedură de evaluare a jocului şi
pentru nivelul microgrupurilor implicate în acţiune.

Să vedem cu... 4 ochi!
Finalităţi vizate: dezvoltarea fluidităţii, felxibilităţii şi a sensibilităţii în faţa anumitor situaţii-
probleme
Sarcină didactică: găsirea unor răspunsuri la întrebări elaborate de colegi.
Instructaj:

Înainte cu câteva zile de desfăşurarea acestui joc, elevii vor primi sarcina de a privi cu
cât mai mare atenţie tot ce-i înconjoară, de a-şi pune cât mai multe şi mai variate întrebări şi
de a descoperi singuri răspunsul.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Acum, fiecare elev valorifică ceea ce aflat, adresând întrebări colegilor. Întrebările
trebuie să fie cât mai variate.
De exemplu:

Voi ştiţi din ce este alcătuită o hidrocentrală?
Care este cel mai mare animal de pe globul pământesc?
De ce vapoarele nu se scufundă?
Care este asemănarea dintre o pasăre şi un avion?, etc.
Evaluarea şi finalizarea jocului:

63

Vor fi evidenţiaţi elevii care au aflat cele mai interesante lucruri, care au adresat cele
mai multe şi mai variate întrebări, precum şi cei care ştiu să răspundă cât mai bine la
întrebările colegilor.

Povestiri din ... titluri de ziar
Finalităţi vizate:
- dezvoltarea capacităţii cognitive de analiză şi sinteză;
- dezvoltarea imaginaţiei creatoare;
- îmbogăţirea şi activizarea vocabularului;
- stimularea umorului.
Sarcină didactică: crearea de povestiri pe baza unor întâmplări făcute din cuvintele tilturilor
din ziare.
Resurse – necesar: ziare, foarfece.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Elevii vor decupa titlurile de ziar, le vor tăia, despărţind totul în cuvinte sau propoziţii
scurte şi le vor amesteca pentru a realiza ştiri despre evenimente cât mai absurde, senzaţionale
sau pur şi simplu distractive.
De exemplu:

"Şcoala din centrul oraşului
rănită cu lovituri de pumnal,
fuge în Elveţia
în cinstea marelui Armăşescu."
Se pot compune poeme întregi, poate fără sens, dar nu lipsite de farmec.
Întâmplările trăznite produse pot da efecte comice fără durată sau pretexte ce sa pot
dezvolta într-o adevărată naraţiune.
Evaluarea şi finalizarea jocului:
Vor fi stimulaţi elevii care realizează cele mai originale şi mai comice anunţuri şi
povestiri.

Desene în aer
Finalităţi vizate:
- dezvoltarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei;
- stimularea funcţionalităţii capacităţilor cognitive de analiză şi sinteză;
- dezvoltarea actului mnezic;
- educarea reprezentărilor tactil-kinestezice.
Sarcină didactică: reprezentarea obiectelor în aer, cu degetul.

64

Instructaj: Învăţătorul explică elevilor că diferite obiecte pot fi reprezentate în aer, cu degetul.
Le va demonstra modul de "desenare" în aer a unei mimgi, a unui copac ş.a.
Desfăşurarea propriu-zisă:

Un elev va fi chemat la catedră, unde i se va arăta un anumit obiect. După ce îl
observă, îl va reprezenta cu degetul în aer, pentru colegii săi, care urmează să îl recunoască.
Evaluarea şi finalizarea jocului:

Primul coleg care a denumit corect obiectul desenat în aer, va continua jocul.
Jocul continuă până când toţi copiii "au desenat" cel puţin câte un obiect.
Confecţionăm un afiş
Finalităţi vizate: dezvoltarea imaginaţiei creatoare, a originalităţii, a simţului estetic, a
conciziunii şi clarităţii exprimării.
Sarcini didactice: crearea unor afişe, pe teme date.
Instructaj:
Învăţătorul discută cu elevii despre afişe: ce sunt, la ce şi cui folosesc, cum sunt
realizate şi cum ar trebui să fie?, etc.
Desfăşurarea propriu-zisă:
Elevii vor trebuie să alcătuiască, singuri sau în microgrup (cu alţi 2, 3 colegi), câte un
afiş prin care să-şi informeze colegii despre: un meci de fotbal, următoarea excursie care se va
realiza, datoriile şcolarului, ş.a.m.d.
Pe afiş se poate scrie, se pot face desene, colaje, se pot utiliza markere, creioane
colorate sau totul poate fi alb-negru, iar literele şi cifrele pot avea forme şi mărimi diferite.
În timpul desfăşurării jocului, învăţătorul încurajează, dă indicaţii numai atunci când
acestea sunt absolut necesarem lăsând elevilor, în cea mai mare măsură, libertatea acţională.
Evaluarea şi finalizarea jocului:
Vor fi evidenţiaţi elevii care au realizat cela mai reuşite afişe.
• Sugestii pentru studenţi:
- parcurgerea atentă a suportului teoretic aferent acestei teme
• Sumar
Pedagogia jocului şi analiza explicită a domeniului jocurilor didactice nu poate trece
cu vederea categoria jocurilor de creativitate.
Propunem celor interesaţi un text-suport care conţine variante specifice unor astfel de
jocuri care stimulează atât potenţialul intelectiv, cât şi sfera afectiv-voliţională a
personalităţilor.

65

Sarcini şi teme ce vor fi notate
1. Definiţi şi încadraţi în taxonomiile ludice cunoscute jocurile de creativitate.
2. Alcătuiţi câte un joc de creativitate, adresat diferenţiat şcolarului mic şi, respectiv,
adolescentului.*

* Termen-limită de predare: la examen
Pondere în nota finală: 20% (10% + 10%)
• Bibliografie modul (obligatoriu – opţional/facultativ)
• Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, EDP, Bucureşti
• Ozunu, D., (199?), Pedagogia preşcolară şi a jocului, Ed. Genesis, Cluj-Napoca
• Vâscu, T., Pintilie, E., (1994), Jocuri didactice pentru însuşirea corectă a limbii

române de către preşcolari, EDP, Bucureşti

66

Modulul IX
PSIHOPEDAGOGIA ŞI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC
CA ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE MODERNE

Scop: identificarea valenţelor formative ale jocului didactic; analiza jocului didactic ca

alternativă educaţională modernă

Obiective:

să realizeze dihotomia joc-învăţare între specia umană şi cea animală
să revalorizeze jocul didactic
• Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
Valenţele formative ale jocurilor şi ale jocurilor didactice, în special, prefigurează
acceptarea domeniului ludic ca alternativă didactică modernă.
• Schema logică a modului
Jocul didactic ca alternativă educaţională modernă
Psihopedagogia şi metodologia jocului didactic
Nevoi şi perspective ludice în domeniul educaţional
• Conţinutul informaţional detaliat
Despre alternative educaţionale s-a scris de-a lungul istoricului curentelor şi
doctrinelor pedagogice, acestea incluzând mai mult sau mai puţin ideea de şcoală activă pe
baza jocului. În "Didactica" sa (1928), Grigore Tăbăcaru, enumerând principiile psihologice
ale învăţării, aşază la loc de frunte principiul "învăţământului atrăgător şi plăcut" (1979,
"Scrieri pedagogice", EDP, Bucureşti, p. 140), făcând elogiul teoriei jocurilor "susţinute de
pedagogia lui Platon şi Aristotel" (Ibidem), amintind şi de J.J. Rousseau. Citându-l pe Ed.
Claparède, care cerea "ca lecţiile să fie îmbrăcate, în mod natural, în haina jocului" (Ibidem),
I. Cerghit reia ideea, într-un mod sistematic, acordând jocurilor statutul de metodă, ca
alternativă "oficială" a învăţământului modern. Premisa este una programatică, pentru că
"jocul, în varietatea formelor lui (sub aspectul conţinutului şi al evoluţiei), este astăzi tot mai
mult valorificat din punct de vedere pedagogic, în intenţia de a imprima un caracter viu şi mai

67

atrăgător activităţilor şcolare" (Cerghit, I., "Metode de învăţămţnt", EDP, Bucureşti, 1976, p.
165).

În literatura de specialitate, mult mai bine tratată este metodologia jocului, şi nu
abordarea teoretică a acestuia, respectiv problematica psihopedagogică şi educaţională. Iată ce
remarcă cu justeţe I. Cerghit în acest sens: "În jocul instructiv, se promovează o activitate
creativă cu un specific aparte, motiv pentru care pedagogia ludens se încadrează şi se
subordonează întru totul pedagogiei creativităţii (Cerghit, Op. cit., p. 172). Opţiunea pentru
joc este motivată din punct de vedere psihologic, spiritual-educativ, dar mai ales pragmatic,
atâta vreme cât lecţiile desfăşurate sub amprenta climatului ludic au un ridicat grad de
eficienţă.

Paşi pe făgaşul Pedagogiei ludens
Până în prezent, şi poate că înainte de toate, s-a reuşit înlăturarea prejudecăţii

potrivit căreia jocul este apanajul exclusiv al copilăriei. De aceea, odată cu Dănilă I. (2000, p.
34) arătăm că "într-un cuprinzător studiu prospectiv, care îşi merita subtitlul "Tinereţe fără
bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", se vorbeşte optimist despre invazia juvenilităţii înspre
vârstele următoare, ca "proces în acelaşi timp general şi multiplu, strâns legat în fiecare din
aspectele sale de cerebralizare, privind natura genetică a speciei, natura socială a culturii şi
natura afectivă şi intelectuală a individului." (Mahler, Fr., "Tinereţea în spaţiu şi timp, Ed.
Albatros, Bucureşti, 1986, p. 334). Este vorba, evident, de o juvenilizare în spirit, deşi sfera
mai largă de cuprindere a jocurilor are repercursiuni benefice asupra întregii dezvolţări fizice
şi intelectuale a individului. Prelungirea duratei acestui gen de activităţi este determinaţă şi de
modificările apărute în bugetul de timp liber, cu tendinţa de a se mări în condiţiile săptămânii
de lucru reduse. Dincolo de toate acestea, acceptă, opinia lui Verza: "...jocurile, în primul
rând, dar într-un anumit fel şi distracţiile, însoţesc omul pe tot parcursul vieţii sale, din
copilăria cea mai mică şi terminând cu perioada vârstnică". ("Omul, jocul şi distracţia", EŞE,
Bucureşti, 1978, p. 79).

S-a instituit, în scopul respectării particularităţilor de vârstă ale copiilor, jocul
didactic, utilizat cu precădere în clasa I (în condiţiile şcolarizării de la vârsta de 6 ani) şi în
clasele următoare, îndeosebi în învăţământul special şi nu numai.

Se constată un adevărat reviriment al paginilor de factură rebusistă din
manuale, caiete speciale, culegeri şi/sau alte publicaţii-suporturi destinate elevilor, cuprinzând
pe spaţii generoase, o diversitate de modalităţi menite să asigure procesul instructiv-educativ
delectând.

Ca urmare a redimensionării domeniului ludic la nivel global, s-a luat măsura

68

publicării literaturii de specialitate, precum şi a confecţionării celor necesare pentru buna
desfăşurare a oricărui joc.

Manualele alternative destinate diverselor discipline şcolare şi aproape toate
treptele de învăţământ includ chiar în domeniul evaluării ideea de joc, sub această formă
evaluarea fiind mult mai uşor acceptată de către elevi.

Nevoi şi perspective ludice în domeniul educaţional
Este imperios necesară lărgirea cadrului de manifestare a ludicului în domeniul

educaţional, cu nuanţări şi eventuale retuşuri, abordări inter- şi extradisciplinare, puneri în
practică la nivel programatic şi nu sporadic, aleatoriu.

Nu ar fi lipsită de interes nici abordarea unor domenii şcolare precum educaţia
religioasă, educaţia civică, educaţia sanitară pe bază de joc, cu înlăturarea reţinerii conform
căreia acestea nu se pretează la ludic.

O oarecare eficienţă procesului instructiv-educativ ar putea fi derivată din
introducerea în dimensiunile curriculare a unor "sporturi mentale", precum şahul şi rebusul,
sau prin accentuarea educării logicii în cadrul educaţiei intelectuale. De altfel, să nu uităm că
la nivelul anilor '80, Grigore Moisil găsea cu îndreptăţire că trebuie introduse, în învăţământul
liceal, trei capitole de mare însemnătate: logica deducţiei, logica inducţiei şi a experienţei,
precum şi logica probabilistică ("Logica în liceu", în vol. "Ştiinţă şi umanism", Ed. Junimea,
Iaşi, 1979, p. 186).

Utilizarea cu îndrăzneală a unor procedee moderne de mnemotehnică, între
care sistemele bazate pe localizări şi pe fonetizarea numerelor sunt cele mai eficiente
(Mureşan, P., "Învăţarea eficientă şi rapidă", Ed. Ceres, Bucureşti, 1990, p. 155-209).

Proiectarea şi punerea în aplicare a unui opţional pentru jocurile de cuvinte
(focalizat măcar pe domenii curiiculare) ca alternativă a procesului de învăţare la toate
disciplinele şcolare, ceea ce ar evidenţia "starea de autonomie a unităţilor de învăţământ şi –
mai important – potenţialul creator al cadrelor didactice." (Anda, A., Dragomirescu, M.,
Lehăduş, E., Dănilă, I., Cojocariu, V., "Dincolo de programă", Ed. Egal, Bacău, 2000, p. 9).
• Sugestii pentru studenţi:
- parcurgerea atentă a suportului teoretic aferent acestei teme
• Sumar

Despre alternative educaţionale s-a scris de-a lungul istoricului curentelor şi
doctrinelor pedagogice, acestea incluzând mai mult sau mai puţin ideea de şcoală activă pe
baza jocului.

69

În literatura de specialitate, mult mai bine tratată este metodologia jocului, şi nu
abordarea teoretică a acestuia, respectiv problematica psihopedagogică şi educaţională.
• Bibliografie modul (obligatoriu – opţional/facultativ)

• Bennet, S., Bennet, R., (1998), (trad.), Închide televizorul, Ed. Hiparion&Alexandra
• Dumitru, V.G., (1995), Probleme şi jocuri distractive pentru copii
• Suhomlinschi, V., (1968), Lumea spirituală a şcolarului, EDP, Bucureşti

Modulul X
MODALITĂŢI DE RECUPERARE A DIMENSIUNII LUDICE
A FENOMENULUI EDUCAŢIONAL

Scop: identificarea modalităţilor de recuperare a dimensiunii ludice a fenomenului

educaţional

Obiective:

să realizeze dihotomia joc-învăţare între specia umană şi cea animală
să revalorizeze aportul jocului în dezvoltarea personalităţii umane
să enumere câteva modalităţi prin care fenomenul educaţional încearcă să-şi
recupereze propria dimensiune ludică.
• Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior
Aportul însemnat al jocului în dezvoltarea personalităţii umane ar trebui să determine
regândirea fenomenului educaţional, din perspectiva recuperării dimensiunii ludice a acestuia.
• Schema logică a modului
Dihotomia joc – învăţare
Spaţiul ludic şi lumea obiectivităţii la nivel educaţional
• Conţinutul informaţional detaliat
Printre caracteristicile definitorii ale speciei umane se numără, poate în primul rând,
după cum susţine şi C. Stan (2000, p. 127), educabilitatea. La baza acestei potenţialităţi stă, în
mod paradoxal, slaba dotare nativă, din punctul de vedere al capacităţilor performanţiale, cu
care, spre deosebire de orice alte vieţuitoare, omul vine pe lume.
Natura şi evoluţia au privat deci specia umană de o serie de capacităţi performanţiale
instinctuale, capacităţi de care alte specii se slujesc aproape în totalitate pentru a-şi asigura
supravieţuirea. În schimb, omul dispune de cea mai lungă perioadă de copilărie, perioadă
caracterizată de joc.

70

Din toate datele deţinute până în momentul de faţă de diverse ştiinţe cunoaştem faptul
că jocul, copilăria prelungită, pe parcursul căreia sunt exersate şi multiplicate posibilităţile de
acţiune ale copilului şi adeseori imitate comportamentele adultului şi educabilitatea reprezintă
premisele şi coordonatele fundamentale ale ascensiunii culturale a speciei umane. Mediul în
care omul trăieşte devine prin joc, ca mijloc educativ, un mediu cultural, iar omul devine la
rândul său o fiinţă culturală, o fiinţă vieţuind în orizontul simbolic al existenţei.

După ce au coexistat timp îndelungat într-o relaţie aparte de simbioză, jocul şi
educaţia se separă, fiecare dintre acestea închizându-se în interiorul câmpului de preocupări şi
modalităţi de manifestare proprii. În fapt, este vorba despre o delimitare temporară a
fenomenului educaţional de cel ludic, primul reclamând tot mai insistent o fundamentare
teoretică şi ştiinţifică adecvată îndeplinirii funcţiilor sale specifice.

De la mijlocul secolului trecut încoace, tot mai mulţi cercetători ai fenomenului
educaţional acţionează în direcţia recuperării dimensiunii ludice a acestuia. După cum arată şi
C. Stan (2000, p. 133), reducerea funcţiilor strict didactice ale jocului, din cauza avântului
domeniilor care abordează de o manieră ştiinţifică particulară instrucţia şi educaţia ca procese
desfăşurate în conformitate cu anumite legităţi, nu trebuie să echivaleze însă cu o ruptură
funcţională în raport cu jocul.

Jocul deţine în continuare, după s-a demonstrat şi pe baza tematicii anterioare, un rol
deosebit atât în formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului, cât şi în ceea ce priveşte
evidenţierea timpurie a aptitudinilor şi capacităţilor sale, mai ales în perioada premergătoare
şcolarizării.

(Studiu: Analiză comparativă a rezultatelor derivate din cercetările experimentale ale
psihologului P. Popescu-Neveanu, din anii '70)
Privită din acest punct de vedere, copilăria apare în bună măsură ca o alăturare de
scenarii în care copilul joacă diferite roluri, independente pentru moment unele de celelalte.
Chiar şi în aceste condiţii, în care nu este prezentă coordonarea şi integrarea rolurilor jucate
într-o structură unitară şi coerentă, influenţele în planul formării şi modelării personaliătţii
copilului sunt pe deplin prezente.
Astfel, prin respectarea regulilor jocului se învaţă responsabilitatea asumării unui rol,
iar odată cu trecerea de la rolul imitat la rolul asumat, prin raportarea la ceilalţi, se formează şi
se consolidează eu-l copilului, sunt desprinse atitudini şi comportamente sociale,
constituindu-se astfel funcţia socializatoare a jocului.

71

Constatăm aşadar că jocul nu este doar o activitate strict individuală, determinată de
imperative exclusiv biologice, ci şi una socială, răspunzând trebuinţelor de comunicare şi
cooperare. Fenomenul ludic primeşte în acest context funcţia de generator al mediului social.

A opune spaţiului ludic al copilului lumea obiectivităţii reprezintă o gravă eroare,
Lumea jocului trebuie utilizată ca modalitate de realizare, prin simbioză progresivă, a
acceptării şi înţelegerii treptate de către copil a lumii reale a adulţilor, lume în care de multe
ori îi apare acestuia ca străină şi ostilă.

Confruntarea cu diverse obstacole în interiorul activităţii ludice şi asumarea sarcinii de
a le depăşi, respectând totuşi regulile jocului stabilite de comun acord cu ceilalţi participanţi,
oferă la rândul său copilului posibilitatea formării şi dezvoltării comportamentului voluntar, a
unor trăsături pozitive de caracter, contribuind concomitent la asigurarea echilibrului
intelectual şi afectiv al acestuia.
• Sugestii pentru studenţi:
- parcurgerea atentă a suportului teoretic aferent acestei teme
• Sumar

De la mijlocul secolului trecut încoace, tot mai mulţi cercetători ai fenomenului
educaţional acţionează în direcţia recuperării dimensiunii ludice a acestuia. După cum arată şi
C. Stan (2000, p. 133), reducerea funcţiilor strict didactice ale jocului, din cauza avântului
domeniilor care abordează de o manieră ştiinţifică particulară instrucţia şi educaţia ca procese
desfăşurate în conformitate cu anumite legităţi, nu trebuie să echivaleze însă cu o ruptură
funcţională în raport cu jocul.

Jocul deţine în continuare un rol deosebit atât în formarea şi dezvoltarea personalităţii
copilului, cât şi în ceea ce priveşte evidenţierea timpurie a aptitudinilor şi capacităţilor sale,
mai ales în perioada premergătoare şcolarizării.

A opune spaţiului ludic al copilului lumea obiectivităţii reprezintă o gravă eroare.
Lumea jocului trebuie utilizată ca modalitate de realizare, prin simbioză progresivă, a
acceptării şi înţelegerii treptate de către copil a lumii reale a adulţilor, lume în care de multe
ori îi apare acestuia ca străină şi ostilă.
Sarcini şi teme ce vor fi notate

1. Elaboraţi un eseu pe tema "Obiectiv şi ludic în cadrul familie-şcoală, la elevul de
clasa a V-a".

2. Analizaţi strategiile pedagogice actuale de implicare a elevilor şi cadrelor didactice
în concursuri, olimpiade şi/sau alte competiţii din perspectiva modalităţilor de
recuperare a dimensiunii ludice a fenomului educaţional.

72

(sau: Răspundeţi la întrebarea: "Cum mi-aş pregăti elevul, fiind propriul meu copil,
pentru concursul internaţional de logică şi perspicacitate "Cangurul"?).*
* Termen-limită de predare: la examen
Pondere în nota finală: 20% (10% + 10%)

• Bibliografie modul
• Pavelescu, M., Zimbru, R., (2000), Implicaţiile ludicului în promovarea inteligenţelor
multiple, în "Studii şi cercetări ştiinţifice, Univ. Bacău, DPPD, seria Ştiinţe socio-
umane (Psihologie-Pedagogie-Metodică), nr. 3, p. 69-72
• Verza, E., (1978), Omul, jocul şi distracţia, EŞE, Bucureşti

III. ANEXE

• Bibliografia completă a cursului

- Anucuţa, L., Anucuţa, P., (1997), Jocurile de creativitate, Ed. Excelsior, Timişoara
- Bacus, A., (1998), (trad.), Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani, Ed. Teora, Bucureşti
- Barbu, H., Popescu, E., Şerban, F., (1993), Activităţile de joc şi recreativ-distractive,

EDP, Bucureşti
- Bennet, S., Bennet, R., (1998), (trad.), Închide televizorul, Ed. Hiparion&Alexandra
- Chiriţă, G., (1983), Educaţie prin jocuri de mişcare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
- Codreanu, E., (1997), Să gândim împreună (pentru copii de 6-7 ani), Ed. Polirom, Iaşi
- Cristea, S., (1998), Dicţionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti
- Dănilă, I., (2000), Pedagogia ludens – o alternativă educaţională, în "Studii şi cercetări

ştiinţifice", Univ. Bacău, DPPD, seria Ştiinţe socio-umane (Psihologie-Pedagogie-
Metodică), nr. 3, p. 32-36
- Dumitru, V.G., (1995), Probleme şi jocuri distractive pentru copii
- Dworetzki, J.P., (1990), Introduction to child development, McGraw-Hill Book Company,
New-York
- ***, (1995), Educaţia timpurie a copiilor în vârstă de 0-7 ani, (Ghid), MÎ, MS, UNICEF,
Ed. Alternative, Bucureşti

73

- Elkonin, D.B., (1980), Psihologia jocului, (trad.), EDP, Bucureşti
- Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
- Holdevici, I., Vasilescu, I.P., (1991), Logică şi perspicacitate, Ed. Ceres, Bucureşti
- Huizinga, J., (1998), Homo ludens, Ed. Humanitas, Bucureşti
- Kessel, F., Goncu, A., (1984), Analyzing Children's Play Dialogues, Jossey-Bass Inc.,

San-Francisco
- Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, EDP, Bucureşti
- Moyles, J.R., (1989), Just Playing? The role and status of play in early chilhood

education, Open University Press, Philapdelphia
- Ozunu, D., (199?), Pedagogia preşcolară şi a jocului, Ed. Genesis, Cluj-Napoca
- Parfene, C., (1980), Compoziţiile în şcoală, EDP, Bucureşti
- Pavelescu, M., Zimbru, R., (2000), Implicaţiile ludicului în promovarea inteligenţelor

multiple, în "Studii şi cercetări ştiinţifice, Univ. Bacău, DPPD, seria Ştiinţe socio-umane
(Psihologie-Pedagogie-Metodică), nr. 3, p. 69-72
- Petean, A., Petean, M., (1996), Ocolul lumii în 50 de jocuri creative, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca
- Popescu, R., (1990), Realizarea obiectivelor instructiv-educative prin jocul didactic, în
Rev. de Pedagogie, nr. 10, p. 66-69
- Popovici, C., (1971), (coord.), Culegere de jocuri didactice pentru clasele I-IV, EDP,
Bucureşti
- Siek-Piskozub, T. (1997), (trad.), Jocuri şi activităţi distractive în învăţarea limbilor
străine, Ed. Polirom, Iaşi
- Suhomlinschi, V., (1968), Lumea spirituală a şcolarului, EDP, Bucureşti
- Şchiopu, U., (1970), Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor, EDP, Bucureşti
- Şchiopu, U., Verza, E., (1976), Psihologia jocului, EDP, Bucureşti
- Vâscu, T., Pintilie, E., (1994), Jocuri didactice pentru însuşirea corectă a limbii române de
către preşcolari, EDP, Bucureşti
- Verza, E., (1978), Omul, jocul şi distracţia, EŞE, Bucureşti
- Vianu, T., (1986), Gândirea estetică, Ed. Minerva, Bucureşti
- Zapletal, M., (1980), Mică enciclopedie a jocurilor, Ed. Sport-Turism, Bucureşti
- www.pedagogia.it

74

• Glosar cu termeni şi sintagme de specialitate:
activitate distractivă
activitate independentă
etape ludice
evaluarea şi finalizarea jocului didactic
evoluţia jocului
funcţiile jocului
învăţare prin analogie
învăţare semidirijată
joc
joc didactic
pedagogia ludens
recuperare ludică
reguli de joc
sarcini didactice
semiotica
socializare prin joc
taxonomii ludice
teorii despre joc
teorii ludice biologizante
teorii psihosociale

75

• Scurtă biografie a titularului de curs

CURRICULUM VITAE
INFORMAŢII PERSONALE

Nume Răduţ-Taciu Ramona
Adresă Cluj-Napoca, Str. Observatorului, Nr. 17/34

Telefon 0745378735

Fax

E-mail [email protected]

Naţionalitate română

Data naşterii 25.05.1971

EXPERIENŢĂ 2003 – 2007: lector doctor la Catedra de Ştiinţe ale
PROFESIONALĂ Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale
Educaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-
Napoca.

- Discipline predate: Management educaţional,
Jocul didactic – teorie şi aplicaţii, Istoria
pedagogiei universale şi româneşti, Educaţia
adulţilor, Managementul clasei de elevi,
Psihopedagogia grupurilor şcolare, Pedagogia
comunicării şi elemente de management
educaţional, Pedagogie generală (Fundamentele
pedagogiei/Teoria Curriculum-ului şi /Teoria
instruirii/Teoria evaluării).

- Membru în colectivul de organizare a Conferinţei
internaţionale anuale a Facultăţii de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei: Tradiţii, valori şi
perspective în Ştiinţele Educaţiei.

- Participare la Programele de formare ale DPPD:
Magister I şi Magister II (2004-2007)

- Publicaţii ştiinţifice (vezi anexa).
- 1997 – 2003: Asistent la Catedra de Ştiintele
Educaţiei, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale

76

Educaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-
Napoca. Discipline predate (seminar şi cursuri cu
delegaţie de lector): Istoria pedagogiei universale şi
româneşti, Management educaţional şi dezvoltarea
şcolii, Pedagogie generală, Practică pedagogică.
- 1994 – 1997: preparator, discipline pedagogice la
Catedra de Ştiintele Educaţiei, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea
„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca;

1995 – 2002: stagiu doctoral la Universitatea „Babeş-
Bolyai”, Cluj-Napoca. Titlul de doctor obţinut în
2002, domeniul: Ştiinţele educaţiei

1990 – 1994: student al Facultăţii de Istorie şi
Filozofie, Secţia Pedagogie, Universitatea „Babeş-
Bolyai”, Cluj-Napoca. Absolvire în 1994.

EDUCAŢIE ŞI FORMARE - 2003, 2004: cursurile Şcolilor de vară organizate la
Catedra de Ştiinţele Educaţiei, Facultatea de
APTITUDINI ŞI COMPETENŢE Psihologie şi Ştiinţele Educaţieim, Universitatea
PERSONALE „Babeş-Bolyai” (Cluj-Napoca, România).
Limba maternă
Limbi străine cunoscute Română
Aptitudini şi competenţe - Franceză (bine).
artistice - Germană (bine).
- Engleză (satisfăcător).
- Aptitudini muzicale (absolvent a Şcolii gimnaziale
de muzică Deva, Hunedoara, secţiunea Pian).

Aptitudini şi competenţe sociale - Capacitate de adaptare rapidă la schimbări de
Aptitudini şi competenţe natură socială, asumarea responsabilă a rolului
organizatorice social al cadrului didactic, implicarea în
elaborarea şi derularea proiectelor de cooperare
(cercetare, formare). Aptitudini şi competenţe
dobândite în cadrul activităţilor didactice curente,
inclusiv în cadrul programelor de formare a
personalului didactic (Magister I, Magister II ş.
a.), precum şi prin participarea la proiectele de
cercetare.
Aptitudini/competenţe de coordonare şi conducere a
activităţilor de grup (echipă) dobândite în calitate de
membru în colectivul de organizare a Conferinţei
internaţionale anuale a Facultăţii de Psihologie şi
Ştiinţe ale Educaţiei: Tradiţii, valori şi perspective în

Ştiinţele Educaţiei.

- Utilizare calculator: abilităţi de procesare a
informaţiei în Word, Excel, SPSS, Power Point.
- Utilizare Internet şi multimedia.
Aptitudini dobândite în cadrul proiectelor de cercetare

77

Alte aptitudini şi competenţe şi activităţilor didactice desfăşurate.
Competenţe ştiinţifice şi didactice: metodologice,
INFORMAŢII comunicare-relaţionare, evaluare.
SUPLIMENTARE
- Publicaţii:2 cărţii de autor, 1volum coordonare, 30
studii şi articole în reviste şi volume colective
- Comunicări susţinute la manifestări ştiinţifice
naţionale şi internaţionale – vezi anexa.
- Listă de publicaţii/participare la proiecte/participare
la manifestări ştiinţifice.
- Copii după diplome (licenţă, doctor) şi certificate
privind participarea la programe/proiecte.

78

Anexa

Listă de publicaţii/participare proiecte/participare la manifestări ştiinţifice

a) Cărţi:
1. INDIVIDUALITATE ŞI GRUP ÎN LECŢIA MODERNĂ, (2003), Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă,

Cluj-Napoca, p. 222

2. MANAGEMENT EDUCAŢIONAL (2003), col. “Ştiinţele Educaţiei”, nr. 2, Ed. Casa Cărţii

de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p. 142

3. PEDAGOGIA JOCULUI DE LA TEORIE LA APLICAŢII (coord.), (2004), col. “Ştiinţele

Educaţiei”, nr. 7, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, p. 260

b) Studii în volume:
Student’s team work – a necessity in pre-service training, în colab. Cu Ciascai, L., în

vol. “Mentoring in the new millennium – preparation, implementation, evaluation”,

Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, p. 293 – 303

Accelerarea ritmului şcolarizării la supradotaţii intellectual (Proiect), în Studii şi
cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1998, 203 -
207
Asigurarea eficienţei învăţării şcolare pe baza cunoaşterii şi apelării individualităţii
elevului, în Analele Universităţii din Oradea, seria Psihologie-Pedagogie-Metodică,
1999, p. 96 - 104
Motivaţia învăţării ţi autonomia elevului în activitatea didactică de grup, în Studii şi
cercetări din domeniul ştiinţelor socio-umane, vol. 9, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca,
2002, p. 138 – 151
Strategii de învăţare activă, tehnici RWCT şi proiectarea tematică a activităţilor
seminariale de Management educaţional, în Bernat, S., Chiş, V., (coord.), „Cooperare
şi interdisciplinaritate în învăţământul universitar”, EPUC, Cluj-Napoca, 2002, p. 175
– 185
Învăţământul şi reperele normativităţii, în Bernat, S., Chiş, V., (coord.), „Noua
paradigmă universitară: centrarea pe client”, EPUC, Cluj-Napoca, 2003, p. 244 – 253
Individ şi grup – noţiuni correlative în teoria instruirii, în “Dezbateri de didactică
aplicată”, coord. Ionescu, M., Radu, I., Salade, D., EPUC, Cluj-Napoca, 1997, cap.
VI, p. 181 – 196
Individualitatea elevilor şi situaţiile de instruire, în vol. „Studii de pedagogie
aplicată”, EPUC, Cluj-Napoca, 2000, p. 185 - 196
Activitatea didactică de grup. Avantaje, controverse şi limite, în vol. „Studii de
pedagogie”, EPUC, Cluj-Napoca, 2000, p. 217 – 227
Suporturi didactice de diferenţiere utilizate în lecţia de limba română la clasa a IV-a
– rezultatele unei micro-cercetări pedagogice, în vol. „Studii de pedagogie”. Omagiu
profesorului Andrei Dancsuly, EPUC, Cluj-Napoca, 2001, p. 78 – 94
Conflict şi adolescenţă din perspectivă educaţională, în Chiş, V., Stan, C., Bocoş, M.,
(coord.), „Omagiu profesorului Miron Ionescu. Studii şi reflecţii despre educaţie”,
EPUC, Cluj-Napoca, 2003, p. 244 – 253
Psihopedagogia adulţilor, în colab. cu Moraru, C., în Vălcan, D.T., (coord.),
„Programul Magister pentru profesorul de matematică”, Ed. Casei Corpului
Didactic, Cluj-Napoca, 2004, p. 124 – 128
Exigenţele jocului de arbitraj utilizat la şcolarii mici, în Chiş, V., Bocoş, M.D., Stan,

79

C., Albulescu, I., (coord.), „Educaţia 21”, nr. 1, 2004, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, col.
Ştiinţele Educaţiei, 2005, p. 220 - 228

Articole în reviste:
Aspecte manageriale comparate ale luării deciziei în domeniul educaţiei, în “Paideia”, nr. 3,
1996, p. 32- 34
Spre o posibilă paradigmă formativă în educaţia continuă, în “Paideia”, nr. 4, 1996, p. 23 - 25
Ion Pop-Reteganul (1853 – 1905) – promotor transilvănean al educaţiei continue, în “Logos”,
nr. 4, 1996, p. 14
Abordarea relaţiei individ – grup, în “Tribuna învăţământului”, nr. 361 - 362, 1996, p. 10
Didactic Style – dimension of teaching activity, în Studia UBB, seria Psychologia – Paedagogia,
nr. 41, Cluj-Napoca, nr. 1-2, 1996, p. 137 – 142
Educaţia adulţilor şi specificul ei socio-pedagogic. Sfera circumscrierii responsabilităţii sociale,
în “Paideia”, nr. 2, 1997, p. 28 – 30
Criza managerială în educaţia adulţilor şi necesitatea inovaţiei, în colab. cu Isac, I., în
“Paideia”, nr. 3, 1997, p. 45 – 48
Les perturbations d’integration scolaire et leur transfert dans les milieux sociaux de la
perspective de la pedagogie medicale, în Studia UBB, seria Psychologia – Paedagogia, nr. 42,
Cluj-Napoca, nr. 1-2, 1997, p. 125 – 131
Clasa de elevi – între a fiinţa şi a funcţiona, în „Tribuna învăţământului”, nr. 401, 1997, p. 5
The psycho-pedagogical individuality of the student. Didactcal Aprroach, în Studia UBB, seria
Psychologia – Paedagogia, nr. 42, Cluj-Napoca, nr. 1-2, 1998, p. 131 – 137
Comunicarea pedagogică între facilităţi şi disfuncţii, în “Paideia”, nr. 2, 1998, p. 44 – 46
Înspre asigurarea identităţii educaţiei adulţilor, în “Paideia”, nr. 3, 1998, p. 76 – 79
School learning and instruction, în Studia UBB, seria Psychologia – Paedagogia, nr. 42, Cluj-
Napoca, nr. 1, 1999, p. 145 – 157
Alternativele reformei şi probleme specifice managementului cultural-educativ, în “Paideia”,
nr. 2-3, 1999, p. 16 – 19
The individuality and the group in the new perspective of teaching and learning, în Studia
UBB, seria Psychologia – Paedagogia, Cluj-Napoca, nr. 1, 2003, p. 115– 115
Şcoala de vară: „Noua paradigmă universitară: centrarea pe client”. Cuvânt la un pas după ...,
în „Şcoala reflexivă”, vol. 1, nr. 1, aprilie 2004, p. 41 – 43
Cum ştim că elevii noştri gândesc critic?, în „Şcoala reflexivă”, vol. 1, nr. 2, iulie 2004, p. 10 –
11

80

d) Proiecte/programe de cercetare:
Formarea iniţială a cadrelor didactice în perspectiva educaţiei permanente, grant 2003-
2005, cod CNCSIS 1707, contract 40230/04.11.2003, director Prof. univ. dr. Miron
Ionescu

e) Participări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale
1. Conferinţa internaţională Tradiţii, valori şi perspective în Ştiinţele educaţiei (2006,
2007) organizată de Facultatea de Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,
Universitatea „Babeş-Bolyai”;
2. Şcoala de vară organizată de DPPD cu tema: Noi tendinţe în didactică. Formarea
competenţelor viitorilor profesori în perspectiva aderării la Declaraţia de la Bologna
(2004);
3. Şcoala de vară organizată de Catedra de Ştiinţe ale educaţiei a Facultăţii de Psihologie
şi Ştiinţele educaţiei de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, cu tema: Noua paradigmă
universitară: centrarea pe client(2003);
4. Simpozionul naţional “Pregătirea iniţială şi formarea continuă a cadrelor didactice”,
organizat la Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca (1999 - 2000);
5. Zilele Academice Clujene, organizate de Filiala Academiei române Cluj-Napoca
(1997, 1998, 1999, 2000, 2001);

81

82