Literateca nr. 3

Episodul pe care îl prezentăm face parte dintr-un proiect pe care ne dorim să-l derulăm cât mai mult timp, astfel învățăm să cunoaștem și să ne prețuim bătrânii, care pot reprezenta modele pentru generația noastră. Numele „centenarei” prezentate astăzi este Ileana Prisecaru, 95 de ani, din Sârca. Cu acest prilej, a fost de acord să ne relateze cum s-a văzut prin ochii dânsei ultimul secol al ţării noastre, din perspectiva unui om simplu, pentru care evenimentele vremii nu ofereau alternative. Bunica Ileana ramifică prin răspunsurile ei experienţe din perioadele cele mai brutale pe care le-a traversat România după Marea Unire, culminând cu al Doilea Război Mondial şi epoca regimului comunist. Îşi amintește şi astăzi cum a reuşit să supravieţuiască războaielor, sărăciei, foametei, atunci când „moartea venea din cer”, după cum ne-a povestit. Bunica Ileana nu uită nici acum atmosfera în care se desfăşurau alegerile electorale în perioada interbelică şi ne ilustrează în răspunsurile sale etapa democraţiei în România Mare, la scurt timp după 1919. Acurateţea cu care reuşește să strecoare în relatările dânsei detalii pe care poate alţii nu le-au remarcat nici la faţa locului ne arată profunzimea și spiritul de observație ale unui om simplu. Deşi vremurile traversate nu a scutit-o de greutăți, bunica Ileana rămâne optimistă şi la vârsta aceasta, văzând viitorul României într-o lumină mai bună decât mulţi dintre noi. Reporter: Sărut mâna, tanti Ileana! Câți ani aveți dvs? - Bună, măi băiete! Eu am 95 de ani. R.: Și cum vă simţiţi la această vârstă? - Mă simt potrivit, nici prea bine, nici prea rău. R. Cu sănătatea cum stați? - Mai bine nu mă întrebai! Îs bolnavă, e și normal odată cu trecerea anilor. R. Credeți că există un secret al vieții îndelungate? - Nu este niciun secret, însă munca te menţine sănătos. Dar acum, la bătrânețe, medicamentele mă țin pe picioare. R. Haideți să ne povestiți puțin despre trecut. În ce an v-aţi născut? - Eu sunt născută în anul 1929. R. În ce an v-ați căsătorit și ce vârstă aveați? - M-am căsătorit în anul 1950 și avem 21 de ani; suntem căsătoriți de 74 de ani. Oamenii Centenarului Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Ștefan Andrei Oprea, X C Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că frumusețea vârstei bunicilor prezentați este dată de experienţa acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de energizante pentru generația noastră. Dragi colegi, din primul număr al revistei am inițiat un proiect drag nouă, din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat marea șansă în aceste interviuri inedite. Pentru acest număr: Nume intervievat: Ileana Prisacaru, 95 de ani, satul Sârca. Proiect de suflet: LiTeraTeCa reporterilor 49

Oamenii Centenarului Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Ștefan Andrei Oprea, X C R. Cum arăta lumea după primul război mondial? - Era sărăcie mare, lipsuri multe; nu era luxul de acum. Copiii aveau respect față de cei vârstnici, aveau bun simț, dar de când am intrat în democraţie lumea s-a schimbat, nu mai este cum a fost. R. Cum era înainte la şcoală? - Școala avea mai mult dascăli locali, iar copiii mergeau și învățau în aceeași clasă, indiferent de an și de vârstă. Îmbrăcămintea nu era ca acum, nu aveam uniforme sau încălțăminte, ca cei din familiile de boieri. R. Când era mai bine la școală, atunci sau acum? - Păi sigur că acum, noi abia am învățat să scriem și să citim în școli, mai ales noi, cei din familiile sărace. R. Când ați văzut prima oară o maşină? - Prima maşină am văzut-o când aveam vreo 24 de ani. Eram tare uimită, nu mai văzusem niciodată așa ceva, îmi era și frică să mă urc în ea. R.: Cum se făceau alegeri pe vremea mata? - Nu era la fel cum e acum, pe vremea mea ne adunam în mijlocul satului, toți sătenii, iar cei care candidau se alegeau care și cum între ei. R. Dvs ați prins cel de-al doilea război mondial la o vârstă suficient de mare ca să înțelegeți ce înseamnă. Ne puteți spune câteva momente din perioada celui de-al doilea război mondial? - Da, aveam vreo 13 când a început. Lumea era într-un haos total! Noi, sătenii, de frică ne ascundeam în beci. Așteptam să vină cineva să ne ajute și să ne scoată din sat, să ne ducă în altul. Ne-au dat o căruță și ne-au trimis departe. În urma noastră, ne-au ars casele. Au făcut ravagii peste tot, distrugeau tot ce le stătea în cale. R. Cu Dej la conducere era mai bine? Dar de Ceaușescu ce puteți să ne ziceți? - Cum să fie mai bine? Era tot mai rău pe zi ce trece, dar de Ceaușescu tare mi-e dor! A făcut minuni, ca să le zic așa, în ţara asta! Vremuri bune, maică, unde n-ar mai fi acum Ceaușescu acolo sus! R. Eu vă mulțumesc că ați avut plăcerea de a discuta cu mine și că mi-ați povestit din viața dvs. Pentru noi sunt importante și educative toate aceste amintiri ale dvs. Vă doresc sănătate, să ne revedem și la anul! - Vă aștept, maică și la anul! Prin urmare, vă invităm să parcurgeţi rândurile următoare, nu doar prin exerciţiul lecturii, ci şi prin cel al empatiei şi al imaginaţiei, pentru că frumusețea vârstei bunicilor prezentați este dată de experienţa acumulată, de optimismul și de atitudinea pozitivă, care sunt atât de energizante pentru generația noastră. Dragi colegi, din primul număr al revistei am inițiat un proiect drag nouă, din seria interviuri cu Oamenii centenarului. Proiectul jurnalistic presupune identificarea unor oameni-resursă în comunitate, apropiați ca vârstă de nașterea României moderne. Reporterii noștri i-au întâlnit și au valorificat marea șansă în aceste interviuri inedite. Pentru acest număr: Proiect de suflet: LiTeraTeCa reporterilor 50

„Învață din ziua de ieri, trăiește ziua de azi și speră pentru ziua de mâine.” (Albert Einstein) Cu toții știm că perioada liceului este cea mai frumoasă și importantă din viața oricărei persoane. Cu bune și cu rele, cu note de la 1 până la 10, învățăm să avem grijă de noi, învățăm ce sunt acelea responsabilități și întâlnim persoane pe care nu le vom uita vreodată și cu siguranță le vom aprecia și în viitor. Aceste persoane pot fi chiar profesorii, buni îndrumători, o a doua familie putem spune. Dedicați și implicați meseriei, își încurajează și ajută elevii în orice situație, cu orice problemă, oricât de gravă. De aceea au tot respectul si mulțumirile noastre pentru toate lucrurile făcute până acum cu dedicare și răbdare. Dascălii noștri au fost de acord să împărtășească cu noi câteva păreri, opinii, povestioare despre viața de profesor, pe care cu siguranță le veți îndrăgi în următoarele rânduri. Proiect: Interviu cu un profesor Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Fabiana Melinte, IX Bp Reporter: Țin tare mult să vă mulțumesc că ați rupt din timpul dumneavoastră să-mi răspundeți la câteva întrebări legate de viața de profesor! În primul rând, de ce ați ales această meserie? De ce profesor de instalații în construcții? Profesor A.L.: a) Când eram elev, dacă mă întrebai ce vreau să mă fac când voi fi mare, știam sigur pe atunci că nu mă voi face profesor. Îmi doream sa închei capitolul „școală” și să plec în viață. Cred că este un sentiment foarte comun și pentru voi, elevii de astăzi. Dar, pentru că o vorbă spune: „De ceea ce fugi mai mult nu poți scăpa”, uite că, după 10 ani de la absolvirea Facultății de Instalații în Construcții, timp în care am profesat meseria în cadrul unor firme de profil atât la birou, pe partea de proiectare, cât și în șantier, am dat examen de titularizare pentru a intra în sistemul de educație și am solicitat să fiu repartizat la acest liceu. Simt acum că meseria m-a ales pe mine. Se potrivește ca o mănușă, nu m-aș vedea profesând altă meserie. Mă refer la a fi inginer de instalații pentru construcții. Dar faptul că pot preda elevilor ceea ce îmi place să fac și pot să împărtășesc cu ei pasiunea mea este și mai motivant. b) Când mă pregăteam pentru facultate, în 2005, îmi doream să intru la Facultatea de Arhitectură, însă concurența a fost foarte mare; atunci m-am îndreptat către Facultatea de Construcții, unde media pe care am obținut-o la BAC nu-mi oferea prea multe șanse să pot intra, așa că rămăsese Facultatea de Mecatronică din Bacău - tata fiind mecanic - și Facultatea de Instalații din Iași. Am intrat la ambele, însă faptul că în timpul liceului am avut șansa să experimentez cum este să fii constructor și instalator, să faci amenajări interioare și să montezi instalații de încălzire, m-a ajutat să aleg mai ușor. Și uite așa am devenit profesor de instalații pentru construcții. Un lucru interesant este faptul că, după ce am susținut examenul de titularizare, nu am mai avut coșmarul care s-a repetat timp de Continuăm proiectul cu domnul profesor Adam Laurențiu, intervievat de reporterul revistei LiTeraTeCa, Fabiana Melinte. LiTeraTeCa reporterilor 51

Proiect: Interviu cu un profesor Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Fabiana Melinte, IX Bp 10 ani, de câteva ori pe an, de la absolvirea facultății și anume: Visam că am o restanță și trebuie să merg la Iași să dau examen. Visam tot drumul, care dura patru ore cu autocarul, sala în care susțineam examenul și retrăiam toate emoțiile. Dar un sentiment că ceva nu s-a încheiat, că mai am un rest de rezolvat era ceea ce simțeam după fiecare vis. Acest coșmar a dispărut când am luat examenul de titularizare, care mi-a permis intrarea în sistemul de educație. Încă un motiv pentru care pot spune că meseria m-a ales pe mine și nu eu pe ea. Reporter: Ce calități credeți că ar trebui să aibă un viitor profesor? Profesor A.L.: Pasionat de domeniul pe care îl predă, creativ, cu simțul umorului, empatic, altruist, drept, să știe să-și ceară scuze la nevoie și, cel mai important, să fie perseverent, să nu renunțe, să nu fie perfect, iar dacă ceva nu iese să accepte eșecul, să-l recunoască și să o ia de la capăt. Astfel devine un exemplu pentru elevi, iar ei vor învăța să depășească obstacolele în viață. Să fie om, căci oameni sunt și profesorii. Vrem doar să vă ajutăm să înțelegeți mai ușor lumea asta. Să vă ghidăm pentru a deveni autodidacți. Să ascultăm ce vă doare, să vă dăm un sfat. Să vă împărtășim din experiența noastră. Doar așa putem evolua, oferindu-vă tot ceea ce știm, fără reținere. Reporter: Sunteți profesor la liceul la care învăț eu. De câți ani predați? Profesor A.L.: Anul acesta, în septembrie, am împlinit 5 ani. Sunt profesor din toamna anului 2019. Am fost diriginte la o clasă de elevi care au absolvit anul trecut școala profesională. Patru dintre cei 9 absolvenți au în acest moment 6 luni de când sunt angajați în cadrul unei societăți comerciale care execută instalații industriale și rezidențiale. E îmbucurător și simți că ai atins obiectivul știind că ai elevi care îți împărtășesc pasiunea, sunt bine remunerați și se dezvoltă profesional. Reporter: Cum arată o zi din viața unui profesor? Profesor: Ore de predare, ore de pregătire pentru a doua zi. Clase diferite, elevi unici. Unii mai receptivi, alții mai reticenți. O parte mai vocali, câțiva mai timorați. Poate triști la început! Uneori mai sunt probleme. Activități de administrare, consiliere, ore suplimentare. Aprovizionare și pregătire cu material didactic pentru orele de instruire practică pe care le ai de realizat în acea zi. Proiecte, discuții, aplicații practice. Reușite, împliniri, mici victorii care te poartă înainte, îți dau energie pentru următoarea zi. Se întăresc relații, se deprind competențe de lucru în echipă, se nasc idei, se creează viitorul. Îl creăm împreună. Totul iese mai frumos, mai măreț și mai minunat la final; depășește imaginația ta ca profesor și imaginația fiecărui elev. Pentru că plăsmuirea mâinilor noastre este rodul gândirii colective, la care toți am participat cu energia noastră pentru a o transforma în ceva ce ne cuprinde pe toți, este mai presus de ceea ce am vrut să obținem. O zi din viața unui profesor este un moment când visul devine realitate, când imaginația se materializează prin muncă și sacrificiu. Reporter: Datorită dumneavoastră, mulți elevi îndrăgesc partea practică a disciplinei. Există o tehnică prin care vă puteți face materia mai atractivă sau mai ușoară? Profesor A.L.: Elevii, în general, iubesc partea practică a unei discipline. Și matematica are LiTeraTeCa reporterilor 52

Proiect: Interviu cu un profesor Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Fabiana Melinte, IX Bp partea ei aplicativă. Cel mai important este să reușești să le oferi un scop elevilor. Să îi determini să participe constructiv, conștient și conectați. Pentru asta trebuie să îi poți unifica în ceva ce are legătură cu nevoile lor, cu lipsurile lor, cu dorința lor de a schimba ceea ce îi înconjoară. Schimbarea mediului de viață ține de fiecare dintre noi. Cu atât mai mult ei au șansa să-și lase amprenta de geniu, mai întâi organizat, în mediul școlar, după care în societatea pentru care au fost pregătiți. Reporter: Remarcați schimbări în stilul, comportamentul elevilor din anii trecuți față de cei de astăzi? Profesor A.L.: Oamenii evoluează, societățile se dezvoltă, ating un apogeu, după care se pot autodistruge, sau pot involua, chiar dacă dezvoltarea tehnologică, confortul și siguranța sanitară sunt în continuă ascensiune. Nivelul de educare ține și de respect, corectitudine, ascultare, responsabilitate și implicare. Însușiri ale elevului demodat, pe care rar le mai întrezăresc la mulți dintre elevii de astăzi. Reporter: Credeți că sistemul de predare din România este învechit? Dacă ați putea și ar fi ceva de schimbat, ce ați schimba la acesta? Profesor A.L.: Cu sau fără voia noastră sau a elevilor, multe s-au schimbat, aproape în fiecare an. Toate schimbările au avut ca scop nobil dezvoltarea cât mai armonioasă a elevului, pregătirea lui prin metode cât mai ușoare, pentru a putea să răspundă cerințelor societății. Sunt conștient că fiecare dintre noi are ceva de schimbat, după cum și personajul lui Caragiale are năzuința că „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale.” (O scrisoare pierdută, I.L.Caragiale, Actul III) La fel a rămas și în prezent, radiografia neamului surprinsă de I.L. Caragiale este fidelă și nealterată de trecerea timpului, ceea ce mă face să spun că fiecare dintre cei care vor să schimbe ceva cred cu tărie că varianta lor de reformă este cea mai bună, mai eficientă și dă rezultatele dorite cu un minimum de efort. Așadar, având ca pretext întrebarea ta și fiind acoperit de cele de mai sus, vin cu următoarea propunere de schimbare, pentru care militez că este cea mai bună, după cum și alții au sperat că a lor este: în fiecare lună, fiecare clasă să dezvolte pe baza unei teme un proiect trans-disciplinar, care să implice toți elevii din clasă. Toate clasele tratează același subiect, aceeași problemă. Au libertatea să identifice cauzele problemei, scopul proiectului și obiectivele. Proiectul va avea o parte de cercetare, documentare, informare, teorie, care să lege toate materiile studiate în acel an la clasă pentru a găsi răspunsuri, legături, soluții la tema din proiect. La sfârșitul lunii, sau când se stabilește că se încheie perioada de lucru la proiect pe tema respectivă, se va organiza o conferință oficială în cadrul liceului, un eveniment festiv, în care elevii vor prezenta, prin reprezentanți de la fiecare clasă, rezultatele obținute în proiect, reușitele, eșecurile, unde au greșit și ce ar schimba la următorul proiect. LiTeraTeCa reporterilor 53

Proiect: Interviu cu un profesor Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Fabiana Melinte, IX Bp Avantaje ale acestui mod de lucru ar fi următoarele: dezvoltarea creativității; interconectarea materiilor și valorizarea lor din perspectivă trans-disciplinară, ceea ce oferă elevului înțelegerea și acceptarea că este nevoie de toate materiile pentru a putea analiza în mod complex un fenomen, un produs, o situație; familiarizarea cu specificul de redactare al proiectelor; dezvoltarea spiritului de echipă; implicare și inovarea pentru îmbunătățirea mediului școlar; deprinderea unei etici profesionale și comportamentale; dezvoltarea simțului estetic și a grijii pentru ținuta vestimentară; dezvoltarea simțului de apartenență la comunitatea școlară; învățarea de la ceilalți; empatia; reducerea cazurilor de bullying, implicarea fiecărui elev pe acele sarcini care se potrivesc cel mai bine cu nivelul lui de performanță, sau cu aptitudinile native aflate în stare latentă, care nu au fost descoperite încă. Reporter: Ce lipsește elevilor de astăzi pentru a fi mai buni? Profesor A.L.: Ca reper instituțional le lipsesc reguli de respectat, disciplină de cultivat și sancțiuni de suportat. Dar cel mai mult unora le lipsește o mamă, un tată sau poate un frate sau soră, plecați pe meleaguri străine. Sau poate le lipsește un prieten adevărat, o vorbă bună, un sfat. Un bun exemplu de urmat. Le lipsește o societate civilă consecventă cu planuri clare și programe de dezvoltare devotate, sincere și eficiente. Le lipsesc modelele adevărate din show-bizz. Le lipsește modestia. Le lipsește acceptarea de sine, și dorința de a evolua în bine. Le lipsește un scop, o traiectorie și o destinație. Nu au obiective. E drept că frecventează o școală tocmai pentru a găsi ceea ce le lipsește, dar oare câți sunt cei care vor spune în clasa a XII-a că liceul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lor de elevi? Reporter: Oferiți, vă rugăm, un sfat elevilor școlii noastre și cititorilor revistei LiTeraTeCa! Profesor A.L.: Căutați-vă pasiunea! Faceți sport în echipă. Citiți! Visați! Munciți, pentru a transforma visul în realitate. Pentru că visul de ieri este realitatea zilei de mâine. Sunteți capabili de lucruri mărețe dacă dorințele voastre sunt născute din iubire față de voi și față de semeni. Fiți implicați în fapte bune, ajutați pe cei în nevoie, nu judecați și nu râdeți de celălalt, dacă asta îl poate afecta emoțional. Nu vă pierdeți speranța. Sunteți cei mai buni! Avem nevoie de fiecare dintre voi! Împreună putem schimba lumea în mai bine. Curaj! LiTeraTeCa reporterilor 54

,,Pentru ca un copil să devină om, trebuie ca din copilărie să educi în el omul, altfel va rămâne copil toată viaţa.” Rabindranath Tagore Proiectul de față, inițiat de redacția revistei „LiTeraTeCa”, pornește de la necesitatea asigurării unei depline unităţi de acţiune a tuturor factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate. Dacă este adevărat că şcoala este factorul de care depinde în mod covârşitor devenirea personalităţii umane, tot atât de adevărat este că educaţia nu poate face abstracţie de rolul familiei în această comuniune. Şcoala şi familia sunt două instituţii care au nevoie una de alta. Orice părinte îşi doreşte ca cei mici să devină adulţi respectuoşi cu cei din jur, amabili şi responsabili. „În fiecare etapă a copilăriei, ei au nevoie de adulţi care să-i ajute să devină buni, respectuoşi şi responsabili în comunitatea în care trăiesc“, spune Richard Weissbourd. Cu toate acestea, foarte puţini dintre ei îşi învaţă copiii ce este compasiunea, potrivit unui studiu realizat de specialistul american. Psihologul de la Harvard le oferă părinţilor câteva recomandări despre cum să crești un copil bun: • Grija pentru ceilalţi trebuie să devină o prioritate • Oferiţi copilului ocazii în care să-şi exerseze empatia • Extindeţi preocupările copilului • Fiţi mentori pentru copil • Învăţaţi copilul să-şi controleze emoţiile negative Urmăriți în paginile ce urmează punctele de vedere ale părinților elevilor școlii noastre. Proiectul va continua în numărul viitor al revistei, cu opinii ale altor părinți. Proiect: Interviu cu părinții Rubrică elaborată de coordonatorul de proiect: Bianca Ghiorghian, IX D LiTeraTeCa reporterilor 55

Gheorghian Diana Vanda, mama elevei Bianca Ghiorghian, IX D 1. În relația cu copilul meu, apreciez foarte mult că există comunicare de ambele părți și acest lucru contează foarte mult. 2. Singurul lucru pe care l-aș schimba la mine ar fi să o ascult mai mult. 3. Dacă părinții se ceartă, unul din cei doi părinți nu ar trebui să se ducă la copil și să îl încarce emoțional cu ceea ce se întâmplă între ei. 4. Luându-ne din când în când un liber, pentru a sta mai mult cu copilul și a discuta mai mult. 5. Nu, doar să-l lăudăm pe copil. Important nu este să ne lăudăm în societate cu copiii noștri, ci doar noi, ca părinți, să știm să ne apreciem copiii. 6. Să-i motivăm mai mult, prin ajutor reciproc. 7. Să ne păstrăm mai mult calmul, să nu țipăm și să vorbim frumos. 8. Părinții trebuie să conlucreze cu diriginții pentru ca elevii să aibă rezultate cât mai bune la școală. 9. Elevul să nu lipsească de la școală, părinții să țină legătura cât mai des cu școala, iar diriginții să facă lunar o ședință cu părinții. 10. Un sfat pentru părinți: măcar o dată pe lună, cel puțin, să vină la școală, nu doar atunci când se întâmplă ceva cu copilul lor. Interviu cu părinții 1. Ce apreciați cel mai mult în relația cu copilul dvs.? 2. Ce lucru credeți că, dacă ați schimba la dvs., ar îmbunătăți relația cu copilul? 3. Care sunt acele lucruri pe care un părinte NU ar trebui să le spună niciodată copilului? 4. Obligațiile zilnice ne țin, deseori, departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru? 5. Considerați că este o idee bună să ne lăudăm copiii? 6. Cum credeți că ar trebui să procedăm pentru a-i determina pe copii să facă ce ne dorim? 7. Ce am putea face să avem mai multă răbdare cu copiii noștri? 8. Ce rol au părinții în viața școlii? 9. Știm că nu există o relație perfectă părinți-școală-elevi, dar cum ar putea deveni aceasta perfectibilă? Ce ar putea face școala? Părinții? Elevii? 10. Din experiența de până acum, ce mesaj/sfat ați vrea să transmiteți altor părinți? LiTeraTeCa reporterilor 56

Interviu cu părinții 1. Ce apreciați cel mai mult în relația cu copilul dvs.? 2. Ce lucru credeți că, dacă ați schimba la dvs., ar îmbunătăți relația cu copilul? 3. Care sunt acele lucruri pe care un părinte NU ar trebui să le spună niciodată copilului? 4. Obligațiile zilnice ne țin, deseori, departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru? 5. Considerați că este o idee bună să ne lăudăm copiii? 6. Cum credeți că ar trebui să procedăm pentru a-i determina pe copii să facă ce ne dorim? 7. Ce am putea face să avem mai multă răbdare cu copiii noștri? 8. Ce rol au părinții în viața școlii? 9. Știm că nu există o relație perfectă părinți-școală-elevi, dar cum ar putea deveni aceasta perfectibilă? Ce ar putea face școala? Părinții? Elevii? 10. Din experiența de până acum, ce mesaj/sfat ați vrea să transmiteți altor părinți? Alexandru Maria, bunica elevului Eduardo Hera, XI C 1. Cel mai mult îmi place că nepotul meu nu este influențat de anturaje nepotrivite și că învață. 2. Să am mai multă răbdare cu el. Dacă va vedea că îl înțeleg și nu mă supăr, și el va fi mai deschis cu familia. 3. Nu trebuie să îi spui niciodată că îl urăști. Nici măcar la supărare. 4. Mersul în oraș/mall - unde îi place lui - în week-end. 5. Lauda nu este bună în prezența lui. 6. Dacă îi vorbești frumos, copilul va răspunde la fel la tot ce îi soliciți. 7. Dacă ne gândim că am fost la fel când eram de vârsta lui, vom avea și răbdare mai multă. 8. Corectarea lucrurilor făcute greșit la școală. 9. Școala să fie mai impunătoare, dar și mai acceptabilă când vine vorba de creativitate și mintea copilului. Părinții să îi susțină prin vorbe sau fapte și elevii să își dea interesul și să își dea seama că îi va ajuta în viitor. 10. Altor părinți le sugerez să nu-și mai țină în puf copiii și să îi lase să realizeze că și ei, la rândul lor, vor avea responsabilități. LiTeraTeCa reporterilor 57

Lumea cărților Dragii noștri elevi, Dragostea de cărți o porți în suflet și setea de lectură nu se „stinge” niciodată! Dacă și tu te numeri printre milioanele de iubitori de povești, care vibrează la fiecare titlu care-i stârnește curiozitatea, atunci școala noastră îți oferă o gamă variată de cărți, fizice și online, pe care le poti împrumuta printr-o simplă, dar interesantă, vizită la bibliotecă! Fie că esti în căutarea celui mai recent roman, fie în căutarea volumului potrivit pentru preferințele tale, sau o carte de specialitate, vei găsi mii de titluri semnate atât de autori cunoscuți în întreaga lume, cât și de autori români. Îți oferim oportunitatea, de asemenea, de a împrumuta cărți online, astfel încât să nu mai fie nevoie să aștepți până ajungi într-o bibliotecă sau librărie să-ți procuri volumul dorit, ca să-ți îmbogățești cultura și să-ți astâmperi setea de cunoaștere. Fie că îți dorești să citești un bestseller, fie cărți clasice, fie cele mai noi titluri – poți împrumuta orice tip de carte, simplu și ușor, printr-un click pe grupul bibliotecii, sau în sală! Vei găsi volume de beletristică, ficțiune, psihologie, istorie, dezvoltare personală, manuale școlare, enciclopedii, plus multe altele, pentru și nevoile tuturor iubitorilor de lectură. Citește și îmbogățește-ți mintea, în timp ce-ți oferi un moment de relaxare după tumultul de peste zi. Retrage-te în universul lecturii și bucură-te de liniște! Solicită titlurile care ți se prind de suflet și îți stârnesc curiozitatea! Lectura este o călătorie iniţiatică. Este chiar viaţa fiecăruia dintre noi. La sfârșitul lecturii, ieşim din poveste învingători şi cu o nouă lecţie învăţată. Pe drumul vieţii, la fel ca în poveste, ne putem face prieteni buni, care ne vor ajuta în momentele importante şi putem împreună să contribuim la un bine suprem. Ne dorim ca poveştile să fie locul frumos în care găsim un ideal, o conștientizare că și noi putem fi eroi, pentru ca apoi să ieșim în lume şi să o schimbăm, să o transformăm întro lume de poveste. Avem nevoie de poveşti frumoase, avem nevoie de adevăr, avem nevoie să râdem, să ne mirăm, avem nevoie de miracole. Or, asta sunt cărțile. Biblioteca liceului nostru este câștigătoarea ediției a 5-a a proiectului CarteTeca, al Asociației „Salvați copiii” în parteneriat cu Libris, cu un premiu care a constat în achiziția de cărți în valoare de 10.000 de lei! Așadar, dragii noștri, aveți de unde alege! Biblioteca este și sediul redacției revistei LiTeraTeCa. De asemenea, ne găsiți și pe pagina https://www.facebook.com/groups/1275963953016799 Vă așteptăm! Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. LiTeraTeCa cititorilor (Biblioteca LTTC) 58

Ziua Internațională a Cititului Împreună (ZICI) Ziua Internațională a Cititului Împreună (ZICI) este o zi în care se sărbătorește oportunitatea de a citi cu voce tare împreună. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în peste 170 de țări. Această zi a fost creată de o organizație nonguvernamentală, numită LitWorld, cu sediul în orașul american New York. Inițiativa lor și-a propus încă de la început să strângă oameni și comunități prin puterea cuvintelor. La începutul lui februarie, mai exact în prima zi de miercuri a lunii februarie, sărbătorim în fiecare an cititul cu voce tare, în fața unui grup. În lume, această zi se numește Read Aloud Day. La noi este Ziua Internațională a Cititului Împreună (ZICI). În 2024, evenimentul se desfășoară miercuri, 7 februarie. Este o zi care ne amintește de puterea cuvintelor și a poveștilor. Cu această ocazie ne-am propus să cultivăm pasiunea și interesul pentru cărți și am invitat comunitatea elevilor liceului la o sesiune de lectură. Timp de câteva minute, elevii și profesorii au citit împreună pasaje din cărțile lor de suflet și au lansat o serie de dezbateri într-o atmosferă prietenoasă. Fiecare carte deschide o lume nouă. De Ziua Internațională a Cititului Împreună ne-am dorit să construim o altfel de experiență de lectură cu elevii, să explorăm frumusețea și culoarea acestor lumi și, mai ales, să le dăm sens împreună. Unele studii arată că atunci când unui copil i se citește des, părțile creierului lui care se ocupă cu înțelegerea și imaginația sunt foarte active. În comparație cu privitul la TV, cititul îi ajută pe copii să asculte, să acorde atenție și să se concentreze. Acestea și multe alte beneficii ale cititului cu voce tare au făcut ca în anul 2010, asociația LitWorld să inițieze campania prin care să promoveze beneficiile lecturii dar și bucuria și frumusețea cititului împreună. În spatele fiecărui om cult stă un cititor pasionat care a fost de timpuriu îndrumat înspre lumea minunată a cărților de către părinți, cadre didactice, bibliotecari sau toți împreună. De Ziua Internațională a Cititului Împreună ne-am dorit să oferim elevilor o altfel de experiență, să creionăm abilități de lectură dirijată, care să rămână în timp. Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. LiTeraTeCa cititorilor (A consemnat:Redacția revistei) 59

10 lucruri mai puțin cunoscute despre Mihai Eminescu Dilema zilei în care s-a născut Mihai Eminescu Care a fost de fapt ziua de naștere a lui Mihai Eminescu? Numeroase versiuni au circulat. Ca adolescent, Mihai Eminescu a scris că ziua sa de naștere era 20 decembrie 1849, în arhivele societății literare Junimea de la Iași. Arhivele școlii din Cernăuţi, ale cărei cursuri le-a urmat Eminescu, arată că ziua de naștere ar fi fost 14 decembrie 1849. Criticul literar Titu Maiorescu, fondator al societății Junimea, a propus data de 15 ianuarie 1850 folosind cercetările istorice ale lui N. D. Giurescu, care au inclus un act cu datele botezurilor de la o biserică din Botoșani, orașul natal al lui Mihai Eminescu. Această dată a fost confirmată ulterior și de sora mai mare a lui Eminescu, Aglae Drogli. Cine a elaborat primele traduceri ale lui Eminescu? Având în vedere că Mihai Eminescu este considerat un scriitor român canonic, a cărui influență acoperă generații întregi de poeți, operele sale au fost traduse în mai multe limbi. Câteva dintre primele traduceri ale poeziilor lui Eminescu aparțin reginei Elisabeta a României, soția regelui Carol I. Regina Elisabeta, care scria propriile opere sub pseudonimul Carmen Sylva, a tradus unele dintre poeziile lui Eminescu în germană în antologia din 1881 Rumanische Dichtungen, elaborată în colaborare cu Mite Kremnitz. Când a publicat Eminescu prima poezie? Mihai Eminescu a publicat prima sa poezie la vârsta de 16 ani. Poezia „De-aș avea” a apărut la data de 25 februarie 1866 în revista Familia. Iosif Vulcan, directorul revistei, a primit poezia cu bucurie și a schimbat semnătura poetului din Eminovici în Eminescu. Un „student auditor extraordinar” Mihai Eminescu a fost educat atât în România cât și în străinătate. Între anii 1860 și 1861 a studiat la Ober-Gymnasium, gimnaziul german din Cernăuți. În 1869, Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din Viena, fiind un „student auditor extraordinar” ceea ce a însemnat că nu a avut un anumit set de subiecte de studiat și nu a trebuit să participe la examene. Eminescu a rămas la Viena până în 1872, însă nu s-a specializat. Nu s-a simțit pregătit pentru un doctorat la Berlin Între 1872 și 1874, Mihai Eminescu a fost student la Berlin. Societatea Junimea îi oferea un ajutor financiar lunar pentru a-și elabora doctoratul la Berlin, un plan pe care însă nu l-a dus niciodată până la capăt, argumentând că nu era pregătit pentru așa ceva. Eminescu sa înscris la Universitatea Humboldt din Berlin, acolo unde a studiat istorie, literatură și politică. LiTeraTeCa cititorilor Cojocaru Ștefan, XI A 60

10 lucruri mai puțin cunoscute despre Mihai Eminescu Unde a lucrat Mihai Eminescu? În 1867, Eminescu a fost angajat ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, actor și regizor român. Între 1877 și 1883, Eminescu a lucrat ca jurnalist pentru cotidianul Timpul, publicația Partidului Conservator. A fost și editorul-șef al ziarului între 1880 și 1881, dar a contribuit cu articole și la alte publicații de la acea vreme: Albina, Familia, Federațiunea, Convorbiri literare și Curierul de Iași. În august 1874, a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași. A mai lucrat ca profesor examinator și inspector școlar în Iași și Vaslui. Influențe și curentul literar de care a aparținut Eminescu Istoricii literari l-au asociat pe Eminescu cu romantismul. Eminescu este descris ca romantic târziu, care a apărut într-o perioadă în care literatura europeană trecea la modernism prin operele lui Charles Baudelaire și Stéphane Mallarmé. Studiile sale filosofice și operele lui Arthur Schopenhauer și Immanuel Kant au influențat în operele lui Eminescu. Capodopera lui Mihai Eminescu și o reușită unică pentru literatura română Operele lui Mihai Eminescu variază de la teme precum natură, iubire, nostalgie până la comentariu social. Una dintre cele mai notabile opere este „Luceafărul”, considerată capodopera lui și o reușită unică pentru literatura română. Alte opera cunoscute: „Odă în metru antic”, „Scrisorile”. Eminescu a scris și fragmente de roman („Geniu Pustiu”) și nuvelele „Sărmanul Dionis”, „La aniversară”, „Cezara”. A fost, de asemenea, și traducător, fiind primul român care l-a tradus pe Immanuel Kant. O poveste de dragoste cu sfârșit tragic Povestea de dragoste dintre Mihai Eminescu și poeta Veronica Micle a fost cea mai importantă a sa și a durat încă de la prima lor întâlnire, în 1872 la Viena, până la sfârșitul vieții celor doi. A început ca o prietenie, pentru că Micle era căsătorită, însă apoi a devenit o relație tumultoasă. Nefiind capabilă să facă față decesului lui Eminescu, Micle s-a sinucis la mai puțin de două luni de la moartea poetului. Cauza morții poetului Mihai Eminescu Cauza morții lui Mihai Eminescu este neclară și mai multe versiuni continuă să circule, de la atac tulburător până la infecție sau eroare medicală și chiar intoxicație cu mercur. De-a lungul vieții sale, Eminescu a suferit mai multe episoade depresive, iar unele surse au spus chiar că ar fi existat un diagnostic de sifilis. Eminescu a murit la data de 15 iunie 1889, în București, la vârsta de doar 39 de ani. Este îngropat la cimitirul Bellu, locul de veci pentru multe alte personalități semnificative ale României. Manuscrisele lui Mihai Eminescu au fost incluse în 46 de volume. Criticul Titu Maiorescu le-a încredințat Academiei Române la începutul anului 1902. Traduceri ale operelor sale sunt în mai multe limbi, precum engleză, franceză, germană, spaniolă, portugheză, italiană, arabă sau hindi. Există doar o ediție completă a operelor lui Eminescu, iar aceasta aparține istoricului literar român D. P. Perpessicius. LiTeraTeCa cititorilor Cojocaru Ștefan, XI A 61

LiTeraTeCa cititorilor Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. Flashuri editoriale Tot ce nu ți-am spus (Everything I never told you) – Celeste Ng În „Tot ce nu ți-am spus” sunt abordate diverse teme, de la căsătoria inter-rasială (între un american născut în prima generație de imigranți chinezi și o americancă get-beget), viața de familie și secretele adânc ascunse și nerostite, până la modul în care fiecare dintre părinți transpune asupra copilului dorințele și eșecurile personale. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat. Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak Elif Shafak este una dintre scriitoarele contemporane de succes. „Cele patruzeci de legi ale iubirii” merită să fie citită de oricine pentru că te trimite în trecut și punctează cu subtilitate diferențele dintre religie și spiritualitate, dintre datorie și iubire. Viața Ellei Rubinstein – o mamă casnică și o soție nefericită din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimbă din temelii când, la aproape patruzeci de ani, se angajează la o agenție literară unde i se cere să scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel, descoperă povestea fascinantei legături spirituale dintre faimosul poet persan Rumi și dervișul sufit Shams din Tabrīz, și cunoaște forța eliberatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni și care îl va schimba curând și pe al ei: între Ella și Aziz Zahara, autorul romanului, începe un schimb epistolar, apoi se înfiripă o minunată poveste de dragoste. Dariana Melinte, XII D 62

Într-o bună zi, arta visării cu ochii deschiși va sta în puterea oricărui om. LiTeraTeCa cititorilor Eu sunt Malala – Malala Yousafzai Memoriile fetei împușcate de talibani în timp ce mergea spre școală într-un oraș din Pakistan. Malala a supraviețuit, deși a fost foarte aproape de moarte, și a decis să lupte pentru dreptul femeilor la învățământ și la o viață mai bună, fiind cea mai tânără persoană nominalizată la Premiul Nobel Pentru Pace. Când talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte puținii care au îndrăznit să protesteze a fost și o fată. Malala Yousafzai a refuzat să tacă și a luptat pentru dreptul ei la educație. În ziua de marți, 9 octombrie 2012, la 15 ani, Malala aproape că a plătit cu viața această îndrăzneală. În timp ce se afla în autobuzul care o aducea acasă de la școală, a fost împușcată în cap de la mică distanță. Povestea mea – Michelle Obama O personalitate puternică, care demonstrează că orice este posibil cu dorință și perseverență. Biografia lui Michelle Obama ne insuflă dorința de a lupta mereu ca să reusim în ceea ce ne propunem, atitudinea că orice se poate și că niciodată nu suntem în varianta noastră finală. Citește cartea când ai nevoie de un imbold, de motivație, și amintește-ți că până și cea care a fost Prima Doamnă a celui mai puternic stat din lume a avut îndoielile ei și obstacolele pe care le-a depășit. Secretul este în perseverența și în munca asiduă pentru atingerea obiectivelor, într-un mod personal și uman. În memoriile ei, o operă profundă, scrisă într-un stil fermecător, Michelle Obama îi invită pe cititori în lumea sa, făcând o cronică a experiențelor ce au format-o, pornind de la copilăria petrecută în partea de sud a orașului Chicago, trecând prin anii în care a fost director executiv și a trebuit să îmbine responsabilitățile de mamă cu cele profesionale, până la anii petrecuți la cea mai vestită adresă din lume. Descrie cu sinceritate și cu o inteligență vie reușitele și dezamăgirile, atât din plan public, cât și din cel personal, relatându-și povestea așa cum a trăit-o. Flashuri editoriale (Material alcătuit de Dariana Melinte, XII D) Dariana Melinte, XII D 63

Scriitori născuți în luna martie Grupaj realizat de Larisa Vînă, X B LiTeraTeCa cititorilor Ana Blandiana  Pe numele ei real Otilia Valeria Coman, s-a născut la  25 martie 1942, Timișoara. Este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989. De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. I-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța etc. Nichita Stănescu S-a născut la 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova. Poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română.  Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.   Ion Barbu Pe numele adevărat Dan Barbilian,  s-a născut la18 martie 1895, CâmpulungMuscel. A fost un poet și matematician român.  A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. În timpul liceului îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi și mai frumoase prietenii literare. Mircea Eliade 13 martie 1907, București; cunoscut  istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago. În calitate de filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată. Cristiana Bițică, X C 64

Scriitori născuți în luna martie Grupaj realizat de Larisa Vînă, X B LiTeraTeCa cititorilor Gabriel Garcia Marquez S-a născut la 6 martie 1927 în Columbia. A fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.  Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Elena Farago S-a născut la 29 martie 1878, Bârlad. A fost o poetă română care a compus poezie pentru copii. A primit premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920). A fost distincă cu mai multe premii: Premiul Internațional „Femina” (1924), premiul Național pentru Literatură (1938) Ovidius S-a născut la 20 martie, 43 î.Hr. în Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila. A fost fost un mare poet roman. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Este posibil să fi  fost exilat din cauza poeziei  Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului. Alexandru Macedonski S-a născut la 14 martie 1854 la București. A fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.  Cristiana Bițică, X C 65

Scriitori născuți în luna aprilie LiTeraTeCa cititorilor Octavian Goga La 1 aprilie 1881 s-a născut la Răşinari, Sibiu, poetul, publicistul, traducătorul şi dramaturgul Octavian Goga. Poet ardelean de origine aromână, Goga a fost şi politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României timp de o lună şi câteva zile. A devenit membru al Academiei Române în anul 1920. Tristan Tzara La 16 aprilie 1896 s-a născut la Moineşti Tristan Tzara, pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet şi eseist evreu român stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură. Numele de “Tristan Tzara” l-a ales pentru că exprima starea de spirit a tânărului poet "trist în ţară". Miguel de Cervantes La 22 aprilie 1616 s-a stins din viaţă romancierul, poetul şi dramaturgul spaniol Miguel de Cervantes. E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului Don Quijote de la Mancha” pe care mulţi critici literari l-au considerat primul roman modern şi una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. Cervantes a fost supranumit „Principele ingeniozităţii”. William Shakespeare La 23 aprilie 1564 s-a născut, la Stratford-upon-Avon, William Shakespeare, cel mai citit, cel mai jucat şi mai comentat dramaturg al lumii, devenind un adevărat simbol al culturii anglofone. Viaţa şi activitatea sa literară, rod al epocii elisabetane, păstrează unele zone de umbră. Cristiana Bițică, X C 66

Scriitori născuți în luna mai LiTeraTeCa cititorilor Jerome Klapka Jerome Jerome K Jerome (n. 2 mai 1859, Walsall, Staffordsire – d. 14 iunie) a fost un eseist, romacier și umorist englez, cel mai bine cunoscut pentru romanul satiric Trei într-o barcă (Three Men in a Boat – to Say Nothing of the Dog). Alte titluri cunoscute sunt: colecția de eseuri „Gândurile trândave ale unui pierde-vară” și „Trei pe două biciclete”. Amos Oz Născut Amos Klausner, n. 4 mai 1939, Ierusalim, Palestina sub mandat britanic – d. 28 decembrie 2018, Petah Tikva, Israel) a fost un scriitor israelian. În limba română i-au apărut traduse: Soțul meu, Michael, Cutia neagră, Să cunoști o femeie, Fima, Să nu pronunți: noapte, Pantera din subterane și Poveste despre dragoste și întuneric. Henryk Sienkiewicz H. Sienkiewicz (5 mai 1846 Polonia) a fost un romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Opera care l-a marcat ca scriitor este Quo Vadis. Alte opere ce merită a fi citite: Prin foc și sabie, Familia Połaniecki, Pe țărmul însorit etc. Lucian Blaga L. Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, Sibiu) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate. „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” Cristiana Bițică, X C 67

Zile internaționale amuzante NOI - CITITORII Ianuarie 3 – Ziua somnului 16 – Ziua statului degeaba 25 – Ziua persoanelor rebele Martie 2 – Ziua lucrurilor vechi 16 – Ziua „tot ce faci este bine” 20 – Ziua cererilor în căsătorie (echipa redacțională) LiTeraTeCa cititorilor Februarie 8 – Ziua râsului și a fericirii 16 – Ziua înveselirii persoanelor morocănoase 28 – Ziua dormirii în public Aprilie 4 – Ziua spunerii de minciuni 20 – Ziua asemănării 26 – Ziua covrigilor Mai 9 – Ziua memorială a ciorapilor pierduți 18 – Ziua farfuriilor curate 30 – Ziua găurilor din găleți Iunie 4 – Ziua îmbrățișării pisicii 21 – Ziua aprecierii luminii zilei 30 – Ziua urmăririi meteorilor Iulie 1 – Ziua internațională a bancurilor 17 – Ziua porcilor galbeni 27 – Ziua „ia pantalonii și mergi la plimbare” 68

NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. La Editura Nemira: •Nămeții,deC.J.Tudor:„Treioameniobișnuiți sezbatpentrusupraviețuireîntr-opalpitantăpovesteapocalipticăsemnatăde autoarearomanuluiOmuldecretă”.(trad. RuxandraToma) •Noi.Secreteleuneirelațiiarmonioaseși durabile,deTerrenceReal:„Binedocumentată, scrisăcuumor șiplinădesfaturiușorde aplicat,Noiesteunghidabsolutnecesar pentrucuplurileșifamiliiledinziuadeazi.” (trad.Carmen-IuliaBourceanu) La Editura Litera: • Atalanta, de Jennifer Saint: „Debordând de pasiune, poftă de viață și aventură, Atalanta este povestea unei femei extraordinare.” (trad. Irina-Marina Borțoi) • Mandibula lui Cain, de Edward Powys Mathers: „Șase crime. 100 de pagini. Milioane de combinații posibile... un singur răspuns corect. Poți să rezolvi misterioasa enigmă a lui Torquemada?” (trad. Alexandru Maniu) LiTeraTeCa cititorilor • Războaiele Oscarului. O istorie a Hollywoodului în aur, sudoare și lacrimi, de Michael Schulman: „În Războaiele Oscarului, Michael Schulman relatează istoria remarcabilă și tentaculară a Premiilor Academiei și a dramelor personale – unele emblematice, altele inedite – care s-au jucat pe scenă și în spatele camerei.” (trad. Louis Ulrich) • O istorie a asasinatelor, de JeanChristopje Buisson: „De la Cezar la Ceaușescu: Jean-Christophe Buisson relatează în O istorie a asasinatelor marile asasinate politice. Cincisprezece povestiri, ca tot atâtea thrillere.” (L’Express) (trad. Aurelia Ulici) La Editura Publica: La Editura RAO: 69

La Editura Humanitas: • Numărul 2, de David Foenkinos: „În anul 1999 începeau audițiile pentru rolul lui Harry Potter, iar cel care urma să fie ales avea să devină celebru în întreaga lume. Sute de actori au fost audiați. În cele din urmă, au rămas doar doi. Acest roman spune povestea celui care nu a fost ales.” (trad. Iuliana Glăvan) • Dincolo de sârma ghimpată, de James D. Shipman: „În toamna anului 1944, un grup de prizonieri de la Auschwitz-Birkenau, ajutați de câteva deținute din lagărul femeilor, plănuiesc să arunce în aer crematoriile și camerele de gazare – consemn pentru începutul unei revolte având ca scop eliberarea lagărului. Aproape două sute cincizeci de prizonieri sunt uciși în timpul luptelor, iar alți două sute vor fi împușcați după înfrângerea revoltei. Pornind de la fapte reale și o amplă documentare, James D. Shipman reușește să redea cu instrumentele ficțiunii acest episod extraordinar din cel de-Al Doilea Război Mondial.” (trad. Emilia Ivancu) • Soare întunecat, de Eric-Emmanuel Schmitt (seria „Străbătând secolele”, vol. 3): „După ce a supraviețuit Potopului și a descoperit Babelul și civilizația mesopotamiană, Noam, eroul nemuritor al impresionantei serii romanești, ajunge pe meleagurile piramidelor, în perioada de glorie a Egiptului antic. Aici îi va reîntâlni vremelnic pe cei de care îl leagă taina vieții eterne și de aici va porni, împreună cu robii faraonului, conduși de Moise, să traverseze deșertul.” (trad. Doru Mareș) NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. LiTeraTeCa cititorilor • Când totul devine armă, de Mark Galeotti: „În secolul XXI trăim într-o stare permanentă de conflict. Fie că se numește terorism, război hibrid, război de zonă gri sau război convențional, amenințarea este o prezență cotidiană.” (trad. Anca Irina Ionescu) • Secretul bibliotecarei, de Marie Benedict, Victoria Christopher Murray: „La douăzeci și ceva de ani, Belle da Costa Greene este angajată de magnatul J.P. Morgan să se ocupe de colecția lui de manuscrise, cărți și opere de artă rare, adăpostită în recent construita Bibliotecă Pierpont Morgan. Belle devine o figură omniprezentă în societate și unul dintre cei mai puternici oameni din lumea artei și a cărților, cunoscută pentru gustul ei impecabil și priceperea cu care negociază lucrări unice, contribuind la crearea unei colecții renumite în întreaga lume.” (trad. Carmen Ion) • Cântul lui Ahile, de Madeleine Miller: „Prins între împlinirea destinului și fericirea pe care i-o aduce iubirea, Ahile descoperă că adevăratul război este cu el însuși.” La Editura Corint: La Editura Paladin: 70

La Editura Polirom: • Calendarul unei vechi iubiri, de Andreï Makine: „Romanul Calendarul unei vechi iubiri spune povestea lui Valdas Bataev, care se vede obligat să înfrunte, încă de tânăr, evenimentele tragice ale epocii sale – secolul XX, un secol de furie şi sânge. Dar în mijlocul furtunii, Valdas reuşeşte să se sustragă cruzimii lumii: o iubire clandestină într-o paranteză fericită, între calendarul pe stil vechi al Rusiei ţariste şi noua cronologie impusă de „constructorii unui viitor luminos”.” (trad. Alexandra Cozmolici) • Sărmane creaturi, de Alasdair Gray: „Această poveste despre dragoste adevărată și cutezanţă știinţifică poartă cititorul din sălile de operaţii private ale Glasgow-ului de la sfârșitul epocii victoriene prin cazinouri pentru aristocraţi, drojdia Alexandriei și un bordel parizian, pentru a ajunge la un apogeu întrerupt într-o biserică scoţiană.” (trad. Magda Teodorescu) • Dimineți în Jenin, de Susan Abulhawa: „După cum mărturiseşte ea însăşi, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a pune într-o nouă lumină evenimentele petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, ea spune de fapt povestea unei întregi naţiuni şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israelianopalestinian.” (trad. Irina Bojin) La Editura Curtea Veche: • Matrix, de Lauren Groff: O incursiune poetică, dar și foarte bine documentată, în Evul Mediu profund, într-o mănăstire de maici din Anglia secolului XII. Protagonistă este poeta și stareța Marie de France, dar la fel de importantă este și figura emblematică a lui Eleanor de Aquitania. Foarte bun roman de atmosferă, atât prin redarea diferitelor detalii (măicuța novice care nu voia să facă baie în martie pentru că făcuse în noiembrie) și scene cotidiene (rugăciuni, traiul într-o mănăstire de maici, scene de la curtea regală a Franței sau a Angliei), cât și prin portretele personajelor. (trad. Brîndușa Cotea) NNOOUUTTĂĂȚȚII EEDDIITTOORRIIAALLEE VVeenniimm îînn aacceesstt nnuummăărr îînn îînnttââmmppiinnaarreeaa vvooaassttrrăă,, ddrraaggii ccoolleeggii,, ccuu ccââtteevvaa pprrooppuunneerrii ddee nnoouuttăățții eeddiittoorriiaallee ddee llaa ccââtteevvaa ddiinnttrree cceellee mmaaii mmaarrii eeddiittuurrii ddiinn țțaarrăă,, ccuu pprreecciizzaarreeaa ccăă vveețții ggăăssii ppee ssiittee--uurriillee aacceessttoorraa mmuulltt mmaaii mmuullttee nnooii aappaarriițțiiii ccaarree vvăă ppoott iinntteerreessaa.. EEcchhiippaa rreeddaaccțțiioonnaallăă.. LiTeraTeCa cititorilor La Editura Trei: • Secretele consolării. A consola și a fi consolat, de Christophe André: „Și este o artă, care se învață. Vei pătrunde, prin intermediul acestei cărți, în lumea emoțiilor ce au nevoie de consolare, vei descoperi scriitori și gânditori ce au fost preocupați de-a lungul timpului de ea, vei afla cum să o oferi și cum să-ți deschizi sufletul spre consolarea ce-ți este dăruită.” (trad. Delia Șepețean Vasiliu) (Selecție alcătuită de Ștefan Oprea) 71

Ion Creangă Pentru că în martie îl sărbătorim, pentru că este un clasic al literaturii, pentru că suntem elevi, prezentăm în acest număr pe învățătorul Ion Creangă. Primul copil al lui Ştefan al Petrei Ciubotariul din Humuleşti şi al Smarandei, fiica lui David Creangă din Pipirig, a trăit între anii 1837 – 1889. După ce urmează şcoala primară în satul natal, în toamna anului 1855 se înscrie, cu numele de Creangă, la ,,Şcoala de catiheţi” din Fălticeni. Tânărul Creangă vine apoi la Iaşi unde învaţă trei ani la „Seminăria Centrală” de la Socola. În vara anului 1858 îşi cumpără cartea ,,Aritmetica sau învăţarea socotelilor întocmită în acest chip pentru folosul tinerilor din Seminarul Socolei”, pe care va scrie: „Această Aritmetică este a me mai jos iscălitului cumpărător la 10 iulie 1858; Creangă Ion”. Acesta este primul gest al său de a urma cariera didactică. Altfel, la ce să-i fie necesar un astfel de manual? Răspunsul vine foarte curând: în toamna aceluiaşi an se va înscrie la „Şcoala Preparondală de Învăţători” din Iaşi, dar din diverse motive, nu urmează cursurile. Oricum, faptul că se înscrie este lămuritor în privinţa dorinţei sale. În anul şcolar 1863 – 1864 i se împlineşte visul: devine cursant al „Şcolii Normale de Învăţători” din Iaşi (fosta Şcoală Preparondală). Director al şcolii era Titu Maiorescu. Acesta îl sprijină foarte mult pe Ion Creangă, ale cărui note din cataloagele şcolii erau eminente, iar la 10 iunie 1865 devine Învăţător cu Certificat de Absolvire. Acum se încheie drumul său de şcolar, la vârsta de 28 de ani. Iată ce mărturiseşte profesorul Titu Maiorescu: „Ce fericit trebuie să fie primul profesor care a dat de prima lucrare a şcolarului Eminescu! Ce fericit am fost eu, când am dat de prima lucrare a şcolarului Ion Creangă!”. La 15 septembrie 1864, cu ajutorul lui Titu Maiorescu, Ion Creangă este numit Învăţător Titular la clasa I prin Decret Domnesc de către Domnitorul Al. I. Cuza. Ion Creangă nu este un simplu învăţător sau un învăţător de excepţie şi doar atât. Şcoala era pentru el scena cu decoruri şi spectatori ideali pentru rolurile sale: şcolarii. Între foştii săi elevi amintim: scriitorii Emil Gârleanu si Jean Bart, pictorul Octav Băncilă şi cercetătorul Emil Racoviţă. După manualul ,,Abecedar” (al cărui autor era Ion Creangă) a învăţat scriitorul Mihail Sadoveanu. Portret de scriitor și dascăl LiTeraTeCa cititorilor Casa din Humulești Bojdeuca din Țicău Ion Creangă, 1885, A.C. Cuza (stânga) N.A. Bogdan (dreapta) Vlada Șoltoian, X B 72

Ion Creangă Din amintirile foştilor săi elevi s-a alcătuit portretul învăţătorului Ion Creangă: „În primii ani de activitate didactică era înalt și sprinten, voinic, iar atunci când mergea parcă valsa. Privirea ageră, având mai tot timpul de spus o glumă, radiind voioşie şi blândeţe din ochii lui albaştri-verzi. Pielea era deschisă, părul era bălan. Odată cu trecerea anilor, sănătatea i s-a şubrezit. Mergea adâncit în gânduri, dar când se întâlnea cu cineva cunoscut, se dăruia din toată inima altora, dorea să-i bucure pe alţii. Aşa era el. Nu trebuia să ştie nimeni de durerile sale. Citire, caligrafie şi calcul matematic ca la el, nu era nicăieri în Iaşi. De vedea copiii obosiţi, le spunea o poveste; de-i vedea prea obraznici, el nu se supăra. Lecţiile sale erau foarte atrăgătoare, aşa că de atenţia elevilor nu se plângea. Autor, actor şi regizor făcea spectacole de câte ori i se ivea ocazia, iar aceste ocazii erau orele de clasă, lecţiile sale model, adevărate „puneri în scenă”. Era un „personaj cunoscut în tot Iaşul, se saluta cu toată lumea. De altfel, este cunoscut faptul că scrisorile sale erau trimise pe adresa ,,Ion Creangă – IAŞI”, ajungând întotdeauna la destinaţie.” Aşa a fost omul, scriitorul, învăţătorul ION CREANGĂ ! Portret de scriitor și dascăl LiTeraTeCa cititorilor Abecedar 73

NOI - CITITORII Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956 în București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român. Mircea Cărtărescu LiTeraTeCa cititorilor Autorul numărului 3 al revistei LiTeraTeCa Biografie Copilăria și studiile Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”. Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul „Visul chimeric”, reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Debutul literar Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978, coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant’83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul. Activitatea literară Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Un mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul, editat în iulie 2007. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră. Ionela Cărăușu, IX E 74

NOI - CITITORII Mircea Cărtărescu LiTeraTeCa cititorilor Autorul numărului 3 al revistei LiTeraTeCa Prezent Actualmente, Mircea Cărtărescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București. Este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie. Ultimele sale cărți publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine, Theodoros, i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii Humanitas, care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate. Opera literară Poezii Faruri, vitrine, fotografii…, Cartea Românească, 1980 – Premiul Uniunii Scriitorilor Poeme de amor, Cartea Românească,1983 Totul, Cartea Românească, 1985 Levantul- poem epic, Cartea Românească, 1990 – Premiul Uniunii Scriitorilor Dragostea. Poeme (1984-1987), Humanitas, 1994 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu 50 de desene de Tudor Jebeleanu, Brumar, 2003 Antologii Dublu CD. Antologie de poezie, Humanitas, 1998 Plurivers, Humanitas, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat) Poeme în garanție, Casa Radio, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu) Dublu album, Humanitas, 2009 Poezia, Humanitas, 2015 Colaborări, volume colective Aer cu diamante (volum colectiv), Litera, 1982 Antologia poeților tineri, Cartea Românească, 1982 Antologia poeziei generației `80 (volum colectiv), Editura Vlasie, Pitești, 1993 Antologia poeziei române de la origini până azi, Paralela 45, Pitești, 1999 Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima, Ed. Art, 2010; Cărțile care ne-au făcut oameni, coord. de Dan C. Mihăilescu, Humanitas, 2010; Și eu am trăit în comunism, coord. de Ioana Pârvulescu; Humanitas, 2015; Proză Visul, Cartea Românească, 1989 – Premiul Academiei române, Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Humanitas, București, 1993) Orbitor. Aripa stângă, Humanitas, 1996 Orbitor. Corpul, Humanitas, 2002 Orbitor. Aripa dreaptă, Humanitas, 2007 Alte lucrări: Travesti, Humanitas, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; Enciclopedia zmeilor, Humanitas, 2005 Frumoasele străine, Humanitas, 2010 Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Humanitas, 2002 De ce iubim femeile, Humanitas, 2004 Baroane!, Humanitas, 2005 75

NOI - CITITORII În romanul Solenoid, de sute de pagini, despre care s-a spus că este, poate, cea mai umană carte a lui, ochiul i s-a oprit asupra detaliului mărunt, celular, care compune pigmentul existenței umane. Este dificil de încadrat și de descris romanul Solenoid. Citiți un scurt pasaj din el, un fel de profeție eshatologico-literară! „La Judecata de Apoi unul va veni și va spune „Doamne, am scris Război și pace”. Altul va spune „Doamne, am scris Muntele vrăjit, în care lumea se sprijină pe sacrificarea unui copil”. Altul va zice „Doamne, am scris peste optzeci de romane și volume de povestiri”. Altul va spune „Doamne, eu am primit un mare premiu internațional”. Altul va spune „Am scris Finnegan’s Wake, anume pentru Tine, căci nimeni altcineva nu-l poate citi”. Iar altul: „Doamne, iată Veacul de singurătate. Nu s-a scris nimic mai bun vreodată”. Vor veni șirurișiruri, fiecare cu teancurile lui de cărți în brațe, cu cifre de vânzare și citate din critici și decupaje din presă, asemenea ctitorilor desenați în naosul bisericilor, cu edificiile lor miniaturale pe palme. Toți vor fi conturați de curcubee și energii, fețele tuturor vor lumina asemenea sorilor. Iar Domnul le va spune: „Da, le-am citit, firește, pe toate, chiar înainte ca voi să le fi scris. Ați adus oamenilor ceasuri de desfătare, i-ați îndemnat la meditație și reverie. Ați desenat în trompe l’œil cele mai uimitoare, cele mai baroce, cele mai ornamentate, cele mai masive porți pe zidul interior al frunții, pe osul ei neted și gălbui. Dar care dintre aceste porți s-a deschis cu adevărat? Prin care dintre ele s-a ridicat pleoapa frunții de pe ochiul creierului? Prin care dintre ele creierul a început cu adevărat să vadă?” Mai la o parte vor sta, umili în zdrențele lor, Kafka și Președintele Schreber, Isidore Ducasse și Swift și Sabato, și Darger și Rizzori, lângă altă mie de anonimi, autori de jurnale rupte, arse, înghițite,-ngropate în vuietul timpului… Ei vor avea mâinile goale, dar cu litere scrijelite în palme: „Stăpânul viselor, marele Isachar…” În urma lor vor veni milioane de scriitori care-au scris doar cu lacrimi, cu sânge, cu substanță P, cu urină și adrenalină și dopamină și epinefrină, direct pe organele lor ulcerate de frică, pe pielea lor escoriată de extaz. Fiecare-și va duce-n brațe propria piele scrisă pe toate părțile, din care Domnul va face, adunându-le-ntre coperțile nașterii și morții, marea carte a suferinței umane. O astfel de pagină aș vrea să fie scrierea asta, una dintre miliardele de piei de om scrise cu litere infectate, supurânde, din cartea ororii de a trăi. Anonimă și la fel ca toate celelalte.” (Fragment din Mircea Cărtărescu, Solenoid, Humanitas, 2017, pp. 282, 283) Mircea Cărtărescu LiTeraTeCa cititorilor Autorul numărului 3 al revistei LiTeraTeCa 76

Autori români de succes NOI - CITITORII Ați început să citiți acest articol în speranța că o să găsiți o recomandare interesantă. Începem cu o serie de lecturi captivante, care să ne ofere pătrunderea în lumi noi, cu personaje incitante și acțiuni electrizante. Pentru a fi alături de cei care vor o bibliotecă vie, „asediată” de povești incredibile, ne-am gândit să vă oferim unele recomandări. Ce cărți mai citim?Avem niște titluri de cărți pe care sperăm că o să le descoperiți cu drag. ȘiȘ da, să nu vă faceți griji în privința spoilerelor.Am avut grijă să creăm ambianța optimă de curiozitate fără a intra în detalii. Pentru acest număr - un autor român: Printre cei mai apreciați și vânduți autori români contemporani se numără și Radu Paraschivescu. Totodată, este un prolific traducător, jurnalist, editor, realizator al emisiunilor „Dă-te la o carte” și „Pastila de limbă”, difuzate între 2014 și 2019, și al rubricii „Vorba vine” de la Rock FM și coordonatorul colecției „Râsul lumii” a editurii Humanitas, unde scrie el însuși cu mult umor despre întâmplări din societatea imediată. RECVIEM VESEL PENTRU TATA, Editura Humanitas, 2023, ediția a II-a Cu o profundă încărcătură emoțională, Recviem vesel pentru tata este o colecție de nouă povestiri despre un fiu, tatăl său și relația dintre ei – o relație de prietenie sinceră și caldă. Radu Paraschivescu pune pe hârtie amintiri dragi din copilărie și studenție, întâmplări care scot la iveală perioada petrecută cu tatăl său, cel care i-a fost nu doar părinte, ci și prieten, partener de șotii, omul de la care a învățat ce înseamnă respectul, demnitatea și să-ți vorbești bine limba. OMUL CARE MUTĂ NORII, Editura Humanitas, 2022, ediția a II-a În Omul care mută norii descoperi șapte întâmplări de ieri și de azi, mai mult sau mai puțin stranii, din Franţa sau din Italia, dintr-un colţ al Bucureştiului sau dintr-altul. Un bărbat se trezeşte ducându-şi viaţa sub dominaţia unei cifre, o fată cu nume înşelător se îndreaptă spre groapă ascultând obsesiv Sepultura, o povestitoare bizară deapănă o păţanie în care lucrurile scapă de sub control în centrul Romei, doi surdomuţi deschid, într-un târguşor din Provence, un joint venture care cheamă la luptă gustul şi mirosul. Toate aceste întâmplări te plimbă pe un traseu cu o serie de opriri la cerere: stupoare, veselie, tandreţe, deznădejde şi speranţă. LiTeraTeCa cititorilor Radu Paraschivescu Radu Paraschivescu (n. 14 august 1960, București) este un prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte român. A absolvit cursurile Facultății de Filologie din București, secția engleză-franceză și, apoi, a lucrat ca profesor de limba engleză, bibliotecar și documentarist. Din 2014 până in 2019, a prezentat două emisiuni la postul de televiziune "Digi 24": Dă-te la o carte și Pastila de limbă. Redacția Literateca Recomandări de lectură 77

„Codul emoțiilor”, de Bradley Nelson NOI - CITITORII Cum îți poți elimina emoțiile nerezolvate captive pentru a te bucura de o sănătate perfectă, de iubire și de fericire Cartea Codul emoțiilor, de Bradley Nelson, este o carte de dezvoltare personală. Rolul ei este de a ne face să înțelegem emoțiile, în special cum se manifestă acestea și cum ar trebui să acționăm împotriva lor. Codul emoțiilor este prezentat de dr. Bradley Nelson care, în deosebita sa carieră s-a confruntat cu diferite situații atât din viața oamenilor cât și din viața lui personală. Toate acestea sunt întâmplări în care se regăsesc diferite emoții captive nerezolvate. Din povestirile lui, am aflat că adeseori oamenii nu știu de emoțiile nerezolvate captive din corpul lor decât după ce ajung la medic. El ne povestește și efectele adverse ale acestora, acestea fiind diferite dureri, ajungând chiar și la probleme grave de sănătate, cum ar fi cancerul. În cartea sa, Codul emoțiilor, renumitul terapeut holistic dr. Bradley Nelson prezintă pe înțelesul tuturor modul de funcționare a minții subconștiente. El explică maniera în care incidentele cu mare încărcătură emoțională din trecut te pot afecta încă, din cauza "emoțiilor rămase captive". Acestea sunt energii emoționale care sălășluiesc efectiv în corpul tău. Codul emoțiilor este o modalitate simplă, dar eficientă, de a scăpa de acest bagaj inutil și nedorit. Eliminarea emoțiilor captive conduce frecvent la dispariția problemelor fizice, a autosabotajului și a dificultăților recurente din cadrul relațiilor. Plină de exemple din numeroșii ani de practică ai doctorului Nelson, cartea Codul emoțiilor repre-zintă o lucrare de tip nou, cum nu a mai fost scrisa vreodată, predestinată să devină o carte clasică în literatura despre autovindecare. Toți pacienții care au pășit în cabinetul dr. Nelson au scăpat de emoțiile captive nerezolvate, fiind mult mai optimiști decât erau înainte, iar viața lor s-a schimbat esențial, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat vreodată. Doctor Nelson ne îndrumă să scăpăm și noi de emoțiile nerezolvate captive și să credem în noi, deoarece toți putem, cu ajutorul nostru și bineînțeles al lui Dumnezeu. LiTeraTeCa cititorilor Lavinia Grecu, IX C Prezentare de carte Codul Emoțiilor este o metodă de autovindecare care produce adeseori rezultate minunate și care poate conduce la mari beneficii în plan fizic și emoțional. Codul Emoțiilor își propune să descopere emoțiile refulate (nerezolvate) și să le elibereze odată pentru totdeauna. Este însă o descoperire de dată recentă și nu a fost studiată încă suficient de mult. 78

NOI - CITITORII „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry ghidul către libertate și regăsirea sinelui Prezentare de carte Pentru că-l iubim pe Micul Prinț LiTeraTeCa cititorilor Viață de pilot și scriitor aristocratic Primele scrieri ale lui Antoine de Saint-Exupery „Curierul de Sud” și „Zbor de noapte’’ (distins cu Premiul Femina) redau experiența sa de pilot și se remarcă prin descrieri și situații dinamice foarte periculoase. Antoine de Saint-Exupéry s-a făcut cunoscut în literatură prin volumul „Micul Prinț” (Le Petit Prince) publicat în anul 1943 în limbile franceză și engleză, numai în Statele Unite ale Americii, de către editura Reynal & Hitchcock. Din cauza opiniilor sale politice controversate, lucrările lui Antoine de Saint-Exupéry nu au fost cu ușurință disponibile sub Regimul de la Vichy. Prin urmare, abia în anul 1946 cartea sa a fost publicată și în Franța. Din nefericire Antoine de Saint -Exupery nu a trăit pentru a-și vedea lucrarea publicată în țara sa natală. El a dispărut în timpul unei misiuni de recunoaștere din Corsica peste Marea Mediterană în data de 31 iulie 1944, avionul său fiind doborât. Nici până în ziua de azi nu se cunosc exact circumstanțele în care s-a petrecut trecerea în neființă a lui Antoine de Saint-Exupéry. „Micul Prinț” nu s-a bucurat de popularitate încă de la început, fiind ușor neclar chiar și pentru critici dacă această operă reprezenta o carte pentru copii sau pentru adulți. Azi putem să susținem că „Micul Prinț’’ este o lucrare bidimensională, adresându-se adulților și copiilor deopotrivă. Deși poartă cu eleganță haina unei cărți pentru copii, Micul Prinț tratează teme pentru oameni mari precum libertatea, efemeritatea vieții și regăsirea sinelui. Ca adulți tindem să ne prindem în pânza țesută de vortexul vieții, uitând ceea ce este esențial. Nu mai știm să ne bucurăm cu toată inima de lucrurile mărunte și ne îndreptăm spre un superlativ iluzoriu de genul „mai mult” sau „mai bine”, fără să fim conștienți de prezentul care se întâmplă chiar în fața noastră. Suntem veșnic preocupați de numere, nu mai considerăm important mirositul unei flori, contemplarea apusului, zâmbitul benevol. Micul Prinț ne oferă încă de la primele pagini o lecție înțeleaptă despre cum să fim noi înșine, despre natura noastră reală, despre reluarea legăturii cu propriul Sine și reamintirea că suntem mai mult decât ceea ce putem vedea. Ne reamintim, așadar, din primele pagini, că adulții au fost și ei cândva copii, au avut visuri, speranțe și s-au raportat asupra vieții cu o viziune plină de imaginație și o atitudine atotcuprinzătoare. Acum „oamenii mari nu pricep niciodată nimic și este obositor pentru copii să le dea întruna explicații”. Să învățăm să privim din nou lucrurile în profunzime, dincolo de suprafață, cu ochii unui copil, ar putea să fie unul din mesajele pe care autorul ni-l transmite în începutul cărții. În imaginea elefantului înghițit de șarpele boa, oamenii au văzut o pălărie. Interpretările adulților sunt lipsite de imaginație. Simțindu-se învins, autorul abandonează „o carieră promițătoare de artist” din motivul că oamenii mari nu vor să vadă sau să simtă. Oare nu reflectă acest fragment un adevăr absolut al oamenilor? De câte ori nu am renunțat la propriile visuri, din teamă, rămânând supuși propriilor convingeri limitative? Spațiul închistat cu griji multe, inutile și frânturi de adevăr demonstrează că de cele mai multe ori cuștile noastre mentale sunt imaginare. (Preluare de pe libris.ro - articol de Melania Strâmbeanu) selecție alcătuită de Bianca Ababei, XI-A 79

NOI - CITITORII „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry ghidul către libertate și regăsirea sinelui Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor „Toți adulții au fost odată copii... dar numai câțiva își reamintesc asta”. „Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta”. Înțelegem, astfel, că șarpele pălărie este dovada zidului care se ridică atât între noi și Sine, cât și între lumea inocenței, a copilăriei pline de imaginație, de libertate și lumea adulților, mereu apăsați de greutăți, mereu în grabă, supuși propriul ego și veșnic în căutare de răspunsuri în exterior, dar rareori în interior. Printre conceptele de bază pe care le expune autorul Antoine de Saint-Exupéry se numără imaginația, sinceritatea, credința, puritatea, conștiința, introspecția. Am putea spune despre această capodoperă a literaturii universale că este destinată atât copiilor și adulților, cât și copilului interior, pentru că în fiecare din noi există un ,,mic prinț” cu care dacă reușim să reluăm contactul, vom învăța să trăim mai frumos, mai conștient, mai armonios. Cum a schimbat Micul Prinț lumea? Autoarea Ioana Pârvulescu vorbește despre puterile ascunse ale cărții și susține că „dacă o carte strălucește doar pentru contemporani și se stinge în altă epocă, sigur nu e bună. Nu zic că e inutilă, dar ca să fie bună trebuie să se reactiveze de la o epocă, la alta.”. „Micul Prinț” este o astfel de carte, care reușește să trăiască veșnic în inimile cititorilor și care prinde viață, din nou și din nou, făcând parte din categoria cărților care au schimbat lumea. Tradusă în peste 230 de limbi, „Micul Prinț” reprezintă, pentru oameni mari, un volum de înțelepciune și filosofie, iar pentru mini-cititori, un ghid năstrușnic despre prietenie, iubire și frumos. Tocmai faptul că a fost tradusă în peste 230 de limbi reflectă că învățăturile lui Antoine de Saint-Exupéry sunt universale și nu se supun efemerității timpului. Mai mult decât atât, această carte capătă mereu un alt înțeles cu fiecare nouă lecturare. Mesajul „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii” reprezintă o filosofie universală de viață regăsită chiar în multe din marile religii ale lumii. Însăși definiția sensului vieții se află în acest simplu mesaj. Între conflictele dintre inimă și minte, inimii este cea căreia ar trebui să-i dăm crezare, căci aceasta reprezintă miezul lucrurilor, anticamera sufletului. Inima este centrul ființei, din ea izvorăsc bucurii și tot ea trezește în noi cele mai înalte aspirații. Tot în inimă se odihnește în tihnă a noastră copilărie. Să facem un scurt exercițiu și să ne imaginăm cum ar fi să trăim o viață cu adevărat plină de sens, gândind cu inima și nu cu mintea? Cum de am uitat atât de ușor frumusețea și simplitatea unor asemenea gesturi și trăiri? Cum spune criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu, „Micul Prinț este copilăria îngropată înlăuntrul tău”. Regăsindu-ne copilăria, ne reamintim de noi înșine, învățăm să ne întoarcem cu fața către autenticul „eu” și să privim cu blândețe către interior, toate acestea pentru a ne îmbunătăți în mod evident calitatea vieții. Când Micul Prinț a pornit în aventură, explorând diferite lumi și planete, el s-a confruntat cu multe dezamăgiri, dar a avut parte și de 80

NOI - CITITORII „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry ghidul către libertate și regăsirea sinelui Prezentare de carte LiTeraTeCa cititorilor momente de claritate care l-au ajutat să afle mai multe despre cine este el cu adevărat. La fel ca Micul Prinț, nu putem schimba pe cine întâlnim de-a lungul călătoriei noastre, la fel cum nu putem modifica nici cultura în care trăim, dar putem permite experiențelor să contribuie la evoluția noastră și putem modifica felul în care noi percepem și reacționăm la exterior. În felul acesta ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine. Continuându-și călătoria, Micul Prinț întâlnește un foarte serios om de afaceri care număra toate stelele din galaxie pentru a-și reaminti averea pe care o acumulase. „Sunt ale mele. Le număr și le tot număr. Este o treabă grea. Dar sunt o persoană serioasă”. Această seriozitate i-a oferit personajului o viață singuratică și monotonă, în care nu poate conștientiza și aprecia frumusețea stelelor care îi aparțin. Osho, un filosof, guru și învățător spiritual indian, spunea: „Fiecare se ia în serios pe sine sau pe ceilalți, de aceea ego-ul există. Începe să fii puțin mai jucăuș și vei vedea ego-ul evaporându-se. Râzi mai mult. Când ești într-o stare a râsului, ce observi? Ego-ul dispare pentru un moment. Ești din nou un copil chicotind”. Prin urmare, să învățăm să nu ne mai luăm atât de în se-rios și să ne urmăm instinctul explorând și bucurându-ne de viață. Cu alte cuvinte, „Micul Prinț” este o lucrare de referință în literatură, Antoine de SaintExupéry a reușit să deschidă sensurile vieții omului printr-o poveste aparent dedicată copiilor. La granița dintre imaginar și realitate Dincolo de mesajele din această carte care gravitează în jurul descifrării universului și a ființei umane, „Micul Prinț” este o lucrare în care și-au găsit locul multe elemente din viața personală a lui Antoine de Saint-Exupéry. Spre exemplu, se spune că trandafirul din „Micul Prinț” face trimitere la soția autorului, Consuelo, căreia îi spunea „The Rose” ca formă de alint. Consuelo și Antoine au avut o relație la distanță, însă aceasta a rămas mereu aproape de sufletul lui, jucând rolul de muză. În poveste, „Micul Prinț” își protejează trandafirul cu multă grijă și, deși acesta întâlnește și alți trandafiri în călătoria sa, vulpea îi amintește de unicitatea propriului trandafir și de faptul că „devii responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce ai îmblânzit”. Această idee este întâlnită și în lucrarea „The Tale of The Rose” scrisă de Consuelo. Un alt element inspirat din viața autorului îl regăsim chiar în deschiderea cărții și anume, prăbușirea avionului în deșert. În cel de-Al Doilea Război Mondial, Antoine de Saint-Exupéry a fost pilot și zbura pe rutele de poștă în Africa și America de Sud. Înainte de a scrie nuvela a avut un accident și s-a prăbușit cu avionul în deșertul Sahara, fiind la un pas de moarte. Se spune că o parte din replicile și gândurile „Micului Prinț” reprezintă, de fapt, halucinațiile pe care le-a avut Antoine în timpul petrecut deshidratat în deșert. În cele din urmă, acesta a fost salvat de un beduin. (Articol de Melania Strâmbeanu pentru libris.ro.) 81

NOI - CITITORII LiTeraTeCa cititorilor Dragi colegi, Vă propunem să citiți cu atenție Foaia matricolă din anul școlar 1939 - 1940. Remarcați cu câtă preocupare era urmărită evoluția unui elev, din toate perspectivele. Înțelegem că dintotdeauna educației i-a fost acordată o mare importanță, lucru pe care trebuie să-l respectăm și noi, astăzi. Foaie matricolă veche 82

NOI - PASIONAȚII Înotul este nu doar un sport, ci și o pasiune care mă definește și mă inspiră în fiecare zi. În fiecare dimineață, când pășesc pe marginea piscinei și simt valurile apei care mă învăluie, știu că în locul de care aparțin. Dar nu sunt singur în această călătorie a înotului. În spatele fiecărei curse și fiecărui antrenament, am un model de urmat, un campion care îmi luminează calea: David Popovici. David Popovici, numele care răsună în lumea înotului ca un ecou al performanței și dedicării, este mai mult decât un simplu atlet. Pentru mine, el este un simbol al excelenței și al pasiunii neîngrădite pentru acest sport. Îmi amintește că în spatele fiecărei medalii se află sute de ore de muncă grea și de sacrificii, dar și bucuria inegalabilă a succesului. Când mă uit la David Popovici, văd mai mult decât un înotător talentat, văd un exemplu de determinare și de curaj. În fiecare cursă, în fiecare înot, el demonstrează că limitele sunt făcute pentru a fi depășite și că succesul este rezultatul unei pasiuni neîncetate și a unei discipline riguroase. Privindu-l, îmi hrănesc propria pasiune pentru înot și îmi reafirm dorința de a deveni cel mai bun în ceea ce fac. Îmi amintesc că fiecare lungime de piscină, fiecare antrenament și fiecare moment de îndoială sunt parte integrantă a călătoriei către excelență. Astfel, cu David Popovici drept far, navighez pe apele întunecate ale antrenamentelor grele și competițiilor acerbe, știind că nu sunt singur. În urma mea, înoată o echipă întreagă de sportivi dornici să-și atingă propriile lor culmi de succes. LiTeraTeCa pasionaților Pasiunea mea - înotul Andrei Ștefan Oprea, X C „Înotând spre libertate” „Înotul este un dans în care apa este partenerul tău." Lennart Larsson 83

LiTerNaTOeIC- PaApSaIsOiNonAaȚțIiIlor Pasiunea mea - grafica Sebastian Cârlig, IX B Talentul meu nu vine de la mine. De curând, am aflat că străbunicul și unchiul meu desenează. Eu mi-am dat seama pe la vârsta de 7 ani că știu să desenez. Desenul m-a însoțit în viață de când mă știu. Acum, când mă gândesc, am impresia că m-am născut cu acest dar și l-am ținut strâns destul de mult încât să nu-mi imaginez cum ar putea fi fără el. La 12 ani mi-am pus în minte un singur lucru: să devin mai bun decât unchiul meu (acum vreau să cred că l-am depășit). Desenul aduce bucuria și toate celelalte emoții pozitive în viața mea. 84

LiTerNaTOeIC- PaApSaIsOiNonAaȚțIiIlor Pasiunea mea - grafica Sebastian Cârlig, IX B 85

NOI - PASIONAȚII „... copiii din ziua de azi nu mai știu ce bucurie e să citești o carte. Să îi miroși maginile, să închizi ochii și să visezi la poveste. Să te plictisești când treci de mijloc și să îndoi cartea să-i răsfoiești paginile să vezi câte mai ai până o termini. Să citești ultima pagină înainte să o citești pe prima. Nu, nenică, ei cu tabletele, cu computerele, cu telefoanele mobile! Ei nu au bucuria să dea pagină după pagină, să mângâie cartea și să simtă paginile mai aspre sau mai luciose, să doarmă cu ea sub pernă, să citească până târziu la lanternă…” Asta auzim foarte des în ultima vreme... Însă eu iubesc cărțile. Poate și pentru că eu știu: Cărţile nu sunt doar o adunătură de foi. Cărţile formează, cu fiecare pagină rasfoită, harta sufletului nostru. Se creează caractere umane. Cărţile ne influenţează viaţa, ne ghidează către o cale mai bună. Cărţile îţi dau sansa de a trăi mai multe vieţi în una singură. Viaţa noastră ar putea fi o carte. Lectura este şi sper să rămână bucuria mea. Pasiunea mea pentru citit se dezvoltă în timp, cu atenţie și dragoste și, mai ales, prin exemplu personal. Pentru mine, cititul a fost şi va fi mereu o poartă de evadare într-o altă lume. Lectura ne ajută să fim mai pregătiți pentru viaţă, dezvoltă personalitatea și imaginaţia. Fiecare poveste prinde viaţă, odată cu imaginile ce apar în minte în timpul lecturii. Cititul pentru mine este o călătorie magică în lumea imaginilor și a cuvintelor. LiTeraTeCa pasionaților Pasiunea mea - lectura Emilia Ștefania Rotaru, IX C Este o poartă către aventură, cunoaștere și imaginație nelimitată. Pentru mine, cititul este ca o fereastră către o mie de lumi diferite, unde pot explora locuri exotice, pot întâlni personaje fascinante și pot trăi povești incredibile. Când mă pierd în paginile unei cărți, timpul meu pare să se oprească și mă simt ca și cum aș călători în alt timp și alt spațiu. Fiecare carte are propria sa magie, fie că este vorba despre aventuri fantastice, povești de dragoste sau cărți de dezvoltare personală. Cititul oferă o perspectivă nouă asupra lumii și mă ajută să înțeleg mai bine oamenii și experiențele lor. Cu siguranță, și pe ale mele! În călătoria vieții, dacă te ții de carte, ea știe să te ducă departe. Alături de ea nu ești singur niciodată. Prin lectură poți găsi răspuns la nenumărate întrebări. Jorge Luis Borges și-a închipuit paradisul ca o bibliotecă enormă. Așadar, un loc care are veșnicia de partea sa, în magia lecturii. 86

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea - arta gastronomică LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, XI A 87

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea - locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Sebastian Canciuc, XII A Simulări 3D ale locomotivelor 88

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea - locomotivele LiTeraTeCa pasionaților Sebastian Canciuc, XII A 89

Pasiunea mea - pictura Fabiana Melinte, IX B p M-am apucat de pictură dintr-o joacă. De fapt, desenul a fost primul care m-a motivat. Câți dintre noi aveau frumosul obicei de a-și desena marginile caietelor de școală? Ăsta a fost primul pas și primul contact cu desenul. De la floricelele desenate în joacă pe marginea caietului, am ajuns la zeci de coli de hârtie pe care mi-am exersat mâna. De la flori, am ajuns la portrete. Am urmărit tot felul de tutoriale și am căutat albume ale pictorilor celebri. Pasul următor a fost trecerea la pensulă. Am început cu acrilice pe pânză, sau carton. Toate acestea le-am descoperit experimentând. Pentru un începător care își dorește mult să se exprime prin pictură, este foarte important să aibă de la cine învăța. Vom găsi în albume și în tutoriale sfaturi despre proprietățile culorilor, cum se amestecă, cum se obțin diverse nuanțe și utilizarea lor, apoi tehnicile de bază. Lucrările unor pictori renumiți, studierea tehnicilor acestora, toate sunt utile pentru găsirea propriului stil. Eu experimentez și mă bucur de fiecare idee și lucrare ieșită din mâinile mele. Nu există o lucrare mai bună sau mai proastă. Dacă îmi place, înseamnă că am reușit să fac ceva. Nu este simplu să pictezi, dar nici greu. Trebuie doar timp, răbdare și bunăvoință. Vă prezint aici primele mele picturi pe pânză. Sper să vă placă! LiTeraTeCa pasionaților 90

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea pentru acest sport minunat a început în copilărie. Tatăl meu m-a dus pentru prima dată la pescuit când aveam doar câțiva ani. A fost o experiență magică să stau lângă el pe malul unui lac și să încerc să prind primul meu pește! Deși nu am reușit să prind nimic în prima zi, am fost fascinată de liniștea și frumusețea naturii din jurul meu. De-a lungul anilor, am avut ocazia să pescuiesc în diverse locuri și să prind diferite specii de pești. Într-o excursie la mare, am reușit să prind un mareșal, un pește de talie mare, care mi-a oferit o luptă incredibilă. Într-o altă ocazie, am avut norocul să prind un somn, un pește de apă dulce, cu o înfățișare impresionantă! Când sunt la pescuit, mă simt într-o conexiune profundă cu natura și mă eliberez complet de stresul cotidian. Este un moment în care pot să mă relaxez și să mă bucur că sunt departe de agitația zilnică. Îmi place să stau pe malul apei, să ascult sunetul valurilor și să admir răsăritul sau apusul soarelui. Este o ocazie perfectă să mă reconectez cu mine însămi și să mă încarc cu energie pozitivă. Cu siguranță, tatăl meu a avut un rol important în cultivarea acestei pasiuni și a fericitei ocazii de a petrece timp - eu cu mine - în natură. El m-a învățat cum să pregătesc echipamentul, și multe alte lucruri pe care eu nu le știam. Așadar, luați-vă un minut liber, închideți ochii și meditați puțin la pasiunea noastră. Ce ne-am fi făcut fără ea? Parcă am fi fost fără rost, aș îndrăzni eu să spun.... Așa că haideți să pescuim cu sufletul, înconjurați de prieteni, pești, ape și natură - peisajul complet, despre care cred că mulți dintre noi și-ar dori să le devină o amintire prețioasă, pentru zilele când vremea ne ține departe de baltă.... Pasiunea mea - pescuitul LiTeraTeCa pasionaților Georgiana Andrian, XI A 91

NOI - PASIONAȚII Pasiunea mea - pictura LiTeraTeCa pasionaților Ruslana Botea, IX C 92

Se spune că Luna Plină aduce insomnii, iar gândurile rele îşi găsesc mai uşor calea către tine. Luna este paznicul Terrei, este mereu alături de ea, iar energia pe care o transmite ne influenţează mai mult sau mai puţin, în funcţie de nivelul de sensibilitate pe care îl avem. Trei sferturi din populaţie este convinsă că influenţa Lunii asupra oamenilor şi a naturii este considerabilă. Şi există motive foarte serioase din pricina cărora suntem cu toţii atât de dependenţi de Lună. Un studiu din Marea Britanie relevă că în nopţile cu lună plină sunt oameni care au un comportament într-un fel mai ciudat: ei sunt mai certăreţi, iritaţi şi mai greu de controlat decât în alte zile. Există însă şi beneficii ale Lunii Pline. De exemplu, în această perioadă, plantele medicinale culese au acţiune terapeutică mai intensă. Este o zi ideală de post, pentru că orice se asimilează mult mai repede, rănile sângerează mai puternic, nu se fac operaţii şi intervenţii chirurgicale (vindecările sunt greoaie, cu hemoragii mari). De asemenea, este o perioadă bună de odihnă şi meditaţie. Cei care vor să se tundă, o pot face în perioadele cu Lună Plină, deoarece părul va creşte mult mai repede. Luna Plină este opoziţia Soarelui cu Luna pe cercul zodiacal, Terra fiind între cele două corpuri cereşti. Este momentul apogeului, al împlinirii şi succesului, al finalizărilor şi culegerii roadelor. Singurele chestiuni certe legate de fenomenul de „Lună Plină” sunt stările de agitaţie, insomniile, durerile de cap şi hipertensiune arterială (HTA). Aceste simptome se regăsesc la o bună parte dintre oameni, procentul fiind de până la 50%, spun statisticienii. Cifrele arată că tulburările provocate de Lună, când aceasta se apropie periculos de Pământ, dau naştere la insomnie pentru mulți oameni. Dacă vreţi să corectați unele obiceiuri folosiţi faza de lună în descreştere: lăsat de fumat, slăbire, curăţenie, uitare, despărţire etc. Dacă vreţi să faceţi anumite lucruri să sporească - agricultura, afaceri, îngrăşare - folosiţi faza de lună în creştere. În definitiv, noi, oamenii, suntem dependenţi de mediu (meteodependenţi) şi orice modificare adusă echilibrului dintre natură şi organism determină o reacţie care se va concretiza prin apariţia altui echilibru (homeostazia). Pasiunea mea, curiozitățile Eduardo Hera, XI C LiTeraTeCa pasionaților Efectele lunii asupra noastră 93

Pasiunea mea - dezvoltarea personală Carmina Raspopa, XII D CINE SUNT EU?... LiTeraTeCa pasionaților Cine sunt eu? Ce trebuie să fac? Cum trebuie să fac? E destul de bun ceea ce fac? etc… Toate aceste întrebări se învârt în mintea noastră zilnic, frica de viitor este imensă, nu știi ce urmează, ce să faci, sau dacă este bine ce faci acum. Când te gândești că termini liceul te bucuri, însă, cu cât se apropie acest moment, cu atât frica devine mai mare. Aceasta este provocată de neștiința a ceea ce te așteaptă mai departe, de incertitudine, de gândul că trebuie să iei totul de la început, într-un loc nou, cu persoane noi și împrejurări noi. Întrebarea „Cine sunt eu?” este cea mai frecventă. Pare una simplă, însă aparențele înșeală. Ea creează o mare dilemă, nu doar la un adolescent care încă nu știe ce este viața, ci și la un adult, deoarece nu contează vârsta pe care o ai ca să te descoperi pe tine și adevăratele tale pasiuni. Un om poate să-și găsească chemarea și la 60 de ani, până atunci trăind doar în iluzia că face ce-i place și că este împlinit. Înainte de a face o alegere, trebuie să ne gândim bine, să ne zicem că de ea va depinde fericirea noastră, așa că sfatul meu este să nu ne grăbim și să-i dăm sufletului timp să-și aleagă calea potrivită. Frica, incertitudinea, neputința, vor fi mereu prezente, dar noi trebuie să fim mai puternici ca ele. ÎNCEARCĂ, NU TE DA BĂTUT NICIODATĂ, ÎNVINGE-ȚI PROPRIILE FRICI! Legenda • A – Scrie 3 calități personale care te repre- zintă • B – Scrie 3 însușiri negative pe care ai vrea să le schimbi la tine • C – Scrie 3 lucruri pe care le faci cel mai bine • D – Scrie 3 cuvinte care ți-ar plăcea să fie spuse despre tine Unul dintre ingredientele succesului este perseverenţa. Perseverenţa apare atunci când majoritatea oamenilor se opresc, dar tu continui. Continui să lupţi, continui să depui un efort, continui să fii optimist, continui tot ce poate fi continuat. Zâmbești, inspiri adânc și mergi mai departe. Astfel, vei avea mai multe motive de a te bucura și de a te simţi împlinit. Încurajează-te permanent și lasă-i pe ceilalţi să te încurajeze! Exercițiu de autocunoaștere 94

Anghelache Eduard Alexandru și Pârǎu Andrei, X B Pasiunea mea - desenul LiTeraTeCa pasionaților 95

Anghelache Eduard Alexandru și Pârǎu Andrei, X B Pasiunea mea - desenul LiTeraTeCa pasionaților 96

Pentru mine, natura reprezintă o oază de liniște și refugiu în mijlocul agitației cotidiene. Îmi place să mă plimb prin păduri, să ascult ciripitul păsărilor și să simt adierea vântului pe piele. Explorarea naturii mă ajută să mă reconectez cu mine însămi și să găsesc echilibrul interior. În mijlocul naturii, simt o pace interioară și o armonie care mă inspiră și mă înalță. Fie că este vorba despre o plimbare prin câmp, sau o excursie într-o rezervație naturală, fiecare experiență în natură este unică și mă umple de bucurie și admirație. Îmi place să observ detaliile mici și să înțeleg conexiunile complexe din ecosistemele naturale. Fiecare detaliu al naturii are un farmec aparte: florile delicate, culorile vibrante ale copacilor în timpul toamnei, râurile limpezi și munții măreți care se înalță spre cer. Fiecare plantă și animal au un rol important în echilibrul naturii, iar contemplarea acestor interacțiuni mă fascinează. Încerc să fiu conștientă de impactul pe care îl avem asupra mediului înconjurător și să mă implic în acțiuni de conservare și de protecție a naturii. Un loc impresionant de pe Terra, pe care îmi doresc să am ocazia să-l vizitez, este cel al Munților Tianzi, din China, un adevărat miracol al naturii. Aceste formațiuni care te lasă fără cuvinte au fost folosite ca inspirație pentru munții plutitori din filmul Avatar. Unii dintre acești munți sub formă de coloane au o altitudine de peste 1.200 de metri deasupra nivelului mării. Tianzi înseamnă «fiul cerului». Există multe legende care circulă în zonă. Se spune că un fermier, pe numele său Xiang Dakun, a fost liderul unei revolte ce a purtat numele de Tianzi. În momentul în care a ajuns în vârful acestor munţi, fermierul s-a aruncat în gol. Ne convingem încă o dată de faptul că natura este cel mai desăvârşit artist, având la activ sculpturi impunătoare, absolut fantastice. Un peisaj misterios, grandios, văi adânci, cascade, păduri de pin şi dealuri învăluite în ceaţă… toate acestea fac din munţii Tianzi unul din cele mai frumoase peisaje din lume. Pasiunea mea - natura Bianca Ababei, XI-A LiTeraTeCa pasionaților 97

Pasiunea mea - desenul Ionela Cărăușu, IX E LiTeraTeCa pasionaților 98