The words you are searching are inside this book. To get more targeted content, please make full-text search by clicking here.
Discover the best professional documents and content resources in AnyFlip Document Base.
Search
Published by beldean.ciprian, 2022-05-11 13:29:30

Fram si Bumbic - Preview

FRAM_divort BT 16 feb_Low

SERIA EMOŢIONAL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BUJA, CRISTINA

    Fram şi Bumbic, cel cu două case / Cristina Buja, Alexandra Abagiu.
- Cluj-Napoca : Deveo Media, 2022

    ISBN 978-606-94548-6-2
I. Abagiu, Alexandra
821.135.1

Tehnoredactare: Adrian Barbu
Lumea lui Fram © 2022
www.lumealuifram.ro

[email protected]
Tel. 0364-141710
Cluj-Napoca

Cristina BUJA Alexandra ABAGIU

Fram

Si bumbic,

cel cu doua case

Lumea lui Fram - Cluj-Napoca 2022

Argument psihologic

Din păcate nu se poate evita cu totul durerea atunci când o familie începe să se destrame. Știu că
nimeni nu își dorește să ajungă în acest punct și știu că fiecare a făcut tot ce i-a stat în putere să evite
despărțirea. Uneori, pentru unii, divorțul rămâne singura opțiune. Și atunci începe pentru fiecare
un proces de doliu. Pentru că doliu nu este doar atunci când moare o persoană. Doliul este un
sentiment de tristețe, neputință și pierdere care apare atunci când cineva sau ceva foarte important
pentru noi este pierdut pentru totdeauna.
Chiar și în condițiile ideale, când ambii părinți au fost de acord cu divorțul, când fiecare dintre ei s-a
ocupat de propria durere fără a o proiecta asupra copilului, când acesta continuă să fie crescut și
sprijinit să se dezvolte de părinți sănătoși emoțional și echilibrați, divorțul nu este deloc plăcut pentru
copii. Așa că, este important ca părinții să vină cu resurse către copii și să îi ajute să își gestioneze
emoțiile dureroase. Copiii se pot trezi deodată cu multe sentimente confuze și conflictuale când trec
prin schimbări și situații dificile de viață. Pot simți furie, durere, teamă , mânie, dezamăgire, tristețe,
frică, rușine, vinovăție, dar și ușurare. Uneori ei au nevoie de mai mult sprijin, sau părinții au nevoie
de mai multe resurse; în astfel de situații vă îndemn să apelați la terapie.
Poveștile sunt o bună metodă de a ajuta copilul să gestioneze momentele dificile prin care trece.
Poveștile terapeutice le pot oferi copiilor abilitățile necesare pentru a face față situației, dar și o
perspectivă pozitivă asupra ei. Copiii se pot proiecta prin poveste într-un viitor în care viața este
așezată la locul ei. Astfel, puteți să le insuflați sentimentul de predictibilitate și stabilitate de care
orice copil are nevoie.
Poveștile în care copiii se regăsesc îi ajută să ventileze emoțiile dureroase, să își normalizeze
trăirile, să discute deschis despre ceea ce simt și trăiesc.
Cel mai bun și sigur predictor că un copil va avea reușite în viață, indiferent care sunt momentele
dureroase pe care le trăiește, este să aibă prezent lângă el un adult implicat, iubitor, blând, echilibrat

emoțional și cu standarde înalte de comportament (mod parental stabil și bună disciplină). Acest
lucru îi va oferi reziliență. Reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe
urma stresului și a evenimentelor care cauzează frică, durere și neputință.
Cel mai important rol în adaptarea copilului la nouă viață de după divorț îl are relația părinte-
copil.
O relație plină de iubire, grijă, afecțiune, atenție, conexiune, disponibilitate emoțională, comunicare
deschisă, care asigură un mediu pozitiv, sigur, predictibil, este cea care crește reziliența copiilor și
care asigură satisfacerea nevoilor pe care le au.
Ce îi mai poate ajuta pe copii să gestioneze divorțul fără tensiuni interne:
- Reducerea/eliminarea conflictelor dintre părinți după divorț;
- Libertatea copiilor de a fi apropiați de ambii părinți și a nu alege între ei. Un copil are nevoie de
ambii părinți și are dreptul la conexiune cu amândoi;
- Clarificarea faptului că ruptura din căsnicie nu este nici vina lor și nici responsabilitatea lor. Nu
există nici un lucru pe care ei ar putea să-l facă pentru a-i împăca pe părinți;
- Stabilitatea emoțională și psihologică a părintelui cu care petrec mai mult timp (de obicei mama),
pentru a putea asigura și stabilitatea emoțională și psihologică a copiilor;
- Implicarea părintelui cu care petrec mai puțin timp (de obicei tatăl) în aspecte care țin de educație,
dezvoltare emoțională și susținere financiară;
- Caracteristicile individuale ale copiilor – flexibilitate, deschidere, încredere în sine, dezvoltare
emoțională, reziliență;
- Tipul de practică parentală folosit de părinți, care ar trebui să asigure predictibilitate și stabilitate
(afecțiune, căldură, susținerea copilului pentru a comunica ce simte, limite și reguli clare și blânde);
- Împărțirea timpului cu copiii, asumarea responsabilității între cei doi părinți și coerență între
stilurile parentale;
- Sprijinul, atenția și căldura primite de la prieteni, familie extinsă, cadre didactice;
- Timp suficient pentru a integra și elabora ceea ce s-a întâmplat și pentru a se adapta la noua lor
viață.
Dacă divorțul a fost extrem de greu pentru tine, cel mai bun mod prin care îți poți ajuta copilul
este să cauți sprijin specializat.

Cele mai vulnerabile momente pentru copii sunt:
(pagina 26) Înainte de separare, când trăiesc în tensiuni permanente.
Conflictele dintre părinți reduc disponibilitatea emoțională de a răspunde nevoilor copiilor. Nu
implicați copiii în conflictele dintre voi. Pentru ei, acest lucru poate deveni o sursă de stres profund
care îi împiedică să se dezvolte cognitiv, psihologic și emoțional. Amintiți-vă că o jignire a unui
părinte este o insultă directă la adresa copilului.
(pagina 30) Când le spuneți pentru prima dată că veți divorța
Este important ca părinții să stabilească dinainte toate detaliile separării, în așa fel încât să le poată
răspunde cât mai clar copiilor atunci când vor pune diferite întrebări. Ajută ca anunțul divorțului să
fie făcut de ambii părinți, astfel încât copiii să audă o explicație comună despre ceea ce s-a întâmplat,
să accepte mai ușor „decizia finală” și să vadă în același timp că, deși se despart, părinții rămân o
echipă atunci când vine vorba de copii.
(pagina 33) Comunicând cu copiii într-un mod onest, deschis, direct și clar, fără false promisiuni și
fără acuzații și conflicte între părinți, ei vor percepe mesajul că decizia este finală și cea mai bună din
ce se putea alege. Acest lucru îi ajută să accepte că decizia nu depinde de ei și că nu pot face nimic
pentru a o schimba.
(pagina 34) Este important să subliniem mesajul că „mama și tata nu se mai iubesc între ei și nu mai
sunt fericiți împreună; de aceea au decis să fie fericiți separat, dar amândoi îl iubesc foarte mult pe
copil și vor continua să o facă și asta nu se va schimba niciodată”.
(pagina 37) Când sunt stabilite aranjamentele (cu cine stă, cât timp, unde, cine se mută)
Este de preferat să existe cât mai puține schimbări practice. Să continue să meargă la aceeași
grădiniță/școală, să locuiască în aceeași casă cu părintele cu care petrece mai mult timp (de obicei
mama). Când aceste schimbări sunt totuși inevitabile, îi poate ajuta să prezentați mutarea ca pe o
nouă aventură.
(pagina 38) Pentru a le crea un sentiment de control și putere, pot fi lăsați să ia anumite decizii sau li
se poate cere părerea față de situații care pot fi negociate (cum să fie amenajată noua cameră, care
părinte să îi ducă la înot, cine să îi ia de la școală). Copiii care se confruntă cu divorțul părinților se
pot simți neputincioși, iar luarea unor decizii îi ajută să își consolideze sentimentul de putere.
Când încep să trăiască în două case
(pagina 45) Tristețea și furia sunt o parte normală a procesului de separare, de doliu. Când copiii

sunt capabili să își exprime sentimentele este un semn bun că ies din starea de neputință și că se
simt în siguranță să se manifeste de față cu voi. Îi ajută să le rămâneți alături pe acest parcurs, să le
reduceți durerea.
(pagina 57) Le puteți face copiilor un calendar cu cod de culori cu ajutorul căruia să își poată da
seama cu cine vor sta în fiecare zi sau cine îi duce la diferite activități. Acest calendar îi va ajuta să
aibă predictibilitate, claritate și siguranță, dar și să vizualizeze că ambii părinți au grijă de ei.
(pagina 61) Procesul de adaptare după divorț durează și până la doi ani în funcție de fiecare copil.
Mulți copii regresează în această perioadă. Alții se poartă urât, sunt furioși, sfidători, agresivi,
distanți sau, din contră, sunt complianți și par mai maturi decât vârsta lor biologică. Îi ajută să
rămâneți calmi, blânzi, să îi susțineți și să îi întrebați cum se simt pentru a le crea contextul să
exprime emoțiile dureroase.
(pagina 62) Când le spun prietenilor
Când copiii preiau de la părinții lor ideea că divorțul este o rușine, vor prelua această rușine. Îi poate
ajuta să cunoască și alți copii ai căror părinți au divorțat pentru a le fi mai ușor să preia normalitatea
acestui proces. Este important să le amintiți că „deși divorțul te poate face să te simți diferit, tu
rămâi același, indiferent cu câți părinți locuiești”.
(pagina 65) Majoritatea copiilor cred că totuși părinții se vor împăca într-o zi și că ei sunt vinovați
pentru divorțul părinților. Astfel de idei fac parte din gândirea magică proprie mai ales copiilor cu
vârste între 4 și 11 ani. Atunci când ei se cred vinovați pentru divorț, cred automat și că pot face ceva
ca să îi împace. Când apar astfel de manifestări, care vă arată că ei au aceste credințe, este important
să întăriți mesajul că divorțul nu este nici vina, nici responsabilitatea lor și că nu ar putea să facă
nimic pentru a-și aduce părinții din nou împreună.
(pagina 69) Când au loc sărbătorile și evenimentele speciale
Este important să conștientizați și schimbările pozitive care au intervenit în familie în urma divorțului
și să le spuneți și copiilor. Îi ajută să petreacă momentele importante și cu un părinte și cu celălalt,
în măsura în care acest lucru se poate.
(pagina 70) Când părinții încep să se întâlnească cu alți parteneri
Îi ajută să accepte schimbările dacă le îmbunătățim percepția asupra lor și a familiilor în noua formă
în care există. Cel mai important mesaj care trebuie să însoțească fiecare copil înainte și după divorț
și de fapt în orice perioadă a vieții lui, este că „divorțul poate aduce multe schimbări, dar iubirea
dintre voi, dintre părinte și copil, rămâne neschimbată”.

Jocuri și activități care ajută copiii să facă față divorțului părinților
Când părinții se despart, copiii pot simți o diversitate de emoții dureroase – furie, teamă, dezamăgire,
tristețe, frică, rușine, durere, vinovăție, confuzie, neputință și chiar conflicte de loialitate. Uneori
acestea se transpun în comportamente considerate problematice: agresivitate, cooperare scăzută,
lipsa concentrării, opoziționism.
În această perioadă au mai mult ca oricând nevoie de iubire, de conectare cu părinții și de sprijinul
lor pentru a se regla emoțional. Pe măsură ce le citiți povestea „Fram și Bumbic cel cu două case”
vă îndemn să vă opriți din loc în loc, acolo unde îi simțiți că rezonează cel mai mult cu Bumbic și
să explorați împreună emoțiile folosind întrebări deschise. „Cum crezi că s-a simțit Bumbic când
părinții i-au spus că se despart?”; „De ce crezi că Bumbic nu a vrut să o ajute pe mama lui?”; „Cum
te-ai simțit tu când ...?”.
Jocurile terapeutice sunt o sursă de vindecare în aceste momente dificile.
Jocuri simbolice:
Într-un moment în care sunteți amândoi liniștiți și odihniți, puteți iniția un joc cu o familie de
animăluțe asemănătoare cu propria familie și să puneți în joc povestea voastră. „Mămica pisică
și tăticul pisoi nu se mai înțelegeau oricât de mult au încercat și au decis să locuiască separat etc”.
Puteți folosi și marionete, păpuși, omuleți lego, diverse figurine.
Jocuri de cooperare:
Construiți împreună un turn din perne, puse una peste alta, în pat, pe care le țineți voi atunci când
copilul se aruncă în ele. O activitate amuzantă care acordă și încredere copilului, dar și relației dintre
voi, este să vă legați o eșarfă la ochi și copilul să vă direcționeze într-un traseu pentru a ajunge la
linia de final. Puteți juca jocuri de societate de cooperare, cum ar fi Fram – Nu privi înapoi. Alte
idei simple: gătiți împreună, construiți o mașină din piese sau un turn din cuburi, creați împreună o
poveste.

10

Jocuri de inversare a raporturilor de putere:
Improvizați împreună un loc desemnat să fie o închisoare. Copilul este polițistul care prinde hoțul
(părintele), după ce îl aleagă prin casă. Adăugați mai mult umor prin scene în care hoțul se împiedică,
apoi cere de mâncare în închisoare sau alte dorințe „speciale”. Cel mai cunoscut joc este bătaia cu
perne, în care părintele este învins. Dacă aveți doi copii, ei pot face echipă împreună și astfel să
încurajați și colaborarea dintre ei. Jocul în care copiii se ascund prin casă pentru a vă speria este și
el de ajutor și stârnește mult râs. Ce face ca astfel de jocuri să funcționeze este să vă prefaceți ca
fiind slabi, nepricepuți, speriați. Stabiliți împreună anumite limite de siguranță.
Jocuri de regresie:
Sunt de obicei inițiate de copii atunci când se poartă ca bebelușii sau ca niște copii mai mici decât
sunt de fapt. Este în regulă să le intrați în joc, le va da sentimentul de siguranță, de susținere și
iubire. Puteți să îi țineți în brațe, să îi legănați, să le cântați cum o făceați când erau bebeluși, să
le dați să mănânce. Pentru mulți dintre ei este o modalitate prin care repun în scenă amintiri din
vremea când părinții nu erau separați.
Jocuri absurde:
Sunt tipul de activități în care părinții sau copiii (sau cu toții împreună) au un comportament absurd,
exagerat sau fac greșeli. Părinții pot iniția aceste jocuri sau pot încuraja inițiativele celor mici. De
exemplu, vă puneți șosetele pe mâini, ca și cum v-ați încurcat, încercați să vă puneți pantalonii în loc
de bluză etc. Când este ora de trezit pentru a merge la grădiniță sau la școală puteți să vă prefaceți că
sunteți o macara care îi duce cu greutate în brațe pentru că au mâncat prea multe pietre, bolovani,
ceva ciment, nisip, fier etc. Un alt joc presupune să inventați reguli amuzante pe care copiii nu le
respectă. De exemplu: „Nu ai voie să mănânci cu gura deschisă”, „Trebuie să te speli pe dinți cu
iaurt”, „Nu ai voie să dormi în pat”, „Când mănânci trebuie să ții ochii închiși”, „Pijamaua se poartă
pe dos”, „Laptele se bea doar cu lingurița”.

11



12

E o zi de vară, însorită și caldă.
Fram e în vizită la prietenul lui, Bumbic.
Se răcoresc – și se îndulcesc – cu câte o înghețată.
– Înghețata de căpșuni este cea mai bună înghețată

din Univers! susține Fram.

– Ba nuuu! îl contrazice Bumbic.
Înghețata de vanilie este

cea mai bună înghețată din Univers!
...De fapt, asta-i valabil acasă la tata. Acasă la mama
cea mai bună înghețată este cea de fistic. Sau de lămâie.

Aaa, ba nu, ba nu!
E cea de ciocolată cu zmeură,

amestecată și puțin topită.

13

, !?
,
,
,
cu zmeura
CiocolatAai aici?

– ...face Fram ochii mari.

– Nuuu, râde Bumbic.

Acasă la mama. Ea face înghețata asta.

Deja în imaginația lui Fram se înghesuie
cornete peste cornete

de înghețată cu ciocolată și zmeură.
– Și putem să mergem acum acolo? întreabă el.

14

15

16

– Azi stau cu tati, răspunde Bumbic.
Mâine merg acasă cu mami.

Dacă vrei, putem să ne întâlnim și mâine
și mâncăm atunci înghețata.
– Bumbic, am o întrebare,
dar nu prea știu cum să încep.

– Păi începe cum îți vine, râde Bumbic.
Doar nu suntem la școală!

– Bine, te întreb direct:
tu de ce ai două case?

17

– Am două case de când părinții mei au divorțat.

– Adică nu mai locuiesc împreună?
S-au despărțit?

De ce? se miră Fram.

– Pentru că nu se mai iubeau,
doar țineau unul la altul.
Dar nu se mai înțelegeau,
oricât de mult au încercat.

– Adică nu se mai iubeau, dar țineau unul la altul?
Cum vine asta?

18

19

20

– Adică așa cum țin eu la tine
fiindcă ești prietenul meu,
dar nu te iubesc așa, altfel,
ca să mă căsătoresc cu tine,

spune Bumbic, înghiontindu-l prietenește pe Fram.

Altfel?
– Cum adică altfel?
nu înțelege Fram.

21

– Nu știu exact,
că nu mi-au crescut suficient mustățile,

îi explică Bumbic.
Părinții mei au zis că o să înțeleg

din ce în ce mai bine
pe măsură ce voi crește
din ce în ce mai mult.
Așa cum la început am învățat mai întâi să fac

2+2

și acum știu să fac și

27+51,

dar tot nu știu cât fac

1 3 5 2 cu 1 7 5 3 .

Tu știi?

22

23

24

– Nuu... Dar pot să calculez câte zile mai sunt
până vine vacanța, îi face Fram cu ochiul.
– Mie îmi place cel mai mult vacanța!
Am și două case și două vacanțe.
Și vacanțele sunt vesele acum.

Înainte lucrurile erau altfel. Mami și tati se iubeau
foarte mult și se pupau și se îmbrățișau.
Iar eu mă băgam între ei
de zici că făceam o inimă uriașă.

Dar apoi, de la un timp, erau mereu supărați
și arătau de parcă aveau sprâncenele unite.

Uite-așa, se încruntă Bumbic.

25

Și era o distanță atât de mare între ei
că nu mai reușeam să ajung de la unul la altul.
Nici măcar cu mâinile întinse și ridicat pe vârfuri.

Și eu sunt mare, vezi?

...Uneori se certau în camera lor;
cică în șoaptă, dar eu îi auzeam prin perete.

Cred că uitau că leii au auzul foarte bun.
Alteori zici că se luptau în tăcere. Se uitau încruntat

unul la altul, dar niciunul nu zicea nimic.
Nu îmi plăcea deloc atunci.

Aveam impresia că or să înceapă
să zboare farfuriile prin jurul nostru
și să se trântească singure de parchet.

26

27

28

Într-o zi, mi-au zis că trebuie
să discutăm ceva important.
Nu mi-a plăcut cum a sunat

„CEVA IMPORTANT”.

Am mai discutat noi trei și altă dată.
Dar acum aveau fețele serioase,

speriate și neliniștite în același timp,
încât m-am speriat și eu.
Atunci, totul s-a schimbat.

29

– Bumbic, puiule, mi-a zis mami,
vrem să vorbim ceva important cu tine.
Noi, eu și cu tati, am decis să ne despărțim,

să divorțăm.

– Ce înseamnă „să divorțăm”? am întrebat-o.

30

31

32

– Divorțul înseamnă că doi adulți care sunt căsătoriți
nu mai vor să fie căsătoriți,

pentru că nu mai sunt fericiți împreună,
mi-a răspuns tati.

– Scumpul nostru, noi nu ne mai iubim, așa, altfel,
cum se iubesc adulții, a spus și mami.
Noi ținem unul la altul ca doi prieteni.
Dar te iubim pe tine foarte mult.
Vom divorța unul de celălalt,
dar tu vei fi în continuare
iubit și îngrijit de amândoi.

– Nu vom mai fi soț și soție,
dar rămânem mami și tati.

33

– Dar eu nu vreau să vă despărțiți! Eu vreau să rămâneți
împreună! Vă fac eu să rămâneți împreună!
le-am strigat eu furios.

– Puiul meu scump, știu că îți este greu să accepți asta,
a spus mami. Știu că ai vrea să poți să faci ceva
să rămânem împreună. Știu că speri ca noi

să ne împăcăm. Dar este decizia noastră de adulți
și este definitivă.

– Te iubim amândoi, a zis și tati,
și este absolut în regulă ca tu să ne iubești pe amândoi.

Asta nu o să se schimbe niciodată.
Eu și mami divorțăm unul de celălalt,
dar nici unul dintre noi nu divorțează de tine.

34

35

36

– Și cine va sta cu mine?,
i-am întrebat pe amândoi.
– Vei sta cu mine o perioadă și cu tati o perioadă,
în așa fel încât să petreci timp cu fiecare dintre noi,

mi-a răspuns mami.
Și vei avea două case.

37

Am plâns mult atunci. Am fost foarte trist.
– Este în regulă să fii trist, puiul meu,
a încercat mami să mă liniștească.
Îmi pare rău, știu că acum îți este greu.
Te iubim tare mult, puiule!

Adevărul este că lucrurile nu au rămas așa grele
pentru totdeauna, dar o vreme au fost.
Și m-am mutat.

38

39

40

– Și cum te-ai simțit? întreabă Fram.
– Uneori eram furios pe ei

și atunci refuzam să plec de la tati sau de la mami.
Sau făceam tot felul de lucruri
care acum mi se par amuzante.

Râd împreună cu mami când ne amintim.

41

– Ce fel de lucruri făceai, Bumbic?
– Într-o zi, am venit cu ea de la cumpărături,
unde îi cerusem să îmi cumpere înghețată de mure,

zmeură,
fistic,

banane,
ciocolată
și lămâie.
Ea mi le-a cumpărat pe toate.
Atunci făceau multe lucruri pe care le ceream,
deși nici nu voiam atâta înghețată
și nici nu îmi plăcea toată.
Mama ducea 3 plase într-o mână și 3 plase în alta
și ursulețul meu de pluș la subraț.

42

43

44

– Bumbic, puiule, mi-a spus ea,
te rog să mă ajuți cu plasa asta.
Nu pot să le duc singură pe toate.

Vedeam bine că-i obosită.
Atunci am pus o mână în șold,
m-am uitat fix pe sub gene și am țipat la ea.

-NU!

Ți-am zis eu să nu divorțezi! Dacă ai divorțat, acum să le
cari singură!

45

Mami a lăsat toate plasele pe alee,
s-a pus pe jos lângă mine,

m-a mângâiat pe coama mea zbârlită de supărare
și mi-a explicat că adulții nu rămân căsătoriți

doar ca să aibă cine să care plasele de la cumpărături.
Oricât de grele ar fi ele.

Nu e corect nici față de tati, nici față de mami,
nici față de copiii lor.

Și adulții au nevoie de iubire de la adulți.
M-a pupat pe năsuc și m-a întrebat dacă îmi place

înghețata de ciocolată cu zmeură
amestecată și puțin topită.

Atât de mult am stat în brațele ei!

46

47

48


Click to View FlipBook Version
Previous Book
Modul Gaya
Next Book
haifa_rus13v5