Revista Alter Ego

Alter e.go Nr. 6/2020

UTILIZAREA TIC ÎN PROCESUL DE
PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Utilizarea calculatorului în procesul de învăţământ devine o necesitate în condiţiile
dezvoltării accelerate a tehnologiei informaţiei. Pentru noile generaţii de elevi, deja obişnuiţi cu
avalanşa de informaţii multimedia, conceptul de asistare a procesului de învăţământ cu calculatorul
este o cerinţă intrinsecă.
A intrat deja în obişnuinţa zilnică Calculatorul poate fi utilizat în procesul
utilizarea calculatorului, pentru comunicare, de predare –învăţare de către profesor şi elev în
informare, instruire. Conceptul de asistare a scopul intermedierii activităţii de predare
procesului de învăţământ cu calculatorul interumană ce are loc între cei doi poli
include: educaţionali : profesor şi elevi.
- predarea unor lecţii de comunicare de Avantajele şi dezavantajele instruirii asistate de
cunoştinţe; calculator
- aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor Această metodă depinde nu numai de calitatea
cunoştinţe; calculatorului ci şi de condiţia pedagogică
- verificarea automată a unei lecţii sau a unui asumată la nivelul programelor elaborate special
grup de lecţii. pentru :
Numită de unii “inovaţia tehnologică - Conştientizarea valorii interactive a
cea mai importantă a pedagogiei moderne”, informaţiei alese ;
instruirea asistată de calculator (IAC) - Sistematizarea rapidă a unui volum mare
contribuie la eficienţa de informaţii ;
instruirii, este un rezultat - Difuzarea eficientă
al introducerii treptate a a unor informaţii
informatizării în esenţiale solicitate
învăţământ. de un număr ridicat
Interacţiunea elev- de participanţi la
calculator permite actul didactic ;
diversificarea strategiei - Individualizarea
didactice, facilitând reală şi completă a
accesul elevului la actului învăţării,
informaţii mai ample, mai adaptabilă la ritmul
logic organizate, fiecărui elev prin
structurate variat, ,,asistenţă
prezentate în modalităţi pedagogică
diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul imediată,realizată/realizabilă de/prin
în sine ca obiect fizic, înglobând chiar calculator ;
configuraţie multimedia, produce efecte - Stimularea capacităţii profesorului de a
pedagogice imediate, ci calitatea programelor deveni un adevărat educator :ghid şi
create şi vehiculate corespunzător, a produselor animator, evaluator şi îndeosebi formator
informatice, integrate după criterii de eficienţă preocupat de cultivarea atitudinilor
metodica în activităţile de instruire. superioare’’
Modernizarea pedagogică implică deci, În instruirea asistată de calculator rolul
existenta echipamentelor hardware esenţial revine educatorului. Pe lîngă o serie
(calculator), a software-lui (programelor) şi a de avantaje,această modernă şi eficientă
capacităţii de adaptare a lor, de receptare şi formă de învăţare are şi anumite limite :
valorificare în mediul instrucţional. - Individualizarea excesivă a învăţării duce
Numită şi « inovaţia tehnologică cea mai la negarea dialogului elev-profesor şi la
importantă a pedagogiei moderne », instruirea izolarea actului de învăţare în contextul
asistată de calculator – IAC – contribuie la său psihosocial ;
eficienţa instruirii, este un rezultat al introducerii - Segmentează şi atomizează prea mult
treptate a informatizării în învăţămînt. materialul de învăţat;

Prof. Mirela PÎRVA




47

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


CALCULATORUL – MIJLOC DIDACTIC


Calculatorul este perceput pe rând, ca o jucărie, o unealtă, o resursă de informaţii. Calculatorul
permite o mai bună instruire a fenomenului studiat, pe baza repetării acestuia, până la înţelegerea deplină.
Acceptînd ideea civilizaţiei informatice. trebuie admisă şi aceea a instruirii în spiritul interesului pentru
informaţie ( aceasta fiind privită ca resursa cea mai de preţ a omenirii, neconsumabilă şi conştientizată
doar de puţin timp ca resursă naturală). Deci informaţia a devenit un element al infrastructurii şi aceasta a
determinat apariţia unui fenomen important: comanda socială a societăţii impune tot mai mult însuşirea
unei cît mai largi culturi generale informatice. Adică, luînd în seamă necesităţile automatizării, robotizării,
cibernetizării pe scară largă a proceselor economice rezultă imperativul familiarizării, încă de pe băncile
şcolii cu modul de lucru şi cu facilităţile oferite de tehnica de automatizare.
Se diferenţiază mai multe nivele de - Prescrie, în funcţie de rezultatele la un test
asimilare a calculatorului în învăţământ : diagnostic, ce secvenţă va studia în continuare
- Nivelul iniţierii şi acomodării (ciclul primar şi un anumit elev.
gimnazial) ; Posibilităţile mediilor bazate pe computer
- Nivelul aprofundării şi exersării (ciclul în ceea ce priveşte tratamentul, înregistrarea şi
liceal) ; regăsirea informaţiei vor determina introducerea
- Nivelul dezvoltării de aplicaţii cu grad înalt de în practica pedagogică a situaţiilor în care elevul
complexitate (ciclurile universitar şi va dobîndi cunoştinţe şi competenţe în mod
postuniversitar) ; autonom, în conformitate
În literatura de cu interesele şi aspiraţiile
specialitate se disting proprii, prin intermediul
două moduri, nu neapărat unor instrumente
exclusive de intervenţie a informatice.
computerului în instruire : În loc de
- Direct – cînd concluzii : Tehnologia
computerul informatiei si a
îndeplineşte comunicatiilor ( TIC) este
principala sarcină una din disciplinele
a profesorului, fundamentale care face
adică predarea ; parte din planurile de
- Indirect – computerul învăţământ.
funcţionează ca Utilizarea
manager al calculatorului în procesul
instruirii. instructiv-educativ va conduce la deplasarea
Intervenţia directă a computerului se poate accentului de la un mediu de învăţare centrat pe
face printr-un soft educaţional şi este descrisă de profesor la unul centrat pe elev, în care profesorii
termenul Instruire Asistată de Calculator, IAC. nu mai reprezintă sursa de informaţie şi de
Intervenţia indirectă constă în utilizarea transmitere a cunoştinţelor, ci colaboratori ai
computerului pentru controlul şi planificarea elevilor, aceştia transformându-se din receptori
instruirii în care calculatorul preia o parte din pasivi de informaţie în factori activi în propria lor
sarcinile profesorului : educaţie.
- Prezintă elevului obiectivele de atins şi părţile Pentru a fi eficiente, mijloacele ITC
componente ale cursului ; (internet şi tehnologia informaţiilor) trebuie
- Atribuie sarcini de lucru specifice din manualul combinate cu tehnologii şi metode tradiţionale,
sau caietul de lucru asociat cursului respectiv ; astfel încât să conducă la îmbunătăţirea actului de
- Atribuie secvenţe IAC pentru diverse teme ; predare şi de învăţare, la partajarea cunoştinţelor
- Administrează teste pentru a determina şi a informaţiilor, la obţinerea unui grad sporit de
progresul elevului în raport cu directivele flexibilitate a învăţământului pentru a răspunde
prestabilite ; necesităţilor sociale concrete, la scăderea
- Înregistrează şi raportează rezultatele obţinute la costurilor educaţiei şi la îmbunătăţirea eficienţei
teste pentru elev sau profesor ; sistemului de învăţământ.
Calculatorul nu poate însă înlocui
profesorul, după cum cartea nu poate face să

__________
48

Alter e.go Nr. 6/2020

dispară lecţia de clasă şi nici nu poate substitui Învăţarea cu calculatorul are deci un demers activ,
celelalte mijloace de învăţământ. Practica arată că sprijinit pe caracterul interactiv al dialogului om-
pe măsura dezvoltării tehnicii şi tehnologiei maşină. Elevul învaţă fără emoţii, inhibiţia care
învăţământului, sarcinile şcolii şi profesorului apare în procesul ascultării tradiţionale, în faţa
cresc. Calculatorul poate să economisească tablei dispare. Munca cu calculatorul fixează
timpul, elevii se pot corecta singuri când greşesc, atenţia, solicită concentrarea şi beneficiază de
dar să nu uităm că rolul profesorului este imens, aceasta la momentul oportun.
deoarece elevii asimilează mai bine când sunt
puşi să se corecteze unii pe alţii, când fiecare
lucru neştiut de un elev creează o nouă problemă.
Prof. Nicoleta FRÂNCU-CEAUȘU

ADMINISTRAREA BUGETULUI PERSONAL
MIT VS. REALITATE

În agitația cotidiană, noi, tinerii, uităm adesea multe. Astfel că administrarea bugetului nostru
este într-adevăr o raritate. La acest fapt se adaugă și numeroasele mituri care neagă necesitatea
observării bugetului personal. De pildă:

Adevărat sau fals


1. Doar persoanele cu venituri Acesta este un mit. Oricine poate economisi!
însemnate pot face economii. Începe cu sume mici, care nu îți afectează
veniturile. Renunță la sucul și cornul de la
chioșcul școlii, pentru un sendviș sănătos preparat
acasă. Acesta este doar începutul. Treptat, vei
învăța să economisești.

2. Este normal să cheltuiesc tot ceea Secretul unui buget echilibrat este ca veniturile să
ce câștig. fie mai mari decât cheltuielile. Fiind elevi,
depindem financiar de părinți. Astfel, ne putem
confrunta cu situații critice, în care veniturile
părinților se reduc și, implicit, alocația noastră
scade. Economiile pe care le-am realizat ne ajută
să depășim astfel de momente. Sau, economisind,
putem să realizăm un proiect personal:
achiziționarea unui bun, participarea la o excursie
sau la o tabără școlară.

3. Nu dispun de venituri Organizarea bugetului este o modalitate de
semnificative, deci bugetul meu nu analiză a vieții din prezent, dar și un instrument
are nevoie de o analiză amănunțită. de planificare a activității viitoare. Tocmai pentru
că finanțele noastre sunt încă simplu de observat
trebuie să învățăm să le gestionăm. Această
activitate va fi mult mai utilă în viitor, când
cheltuielilor zilnice li se vor adăuga multe alte
cheltuieli precum: rate, facturi, specifice unui
buget de familie.







49

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


Decalogul unui buget inteligent
1. Fii realist, fă-ți planuri care pot fi
Cui nu i s-a întâmplat să cadă în îndeplinite!
cursa cumpărăturilor? Deseori intrăm în 2. Stabilește-ți prioritățile!
magazinul de la colțul străzii, fără a avea 3. Contabilizează-ți veniturile!
intenția de a achiziționa ceva, iar din vitrină 4. Analizează-ți cheltuielile!
ne zâmbește un obiect care ne ademenește și 5. Pune pe hârtie veniturile și
parcă strigă în urmă: „Ia-mă cu tine! Vreau să cheltuielile!
fiu al tău!”. În momentul acela realizăm că 6. Compară-le permanent!
viața noastră nu ar putea continua dacă nu 7. Fii un consumator informat!
intrăm în posesia respectivei tentații. Fără să 8. Alege oferta care corespunde
mai stăm pe gânduri, achiziționăm obiectul bugetului tău!
mult dorit și părăsim, asemenea unor eroi, 9. Învață să economisești!
magazinul. Suntem cuprinși de un sentiment 10. Administrează-ți cu seriozitate
de mulțumire, ca și când viața noastră ar fi bugetul, pentru a-ți administra cu
căpătat alt sens. Ajunși acasă, ne întâlnim cu inteligență viața!
un alt obiect prețios, portofelul, care pare să fi
pierdut ceva din greutatea inițială.
Deschizându-l, observăm că doar vântul mai care fiind analizat în detaliu nu mai pare atât
ține companie ultimelor monede. Suntem astfel de atrăgător, și cu o mare gaură în buzunar.
puși în situația de a compara golul din portofel Mândria se transformă în mânie și atunci apare
cu bunul care a determinat apariția acestuia. Cu veșnica întrebare: Cum să îmi administrez
ce ne-am ales? Cu un obiect complet inutil, inteligent bugetul, astfel încât să îmi pot
satisface trebuințele?
Răspunsul este simplu. Trebuie doar să urmezi: DECALOGUL UNUI BUGET INTELIGENT.
Iuliana Lăcrămioara MIHAI, clasa a XII-a E
Profesor coordonator: Simona Maria DUMITRESCU


Noţiunea de prietenie (lat.amicitia) în viziunea lui Cicero


Cicero, pe numele său complet Marcus Tullius Cicero (100-43 a.Chr.), a fost om politic,
orator celebru, filosof, moralist și scriitor roman, contemporan cu ilustrul împărat roman Caius
Iulius Caesar. El ne-a lăsat moștenire nu doar discursuri celebre, tratate de oratorie, ci și principii
morale pe care le-a preluat din filosofia greacă, adaptându-le însă mentalităților romane.

Trăind drama exilului, a înțeles ce apare într-adevăr ca un minunat remediu
înseamnă atât prietenia adevărată, împotriva solitudinii.
cât și lipsa prietenilor adevărați, Puţine opere morale ale lui
solitudinea. Atunci când izolarea Cicero au fost scrise mai liber,
și solitudinea pătrund în ființa mai direct, mai convingător, şi
noastră fără să le fi chemat, să le fi puţine au cucerit admiraţia
voit, să le fi acceptat, când cititorilor din toate timpurile ca
împrejurările ne aruncă într-un ,,Despre prietenie,'' (lat. ,,De
mediu nou, străin, indiferent, amicitia'') scrisă în anul 44 a. Chr.
uneori ostil, trebuința de a avea cu un an înaintea morţii sale, una
aproape de noi pe cineva căruia dintre lucrările filozofico-morale
să-i putem deschide inima, să-i ciceroniene, cu cel mai înalt grad
putem oferi afecțiune și în care să de reprezentabilitate, o oglindă a
putem găsi oricând înțelegere, concepţiei sale morale, căci în ea
sprijin, îngăduință, consolare, ne vorbeşte nu numai cărturarul, ci
omul şi prietenul, care evocă, într-
__________
50

Alter e.go Nr. 6/2020

un moment de mare frământare sufletească, Oricât de multe şi oricât de mari
preţul şi farmecul prieteniei ce i-a creat atâtea avantaje ar avea prietenia, ea e fără îndoială
satisfacţii şi de care n-a fost niciodată lipsit. mai presus de orice prin aceea că face să
Iată părerea lui Cicero despre avantajele strălucească dulcea speranţă în viitor şi nu lasă
ul

s
cur
a
j
ăb
ea
sc
ă
s
l
prieteniei: ă sau să piară. Căci prietenia
,,Care sunt, aşadar, coordonatele pe care dă mai multă strălucire împrejurarilor fericite
apare şi se dezvoltă prietenia? În primul rând, şi uşureaza nenorocirea, împărţind-o si
este necesară conştientizarea acesteia, căutarea împărtăşind-o.
şi asumarea ei. Unii pun mai presus decât Iubirea e de fapt impulsul iniţial la
prietenia bogăţiile, alţii sănătatea, puterea, legarea unei prietenii, de unde şi vine numele
onorurile, ba chiar plăcerea . Aceasta din urmă de prietenie. Foloase obţinem adesea chiar şi
este specifică, însă fiarelor, iar celelalte sunt de la cei care sunt cultivaţi printr-o prietenie
trecătoare şi nesigure plasate fiind, nu atât în făţarnică şi sunt respectaţi datorită
zona hotărârilor noastre, cât a incertitudinii şi împrejurărilor; în prietenie însă nu e nimic
a nestatorniciei sorţii. Subiectul prieteniei îl mincinos, nimic prefăcut, şi totul în ea e
constituie omul bun ( lat. homo bonus) care adevărat şi spontan. De aceea mi se pare că
este, în acelaşi timp, şi înţelept, şi capabil să prietenia îşi are originea mai degrabă în natura
atingă virtutea. O altă omului decât în nevoie, că
trăsătură definitorie este provine mai mult dintr-o
aceea că prietenia nu are înclinare sufletească, unită cu
drept cauză slăbiciunea, nici un sentiment de iubire, decât
căutarea foloaselor. Ca atare, din calculul folosului pe care
prietenia purcede din firea l-ar putea aduce.
(natura) umană, nu din Aşadar să hotărâm că prima
privaţiuni, se dezvoltă prin lege a prieteniei este aceasta:
ataşarea sufletească, prin să cerem de la prieteni ceea
dragoste, nicidecum prin ce e cinstit, să facem pentru
cugetarea la cât folos va prieteni ceea ce e cinstit, şi,
aduce. Liantul prieteniei fără să aşteptăm să fim rugaţi,
este, aşadar, dragostea, iar să fim totdeauna plini de zel,
firmamentul ei este să nu şovăim niciodată şi să
încrederea reciprocă; îndrăznim să ne spunem
caracterul unui adevărat sincer părerea.
prieten trebuie să fie simplu, De fapt, cei care
comun, să simtă la fel ( lat. îndepărtează din viaţă
simplex, comunis, prietenia, care este tot ce ne-
consentiens), aspecte ce se au dat mai bun şi mai plăcut
cristalizează prin încredere. zeii nemuritori, par că fac să
Dimpotrivă, un caracter cu dispară soarele din lume.
multe feţe şi încâlcit ( lat .multiplex et Ce este însă mai stupid decât ca, având
tortuosum), ce nu are aceleaşi simţăminte, este din belşug bogăţii, mijloace băneşti şi putere,
cur

a
ur
o
e
pr
s
e
t
a
po
ot
t
e
oc

ce

ba
să
-


instabil, incapabil de prietenia reală.
ni
:
pr

cu
şi
Asadar, prietenia între doi oameni cai, sclavi, îmbrăcăminte aleasă, vase de preţ,
are avantaje atât de mari încât abia pot să le şi să nu-şi câştige prieteni, adică podoaba cea
numesc. În primul rând cum poate fi viaţa cu mai de seamă şi cea mai frumoasă a vieţii?
adevărat pentru cel care nu-şi găseşte liniştea (…) chiar dacă ar rămâne neatinse celelalte
în iubirea mutuala a unui prieten? Ce e mai bunuri, care sunt un fel de daruri ale
plăcut decât să ai pe cineva cu care să Norocului, totuşi viaţa pustie şi lipsită de
îndrăznesti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu prieteni n-ar putea fi plăcută.
tine? Ce preţ ar avea bucuria în împrejurari Aşadar eu socotesc că în prietenie trebuie să
fericite, dacă n-ai avea pe cineva care să se ţinem seama de aceste condiţii: pe de o parte,
bucure de ea la fel ca tine ? Iar nenorocirea ar moravurile prietenilor să fie alese; pe de alta,
fi greu s-o înduri fără cineva care s-o suporte să existe între ei o înţelegere în toate privinţele,
,
a

i
p
ci
ţ
ex

o
e
ce
ş

i
î

i
î
şi mai greu ca tine. stfel
n
de
i
r
ă
ă
i
n
f
n
dor
i
e,
nţ
încât, dacă s-ar ivi cazul să fim obligaţi a
51

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


sprijini interese mai puţin superiori în legăturile lor
drepte ale prietenilor în care ar strânse de prietenie trebuie să
fi angajate viaţa sau reputaţia se facă egalii inferiorilor lor,
lor, să ne abatem puţin din tot astfel cei inferiori nu
drumul drept, numai să nu trebuie să se întristeze că
ieşim din aceasta cu totul prietenii lor îi întrec prin
dezonoraţi; căci în prietenie talent, situaţie sau rang. De
putem merge cu iertarea aceea cei care sunt superiori
numai până la un anumit nu numai că trebuie să se
punct. Nu trebuie însă să coboare la nivelul prietenilor,
ce
,
r
i
di
r
eun
v
î
n
e
-
bui
e
să
r

dar
i
t

nesocotim reputaţia noastră .
Aşadar, datoria celui fel, pe cei inferiori.
cuminte e să-şi înfrâneze, cum Trebuie să dai
înfrânezi un car de curse, fiecăruia mai întâi atât cât tu
elanul afecţiunii, pentru ca astfel să ne folosim însuţi poţi da, şi apoi, atât cât cel pe care-l
de prietenie ca de nişte cai struniţi, după ce-am iubeşti şi-l ajuţi poate duce.
pus la încercare într-o oarecare măsură Aşadar, după cum a sfătui şi a fi sfătuit e
caracterul prietenilor Unii şi-arată adesea caracteristic adevăratei prietenii – a sfătui cu
limpede lipsa de caracter, cei mai mulţi oameni sinceritate, nu cu asprime, a primi sfaturile cu
se dovedesc vinovaţi de aceste două păcate, răbdare, nu în silă – tot astfel trebuie să fim
uşurătatea şi slăbiciunea; sau, atunci când le convinşi că nu există în prietenie pacoste mai
merge bine, îşi dispreţuiesc prietenii, sau, când mare decât linguşirea, măgulirea, încuviinţarea
t
or

i
c
a
r

că
ce
;

cu
ci
or
i
prietenii sunt în nenorocire, îi părăsesc.
e
r
i


să
e
e
d
n
f
l
ebui
î
ât
ăm
Iar fundamentul acestei stabilităţi şi statornicii multe nume acest viciu al oamenilor uşuratici
pe care le căutăm în prietenie e buna-credinţă; şi înşelători, care spun totul ca să placă altuia,
căci tot ce e nesincer e instabil. Afară de şi nimic de dragul adevărulu De altminteri,
aceasta, se cuvine să alegem un prieten această linguşire, oricât de primejdioasă ar fi,
deschis, apropiat şi în deplin acord cu noi, nu poate dăuna totuşi nimănui decât celui care
adică având aceleaşi înclinări ca şi noi. Toate o primeşte şi se încântă de ea. Aşa se face că la
acestea contribuie la fidelitate; într-adevăr, o vorbele linguşitorilor îşi pleacă urechea mai
fire schimbătoare şi complicată nu poate fi ales cel care el însuşi se aprobă şi e foarte
credincioasă şi nici acela care nu are aceleaşi încântat de sine.
înclinări ca şi noi şi nu ni se potriveşte ca fire Căci prietenia nu este altceva decât
ă
ur
or

n
i
uc
l
nu poate fi sigur sau statornic.

ne
a
t

i


ut
v
or


r
dep
eg
ea
i
er
ur
l
el

n
î
l
di
ţ
Trebuie să se adauge la aceasta o anumită si umane cu bunăvoinţă si înţelelepciune.
gingăşie în vorbă şi în purtări, un condiment Desigur, nu stiu dacă, fiind exceptată
destul de preţios al prieteniei. Firea închisă şi înţelepciunea a fost dat ceva mai bun decât
seriozitatea în orice împrejurare au, ce-i drept, aceasta de către zeii nemuritori. Prietenia
o anumită gravitate, dar prietenia trebuie să fie presupune foarte multe lucruri; oriîncotro
mai destinsă, mai liberă, mai plăcută şi mai te-ai întoarce este prezentă ; nu este exclusă
nopo
,
ă
r
t
es
i
t

e
un
nu
l
un

oc
n

;
i
n
di
înclinată spre orice amabilitate şi bunăvoinţă.

c
i
n
i
c
t
oda

i
ă
Nu trebuie să ne saturăm de prietenie ca de alte niciodată nu este supărătoare; așadar nu ne
lucruri; cele mai vechi prietenii, întocmai ca folosim de foc, de apă, în mai multe locuri
vinurile care îşi duc bine anii, trebuie să fie asa cum ne folosim de prietenie.
cele mai plăcute, şi este adevărată vorba că Iar pe voi vă îndemn să preţuiţi atât de
trebuie să mănânci multe baniţe de sare mult virtutea, fără de care prietenia nu poate
împreună cu cineva pentru a-ţi îndeplini exista, încât, afară de ea, să nu socotiţi nimic
datoria de prieten. Prieteniilor noi însă, dacă mai presus decât prietenia.
ne fac să sperăm, întocmai ca plantele Prietenia se consolidează în timp şi prin dovezi
neînşelătoare, că vor da rod, nu trebuie să fie pragmatice, fapt ilustrat de Cicero prin apelul
respinse nici ele, totuşi cele vechi trebuie să-şi la proverbe, aforisme şi sentenţe într-o
păstreze valoarea; căci timpul şi obişnuinţa au exprimare concisă şi clară: lat. Amicus est

am
t
i

un

ș
o foarte mare importanţă în prietenie.
i

l
t
es


a

i

dem.
er
l

(
ca
et
quam
Pr
enu
t

e
Dar lucrul cel mai însemnat în prietenie e să fii al doilea eu.); lat. Animae dimidium meae
egal cu inferiorul tău după cum cei care sunt amicus est. (Prietenul este jumătatea sufletului
__________
52

Alter e.go Nr. 6/2020

meu.); lat. Sine amicitia vitam esse nullam. extremum vitae permanere (Nimic nu este mai
(Fără prietenie nu există viață.); lat. Solem ex greu decât ca prietenia să dureze
mundo tollere videntur qui amicitiam e vita până la sfârşitul vieţii.); lat. Amicus certus in
tollunt (Cei ce înlătură prietenia din viaţă par a res incertur cernitur ( Prietenul sigur se
înlătura soarele din lume.); lat. Virtus et cunoaște într-o împrejurare nesigură) .
conciliat amicitias et conservat (Corectitudinea
apropie prieteniile şi le păstrează. ); lat. Nihil
difficilius esse quam amicitiam usque ad

prof. lb. latină Cameluţa POPESCU




DICTA CLARA (6)

CRESCIT AUDACIA EXPERIMENTO (lat. DE GUSTIBUS (et coloribus) NON
,,Îndrăzneala crește odată cu experiența”) – DISPUTANDUM (lat. ,,Despre gusturi și
Legenda spune ca Plinius Junior îi povestește culori nu trebuie să se discute”) – Adagiu al
amicului său Caninius o întamplare cu un filosofilor scolastici din Evul Mediu, drept
delfin. Micuțul este speriat la început de justificare a libertății de a avea preferințe
animal, dar datorită comportamentului jucăuș personale, proprii, despre care nu este cazul să
al acestuia, îi dă curaj, astfel, devine mai se angajeze dispute. Astăzi nu se mai poate fi
îndrăzneț. Amândoi ajung foarte apropiați și au folosit pentru simplul motiv că exista bun gust,
o relație de prietenie foarte strânsă ,,nici unul, dar și prost gust.
nici altul nu se teme și nu este temut; crește
încrederea unuia, prietenia și curajul celuilalt”. POST NUBES LUX (lat. ,,Din întuneric,
Astfel, expresia ,,Crescit audacia experimento” lumină) – Prin această expresie reușești să
ne îndeamnă să încercăm mereu lucruri noi redai toată frumusețea începutului biblic, în
pentru a ne crește curajul, încrederea în sine și doar trei cuvinte ,, Și a văzut Dumnezeu că
mai ales de a ne mări orizontul. este bună lumina și a despărțit Dumnezeu
lumina de întuneric”.
FESTINA LENTE (lat. ,,Grăbește-te încet”) –
Suetonius – Istoricul atribuie aceste cuvinte lui CARPE DIEM / CARPE DIEM, QUAM
Augustus, care consideră ca pentru un MINIMUM CREDULA POSTERO Aceasta a
comandant de armată graba apărut la începutul unui vers
este păguitoare. Expresia a fost dintr-o odă a lui HORATIUS,
însușită de multe popoare, însemnând ,,Bucură-te de ziua
traducând-o în limba țării de azi și încrede-te prea puțin
respective. Francezii spun : în cea de mine”. Poetul se
Hâtez-vous lentement, adresează unei femei,
germanii: Eile mit weile, iar noi amintindu-i că ,,viața e scurtă”.
românii : graba strică treaba. De-a lungul timpului, unii au
interpretat expresia ,,carpe
VERBA VOLANT (lat. diem” în sens negativ, ca un fel
,,Cuvintele zboară, cele scrise de incitare la hedonism, o
rămân”) – Terentius – Acest concepție care proclamă
proverb latin ne sfătuiește să plăcerea drept binele suprem.
fim atenți ca, în anumite În realitate, ,,carpe diem”
situații, prin cuvântul scris să exprimă îndemnul ca fiecare să
nu lăsăm probe materiale se bucure de prezent, în ideea
despre o opinie, despre un fapt. că viitorul este incert și toate
De asemenea, scriitorii sunt ale vieții sunt trecătoare.
avertizați că vor fi apreciați
după scrierile lor.
Ingrid DEACONESCU, clasa a IX-a E



53

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


RELAŢIA ŞCOALᾸ-FAMILIE


Unitatea de acṭiune a ṣcolii ṣi a familiei este o cerinṭӑ de bazӑ pentru buna educaṭie a
copiilor.”Familia este ṣcoala ȋn care eṣti deopotrivằ profesor ṣi elev”(Ioan Gyuri Pascu).Ȋntre
sarcinile pe care le pune ṣcoala ȋn faṭa copiilor ṣi cele pe care le pune familia trebuie sӑ existe
consecvenṭӑ ṣi unitate.
Rolul conducӑtor ȋn educaṭia elevilor ȋl condițiile concrete, fiecare familie stabilește
are ṣcoala. Familia trebuie sӑ sprijine ȋnsӑ, orarul de muncӑ și de odihnӑ al elevului,
permanent, activitatea educativӑ a ṣcolii. Ȋn timpul cȃnd sӑ ȋnceapӑ pregӑtirea temelor, cel
timpul cȃt copilul este elev, deci atȃt timp cȃt destinat pentru joc și ocupații recreative alese
copilul aparṭine colectivului ṣcolii, familia ȋn mod liber de cӑtre copii, timpul cȃnd sӑ
trebuie sӑ ṭinӑ legӑtura directӑ cu ṣcoala ṣi sub presteze anumite servicii pentru familie.
ȋndrumarea acesteia va organiza activitatea lui Atunci cȃnd prin repetare un asemenea regim
acasӑ. devine obișnuințӑ pentru școlar, controlul
Ṣcoala este interesatӑ sӑ colaboreze cu pӑrinților va fi din ce ȋn ce mai redus. De o
familia, sӑ-ṣi facӑ din ea un aliat, pentru ca mare importanțӑ pentru ca elevul sӑ obținӑ
acṭiunea sa educativӑ sặ fie mai profundӑ ṣi de succese la școalӑ este modul cum pӑrinții ȋși
duratӑ. Colaborarea ṣcolii cu familia este ajutӑ copiii la ȋnvӑțӑturӑ. Ei ȋi vor sprijini sӑ
necesarӑ ṣi ȋn vederea unei informӑri reciproce ȋnvingӑ primele dificultӑți și ȋi vor ȋncuraja
cu privire la dezvoltarea copilului, la pentru primele succese. Alarmați de situația
comportarea lui, școlarӑ precarӑ, unii
pentru cunoaṣterea lui pӑrinți recurg la
din toate punctele de “ajutorarea” copiilor
vedere. prin meditații, fӑrӑ sӑ
Cadrele realizeze cӑ prin
didactice organizeazӑ acestea ȋncurajeazӑ
ṣi conduc activitatea lenea, nepӑsarea,
instructiv-educativӑ dezinteresul elevilor
din ṣcoalӑ, prelucreazӑ fațӑ de munca de
ṣi transmit cunoṣtinṭele ȋnvӑțare. Ȋn acest sens,
prevӑzute de cuvintele lui Jan Amos
programele ṣcolare, Comenius sunt pe
modeleazӑ deplin edificatoare: ”A
personalitatea copilului, desfӑṣoarӑ activitӑṭi reuși la ȋnvӑțӑturӑ și a rӑmȃne ȋn urmӑ din
extracurriculare ṣi extraṣcolare. Ele sunt punct de vedere moral ȋnseamnӑ mai curȃnd a
responsabile de aspectele organizӑrii ṣcolare, rӑmȃne ȋn urmӑ decȃt a reuși”. Este bine cȃnd
de atmosfera generalӑ. Ȋn funcṭie de copilului i se asigurӑ tot ceea ce are nevoie
personalitatea acestora ṣi de stilul didactic ṣi pentru dezvoltarea sa fizicӑ și psihicӑ, dar este
pedagogic se instaleazӑ un anumit climat ȋn rӑu cȃnd nu se pӑstreazӑ mӑsura ȋn aceastӑ
grupul celor pe care ȋi educӑ. direcție.
Unul din cele mai importante obiective Obținerea unor rezultate bune la
educative ale ṣcolii ṣi familiei este formarea la ȋnvӑțӑturӑ este condiționatӑ și de ținerea de
elevi a unei atitudini pozitive ,conṣtiente faṭӑ cӑtre pӑrinți a legӑturii cu școala. Aceștia
de ȋnvӑṭӑturӑ.Aceasta reprezintӑ condiṭia trebuie sӑ știe necontenit care este situația la
ȋnsuṣirii temeinice a cunoṣtințelor prevӑzute ȋn ȋnvӑțӑturӑ a copilului, la care obiecte de
programele ṣcolare ṣi,ȋn acelaṣi timp,garanṭia ȋnvӑțӑmȃnt obține succese, la care ȋntȃmpinӑ
continuӑrii acestei activitӑṭi ṣi dupӑ absolvirea dificultӑți, cum se comportӑ cu colegii, ce
ṣcolii.De aceea,ȋncặ de la debutul atitudine are fațӑ de muncӑ. Pentru realizarea
ṣcolaritӑṭii,copiii trebuie deprinṣi treptat sӑ acestui obiectiv familia poate folosi și
ȋnveṭe din convingere,din proprie informațiile pe care copilul le dӑ despre
iniṭiativӑ,independent. activitatea lui la școalӑ: cum a fost apreciatӑ
Sub ȋndrumarea școlii, familia munca lui și cea a colegilor, ce a lucrat, ce
stabilește regimul de viațӑ al copilului și greutӑți a ȋntȃmpinat. Dar mult mai valoroase
vegheazӑ la respectarea lui. Ținȃnd seama de sunt informațiile pe care pӑrinții le pot primi

__________
54

Alter e.go Nr. 6/2020

de la cadrele didactice. Acestea nu numai cӑ școlii: aceea de a fi principalul izvor de culturӑ
aratӑ ȋn ce direcție ȋntȃmpinӑ copilul greutӑți, și factor de civilizație, iar școala vede ȋn
dar oferӑ și ȋndrumӑri corecte și competente familie un aliat, un colaborator sincer,
pӑrinților. permanent și direct interesat de ȋntregul proces
Colaborarea școlii cu familia este instructiv-educativ. Ca orice relație
necesarӑ ȋn vederea unei informӑri reciproce partenerialӑ, relația școalӑ-familie trebuie
cu privire la dezvoltarea copilului, la construitӑ cu migalӑ și cu mӑiestrie.
comportarea lui, la cunoașterea lui O concluzie care se impune este aceea
multilateralӑ. Cele mai ȋnsemnate forme de cӑ atitudinea elevului fațӑ de muncӑ și fațӑ de
colaborare dintre școalӑ și familie sunt: ȋnvӑțӑturӑ este rezultatul influențelor educative
vizitarea familiei elevilor de cӑtre cadrele exercitate de familie și școalӑ asupra lui. Dacӑ
didactice, vizitarea școlii de cӑtre pӑrinți pӑrinții și cadrele didactice se preocupӑ nu
pentru ședințele și lectoratele lunare cu aceștia, numai de suma cunoștințelor pe care și le
sau ore de convorbiri cu pӑrinții de cȃte ori ȋnsușește școlarul, ci și de atitudinea lui fațӑ de
este necesar. Școala mai poate folosi și alte munca educativӑ, dacӑ elevul ȋși pregӑtește
forme de ȋndrumare pedagogicӑ a pӑrinților, lecțiile din proprie inițiativӑ,ȋn baza unor
cum ar fi organizarea unui colț cu articole din deprinderi de muncӑ bine consolidate și a
presӑ, broșuri și cӑrți care trateazӑ despre obișnuinței de a munci sistematic, se poate
educația copilului ȋn familie, sau folosind afirma cu certitudine cӑ activitatea educativӑ a
corespondența cu pӑrinții. școlii și a familiei a fost ȋncununatӑ de succes.
Familia și școala sunt instituții ce au Este bine ca elevii sӑ ȋnvețe ȋncӑ de
un rol esențial ȋn crearea spiritului social al mici, cӑ „Ȋn cӑminul familiei, copiii trebuie sӑ-
copilului. Acestea ȋl pregӑtesc pentru o i respecte pe pӑrinți, ȋn afara cӑminului pe
integrare optimӑ ȋn viața socialӑ. O bunӑ toatӑ lumea, iar ȋn singurӑtate pe ei ȋnșiși”,
colaborare ȋntre școalӑ și familie este posibilӑ dupӑ cum spunea regele grec Demetrius.
numai atunci cȃnd familia ȋnțelege menirea

Prof. Georgiana VLADU


CÂTEVA BARIERE ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ

Pornind de la celebra expresie a lui informare, scăzându-i simțitor randamentul și
Immanuel Kant „Omul nu poate deveni om denaturându-i menirea.
decât prin educație„, putem afirma că doar Este normal ca orice muncă depusă de
educația este cea care influențează cursul către om să aibă și minusurile ei, însă având în
existenței umane, iar omul nu poate să-și vedere că această muncă presupune educarea
însușească această educație decât de la alți copiilor pentru integrarea lor viitoare în
oameni. societate, este nevoie de mai multă atenție,
Educația în sens larg presupune artă, cercetare și adaptabilitate în timpul
pregătire, îndemânare, capacități interacțiunii cu elevii.
psihopedagogice, valori, dar și talent. Fiind Unele bariere didactice apar în
practicată de generații întregi, aceasta trebuie momentul în care profesorul nu adaptează
să atingă perfecțiunea. Mai mult, comunicarea conținutul didactic la particularitățile de vârstă,
dintre profesor și elevi poate întâmpina unele intelectuale sau chiar aptitudinale ale elevilor.
bariere în momentul în care cadrul didactic Conform spuselor lui Sălăvăstru, citat de
oferă o cantitate mare de informații, fără a ține C.Cucoș, în timpul comunicării didactice
cont de partenerii prezenți în procesul didactic, „orice disonanță în raport cu funcționarea
reducând semnificativ rolul acestora din urmă, normală în calea realizării principalelor
dobândind astfel un statut de receptor pasiv și componente ale acesteia (receptor, emițător,
depersonalizat, în urma cărora comunicarea mesaj, canal ) poate constitui un obstacol” în
didactică se transformă în simplu act de vederea transmiterii informațiilor didactice
într-un mod cât mai eficient .







55

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


Există o serie produsă într-o manieră „
întreagă de bariere care defectuoasă„ , se
pot apărea în timpul instalează eșecul didactic
procesului didactic, dar sau apar anumite
mai ales al comunicării, dificultăți în activitatea
astfel trebuie să ținem desfășurată împreună cu
cont de starea de moment elevii.
a elevului, acordându-i De asemenea,
spațiu, mai ales atunci relația dintre profesor și
când este bolnav sau elevi urmărește prin rolul
obosit, adaptându-ne la său „funcțional sau
capacitățile sale de disfuncțional„ întărirea
concentrare. sau chiar distrugerea
Potrivit profesorului Vasile-Ovidiu colectivului de elevi.
Tabacu, putem vorbi de prezența a patru mari Este esențială identificarea motivelor
scopuri în momentul în care folosim limba, fie care stau la baza declanșării blocajelor
ea vorbită sau scrisă, și anume : comunicării, ținând cont mai ales de atitudinea
- să fim receptaţi (auziţi sau citiţi); pe care elevii o afișează în timpul activităților
- să fim înţeleşi; didactice și mai puțin de cuvintele spuse de
- să fim acceptaţi; aceștia în vedere îmbunătățirii procesului
-să provocăm o reacție (o schimbare de instructiv-educativ.
comportament sau de atitudine). Astfel, s-a înregistrat că mesajele
Însă, în situația în care aceste obiective didactice transmise într-un climat pozitiv sunt
nu pot fi îndeplinite, fie din cauza unor mult mai bine reținute față de cele emise pe un
probleme de comportament, sau de limbaj, fond stresant, generat de frică, efort excesiv
derularea corespunzătoare a mesajelor sau chiar neplăcere, favorizând uitarea
didactice va fi întreruptă sau va conduce la o conținuturilor. În acest sens, Bernard este de
transmitere eronată a acestora. Așadar, „orice părere că „ emoțiile sunt parte componentă a
interferează cu procesul de comunicare poartă jocului social„, iar profesorul de vocație pe
denumirea de barieră, dificultate sau zgomot.„ lângă o cultură specială trebuie să dețină și
Același C. Cucoș subliniază că, în abilitatea de a crea o atmosferă deschisă
general, comunicarea urmărește activarea interacțiunii, încurajând astfel elevii să
competenței comunicaționale, care poate fi atât participe în mod activ la desfășurarea
dobândită cât și una aptitudinală, însă, în procesului didactic.
momentul în care aceasta lipsește sau este

Bibliografie:
1. Constantin Cucoș,2009, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice –
Ediția a III-a revăzută și adăugită , Editura Polirom , Iași.
2. Elena Truță și Sorina Mardar, 2007 „Relația profesor-elevi : blocaje și deblocaje „ Editura
Armis, București.
Prof. Alice URSEI


HUGGE SIG (BUCURAȚI-VĂ!)

În vacanța de vară am descoperit o carte, care mărturisesc că mi-a schimbat modul de a privi
lucrurile. Numele ei este “Hygge-Artă daneză a fericirii” de Marie Tourell Søderberg. Mai citisem
până atunci multe cărți de dezvoltare personală însă niciuna care să își pună amprenta asupra mea
așa cum a făcut-o lectura acestei cărți.

Acum, pentru cei ce nu cunosc sensul împăcat cu tine însuți, cu partenerul de viață,
acestui cuvânt o să introduc o definiție, așa cu oficiul de taxe și impozite și cu organele
cum oferă incipitul cărții scriitoarea și poeta tale interne.”
daneză Tove Ditlevesen. “Hygge este o stare Danezii s-ar simți rătăciți fără acest
de spirit, pe care o trăiești atunci când ești cuvânt. Ei își spun reciproc cât de mult

__________
56

Alter e.go Nr. 6/2020

așteaptă să petreacă multiple și cum să le
hygge împreună. Ei identific până și în cele
folosesc acest cuvânt atât mai mărunte lucruri.
cu valoare de substantiv Pentru mine
cât și de verb și adjectiv, hygge se manifestă
el fiind unul dintre cele atunci când împreună cu
mai des utilizate cuvinte prietenele mele ne
în această limbă. așezăm iarna în față
Dacă, în schimb, șemineului și într-o
dorești să folosești acest atmosferă caldă, pe un
cuvânt în vocabularul tău fundal de colinde
ar trebui mai înainte de românești și bem câte o
toate să înveți cum se cană de ciocolată caldă în
pronunță. Ultima parte a cuvântului este timp ce fiecare poartă în picioare câte o
simplă, deci o să încep cu această. Sunetul pereche de botosei tricotati, extrem de
“gge” din cuvântul “hygge” este asemănător cu călduroși. Și astfel, în aburul acela dulce care
“ga” din cuvântul “pungă”. “y” poți să îl se ridică deasupra cănilor noastre începem o
asociezi cu sunetul “i” din cuvântul “iubire”. discuție lungă despre așteptările și dorințele
Dacă le punem cap la cap, în sens invers, se fiecăreia. Aici e partea în care eu mă pierd în
obține pronunția [hiuga]. Felicitări, ai visele mele.
pronunțat ca un danez nativ! O altă activitate foarte hygge-ling este
Obișnuiam să atunci când petrec
văd lucrurile în nuanțe timpul în natură și citesc
de alb și negru, iar așa o carte bună, bucurându-
mi se manifestau și mă de razele soarelui
sentimentele. Eram care îmi mângâie fața. Și
bucuroasă dar dacă avea rămân acolo, izolată
loc un eveniment cu într-o lume total nouă pe
adevărat fericit care la care plănuiesc s-o
propriu să-mi producă o descopăr pas cu pas,
stare de exaltare, până când mă sună
entuziasm, iar dacă eram mama să merg la masă.
înconjurată de persoane O prăjitură
care trăiau în același bună, ascultarea unei
timp cu mine acest melodii, un joc de cărți
sentiment, el devenea și mai profund pentru că în familie și exemplele pot continua la nesfârșit
îl puteam împărtăși împreună cu cineva care îmi pot declanșa același sentiment.
mă înțelegea pe deplin în acel moment. Marie Tourell Søderberg, prin
Atunci când ceva rău se întâmpla intermediul cărții sale mi-a demonstrat că
resimțeam acea intrunecare a sufletului cu fericirea o poți găși oriunde pășești sau oriunde
fiecare celulă și atom din mine. Și lucrul cel ajungi cu inima: în interiorul camerei tale, la
mai rău din toată această poveste este că atunci locul de muncă, în natură, în ochii animalului
când te simți dărâmat pe interior se produc preferat sau chiar sub umbrela de ploaie. Tot
schimbări asupra aspectului tău fizic. Luminile ce trebuie să faci este să îți deschizi ochii și
din privire se sting și sunt înlocuite de un val sufletul și să lași lucrurile pur și simplu să se
de umbră. întâmple.
În rest, în ceea ce privește manifestarea Deși hygge este un concept profund
acestor două sentimente resimțeam o danez ce contopește tradiția dimensiunilor
neutralitate profundă. mici, cultură căminului, statutul social , și
Pe mine această carte m-a ajutat prin egalitarismul, această tradiție poate fi preluată
exemple concrete să reușesc să introduc mai de toate popoarele și adaptată la stilul oricărei
multe “trepte ale fericirii”-cum le numesc eu, persoane.
și să devin conștientă de manifestările ei
Mihaela –Iuliana BUNCILĂ, clasa a XII-a C





57

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


INCIPIT
Fragment din romanul Andreas, de Iuliana Mihai

De cum ieși din micul oraș de vinuri câte un model diferit, sunt sculptate cu
dai de lumea satului. Iar următorul oraș e la acoperiș sau fără, simple sau pompoase într-ale
sute de kilometri distanță de monotonia detaliilor. Dar toate crucile de acolo stau să
celuilalt. Nici satul nu mai e ca altădată. Parcă cadă și ajung să se sprijine una de cealaltă. Se
și el s-a modernizat. Cu cât te îndepărtezi mai sprijină una de alta ca la Domino. Ultima
mult de urban, dai de rădăcinile polisurilor. ajunge să se sprijine de gardul primei curți, a
Dacă mai mergi încă 11 kilometri de la ieșirea primei case care răsare pe uliță. Acolo nu stă
orașului, fie pe picioare, fie cu mașina sau mai nimeni. Rar mai vine proprietarul acasă pe
bicicleta, intri în Gușoeni. Înainte de a intra în la țară. Vine vara, dacă vrei să dai de el. E o
el, vezi ferma. Pe partea dreapta a drumului se doamnă și un copil. Copilul mă îndrăgește.
întinde un deal. Pe deal crește plantația de viță- Soțul e plecat în străinătate majoritatea
de-vie din care apare în fiecare toamnă a timpului. Nu prea mai trece pe aici.
fiecărui an la Crama Spîrleni vinul de Gușoeni. După ce treci de prima casă, dai iar de
Spîrleni e un alt sat al comunei Gușoeni. De pământ părăsit. La mijlocul terenului arabil e o
unde numele de Gușoeni? De la mitul baracă. Nu stă nimeni. Sunt doar buruieni.
oamenilor cu gușă ce ar fi trăit pe acele Înainte se adăposteau câinii de pe drum. Acum
meleaguri cândva. Pe partea stângă vezi nu mai sunt câini pe acolo. Pe partea dreaptă a
plantația de aluni. Sunt mereu puieți. În câțiva drumului pietruit e un șanț. Când eram eu mic,
ani vor fi aluni în toată firea lor de copaci. Dar era plin cu nămol. Era mocirlă. În mocirla aia
de câte ori trec pe acolo către orașul aflat la 11 am căzut cu bicicleta și m-am dus la mama cu
kilometri distanță, ei sunt mereu puieți. ciorapii mei albi plini de nămol urât mirositor.
Primul sat al comunei e Măgureni. Ca Eram plin de pământ până la coate. Eram
să ajungi la mine, urmezi ulița care se face la murdar și la gură. Acum s-a uscat. Pământul s-
3
dreapta lângă fermă. Ulița, zisă și N.A.T.O. - a crăpat.
așa e însemnat și pe un stâlp dacă treci pe aici Prima casă pe dreapta e a unei vecine
să vezi, pare să fie pustie. Drumul e pietruit. E care ne-a pârât pe mine și pe sora mea lui tata
drum de țară. Primarul zisese că asfaltează. că ne-am bătut când eram mici. Logic că am
La început vezi câteva case răsfirate. negat amândoi, că parcă mai rău ne bătea el
Și nu te înșeli. Chiar sunt răsfirate. Ulița nu se dacă afla că așa era. Fata ei, Diana, mereu îi
deschide cu o casă, ci cu un lot de pământ care cerea voie lui tata pentru noi să mergem
se numește „Poteca de la cruci”. E și un mic primavara în pădure să culegem cocorăi și
șanț, un hududoi. Pe acolo trece apa când viorele, rar găseam ghiocei sălbatici sau
plouă. Uneori se inundă. Le numărasem mărgăritare. În drum spre casă vedeam cine a
cândva, când eram mai mic și cules mai multe și le împărțeam.
urmam poteca spre școală. De obicei, nu eu culegeam mai
Majoritatea sunt lemne putrezite multe. Iar în fiecare sâmbătă și
care stau să cadă și să se duminică mergeam în livada
sfărâme. Bucata de lemn e fermei și făceam un picnic.
vopsită și scrisă, pentru sufletul Luam o pătură și mâncare, niște
sau în numele lui „Cutărescu” castraveți și roșii, niște icre și
care a murit. Stau mereu și mă pateu, și pierdeam ziua printre
chinui să înțeleg ce scrie pe meri, fie întinși pe jos pe iarbă,
fiecare. Să aflu și eu cine s-a fie stăteam cățărați în copaci și
mai dus. Căci când îmi plângeam de frică să coborâm.
povestește mama, plâng. Așa Ne făcea și temele doar ca să ne
aflu și fără alte detalii. Cele mai dea drumul mai repede pe drum
noi cruci sunt ale celor morți pe afară. Ne mai opream pe
recent sau crucea e refăcută sau drumul fermei, la bazin și ne
pusă alta în loc. Și sunt câteva, spălam păpușile după ce le
pe albastru și alb. Crucile au făceam ritualul de baie cu
nămol, la fel ca oamenii.
3 Nărozi, Amărâți, Tâmpiți, Orfani Lângă stă vecina Leana.
__________
58

Alter e.go Nr. 6/2020

Moșneagul a murit de curând. Era paralizat și cui și ne uitam la ei ca la icoană. Îi găseam în
nici lucid nu mai gândea. Se numea Ionel, nea grădina de lăptuci și sfeclă a mamei. După ce îi
Ionel. Avea o bancă la poartă unde ne atingeam, palmele noastre aveau un gust amar.
strângeam seara. Lui tanti Leana îi era frică de Dar de ce le-am fi băgat în gură? Când vedeam
Azorică, câinele meu, un dulău. Rar scăpa și el că se îngălbenesc, le dădeam drumul.
din lanț, și atunci striga Leana la noi că o Plângeam. Ne părea rău dacă mureau din cauza
mănâncă dulăul. Îl primisem de la doamna noastră. Așa făceam și cu melcii. Dar până
educatoare. Dar acum Azorică nu mai e. Pe el dimineața nu îi mai găseam. Dispariția lor
nu poți să îl mai vezi dacă treci pe acolo. mereu a fost un mister pentru mine.
Apoi urmez eu. Lângă vecini stau eu. Mai încolo de noi stă vechiul prieten al
Înainte aveam floarea Mâna-Maicii-Domnului lui tata. El stă mai mult beat decât treaz.
întinsă pe tot gardul. Acum gardul e gol. Pare Lumea îi zice Eminescu, pentru că e singurul
pustiu și pe aici. Am un leagăn și un balansoar. cu facultate de pe acolo de pe uliță. Dar el e
Poți să te dai în ele când ai să vii pe Titi. Alături sunt vecinii cu care mergeam în
acolo.Mama e mereu acasă. E o femeie susul dealului iarna cu săniile și făceam un tren
mărunțică și blândă în privire. Doar cere-i voie de sănii și alunecam cu toții la vale. Ne
mamei sau lui tata. Să ai grijă la câine. Fură și încolăceam picioarele și sforile și ne țineam
roade papuci, desface șireturi și trage de unii după alții, mai ales după cei mai mari sau
pantaloni și fuste. Mângâie-l pe burtică și cei mari ne luau în brațe pe noi cei mici pe
spune-i că e băiat bun sau trage-l de urechi, că săniile lor.
mari i-au mai crescut. Pe uliță stăteau tanti Lia și nea
Pe drumul pietruit ieșeam după-amiaza Niculae. De la ei luam lapte înainte de a avea
cu vecinii de alături, erau doi băiețandrii, cu și noi vaci, dar, mai ales, de la ei luam struguri
timpul a apărut și al treilea, dar eram prea mare căci aveau via mare în grădina de peste drum și
să mă mai joc cu el. Furam din pâinea proaspăt o boltă plină cu struguri la intrare în curte. Iar
scoasă din aragaz făcută de mama, încât se în vie mai aveau și doi cireși mari. Și ne lăsau
cruzea, și fugeam cu ea în mână pe drum și nu să luăm câteva plase pline cu cireșe de la ei,
mă mai întorceam până nu se întuneca. Rar dar nu rupeam crengile.
mergeam în curtea de alături și beam apă de Încă de cum intri în ulița de la
sete de la atâta alergat, urcat în corcoduși și Măgureni, vezi biserica din susul dealului. E
jucat pitulușul. Nu mai intram în casă, că acolo construită de tata. Acolo îmi petreceam serile
ne păstrau ai noștri. Vara prindeam licurici. de Denie și diminețile de Crăciun și Paște. Tata
Alergam cu palmele întredeschise după ei. Și nu a mers niciodată la biserică, doar când a
când îi prindeam, le dădeam drumul imediat. construit-o. Nu îi plăcea, dar nici nouă nu ne
Și iar alergam să îi prindem, să îi avem în interzicea, mai ales de sărbători.
mână pentru câteva secunde. Dacă vei merge pe acolo, salută-i pe ai
În fundul curții am un lac. Tot mici mei. Toți cei de acolo sunt ai mei.
eram când prindeam răcănei, eu le ziceam Dacă te întorci pe drumul pietruit, ai să
„răcăndei”, și îi băgam în borcan până a doua vezi câteva case parcă părăsite, dar străjuite de
zi și ne jucam cu ei. Le puneam apă, iarbă și semnul crucii de la intrare...
pietre. Le găuream capacul de la borcan cu un
Iuliana MIHAI, clasa a XII-a E

DE VORBĂ CU MINE

Îmi plânge durerea Să accepte putoarea singurătătii.
Și fața i se schimonosește Din hrubele mucegăite ale minții,
URÂTO!... Se trezește la viață SPERANȚA!
Și legământul tăcerii Mă doare, cu o durere vie,
Trâmbițează cântecul mortuar Ce mă-njunghie ca un foc mistuitor.
TACI!... Fața mi se luminează,
Lanțurile singurătății mă-mpresoară Schițând un râs sardonic
Și mă strâng tare…tot mai tare. Acum e bine…
Sufletul e dispus Din ce in ce mai bine.
Angela STOICA, clasa a XI-a C




59

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


INFINITUL
de Teodor Luculescu

Războiul se întinde Părea un pământean ajuns Dar tatăl său nu îl aude,
În Europa-ntreagă pe Marte. Iar mama-i ca o umbră
Şi marile imperii Şi se pierd fără un zâmbet
Acum încep să cadă. Şi-atunci el luă o hotărâre Dispar, rămân în urmă.
Să-şi schimbe soarta
Relaţiile-ncordate neîndurătoare El coboară în cabină,
De la-nceput de secol Astfel, în ziua recrutării, Ţinându-şi şapca într-o
Şi-orgoliile ivite Se înrolă, porni spre mână
Acum ca prin miracol moarte. Şi pe când voia s-adoarmă
Şi-aduse-aminte de-o
Să mişte ţări întregi făcură, Şi-acum, cu harta globului bătrână.
Conducători şi inimi care în mână,
Băteau odată împreună Mari generali îi hotărâră Ş-aceasta povestea cu glasul
Şi-acum sunt aruncate în drumul : stins
haos şi în mare. Soldaţii-mpinşi fără de voie Şi mult slăbit de vremuri
Se-mbarcă unul câte unul. Că tatăl său de mult pieri
Soldaţi fără de număr, Iar mama lui e-n ceruri.
Făr’ de nume ori de seamă, Pe mare-i duc cu sute,
Supuşi, legaţi de-un ordin, Cu mii, cu zeci de mii, Deşi încearcă să adoarmă,
Pe fronturi se-arătară. În Anatolia străină Coşmaru-l dă uitării,
Şi plină de stihii. De somn nu are parte
Şi printre-aceştia se ridică, Căci vine ziua debarcării.
Se-nalţă vitejeşte Tânărul, singur pe punte,
Un băiat ce-n rând cu Priveşte către apă Soldaţii-ajunşi pe ţărmuri,
ceilalţi Şi vede cum tatăl său apare Cei ce nu se-necară,
Voios mărşăluieşte. Cu mama deodată. Muncind avid, neîntrerupt,
Tranşee-adânci săpară.
El sincer le zâmbeşte Priveşte mult, îngândurat,
Şi-ntreabă uneori Să-i strige, vrea, pe nume Tânărul, nedumerit, priveşte
Pe vreun ostaş de-alături : Dar ei, şoptind fără de glas, Fără să-şi astâmpere
Cum e să meargă la Par dintr-o altă lume. mirarea:
război ? În faţă e duşmanul
– Mamă, tată, merg pe front, Şi-n spate se-află marea.
– E bine, zice un flăcău Ieri a fost recrutarea.
Cu ochi adânci, privire- Sunt pe vapor şi-n faţă văd Noaptea, el coboară-ncet pe
aprinsă. Frumoasă, învolburată ţărm,
– Mă lasă, spune altul, marea. Marea-i se reflectă în
Sunt trist că-s despărţit de privire
casă.

El merge, fluierând, fără de
grijă
Şi de duşman puţin îi pasă
Fiindcă familia-i de mult
închisă
Într-a veşniciei casă.

Rămas el singur, fără
mamă,
Fără de tată, făr-un frate,
Speriat, timid, neîncrezător,



__________
60

Alter e.go Nr. 6/2020

Cu degetele tremurânde Un singur gând : să
Atinge-oglinda ei subţire. Copilul meu, de eşti rănit, trăiască.
Mă doare şi pe mine
Şi se cutremură-n tot trupul Şi dacă mori, nu are cine Şi el se întoarse iar la post
Căci iarăşi i se pare Tristetea să-mi aline. Dar e cuprins de boală,
Că tatăl său din apă Fără un geamăt, făr’ o
Priveşte cu mirare. Atât îi spuse mama. şoaptă
El cugetă-n tăcere În gând părinţii iar şi-i
Atunci, luând hârtia de Şi-acum să se întoarcă cheamă.
scrisori – I-ar face lui plăcere.
El n-are cui să le trimită – – O, mamă, tată, greul vieţii
Făcând din ea un sfeşnic Iar tatăl său, cuprins de Abia acum m-apasă
mic grijă, Căci hrana-i pe sfârşite
Pe apă-aprinde-o candelă. Abia acum şopti : Şi boala nemiloasă.
– Fiul meu, este greşită
Şi-atunci părinţii se ivesc Calea ce-o ţii. Ai noştri fraţi sfârşesc
Surâd şi îi par vii Dar nu e chip să te întorci tăcuţi,
Iar glasul blând al mamei Când ai jurat odată. Zâmbesc ultima oară
Acum îl auzi. Eşti singur, dar eşti curajos Şi se topesc de febră duşi
Vei izbândi în lumea Ca mici figuri de ceară.
– Copilul meu cel dulce, neîmpăcată.
Pe unde ai ajuns ? Dar nu e nimeni pe aproape
De ce în lipsa mea Atât zise şi tatăl său. Ruga cea din urmă să-i
De-acasă tu te-ai dus ? Marea, altădată calmă, audă
nemişcată, Ar vrea acasă să ajungă
De ce porţi uniformă, Şterse imaginea părinţilor Dar n-are unde să se ducă.
De ce ţii arma-n mână, Tresărind învolburată.
De ce lupţi fără de milă Febra repede lucrează
Şi duşmanii-ţi cad în urmă ? În mintea lui acum se- Soldaţii-i sunt străini
aprinde Şi în nemişcarea sa
De ce-ai venit aici Se-naltă-n creşterea-i Niciun murmur nu stârni.
Pe fronturile-ndepărtate, firească,
Căci moartea te pândeşte Grăieşte fără de cuvinte Şi-atunci în faţă-i se ivi
Şi nu are răbdare. Infinitul…

Teodor LUCULESCU, clasa a X-a A

DIN CALEA LUMINII


Au dreptate când fug speriați Aleargă pentru a putea sa scape
Din calea luminii liliecii și șerpii, Și scapă cum pot în umbra îndoielii.
Buha pe întuneric, să slujească un horn? Ei, suflete pereche-n noapte,
Sunt pe lume două comunități: Au fost ținuți în brațe la botez greșit pe masă
Vietăți ale beznelor Și s-au privit în oglindă pe partea din dos
Și vietăți ale luminii. Să fim imparțiali: CINE ÎNTRECE LUMINA?
Interesant… Ce s-ar putea pune în locul ei?
O parte a lumii slujește lumina Cum să o înlocuim?
O alta întunericul. Ce facem cu întunericul…rău necesar?
Sunt vietăți ale hrubelor Îl ocrotesc unii și totuși se poartă
Crescute în grote. Câte și câți nu se plămădesc în grote și-n
Și am văzut ieșind din hău, întuneric!
Mai închiși la culoare și cu toții închinați la Câți nu-și duc viața în găuri ca șerpii
rău. ….și ies iar la soare?
E partea dintre ei care fug de lumină, Prin despicături de stâncă umede,



61

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


Și sunt ce nasc beznele întunericului Dar poți ține sudoarea luminii?
…..unde nu face ochi soarele! Poți smulge florilor mirosul?
…..unde e rânced! E oare adevărat că nimeni nu te vede în
…….unde miroase urât! întuneric?
Nu ne învinuim singuri iubind întunericul, Dar totul va ieși la iveală,
Și încercând să dăm la o parte lumina? Mai devreme sau mai târziu,
În dos multe se despică Când nu te aștepți…..
Urmează întrebarea diabolica ,,CINE MĂ
VEDE?,,
,,CINE ȘTIE CE FAC EU?,, Angela STOICA, clasa a XI-a C

MĂRTURISIRI DE LA NAȘTERE- PROZĂ SCURTĂ

Omul. Omul e un element atât de împreună creați, însă nu ți-am putut ține
minuscul în univers și totuși, pentru corpul alipit de al meu și am devenit x și y. O
cunoștințele noastre reprezintă ceva atât de îmbulzeală totală ne-a curpins, ne-a aruncat,
complex, încât nu i-am deslușit încă toate ne-a ciocnit, ne-a întors, ne-am revenit și de
tainele. Fiecare om e diferit, iar toți oamenii la atunci totul se mișcă. O mișcare atât de
un loc reprezintă un număr atât de mic dezordonată, complet haotică aș putea spune,
raportat la câte există. Dintre acești oameni o continuă agitație a totului, care mă amețește.
unul dintre ei sunt eu,iar unul dintre ei ești tu. Mă îmbată, mă răscolește, mă simt claustrată
Desigur că te gândești că eu și cu tine suntem între atât de multe alte particule care mă
diferiți. Că x cu y reprezintă două numere amețesc întruna. Dar mă alin singură. Știu că
diferite, aparținând mulțimii T, de la Terra. undeva acolo există particulele tale frumoase,
Dar spune-mi, te-ai gândit vreodată că x este pe care cu miliarde de miliarde de ani în urmă
egal cu y? Că tu ești una cu mine? Poate noi te-am simțit, și ele m-au simțit pe mine, și s-au
doi am fost separați la naștere și ne plângem îmbrățișat, ciocnit, împins.
amarul în cel de-al 13,75 miliard de an al Acum sunt singură. Uite-mă! Mă vezi?
nostru. Poate tu și cu mine suntem făcuți unul Mă auzi? Mă simți? Mă guști? Mă miroși?
pentru altul pentru crearea unui întreg. Și Te invoc la mine acum și atunci. Te
crede-mă, întregul nostru ar putea fi atât de vreau să îmi încălzești corpurile, golurile.
incomplet, dacă ar fi. Doresc a te gândi și a te atinge. Vreau să văd
Probabil nu îți mai aduci aminte. Dar tot ce nu am putut vedea la tine până acum,
eu simt și astăzi. Te-am zărit țâșnind din mine toate colțurile, sistemele, energia ta. Să ne
cu puterea luminii în vid, când cu toții ne-am cunoaștem în fiecare clipă, să nu ne mai
trezit din mormântul primordial. Nici nu pierdem și a doua oară.
deschiseseși ochii la momentul acela. Mi-a Chiar dacă te-ai metamorfozat, eu te
părut rău. Măcar așa aș fi putut să te recunosc voi cunoaște în toate formele tale. Trebuie
astăzi din atâția de noi. Singurul lucru pe care doar să te găsesc. Dar este greu. Odată ce eu
mi-l amintesc clar e mă mișc, tu ți-ai schimbat
sentimentul cumplit de poziția. Chiar și în repaus
viață, de suflu, de altceva tu te apropii sau te
decât de nimic. În depărtezi, iar în totul
momentul facerii noastre, acesta infinit nu cred că te
când am simțit toate voi găsi în următoarele 10
sentimentele deodată, toate miliarde de ani. Dar te voi
trăirile, am simțit trecutul vâna zi și noapte. Voi
cum se asfixia, prezentul colinda toate corpurile
cum trăia, dar imediat cerești. Voi trăi fiecare
viitorul parcă alergând ca viață pe care o am în
să acopere totul, atunci am căutarea vieții tale, căci
fost împreună un tot. Nu a acesta ne este scopul
trebuit să fuzionăm, căci nostru.
noi am fost, astfel, Dar mă tem. Odată

__________
62

Alter e.go Nr. 6/2020

ce te zăresc, cum o să îți pot atrage atenția? ești o parte din mine, sunt o parte din tine. Nu
Mă vei mai cunoaște? M-ai uitat deja? renunț la un vis clădit încă de la nașterea mea
Chiar dacă mă respingi, eu sunt aici și a ta. Suntem gemeni, am fost siamezi.
așteptând o reuniune. Chiar dacă mă renegi,

Lucia Georgiana IANCU, clasa a XII-a C

PICTORUL


Nu pot să cred că fac asta. fără să afli adevărul. Lasa-mă să spun
Toată viața am detestat să-mi scriu povestea.
gândurile pe hârtie. Am preferat să scriu Revenind, aveam nevoie de banii ăia.
despre orice altceva, nu despre mine. Dar Cezar era un om bun. M-a ajutat cum a putut...
acum ce mai contează? Cezar nu mai e, iar avea tot ceea ce-și dorea. Era tot timpul fericit,
vinovația mă bântuie în fiecare clipă. în ciuda anumitor lucruri...dar eu? Eu ce
Câți ani au trecut? Destui. Destui aveam? Bătăi, sechele și probleme psihice.
încât toți l-au uitat pe Cezar Iureș. Și ce Asta aveam. Răspundeam violenței cu violență.
talentat și frumos era... Păcat. Nu a fost vina Aveam coșmaruri că sunt bătut până nu mă
lui. Dar cine m-ar fi crezut? Aveau de ales mai pot mișca (ceea ce nu era tocmai o
intre Cezar Iureș, un scriitor amator pe care-l minciună) și că, la rândul meu, îi bat pe alții,
considerau nebun și Horia Moldovan, adică gândindu-mă că-l bat pe tata.
eu, un pictor care avea viitorul în față. Mă schimbasem radical. Nu dormeam
Oare chiar așa a fost? Oare eu, Horia, nopțile, refuzam să mai ies in lume, iar dacă o
eram cel talentat? Oare Cezar era chiar făceam, totul părea normal. Cezar a fost
nebun? Nu. Totul a fost invers. E o poveste singurul care și-a dat seama. Evident că am
urâtă cu un final urât. Dar de această dată voi negat. Era tot mai îngrijorat de mine. Săracul!
ieși din tipar și voi scrie cea mai bună lucrare Din cauză că voia să mă ajute... a sfârșit într-
pe care am scris-o vreodată. un spital de nebuni, spânzurat de tavan.
Toată povestea a început când l-am Și aici voi încheia povestea despre el.
cunoscut pe Cezar. Plănuiam să scriu un Stai, crezi că totul e așa de
articol despre pictori, care trebuia publicat simplu?Dacă ți-aș spune adevarul? Că nu
într-un ziar celebru pentru oraș. Am scris Horia Moldovan scrie aceste rânduri, ci eu,
articolul, am primit răsplata. Nu suna totul așa Cezar Iureș. Dacă ți-aș spune că Horia este
de bine? Ba da. Însă era perfect dacă povestea cel descris la persoana a III-a și că eu, Cezar,
s-ar fi încheiat aici. sunt la persoana I? Dacă ți-aș spune că eu am
Ți-am relatat faptul că îmi trebuiau fost bătut măr, până îmi sărea sângele pe
banii pentru că fugisem de acasă? Aveam doar tavan și pereți?
18 ani. Iar acum te vei intreba de ce. Dacă-ți În liceu îmi băteam colegii, doar
voi răspunde cu "eram bătut măr de tata, doar pentru că așa văzusem în casă.
pentru că-i făcea plăcere să mă vadă plin de Știi deja că violența naște violență și
sânge", cel mai probabil vei crede că sunt că devii din ce în ce mai brutal din cauza
nebun și vei abandona hârtia. O vei arunca violenței duse la extrem. Mă îndoiesc că ai
vrea să-ți relatez episoadele de tortură
la care am fost supus.
În schimb, vei ști că mi-a făcut
plăcere să mă joc cu mintea ta, dragă
cititorule, și chiar mi-ar părea rău dacă
n-ar exista niște întrebări. Iar dacă ți-ai
dat seama de acest joculeț
psihologic...îmi pare rău...
În încheiere nu voi scrie nimic,
doar faptul că m-ar încânta dacă ai citi
puțin mai sus. De fapt, nu-ți face griji,
îți prezint imediat la ce m-am referit.
"Din cauză că voia să mă


63

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


ajute...a sfârșit într-un spital de nebuni, Horia era fericit, în ciuda anumitor
spânzurat de tavan." lucruri, pe care tu nu le știi, iar dacă îți
Ți se pare totul logic acum, nu? Dar folosești mintea... te vor măcina alte întrebări.
dacă ți-aș arăta altceva?
Ana UDRICĂ, clasa a XII-a E


DOAR VISĂTORII
de Andrei BERCEA

Mă întreb cum se cheamă
atunci când visezi cu ochii deschiși,
ce fel de boală mă-ndeamnă
să cred că atunci când i-ai inchis
până si întunericul s-a stins;
te zbați precum o stea într-o baltă de nimic

E greu să fii un așa-zis visător,
câteodată uiți să te oprești din zbor
eu am uitat să pășesc de când plutesc
prin parcul ăsta imens și nefiresc
de voci care te asurzesc,
iar totul se termină dacă clipești

În parcul ăsta imens și nefiresc
de voci care te asurzesc,
doar visătorii mai îndrăznesc
să fie gardienii acestui întuneric modest
atât de profund si desuet
iar totul se termină dacă clipești


PRINȚUL


Nu mi se pare că scriu din frică, dar la miezul nopții, atunci când ea venea acasă de
este, cu adevărat, o spaimă în mine, o teamă la facultate și el sărea geamul apartamentului
de timpul care se duce, o îngrijorare, uneori de la parter, ca nu cumva să-și dea seama ai
alarmantă, că nu fac ceea ce trebuie, că nu-mi lui că iese din casă în timpul săptămânii, când
pot învinge complexele și inerțiile. Nu scriu a doua zi avea școală. Se plimbau două sau
prea des, dezvoltasem o pasiune din asta, dar trei ore prin tot orașul, apoi pleca fiecare la
cu timpul a dispărut, nu știu de ce. Păcat, mi casa lui și se mai vedeau la două săptămâni.
se zicea că am talent. Ei bine, talentul îl Ea îi analiza fiecare mișcare, fiecare cuvânt pe
dezvolți, iar eu s-ar putea să-l fi pierdut pe care-l spunea și fiecare privire. Probabil
parcurs. devenise, într-un fel sau altul, obsesia ei. "Ai
Aș vrea să scriu despre el, dar îmi e văzut cum mă privește? Crezi că mă place? Se
prea rușine, am impresia că sunt penibilă și, uită mereu la mine și îmi zâmbește" erau doar
evident, nu vreau asta. Când mă gândesc la câteva dintre propozițiile pe care le auzeam
prietena mea, Natalia, și la faptul că a reușit mereu. MEREU! Că tot am adus vorba de
să scrie despre tipul de care s-a îndrăgostit, priviri, cred că e timpul să îl adaug în discuție
îmi spun "Haide, Aneta, hai că poți!". Numele pe el, sau, pe numele lui, George. Povestea
meu nu-i Aneta, iar numele ei nu-i Natalia, "noastră" dacă o pot numi așa, nu este una ca
însă voi folosi numele reale ale tipilor și ar fi a Nataliei și a lui Sebi. Dacă stau să mă
păcat să se prindă cine suntem. gândesc mai bine, istorisirea nu-i nici pe
Revenind, povesteam despre Natalia și departe asemănătoare, există doar un element
faptul că a scris despre Sebi, despre cum s-a comun care le-ar putea lega, ochii.
îndrăgostit de el, despre plimbările prin oraș

__________
64

Alter e.go Nr. 6/2020

despre mine, am știut că privirile alea nu
erau în zadar. Eram cu Ian la o masă,
undeva aproape de a lui. Am simțit, la un
moment dat, că el se uita la noi, însă mi-am
spus că sunt absurdă, că nu sunt centrul
Universului și că un tip ca el nu s-ar uita
niciodată la mine. Adevărul era că-mi era
teama, de fapt, de cum ar putea să mă vadă,
eram complexată de felul în care arăt și de
fiecare dată când mă ridicam de la masă
Știți că se zice, de obicei, că ochii spun pentru a merge afară, o făceam cu pași
totul. Câți dintre noi chiar credem asta? Eu repezi, ca nu cumva să se uite la mine atunci
una, nu. Cum l-am întâlnit pe el? Din când trec pe langă masa lui și să-și spună că
întâmplare. Ieșisem, pur și simplu, la o cafea sunt urâtă, fiindcă nu voiam să mă considere
cu Ian, cel mai bun prieten al meu, iar în așa. Exact cum îl vedeam, voia să mă vadă și
perioada aia, eram mare fană a tricourilor cu el. Ian îi pusese porecla "Prințul", fiindcă
logo-ul formațiilor de rock și grunge vechi, iar "Albă-ca-Zăpada" era prea lung de pronunțat.
în seara aia purtam un tricou pe care scria Când eu și Ian ne-am mutat privirile
"Nirvana". Probabil e un detaliu care ar putea spre ei, Prințul și prietenul lui le-au întâlnit pe
să nu-i pese nimănui și, într-adevăr, n-aș ține ale noastre pentru câteva secunde, apoi și le-
morțis să știu ce litere avea cineva pe tricoul au mutat. Am zis că-i o coincidență, v-am zis,
său, dar trebuie să-i mulțumesc Nirvanei, dacă mintea mea nu voia să perceapă că ar exista
nu era ea, George nu și-ar fi întors niciodată posibilitatea să mă simpatizeze. Mi-am
capul după mine. Probabil se uita la tricou, răspuns la acest dubiu în momentul în care
probabil la mine, nu știu, dar tind să cred că, Sebi s-a gândit să-l întrebe numele nu știu
mai degrabă, prima variantă este plauzibilă. cărui joc. Se ridicase să meargă la fumat, iar
L-am observat pe moment, nu i-am dat mare noi sa plecăm din local și ne-am intersectat;
importanță, fiindcă și mie îmi place să mă uit Sebi în față, eu după el. Nu știu cum s-a
la oamenii care poartă tricouri cu formațiile întâmplat, dar în fracțiune de secundă, Prințul
pe care le ascult. Timp de un an și ceva nu mi- stătea în fața noastră. M-am uitat la el și am
am mai amintit de străinul care se uitase la observat faptul că a putut să-l privească pe
mine în seara aceea, fiindcă nu-l mai văzusem Sebi doar cateva secunde în timp ce vorbea,
de atunci. Până acum cateva luni, când, ne-am apoi a început să se bâlbâie și să își mute
întâlnit, întâmplător, la aceeași cafenea. Nu privirea în alte părți. M-am gândit și la
știu câți dintre voi aveți obiceiul de a vă aspectul ăsta, știi, de ce s-ar fâstâcii așa. Mi-
întoarce capul spre o ușă când o auziți ar plăcea să cred că a facut-o din cauza mea,
deschizându-se, însă eu am făcut-o, involuntar. fiindcă nu se aștepta să fim așa aproape unul
Mi-am amintit imediat de el și i-am spus lui de altul, dar apoi mă gândesc că poate era
Ian, care se afla pe scaunul din fața mea neinteresat de conversație. Nu știu, e
"Uite-l pe ăla care se uita după mine anul complicat, știi? Fiindcă atunci când te
trecut." Vă întrebați cum de Ian și-a mai întreabă cineva numele unui joc, oricine ar fi
amintit de el? Nu știu, poate că nu-i greu de acea persoană, te uiți la ea-nu-i mare filosofie,
uitat o "Albă-ca-Zăpada" masculină cu ochii nu-i nici măcar o conversație. Dar el nu s-a
verzi. Nu, chiar nu-i greu de uitat și nici greu putut uita la nimeni, nici măcar nu putea să
de observat, fiindcă și Ian avea privirea vorbească relaxat.
îndreptată spre el atunci când își făcuse De fiecare dată când ne așezam la
apariția. Nu știu cum se face, dar ne-am uitat masă, era în fața geamului. Parcă masa aia
unul la altul când a intrat și ne-am mutat devenise o obișnuință, sau poate era ceva cu
privirile în altă parte în același timp. Poate nu geamul, fiindcă datorită lui exista această
înseamnă mare lucru, toți ne uităm aiurea într- legătură între mine și el. Obervasem că făcuse
un local, dar te uiți la cineva aiurea timp de obiceiul de a sta cu fața la geam când se ducea
luni de zile? afară, și, evident, crezusem că doar mi se pare.
La început, chiar credeam că se uita Am realizat că nu era doar imaginația mea în
fără un motiv anume, însă când mi-am dat momentul în care mă așezasem la o masă care
seama că vorbea cu unul dintre prietenii lui avea vedere spre geamul opus celui pe care



65

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


deja îl știam ca fiind "pilonul" de legătură Ca eu să-l pot vedea perfect dinăuntru și ca el
între noi, iar el a ieșit să fumeze pe altă ușă. s-o facă dinafară.
Erau trei geamuri în partea aia, iar la ultimul
era masa mea. S-a așezat în fața ultimului
geam, cu fața spre local, în timp ce ceilalți doi
prieteni ai lui, erau, ca de obicei, așezați cu
spatele la geam, însă departe unul de celălalt.
Ana UDRICĂ, clasa a XII-a E

ROCHIA BUNICII


O văd... văd lumina, în sfârșit și-au nimic nici despre tatăl familiei,”monstrul”,
amintit de mine ... nu pot să cred, mă scoate cum îi zic eu, și nici despre cei doi copii ai
din cufăr... Cine poate fi? E stăpâna? stăpânei Maya și Cătălin.
Sau,poate,fiica ei?... Îi văd chipul luminat de Acum îi revăd, câte amintiri mi-au trezit...
razele calde ale soarelui,nu pot să uit Mă simt datoare să îi aduc un ultim omagiu
niciodată acest chip;e fiica stăpânei,cred că stăpânei mele povestindu-vă despre familia
are vreo 42 de ani,ce mare s-a făcut...Oare așa noastră și greutățile prin care a trecut
repede s-a scurs timpul? croitoreasa mea, sau „mama”, cum o alint eu.
Acum o văd pe fiica stăpânei mele,pe Să începem cu momentul în care am venit eu
Maya,în toată splendoarea,cât de mult pe lume: am luat naștere din dorința unei fete
seamănă cu mama ei,cât timp a trecut!În visătoare de 18 ani de a avea cea mai
lumina care acum devenise difuză, văd licărind frumoasă rochie la șezătoare. Ea a țesut chiar
pe obrazul ei parcă ultima urmă de speranță, singură materialul meu, într-un război crunt
ce urma să dispară după apusul soarelui. cu Războiul, dacă înțelegeți ce vreau șă spun...
Plângea! Dar de ce plângea? O revăd după pâna la urmă avea doar 18 ani nu avea o vastă
atâta timp și ea apare în starea în care am experiență cu țesutul... Șezătorile din
lăsat-o când am fost închisă în cufăr de către Moldova,ce vis frumos;asta era ceea ce o
mama ei ce m-a aruncat acolo ca pe o ultimă anima pe fată,zilnic,în timp ce mă croia, își
haină?! După ce trecusem prin atâtea dorea cea mai frumoasă rochie din câte s-au
împreună... Nu vreau să îmi amintesc o să văzut la șezători... i-a ieșit , nu am ce spune...
sufăr,știu că nu a fost vina ei, dar eu sunt am fost cea mai frumoasa rochie, fiecare
sensibilă, sunt din mătase... și stăpâna mea era floare a fost țesută cu mare atenție de Ea,
la fel, la fel de sensibilă... Spun „era” pentru parcă era atentă să nu mă rănească, străpugea
că am înteles din lacrimi,tot ce materialul încet cu acul... nu
trebuia spus... Stăpâna mea nu voi uita data de 16
mai era,acum aveam o altă octombrie... atunci am văzut
stăpână pe Maya. Din nou mă lumina zilei... eram în fața
scufund în lacrimi, nu am mai oglinzii, inocența ei se citea
simțit de mult timp atingerea din ochii ei mari și căprui,
sărată a perlelor mării din zâmbea, era fericită, poate
ochii cuiva, Maya plângea ultimele dăți în care am văzut-
deasupra mea, probabil eram o zâmbind. Dacă știam ce
singurul lucru ce îi mai avea să urmeze nu aș fi lăsat-
amintea de mama ei. o niciodată să meargă, dar
Sunt doar o rochie, dar am destinul te încearcă, destinul
trăit viața cu aceeași nu te iartă și nu e mereu
intensitate ca și stăpâna dulce, e poate cel mai
mea,am avut o familie,să zicem periculos șarpe...o cobră gata
„familie”, nu prea a fost așa de atac, nu știam ce avea să
sau poate a fost... nu știu... din urmeze.
ziua aceea când m-am Am ajuns în întinderea
destrămat și stăpâna m-a verde de la marginea satului,
ascuns în cufăr nu am mai știut era toamnă,dar încă mai era

__________
66

Alter e.go Nr. 6/2020

cald,și atunci l-a văzut, stătea sub lumina să plece cu copiii ei,să se recăsătorească ,însă
caldă a soarelui, iar razele sale parcă îi a așteptat ,a crezut că se va schimba ceva,a
sculptau chipul, părea atât de frumos, nu e de vrut ca odraslele ei să aibă un tată...și asta a
mirare că s-a îndrăgostit pe loc de el ... a fost făcut...un drum al pierzaniei,drumul pe care și
dragoste la prima vedere, să zicem... Două Iisus l-a făcut pentru mântuirea noastră,ea l-a
luni din acea zi și s-au căsătorit, Ea m-a purtat făcut pentru binele copiilor.
și, de această dată, am fost împreună cu ea în Ultima amintire legată de această
cele mai fericite clipe din viața ei, se căsătorea familie...era seară,tatăl venise croit pe sticla
cu Ilie, dragostea vieții ei... Ar fi fost frumos ca de vin din cămară...inocenta Maya,credea că
mai departe viața lor să continue ca un basm... dacă îi va arunca vinul bătăile se vor opri,însă
o săptămână dragostea a plutit în aer, erau o în momentul în care Ilie a văzut sticla goală
famile fericită. Într-o seară , Ilie a plecat să cea care a avut de suferit a fost Silvia... i-a
aducă apă de la fântână și s-a mai întors în spart sticla pe picioare, cioburile i-a atins
creierii nopții,amețit,beat, lăsând urme adânci pielea fină și albă, sfâșiind-o, și sângele s-a
pe chipul inocent al Ei, dar mai ales în sufletul scurs, ea s-a aruncat la pământ și s-a acoperit
ei... Erau atât de săraci, încât eu eram cu mine... i-am simțit sângele cald învăluindu-
singurul obiect vestimentar al fetei,evident un mă, și toată durerea acumulată... când el a
om cu patima băuturii nu putea aduce niciun văzut-o acoperindu-se cu mine, m-a luat și m-a
belșug în casă. sfâșiat, ea a plâns, Maya și Cătălin plângeau.
Dimineață, fata își privește rănile în Ea m-a luat cu grija de pe podea și înainte ca
oglindă, toată inocența i se evaporase, acum Ilie să vadă ceva , m-a vârât în cufăr. Aici s-a
era doar o marionetă teleghidată de soțul ei, încheiat povestea mea, până astăzi nu am mai
nu mai era ea, parcă o știut nimic despre
auzeam spunând:”eu nu această „familie” , un
pot iubi un om care nu antiexemplu de familie,
iubește”,și uite că s-a de fapt nu se poate numi
înșelat .. Lacrimile îi familie cât e implicat și
cădeau rând pe rând și îi Ilie, doar croitoreasa
deschideau drumul spre mea e un erou... din ce
o nouă viață de păpușă am aflat din ceea ce
de ceară(știți păpușile povestește Maya, au
acelea de ceară foare reușit să scape din acea
realiste? Cam așa arăta închisoare , după seara
Silvia, era vie doar pe aceea Ilie și-a dat seama
interior,exteriorul ei era acum de „ceară”; că a greșit, iar casa lor a devenit un cămin...nu
încerca să se apere de tot ceea ce înseamnă a îmi vine să cred că el s-a schimbat atât,se pare
simți,altfel spus sufletul ei urla de durere, că Dumnezeu a fost bun cu „mama”, chiar aș
frustrare și dezamăgire , dar chipul ei arăta un fi vrut să trăiesc într-o familie adevărată,dar
fals zâmbet fabricat în fața lumii... o păpușă de acum mă voi mulțumi ascultând poveștile
ceară). Mayei... Dumnezeu răsplătește oamenii buni și
Aflase că în nouă luni va da naștere unui răbdători... Eu, moștenirea familiei Silviei,
copil... parcă am clipit de două ori și am promit să duc mai departe povestea ei,arătând
văzut-o cu cei doi copii în brațe, Maya și că și o antifamilie poate deveni familie,prin
Cătălin... se pare că erau gemeni, moașa se înțelegerea unor greșeli,construind totul pe
t
dragos

e.
înșelase când îi spusese că va avea un copil...
era atât de fericită credea că toate problemele Parfumul meu a învăluit camera, amintiri s-
ei vor lua sfârșit,că cele nouă luni în care a au construit în aer, emoții au plutit în mirosul
fost bătută zilnic de soțul ei beat,vor lua sfârșit aspru de lavandă,prezența caldă a Silviei încă
acum,că el își va înțelege responsabilitățile de se poate simți în casa ce i-a fost atât Rai, cât și
tată...credea. Iad... acum e timpul să adorm și eu în cufărul
Copiii au crescut repede cu dragostea infinită meu până la următoarea poveste, poate pentru
a mamei și bătăile tatălui...Mama putea alege nepoți, strănepoți...
Bianca COSTACHE, clasa a X-a A






67

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


RUGĂ PENTRU UNIVERS

Mă rog vieții să m-ascundă Mă rog lumii să mă-ngroape Ma rog timpului să-nghețe,
Să mă lase să trăiesc, Sub același pas greoi Să se spargă-n infinit
Când din veacuri... o Căci acum, în miez de Și să curgă ale lumii fețe
secundă noapte, Între apus și răsărit.
Am avut timp să clipesc. Am capul plin și ochii goi.

Alexandra MEȘINĂ, clasa a XII-a E

SPAŢIUL IMAGINAŢIEI

V-ați întrebat vreodată ce se întamplă din urmă, am fugit în disperare, voiam s-o
cu stelele căzătoare, unde se duc sau de ce prind de coadă și s-o trimit înapoi unde-i era
există atâtea in univers? locul, pentru că am văzut o lumină în ea ce nu
Am întrebat-o pe bunica, dar nu a știut observasem până acum la celelalte stele. N-am
ce răspuns să-mi dea pentru că nu-și pusese găsit în schimb nici măcar un fir de energie pe
întrebările acestea până azi, nu fusese tocmai care să-l fi păstrat drept coronită deasupra
adepta astronomiei. Mama, în schimb, mi-a capului ca amintire.
spus că stelele căzătoare se duc în nicăieri si Calea Lactee m-a împins cu botul și
acolo se sting, se dezintegrează și devin praf, eu am cazut în univers, iar pe fundul
de aici și expresia "praf de stele". Dar universului am găsit praful de stele de care-mi
răspunsul ei nu mi s-a părut unul convingător. spusese mama. Semăna cu praful de zâne din
Eu sunt o visătoare, iar stelele au fost mereu poveștile pe care mi le citea bunica înainte de
incluse în visele mele, totuși nu le-am aflat culcare când eram o mică păpușă cu obraji de
până astăzi secretele. Nu am făcut cunoștintă și porțelan și ochii din plastic. Din fericire, m-am
nu am mângâiat niciuna până acum. schimbat mult, m-am metamofozat în coconul
Trei nopți mai târziu, citeam o carte cu meu numit suflet. Pielea mi-a fost finisată,
pagini colorate despre o zebră spațială, care acum e fină ca nisipul lunii, iar ochii mi s-au
purta mereu o cască de astronaut pe cap. După transformat în diamantele asemănătoare cu
aceea am adormit cu burta pe carte și am visat ploile de pe Jupiter: strălucitoare , dar care se
că eram in spațiu, călăream cu mare bucurie și întâmplă o dată la 30 de ani. Acum, cu ochii
aventură-n sange Calea Lactee, iar o stea mei puteam vedea cum mă purific într-o baie
căzătoare mi-a zâmbit, în trecere, înainte să de lumină provenită din câteva infinite de
cadă în întuneric. I-am făcut cu mâna, fără să particule de praf. Dacă aș fi avut plastic in cele
scap hățul galaxiei, dar în acel moment ea a doua orbite, n-aș putea vedea maretia ce se află
încetat să mai strălucească și s-a făcut una cu sub picioarele mele desculte. Dar acum, am
vidul. Dar ceva era neobișnuit cu acei ochi de simțit cum căldura stelelor abia căzute mă
materie, ceva ce a funcționat ca o forță de învăluie, așa că m-am așezat lângă ele și am
atracție asupra sufletului meu și în acel făcut îngeri de praf. Mi-am mișcat brațele și
moment de apropiere am fuzionat cu ea, cu picioarele sincron și am văzut cum lumina se
steaua. creează din nou din praf si stelele cazatoare de
Am descălecat de altă dată devin stele
pe calul măiastru și am urcătoare și se așează
coborât călcând pe stele, printr-un dans,
în căutarea zâmbetului din asemănător la ritm cu
fotografia făcută cu valsul, spre locurile
aparatul de fotografiat menite lor.
inserat în mintea mea. Nu e minunat?
Când puneam piciorul pe- Acum înțeleg de ce stelele
o stea, strălucirea ei nu au sfârșit, pentru că
devenea mai puternică și mereu se creează altele și
mai orbitoare, încât mi- altele. Stelele sunt fiecare
am pierdut drumul către câte un phoenix, dar care
meteor. Voiam s-o ajung nu transportă aceeași

__________
68

Alter e.go Nr. 6/2020

poveste. Cenușa, praful lor, e formată din ce-a așezat pe spate, cu ochii deschiși larg și nivelul
rămas în urma arderii poveștii și anume de adrenalină depășit. Inima mea bătea cu mult
impresie, uimire, suspans, căldură. Dar în peste 100 de bătai pe minut, iar eu respiram
această baie de praf și univers, am simțit mai sacadat, dar zâmbeam cum n-am mai zâmbit
mult, la o mai mare intensitate. Particulă dupa niciodată. Mi-am ridicat mâna spre cer. Se
particulă, au format în preajma mea o coajă. Eu simțea de parcă mă țineam de mână cu
eram miezul și simteam cum mă înalț, lovindu- Andromeda, însă aș fi vrut să dansăm un tango
mă din când în când de alte stele. În acest sau poate un dans foarte lent ca să-i vad
spațiu au început să se adune pâlcuri de unitatea in toată splendoarea ei. Cu prilejul
materie, iar norul meu de praf a început să se acesta aș invita toate stelele să danseze cu noi,
miște neregulat. Turbulențele îmi provocau însă atunci Soarele ar fi fost gelos. Dacă se va
nelniște, dar nu am intrat în panică, până la mișca de acolo probabil că celelalte planete s-
urmă era doar praf, iar eu mă puteam elibera ar schimba și atunci toată galaxia ar da vina pe
oricând. el, mai ales Terra care este cea mai gălăgioasă
Brusc, steaua în formare a început să planetă.
colapseze. "Ce se întâmplă?" mi-am spus, Saturn nu mă putea vedea așa că am
pentru că știam că norul de praf trebuie să sărit de pe nisip cu foarte mare putere și m-am
treacă prin milioane de ani pentru a ajunge în prins cu măinile de inelul său gigantic,
punctul acesta al procesului. În interior a rămânând suspendată. Planeta mi-a dat o mână
început să se încălzească. Fruntea mea ardea și de ajutor și m-a luat de gulerul hainei,
simteam cum transpir așezându-mă cu grijă pe
abundent. De la numai un inel. Saturn arăta mai
Kelvin peste zero absolut frumoasa decât o credeam
acum parcă temperatura sau de cum arăta în pozele
crește până la 2,7 Kelvin cărților de astronomie. Eu
sau chiar 3. Arde aici. eram doar un om, o altă
Am împins cu stea in formare printre
umărul în zidul de particule constelații, si de asta m-a
și am început să plutesc în surprins Saturn. Ea m-a
neant. La nici 10 ani zarit si pe mine m-a ales
lumină, o planetă puțin din toata galaxia, pentru ea
roșie în obraji și cu pete n-a contat ca eu sunt cateva
gălbui mi-a trimis un sărut. kilogramde de carne.
Probabil expresia feței Saturn mă face să cred că
mele uimite nu s-a văzut "om" înseamnă galaxie si
destul de clară pentru ea, poate are dreptate. Am
așa că mi-a făcut ochi dulci din nou. Atunci, ochii dați de la ursitoarea mea cea dintâi,
pentru a părea convingătoare, mi-am țuguiat Jupiter, am un suflet asemenea unei stele la
buzele, mi-am sărutat palma dreaptă, lăsându- început de drum, am o aură albă, creată din apă
mi urme de praf de stele la colțul gurii, și i-am înghețată și pe alocuri din silicați și carbon, și
răspuns cu același gest. A fost nevoie doar de- fiecare om are o căldură la fel de intensă ca cea
o privire pentru a mă atrage cu puterea sa a Soarelui.
gravitațională și așa am prins viteza către Am închis ochii, gândindu-mă la ce
nisipul galben-pal al planetei. Mă apropiam de minunat se simte Saturn, înconjurată de atâtea
jumătate din viteza luminii, dar se simțea mai entități astrologice ca o familie care traieste in
mult de atât, și am prins flăcări până să aterizez aceeasi casa cu un singur etaj. Mi-a suflat putin
cu capul în nisipul rece. La aterizare s-a creat din nisipul său, creându-mi o pătură caldă.
condens și în jurul meu s-a format o mare de Am adormit in cele din urma, iar cand
ceață. Am oftat prelung, căci aterizarea mă m-am trezit cu gandul cald de a-i ura planetei
sleise de puteri, la fel și sperietura. M-am "Buna dimineata!", ea nu mai era acolo.

Lucia Georgiana IANCU, clasa a XII-a C






69

Colegiul Naţional “Gib Mihăescu”


ACORDURI PE PORTATIVUL VIEȚII

M-aș pierde după Tine Si dup-o noapte lungă, cu mii de-nchipuiri
Sub clara lumin-a lunii Aștept nerăbdător ca roua dimineții
Și aș ajunge unde aș fi singur Să mă găsească lângă Tine pururi
Printre tufișuri în toată bezna nopții. În zorii tinereții, în zorii tinereții...


De fiecare dată când citesc această de liceu, când în continuare îmi găsesc alinarea
poezie nu pot decât să rememorez cum a luat în sunetele chitării pe care o mânuiesc cu atâta
naștere legătura dintre două spirite care au dăruire. În prezent, mai mult ca oricând,
hotărât că nu pot funcționa decât în muzica întrunește trei calități importante
comuniune: muzică și copil, vibrând la unison pentru mine și, astfel, pentru orice licean:
până la bătrânețe. motivare, confort sufletesc, antrenare. De câte
Anul 2007. Sfârșitul de an al grupei ori n-am simțit un plus de purtere, de încredere
pregătitoare. Era primul moment în care urma subită atunci când am dat drumul la melodia
să am o reprezentație muzicală în fața altora preferată, chiar și atunci când tot ce ne doream
decât a păpușii mele preferate, Dora. Trăiesc era să lenevim toată ziua și să fim
cu aceeași intensitate emoțiile de dinainte și mi neproductivi? E perioada în care avem nevoie
se citește pe chip aceeași bucurie când aleg să de orice ne poate stimula. Avem nevoie să ne
povestesc. Odată început simțim inimile cum pulsează
spectacolul, m-am transpus într-o fericire, transmițând-o fiecărei
altă lume. Totul mi se părea celule din corp. Deși tindem să
deprins dintr-o poveste citită de fim catalogați de cele mai multe
mama. Eram eu, responsabilă ori drept “vulnerabili”, muzica ne
pentru fericirea celor din jur, și, ajută să trecem prin toate
mai ales, pentru cea a familiei angoasele adolescenței, care nu
mele. Am început să cânt. sunt deloc puține. Contrar
Îmbrăcată într-o rochiță albă cu aparențelor, să fii licean nu este
un coșuleț în mâna dreaptă, deloc o treabă ușoară. Instabilitate
primele sunete scoase din gura emoțională, certuri cu părinții
mea firavă iscaseră deja aplauze. care în concepția majorității “nu
Indescriptibilă senzație. Atunci a sunt capabili să ne înțeleagă
fost momentul când am simțit dorințele” și, cel mai important
îmbrățisarea caldă, de bun-venit, amănunt, cantitatea de informație
a muzicii. Urma să înceapă o ce avem impresia că nu se mai
etapă uluitoare a vieții mele întrucât, de atunci termină. Sunt doar câteva exemple cu care se
mi-am învis orice temere privitoare la confruntă orice adolescent atunci când dă piept
afirmarea, fără îngrădiri, a noii mele cu viața de licean. Mă regăsesc în toate cele
descoperiri. enumerate anterior și pot spune cu mândrie că
Pe măsură ce au trecut anii, am început singura modalitate care mă ajută să trec prin
să realizez tot mai mult cum muzica îmi devine toate astea zilnic este muzica. Ziua mea începe
indispensabiă... Și iată-mă în ultimul meu an cu muzică, se continuă cu muzică ori de câte
ori găsesc și două minute libere și se sfârșește
tot cu muzică. Pe scurt, deja am pus-o pe cel
mai înalt piedestal în viața mea. Asta e ceea ce
se numește “a face din muzică un adevărat
mod de viață”. Așa o consider și eu. E o
dependență de care nu vreau să mă
descotorosesc. E un viciu pe care nu am să-l
dau niciodată uitării, pentru că de atunci, din
ultima mea zi la grădiniță, mi-am dat seama că
viața nu ar avea nicio însemnătate fără ea.
Andrada-Maria BOERESCU, clasa a XII-a C


__________
70

Alter e.go Nr. 6/2020

SCRISOARE CĂTRE PERSONAJUL PREFERAT

Dragă Nică,


Îți scriu cu scopul de a afla mai multe acești monștri nu iartă vârsta. Ei și oamenii
despre tine și despre epoca în care trăiești (nu trăiesc într-un fel de simbioză: fiarele își
că ai fi demodat sau ceva, poate procură porția de viață, iar gazda dobândește
doar...vintage). aparenta stare de destindere.
Sunt o mulțime de lucruri pe care aș Până când îmi vei povesti cum stă
vrea să le știu! În fond, toate raportându-se la treaba cu toate acele lucruri, dă-mi voie să îți
copilăria ta, pentru că tu, domnule, ești prezint împrejurimile de aici. Vreau să te
emblema unei copilării trăite așa cum trebuie! anunț că multe s-au schimbat în decursul
Am atâtea de învățat de la tine...! acestui secol și jumătate ce ne desparte.
În ultimul timp nu m-am simțit copil Oamenii nu se mai duc la scăldat la bălți, ci
cât m-am smțit elev, iar lucrul acesta nu m-a au amenajat niște locuri speciale pentru asta,
lăsat să îmi savurez vârsta așa cum aș fi vrut. numite ștranduri. Nu prea cred că ți-ar plăcea
A devenit tot mai obositor! Tu, la școală, acolo. Crâșmele s-au transformat și ele în
strivești muște cu ceaslovul; mie, la școală, mi restarante costisitoare, iar târgurile au
se strivește mintea cu ceaslovul! (acesta, devenit clădiri imense din care poți procura
dragă Nică, este un ,,emoji”; știu, un nume orice; noi numim un astfel de loc
sofisticat pentru un gălbenuș cu față, dar, ,,supermarket”. Nu cred că ți-ar plăcea nici
aparent, prinde la public; oricum, prezența lui acolo, pentru că în cazul de urgență în care ai
ar trebui sa îți indice de vândut o pupăză
faptul că eu râd). supărătoare, nimeni nu
Spune-mi, te te-ar lăsa nici măcar să
rog, cum reușești să nu intri cu animalul în
te lași pradă emoțiilor? clădire. Cireașa de pe
Vreau să spun, ai rămas tort (pe care sper că nu
gol-pușcă în fața o vei fura, așa cum ai
fetelor, la scăldat (1-0 făcut cu cireșele mătușii
pentru Smaranda), și ai Mărioara – ce mai
defilat așa prin sportivă! –) este că
grădinile oamenilor, acum aproape toată
riscând să fii văzut de către cineva, iar când lumea dispune de o proprie ,,pupăză din tei”,
ai ajuns acasă, tu te-ai plâns că ți-e foame. care, în fapt, nu este o pasăre, ci este un ceas
Mie mi-ar fi pierit și apetitul de atâta rușine. deșteptător. Ce este grozav la ,,pupezele”
Ai făcut aste lucruri și ai rămas stăpân pe astea este că sună doar atunci când vrei tu să
tine, în timp ce eu mă panichez – într-un stil sune, deci nu ai avea de ce să vrei să le vinzi.
mare – când vine vorba de un banal concurs Calul Bălan și Sf. Nicolae au suferit și ei ceva
școlar. modificări: acum sunt cunoscuți sub numele
Nu sunt singura din generația mea de ,,catalog” și nu mai aduc teroare fizică, ci
care ar avea nevoie să învețe câte ceva de la doar psihică.
tine. Povestește-ne despre cum se simt Schimbări sunt multe și ți le voi
modestia, sărăcia, și despre cum le poți eluda enumera cu ocazia viitoarelor scrisori. Rămâi
în inerția ludicului, găsind în cele mai cu bine, aștept cu nerăbdare să îmi scrii!
neînsemnate lucruri utilizări neobișnuite și
distractive. Povestește-ne ce înseamnă să îți P.S. Ca iubitoare de animale, mă declar
trăiești viața ca un copil, nu ca un dependent profund indignată de ceea ce le-ai făcut
de calculator sau de smartphone. Cel mai caprelor Irinucăi, deși cred că și tu îți regreți
probabil nu știi ce sunt ciudățeniile pe care fapta.
le-am menționat anterior, deci lasă-mă pe
mine să îți explic. Ca să fiu concisă, îți pot Cu mare admirație,
spune că cele doua reprezintă niște monștri ce Roxana STĂNECI, clasa a XII-a C
se hrănesc cu viață. Și viață de toate tipurile:
de copil, de adult, chiar și de om bătrân;



71