Mircea Dinescu

Mircea Dinescu

„Azi scriem poezia pe mari bucati de pâine.”
Mircea Dinescu

PROFESOR: ALINA DRĂGUȘIN PROIECT REALIZAT DE : ANCUȚA SABINA
CERNEA ANDREEA

Numai în lumea noastră literară geniul trebuie să fie pustiu, tebecist, singur şi trist. Eu
nu vreau să apăr burghezia, vreau doar să spun că suferinţa nu e bună. Ea îţi omoară
până la urmă şi nervul şi sensibilitatea.

Mircea Dinescu

BIOGRAFIE

• Mircea Dinescu s-a născut pe data de 11 noiembrie
1950 in orașul Slobozia fiind un poet, scriitor și
publicist român.

• A studiat la Facultatea de Jurnalism a Academiei de
Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă
Comitetul Central al Partidului Comunist Român,
Școala Superioară de Partid.

• Debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial
cu Invocație nimănui în 1971, volum distins cu Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul din 1976
până în 1982 și România literară din 1982 până în 1989. Talentul
literar remarcat de numeroși critici cum ar fi Lucian Raicu, Alex
Ștefănescu, Nicolae Manolescu este încununat cu numeroase

premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor
pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură).

• În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller
(pseudonimul lui Jean Stern) și publicat în cotidianul Libération
în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la
domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în
studiourile Televiziunii Române în timpul revoluției din 22
decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989 este
președintele Uniunii Scriitorilor din 1990 până în 1993 de unde

a demisionat în urma unui scandal.

SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

Rareori poezia româneacă modernă a strălucit mai intens, rareori a celebrat imaginile viului cu o mai mare
forță ca în convertirea „pielii de tigru” în metaforă a sensibilitații agresive. Poetul este „la faza în care
pătrunderea în lumea simțurilor învălmășite seamănă cu o aiuritoare beție.Prin versuri plutesc aburi groși
de vin și în singurătatea tăinuită a scorburilor înfloresc trupuri de femei”. Senzoritatea pare să contrasteze
puternic cu impulsul de a sparge limitele terestre ale eului. A fi se poate traduce prin resurecția libertății de
a trăi oriunde, aici sau acolo , în spațiile intermediare.

Strâns legate de elogiul tinereții, trei sunt coordonatele pe care se construiește poemul ce deschide
volumul de debut: vinul, sangele si zborul. Fluxul vinului și al sângelui păstrează prospețimea trăirilor , ba
mai mult , le amplifică elanul ascensional.

Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Dinescu
• http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Mircea+Dinescu
• http://poetii-nostri.ro/mircea-dinescu-sunt-tanar-doamna-poezie-id-20205/