Simbolismul

NOȚIUNI DE GUSTAV KLIMT, COPACUL VIEȚII, 1909
TEORIE
LITERARĂ

SIMBOLISMUL-
RECAPITULARE

CLASA a XII-a A

Profesor: Drăgușin Alina

SIMBOLISMUL DEFINIȚIE:

- valoarea fiecărui obiect și -curent artistic apărut în Franța în a doua jumătate a secolului
fenomen din lumea al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului,
înconjurătoare poate fi parnasianismului și naturalismului.
exprimată și descifrată cu
ajutorul simbolurilor. - și-a propus să regăsească esența poeziei, apropiindu-se mai
mult de muzică decât de pictură;

-lirica nu trebuie să exprime, ci să sugereze, prin intermediul
simbolului și prin valorile eufonice lexicale, corespondențele
dintre realitate și lumea impresiilor și a trăirilor sufletești;

-18 sept. 1886- Jean Moreas- ”Le symbolisme” ( revista ”Le
Figaro”): ”Nu suntem decadenți, ci un grup de poeți care
doresc să interpreteze prin simboluri lumea reală și care
caută, înainte de toate, în arta lor, conceptul pur și simbolul
etern.”

SIMBOLISMUL TRĂSĂTURI GENERALE:
ÎN PICTURĂ
•Pictorii simbolisti au folosit simboluri din mitologie și vise sau lumi
VINCENT VAN GOGH, Noapte imaginare pentru a reprezenta cu ajutorul unui limbaj vizual sufletul.
înstelată, 1889
• Simboliștii credeau că prin artă ar trebui să se înțeleagă mai multe
adevăruri absolute care pot fi accesate doar în mod indirect. Astfel, ei
au pictat scene din natură, activitatea oamenilor și toate celelalte
fenomene reale din lume intr-o manieră metaforică și sugestivă.

• Ei aspirau la reprezentarea invizibilului cu ajutorul vizibilului, la
sugerarea unor stări interioare inefabile cu ajutorul simbolurilor sau al
corespondenței dintre planul exterior și cel interior.

•REPREZENTANȚI:

pictori simbolisti:
– Gustave Moreau, Gustav Klimt, Odilon Redon, Henri Fantin-Latour,
Edvard Munch, Frida Kahlo, Morris Graves

EDVARD MUNCH - pictor norvegian;
Țipătul (1893)
- tabloul este celebru și cunoaște alte trei versiuni. Este considerat o
expresie a anxietății omului modern;

„Într-o seară, mă plimbam pe un drum, orașul era pe o parte și fiordul
sub. M-am simțit obosit și bolnav. M-am oprit și m-am uitat peste
fiord-soarele apunea și norii deveneau roșii ca sângele. Am simțit un
țipăt trecând prin natură; mi se părea că am auzit țipătul. Am pictat
acest tablou, am pictat norii ca și cum ar fi fost sânge. Culoarea țipa.
Asta a devenit Țipătul.”

-Edvard Munch realizează, cu ajutorul culorilor , al formelor și al
perspectivelor, o reprezentare grafică a unei stări: frică și singurătatea.
În prim plan este silueta contorsionată a unui om care își cuprinde
capul cu mâinile într-o atitudine de spaimă extremă. Craniul cadaveric,
pe care ochii sunt doar o pată, și trupul său sunt contorsionate, luând
parcă forma fluidă a naturii.

- Culorile mediului sugerează starea psihică a personajului: albastrul
întunecat poate sugera abisul inconștientului, cerul cu limbile de foc
de un roșu intens transmite o senzație de oboseală intensă;

CORESPONDENȚE Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
de CHARLES BAUDELAIRE Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
❑ Poet francez extrem de original (1821-
1867); Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
❑ A revoluționat întreaga lirică franceză Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
și europeană prin noutatea volumului Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
său controversat Les Fleurs du
Mal („Florile răului"); Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
❑ El argumenta că arta trebuie să creeze – Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
frumusețe chiar și din cele mai josnice
și non-poetice situații. Florile răului l- Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
au transformat pe Baudelaire într- Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
un poet blestemat; Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.

❑ Fiecare noțiune abstractă, fiecare idee
are un corespondent în lumea
sensibilă. Rolul poetului este acela de
a concepe aceste legături invizibile
pentru oamenii de rând și apoi de a
utiliza unul dintre termeni, cel
concret, pentru a-l exprima pe
celălalt, cel abstract.

TRĂSĂTURI (1) • Cultivarea simbolului plurivoc, multisemnificativ( simbolul e un
substituent: în baza unor corespondențe sau legături, înlocuiește
❖ SIMBOL și reprezintă altceva decâtelementul concret exprimat la prima
❖ SUGESTIE vedere;
❖ SINESTEZIE
❖ CORESPONDENȚE •Principiul corespondențelor între universul interior și cel
exterior (fiecărei stări emotive/psihice a poetului îi corespunde
un element din natură);

•Percepția sinestezică (amestec de senzații de natură diversă,
vizuală, tactilă, olfactivă etc.)- cale de acces la unitatea
misterioasă a lumii;

•Estetica urâtului- apar imagini ale descompunerii, ale degradării
materiei vii sau a psihicului uman;

•Tehnica sugestiei: textul nu evocă, nu descrie, ci sugerează
pentru a crea o stare;

•Atitudini specifice: reveria, contemplația, tristețea nedefinită,
spleenul, solitudinea tragică, iritarea, nevroza, dezgustul,
nonconformismul;

TRĂSĂTURI (2) •Muzicalitatea versurilor înțeleasă ca sugestie interioară:
rime rare, repetiții, versuri refren, laitmotivul, prezența
❖ MUZICALITATE instrumentelor muzicale, sugestia sonoră a unor sunete;
❖ VERS LIBER
❖ SPLEEN •Înnoiri prozodice: exprimare nestingherită de rigorile
❖ EVADARE versului clasic- versul liber, cu ritm interior;

•Teme și motive specifice: natura ca stare de spirit, iubirea
nevrotică, boala, moartea, trecerea timpului,
imposibilitatea evadării, condiția umană, condiția artistului
damnat, orașul tentacular, eșecul existențial, instrumentele
muzicale, anotimpul agonic, ploaia, solitudinea, claustrarea,
cimitirul, cavoul, visul, motive cromatice etc.;

• Atitudini specifice: reveria, contemplația, tristețea
nedefinită, spleenul, solitudinea tragică, iritarea, nevroza,
dezgustul, nonconformismul;

REPREZENTANȚI CHARLES BAUDELAIRE: „A vorbi ca un poet înseamnă a te mulțumi sa
faci o aluzie, iar rostul cititorului este acela de a găsi ideea sugerată.
ÎN LITERATURA Fiecare om, în conformitate cu imaginația, sufletul, epoca sau mediul său,
FRANCEZĂ: va afla ceea ce îi convine în această idee multiplă, iar cititorul se va afla în
fața poemului ca auditoriul în fața muzicii”;
Curent dominant în viața
literară franceză în perioada ARTHUR RIMBAUD: cuvântul va deveni, grație simbolistilor, o realitate
1885-1900 “colorată de vocale și însuflețită de consoane”:

”A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obîrșii vi le voi spune-odată:
A – golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;(...)” ( Vocale)

STEPHANE MALLARME: ” A numi un obiect înseamnă a răpi trei sferturi
din farmecul poemului, care este astfel construit încât să se dezvăluie
puțin câte puțin; a-l sugera, iată visul. A scrie poeziile înseamnă a reînnoi
atât de mult actul original de creație a limbii, încât exprimarea să fie
mereu o exprimare a inexprimatului.”

PAUL VERLAINE: “Muzica înainte de toate”; “Sucește gâtul elocinței”;
“Nuanță, nicidecum culoare”.

REPREZENTANȚI ▪Originalitatea simbolismului românesc în raport cu simbolismul
francez este parțială și relativă, însă simbolismul autohton nu a
ÎN LITERATURA fost o simplă variantă a celui francez, ci a avut profilul său,
ROMÂNĂ generat de realitățile naționale specifice:

Al. Macedonski ▪ Reacție împotriva epigonismului eminescian;
Ștefan Petică ▪ Reacție împotriva curentelor tradiționaliste (semănătorism și
Dimitrie Anghel
Ion Minulescu poporanism) care proclamau refuzul înnoirii, al modernității;
George Bacovia
Iuliu Săvescu ▪Al. Macedonski- revista ”Literatorul”(1880)
Al. Stamatiad ▪ ”poetul nu este altceva decât un instrument al senzațiilor
primite de la natură, pe care le transmite apoi în formulări
inedite.”;
▪ ”poezia are muzica ei interioară, care este altceva decât
muzicalitatea prozodică”;
▪ ”domeniul poeziei este departe de a fi al cugetării. El este al
imaginației.”;
▪ ”muzica, imaginea, culoarea reprezintă singura poezie
adevărată”;

ION MINULESCU ALEXANDRU MACEDONSKI GEORGE BACOVIA

GEORGE DECOR
BACOVIA Copacii albi, copacii negri
”DECOR” Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...

SUGESTII DE Tipul de lirism- atmosfera cuprinsă în poezie, sentimentul
ORGANIZARE A comunicat;
ANALIZEI TEXTULUI
LA PRIMA VEDERE: Ipostaza eului- caracterul confesiv al textului;

Teme și motive specifice simbolismului;

Semnificația unor simboluri (titlul);

Corespondența între cadrul exterior și cel interior;

Tehnica sugestiei, sinestezia;

Elemente de versificație;

Limbajul poetic: exploatarea valorii muzicale a sunetelor, a
cuvintelor;