Romantismul

CURENTE LITERARE

1. ROMANTISMUL

1

REPERE TEORETICE, APLICAȚII

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

2 DEFINIȚIE: curent literar apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea și
începutul secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva normelor și a

rigorilor clasicismului, respingând orice fel de normă și susținând

libertatea inspirației;

CUVINTE CHEIE:

CLASICISM VS. ROMANTISM:  Imaginație

Dacă în operele scriitorilor aparținând  Libertate de creație
clasicismului predomină rațiunea, la  Evadare
romantici accentul se pune pe sentiment  Iubire și natură
și pe fantezie; dacă primii se interesau  Meditație
numai de caracterele umane, ceilalți,  Antiteza
romanticii, se interesează de natură, de  Expresivitatea limbajului
mituri, de folclor, de istorie.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

3 PARTICULARITĂȚI(I):

 Afirmarea originalității și a libertății de creație;

 Promovarea imaginației creatoare, eliberate de orice fel de constrângeri;

 Negarea mimesis-ului (principiul imitației) ca principiu estetic central;

 Interes pentru frumusețea naturii și a creațiilor populare, pentru călătoriile spre
lumi exotice, pentru trecutul istoric sau evadarea în universul compensatoriu al
visului;

 Cultivă ca stări de spirit: melancolia, nostalgia, reveria, voluptatea suferinței;

 Evadarea din realitate în spațiul visării/ trecutului/ naturii;

 Eroii romantici sunt niște firi solitare, temperamente contradictorii: melancolici și
visători sau revoltați. Inadaptați, în conflict cu societatea, ei se refugiază în
singurătate sau în natură. Sunt mereu îndrăgostiți, uneori sceptici, nefericiți din
iubire;

 Cultivă misterul, taina, obscuritatea, tenebrele, demoniacul;
PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

4 PARTICULARITĂȚI(II):

 Procedeul stilistic preferat este antiteza, iar stilul este încărcat în tropi
(hiperbolă, simbol, metaforă etc.);

 Supremația liricului care invadează epicul și dramaticul;
 Teme romantice: iubirea, natura, istoria, timpul, condiția umană, condiția

geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune,
cunoașterea, universul- cosmogonia și escatologia;

 Motive literare romantice: visul, somnul, solitudinea, astrul, zborul cosmic,
cosmogonia, noaptea, demonicul, strigoiul, dublul, suferința, călătoria,
metempsihoza, codrul, floarea albastră, lumina, marea, ruinele;

 Specii lirice cultivate: elegia, pastelul, idila, meditația, drama istorică, satira,
jurnalul de călătorie, balada, legenda, poemul, nuvela istorică sau fantastică.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

5 REPREZENTANŢI:

 Literatura universală: Lamartine, Hugo, Vigny, Musset, Schiller,
Heine, Grimm, Byron, Shelley, Keats, Leopardi, Manzoni, Puşkin;

 Literatura română: la noi apare cu o întârziere de câteva decenii,
primele manifestări romantice fiind evidente în perioada pașoptistă
la V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, I. H. Rădulescu, V. Cârlova,
Bolintineanu, Gheorghe Asachi, C. Negruzzi, Alecu Russo,
Gheorghe Lazăr, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac,
Timotei Cipariu, Gheorghe Barițiu, Andrei Mureșanu, continuându-
se cu Mihai Eminescu (considerat ultimul mare romantic european).
La toți aceștia spiritul romantic s-a amestecat cu elemente ale
esteticii clasice.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

6 SUGESTII DE ORGANIZARE A ANALIZEI
TEXTULUI LIRIC LA PRIMA VEDERE:

 Tipul de lirism (caracter confesiv/descriptiv/ reflexiv)
 Îmbinarea speciilor lirice;
 Tema textului, noutatea viziunii;
 Semnificația titlului;
 Motive literare romantice;
 Ipostazele eului; portretul iubitei; emoția comunicată(frenezia – beţia sufletească/

melancolia);
 Imaginarul poetic: cronotop specific;
 Armonizarea planului uman și a celui natural;
 Limbajul poetic: elemente de expresivitate;
 Procedeu compoziţional specific: antiteza ;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

APLICAȚIE: Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului

7 următor, evidențiind două trăsături ale romantismului eminescian:

Prin negre crengi de brad El sună-nvăpăiet
Se strecură luna, De visuri deșarte
Isvoarele-ntr-una Și tot mai departe
Din stânci cu sgomot cad.
Se pierde-ncet încet.

Pe gânduri codrii sunt Din văi aud sunând
De-al apelor ropot, Talanga, talanga.
Sunare de clopot Se scutură creanga
Pătrunde-al serii vânt. De-al toamnei rece vânt.

Spre tine ochii-ntorn Trecut-au ca un vis
Lumină de lună! Durere și sbucium.
Din rariște-mi sună La sunet de bucium
Un dulce glas de PcRoOrF.nA!LINA DRĂGUȘIN Ascult cu ochiu-nchis.

Mihai Eminescu, ”Prin negre crengi de brad...”

C.N. GIB MIHĂESCU

8 SUGESTII DE ORGANIZARE A ANALIZEI
TEXTULUI EPIC LA PRIMA VEDERE:

 Tema textului;

 Prezența unor motive literare romantice, cronotop specific;

 Moduri de expunere;

 Lumea imaginară proiectată în trecut/viitor, accente critice/satirice la adresa
prezentului;

 Construcția personajului/ contradicțiile personalității sale: erou, om excepțional
(visătorul, revoltatul, geniul, damnatul, titanul etc.);

 Portretul iubitei;

 Mediul social transpus ( lumea periferică/ snobismul palatelor, uneori alăturate, în
evident contrast);

 Mijloace expresive: antiteza vis-realitate, epitete, metafore, simboluri etc.;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU

 ”În fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din

c9atul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător

glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să

viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra
căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul
tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor

de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mâinile unite, care cânta o rugăciune
divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschise ochii și văzu prin fereastra
arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată într-o haină albă, înfiorând
cu degetele ei subțiri, lungi și dulci clapele unui piano sonor și acompaniind sunetele ușoare a
unor note dumnezeiești cu glasul ei dulce și moale. Părea că geniul divinului brit Shakespeare

expirase asupra pământului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. Închise iar ochii până ce,
recăzut în pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint și juna fată cu îngerul în
genunchi. Apoi, strângând ochii silit și tare, a înecat visul său în întuneric, n-a mai văzut nimic, ci
auzea dispărând, ca o suvenire întunecată, rugăciunea unei vergine. Muzica încetase de mult și
el, cu totul în prada impresiunii sale, ținea încă ochii strâns închiși. Când se deșteptă din reveria
sa, fereastra de sus a palatului era deschisă, în salon întuneric și sticlele ferestrei străluceau ca
argintul în alba lumină a lunii. Aerul era blond și văratic, iar razele lunii, pătrunzând în camera lui
Dionis, izbeau fața sa palidă și umpleau sufletu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie. ”

 (Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”)

PROF. ALINA DRĂGUȘIN C.N. GIB MIHĂESCU