ODĂ (ÎN METRU ANTIC) ESEU

LECȚIE DE RECAPITULARE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT
CLASA a XII-a
Profesor DRĂGUȘIN ALINA

”ODĂ (ÎN METRU ANTIC)”

de Mihai Eminescu

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 1

Subiectul al III-lea ( 30 de puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea
despre lume într-un text poetic romantic.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului în curentul

literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
 evidențierea a două idei/ imagini poetice relevante pentru tema și viziunea despre

lume;
 Prezentarea a două elememnte de compoziție și limbaj ( de exemplu: titlu, incipit,

relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, secvențe lirice, figuri semantice,
laitmotiv, elemente de prozodie);

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 2

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE:
Conţinut – 18 puncte

 evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte
precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte
numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării

tematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte
evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte –

 comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte
precizarea temei: 2 puncte;
câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema

textului poetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare
– 1 punct)
 analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic

ales 2 x 3 puncte = 6 puncte
analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;

abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 3

Redactare – 12 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct
 logica înlănțuirii ideilor 1 punct
 abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte

relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
relevante – 3 puncte

relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial
relevante – 2 puncte

schematism – 1 punct
 utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a

lexicului, sintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte
 ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte
 punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte
 așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 4

INTRODUCERE: Încadrare în opera poetului:

 Geneză și apariție- șapte/opt variante scrise între 1873 și 1882;
 inițial , ”Oda pentru Napoleon” a avut 11 strofe, apoi 13, reducându-se treptat până la 5 strofe. Din odă

închinată unui titan capabil a modifica istoria, a mișca popoare, lumi, devine o meditație pe tema
tragismului ființei superioare care își asumă suferința și moartea, o odă închinată propriului eu;
 Publicată de Titu Maiorescu în ediția princeps a ”Poesiilor” lui Eminescu (1883);
 Perpessicius: ”una dintre cele mai înalte realizări ale lirismului eminescian (...) cu atât mai intimă, cu
cât se travestește mai mult”

 Situare în contextul operei lui Eminescu: Vârste ale lirismului/ erosului eminescian:

 Aparține fazei târzii a creației eminesciene, când poetul renunță la toate podoabele inutile și e
preocupat de elaborarea unui limbaj apropiat de rigoarea celui matematic, redescoperind
valorile clasicismului greco-latin;

 Acum Eminescu apelează la imaginile mitologice ( Hercule, Nessus, pasărea Phoenix) și la
modelul prozodic al odei saphice ( de la numele poetei Sapho);

 La nivelul semnificațiilor, ”Odă ( în metru antic)” și ”Glossă” se află într-o relație de
complementaritate, ce luminează și adâncește sensurile ”Luceafărului”. Ca și în ”Glossă”,
poetul toarnă în forma perfectă a unei structuri clasice o suită de cugetări despre marile
probleme ale existenței umane: iubirea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea . 5

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI

I. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea
textului în curentul literar, într-o perioadă sau într-o orientare
tematică;

APARTENENȚA LA ROMANTISM:

-aparține romantismului prin: tensiunea trăirilor interioare, temă, motivele literare,
îmbinarea speciilor literare, atitudinea geniului, prin procedeul antitezei;

1. ÎMBINAREA SPECIILOR LITERARE:

- Titlul dezvăluie antiteza voită dintre înțelesul etimologic al odei și amărăciunea profundă pe care o
conțin versurile eminesciene la adresa existenței. Nu e expresia unui elan admirativ față de o
personalitate sau un eveniment, așa cum e definită oda, ci este patetică, nostalgică și deosebit de
dureroasă;

- În versiunea sa definitivă poemul păstrează prea puțin din specificul unei ode tradiționale,
transformându-se într-o o elegie și o rugă de mântuire spre a trece în moarte, o meditație pe tema
tragismului existenței ființei superioare care își asumă suferința și moartea;

- Este și un imn adresat creatorului care, conștientizându-și vocația, o urmează până la sacrificiul sinelui
său pământesc;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 6

IPOSTAZE ALE EULUI LIRIC ROMANTIC:

 Lirism subiectiv- discurs la persoana I/ confesiune lirică/ monolog: eul liric
subiectiv (poet, îndrăgostit, filosof) se autoexprimă dând glas unei suferințe
intense (”Suferință, tu, dureros de dulce”);

 Poemul ilustrează condiția geniului, situat pe coordonatele relației între
apolinic(atitudinea contemplativă, gândirea senină, întemeiată pe echilibru,
armonie și măsură) și dionisiac (principiul dinamic, de trăire la nivel teluric);

 Inițial apare în ipostaza tânărului geniu a cărui existență se plasează sub semnul
apolinicului: echilibru, armonie, suspendarea relațiilor pe care le are individul cu
lumea și cu semenii săi (”Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi”)= stagnare într-un
orizont existențial resimțit ca incomplet și unilateral;

 Își asumă experiența dionisiacului care implică iubirea, durerea și moartea=
combustie, focul impur;

 După ce renunță temporar la condiția lui spirituală și răspunde chemării dragostei,
după trăirea ”dureros de dulce” a iubirii, se va întoarce spre sinele lui, căutând
refugiu în lumea nemuritoare a creației;

 Scenariul inițiatic: presupune moartea neinițiatului urmată de renașterea ca
inițiat;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 7

APARTENENȚA LA CLASICISM:

Prin prozodie, prin tonul reținut, prin referințele mitologice, poemul aparține clasicismului:

- G. Ibrăileanu și T. Vianu au analizat poemul și au semnalat trecerea de la stilul
retoric din lirica explozivă de tinerețe a lui Eminescu la un limbaj structural și
aforistic, din care retorismul și ornamentația stilistică au fost eliminate;

- Limbajul nu este patetic, ci abstract, bine măsurat, fără ornamentații stilistice, și
rece;

- Naturalețea, prospețimea și simplitatea exprimării, prin care se reliefează un
conținut greu de sensuri;

- Prin subtitlu: ”În metru antic”, care sugerează tiparul formal abordat: poetul alege
perfecțiunea versului clasic pentru a turna o suită de cugetări despre marile
probleme ale existenței umane: iubirea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea;

- Strofa safică (de la numele poetei Sappho)= alcătuită din patru versuri: trei lungi,
safice ( 11 silabe) și unul scurt, adonic ( 5 silabe)- unitate ritmică adecvată poeziei
epice;

- Astfel, structural, versul eminescian descoperă virtuțile poeziei clasice, dovedindu-se
și prin aceasta excepționala înzestrare tehnică a marelui poet;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 8

ROMANTISM ȘI CLASICISM:

 Criticul Eugen Simion definește astfel antiteza evidentă dintre
fond și formă în acest poem:
” Este ca și când, peste o groapă de jăratic, poetul ar fi aruncat

plăci groase de marmură. Nimic nu răzbate la suprafață din
temperatura interioară. Acest contrast este izbitor în poem și
întărește impresia de confesiune purificată, spiritualizată...”
- Paradoxul pe care este contruită această ”Odă”= nepotrivirea

dintre sensul enunțului și expresia lirică a acestuia: poemul
reclamă o mare combustie înterioară, suferințe insuportabile, un
chin fără capăt, în timp ce limbajul în care este turnată acestă
emoție este bine măsurat, fără ornamente, abstract și rece;
- Eul eminescian vorbește despre sine ca și când s-ar fi detașat de
propria existență și s-ar fi eliberat de învelișul biologic al făpturii
sale, atingând starea de contemplație, de superioară detașare de
contingent.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 9

ELEMENTE PRIN CARE POEZIE SE DESCHIDE
SPRE MODERNITATE:

 N. Stănescu apreciază că din acest poem eminescian, înzestrat cu ritmuri
novatoare s-a născut lirica modernă românească;

 Complexitatea și profunzimea ideatică;
 Interiorizarea viziunii lirice;
 Absența rimei ( versul alb);
 Ambiguitate perfectă dată de indeterminarea obiectului liric: cui este închinată

această odă? Care este sursa ecestei suferințe fără leac?;
 Ermetismul expresiei poetice:

- pronumele TU, care marchează accidentul existențial, are semnificații
multiple;

- semnificațiile metaforice ale substantivului ”suferinței”;
- -finalul: tragedia modernă a lipsei de certitudine;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 10

II. Evidențierea a două idei/ imagini poetice relevante
pentru tema și viziunea despre lume;

1. PRECIZAREA TEMEI:

 Tema romantică a condiției geniului în raport cu lumea, iubirea și cunoașterea;

 Meditație pe tema tragismului existenței ființei superioare. Asemeni unui erou antic,
poetul pare a fi un Ulise care își caută calea către sine, depășind ”ispitele” ce vor să-l
abată de la drumul cunoașterii absolutului, ajungând în final ”acasă”, în sinele său
spiritual;

 Hipnotizat de voința de afirmare, creatorul năzuiește, prin operă, la nemurire, dar este
temporar oprit în drumul său de ispitele vieții comune. Iar oda este închinată tocmai
aceluia care, conștientizându-și vocația creatoare, o urmează până la sacrificarea
sinelui său pământean;

 Tema e filosofică, ilustrând atitudinea superioară a eului liric privind cunoașterea și
autocunoașterea, prin intermediul trăirii suferinței și a sacrificării sinelui său pământean;

Motive literare: moartea, steaua, suferința, focul, visul, ochii, trimiterile mitologice;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 11

comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante
pentru tema textului poetic

 PRIMA SECVENȚĂ: ”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată/ Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi”
 Are semnificație conclusivă și ar închide poezia, deși adus (provocator) la începutul poezie are,

paradoxal, rolul unei închideri care se deschide;
 Formulare aforistică, în tonalitate nostalgică (frază scurtă, alcătuită prin alăturarea a trei verbe

din vocabularul de bază la moduri și timpuri diferite= subtilitate expresivă+ ineditul asocierii);
 Decriptarea sensurilor e una dificilă, presupune inițiere;
 Timpul trece și elanul/ încrederea în sine, aproape trufașă, a tinereții dispare, înlocuită de

banalitate și de amenințarea morții;
 Concluzia unei experiențe-limită care maturizează rapid, reorientând gândirea omului spre

destinul său ultim și de neînlăturat;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 12

A DOUA SECVENȚĂ: ”Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă!”
 Invocație finală, dramatică și patetică în disperarea ei;
 Dorința de recuperare a singurătății, a nepăsării triste, a sinelui, pentru a putea muri,

adică a reintra în nemurire;

 Moartea= limanul spre nemurire;:
 Rugăciune de intrare în moarte a ființei însetate de absolut, care aspiră lșa recuperarea

locului privilegiat, dar trist, pe calea cunoașterii de sine;
 N. Stănescu: ”(...) iată!

cunoașterea de sine, iată
de ce materia în dureri se naște din ea însăși;
Ca să poată muri.” (”Elegia a 11-a”)

 Final încărcat de neliniște și dramatism: lipsa de certitudine;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 13

III. Analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj,
semnificative pentru textul poetic ales:

 STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ: cinci strofe safice, patru
secvențe lirice;

 SCURTĂ ANALIZĂ A SECVENȚELOR LIRICE ( structură de
suprafață, structură de adâncime);

 RELAȚII DE OPOZIȚIE: oximoronul, apolinic vs. dionisiac;
 EXPRESIVITATEA LIMBAJULUI- analiza poeziei pe niveluri;
 ELEMENTE DE PROZODIE;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 14

STRUCTURA COMPOZIȚIONALĂ

 SECVENȚA 1: Atitudinea contemplativă SECVENȚA 1
din trecut (strofa 1):  -Stare apolinică, senină, echilibrată
”Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, (”Luceafărul”);
Ochii mei înălțam visători la steaua  Spiritul pur, veșnic;
Singurătății.”  Cunoașterea absolutului;
 Contemplă ordinea cosmică;
 SECVENȚA 2: Întâlnirea cu experiența  Vers emblematic (trei verbe);
fundamentală, factor perturbator al
vechii stări de grație ( strofa II): SECVENȚA 2
”Cînd deodată tu răsăriși în cale-mi,  Romantic;
Suferință tu, dureros de dulce...  Luceafăr coborât în terestru;
Până-n fund băui voluptatea morții  Sentimentul vremelniciei;
Neîndurătoare.”  Metafore și oximoron;
 Iubirea și moartea;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 15

 SECVENȚA 3: Prezentul trăirii (Strofele III, SECVENȚA 3
IV);  Trimiteri mitologice- comparații cu titanii;
 Patima devoratoare;
”Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,  Construcție hiperbolică;
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;  Ipostază interogativă- verbele= zbatere;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate  Reînvierea din cenușă (Phoenix);
 Antiteza;
Apele mării.
SECVENȚA 4:
De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet  Invocarea liniștii totale;
Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...  Regăsirea identității de sine;
Pot să mai reînviu luminos din el ca  Suferința iubirii e echivalentă cu suferința

Pasărea Phoenix?” morții;

 SECVENȚA 4: Proiecția în viitor și ruga (
ultima strofă):
” Piară-mi ochii tulburători din cale
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!”

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 16

CONCEPTE OPERAȚIONALE:

 APOLINIC :provine de la numele eladic al zeului Soare – Apollo și desemnează, conform
dicționarelor, ordine, măsură și armonie, caracterizat fiind printr-o contemplare senină,
detașată: „lucid, rațional, luminos, senin, echilibrat”.

 DIONISIAC: provine de la numele zeului trac al viei, vinurilor și beției simțurilor, Dionis
(grecizat: Dionysos) fiind echivalentul roman al zeului Bacchus. Bine cunoscutele serbări
dionisiace erau festivități romane ținute în cinstea lui Bacchus, denumite Bacchanalia, care
urmăreau eliberarea de inhibiții și constrângeri sociale. Unele dicționare definesc termenul
„dionisiac”: „spargerea echilibrului, lipsa de formă, răscolirea instinctelor” , trăirea
plenară.

 MEDITAȚIE: poezie cultivată cu precădere de romantici (epocă în care apare), ce cuprinde
reflecții filosofice pe diferite teme fundamentale: condiția omului în lume și în Univers,
raportul cu Divinitatea, originea, esența și valoarea vieții, sufletul, adevărul, binele, frumosul
etc.

 ELEGIE: cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă „cântec de doliu”) este o specie a
genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la
melancolie la durere.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 17