FLOARE ALBASTRĂ - ESEU

”FLOARE ALBASTRĂ”

de Mihai Eminescu

LECȚIE DE RECAPITULARE PENTRU EXAMENUL DE BACALAUREAT

CLASA a XII-a

PROFESOR DRĂGUȘIN ALINA

COLEGIUL NAȚIONAL ”GIB MIHĂESCU”, DRĂGĂȘANI

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 1

Subiectul al III-lea ( 30 de puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea
despre lume într-un text poetic romantic.

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului în curentul

literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
 evidențierea a două idei/ imagini poetice relevante pentru tema și viziunea despre

lume;
 Prezentarea a două elememnte de compoziție și limbaj ( de exemplu: titlu, incipit,

relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, secvențe lirice, figuri semantice,
laitmotiv, elemente de prozodie);

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 2

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE:
Conţinut – 18 puncte

 evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică 6 puncte
precizarea perioadei, a curentului cultural/literar sau a orientării tematice: 2 puncte
numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/literar sau ale orientării

tematice precizate: 2 x 1 punct = 2 puncte
evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului: 2 x 1 punct = 2 puncte –

 comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat 6 puncte
precizarea temei: 2 puncte;
câte 2 puncte pentru comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante pentru tema

textului poetic – 2 x 2 puncte = 4 puncte (comentarea adecvată – 2 puncte; încercare de comentare
– 1 punct)
 analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic

ales 2 x 3 puncte = 6 puncte
analiza fiecărui element ales, justificând relevanța acestuia pentru textul poetic – 3 puncte;

abordarea schematică, fără justificarea relevanței – 1 punct

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 3

Redactare – 12 puncte

 existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere 1 punct
 logica înlănțuirii ideilor 1 punct
 abilităţi de analiză şi de argumentare 3 puncte

relaţie adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi de valoare
relevante – 3 puncte

relaţie parţial adecvată între idei, între idei şi argumente, formulare de judecăţi parţial
relevante – 2 puncte

schematism – 1 punct
 utilizarea limbii literare (stil şi vocabular potrivite temei, claritate a enunţului, varietate a

lexicului, sintaxă adecvată – 2 puncte; vocabular restrâns, monoton – 1 punct) 2 puncte
 ortografia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte
 punctuaţia (0–1 erori – 2 puncte; 2 erori – 1 punct; 3 sau mai multe erori – 0 puncte) 2 puncte
 așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte şi
să dezvolte subiectul propus.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 4

INTRODUCERE:Încadrare în opera poetului

 Geneză și apariție- scris în 1872 ( aparține etapei berlineze) și publicat la 1 aprilie 1873 în
“Convorbiri literare”

 Situare în contextul operei lui Eminescu: Vârste ale lirismului/ erosului eminescian:
 Aparține liricii de tinerețe, primei etape a creației eminesciene;
 Punctul de cotitură în creația eminesciană- maturizarea poetică a lui Eminescu se
face prin asumarea unui romantism de substanță- contactul cu romantismul german

 Imagine optimist-luminoasă a iubirii;
 prin viziunea tragică asupra lumii și asupra iubirii, considerată o valoare ideală, dar și

o aspirație permanentă a spiritului, anunță pesimismul Luceafărului;
 poezie nucleu a romantismului eminescian;

5

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI

I. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea
textului în curentul literar, într-o perioadă sau într-o orientare
tematică;

APARTENENȚA LA ROMANTISM:

-aparține romantismului prin: temă, motivele literare, îmbinarea speciilor
literare, atitudinea geniului, evaziunea, prin vis și reverie, în spațiul mitic al
timpului primordial, procedeul antitezei;

1. ÎMBINAREA SPECIILOR LITERARE:

idilă: poezie de dragoste; proiectarea iubirii într-o natură sălbatică,
paradisiacă, feerică;

elegie:accentele triste din final;

eglogă: datorită prezenței dialogului;

meditație filosofică: opoziția dintre geniu și iubită; meditație asupra iubirii
percepută ca formă de cunoaștere și asupra timpului care trece cu
rapiditate.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 6

APARTENENȚA LA ROMANTISM:
2. MOTIVUL FLORII ALBASTRE:

- Surse de inspirație: regăsit în romanul Heinrich von Ofterdingen, de Novalis,
în La Ginestra, de Leopardi, în Contemplații,de Victor Hugo,

- semnificații multiple: FLOARE ( efemeritatea vieții, frumusețe, perfecțiune)+
ALBASTRĂ( absolutul, lumea rece a ideilor)

- mitul romantic al aspirației către un ideal înalt de fericire, încununat de o
iubire pură, desăvârșită;

- sugestia frumuseții iubitei cu ochi albaștri; aspirația spre iubire; lumea caldă
a contingentului; setea umană spre infinit; năzuința spre perfecțiune; o iluzie
de o clipă; simbolul norocului care umple întregul suflet;

- Se regăsește și în alte creații eminesciene: Sărmanul Dionis; Călin -file din
poveste;-

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 7

II. Evidențierea a două idei/ imagini poetice relevante
pentru tema și viziunea despre lume;

1. PRECIZAREA TEMELOR:
- IUBIREA ȘI NATURA
 Tema iubirii paradisiace;
 Tema iubirii pierdute;
 Tema naturii sălbatice, dar armonioase, oferind protecție și intimitate;
- MEDITAȚIE ASUPRA FRAGILITĂȚII OMULUI ÎN UNIVERS:textul în întregul său poate fi
considerat o metaforă
 Tema timpului în relație cu efemeritatea ființei umane;
 Incompatibilitatea dintre ființa de geniu și omul de rând (sugerată aici de opoziția dintre

țelurile lor existențiale: adevărul și fericirea); Condiția omului de geniu;

Motive literare: chemarea, geniul, singurătatea, floarea albastră, codrul, iubita, sărutul,
satul, stelele

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 8

comentarea oricăror două imagini/idei poetice relevante
pentru tema textului poetic

 PRIMA SECVENȚĂ:Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite!
 DEPARTE= lumea cunoașterii VS. APROAPE= împlinirea prin iubire;
- ”Povestea” fetei reprezintă în fapt o alternativă existențială împotriva durerii de a fi de care

suferă bărbatul eminescian: acceptarea instinctualității aduce fericirea de a fi;
- Pune sub semnul îndoielii capacitatea lumii raționale de a-i oferi împlinire eului, redând-o lapidar

printr-o suită de enumerații: ”râuri în soare”, ”câmpiile asire”, ”Întunecata mare”, ”piramidele-
nvechite”, ”cer”, ”mare”;
- Cufundarea în contemplație, care i se reproșează omului de geniu, îl îndepărtează de fericire, țintă
pe care nu o înțelege;
- Această lume este privită cu neîncredere de cea care se visează în decorul naturii;
- Avertismentul fetei din final: împlinirea umană se poate realiza prin iubire în plan terestru, în zona
”aproapelui”;
- Registru colocvial și ușor ludic: prospețimea și naturalețea limbajului e în acord cu cadrul natural și
rural al iubirii

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 9

A DOUA SECVENȚĂ:Totuși... este trist în lume...

 A creat controverse. În unele ediții ale operei eminesciene apare ”totul”, în altele,
”totuși”;

 Perpessicius: motivația opțiunii pentru ”totuși” în versul final” poate în forma aceasta
bizară, asemeni fântânilor adânci, versul ascunde un ochi de lumină ce trebuie dibuit
și desprins cu atenție în întuneric”;

 Răspunsul tardiv al bărbatului la chemarea în lume adresată de iubită;

 Finalul= tonalitate tristă- regretul după iubirea care este înțeleasă tardiv ca valoare ce
dă sens existenței pământești;

 Între cele două tentații: cea apolinică, a ideii, și cea dionisiacă, a iubirii, geniul rămâne
egal cu sine, neînduplecat în alegerea destinului;

 Comparația ”Ca un stâlp eu stam în lună” prefigurează atitudinea pesimistă din
”Luceafărul”, subliniind incompatibilitatea dintre omul de geniu și lumea
sentimentelor;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 10

III. Analiza oricăror două elemente de compoziție şi de limbaj,
semnificative pentru textul poetic ales:

 LIRISM OBIECTIV- IPOSTAZE ALE EULUI LIRIC- VOCI
LIRICE:

 STRUCTURA: 14 strofe; Construcție simetrică;
 SCURTĂ ANALIZĂ A SECVENȚELOR LIRICE;
 RELAȚII DE OPOZIȚIE: ANTITEZA/ ANTINOMII

ROMANTICE:
 EXPRESIVITATEA LIMBAJULUI- analiza poeziei pe niveluri;
 ELEMENTE DE PROZODIE;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 11

LIRISM OBIECTIV- LIRICA VOCILOR

-discurs dialogat, eul liric se dedublează în voci lirice. Apar așa-numitele personaje lirice,

există un fir epic (firav), alternează narațiunea cu descrierea și monologul sau dialogul.

VOCEA MASCULINĂ- APOLINIC VOCEA FEMININĂ
Omul comun, trăind aici și acum;
Omul superior, geniul adâncit în ATRIBUTE:
cunoaștere

ATRIBUTE:  căldură sufletească;

 Contemplativitate;  bucuria vieții;

 Detașare;  simplitatea trăirii și a simțirii;

 Izolare;  seninătate;

 Impersonalitate;  candoare;

 aerul meditativ;  tandrețe;

 înclinația spre reverie;  tonalitate șăgalnică, familiară;

 vizionar orientat spre înălțimi  fire voluntară, preia inițiativa
astrale ( simboluri ale ascensiunii actului erotic;
spirituale);
 telurică, senzuală, născută parcă
direct din natura originară

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 12

STRUCTURA- PLANURI LIRICE:

PLANUL FEMINITĂȚII- POVESTEA FETEI PLANUL MASCULIN- RAMA CUGETĂRILOR
 STROFELE 1-3 (PRIMA SECVENȚĂ LIRICĂ) BĂRBATULUI
Reproșul;
Îndemnul de a căuta fericirea pe pământ;  STROFA 4 ( A DOUA SECVENȚĂ LIRICĂ)
 STROFELE 5-12( A TREIA SECVENȚĂ
Atitudinea superioară, detașată a geniului;
LIRICĂ)
Invitația în codru; Persistă în atitudinea contemplatoare;
Refacerea cuplului adamic;
Iubirea ca joc;  STROFELE 13-14 ( ULTIMA SECVENȚĂ
Portretul fetei; LIRICĂ)
Gesturile tandre ale îndrăgostiților;
Întoarcerea în sat; Despărțirea;

Sentimentul de regret și tristețe;

Incompatibilitatea dintre geniul solitar și
lumea sentimentelor;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 13

RELAȚII DE OPOZIȚIE: ANTITEZA/ ANTINOMII ROMANTICE:

 Monologul, punctat de dialog, se structurează pe două idei: cea a cunoașterii
absolute, infinite și cea a cunoașterii terestre (Masculin-feminin/Geniul- făptura
terestră/Infinitul-contingentul);

 Se reliefează, de asemenea, două planuri temporale în care se află personajele:
cel prezent, din monologul iubitei, și cel trecut, din comentariul scurt, concluziv al
eului liric. Vb.la prezent și trecut= lumea ideilor, detașarea geniului; Vb.la viitor=
aspirația spre iubire;

 În planul prezentului, o altă opoziție, spațială, îi desparte pe îndrăgostiți: fata
încearcă să îl convingă să renunțe la căutarea ” în depărtare” (” Nu căta în
depărtare/ Fericirea ta, iubite); el se adâncește în lumea ”departelui”, a
cunoașterii raționale, al universului culturăă și creației;

 Cadrul terestru (vale, codru, izvoare, pădure, sat)-cadrul cosmic (stele, nori,
ceruri, depărtare);

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 14

EXPRESIVITATEA LIMBAJULUI- analiza poeziei pe niveluri:

 NIVELUL LEXICO-SEMANTIC:

 Cuvinte din câmpul semantic al cosmicului (stele, nori, cerură, depărtări) și al teluricului (codru,
baltă, izvoare, vale, trestie, stâncă), relevând, în poezie, tematica naturii;

 Registrul stilistic dominant- cel popular: încalte, nu căta, vom ședea, nume, cine treabă are, de mi-
i da o sărutare;

 NIVELUL MORFO-SINTACTIC:

 Verbe și pronume de pers. I și a II-a; vocativele substantivelor, apelativele marchează formula
dialogată a textului;

 Alternează verbele la prezent care desemnează fie lumea eternă a ideilor, fie perenitatea naturii cu
viitorul literar și popular care proiectează aspirația spre iubire într-o reverie sau în planul
posibilului nerealizat și cu verbele la trecut care redau detașarea reflecției și distanțarea
temporală;

 NIVELUL FONETICO- PROZODIC:

 Versuri cu măsura de 7-8 silabe, rima împerecheată, ritmul trohaic- ritm coborâtor, de alintare, dar
și de tânguire;

 consoanele ș, s, t sugerează tristețea, iar m, n, în rimă, nostalgia;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 15

CONCLUZII:

 Prin profunzimea ideilor, nuanțarea sentimentelor, prin
versul curgător, de o mare muzicalitate, poezia poate fi
considerată o sinteză a ceea ce a fost și va deveni lirica
eminesciană, “ prima capodoperă eminesciană și embrionul
creației de maturitate” ( Vladimir Streinu);

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 16

CONCEPTE OPERAȚIONALE:

 ARTĂ POETICĂ: text poetic cu caracter programatic, în care autorul își expune
propria concepție despre condiția artistului, rostul creației, viziunea personală
asupra lumii, cu mijloace specifice stilului său;

 APOLINIC :provine de la numele eladic al zeului Soare – Apollo și desemnează,
conform dicționarelor, ordine, măsură și armonie, caracterizat fiind printr-o
contemplare senină, detașată: „lucid, rațional, luminos, senin, echilibrat”.

 DIONISIAC: provine de la numele zeului trac al viei, vinurilor și beției simțurilor,
Dionis (grecizat: Dionysos) fiind echivalentul roman al zeului Bacchus. Bine
cunoscutele serbări dionisiace erau festivități romane ținute în cinstea lui Bacchus,
denumite Bacchanalia, care urmăreau eliberarea de inhibiții și constrângeri sociale.
Unele dicționare definesc termenul „dionisiac”: „spargerea echilibrului, lipsa de
formă, răscolirea instinctelor” , trăirea plenară.

 EGLOGĂ: Poezie lirică în care se prezintă idilic viața pastorală sau campestră,
adesea în formă de dialog; idilă cu dialog;

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 17

CONCEPTE OPERAȚIONALE:

 IDILĂ: în traducere din limba franceză, termenul înseamnă mic tablou poematic;
specie a genului liric care prezintă motive erotice într-un decor campestru și
exclude tragicul, evenimentele dramatice, marile înfruntări;

 CARPE DIEM: este o expresie dintr-un poem latin scris de Horațiu , ce a devenit în
timp un aforism . Popular, expresia este tradusă ca „Trăiește clipa!”

 MEDITAȚIE: poezie cultivată cu precădere de romantici (epocă în care apare), ce
cuprinde reflecții filosofice pe diferite teme fundamentale: condiția omului în lume
și în Univers, raportul cu Divinitatea, originea, esența și valoarea vieții, sufletul,
adevărul, binele, frumosul etc.

 ELEGIE: cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă „cântec de doliu”) este o
specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe,
mergând de la melancolie la durere.

PROF. ALINA DRĂGUȘIN COLEGIUL NAȚIONAL GIB MIHĂESCU, DRĂGĂȘANI 18