De la "casă" la "acasă" . Locuirea din perspectivă fenomenologică. Lucrare de disertatie

Fig. 19 (drepta) - De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

Farnsworth House, 3.1 Locuirea, expresie a existenței umane

Mies van der Rohe. Perioada de criză a identității dintre om și mediul său de viață a dus la
redescoperirea esenței arhitecturii, aceea de a construi o relație directă și
Problema lipsei autentică între mediul contruit și cel ce îl utilizează. Lumea contemporană este
într-o permanentă transformare și instabilitate, iar arhitectura poate reprezenta,
intimității a condus la în acest context, o sursă de restabilire a echilibrului prin simpla îndeplinire a
scopului său inițial: crearea caselor ca reflexie a oamenilor, capabile să medieze
măsuri de readaptare și armonizeze relația locuința-mediu-om. Prin acest capitol se urmărește relatarea
unor opinii din perspectivă fenomenologică asupra arhitecturii și a scopului său
a locuinței. de bază, de a deservi umanității.

Din această perspectivă, se poate spune că locuirea definește existența
umană, aceasta având ca scop principal ocrotirea ființei. Arhitectura are puterea
de a modela și ordona mediul într-un mod coerent, dar și de a genera impresii și
semnificații necesare unui trai calitativ atât din punct de vedere fizic cât și
psihologic. Identitatea unei locuințe se formează injurul ființei umane, pe baza
tipologiei acesteia și a mediului înconjurător. Fiind o formă de artă funcțională,
arhitectură se află la intersecția dintre fizic și spiritual. Cadrul de viață al omului
este constituit așadar din locuința fizică, dar și din atmosfera și semificatiile
generate de aceasta, menite să mențină un achilibru al vieții în contextul
instabilității societății contemporane.

Există mutiple cazuri din istoria arhitecturii în care locuințele nu au reușit
să satisfacă scopul lor esențial, rămânând în istorie ca și capodopere ce au dus la
evoluția stilului modern, dar eșuând în relația cu individul prin incapacitatea de
a le satisface nevoile. Farnsworth House a arhitectului Mies van der Rohe este
considerată a fi una din capodoperele moderniste, odată cu care se redefinește
arhitectura și totodată un exemplu de distanțare a arhitecturii de componenta
umană. Ferestrele sunt ceea ce dau identitatea casei, având rolul de a aduce natura
în cadrul locuinței și a locuitorilor. Simplitatea sa urmărește să nu concureze
complexității naturii, în scopul experimentării pure a acesteia. Cu toate acestea,
locuirea în cadrul Casei Farnsworth s-a dovedit a fi imposibilă, în primul rând
din cauza lipsei intimității.

"Adevărul este că în această casă, cu cei patru pereți ai săi din sticlă, mă simt
ca un animal agitat, mereu in alertă. Sunt mereu neliniștită. Chiar și seara. Mă
simt ca un străjer în gardă zi și noapte. Cu greu mă pot destine și relaxa." 49

1F4 84F

(Edith FARNSWORTH)

49 apud. Edith FARNSWORTH, în Joseph A. BARRY, Report on the American Battle between Good
and Bad Modern Houses, House Beautiful 95, 1953, p. 270.

47 |

Fig. 20 (stânga) - Blocurile În al doilea rând, lipsa spațiului de stocare a determinat rigiditatea spațiului,
"Zeilenbau", Walter făcând imposibilă adaptarea sa în funcție de nevoile schimbătoare ale clientei. În
Gropius ciuda intenției arhitectului de a crea o atmosfera liniștitoare, relaxantă, într-un
cadru natural, Farnsworth a eșuat în scopul sau de fi un loc intim, de a fi acasă.

"Construcţiile de locuit oferă, e adevărat, un domiciliu,
locuinţele pot fi astăzi chiar bine concepute, uşor de
gospodărit destul de ieftine , bine aerisite, expuse
luminii şi soarelui; dar oare în felul acesta locuinţele
poartă în ele chezăşia că se petrece o locuire?"50

9FF49

(M. Heidegger)

Fig. 21 (dreapta) - Ville Abordarea arhitecturii din perspectivă umană a fost susținută de mulți
Radieuse, Le Corbusier arhitecți moderni și contemporani. Apariția raționalismul a reprezentat unul din

Fig. 22 - Coliba primitivă, cele mai importante aspecte ale arhitecturii moderne, bazându-se pe folosirea
ilustrată de Violet-le-Duc cunoștințelor multidisciplinare și a logicii în proiectarea clădirilor. Cu toate
acestea, accentul pus pe standardizare și producția în masă a dus treptat la o
exagerare în utilizarea factorilor științifici, la o obsesie pentru eficientă în
construcții, ce a condus inevitabil la uniformizarea și dezumanizarea arhitecturii.
Atât încercarea lui Le Corbusier de a găsi soluții pentru un oraș utopic (Fig. 21),
cât și calculele matematice ale lui Walter Gropius în diagrama apartamentelor
Zeilenbau (Fig. 20) nu ofereau nici pe departe satisfacție psihologică, ci doar
urmărea îmbunătățirea condițiilor fizice precum aer, soare, perspectiva si
distanța față de vecini51.

42F0F5

Însă din perspetiva lui Alvar Aalto, raționalizarea arhitecturii nu ar trebui
să se bazeze atât de mult pe partea sa tehnologică, ajungând astfel la concluzia

50 Martin HEIDEGGER, "Construire, locuire, gîndire” în Originea operei de artã, Ed. Humanitas,
București, 1995, pp. 187-188.
51 Formațiunile Zeilenbau erau grupări de blocuri de locuințe a căror conformație a fost studiată
de Walter Gropius. Acesta erau orientate pe axa est-vest, aliniate în rânduri paralele a căror
lungime era poziționată către sud. Înălțimea acestora era de opt nivele, atât pentru a păstra o
distanță potrivită față de vecini din motive de intimitate, cât și pentru asigurarea unei priveliști,
a aerului curat și a soarelui.

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

că scopul fundamental al raționalismului nu ar tebui să fie eficiența, ci fericirea
umană. În 1935, Alvar Aalto scria despre extinderea raționalismului sugerând
arhitecților să pătrundă mai adânc în metodele raționale, înspre aria sa
psihologică și umană.

Fig. 23 - Casa Muuratsalo, "Am putea spune că o metodă de a
Richard Neutra, 1950
produce medii construite cu un caracter
uman este de a extinde înțelegerea
noastră asupra raționalismului. Trebuie
să analizăm mai mult calitățile asociate
unui obiect decât am făcut-o până acum.
Nu este raționalizarea în sine care a fost
greșit percepută inițial, ci greșeala stă în
faptul că raționalizarea nu a pătruns

suficient de adânc. În loc de a lupta
împotriva raționalismului mental, noua
etapă a arhitecturii moderne încearcă să
proiecteze metodele raționale de la
domeniul tehnic până la cel uman și
psihologic. Funcționalismul este corect
doar dacă este extins pentru a acoperi
până și domeniile psihofizice. Acesta este

singura cale de a umaniza arhitectura."

52

F43 15F

(Alvar AALTO, 1935)

Prin întoarcerea la scopul original al arhitecturii, Aalto ne aduce aminte
de relația fundamentală dintre om, arhitectură și natură. După cum a ilustrat

Violet-le-Duc, începutul arhitecturii a fost cel mai probabil reprezentat de coliba
primitivă54 3, împletită din ramuri, paie și pământ, structura prin care omul se putea
adăposti în siguranță de ploaie și de amenințarea animalelor (Fig. 22). Cu toate
acestea, natura nu reprezintă doar o amenințare pentru ființă umană, ci și o sursă
nesfârșita de viață, iar arhitectura este mediatorul dintre cele două. Acesta este
conceptul de bază după care Aalto a ales să se orienteze, considerând că reflexia
asupra relației dintre om și natură este mult mai importantă decât orice altă teorie
raționalistă.

După moartea soției sale, în 1949, A. Aalto a început proiectarea unei
locuințe proprii, pe malul vestic al insulei Muuratsalo, Finlanda, în scopul creării
unui loc de evadare pe timp de vară. În procesul de proiectare, locuința a devenit
un studiu experimental al materialității și filosofiilor proprii. Conceptul de
închidere a spațiului exterior este arhietipul tuturor locuirilor umane, oferind atât
confort fizic cât și psihologic. Interiorizarea spațială exprimă un insinct uman de
bază, al securității, care își poate avea originea în memoria subconștientă a

52 Alvar AALTO, Rationalism and Man (curs), la Swedish Craft Society, Stockholm, 1935, p. 51.
53 Eugène-Emmanuel VIOLLET-LE-DUC, The habitations of man in all ages, 1814-1879, p.6.

49 |

Fig. 24 - pântecelui mamei. În același timp, curtea locuinței se deschide înspre natură,
Interior Villa Mairea fuzionând cu pădurea înconjurătoare. Aceasta are rol intermediar, de tranziție de
la exterior spre interior, pregătind pătrunderea în lumea realității interioare a
locuinței.

Pentru A. Aalto, care a crescut în comuniune cu natura54, ilustrarea naturii
F45 35F

finlandeze în arhitectura sa a venit în mod natural, ca un element fundamental al
arhitecturii sale. Fără îndoială, unul din cele mai bune exemple care arată uniunea
omului cu natura este Villa Mairea (1937-1939) (Fig. 25). Nu doar că este situată
în cadrul natural al unei păduri de conifere, dar clădirea în sine oglindește câteva
substraturi ale acesteia, un microcosmos ce reflectă natura înconjurătoare.
Intrarea casei utilizează tehnici arhitecturale subtile pentru a accentua intimitatea
și conectarea dintre om și locuință. Ușa este ridicată de la nivelul solului printr-
un set de scări din piatră, creând astfel o legătură armonioasă între lumea naturală
și cea contruită de om. La intrare, cât și în structura scării, apar stâlpi din lemn
meniți să trimită cu gândul la verticalitatea și densitatea pădurii. (Fig. 24) Datorită
acestora, lumina ce pătrunde prin ferestre la apus este atenuată și divizată,
armonizând atmosfera interioară.

Cu toate că pune accent pe latura naturală a caselor sale, Alvar Aalo nu se
depărtează de conceptele arhitecturii timpului său. Villa Mairea este modernă și
arhaică, eleganta și tradițională, universală și regională în același timp.

Fără dubii, arhitectura este destinată omului - beneficiarului care urmează
să utilizeze bunul pe care îl achiziționează. Având o dublă ipostază, umană și
spațială, arhitectura presupune o modelare permanentă a mediului construit în
scopul satisfacerii nevoilor omului și comunității. Așadar, arhitectul poate fi
considerat o verigă intermediară, care realizează legătură dintre mediu și om.
Omul se manifestă diferit în funcție de cultură, trecut personal sau mediul în care
trăiește, Acești factori, atât cei generali, cât și cei particulari ce diferențiază
indivizii între ei, trebuie descoperiți și luați vedere de către arhitect în proiectarea
locuințelor.

54 Göran SCHILDT, Alvar Aalto: The Early Years, Rizzoli, New York, (1984), p.59.

Arhitectul poate cunoaște aceste particularități prin abordarea clientului
său, atât din perspectivă socială și biologică (conform piramidei lui Maslow -Fig.
26 - sau a altor clasificări sociologice),dar și ca ființă sensibilă. Aceste nevoi sunt
reflectate clar în cultura și civilizația popoarelor prin creații, valori și credințe ce
modelează un cadru de viață specific. Ținând cont de ipostazele omului,
arhitectul trebuie să îl cunoască în detaliu pentru a fi sigur că îi descoperă
adevăratele sale nevoi.

Fig. 26 - Piramida lui Maslow

Fig. 25 - Villa Mairea Fig. 27 - Plan Villa Mairea

Stimulare scăzută

Stimulare moderată

Stimulare intensă
Fig. 28 - Nivelul de stimulare

Fig. 29 - Aranjare De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică
sociofugală
3.2 Arhitectura fericirii 55
Fig. 30 - Aranjare
siciopetală Fericirea sau starea de bine este unul din cele mai importante scopuri ale
ființei umane, iar arhitectura este unul din factorii care pot influența puternic
acest lucru. Studiile au demonstrat în nenumărate rânduri că o populație fericită
este mult mai socială, altruistă și activă, ba chiar mai mult, că starea de bine
contribuie vizibil la capacitățile sale constructive și creative. Bhutan este una din
țările care au oferit atenție sporită asupra acestui aspect, încercând să obțină
dezvoltarea economică și socială pe baza bunăstării populației. "Crearea unui
mediu faborabil îmbunătățirii bunăstării populației este un obiectiv de
dezvoltare în sine."56 (Ban Ki-moon, 2013)

74 F5F

O clădire sau un spațiu interior poate contribui la fericire prin oferirea unui
context propice în care activitățile să se desfășoare. Proiectarea unor astfel de
spații este anevoioasă, deoarece presupune ca arhitectul să empatizeze puternic
cu viitorii utilizatori ai contextului respectiv.Studierea îndeaproape a factorilor
determinanți ai fericirii utilizatorilor unui spațiu este punctul de start al înțelegerii
modului în care arhitectura și spațiile interioare funcționează, cum sunt percepute
și cum pot fi proiectate într-un mod sănătos. În mod contrar, felul în care un
spațiu este contruit poate cauza stres și eventual afectarea sănătății psihice a
locuitorilor. Stimularea, coerența, utilitatea, controlul și capaciatea reconfortantă
sunt dimensiuni preliminare aflate în legătură strânsă cu crearea unei anumite
stări psihice în cadrul spațiului locuit.

Stimularea (Fig. 28) reprezintă totalitatea informațiilor dintr-un context
care afectează în mod indirect individul. Corpul uman funcționează optim cu un
nivel moderat de stimulare, lipsa acesteia ducând la plictiseală sau, în cel mai rău
caz, la deprivare senzorială, pe când o stimulare prea intensă cauzează distragere
și reducerea capacității de concentrare. Nivelele de stimulare sunt influențate de
proprietățile spațiului arhitectural precum intensitatea, complexitatea, și
originalitatea caracteristicilor stimulilor. Lumina și sunetele puternice,
mirosurile neobișnuite și culorile aprinse, precum și aglomerarea și apropierile
interpersonale toate acestea amplifică stimularea. Forma spațiului, circulațiile și
poziționarea individului influențează în mod direct nivelul de stimulare.

Coerența se referă la claritatea și inteligibilitatea elementelor construite și
a formei. Ambiguitatea, dezorganizarea și dezorientarea sunt impedimente
majore în calea coerenței. Lizibilitatea spațiului se poate îmbunătăți prin forme
geometrice regulate, marcaje interioare distincte și deschidere spre mediul
exterior.

Controlul se referă la posibilitatea unui spațiu de a fi modificat în funcție
de nevoi. Insuficiența resurselor spațiale, rigiditatea aranjamentelor spațiale și
lipsa de control climatic și de iluminare pun în pericol nevoile individului de a
interacționa cu spațiul în care trăiește. Intimitatea sau capacitatea de a reglementa

55 Alain DE BOTTON, Arhitectura fericirii, Vellant, 2009.
56 https://www.un.org/sg/en/content/sg/statement/2012-04-02/secretary-generals-remarks-
high-level-meeting-happiness-and-well

53 |

Fig. 31 - Kyomachi House, Hearth Architects, Ōtsu,
Japonia, 2016

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

interacțiunea socială contribuie în mod semnificativ la un sentiment de control
în cadrul spațiului locuinței. Acest lucru se poate obține prin bariere vizuale și
acustice, plasarea funcțiunilor in mod strategic, intersecția cailor de circulație și
aranjarea mobilierului astfel încât să favorizeze interacțiunea socială. In acest
sens, aranjarea sociopetală57 a mobilierului (Fig. 30) este o aranjare ce

84F65F

încurajează interacțiunea dintre indivizi prin componentele mobile, conferă
distanțe interpersonale confortabile și facilitează contactului vizual în timpul
conversațiilor. În opoziție, aranjarea sociofugală58 a mobilierului (Fig. 29) este

9F4 7F5

rigidă, orientand oamenii astfel încât contactul vizual se realizează cu dificultate,
iar distanțele interpersonale nepotrivite descurajează interacțiunea socială.

Capacitatea reconfortantă definește potențialul mediului și al
elementelor ce îl compun de a funcționa în mod terapeutic, prin reducerea
extenuării și a surselor de stres. Arhitectura poate oferi oportunitatea de
combatere a acestora prin oferirea unui spațiu de relaxare, recuperare,
contemplare, precum ferestrele, șemineul sau alte elemente naturale ce captează
atenția și curiozitatea individului.

În arhitectură nu este suficientă alăturarea de planuri secțiuni și elevații, ci

presupune mai mult de atât, lucru ce este aproape imposibil de explicat în
cuvinte. Arhitectura, ca și arta, nu poate fi explicată, ci poate fi înțeleasă doar
prin experimentarea acesteia. Arhitectul, precum artistul, lucrează cu forme,
culori, dar ceea ce îl face diferit este funcționalitatea artei sale. Arhitectura
presupune nu doar rezolvarea estetică a operei de artă, ci și o rezolvare practică
si psihologică, prin crearea de spații funcționale și sensibile, în scopul utilizării
de către oameni, iar utilitatea spațiilor joacă un rol important in asigurarea

fericirii.
Arhitectura este acel domeniu care îmbină arta și știința astfel încât să

creeze spații pentru a fi locuite, să compună cadrul din jurul vieții oamenilor
asemenea unui producător de teatru și nu spații menite să fie privite din exterior
asemenea unui creator de artă. Arhitectul Richard Neutra spunea că "o casă bună
este împlinirea căutării - în spațiu - a fericirii și a echilibrului emoțional”59.

5F0 85F

Arhitectul este cel care are rolul de a se asigura că locuitorii clădirilor sale sunt
fericiți în cadrul acesteia, urmărind diverse aspecte ce țin de comportamentul lor
natural, de cultură și caracteristicile particulare ale fiecăruia. Rolul său devine cu
atât mai complicat cu cât comportamentul, cultura, gusturile și obiceiurile diferă

de la un timp la altul, de la o societate la alta, de la un individ la altul, de aceea,
este nevoit a avea în vedere adaptarea spațiilor pe o perioada mai lungă de timp
și proiectarea acestora în funcție de individ. În acest sens, cea mai bună dovadă
a unei bune arhitecturi va fi faptul că va fi utilizată în modul în care arhitectul a
proiectat-o să funcționeze. Nicio altă artă nu realizează o legătură atât de strânsă
cu omul și modul sau de a trăi așa cum o face arhitectura, bazându-se pe instincte,
experiențe, sentimente.

57 Termen utilizat pentru a descrie spațiile și mediile organizate în așa fel încât să promoveze
interactiunea dintre oameni.
58 Antonim al cuvantului sociopetal - termen utilizat pentru a descrie spațiile aranjate astfel încât
să descurajeze interacțiunea umană.
59 Sylvia Lavin, Form Follows Libido, The MIT Press, 2004, p.87.

55 |

Fig. 32 - Richard Neutra pe terasa studioului și locuinței
sale din Los Angeles, VDL Studio and Residences, 1932

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

3.3 Rolul arhitecturii

"Talentul de a-și imagina situații umane este mult
mai important pentru un arhitect decât darul de
a vizualiza spațiul"60

F15 9F5

(Aulis Blomstedt)

Datoria arhitectului dintotdeauna a fost de a concretiza și configura
existența umană prin crearea de metafore care să provoace inconștient sentimente
de bunăstare. Prin arhitectură, ajungem să percepem schimbarea și continuitatea
cu ajutorul cărora ne putem situa în lume, în cadrul timpului și al culturii. O
experiență arhitecturală memorabilă se caracterizează printr-o fuziune dintre
spațiu, timp, material și individ, într-un tot unitar ce pătrunde astfel în conștiința
umană.

Rolul arhitectului este de a propune, fiind responsabil față de mediul
înconjurător, față de cultură și cel mai important, față de om. Ținând cont de
ipostazele sale, atunci când propune spații destinate locuirii arhitectul este obligat
să-l cunoască amănunțit și îndeaproape pentru a îi descoperi nevoile particulare.

Intr-o eră modernă a unei arhitecturi dezumanizante, cunostințele de
antropologie intervin in scopul redresarii acesteia. Astfel că arhitectua a evoluat,
in mod firesc, spre ideologia Reginalismului Critic a lui K. Frampton61, dar și

52FF06

înspre o arhitectură participativă, prin care individul să se implice în proiectarea
propriei sale locuințe. Cu toate acestea, nu a fost inhibată implicarea arhitectului,
ci dimpotrivă, acest lucru a ajutat la o mai bună înțelegere a locului și a omului,
iar pentru a realiza acest lucru, arhitectul este nevoit să utilizeze toate mijloacele
ce pot ajuta în acest sens. Contactul cu clientul, purtarea de discuții, împărtășirea
de experiențe trebuie completate cu studii mai avansate care să ajute la
înțelegerea subconștientului acestuia, având în vedere că de cele mai multe ori
beneficiarul nu se cunoaște pe sine însuși îndeajuns. Abordarea proiectării
locuințelor pe baza cunoștințelor legate de tehnologie, climă, sit, materiale sau
economie nu sunt suficiente să lămurească multe din aspectele necesare
asigurării unui mediu de trai propice. E important să înțelegem că omul își alege

60 citat de Juhani PALLASMAA, în "Empathic and Embodied Imagination:Intuiting Experience and
Life in Architecture", în Architecture and Empathy P. TIDWELL (ed.), Tapio Wirkkala-Rut Bryk
Foundation, 2015, p.6.
61 Regionalismul critic este un curent al arhitecturii ce urmărește contracararea lipsei de
identitate specifică stilului internațional, respingând în același timp și individualismul și
ornamentarea inconsecventă a arhitecturii postmoderne. Stilul urmărește oferirea unei
arhitecturi înrădăcinate în tradiția modernă, dar strâns legată de contextul cultural și natural.
Regionalismul critic nu se rezumă la regionalism în sensul arhitecturii vernaculare, ci este o
abordare care încearcă să aducă un echilibru între abordările globale și cele locale ale
arhitecturii. Kenneth FRAMPTON, "Towards a Critical Regionalism", în The Anti-Aesthetic Essays
on Postmodern Culture, H. Foster (ed.), Ed. Bay Press Port Townsend, Washington, 1983, pp.
16-30.

57 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

Fig. 33 (stânga) - Lovell propriul sau mod de viață, ca rezultat al aspectelor spirituale, culturale, sociale
House, Los Angeles, SUA. și materiale ale comunității în care trăiește. Factorii principali socio-culturali ce
Richard Neutra 1929 particularizează modul de viață a fiecărui individ sunt, pe lângă nevoile
fundamentale, familia, poziția femeii în cadrul acesteia, nevoia de intimitate,
relațiile sociale, religia, teritorialitatea, relația dintre teren, natură și locuință.

Latura comportamentală reprezintă un factor important și chiar esențial în
proiectarea de arhitectură, iar oamenii vor dori mereu să își îndeplinească nevoile
și dorințele, iar dacă aspirațiile lor nu sunt satisfăcute prin proiectul locuinței,
aceștia își vor modifică mediul astfel încât să corespundă stilului lor de viață, sau
în cel mai rău caz, îl vor părăși. Pe lângă factorul social, mai intervine și cel legat
de personalitate, astfel că cercetarea în arhitectură trebuie să înglobeze și

elemente din domeniul psihologiei.

Mulți clienți se prezintă arhitectului cu descrieri detaliate despre motivul

pentru care sunt sau nu fericiți cu spațiul în care locuiesc, dar involuntar omit

aspecte și informații cruciale, din cauza dificultății înțelegerii spațiului. O

practică din ce în ce mai utilizată este cea a interviului, prin care o serie de

informații pot fi aduse la suprafață. Pentru a se asigura că aceste aspecte sunt

comunicate, arhitectul trebuie să pătrundă adânc în conștiința clientului,

solicitând întrebările potrivite, pentru a putea ulterior înțelege modul în care

viitorul spațiu va trebui să funcționeze în relație cu locuitorul acestuia.

În trecut, rolul arhitectului era de a proiecta locuințe prin propria prismă și

urmărind propriile idei și concepții despre cum funcționează o familie,

prezentând-o la final clienților ca produs finit. Aceștia erau atunci nevoiți să își

adapteze stilul de viață conform noii locuințe, în loc ca locuința să fie conformă

cu stilul lor de viață. Odată cu evoluția implicării clientului în procesul de

Fig. 34 (jos) - Richard Neutra și proiectare, arhitectura a fost influențată din ce în ce mai mult de conceptele

clienta sa Louise Rainer psihologice, sociale și antropologice.

Unul din arhitecții care au adus ideea proiectării
locuințelor unice mulate pe personalitatea și stilul de viață a
clienților a fost Richard Neutra. Influențat puternic de teoriile lui
Sigmund Freud pe care l-a cunosut în persoană, acesta a abordat
o metodă inovativă prin care realiza interviuri aprofundate și
crea chestionare adresate atât proprietarilor, cât și copiilor
acestora sau a angajaților din gospodărie.62 Acesta acorda atentie

F35 F16

și timp special în scopul înțelegerii atât a modului de viață cât și
a așteptărilor clientilor săi. Fiecare detaliu sau temperament
particular al vieții zilnice de familie, atât obiceiurile bune cât și
cele rele, erau stocate și analizate de către arhitect, urmând să
contribuie la rezutatul final al creației sale. R. Neutra își întreba
clienții despre amintirile caselor copilăriei și despre alte asocieri
și relații cu spațiile locuinței, amintiri plăcute precum relaxarea
într-un spațiu însorit de lângă o fereastră sau amintiri neplăcute

62 Sylvia LAVIN, Open the Box: Richard Neutra and the Psychology of the Domestic Environment,
The MIT Press, 1999, pp. 7-9.

59 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

precum petrecerea timpului într-o pivniță întunecată. Prin ascultarea atentă a
nevoilor, problemelor, speranțelor și viselor clienților, înțelegerea percepției lor
asupra locuirii și ce anume ar dori ca aceasta să îmbunătățească în viață lor, R.
Neutra și-a asumat treptat rolul de psihoterapeut în relația sa cu clienții. În acest
mod, își încuraja clienții să participe la proiectarea viitoarelor lor case. R. Neutra
considera că sustragerea și analizarea unor astfel de informații de la aceștia, apoi
crearea unei locuințe care să întărească toate aspectele pozitive și să le evite pe
cele negative, va acționa ca putere de vindecare atât pentru viața individuală, cât
și pentru cea comună, familială a locuitorilor.

Cu toate că a devenit un arhitect renumit în toată lumea, metoda sa de
implicare puternică în înțelegerea clienților nu a fost folosită pe scară largă decât
după mult timp. Abia în anii 1960, mulți arhitecți, sociologisti și urbaniști au
înțeles importanța utilizării intrumentelor științelor sociale în scopul creării de
spații înfloritoare, nu doar în arhitectură rezidențială, ci și la clădirile de birouri,
spitale sau școli. Din acel moment, o întreagă generație de arhitecți a început a fi
educată în sensul conștientizării acestor aspecte și a utilizării acestora pentru a
aduce ca rezultat satisfacția clienților.

Astăzi, arhitecții danezi, precum și mulți alții, par să înțeleagă faptul că un
proiect este reușit atunci când răspunde în mod direct nevoilor persoanelor ce îl
locuiesc, prin transformarea intențiilor clientului în cel mai bun proiect
posibil63. Experiență anterioară, fie ea pozitivă sau negativă, ne permite

F26 45F

perfecționarea și îmbunătățirea capacităților de proiectare a următoarelor situații.
Așadar, este foarte importantă analizarea comportamentului proiectelor deja
realizate și tragerea de concluzii legate de gradul de îndeplinire a scopului
funcțional al acestora. Arhitecții biroului AART din Aarhus, Danemarca, își
orientează studiile spre sondaje care să documenteze performanța psihologică și
socială a clădirilor deja finalizate. Studiile urmăresc un set de parametri definiți
și variabile de studiu legate de utilizare(funcțiuni), confort (climatul interior,
iluminarea), estetică (materiale, forme, detalii), relația cu contextul (din punct de
vedere social, cultural și psihologic), facilitățile sociale (spații de interacțiune),
fluiditatea (ușurință de mișcare), și mediul înconjurător (relația cu
împrejurimile).

"Pentru a înțelege impactul social al mediului construit, prima dată trebuie
explorată experiența utilizatorului. Prin intervievare și observarea acestora,
ajungem să cunoaștem mai bine arhitectura și modul în care afectează confortul
și bunăstarea psihologocă a oamenilor. În alte cuvinte, este esențială studierea
mediului construit prin filtrul antropologic dacă se dorește înțelegerea și
ulterior îmbunătățirea ăerformantei sociale a arhitecturii."64

5F36F

(AART Architects)

63 CEBRA Architects în José Tomás FRANCO, How Danish Architects Connect with Users to
Provide Them with the Best Architecture Possible (articol), disponibil la:
https://www.archdaily.com/774376/how-danish-architects-connect-with-users-to-provide-
them-with-the-best-architecture-possible, accesat: 15 febr. 2019.
64 AART Architects,în ibidem.

61 |

Încorporarea pricipiilor psihologice în arhitectura clădirilor rezidențiale
poate fi realizată printr-o serie de pași pregatitori, ce precedă proiectarea
locuinței, printre care:

1. Observarea comportamentului emoțiilor, procesului de gândire ale
clienților, pentru a înțelege modul în care aceștia vor reacționa în
anumite medii.

2. Analizarea fotografiilor și memoriilor pentru a înțelege ce anume
consideră clienții important în mediul vieții de zi cu zi, observat în
cadrul experiențelor trecute de locuire.

3. Crearea unui sondaj sau luarea unui interviu care să cuprindă întrebări
personale cu ajutorul cărora se vor descoperi atât comportamentele
individuale, cât și colective.

4. Analizarea problemelor actuale, atât cele care țin de locuire, dar și cele
personale, precum condiția medicală, factorii de stres, trecutul personal
și aspirații de viitor. În acest mod proiectarea locuinței va avea în
vedere nu doar scopul funțional, ci și rol de susținere și dezvoltare a
locuitorilor

5. Provocarea clienților de a lua parte la deciziile proiectului, astfel încât
uniunea și identificarea cu viitoarea locuința să se facă treptat, începând
chiar din faza proiectului.

Țînând cont de toate acestea, putem spune că datoria arhitectului este de a
descoperi și surprinde, prin diversele mijloace pe care le are la dispoziție,
principalele trăsături și caracteristici ale clientului său, nu doar cele social-
culturale, ci și cele de natură psihologică. Indiferent de modalitățile utilizate,
această abordare ajută la descoperirea condițiilor ce trebuie înglobate în noua
locuință. În demersul de proiectare, este necesară intervievarea beneficiarilor in
legătură cu nevoile acestora, legate de procesul de locuire în sine, dar și de
imaginea viitoarei locuinței la care visează. Chestionarele structurate, precum și
testele de personalitate (ex. Testul Lüscher65) se pot utiliza atât independent, cât

6F5 46F

și împreună, în scopul sustragerii cât mai multor informații depre client. În acest
mod, arhitectul se va putea apropia de acel tip de locuire care este cel mai potrivit
personalității și culturii beneficiarului. În cazul locuirii colective, demersul se
poate extinde la un nivel superior, fiind nevoie de colaborarea interdisciplinară
dintre arhitecți, psihologi, antropologi și sociologi, în scopul unei informări cât
mai precise.

65 Test psihologic ce se bazează pe preferința față de culori.

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

Această abordare nu este menită să anuleze rolul și creativitatea
arhitectului prin impunerea unor soluții stricte, ci dimpotrivă, arhitectul trebuie
să își folosească abilitățile pentru a echilibra componenta umană și propriile
opțiuni. Sarcina sa este de a găsi soluții optime pentru condiționările de mediu și
cele sociale și de a le folosi ca surse de creativitate pentru a genera spații
coerente, de calitate care să stârnească emoții. Acesta crează clădiri cu caracter
individual, ce se inspiră din particularitățile fiecărui client.

Problema relaționării dintre arhitect și client trebuie să fie introdusă încă
din învățământul superior de arhitectură. Familiarizarea cu aspectele psihologice
și culturale pe care le presupune locuirea se poate face prin crearea unor scenarii
de locuit în cadrul proiectelor din cadrul facultății.

63 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

CAPITOLUL 4
Abordări contemporane în arhitectura

locuinței

Odată cu revoluția industrială și tehnologică, civilizația a realizat un salt
uriaș, depărtându-se vizibil de sistemele și valorile tradiționale. Deoarece
societatea tradițională era bazată pe spiritualitate, echilibru și valori solide,
ghidându-și existența după valori și principii generale, comunitățile aveau o
particularitate specifică și omogenă.

Prin dezvoltarea modernității, odată cu progresul tehnologic au pătruns în
cadrul societății și tendința de individualizare, emancipare și nevoia de libertate.
Astăzi, societatea se restructurează și diversifică permanent, iar aportul de
informații și mesaje se amplifică între toate tipurile de medii sociale și culturale,
dar în același timp calitatea acestora scade. Odată cu transformările sociale,
arhitectura se resimte și ea, fiind nevoită să se adapteze unor noi constrângeri și
reorientări.

Având capacitatea de a transmite sentimente și semnificații superioare,
arhitectură da sens existenței umane, contribuind la modelarea identitaii
individuale și colective, prin comunicarea cu societatea, recepționarea,
înțelegerea nevoilor mereu în schimbare și adaptarea permanentă la spiritul
timpului. Astfel că arhitectura contemporană a dezvoltat modalități noi de
rezolvare a problemelor ce țin de locuire în noul context prin adaptarea
dimensiunilor, conformarea cu necesitățile noii epoci, conectarea liberă a
funcțiunilor în spațiu, creând coerență, indetitate și lizibilitate. Însă soluțiile
generalizate ce țin de eficientă și funcționalitate au dus la denaturarea
semnificațiilor, sărăcirea din punct de vedere semnatic, transformând locuința
într-o mașină de locuit66.

5F7 56F

În continuare voi prezenta patru exemple ale arhitecturii contemporane,
pentru a analiza diferite abordări ale locuirii din perspectiva umană în noua eră.
Aceste exemple se vor baza pe patru din trăsăturile importante în realizarea unei
arhitecturi de calitate: conexiunea familială, flexibilitatea temporală,
senzorialitatea și conexiunea cu natura.

66 Le CORBUSIER, Towards a new architecture, Dover publications, 1931, p. 240.

65 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

4.1 Conexiunea familială -
Villa NM, UNStudio

ARHITECT: UNStudio
AN:
LOCAȚIE: 2000 - 2007

New York, SUA

Descrisă de arhitecți ca fiind o casă destinată împărtășirii cu familia sau cu
cei mai apropiați prieteni, Villa NM proiectată de UNStudio este o casă de
vacanță ce oferă un spațiu privat, natural de retragere față de viața urbană. O
locuință futuristică, cu aspect minimalist, casa se naște ca oglindire a
beneficiarilor, o familie contemporană de la oraș, care și-a dorit un cadru de
locuire modern, într-un peisaj natural. Plasată la înălțime pe vârful unui deal,
casă oferă o priveliște asupra peisajului înconjurător, captandu-l la interior prin
ferestrele largi. Fațada clădirii are culoarea pământului, ferestrele oglindesc
albastrul cerului, iar topografia terenului se reflectă la interior prin spații fluide
și dinamice. Alcătuirea volumetrică se compune dintr-un set de cinci pereți
paraleli care se rotesc în jurul axei oriozontale, din poziția verticală până la
orizontală, transformându-se astfel din pereți în podele și invers.

Bucătăria și locul de luat masa sunt conectate printr-o rampă cu camera de
zi, înălțarea cu 1,5 m oferind posibilitatea deschiderii vizuale către peisaj. Într-
un mod similar, camera de zi este conectată cu spațiul de dormit de la al doilea
nivel. Astfel că funcțiunile casei, deși separate prin diferențe de nivel, rămân
conectate în mod fluid, contopindu-se în plan fără bariere fizice.

Villa NM reprezintă în sinea sa un cadru ce promovează conexiunea
familială și comunicarea dintre membri, dar care în același timp păstrează un
grad ridicat de intimitate individuală. Aceste cerințe sunt specifice tipului de
locuire contemporan, prin care se urmărește un grad mare de individualitate și
totodată promovarea conexiunii la nivelul membrilor.

67 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

69 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

4.2 Flexibilitatea temporală -
The Apartment of the Future, NArchitekTURA

ARHITECT: NArchitekTURA
AN:
LOCAȚIE: 2014

Dobrodzien, Polonia

The Apartment of the Future este propunerea biroului polonez
NARchitekTURA pentru un concurs al cărui scop a fost proiectarea unei locuințe
a viitorului. Conceptul pornește de la ideea faptului că prezicerea viitorului în
domeniul locuirii este pe cât de dorită, pe atât de riscantă, din cauza evoluției și
schimbărilor rapide ale societății. De aceea, au decis ca locuința propusă să
sugereze un cadru atemporal, adaptabil, dar în același timp unic. Iar cei ce dau
unicitatea spațiului să fie chiar locuitorii care își pun amprenta și îl
personalizează conform propriilor nevoi și caractere.

Rezultatul a fost un spațiu deschis, flexibil, capabil să răspundă atât
schimbărilor tehnologice, cât și variațiilor comportamentului uman. Pereții
laturii lungi sunt compacți, lipsiți de vitraje, lăsând loc pentru corpurile albe de

mobilier, care ascund echipamentele tehnologice. Acest lucru permite
schimbarea în timp a obiectelor electronice fără a dauna imaginii generale a
locuinței.

Separarea tradițională a funcțiunilor a fost înlocuită cu planul liber, oferind
flexibilitatea adaptării unor multiple posibilități de aranjare. Elementul principal

îl constituie un perete longitudinal, mobil, creat prin impregnarea unor plante în
rășină, care crează iluzia conectării cu natura într-o abordare contemporană.
Această iluzie este menită a reface legătură pierdută, prin intermediul unui
element asemănător ecranului media, aducând o reinterpretare a clasicii noțiunii
de ornament în arhitectură. Flexibilitatea spațiului este sutinuta și de încorporarea
elementelor în cadrul obiectelor de mobilier, astfel că spațiul poate capătă diverse
forme și funcțiuni prin rabatarea paturilor, meselor, birourilor.

71 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

73 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

4.3 Senzorialitatea -
Italianate House, Renato D’Ettorre Architects

ARHITECT: Renato D’Ettorre Architects
AN:
LOCAȚIE: 2017

Surry Hills, Australia

Localizată într-o suburbie a unui oraș Australian, Italianate House este
rezultatul reconversie unei proprietăți din era Victoriană într-o locuința conformă
cu nevoile unei familii tinere, aflată în creștere. Cerința acestora s-a limitat la
structura de bază - trei dormitoare și zone pentru musafiri, într-o abordare
contemporană - lăsând restul în seama arhitectului.

Proiectul a rezultat într-un spațiul misterios și dominant ce își încurajează
locuitorii să îl exploreze prin multitudinea de experiențe senzoriale și emoționale
pe care le generează. Prin crearea de spații ale liniștii și contemplării, conturate
printr-o estetică temperată și liniștitoare, arhitectul reușește adaptarea unei clădiri
din anii 60' într-un spațiu destinat a servi unei locuiri sepecifice secolului XXI.
Însă readaptarea nu s-a realizat prin negarea istoriei clădirii, ci dimpotrivă, prin
înțelegerea spiritului său și a valorii sale culturale, oferindu-i o reinterpretare

într-un limbaj simplu, contemporan.
Din punct de vedere fenomenologic, locuința reușește să satisfacă nevoile

senzoriale ale locuitorilor prin expresie tactilă și texturi, să ofere un mediu
liniștitor prin folosirea ingenioasă a luminii și umbrei, obținând astfel o claritate
și o coerentă ce punctează efemeritatea elementelor unei arhitecturi de calitate.
Caldura materialelor vechi și simplitatea celor noilor crează o relație de respect
reciproc, lucrând împreună la compunerea atmosferei distinse din cadrul

locuintei.

"Inspirația a venit din admirația față de eternitatea materialelor cu ale
sale calități culori și proprietăți speciale, ce comunică sentimente ale originii

naturale, toate contribuind la conferirea casei a unui aer general de autenticitate
și durabilitate." Renato D'Ettorre

75 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

77 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

4.4 Conexiunea cu natura -
House N, Sou Fujimoto Architects

ARHITECT: Sou Fujimoto Architects
AN:
LOCAȚIE: 2008

Oita,Japonia

House N din Oita, Japonia a fost proiectată pentru un cuplu și câinele
lor, constând din trei cutii plasate una în interiorul celeilalte, ce generează cele
trei niveluri de intimitate. Cutia interioară cuprinde zona de zi și zona de luat
masa, cea mediană include dormitorul și camera cu tatami, iar toate acestea sunt
înglobate într-o cutie exterioară ce protejează o curte semiprivata și totodată un
spațiu de locuit exterior. Stilul minimalist cu pereți albi și lipsa elementelor este
compensată prin amplasarea copacilor ce decorează locul într-o manieră
naturală. Conceptul de casă în casă nu doar că depășește noțiunea clasică de
locuire între patru pereți, dar reușește să evidențieze importanță conexiunilor
interioare mai presus de formă propriu-zisă a locuinței. Prin House N se pune
accentul pe realizarea unei conexiuni între casă și stradă, creând un gradient între
cele două.

Structura de tip Matrioshka realizează gradarea spațiului de la public la
privat prin simțul adâncimii și a distanței față de stradă și în același timp
favorizează interiorizarea spațiului exterior și exteriorizarea spațiului interior.
Conceptul de estompare a limitelor dintre interior și exterior reprezintă o
modalitate de a aduce natura în cadrul de viață al omului. Cu toate că spațiul
exterior aferent locuinței este înglobat într-o cutie, aceasta prezintă perforații
atfel încât structura să nu blocheze creșterea copacilor, circulația aerului, lumina
și umiditatea necesară atât vegetației cât și locuitorilor.

79 |



De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

81 |



Concluzii

Cea mai importantă lecție, ca și concluzie a lucrării, este de a proiecta
clădirile permanent cu gândul că oamenii vor locui în ele. Acasă este locul unde
ne exprimăm latura privată, unde visăm și ne recreem, de aceea trebuie să
corespundă și să suplimenteze întru totul atât nevoilor fundamentale, cât și celor

ascunse în subcontientul propriu.
Având în vedere subiectivitatea cuvântului acasă, definirea sa este dificilă,

dacă nu imposibilă. Cu toate acestea, eseul aduce noțiunea mai aproape de
semnificația sa profundă, prin exemplele oferite și prin analizarea unor anumite
aspecte psihologice și sociale ce țin de locuire. Noțiunea de acasă poartă atașate
semnificații, simboluri personale, care rezonează în mod diferit în funcție de
experiențele trecute, actuale și viitoare pe care le avem, le-am avut sau anticipăm
că le vom avea cu propria locuire.

Lucrarea analizează locuința din prisma interiorității sale, făcând un
exercițiu de situare a omului în nucleul acesteia. Astfel, referirea la arhitectura
tradițională românească are ca scop conștientizarea relației dintre spațiul fizic și
cel mental și transpunerea acesteia în cadrul arhitecturii contemporane, prin
redirecționarea atenției asupra obiectului său pricipal, omul.

Apariția și evoluția arhitecturii tradiționale nu este doar un rezultat al
nevoilor de locuire, ci și a nevoii de exprimare a valorilor și mentalității țăranului
și a legăturii puternice dintre acesta și mediul sau de viață. Țăranul român trăia
într-o lume sensibilă, unitară și organică, iar caracteristicile acesteia se regăseau
atât la nivel mental, dar și transpuse la nivelul spațiului pe care și-l construia.
Așadar, identificarea cu spațiul locuinței este un element definitoriu al
arhitecturii populare, fiind o carateristica firească, provenită din nevoile
subconștientului.

Studierea arhitecturii tradiționale, atât din prisma factorilor fizici, cât și
psihologici reprezintă o sursă de inspirație în cadrul arhitecturii contemporane.
În acest sens, participarea la actul proiectării și construirii propriului spațiu,
asemenea omului tradițional, stimulează sentimentul de apartenența și
identificare a individului cu locul. Casa crește odată cu omul, iar cele două se
influențează reciproc, ca într-o simbioză.

Am analizat în capitolul al II-lea modul în care arhitectura locuinței poate
afecta comportamentul oamenilor și cum poate un spațiu să contribuie la fericirea
individului, sau dimpotrivă să o compromită. Am concluzionat importanța creării
unei ambianțe plăcute, care să satisfacă locuitorul la nivelul psihicului în mod
conștient sau inconștient. Astfel că atmosfera de acasă se compune atât din
activitățile umane (gătitul, mâncatul, dormitul, relația familială, cititul etc.), dar

și prin perceperea mirosurilor, sunetelor, texturilor sau senzațiilor generate, în
mod inconștient, de elementele arhitecturale. O arhitectură de calitate este
rezultatul stimulării tuturor simțurilor și nu doar pe cel vizual, iar amosfera
creată contribuie într-o mare măsură la inducerea sentimentului de acasă. De
aceea componenta psihologică în proiectarea de arhitectură este importantă, dacă
nu indispensabilă în scopul satisfacerii în totalitate a nevoilor clientului,
asigurând astfel succesul obiectului de arhitectură.

.
Esența arhitecturii se află în componenta sa umană, de aceea îndrăznesc
să spun că slujba arhitectului nu este de a proiecta locuințe prin propria prismă,
ci de a concretiza ideile clientului său prin proiectul de arhitectură. În realitate,
casa unui om există în subconștientul acestuia înainte de a fi construită,
influențată de trecut, memorii, valori personale și alți factori sociali și culturali.
Arhitectul are rolul de a percepe și decoda expresia locuinței, de a o pune în
ordine și a o materializa prin obiectul de arhitectură.
Înțelegerea noțiunii de acasă este personală, diferă de la individ la individ,
ceea ce face ca arhitectura să fie o slujba complexă ce necesită cunoștințe
multidisciplinare, dar și o sensibilitate aparte. Indiferent cât de mult ar evolua
tehnica, deși munca arhitectului va fi ușurată din anumite puncte de vedere,
sensibilitatea de care trebuie să dea dovadă nu va putea fi înlocuită de nicio

tehnologie inovatoare.

Nevoia de identitate este fundamentală pentru om, ceea ce amplifică
dorința acestuia de a își lăsa amprenta asupra lucrurilor personale, în scopul
amenajării unui spațiu în care să se recunoască. De aceea participarea clientului

la procesul de proiectare este fundamental pentru succesul obiectului final. Cu
toate acestea, nu înseamnă că abordarea umană a arhitecturii anulează
creativitatea și rolul arhitectului. În multe cazuri, kitsch-ul apare deseori ca

rezultat al procesului de indentificare, datorat fiind de preluarea unor idei,
intelegerea superficială a acestora și punerea în practică într-o formă simplificată.

Aici intervine rolul arhitectului, care trebuie să ghideze prin ideile sale, să
balanseze propriile ideologii cu nevoile beneficiarului prin cunoștințele adunate,
dând naștere de compoziții raționale, organizate și emoționante. Așadar, locuința
trebuie să fie rezultul echilibrării dintre cunoștințele arhitecturale și cele de
înțelegere profundă a individului, echilibru ce duce treptat la crearea
sentimentului de acasă.

Cu toate că în lucrare se pune accentul pe particularizare, nu trebuie
eliminată însă gândirea generalizată asupra unei arhitecturi ideale. Fără
contribuitia marilor arhitecți precum Frank Lloyd Wright, Le Corbusier, Mies
van der Rohe, care au încercat să concretizeze locuirea prin teorii ideologice,
înțelegerea noastră asupra arhitecturii ar fi mult mai superficială. Însă rolul
locuinței este de a satisface omului, atât la nivel fizic, cât și la nivel mental, iar
neîndeplinirea nevoilor sale anulează orice alt scop secundar.

Casa emană căldură, iar într-un context haotic al lumii contemporane,
aceasta da un sens existenței umane. Diversitatea și transformarea constantă a
societății contemporane face dificilă identificarea unor caracteristici definitorii

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

pentru o locuință de calitate. Însă prin exemplele studiate în ultimul capitol am
prezentat patru direcții posibile în acest sens. În toate exemplele se urmărește
umanizarea locuinței și oferirea locuitorului un cadru în care să se distanțeze de
activitățile externe, dar în fiecare caz în parte acasă primește o altă semnificație.

Pentru locuitorii vilei NM, acasă înseamnă familie, iar petrecerea timpului
împreună este ceea ce duce la împlinirea unei locuiri fericite. Așadar, primul
exemplu prezentat se concentrează pe valorificarea relației familiale prin
deschiderea și fluidizarea spațiului ce invită la comunicare. Acest lucru se
întâmplă într-un cadru contemporan, dar care se află într-o relație strânsă cu
natura.

Cel de-al doilea exemplu urmărește flexibilitatea spațiului la schimbările
ce țin de conformația familială, nevoile tehnologice, personalitatea locuitorilor,
dar și în funcție de activitățile diverse ce pot varia de la zi la zi. Acasă, în acest
caz, este o locuință adaptabilă, personalizată, capabilă să satisfacă nevoile
schimbătoare ale locuitorului.

A treia abordare se concentrează pe crearea unei experiențe senzoriale,
oferirea unui spațiu al liniștii si memoriei, în care locuitorul să se destindă și să
se simtă acasă, departe de haosul urban. Atmosfera casei Italianate se
compune prin contraste de lumina și umbră, vechi și nou, neted și reliefat, efecte
ce solicită simțurile și induc buna dispoziție.

În final, în ultimul exemplu, acasă este atât în interiorul, cât și înafara
locuinței. Urmărind aducerea naturii în cadrul de viață al omului, Casa
N induce bunăstare prin senzația de aerisire și contopire cu mediul,
dar și de protecție în același timp.

În concluzie, lucrarea de față este despre oameni și case, despre ființe
sociale capabile de emoții și despre spațiile ce ii adăpostesc. Este despre
promovarea unei legături simbiotice, sensibile, vindecătoare între cele două.
Scopul lucrării este de a reaminti care este esența locuirii și de a-i îmbunătăți
astfel calitatea. Lucrarea a încercat facilitatrea înțelegerii fenomenului complex
al legăturii om-habitat prin definirea concretă a factorilor și coordonatelor ce
influențează configurarea locuirii. Utilizarea informațiilor din cadrul multiplelor
domenii și științe, dar și o sensibilitate aparte face posibilă umanizarea spațiului
ocupat de om și astfel, transformarea lui casă în acasă.

85 |

Bibliografie

AALTO, Alvar, Rationalism and Man (curs), la Swedish Craft Society,
Stockholm, 1935.

ABEL, Chris, Architecture and Identity,Oxford: Architectural Press, 1997.
ANDERSON Ben, "Affective Atmospheres", în Space and Society, 2009.
BACHELARD, Gaston, The poetics of space, Boston: Beacon Press, 1969.
BARRY, A. Joseph, Report on the American Battle between Good and Bad

Modern Houses, House Beautiful 95, 1953.
BERNEA, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura

Humanitas, București, 1997.
BERNEA, Ernest, Civilizația română sătească, Editura Vremea, București,

2006.
BOUDON, Lived-in Architecture, Lund Humphries, London, 1979
BOURKE, J. Vernon, "Rationalism", în Runes, Dagobert D., 1962.
CANTACUZINO, George Matei, Arcade, firide şi lespezi, Editura Cartea

Românească, 1932.
DE BOTTON, Alain, Arhitectura fericirii, Vellant, 2009.
DRÃGAN Radu, Lumile Răsturnate - Reprezentarea spațiului în societatea

tradițională, București, Editura Paideia, 2000, p. 67.
DREXLER, Arthur and HINES, S. Thomas, The architecture of Richard Neutra:

from International Style to California modern, The Museum of Modern
Art, 1984.
FODOR, Georgeta, Comunicarea dintre părinți și copil. O perspectiva istorică,
“Petru Maior” University Press, 2012.
FRAMPTON, Kenneth, Modern Architecture: A Critical History, 3d. ed.,
Thames and Hudson, Ltd., London, 1992.
FRAMPTON, Kenneth, "Towards a Critical Regionalism", în The Anti-Aesthetic
Essays on Postmodern Culture, H. Foster (ed.), Ed. Bay Press Port
Townsend, Washington, 1983.
FRIEDMAN, T. Alice, Women and the Making of the Modern House: A Social
and Architectural History, Yale Univeristy Press.
GAGE, Fred, Architecture and Neuroscience (note de curs), AIA National
Convention, San Diego, California,2003,
GEORGAS, James, Functional Relationships in the Nuclear and Extended
Family: A 16 Culture Study, International Journal of Psychology.
HEIDEGGER, Martin, "Construire, locuire, gîndire” în Originea operei de artã,
Ed. Humanitas, București, 1995.
HECHT Anat, "Home, sweet home: Tangible memories of an uprooted
childhood", în Daniel Miller (Ed). Home Possesion. Material culture
behind closed doors, Oxford, New York: Berg, 2001, pp. 123.
HOLL, Steven, PALLASMAA, Juhani și A. PÉREZ, Gómez, Questions of
Perception: Phenomenology of Architecture, William Stout, 2006.
IONESCU, Grigore, Arhitectura Populară Românească, Editura Tehnică, 1957.

De la "casă" la "acasă". Locuirea din perspectivă fenomenologică

JORDY, H. William, "The Organic Ideal: Frank Lloyd Wright’s Robie House",
în William H. JORDY (ed.), American Buildings and their Architects
Volume 3: Progressive and Academic Ideals at the turn of the Twentieth
Century. Doubleday & Company Inc. New York, 1972.

KLIMKOWSKI, Tomasz, Lexicul limbii române legat de căsătorie - Observaţii
etimologice, Annales Universitatis Apulensis.

LAVIN, Sylvia, Form Follows Libido, The MIT Press, 2004.
LAVIN, Sylvia, Open the Box: Richard Neutra and the Psychology of the

Domestic Environment, The MIT Press, 1999.
LE CORBUSIER, Towards a new architecture, Dover publications, 1931.
MISCHEL, Walter, Personality and Assessment, London: Wiley, 1968.
MONTAGU, Ashley, Atingerea: importanţa umană a pielii, Harper & Row,

1986.
PALLASMAA, Juhani, în "Empathic and Embodied Imagination: Intuiting

Experience and Life in Architecture", în Architecture and Empathy P.
TIDWELL (ed.), Tapio Wirkkala-Rut Bryk Foundation, 2015.
PALLASMAA, Juhani, "Identity, Intimacy and Domicile. Notes on the
phenomenology of home", în N.D. Benjamin (ed.), The Home; Words,
Interpretations, Meanings and Environments, Avebury, 1995.
PALLASMAA, Juhani, The Geometry of Feeling: a look at the phenomenology
of arhitecture. Arkkitehti 3/1985, Helsinki
PALLASMAA, Juhani, Privirea care atinge: arhitectura și simţurile, Fundaţia
Arhitext design, București, 2015.
PALLASMAA, Juhani, "Towards a Neuroscience of Architecture: Embodied
Mind and Imagination", în Architecture and Neuroscience, P.
TIDWELL (ed.), Tapio Wirkkala-Rut Bryk Foundation, 2013.
PALLASMAA, Juhanni, "Towards a Synthetic Functionalism", în Peter REED
(ed.), Alvar Aalto, Between Humanism and Materialism, New York:
The Museum of Modern Art, 1998.
PETERMANS, Ann, NUYTS, Erik, Happiness in place and space: Exploring
the contribution of architecture and interior architecture to happiness,
2016.
RAUTENBERG Michel, "La maison rurale renovée, méthaphore de la maison

vernaculaire?" în Philippe Bonnin (Ed) Architecture: Espace pensée,

éspace vecu. Paris: Recherches, p. 122.

SCHILDT, Göran, Alvar Aalto: The Early Years, Rizzoli, New York, 1984.
SCHULTZ, N. Christian, Genius Loci: Towards a Phenomenology of

Architecture, Rizzoli,1991.
SEGALEN, Martine, MARTIAL, Agnès, Sociologie de la famille, Collection U,

2014.
SIXSMITH, Judith, "The Meaning Of Home: An Exploratory Study Of

Environmental Experience", în Journal of Environmental Psychology
1986.
STĂNCULESCU, Florea, Case și gospodării la țară, 1927.
VAIS, Dana, Locuire, Universitatea Tehnică Cluj, 1997.
VIOLLET-LE-DUC, Eugène-Emmanuel, The habitations of man in all ages,
1814-1879.

87 |

VON MEISS, Pierre, Elements of architecture: From form to place, Routledge,

2014.
WIGLEY Mark, The Architecture of Atmosphere, Daidalos, 1998. p. 18.
KNOBLICH, Gunther, Human Body perception form the inside out, Oxford:

Oxford Press University, 2006
ZEVI, Bruno, Cum să înţelegem arhitectura. Studiu asupra arhitecturii ca

spaţiu, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969

ZUMTHOR, Peter, Tinking architecture , Birkhäuser, Basel, 1998
ZUMTHOR, Peter, Atmosphères, Birkhäuser, Basel, 2008
ZUMTHOR, Peter, Hélène Binet, Peter Zumthor Works : buildings and projects

1979-1997 , Lars Müller Publishers, 1998

WEB FRANCO, José Tomás, How Danish Architects Connect with Users to Provide
Them with the Best Architecture Possible (articol), disponibil la:
https://www.archdaily.com/774376/how-danish-architects-connect-
with-users-to-provide-them-with-the-best-architecture-possible,
accesat: 15 febr. 2019.

GAGE, Fred, Neuroscience for Architecture (curs), disponibil la:
https://www.youtube.com/watch?v=ZJsGJ2NWtlE , accesat: 5 dec.
2019.

IOAN, Augustin, Locuirea azi, disponibil la:
https://atelier.liternet.ro/articol/18492/Augustin-Ioan/Locuirea-
azi.html, accesat: 1 dec. 2018.

KI-MOON, Ban, 2013, https://www.un.org/sg/en/content/sg/statement/2012-
04-02/secretary-generals-remarks-high-level-meeting-happiness-and-
well

MIHĂILESCU, Vintilă, Casa și drumul. Gaston Bachelard și reveriile casei
(articol), disponibil la: https://www.arhitext.com/2017/01/07/vintila-
mihailescu-casa-si-drumul-gaston-bachelard-si-reveriile-casei/,
accesat: 15 ian. 2019.

MIHĂILESCU, Vintilă, Locuinţă şi locuire (articol), în Dilema veche, nr. 438,
5-11 iulie 2012, disponibil la: https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-
show/articol/locuinta-si-locuire, accesat: 15 ian. 2019.

SCHULTZ, N. Christian, Habiter, disponibil la:
https://www.scribd.com/document/16556065/Christian-Norberg-
schulz-Habiter, accesat: 1 dec. 2018.

ZUMTHOR, Peter, "A house without a form", în Presence in Architecture, Seven

Personal Observations, noi. 2013, disponibil la:

https://www.youtube.com/watch?v=YE_fArYYX_8&t=4s, accesat:

sept. 2018.

ZUMTHOR, Peter, http://dznr.blogspot.com/2009/04/zumthor.html