FIZICA si CHIMIA la ZI

ȘTIINȚA ȘI REACȚIILE CHIMICE

Reacțiile chimice fac parte din știință, chimia poate să dăruiască viață sau să producă dezastre. Omul decide dacă vindecă
boli, salvează vieți-aduce fericire, sau construiește o bombă- aduce necaz și suferință.

De aceea este eențial să știm unde ne situăm. Partea bună este următoarea: când combinăm niște substanțe chimice pentru
binele omenirii, exemplu: sângele artificial este o soluţie care conţine apă, săruri şi o proteină – hemeritrina, este spre binele
omenirii. Partea rea este că tot prin reacții chimice se produc bombele, care provoacă dezastre.

Reacțiile chimice pot ajuta sau pot să facă mult rău, la fel ca și știința, în diferite domenii. Oamenii de știință, cercetătorii,
trebuie să își îndrepte activitățile spre progresul omenirii, să evite răul, să nu văndă secrete care pot afecta viața. Pământul a fost creat
prin reacții în lanț, în prezent Planeta suferă modificări, unele vizibile, altele simțite, din cauza oamenilor, a acțiunilor negândite ale
lor.

Chimia ne invață să folosim reacțiile chimice în scopuri utile, care sunt spre binele tuturor, de accea apreciez această
disciplină școlară, sunt interesat să acumulez cât mai multe cunoștințe.

Toți ar trebui să prețuim școala, corpul profesoral și baza materială a liceelor noastre, să încercăm să ne formăm o cultură
generală și să ne alegem drumul și cariera în cunoștință de cauză.
Biblografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arm%C4%83_nuclear%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie:S%C3%A2nge
https://cls7wikispaces.wikispaces.com/

AVRAM VASILE
Clasa 10 F

Coordonator, prof. BODEA CORINA

48

Tendinţe moderne în stimularea lecturii

Fundamentale pentru viaţa unei societăţi, limba şi cultura contribuie, în egală măsură, la modelarea vieţii sociale, la
afirmarea individului în plan profesional şi social, la creşterea capacităţii de adaptare şi la îmbogăţirea universului său afectiv,
motivaţional şi atitudinal.

Studiul limbii materne în şcoală devine, din acest punct de vedere, un domeniu de interes pentru întreaga societate, atât din
punct de vedere lingvistic, ca proces de însuşire efectivă a limbii, cât şi din punct de vedere cultural, ca proces de formare a

individului prin studierea literaturii.
Textul literar propriu-zis, ca rezultat al unui proces specific de creaţie, solicitând din partea cititorului un efort mai mare în

descifrarea mesajului, implicându-l într-o continuă acţiune de recreare a operei, ajută la îmbogăţirea universului afectiv şi de
cunoaştere, la dezvoltarea capacităţii de gândire, de judecată şi de acţiune a individului.

Studiul literaturii în şcoală devine astfel indispensabil pentru formarea personalităţii elevului, pentru educarea în vederea
unei corecte integrări sociale, pentru dezvoltarea capacităţii sale creatoare.

Într-o lucrare relativ recentă ,, Sisteme de instruire alternative şi complementare. Stiluri şi strategii”, subliniind
particularităţile unei didactici moderne, în accepţia căreia responsabilitatea elevului faţă de propria învăţare este primordială şi, în
consecinţă, el trebuie ajutat să-şi însuşească acele instrumente care să-i permită dezvoltarea propriei capacităţi de învăţare, să fie
pregătit pentru a şti cum să intervină în mod eficace în impulsionarea propriului progres intelectual, I. Cerghit arată că, actualmente,
accentul este pus mai mult pe ,,a şti să faci”, ştiut fiind că, în învăţământul tradiţional, prioritate erau transmiterea şi asimilarea
rezultatelor ştiinţei, câtă vreme învăţământul modern atribuie subiectului cunoscător, elevului, rolul de a construi cunoştinţe, luând
astfel parte, esenţial şi activ, la obţinerea acestor produse ale eforturilor proprii, punând, totodată, însuşirea ştiinţei ca proces şi
metodă de explorare a realităţii, de investigare şi căutare şi, evident, de elaborare a cunoştinţelor noi pentru elevi, deja cunoscute

pentru omenire.

Teoriile moderne ale instruirii plasează elevul în centrul activităţii didactice într-o dublă ipostază. Ca simplu ,,obiect” al

instruirii ce suportă schimbări în comportamentul său ca urmare a influenţelor exercitate de predare, dar şi ca subiect al propriilor

schimbări, ca fiinţă care se implică activ şi responsabil în procesul învăţării. Aşadar, într-o nouă viziune, accentul este pus pe

învăţare, predarea vizând acum, nu doar transmiterea de cunoştinţe, ci şi punerea elevului în situaţii de învăţare, dezvoltarea

capacităţilor de învăţare ale acestuia. Astfel, are loc o deplasare de la predare la învăţare, învăţarea fiind cea care trasează sau

dictează condiţiile predării, activitatea profesorului urmând să se adapteze celei a elevului, să se ocupe, în special, de organizarea

condiţiilor învăţării.

Ar fi greşit să considerăm, dat fiind acest fapt, că didactica, pe deplin încrezătoare în studiul total autonom al elevului, face

abstracţie de orice îndrumare a profesorului, noua orientare vizează, în primul rând, un studiu dirijat, intervenţia cadrului didactic

fiind indispensabilă. 49

Feed-back-ul continuu este necesar pentru că îl ajută pe elev să-şi conştientizeze succesele şi să-şi amelioreze performanţele
şi eforturile, dar şi pe profesor să elaboreze judecăţi de valoare despre el însuşi ca profesor, despre calitatea orelor şi relaţiile cu

partenerii, despre reuşita sau nereuşita unor strategii utilizate.
În contextul teoriilor şi accepţiilor moderne ale predării, în demersul didactic la limba şi literatura română, trebuie avută în

vedere orientarea spre centrarea acestuia asupra elevului, asupra ritmului propriu de învăţare al fiecăruia, ţinând cont că într-o şcoală
,,toţi sunt egali şi toţi diferiţi”.

Renunţând la simpla transmitere de informaţii, la comunicarea unidirecţională a valorilor culturii şi literaturii române,
profesorul de limba şi literatura română are sarcina şi datoria de a crea contexte noi, inedite de învăţare, care să valorifice potenţialul
creativ al elevului, abilităţile sale de a analiza şi interpreta, prin grilă proprie, textul şi fenomenul literar, capacitatea de a exprima
corect şi coerent reacţiile faţă de diverse texte literare sau culturale, în contexte diverse de comunicare, descoperire şi învăţarea
activă a valorilor literaturii române, dar şi efortul propriu al elevilor de a ,,cuceri” informaţia.

Contactul nemijlocit al elevului cu textul, lucrul în echipă, instruirea diferenţiată, respectarea individualităţii şi a ritmului
propriu de învăţare, asigurarea unui climat favorabil descoperirii, creativităţii, bazat pe încredere şi sprijin reciproc, diversificarea
metodelor şi proiectarea riguroasă a strategiilor de predare-învăţare, utilizarea unor mijloace diverse şi moderne de învăţământ,
stimularea autoevaluării, coevaluării, sunt tot atâtea condiţii ale înlăturării rutinei, dar şi modalităţi eficiente de a forma tineri
capabili să recepteze valoarea, de a stimula motivaţia intrinsecă a învăţării, de a-i face pe elevi să conştientizeze necesitatea instruirii,
să-şi asume eşecurile şi să-şi valorifice succesele, nutrind mereu dorinţa de autoperfecţionare, autoinstruire, autoeducaţie.

Schimbările înregistrate în învăţământ, mai ales în ultimele decenii, au fost legate de cele mai multe ori de elaborarea unor
noi metode de predare şi învăţare. Pe baza rezultatelor cercetărilor din ştiinţele educaţiei s-a conturat o nouă didactică a metodelor
active, pentru care elevul nu mai este un simplu receptor de informaţii, ci un subiect al cunoaşterii şi al acţiunii, al propriei formări.

Studiul activ şi interactiv impune metode moderne, precum: învăţarea prin descoperire, problematizarea, brainstormingul,
studiul de caz, lucrul în echipă, jocul de rol, discuţii în grup, ca şi alternative ale acestora: Philipps 6-6, metoda Frisco, metoda 6-3-5,
cubul, mozaicul, buzz-group, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, metoda piramidei şi, nu în ultimul rând, studiul individual, cu variantele
acestuia: lucrul cu manualul, jurnalul de lectură, comunicare/învăţare prin reflecţie, interiorizare.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, este necesar ca profesorul să transpună intenţiile în acţiuni didactice concrete,
respectiv să detalieze sarcinile pe care elevii le au de efectuat. Graţie profesorului, monitorizării anumitor reacţii ale elevilor şi

evaluării lor, se elaborează ansamblul de criterii care urmează să fie aplicate în selecţia metodelor didactice cele mai adecvate şi apoi
în realizarea efectivă a secvenţelor de instruire şi educare.

Sursă foto

https://www.google.ro/search?q=carte

50 profesor de limba şi literatura română, BREBAN MIHAELA

ȘTIINȚA ŞTIINȚA ȘI VIAȚA

Auzim de mici de ea, Bun venit în lumea noastră,
Explicăm câte ceva, Care nu e tocmai vastă,
Trebuie să învățăm Oameni mari şi mici, de colo-colo
De știință să aflăm. Vor să-ndeplinească,
Unii chiar să investească
Discipline-interesante, În noi modalităţi de a gândi,
Chimie, fizică, mate, Poate chiar de a trăi.
Din toate putem afla
Ce nu știm, vom explica. Ne gândim, dar nu găsim
Noi modalităţi prin care să trăim
Aflăm lucruri despre viață, Nu prea ştim să dăruim,
De dezastre ne învață,
Cum să ne ferim de ele, Vorbe bune care vin,
Cu știința ești la putere ! Să incurajeze noi idei,
Idei care să ne trezească
De aceea-acum vă spun : Din rutina noastră,
Cercetați mai mult de-acum, Dis-de-dimineaţă.
Să ne fie mai ușor
Acum și pe viitor !

DEAC MARIUS, BEȘLEAGĂ CONSUELA
PLEȘ CĂLIN, Clasa 10 C

ȘTEȚCU ROBERT Coordonator, prof. BODEA CORINA
Clasa X B

Coordonator, prof. BODEA CORINA

51

Astăzi mai mult ca oricând, sunt la modă materialele textile naturale, poate şi ca o reacţie la multiplele aspecte artificiale din lumea
care ne înconjoară.

În condiţiile economiei actuale, protecţia consumatorilor şi a mediului a apărut ca urmare a diversificării continuie a ofertei de
produse textile în cadrul pieţei interne şi internaţionale, a sofisticării sistemului de informaţii, a publicităţii comerciale precum şi
datorită amplificării eforturilor diferiţilor agenţi economici pentru a supravieţui.
Protecţia consumatorului şi a mediului în domeniul textile este o problemă complexă şi trebuie abordată sub mai multe aspecte:

Realizarea unor fibre şi fire ecologice şi marcarea ecologică a materialelor textile cu marca ,,ECO – TEX”; ceea ce înseamnă
că acestea sunt lipsite de substanţele chimice în timpul obţinerii şi prelucrării (ex: Bumbacul ecologic, cânepa ecologică, Biowool-
fibră de lână ecologică)

Realizarea unor materiale textile cu caracteristici îmbunătăţite, cu caracteristici noi, sau chiar speciale: biodegradabile, optice,
parfumate, termorezistente; (ex: Biotextilele"sorona"- noile fire textile obţinute din amidonul extras din porumb)

Identificarea substanţelor chimice folosite în operaţiile de prelucrare şi cunoaşterea cerinţelor de calitate pentru asigurarea
protecţiei consumatorilor şi a mediului;

Protecţia consumatorului faţă de mărfuri textile necorespunzătoare, prin respectarea condiţiilor de marcare a compoziţiei
fibroase şi a etichetării acestora.

Îşi face apariţia şi la noi ecoeticheta pentru produsele textile, care descrie exact compoziţia fibroasă a produsului şi indicii de

toxicitate.
Obiectivele etichetării ecologice sunt protejarea sănătăţii umane, a mediului, utilizarea de produse şi servicii cu impact ecologic redus
asupra mediului pe durata întregului lor ciclu de viaţă, consumuri reduse de materii prime, materiale, apă, energie.
Ştim că ţara noastră se numară printre ţările europene cu vechi tradiţii în cultivarea inului şi a cânepii (după al II-lea război mondial,
România ocupa locul II in Europa în ceea ce priveşte suprafeţele cultivate).

Inul se cultiva in România pentru tulpinile sale din care se obţineau fibre textile dar si pentru seminţe din care se extrage un
ulei gras, utilizat atât în pictură cât si în medicină:

Cânepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice, totul este valorificat, atât în industria
textilă, în industria cosmetică sau auto. Cultivarea se poate face în bune condiţii în toată ţara, iar terenul devine în anul următor
propice cultivării cerealelor, deoarece cânepa ucide buruienile.

La noi, topitoriile si filaturile de in / cânepă au fost închise pentru că nu mai aveau materie primă, iar acum materie primă nu
mai este pentru că nu mai are cine s-o prelucreze!

Fibrele de in şi cele de cânepă constituie materie primă de bază pentru produse de îmbrăcăminte, articole pentru decoraţiuni
interioare şi articole tehnice.

Păstoritul, ocupaţie străveche în România, a asigurat materia primă pentru industria lânii. Nici în acest sector n-am făcut
progrese, ba dimpotrivă, materia primă existentă nu poate fi valorificată corespunzător.
Acum cred că este momentul să iniţiem un proces de redescoperire a naturalului, principala soluţie de protejare a sănătăţii noastre, dar
şi a mediului în care trăim.
Faptul că aparţinem Uniunii Europene constituie un motiv în plus să încercăm să redăm o identitate distinctă materiilor prime
autohtone şi produselor textile realizate.

52 Prof. VOICHIŢA MÂNDRU

LINIA DE LA VIAŢĂ LA DEZASTRU

Se pare că accidentul din clubul Colectiv nu a fost
întâmplător, s-au auzit tot felul de zvonuri ca şi cum totul ar fi

fost pus la cale. Unul dintre administratorii clubului ar fi primit
un mesaj de la un număr anonim în care i se spunea:” Nu te duce
în Colectiv acuma seara, o să îţi explic totul după ce mă întorc.”

Accidentul din clubul Colectiv, Bucureşti, a avut loc în
noaptea de 30 octombrie 2015, incendiul s-a declanşat în timp ce
trupa “Goodbye to Gravity” susţinea un concert, cu ocazia
lansării noului album “Mantras of War”. Coincidenţa este că
prima piesă de pe album se intitula “The day we die” (Ziua în
care vom muri). Supravietuiţorii spun că accidentul ar fi fost

provocat de artificiile din timpul spectacolului, care au dat foc
buretelui fonic de pe un stâlp de susţinere.

Zeci de persoane au fost resuscitate pe stradă, numărul

persoanelor decedate este de 64, din care 26 de persoane au
decedat în incinta clubului şi una în drum spre spital. Au fost
identificate 186 de persoane rănite, din care 146 au fost
spitalizate, în următoarele săptămâni au mai murit alte 33 de

persoane.

Rămâne întrebarea : de ce s-a întâmplat această tragedie ?
Un lucru este cert : tot ce este frumos se poate transforma într-o clipă într-un

dezastru !
Artificiile sunt alcătuite din:
• în partea exterioară: carton, hârtie sau materiale plastice
• în interior: material exploziv (exemplu: pulbere neagră), împreună cu
alte substanţe, pentru a produce efecte speciale
• fitil ataşat.
Culorile jocului de artificii sunt obţinute prin combinarea materialului exploziv
cu diferite alte substanţe, astfel:
• pentru a obţine un foc de artificii de culoare roşie, materialul exploziv
este amestecat cu săruri de stronţiu şi litiu
• culoarea portocalie este obţinută prin amestecul cu săruri de calciu
• culoarea aurie se obţine prin combinarea cu fier sau cărbune
• pentru a obţine culoarea galbenă este necesară existenţa compuşilor de

sodiu
• pentru culoarea verde este necesar bariu şi clor
• culoarea albastră este obţinută cu ajutorul sărurilor de cupru şi clor
• pentru culoarea violet este necesar un amestec de săruri de cupru şi
stronţiu
• argintiul şi albul strălucitor se produc prin arderea aluminiului,
magneziului şi fierului.

În timpul accidentului din Colectiv şi-au pierdut viaţa chitariştii
Mihai Alexandru şi Vlad Ţelea, Bogdan Enache, toboșarul trupei a

murit pe 8 noiembrie 2015. Basistul Alex Pascu, cu arsuri pe 70%

din corp, a fost transferat pe data de 11 noiembrie de la Spitalul
Floreasca la o unitate sanitară din Franţa, dar a murit pe aeroport.
Solistul Andrei Găluț a suferit arsuri pe 45% din suprafaţa corpului

(pe mâini, față și umăr), arsuri ale căilor respiratorii și o puternică
intoxicație cu fum, acesta a fost transferat pe data de 7 noiembrie în

Olanda, unde a fost internat la secţia de terapie intensivă “Rode Kruis
Ziekenhuis - Beverwijk Ward” (Spitalul Crucii Roșii din Beverwijk).

Bibliografie:

spynews.ro

http://www.spectacoldeartificii.com/din-ce-sunt-compuse-artificiile/

https://www.youtube.com/

CINCAŞ DORIANA

Clasa 10 E

Coordonator, prof. BODEA CORINA 53

POLUAREA FONICĂ – CAUZE ŞI EFECTE

Poluarea fonică, denumită şi poluare acustică sau poluare sonoră, este o componentă importantă a poluării mediului,
produsă de zgomote.
. Zgomotul este definit ca un sunet sau amestec de sunete discordante, puternice, care impresionează în mod neplăcut auzul.

Din punct de vedere al propagării şi al percepţiei de către om, zgomotul poate fi caracterizat prin anumite mărimi fizice, cele
mai importante fiind: frecvenţa, intensitatea şi viteza de propagare.
Frecvenţa sunetului se măsoară în hertzi (Hz) şi este percepută ca un parametru fiziologic care semnifică „înălţimea” sunetului
(sunete înalte, joase). Omul percepe sunete cu frecvenţe între 16–20.000 de hertzi, cu o sensibilitate maximă în intervalul 2.000 –
6.000 Hz. Sunetele cu frecvenţe mai mari de 20.000 Hz sunt numite ultrasunete. Acestea au o influenţă negativă asupra organismului
uman, distrugând globulele roşii din sânge şi provocând migrene, greaţă, pierderea echilibrului.
Intensitatea sau presiunea acustică, măsurată în foni sau în decibeli (dB), corespunde din punct de vedere fiziologic tăriei sonore
(intensităţii auditive). Intensitatea la pragul de jos al auzului este de 0 dB, iar limita superioară este de aproximativ 130 dB, limită
dincolo de care este provocată senzaţia de durere.

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple orientative de intensităţi pentru diferite sunete.

Intensitatea (dB) Exemple de sunete
0
10 Pragul inferior al auzului
20 Şoaptă
Foşnetul frunzelor,
20-50 bibliotecă
50-65 Conversaţie discretă
65-70 Conversaţie cu voce tare
65-90 Sală de clasă gălăgioasă
75 Zgomot de stradă, tren
90-100 Aspirator, ţipăt
110
110–140 Tunet

130 Concert rock
Avion cu reacţie la decolare
140-190
Pragul senzaţiei dureroase
54
Decolarea unei rachete
spaţiale