Chelcea, Septimiu, Comunicarea nonverbala gesturile si postura

Septimiu Chelcea
Loredana Ivan
Adina Chelcea

Comunicarea nonverbală;

gesturile şi po�tur�

Cuvintele nu sunt de-ajuns

comunicare.ro

Tehnoredactor: Florin Paraschiv
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii Comunicare. ro, 2005
SNSPA, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice ,,David Ogilvy"
Strada Povemei �, Bucureşti
Tel./fax: (02 1 ) 3 1 3 58 95
E-mail: [email protected]
www.editura.comunicare.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
CHELCEA, SEPTIMIU

Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura:

cuvintele nu sunt de-ajuns / Septimiu Che1cea, Loredana Ivan,
Adina Chelcea. - Bucureşti : Comunicare.ro, 2005

Bibliogr.
Index
ISBN 973-7 1 1 -014-5
1. Ivan, Loredana
II. Chelcea, Adina
31 6.772.2

Cuprins

Prefaţă / 11

CAPITOLUL 1
Comunicarea nonverbală:
istoric, structură, forme, funcţii şi disfuncţii / 13

Precizări conceptuale / 13
Studiul comunicării nonverbale: scurt istoric / 19
În căutarea unei definitii psihosociologice / 23
Aparitia limbajului verbal / 27
Comunicare verbală/comunicare nonverbală / 30
Structura comunicării nonverbale / 35
Functiile şi disfunctiile comunicării nonverbale / 38

CAPITOLUL 2
Semne, semnale, coduri şi canale in comunicarea nonverbală / 41

Kinezica sau studiul mişcărilor corpului / 41
Proxemica sau perceptia şi utilizarea spatiului / 43
Teritoriul şi spatiul personal / 51
Artefactele / 52
Expresiile faciale / 58
Oculezica sau contactul vizual / 65
Haptica sau contactul cutanat (atingerile cutanate) / 70
Vocalica sau paralimbajul / 80
Olfactica: semnalele olfactive / 86
Cronemica: perceptia şi semnificatia utilizării timpului / 91

CAPITOLUL 3
Mesajele corpului uman:
cercetări experimentale şi stereotipuri sociale / 97

Somatotipoiogia / 98
Fiziognomonia şi frenologia / 104
Frenologia / 110
Fata - .ovalul luminos" / 111
Elementele componente ale fetei / 113
Ochii - .oglindă a sufletului"? / 119
Mâinile: elogiul lor / 121

CAPITOLUL 4
Gesturile, postura şi mersul / 129

Clasificarea gesturilor / 130
Semnificatia gesturilor / 138
Postura / 150
Mersul / 155

CAPITOLUL 5
Ipostaze ale comunicării nonverbale / 159

La ce serveşte comunicarea nonverbală? / 159
Flirtul, cuplul marital şi comunicarea nonverbală / 162
Comunicarera nonverbală in viata de zi cu zi / 164
Violenta in comunicarea nonverbală / 166
Comunicarea nonverbală in clasa şcolară / 169
Comunicarea nonverbală in organizatii / 172
Comunicarea nonverbală in viata politică / 174

CAPITOLUL 6 179
Antrenarea competenţei de comunicare nonverbală

Ce este competenta de comunicare nonverbală? / 181
Factori determinanti ai competentei de comunicare nonverbală / 181
Tehnicile nonverbale de manipulare / 187
Măsurarea competentei de comunicare nonverbală: testul PONS / 189
Exercitii pentru cristalizarea competentei nonverbale / 199

Anexe / 205

Anexa A / 205
Anexa B / 206

Bibliografie / 207
Indice de autori / 225
Indice de subiecte / 231



MOlibus COrporis elfaciei.
positionibus. non verbis.



În comunicarea interpersonală, cuvintele nu sunt de-ajuns. Uneori, apelul la cuvinte este chiar inutil (când
este zgomot, când distanţa dintre interlocutori este mare, când nu cunoaştem limba vorbită de celălalt etc.).
Gesturile şi postura, împreună cu mimica, utilizarea spaţiului, contactul vizual, atingerile corporale, îmbrăcă­
mintea, mirosurile, tonul vocii, reprezentarea timpului însoţesc şi, uneori, înlocuiesc cuvintele. Toate acestea
alcătuiesc comunicarea nonverbală. Dialogul fără cuvinte - iată subiectul acestei cărţi: mai precis, al acestui
manual universitar destinat studenţilor de la facultăţi le cu arie curriculară socioumană.

În primul capitol am fixat cadrul discuţiei. Ce se înţelege prin sintagma "comunicare nonverbaIă"? Este
unul şi acelaşi lucru cu comportamentul nonverbal? Ce teorii şi experimente s-au înregistrat de-a lungul
timpului, de la primele fonnulări generalizatoare din Antichitate până în zilele noastre? În această secţiune
a cărţii am analizat definiţiile date actelor de comunicare nonverbală şi am propus o definiţie psihosociologică
a tennenului.

Astfel, prin comunicarea nonverbală am înţeles transmiterea voluntarăsau involuntară de informaţii şi

exercitarea ilifluenţei prin intermediul elementelor comportamentale şi deprezenţăjizică ale individului sau
ale altor unităţisociale (grupuri şi comunităţi umane), precum şipercepţia şi utilizarea spaţiului şi timpului,

ca şi a artefactelor. Am fonnulat cinci axiome ale comunicării nonverbale: 1 ) comunicarea nonverbală este
filogenetic şi ontogenetic primordială; 2) în relaţiile interpersonale directe este imposibil să nu comunicăm
nonverbal; 3) comunicarea nonverbală reprezintă un element în sistemul comunicării umane şi trebuie analizată
ca atare, nu independent de comunicarea verbală; 4) comunicarea nonverbală se realizează printr-un sistem
de semne şi semnale (discrete şi analogice), de coduri şi de canale de transmitere a infonnatiei şi trebuie
analizată integral, nu fiecare element separat; 5) în comunicarea nonverbală, semnificaţia semnelor transmise
prin multiple canale trebuie stabilităîn tennenii probabilităţilor şi în funcţie de contextul socio-cultural concret.

in acord cu Mark L. Knapp ( 1 990, 5 1 ), profesor de Speach Communication la University of Texas, Austin,
şi autor al unor lucrări de referinţă în domeniu, am clasificat comunicarea nonverbală după modalităţile
senzoriale implicate, în principal, în receptarea semnalelor: 1 ) cum privim (caracteristicile fizice şi
îmbrăcămintea); 2) cum auzim (tonul vocii); 3) cum mirosim; 4) cum ne mişcăm - individual sau în conjuncţie
cu alţii (gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale şi proximitatea); 5) cum afectează
mediul înconjurător interacţiunile umane şi cum afectează acestea, la rândul lor, mediul înconjurător
(dispunerea spaţială a mobilei, temperatura, prezenţa altor oameni, zgomotele ş.a.m.d.).

Am consacrat, în funcţie de rezultatele cercetărilor ştiinţifice, subcapitole mai extinse sau mai restrânse
kinezicii (studiul mişcărilor corporale), proxemicii (percepţia şi utilizarea spaţiului), artefactelor
(îmbrăcăminte, podoabe, lucruri create de oameni), expresiilor faciale (exprimarea afectivităţii), oculezicii
(privirea şi contactul vizual), hapticii (atingerile corporale cutanate), vocalicii (paralimbajul), semnalelor
olfactive şi cronemicii (percepţia şi semnificaţia utilizării timpului). Ne-am condus în demersul nostru după
dictonul eruditului scriitor, filosof şi om politic roman Lucius Annaeus Seneca (4 î.e.n.-65 e.n.), care, în
Epistolae, scria: Sed etiamsi omnia a veteribus inventa sunt, hoc semper novum erit, usus et inventorem ah
aliis scientia ac dispositio ("Chiar dacă toate descoperirile ar fi fost făcute de predecesori, va mai rămâne

12 Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura

totuşi întotdeauna ceva nou, şi anume felul de a întrebuinţa, ştiinţa şi felul de a orândui cele descoperite de
alţii").

În finalul lucrării noastre, în capitolul "Antrenarea competenţei de comunicare nonverbaIă", am prezentat
unele modalităţi şi instrumente de evaluare ştiinţifică a abilităţii de codificare şi decodificare a mesajelor
nonverbale şi am propus câteva exerciţii pentru autoevaluarea acestor abilităţi.

Autorii acestui prim manual universitar de comunicare nonverbală din literatura românească de specialitate
se simt obligaţi să facă următoarele precizări. Am abordat comunicarea nonverbală axial în perspectivă
psihosociologică. Scurtele incursiuni în domeniile lingvisticii, semioticii, teoriilor comunicării, sociologiei,
etologiei, psihologiei, antropologiei, istoriei, artei sau religiei nu trebuie privite decât ca un modus probandi
şi nu ca o tratare inter se. Lucrarea se adresează celor preocupaţi, prin profesia pe care o exercită sau pentru
care se pregătesc, de cunoaşterea interacţiunilor umane şi a proceselor de influenţare socială, precum şi celor
care doresc, prin cunoaşterea de sine şi a celorlalţi, să dobândească sau să-şi amplifice competenţa de comu­
nicare interpersonală, de grup sau publică.

Comunicarea nonverbală: gesturile şipostura. Cuvintele nu sunt de-ajuns nu este o operă de vulgarizare,
cel puţin în intenţia autorilor. Mai mult, scopul ei subiacent este de a curăţa "mahalalele psihologiei" - cum
numea Gordon W. Allport (1961/1981) zonele nobilei ştiinţe despre om rămase în exploatarea diletanţilor,
adesea şarlatani şi escroci. Lucrarea noastră încorporează datele cercetărilor ştiinţifice pe plan mondial şi
naţional, precum şi reflecţiile şi investigaţiile autorilor.

Diferitele categorii de cititori pot adopta strategii de lectură diferite. Cei interesaţi de sporirea competenţei
de comunicare sunt sfătuiţi să înceapă de la exerciţiile inserate în ultimul capitol. După ce vor fi aflat cum
să decodifice limbajul corporal şi cum să transmită mai acurat semnale nonverbale, se pot apropia şi de
capitolele cu caracter teoretic mai pronunţat. Nu este necesar să citească trimiterile bibliografice. Este suficient
să acorde credit probităţii autorilor. Cu totul altfel ar fi bine să procedeze studenţii de la facultăţile de ştiinţe
ale comunicării, jurnalism, relaţii publice, psihologie sau sociologie. Ei ar trebui să evalueze critic aserţiunile
noastre, în acest scop fiind necesar să consulte cât mai multe surse bibliografice. Pentru această categorie
de cititori am introdus după fiecare capitol o listă cu termeni-cheie şi probleme recapitulative, iar la stărşitul
cărţii, o bibliografie selectivă. În fine, cei interesaţi să-şi formeze sau să-şi dezvolte cultura umanistă pot
proceda la o lectură flotantă: să deschidă cartea la întâmplare şi să citească două-trei pagini. Dacă nu vor
aţipi, este bine să abordeze primul capitol, trecând apoi la cel de-al doilea, la cel de-al treilea ş.a.m.d., până
la indicele de teme.

Autorii sunt convinşi că lucrarea lor este perfectibilă, fapt pentru care îşi exprimă disponibilitatea de a
dialoga cu cititorii pe Internet la adresa [email protected] sau direct la Facultatea de Comunicare şi Relaţii
Publice din cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative.

Prof univ. dr. Septimiu Chelcea

noiembrie 2004

Septimiu Chelcea

Capitolul 1
Comunicarea nonverbală:
istoric, structură, forme, funcţii şi disfuncţii

Pentru a avea "idei clare şi distincte", confonn dictonului cartezian, trebuie să ne precizăm
de la începutul discuţiei tennenii. Este ceea ce vom face în acest capitol. Vom propune apoi
o definiţie a comunicării nonverbale din perspectivă psihosociologică şi vom atrage atenţia
asupra unor probleme ştiinţifice controversate, precum apariţia limbajului, evoluţia societăţii
umane, relaţia dintre comunicarea verbală şi comunicarea nonverbală. Vom analiza mai
aprofundat structura, funcţiile şi disfuncţiile comunicării nonverbale.

Precizări conceptuale

Cuvintele nu sunt de-ajuns. În sprijinul lor vin gesturile, postura, mimica ş.a.m.d. De ce?
Răspunsul vizează funcţiile comunicării nonverbale. Care este structura comunicării nonver­
bale? Cu alte cuvinte, ce semne, coduri şi canale de comunicare folosim? Dar mai întâi să
precizăm înţelesul tennenilor fundamentali ai comunicării nonverbale cu care vom opera în
continuare, unnând îndeaproape excelenta lucrare Modele ale comunicării pentru studiul

�comunicării de masă a lui Denis McQuail şi Sven Windahl ( 1 982/200 1 , 1 1 - 1 3).
rin "comunicare" vom înţelege orice transmitere a infonnaţiilor, ideilor şi emoţiilor de
la o entitate socială (persoană, grup uman, colectivitate) la alta prin intennediul mesajeloL
Dacă etimologia conceptului de "comunicare" este clară: comcumin o.are, avi, atum selll1ifică,
în limba latină, acţiunea de a face ceva comun, de a împărţi cu cineva, de a împărtăşi (vezi
Gh. Guţu, 1 993, 89), nu acelaşi lucru se poate spune despre înţelesul tennenului în literatura
de specialitate. În unnă cu peste treizeci de ani, Franck E.x. Dance ( 1 970) enumera nu mai
puţin de cinsprezece sensuri ce pot fi asociate tennenului de comunicare:

1 ) schimb verbal de gânduri sau idei; 2) proces prin care noi îi întelegem pe altii şi, alternativ, ne străduim
să fim inţeleşi de ei; 3) interactiune (chiar la nivel biologic); 4) proces care ia naştere din nevoia de a reduce
incertitudinea, de a acţiona efectiv şi de a apăra sau întări eul; 5) proces de transmitere a informatiilor, ideilor,
emoţiilor sau priceperilor prin folosirea simbolurilor (cuvinte, imagini, figuri, diagrame etc.); 6) transfer,
schimb, transmitere sau împărtăşire; 7) proces care uneşte părţile discontinue ale lumii vii; 8) proces care
face comun mai multora ceea ce este monopol al unuia sau al unora; 9) totalitatea mijloacelor de transmitere
a mesajelor militare, a ordinelor etc. (telefon, telegraf, radio, curieri); 1 0) proces de indreptare a atentiei către
o altă persoană în scopul reproducerii ideilor; II) răspuns discriminatoriu (sau constant) al unui organism
la un stimul; 1 2) transmitere a informatiei (care constă din stimuli constanti) de la o sursă la un receptor;
13) proces prin care o sursă transmite un mesaj către un receptor cu intentia de a-i influenţa comportamentele

1 4 Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura

ulterioare; 1 4) proces de tranziţie de la o situaţie structurată În general la o altă situaţie, aflată Într-o fonnă
perfectă; 1 5) mecanism prin care se exercită puterea (apud Gh.-I. Fârte, 2004, 1 6).

Comunicarea poate fi "verbală", când informaţia este transmisă prin limbajul articulat (oral
sau scris), sau ,,nonverbaIă", când nu folosim acest limbaj. Termenul de "comunicare nonver­
bală" are o sferă mai largă decât cel de "comportament nonverbal", care desemnează modifi­
carea intenţionată sau neintenţionată a poziţiei corpului unei persoane În raport cu un sistem
de repere spaţiale sau schimbarea poziţiei componentelor corporale ale acestuia (cap, trunchi,
membre etc.) În raport cu un sistem de axe rectangulare, În afara acţiunii directe a altor persoane
prin producerea sau limitarea forţată a mişcărilor corporale sau prin deplasarea În spaţiu a respec­
tivelor persoane Iară acordul acestora.

Ca şi comunicarea verbală, comunicarea nonverbală poate fi modelată În termenii de emi­
ţător, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect,feedback şi context al actelor de comunicare.
"Emiţătorul" este sursa mesajelor; ,,receptorul" este destinatarul. "Mesajul" are o semnificaţie
care este "codificată" (tradusă într-un cod, Într-un sistem de semne, adecvat canalului de comu­
nicare şi receptorului) de către emiţător şi "decodificată" (re-tradusă) de către receptor.

Decodificarea mesajelor comunicării nonverbale trebuie să aibă În vedere contextul cultural,
informaţiile culturale asociate unui act de comunicare. Unele culturi sunt Înalt contextuale (se
acordă o importanţă deosebită contextului În stabilirea sensului unei comunicări), altele sunt
slab contextuale. în culturile înalt contextuale, durata discuţiilor de.l?rezentare a unei firme, de
exemplu, este mai mare decât în culturile slab contextuale. Când se stabilesc Întâlniri de afaceri,
trebuie să se aibă În vedere acest element al cronemicii, al comunicării nonverbale prin
intermediul perceperii şi utilizării timpului (a se vedea subcapitolul rezervat cronemicii). Sunt
Înalt contextuale culturile chineză, coreeană, japoneză şi slab contextuale culturile nord-ameri­
cană, din Australia şi din Europa de Nord - după cum s-a constatat în unele cercetări (R.E.
Dulek, J.S. Fielder şi J.S. Hill, 1 991). în culturile slab contextuale un gest rămâne un gest,
semnificaţia lui este luată În considerare Iară a fi ajustată după împrejurări. Acest lucru se va
vedea foarte clar când vom discuta despre tabuul atingerilor (contactul cutanat). Apreciem
că În ceea ce ne priveşte, ca români, aparţinem unei culturi mediu contextuale, ca şi grecii,
spaniolii sau italienii. Totuşi, să luăm aminte la semnalele nonverbale, să fim atenţi cum le
decodificăm şi, totodată, să ne controlăm cât mai bine gesturile, postura, expresiile faciale
etc., dacă dorim să dobândim o competenţă de comunicare nonverbală.

Problema abilităţii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrat atenţia multor
cercetători. S-au înregistrat diferenţe în funcţie de variabilele gen (gender) şi vârstă. C. Lancelot
şi S. Nowicki ( 1 997) au descoperit că o dată cu creşterea În vârstă se obţin rezultate mai bune
în decodificarea mesajelor transmise de postură şi gesturi, dar vârsta receptorului nu influen­
ţează performanţa în decodificarea expresiilor faciale. Cercetările conduse de Judith A. Hall
( 1 984) au relevat că femeile decodifică mai exact mesajele nonverbale, indiferent de vârsta
şi sexul emiţătorului. Până acum nu s-au formulat însă explicaţii teoretice privind apariţia
acestor diferenţe. Au fost avansate doar ipoteze privind influenţa culturii şi socializării: femeile,
având un status social mai scăzut comparativ cu bărbaţii, sunt încurajate încă din copilărie
să dea atenţie mesajelor nonverbale. De remarcat că superioritatea femeilor în decodificarea
mesajelor nonverbale este specializată: este evidentă doar În legătură cu comunicarea vizuală,
nu şi În ceea ce priveşte paralimbajul, domeniu în care bărbaţii dau dovadă de aptitudini