Enigma Otiliei

Prof. Alexe Raluca

PLAN DE PREDARE I DE STUDIU
ROMANUL REALIST MODERN : ,,ENIGMA OTILIEI’’ DE G. CÃLINESCU

Coordonate ale vie ii i G. Cãlinescu (1899-1965) face parte din seria scriítorilor de forma ie enciclopedicã având o activitate plurivalentã, atât în domeniul
operei scriitorului literaturii (proza: romanele: «Cartea nun ii", ..Enigma Otiliei’’, ,,Bietul Ioanide", ,,Scrinul negru"; poezie : vol. nPoezii", ,,Lauda
lucrurilor" , teatru: nSun sau Calea neturburatã"), cât i în cel al publicisticii (vol. nCronicile optimistului", ,,Ulysse"), eseisticii
Încadrarea operei în (nPrincipii de esteticã", ,,Sensul clasicismului", ,,Estética basmului"), istoriei i criticii literare ( nViata luí Mihai Eminescu", ,,Opera luí
contextul literaturii Mihai Eminescu", ,, Viata luí Ion Creangã’’ , „ Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent", Jstoria literaturii române.
române/ în curent/ Compendiu’’ , ..Universul poeztei" etc.) .
contextul cultural-istoric Opinii estetice:
al vremii/ crea ia
autorutui ideea unui roman de atmosferã modernã
Specia ,,ceea ce conferã originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental"
Tipul un roman trebuie sã fie, în mod firesc, analitic
cunoa terea de cãtre criticul / istoricul literar mãcar a unei literatura strãine
Surse de inspira ie Trãsãturile prozei cãlinesciene:
plãcerea regiei;
Titlul gustul pentru grandios;
imagina ia rabelais-iana ( personajele privite în detalii exagérate pânã la grotesc);
jocul presupunerilor, al comentariilor psihologice.
Contextul cultural-istoric i al crea iei autorului:
Publicat în 1938, la sfâr itul perioadei interbelice când romanul se afirmase puternic ca specie literarã; este al doilea dintre cele 4 romane
cãlinesciene : ,, Cartea nun ii’’-1933, ,,Enigma Otiliei’’-1938, ,,Bietul Ioanide’’ – 1953, ,,Scrinul negru’’ -1960.

Roman:
prin amploarea ac iunii, desfã urata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participã numeroase
personaje.................................................................................................................................

Roman realist:
reprezentarea verídicã a realitã ii contemporane scriitorului, a societã ii sub determinismul
social-economic (teme: banul, mo tenirea, zestrea, parvenirea etc.);
iluzia vietii, verosimilitatea;
obiectivitatea;
lipsa de idealizare a realitã ilor sociale, a vie ii de familie etc.;
observa ia socialã i psihologicã;
tipizarea i personajele típice;
complexitatea personajului, surprinderea lui în transformare, individualizarea acestuia
prin fapte, limbaj, rela iile cu alte personaje etc.;
tehnica detaliului, notarea amãnuntului semnificativ, descrierile minu ioase (mediul
ambiant, vestimenta ia, fizionomia) au conota ii în plan moral;
rolul expozi iunii (situarea exactã în timp i spa iu), veridícitatea;
structura închisã a romanului (simetria incipit-final; final închis; epilog);
stilul sobru, impersonal, obiectiv;
atitudinea criticã.
Roman balzacian:
prin motivul mo tenirii i al patemitã ii (preluate din opera lui H. de Balzac- nMos Goriot" sau Eugénie Grandet")
Roman social: romanul este o fresca a burgheziei bucure tene de la începutul sec.
al XX-lea, prezentatã în aspectele ei esen iale (via a de familie, rela iile interpersonale) sub determinare socio-económicã.
Roman citadin: locul ac iunii este ora ul Bucure ti
Roman modern: prin :
ambiguitatea personajelor (Costache Giurgiuveanu nu e un avar dezumanizat cãci
cheltuie te pentru propria sãnãtate i o iube te sincer, paternal, pe Otilia; Pascalopol o iubeste si el patern si viril in acelasi timp; Felix este
ambitios, lucid, hotãrât sã- i facã o carierã, dar capabil sã iubeascãdezinteresat; Stãnicã este un arivist i un demagog al ideii de
paternitate, dar principial i sentimental);
interesul pentru procesele psihice deviante (specific naturalismul): alienarea i senilitatea
(Simion Tulea i Titi);
dispunerea personajelor în planuri antitetice, prin reflectare inversatã (inteligen a lui
Félix se opune imbecilitã ii lui Titi, iar feminitatea i farmecul Otiliei e inversul urâ eniei Auricãi), relativizarea imaginii personajului
Otilia (vãzutã diferit de celelalte persoanje- reflectarea în mai multe oglinzi, - a se vedea fi a sintezã).
1. Autobiografía autorului:
moartea mãtu ii Tinca i cãutarea febrilã, de cãtre rude, a banilor i a obiectelor de pre în casã;
trãsãturile unchiului Bica Simion (preluate de autor în portretul lui Stãnicã Ra iu);
amintirile autorului legate de familia adoptivã;
existen a de licean ( internist);
pasiunea pentru psihiatrie i chiar elemente ale portretului fizic împrumutate luí Félix;
existen a unei verí oare îndepãrtate pe nume Otilia, mai în vârstã decât el.
2. Románele balzaciene: ,,Mo Goriot", ,,Éugenie Grandet’’ (teme preluate: paternitatea, familia, mo tenirea, e ecul
erotic/marital)
Titlul ini ial al romanuluí fusese ,,Pãrin ii Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea balzacianã a paternitã ii, pentru cã - a a cum
observa Ov. Crohmalniceanu -,,fiecare dintre persoanje determinã cumva soarta orfanei Otilia, ca ni te ,,pãrin i" (Pascalopol
i Félix au o atitudine ocrotitoare, Costache inten ioneazã sã-i lase un cãmin drept mo tenire, Stãnicã i Aglae au o atitudine
sfãtuitoare - chiar dacã într-un registru negativ).

1

Prof. Alexe Raluca

Instan tele comunicarii Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,, Enigma Otiliei’’ pentru a deplasa accentul asupra fascian iei pe care o
narative (autor, exercita Otilia asupra lui Félix i Pascalopol. Ea rãmâne surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate
narator, profundã. ,,Enigma" ei se na te mai ales în inima lui Félix care nu poate gãsi explica ii plauzíbile pentru comportamentul fetei,
personaje, cititori; care rãmâne, pânã în finalul romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
marcile prezentei
naratorului) G.Cãlinescu mãrturise te : ,, voisem sã numesc cartea „P rin ii Otiliei”,dar editorului i s-a pãrut mai sonor titlul ,, Enigma
Otiliei’’.Otilia, cei inteligen i vor fi observat, nu e personajul principal. Felix i Otilia sunt acolo în calitate de victime i de
termeni angelici de compara ie. Nu Otilia are vreo enigmã, ci Felix crede cã le are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã
va rãmâne în veci fata care îl respinge, dându-i, totu i, dovezi de afec iune. Apoi Otilia, fãrã interes material propriu-zis, aratã
afec iune pentru Pascalopol. Asta, pentru Felix, este o enigmã’’.
Autorul, G. Calinescu, surprinde in romanul sau complexitatea unor fenomene precum avaritia, arivismul, invidia, ingrosand
trasaturile personajelor sale pana la grotesc. Naratorul adopta un ton obiectiv, dar de fapt se ascunde sub mã tile sale,
personajele, ale caror caractere se dezvaluie progresiv, pornind de la dátele exterioare ale existentei lor si culminand cu cele de
ordin interior. Naratorul stârneste curiozitatea cititorilor si stabileste o legatura cu acestia, cu care se identifica, prin folosirea
persoanei I plural in formulãri de genul: ,,Uimirea liceanului va parea nu se poate mai indreptatita, daca vom sti cine era. Se
numea Félix Sima..."

Perspectiva narativa Nara iunea este nonfocalizatã i se realizeaza la persoana a Ill-a Naratorul este obiectiv, detasat, un se implica in faptele
(subiectiva/ obiectiva/ prezentate, dar conditia impersoanlitatii este incalcata prin comentariile sale de estet. .
relativizata/detasata/ ,,Obiectivitatea insasi este una paradoxala, caci nu mai desemneaza absenta din evenimente a unui narator impartial sau a
omníscienta/ demiurgului balzacian, ci amestecul permanent al unui comentator savant si expert, care, in loc sa infatiseze lumea, o studiaza
omniprezenta) cu probe de laborator’’. (N. Manolescu, ,,Arca lui Noe")
Naratorul este omniscient, fapt ce-i ingaduie sa stie totul despre persoanjele sale, sa emita aprecieri asupra lor si sa introducã
Tema/ problematica/ perceptia auctorialã caracterologicã în locul perspectivei personajelor.
motive
Tema cãr ii este viata burgheziei bucurestene de al inceputul secolului al XX-lea,
Constructia discursului prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social- economica (averea), intr-o societate degradatã moral. Imaginea
narativ (unitate, societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea / maturizarea unui tânãr care, inainte de a-si face o cariera traieste
inlãn uire, pauza experienta iubirii si a relatiilor de familie.
descriptiva, alternante
etc.) Problematica: roman al unei familii si istorie a unei mosteniri.
Motive: motivul mostenirii si al paterniã ii (motive balzaciene)
Succesiunea secventelor narative este redata prin înlantuire (respectarea cronologiei faptelor), completate prin insertia unor
micronaratiuni in structura romanului.
Roamnul este unitar, apare simetria incipit - final ( Incipitul si finalul redau imaginea strazii Antim si a casei lui Giurgiuveanu:
Incipitul: ,,Dinadins, intr-o duminicã, o lua pe strada Antim. Prefacerile nu
Schimbaserã cu totul caracterul strãzii. Casa lui mos Costache era leproasã, înnegritã. Poarta era tinuta cu un lant si curtea
toata nãpãditã de scaieti. Nu mai pãrea sã fie locuitã..."

Structura textutui/ Compozitia:
compozitia (incipit, Romanul cuprinde 20 de capitole si e structurat pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul personajelor prin
final, episoade/ acumularea detaliilor.
secvente narative,
planuri...) Un prim plan urmareste eforturile membrilor clanului Tulea de a obtine mostenirea
lui Costache Giurgiuveanu in defavoarea Otiliei, fiica vitrega a acestuia.
Moduri de expunere
Un alt plan principal prezinta destinul tanarului Felix Sima, care pe parcursul
Constructia subiectulu) romanului experimenteaza viata de familie, iubirea / esecul sentimental si succesul profesional.
(momentele subiectului
Planurile secundare: planul lui Pascalopol, al Auricai, al lui Stanica Ratiu.
Incipitul:
Romanul începe prin precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, autorul folostnd tehnica detaliului: ,, Într-o seara de la
inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece", Felix Sima, un tânãr de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat,
soseste de la Iasi pe strada Antim din Bucuresti pentru a- i cãuta unchiul, pe Costache Giurgiuveanu, dupã ce a rãmas orfan de
ambii pãrinti. La Bucuresti, Felix intentioneaza sã urmeze Facultatea de Medicina, pentru a deveni doctor cum fusese i tatãl sãu.
Dupã ce face un portret detaliat tânãrului Felix, naratorul ne descrie, în maniera balzacianã strada Antim, în detalii ce au rol
caracterizator pentru locuitorii din aceasta zona a capitalei (conditie sociala modesta, cultura mediocrã). Casa lui Costache Giurgiuveanu
sugereazã zgârcenia proprietarului prin peretii grosolan tencuiti si prin starea de paraginã în care se aflã. Tot în incipit sunt prezentate
principalele personaje aflate în casa lui Mo Costache:…………………………………………………………………..
Finalul:
este închis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strãzii si a
casei lui mo Costache, din perspectiva lui Felix - strãinul din familia Giurgiuveanu - în momente diferite ale existen ei sale:
adolescen a i maturitatea.
Secvente narative:
sosirea lui Felix în casa unchiului sãu;
uimirea cu care tânãrul observa ciudateniile rudelor sale;
vizita pe care Felix i Otilia o fac în Bãrãgan, la mo ia lui Pascalopol;
eforturile lui Stãnicã de a-l determina pe Simion Tulea sã-i dea zestrea Olimpiei;
cãsãtoria acestuia cu Olimpia;
încercãrile lui mos Costache de a-i construi o casa Otiliei;
moartea bãtrânului i furtul banilor de cãtre Stãnicã Ra iu;
plecarea secretã a Otiliei cu Pascatopol etc
Naratiunea e modul principal de expunere.
Dialogul confera veridicitate si concentrare epica si are rol în caracterizarea
persoanjelor.
Descrierea spatiilor (strada, arhitectura, decorul interior) si a vestimentatiei
personajelor sustine impresia de univers autentic (mimesis), iar descrierea fizionomiei personajelor au conota ii în plan moral
contribuind la caracterizarea acestora.

Expozi iunea:
Incipitul romanului realist fixeaz veridic cadrul temporal („într-o sear de la începutul lui iulie 1909”) i spa ial (descrierea

strazii Antim, a arhitecturii casei lui mo Costache, a interioarelor), prezint principalele personaje, sugereaz conflictul i

2

Prof. Alexe Raluca

traseaz principalele planuri epice. Finalul este închis prin rezolvarea conflictului i este urmat de un epilog. Simetria
incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea str zii i a casei lui mo Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/ str inul,
din familia Giurgiuveanu, în momente diferite ale existen ei sale (adolescen i aproximativ 10 ani mai târziu: „dup r zboi”).

Ac iunea debuteaza cu venirea tân rului Felix, orfan, la Bucuresti, în casa unchiului i tutorelui s u legal, pt. a urma
Facultateade Medicin . Costache Giurgiuveanu este un rentier avar , care o cre te în casa lui pe Otilia M rculescu, fiica sa
vitreg , cu inten ia de a o înfia. Aglae o consider un pericol pt. mo tenitorii fratelui ei. Expozi iunea contine, în metoda realist-
balzacian , situarea exact a ac iunii în timp i în spa iu, veridicitatea sus inut prin detaliile topografice, descrierea str zii în
manier realist , fine ea observa iei i notarea detaliului semnificativ. Caracteristicile arhitectonice ale str zii i ale casei lui mo
Costache sunt surprinse de „ochiul unui estet”, din perspectiva naratorului specializat, de i observa ia îi este atribuit
personajului intrus, care caut o anumit cas . Familiarizarea cu mediul, prin procedeul restrângerii treptate a cadrului, de la
strad la cas , la interioare, la fizionomia i la gesturile locatarilor (tehnica focaliz rii) este o modalitate de p trundere a
psihologiei personajelor din acest spa iu, prin reconstituirea atmosferei. Pentru Balzac, o cas este un document social i moral.
Strada i casa lui mo Costache sugereaz , prin detaliile surprinse, contrastul dintre preten ia de confort i bun gust a unor
locatari boga i, burghezi îmboga i cândva, i realitate: incul i (aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice
incompatibile), zgârci i (case mici cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii clasice), del tori (urme
vizibile ale umezelii, impresia de paragin ). Arhitectura reflecta imaginea unei lumi în declin, care a avut cândva energia
necesar pt. a dobândi avere, dar nu i fondul cultural. Intrat în locuin , Felix îl cunoa te pe unchiul s u, un omule straniu care
îi r spunde bâlbâit „nu-nu st nimeni aici, nu cunosc”, pe veri oara Otilia i asist la o scen de familie: jocul de table. Naratorul
îi atribuie lui Felix observarea obiectiv a personajelor prezente. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii
vestimentare i fiziologice care sugereaz în manier clasic , tr turile de caracter i este prezentat în mod direct, starea civil ,
statutul în familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaz atmosfera neprimitoare, imaginea mediului în care

trunde tân rul i prefigureaz cele dou planuri narative i conflictul. Replicile Aglaei anticipeaz conflictul succesoral, iar
atitudinea protectoare a Otiliei motiveaz ata amentul lui Felix.

Intriga se dezv luie pe 2 planuri care se întrep trund: istoria mo tenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul
tân rului Felix Sima

1. Competi ia pt. mo tenirea b trânului avar devine un prilej pt. observarea efectelor, în plan moral, ale
obsesiei banului. B trânul avar, proprietar de imobile, restaurante, ac iuni, nutre te iluzia longevit ii i nu pune în
practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pt. a nu cheltui. Clanul Tulea urm re te succesiunea
total a averii lui, plan periclitat ipotetic de înfierea Otiliei. De i are o afec iune sincer pt. fat , b trânul amân înfierea
ei, de dragul banilor i din teama de Aglae. Ini ial într-un plan secundar, Stanica Ratiu urm re te s parvin , vizeaz
averea clanului Tulea, dar smulge in final banii lui mo Costache. Pretutindeni prezent, divers informat, amestecându-se
oriunde crede c poate ob ine ceva bani sau poate da lovitura vie ii lui, personajul sus ine în fond intriga romanului,
pân la rezolvarea în deznod mânt: Olimpia e p sit de St nic , Aurica nu- i poate face o situa ie, Felix o pierde pe
Otilia.

Al turi de avari ie, l comie, i parvenitism, aspecte sociale supuse observa iei i criticii în romanul realist, sunt
înf ate aspecte ale familiei burgheze: rela ia dintre p rin i i copii, dintre so i, c toria, orfanul. C toria face parte dintre
preocup rile unor personaje: Aurica, fata b trân are obsesia c toriei; Titi se tulbur erotic i tr ie te o scurt experien
matrimonial ; Pascalopol dore te s aib o familie i se cas toreste cu Otilia; St nic se însoar cu Olimpia pt. zestrea niciodat
primit ; Felix se va c tori, ratând prima iubire, dup ce î i va face o carier . Banul perverte te rela ia dintre so i. St nic se
însoar pt. a- i face o situa ie material , dar nu- i asum rolul de so sau de tat . În clanul Tulea rolurile sunt inversate: Aglae
conduce autoritar, Simion brodeaz , iar mai târziu este abandonat în ospiciu. Motivul paternit ii este înf at diferen iat- orfanii
au 2 protectori:pe mos Costache i pe Pascalopol. Primul este zgârcit, dar î i iube te sincer fiica, de i n-o adopt legal, în timp ce
Aglae, adev ratul avar al romanului strive te personalitatea copiilor s i.

2. Planul form rii tân rului Felix, student la medicin , urm re te experien ele tr ite în casa unchiului s u, în special
iubirea adolescentin pt. Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, fiindc primeaz dorin a de a- i face o carier .
Otilia. îl iube te pe Felix, dar dup moartea lui mo Costache îi las tân rului libertatea de a- i împlini visul i se c tore te cu
Pascalopol, b rbat matur, care îi poate oferi în elegere i protec ie. În epilog, afl m c Pascalopol i-a redat cu generozitate
libertatea de a- i tr i tinere ea, iar Otilia a devenit so ia unui conte exotic; ea r mâne pt. Felix o imagine a eternului feminin, iar
pt. Pascalopol o enigm .

Conflictul romanului se bazeaz pe rela iile dintre 2 familii înrudite, care sugereaz universul social prin tipurile umane
realizate. O familie este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, i Otilia M rculescu, adolescent orfan , fiica celei de-a
doua so ii decedate. Aici p trunde Felix Sima, fiul surorii b trânului, care vine la Bucuresti. pt. a studia medicina. Un alt intrus
este Leonida Pascalopol, prieten al b trânului, pe care îl aduce în familia Giurgiuveanu afec iunea pt. Otilia, pe care o cunoa te
de mic . A doua familie, vecin i înrudit , care aspir la mo tenirea averii b trânului, este familia surorii lui, Aglae. Clanul
Tulea este alc tuit din so ul Simion Tulea, cei 3 copii ai lor: Olimpia, Aurica i Titi. În aceast familie p trunde Stanica Ratiu pt.
a ob ine zestrea ca so al Olimpei. Istoria mo tenirii include 2 conflicte succesorale: primul este iscat în jurul averii lui mo
Costache (adversitatea manifestat de Aglae împotriva orfanei Otilia), al doilea destram familia Tulea (interesul lui Stanica pt.
averea b trânului). Conflictul erotic prive te rivalitatea adolescentului Felix i a maturului Pascalopol pt. mâna Otiliei. Pornind
de la teza ca „obiectul romanului este omul ca fiin moral ”, George Calinescu distinge 2 feluri de indivizi, în func ie de
capacitatea de adaptare la lume: cei care se adapteaz moral (au o concep ie moral asupra vie ii, sunt capabili de motiva ia

3

Prof. Alexe Raluca

actelor proprii: Pascalopol i Felix) i cei care se adapteaz automatic/ instinctual (organiza i aproape schematic i ilustrând câte
un chip uman: cocheta, fata b trân , avarul, „baba absolut ”, dementul senil). În general caracterizarea personajelor este ca în
romanul realist – balzacian. Prin tehnica focaliz rii, caracterul personajelor se dezv luie progresiv, pornind de la datele
exterioare ale existen ei lor: prezentarea mediului, descrierea locuin ei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor i a obi nuin elor. În
mod direct, naratorul d l muriri despre gradele de rudenie, starea civil , biografia personajelor reunite la începutul romanului, la
jocul de table. Caracterele dezv luite ini ial nu evolueaz pe parcursul romanului, dar tr turile se îngroa prin acumularea
detaliilor în caracterizarea indirect (prin fapte, gesturi, replici, vestimenta ie, rela ii între personaje). Excep ie face portretul
Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul i reflectarea poliedric . Pân în capitolul al 16-lea, Otilia este
prezentat exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), f a-i cunoa te gândurile din perspectiva unic a naratorului,
cu excep ia celor m rturisite chiar de personaj. Aceast tehnic este dublat , pe acela i spa iu narativ, de reflectarea poliedric a
personalit ii Otiliei în con tiin a celorlalte personaje, ceea ce confer ambiguitate personajului, iar în plan simbolic sugereaz
enigma, misterul feminit ii. Relativizarea imaginii prin reflectarea în mai multe oglinzi alc tuie te un portret complex i
contradictoriu: „fe-feti a” cuminte i iubitoare pt. mo Costache, fata exuberant , „admirabil , superioar ” pt. Felix, femeia
capricioas , „cu un temperament de artist ” pt. Pascalopol, „o dezm at , o stricat ” pt. Aglae, „o fat de teapt ”, cu spirit
practic, pt. Stanica Ratiu, o rival în c torie pt. Aurica.

De i adopt un ton obiectiv, naratorul se ascunde în spatele m tilor sale, care sunt personajele, fapt dovedit de
limbajul uniformizat.

Amestecul de stiluri (juridic i colocvial) în discursul casnic al lui St.R. are efect comic i transform personajul într-
un Ca avencu al ideii de paternitate. Se utilizeaz fraza ampl . Se observ preferin a în descrieri pt. grupul nominal i pt. epitetul
neologic (fa a juvenil , aspect bizar). Descrierea se realizeaz prin aglomerarea detaliilor (principiul enumerativ) sau prin
hiperbolizare (imaginea romantic a B ganului). Precizia nota iei are uneori rolul didascaliilor i sus ine împreun cu dialogul
sau monologul (discursul) caracterul scenic al secven elor.

Relatii temporale si Perspectiva temporalã e cronologicã, bazatã pe relatarea evenimentelor în ordinea derulãrii lor. Actiunea romanului se desfasoara in
spatiale perioada iulie 1909 - martie 1911 si este urnmata de epilogul prezumptiv, plasat la un deceniu si jumatate distanta.
Spatiul actiunii este, în cea mai mare parte orasul Bucuresti (casele de pe strada Antim unde locuiesc fam. Giugiuveanu si Tulea); o
Caracterizarea secven ã are loc în Bãrãgan, unde se aflã mo ia lui Pascalopol).
personajelor (tipuri de Otilia M rculescu este "eroina mea liric ", proiec ia autorului în afar , "tipizarea mea în ipostaz feminin " (G.C linescu). Este
personaje, trãsãturi fizice/ cel mai modern personaj al romanului, atât prin tehnicile de realizare, cât i prin problematica sa existen ial , reprezentând tipul
morale, modalitã i de feminit ii.
caracterizare, rela ii între
personaje, încadrare în Otilia, o tân de optsprezece ani, este fiica celei de a doua so ii a lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoas i
tip/individualitate) bogat , care murise "de sup rare" i-i l sase lui toat averea, laolalt cu îndatorirea cre terii Otiliei, r mas de mic f mam .
Costache o cre te ca pe fiica lui, dar avari ia îl împiedic s-o înfieze oficial sau s -i asigure, în mod concret, un viitor.

Fascinant i imprevizibil , Otilia se diferen iaz de celelalte personaje feminine din literatura român - de Sa a
Com ne teanu din "Via a la ar " de Duiliu Zamfirescu i de Olgu a din "La Medeleni" de Ionel Teodoreanu - prin aceea c ea
se afl permanent într-un proces dinamic, în continu devenire.

Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaz , indirect, tr turile sale morale de delicate e, tinere e,
farmec, cochet rie, distinc ie, inocen i maturitate: "... un cap prelung i tân r de fat , înc rcat de bucle, c zând pân la umeri.
Fata, sub iric , îmbr cat intr-o rochie foarte larg pe poale, dar strâns tare la mijloc i cu o mare coleret de dantel pe umeri, îi
întinse cu franche e un bra gol i delicat...".

Definit indirect, de fapte, ac iuni, gesturi, vorbe i gânduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament
derutant, fiind capabil de emo ii puternice, apoi trecând brusc de la o stare la alta, impr tiat i vis toare uneori, dovedind
alteori, în mod surprinz tor, luciditate i tact. Este un amestec ciudat de atitudine copil roas si matur în acela i timp: alearg
descul prin iarba din curte, se urc pe stogurile de fân în B gan, st ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este profund
lucid i matur atunci când îi explic lui Felix motivele pentru care ei doi nu se pot c tori, dovedind o autocunoa tere
des vâr it a propriei firi: "Eu am un temperament nefericit: m plictisesc repede, suf r când sunt contrariat ".

Descrierea detaliat a camerei sale sugereaz , indirect, firea enigmatic a Otiliei: "o mas de toalet cu trei oglinzi
mobile i cu multe sertare, [...] un scaun rotativ pentru pian", ar putea simboliza firea ei imprevizibil (motivul oglinzilor).
Dezordinea tinereasc a lucrurilor aruncate amestecat peste tot (rochii, p rii, pantofi, jurnale de mod fran uze ti, c i, note
muzicale, p pu i) trimit c tre exuberan a juvenil , c tre un univers spiritual al "ascunzi ului feminin", cum spune naratorul.

Finalul romanului este deschis în privin a destinului Otiliei, modernismul personajului constând i în faptul c nimeni
nu poate dezlega misterul ce se esuse în jurul ei, Pascalopol însu i conchizând c , dup atâ ia ani, pentru el Otilia r sese "o
enigm ". Fotografia pe care o prive te Felix dezv luie o "femeie frumoas , cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata
nebunatic ", ci avea un aer de platitudine feminin , care nu mai sem na cu imaginea din con tiin a lui.

Este cel mai controversat personajal romanului, ap rând în opinia celorlalte personajeîn mod diferit, stârnind
contradic ii surprinz toare: Mo Costache o iube te pe "Otilica", "pe fe-feti a mea", el fiind "papa" care prime te de la ea un
strop de tinere e, lumin i vioiciune. Ra ionalul Felix vede în Otilia "o fat admirabil , superioar , pe care n-o în eleg".

4

Prof. Alexe Raluca

Pascalopol o prive te pe Otilia ca pe femeia în devenire, are r bdare cu ea, dar nu distinge "ce e patern i ce e viril" în dragostea
lui pentru tân ra, pe care o consider "o artist " i care îl încânt i îl emo ioneaz , "e ca o rândunic ". Pentru Stanic Ra iu,
Otilia este o femeie cu "spirit practic", care tie ce vrea i cum s se descurce în via : "de teapt fat !". Aglae o consider "o

natic ", "o dezm at ", "o stricat ", care suce te capul b ie ilor de familie, deoarece chiar i pe Titi reu ise s -1 cucereasc , iar
Aurica o ur te i o invidiaz pentru c are succes la b rba i.

Otilia tr ie te drama singur ii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata fericire, deoarece - se dest inuie ea
lui Felix - o femeie se bucur de via adev rat doar câ iva ani: "Cât crezi tu c mai am de tr it, în în elesul adev rat al
cuvântului? Cinci, ase ani!" Otilia întruchipeaz , a adar, eternul feminin plin de mister, tainic i cuceritor, care
fascineaza prin amestecul de sensibilitate candid i profund maturitate

Conflictul Conflictul exterior : se bazeazã pe relatiile dintre cele doua familii înrudite: Giurgiuveanu (Costache, Otilia + intru ii Felix i
Pascalopol) i Tulea (Aglae, Simion, Olimpia, Aurica, Titi + Stãnicã Ra iu). În roman apar doua conflicte exterioare legate de avere :
Limbajul prozei
narative/ Aglae - Otiliei
modalitatí ale Stanica - mos Costache i
nararii/ arta un conflict erotic:
narativa/ stil Felix - Pascalopol (rivalitatea pentru Otilia)
(direct, indirect/ indirect
liber...)/ formula esteticã; Formula esteticã: modernã ( a se vedea tipul: roman modern)
Îmbinarea elementelor realiste si moderne cu cele clasice (simetria romanului, personajele-caractere constituite pe o dominantã
Receptarea criticã a psihicã) i romantice (procedeul antrtezei dintre personaje: Felix-Títi, Otilia-Aurica, Costache-Pascalopol; descrierea naturii-
operei. Bãrãganul; motivul ,,orfanului’’-Felix, Otilia)
Limbajul uniformizat : realizat prin acelea i mijloace lingvistce:

Fraza amplã. …………………………………………………………………….
Preferinta in descriere pentru grupul nominal si epitetul neologic ,, fa a juvenilã’’,
ntãietura elinicã a nasului", ,pustietatea scitica", naspect bizar" etc.)
Accentele comice se îmbinã cu cele grotesti si tragice :
efortul urias fãcut de mos Costache de a strange bani si inutilitatea acestuia când banii sunt furati, cu nerusinare, de
Stãnicã;
moartea prematurã a bãtrânului;
destrãmarea iluziilor sentimentale ale lui Felix;
evolutia deceptionanta a Otiliei;
îmbãtrânirea solitarã a mo ierului Leonida Pascalopol)
Sursa comicului e efortul mereu anulat al micii burghezii (Aglae vrea sã- i vadã copiii aseza i i nu i-i a azã; Olimpia se vrea so ie
i mamã i este
,,lãsatã liberã’’ de so ; Aurica face inutil plãcinte i tururi erotice pe Calea Victoriei, cãci rãmâne fatã bãtrânã), disproportia
dintre efortul enorm i obiectivul precar.
Ironia disimulata, dar permanentã.
Parodierea.
Pompiliu Constantinescu: ,, Enigma ei (a Otiliei) este însã i feminitatea ei, mereu
proaspãtã, de un magnetism care deformeazã i pe avarul Costache i pe cei mai rigizi du mani ai ei"
Nicolae Manolescu : ,, Prin Enigma Otiliei, romanul clasic se prive te în oglindâ, luând
parcã act de sine i de re eta de fabricare.’’

5