Cionca, Stanca (trad.) - Evantaiul cu noroc (Antologie comica japoneza) - scan

* * jt

Stăt~ la taifas nişte prieteni,. · ·

. - Ia uitaţi-vă ce pensetă mi-am cumpărat.. deunăzi. .
.::c_ Frumoasă. Cît ai. dat pe ea ? _, ·

\ - Treizeci şi doi de moni. ., .
·-'-'- Chilipir, nu-i aşa ?, zise unul şi dădu s-o încerce pe.

barba lui. -·
·......: Dar ce este ? Nu prinde firul, îi lipseşte o bucată. '.'

...,.. Păi ce vrei, de-aia am luat-o cu reducex:e. -

* * *'

Unul trimisese în mai multe rînduri un sol la domnia- · ·

sa· Dozen să ceară bani cu împrumut, dar nu-l găsea ni-
ci.odată acasă. Aşa că se ~usc chiar el. Ajungînd ceri:} ,,-

să-l vadă pe stăpînul casei. ·

- D9zen tocmai lipseşte de-acasă.

- Ce spui ? Păi domnia-ta eşti chiar Dozen, nu ? 1 •·
- Cum te mai şi îndoieşti cînd îţi spune Dozen

însuşi că nu-i acasă ?

, '\ * * *

· Un niiop se duse să vadă comorile templului, la „în~

făţişarea odoarelor".'

· - La stînga vă rog, poftiţi la stînga. Iată zalele lui
KaÎrţakura no Gongoro Kagemasa.
•

Miopul se apropie s-o cerceteze.

· _...,_ Hei, am zis eu că miroase ? Spuse ghidul.

Stareţul îşi instruieşte învăţăcelul : ,

- Ţine minte: cînd vine un oaspete, uită„tc bine la ·

mfoa inea cînd zic să aduci sake. Dacă o ridic la frunte,

aduci sake din cel mai bun. Dacă o ridic pînă la piept ·

aduci din ăla bunicel. Dacă mă bat pe genunchi, aduci.din

ăl prost. Vezi, să nu le-ncurci !

· Aşa făcu o dată, de două ori, pînă ce oaspeţii începură

să priceapă cum vine treaba. .

Odată veni un samurai în pelerinaj la templu.

- Adu o cupă cu sake, porunci stareţul şi se bătu cu

palma peste genunchi.

- Să-mi fie cu iertare, dacă tot aduce sake, fă bine
şi mîngiieţi fruntea !
·

1 Ceremonie în cursul căreia erau expuse comorile din tezaurul
templului.

151

\

........

Era odată un om care mereu. se'fe1uia d. .:fiu-i ajiing ·"'
banii pentru sake. Nevasta lui, miloasă, îşi' tăie întt.:o 1
zi părul şi vînzîndu-1 pe douăzeci şi patru de moni fri-

ze;:ului, ii cumpără nişte sake.
- De unde naiba ai banii ?
,,,

- M.i-am vîndut părul. , /
~. Ai făcut tu una ca asta de dragul meu ? ,

. Nefericitul vărsă lacrimi amare mîngîind părul scurt al,

"'-nevestei. ,,
· - Ai făcut una ca asta... Şi mai ai pe cap înca de-o.

juma' de sticl~ !...

***
. - Ce mai faci, Hachi ? Am auzit că eşti bolnav;·.

. Ne gîndeam că ţi-o fi urît aşa de unul singur, de aceea ;
, venirăm toţi, să stăm ţmpreună seara asta. C~-ai vrea.

să mănînci ? Spune, că.:.ţi facem îndată.

- Ce frumos din partea voastră. Un burlac beteag·
e cam neajutorat. Staţi aici peste noapte şi simţiţi-vă

.,,ca acasă. ·
- Minunat. Rămînem. Dacă vrei o doctorie sau·

apă caldă, cheamă-ne. ...
Daspeţii băură sake, sporovăind pînă tîrziu, cîn<f, ·

se lungiră care pe unde apucă, adormind buştean.

Bolnavul se trezi şi ceru ceai sau măcar nişte apă

' fierbinte, dar nici unul nu se trezi. Se tîrî afară din

aşternut şi unul din oaspeţi îl văzu :

- Hei Hachi, ce faci ?
- Nimic. Îmi fierb un ceai, răspunse, tîrîndu-se.

spre ceainic.

.- Dacă tot te-ai sculat, nu-mi aduci şi mie o ceaşcă ?

***

Fiecare ne temem de cîte ceva. Domnia-sa Hyogo-no~

kami, daimyo de Arima, se teme de crabi. Ise-no-kami,

daimyo de Okubo, de păianjeni. Sasamoto Yugeinosuke:

se fereşte de şerpi, iar Tomonokami, daimyo de Kurihara,.

se sperie de broaşte. ,
într-o bună zi acesta plimbîndu„se, întîlni pe cărare

, o broască. Domnia-sa sări îndărăt cale de zece picioare ,,

puse mîna pe sabie şi strigă :

- Jivină nesuferită! Poate nu ştii că eu sînt Tomonari?

Broasca ţopăi mai departe spre dînsul.

. - Vai ce broască curajoasă, zise tremurînd din tot

trupul. Şi o ocoli binişor.

li2

P~ dn4 Ikkyti 1 stăt•ea*1~* Kyot~; locuia alături de ,
casa lui 'un om ·zgîrcit nevoie mare._ Venea mereu să ·· .

ziceară ba una, ba alta cu împrumut pînă ce într-o tri- ·
mi1,e şi Ikkyii un fecior să ia cu împrumut de la vecm

rîşniţă de ceai. Vecinul însă îi trimise vorbă :

- I-aş da-o cu dragă.'inimă, dar are o chichiţă pe care
numai eu o ştiu. Să poftească încoace să rîşnească la

mine."
Trecu o vreme şi vecinul mînă sluga să ceară. de la

lkkyu o scară. Ikkyii zise : .,

- Spunţ-i că i-aş da-o eu dar are o chichiţă aşa că

să vină s-o folosească aici.

I ***

Trăia odată în provincia Mikawa un bogătaş pe rn1Iti.e

S5keî. Dar ·fiind zgîrcit din născare, nici pe patul de I

moarte nu se îndura să-şi ia doctoria pe motiv că e prea

scumpă.

Un prieten încercă să-i dea pe gît un leac numit gooen., .

dar zgir_citul strîngea din buze. Prietenul îi zise : 11
- Asta e gooen şi nu costă nimic ! E pe degeaba

Bolnavul deschise, în fine, gura şi înghiţi leacul.

***

Era odată un bărbat, pe nume Hyoroku, care nu:.şi

spăla deloc izmenele şi purta cîte trei ani la rînd aceea~i .

pereche. De cîte ori se înnora de ploaie, izmenele lui
Hyoroku se umezeau de la sine, aşa încît era un soi de--
prezică tor al vremii, căci niciodată nu greşea. într-un
fel sau altul, acest lucru ajunse pînă la urechile împăra-,
tului care porunci srt i se dea lui Hyoroku o gratificaţie_
şi chiar "titlul de doctor în astronomie.

Ajungînd la asemenea cinste Hy5roku îşi spuse că ar
fi timpul să-şi schimbe izmenele. Deci le băgă într-o ladă
şi îmbrăcă altele noi.

Veni Vara, era în luna a şasea, cînd într-o zi veni po-
runcă de la împărat s{t prezică Hyoroku dacă se schirnbă
vremea în ziua următoare. Hy6roku deschise lada şi ce
să vezi-crescuse pe ele floare albă de mucegai. Trimise
deci vorbă împăratului că a doua zi vine ninsoare.
Împăratul se minună şi-l dojeni, zicînd că dacă nu ninge
îi ia gratificaţia.

1 Ikkyu ·zenji - celebru călugăr zm din secolul XV. personaj al.
unar cărţi de anecdote din epoca Edo.

153

. ln ziua următoare plouă subţi~el iarHyorol{u .îşi

pierdu rangul ·Şi fu numit de-atunci încolo „Hyoi'qku·
cel care-a fost odată ... " ·

·* * *

Un băieţafse chinuia să ridice un zmeu şi nu :,;euşea•.,

"7"" Ei, hai că te ajut eu, zise taică-său. Hai, sus pe dea.II ,
Uri:;ară, iar tatăl alergă cîţiva paşi, pînă ce zmeur .se·

înălţă în aer de era o plăcere să-l priveşti. Tatăl prh1se

·gust: tot trăg'ea de sfoară şi iar o slăbea din mîi11i şi nu

se mai sătura de joacă. ., ·

-,- Tatăăă, hai, dă-mi-1 şi mie, se smiorcăi băiatul.
, - Uf, pisălogule ! Mai bine nu te luam cu mirie !.

'

***

'· Um om merse la templu şi-l căută pe stareţ. E plecat,

i se răspunse. Ei dar dacă tot am venit atîta cale, ar fi~.
păcat să nu-l întîlnesc, gîndi omul şi mai zăbovi. Şi fiindcă
era vremea bambusului proaspăt, se plimbă pe lîngă
hăţişul de bambus de lîngă templu. Deodată îl zări p~

stareţ: şedea în bambus şi jumulea o mîndreţe de raţă

sălbatică. Omul se apropie binişor şi-i dădu bună ziua. .

Stareţul, prins asupra faptului.i., bîigui : . ·

- Păi, să vezi, vreau să-mi bag nişte puf în pernă.
Cică e un leac bun pentru gută. Dar uite că nu-s deprins

cu treaba asta şi merge greu.

Omul auzind acestea zise :

- Mi-e nu mi-e greu deloc. Dă-mi voie să te ajut.

O jumuli frumuşel de jur împrejur şi dădu penele,

stareţului.

. - Restul tot nu ţi-e de folos sfinţiei-tale, zise omul

şi plecă îndată cu raţă cu tot. ·

Şi bună a mai fost !

* 1r *

Un bonz dintr-un templu de la munte prinse un fazan..
L-ar fi mîncat el îndată dar nu ştia cum să-l pregătească.
Ţocmai se apucă să-l jumulească, cînd sosi un maestru
zen. Bonzul, încurcat, înveli fazanul într-o sutană de-a
lui şi-l ascunse degrabă.

Stătură de vorbă îndelung, dar între timp fazanul
ieşi din ascunzătoare cu sutana pe cap şi se opri tocmai

1 Buddhismul preconizează hrana exc\usiv vegetală şi interzîce ,
omorul oridl.rei fiinţe.

t54

t~)iţt ~~sţriduLAcela,Speriat, îşi ple~~i pâlmele~.Jlrt.,
să: scoată o vorbă. " ·, • •. · .
·~N-ai de gînd să mă'. lămur~şti ·cum. ţrine · asta'?
întrebă maestrul. Bonzul îi întoarse o faţă nevinovată

si zise: ,.
' ,_ Ştiu că e cam ciudat, dar uite, fazanul ăsta s.:.a.

convertit brusc. Am încercat eu să-l opresc, dar fără folos.

Ei, şi-atunci am fost nevoit să-l tund ca pe-un bonz1 şi

să-i împrumut sutana mea veche. · ,

M:aestrul se minună peste măsură: şi plecă lăudîndri~l :
- .Purtarea sfinţiei-tale e într-adevăr demnă I de'
·
laudă.

***

Ibovnic.a unui bonz şedea în cămara lui· cînd iritr[

un ·oaspete.

- E acasă sfinţia-sa?

- Nu-i acasă.

..,;._ Şi dumneata cine eşti, mă rog frumos?

- Eu ? Sînt sora lui mai mică. ·
· - Cînd se-ntoarce te rog să-i transmiţi urări de ţ,ine·

de la mine, zise omul şi plecă.

Cînd se întoarse bonzul, femeia îi spuse că l-a. căutq.t

cineva şi că ea s-a dat dr,~pt sora lui mai mică.

- Bine-ai făcut. Cine era ?

---: Nu ştiu.

'Bonzul se duse să-ntrebe în templu. Nu-l văzuse ni-

meni, dar după descrierea femeii îl recunoscu :

- Aha, era frate-meu !

***

Slujitorul doctorului făcuse o boacănă şi stăpînul
mîniat foarte îl ameninţă cu pumnul. Dar feciorul, frîn-
gîndu-şi mîinile, se rugă cu voce plîngăreaţă :

- Dă cu piciorul ! Nu cu mina ! Că pe cine-l atinge
mina domniei-tale, acela nu mai scapă cu viaţă !

***

Populaţia iadului scăzuse enorm şi după ce se· sfă­
tuiră toţi dracii, îl rugară pc zeul vîntului să sufle şi să
aducă o boleşniţă în lume. Dar, pesemne mulţumită
.doctorilor, nu muri nimeni. Dracii ţinură iar sfat şi unul

l Bonzii, prelaţi buddhişti, umblau cu capul ras. Fazanul era ju•
uiulit,

165

zise că, dacă lucrurile' continuă. aşa, aţ. ii mai b.iJ)e ştt
omoare toţr doctorii D1r\ un drac "ihai_jsJet,
: .protestă · din lume.
·-·
, - Ba n-:u fi bine deloc. Tocmai fiindcă sînt doc'toiL'
pe lame mai apucăm şi noi din cînd în cînd un suflefC.

J)e teama hoţilor un m*oş* * mutase în şura din' closul >

se
casei. 1ntr-o noapte veniră într-adevăr hoţii şi sparseră,

peretele de hîrtie care dădea din casă tn şură. Un. hpţ

intră în şură, celălalt aştepta în faţa găurii, pe vine, ca ·· .

să-i ia din mină lucrurile. .. ·

Deodată se trezeşte moşul şi minunîndu-se de gaura

din perete, îşi vîrî capul chel să se uite prin ea. Hoţul,

văzînd chelia,. se răsteşte :

- Ei, asta-i acum, începi chiar cu tigaia ?

***

Un cunoscut al stareţului veni să-l vadă şi învăţăcelul .. ·
1 anunţă;
·.

- A sosit. . . ăsta. . . ,,cum-îi-zice" l, ..

Stareţul se mînie.
.._ - Ce vrei să spui cu „cllin-îi-zice" ? Îţi baţi joc de

mine ? Las' că mă duc eu să văd.

Merse la fereastră să se uite şi c·ercetă pe oaspete
îndelqng. Îl ştia bine după înfăţişare, dar de nume nu-şi

mai amintea.

- Ei da, ăsta e ăla, cum-îi-zice ...

***

Fiul risipitor era ameninţat cu dezmoştenirea. Fa':'
1
milia făcuse plîngere împotriva lui. Cu timpul
lucrurile

se mai liniştiră.
· ·lntr-o zi îl apucă iar boala lui veche şi îşi zişe că dacă

iese o singură noapte, n-o sft se afle. Şi se duse la fetele

.din Yoshiwara.
. A doua zi se-ntoarse în zori şi găsi acasă lume multă

· <1:dunată. Fir-ar să fie, iar sobor să mă dezmoştenească.
Să~ntreb înainte de a intra, să mă lămuresc.

Chemă o fată de la bucătărie.

- Ia spune-mi, ce se-ntîmplă în casă ?
- Aoăleu, aseară a răposat stăpînul, aşa deodată.
- A, asta e ? Atunci m-am liniştit.

. 156

J:'lfr• ,.,.~ ,~' , ,,_,'·• ii' "'I; ~-

s;:;t~~ ae·;îa o.;Ş.eZă.toare cu. poveşti st*în~ 'şt

valeţul. E noapte-şi nu mai ştitr ce să-şi'spună.
-e-::. Stăpîne, .grăieşte valetul, de cec.ai pus lanţ la

toarta ,felinarului ? .

- L-am pus ca să nu se, despice în dottă dacă. vine
aşa, pe nepusă masă, un tîlhar şi dă cu s,1.bia. ·· .

- ;Dar ... atunci ... cine-o să ţină felina,rul în mînă i

***

Pe tă:bliţa din faţa casei stătea scris cu trăsături groase
de pensulă: ,,Sală de instrucţîe pentru apărarea cu sabia..
Toate stilurile". Un samurai voinic se aptopie şi grăi

cuviincios :
- Fie şi toate stilurile deodată, rog să fiu primit ca

învăţăcel in onorabila sală de fnstrucţie. · ·
- Nu cumva vii fiindcă ai citit ce scrie pe'tăbliţă?
-1ntocmai,
- Nemaipomenit. Tăbliţa aceea am atîrnat-o de

frica tîlharilor.

***

- Kyosuke ăsta e cinstit cum nu se mai poate. Aşa

slujitor nici că mai găseşti, îl lăudă stăpînul.

Apare Kyosuke.

- ·Stăpîne, v-aş ruga ceva: uitaţi, am a<ius de-acasă

nişte bani şi aş vrea să vi-i încredinţ€z spre păstrare.

· - Ei, să nu-l lauzi ? Du-te în prăvălie, băiete, să-i
pună bine vinzătorul.
-..

- Ba nu, eu vreau să-i păstraţi durnneavoastră.

- Ei, asta-i, dar de cc?

- C:a să fiu sigur că mă ţineţi multă vreme în slujbă.

***

- Domnişorule, ieşim împreună diseari ?
- Diseară e plecat S(tăpînul de-acasă.

- Atunci, mîine seară ...
- Mîine am o întîlnire.

- Atunci poimîine ...
•._ Păi, dacă ies aşa în fiecare zi, dau de necaz !

***

Urma . să se-ntîlnească cei mai buni luptători de

sumo din lume şi se strînsese o mulţime cmn nu s-a .mai

văiut. •

Uriul tşi Qtllllpăţase bil~t d.e intrare, daf ri~ ,,i!fii;:rihij(

să treacă, de-atîta ,lume. Se tot învîrtea în ,juiql,îngr~~·
diturii, pină C~ f~cQ O Spărtură În':, $CÎndură Şi' dăd\! s[ Se
strecoare pe-acolo, în patruJabe: Dar de cum băgă capul;·

îl şi văzu un păzitor al ordinii : .· · '. ··...•.. ·

· - Hei, tu de colo, nu pe-aici e intrarea ! şi punî:rţdu.:.i

o mină pe cap îl împinse prin garsl îndărăt . .·
Omul stătu ce stătu, tot socotindu-se cum să facă1
pînă ce~i trecu prin minte să intre de-a-ndăratelea. !şi
vîrî deci dosul prin spărtură, dar omul ordinii îl ;ăti ·

îndată.

-,- Hei, tu de colo, nu-i pe-aici ieşirea !
Şi înşfăcîndu-1 q..e brîu, îl trase înăuntru. '

***

Toţi ai casei luau rrtasa împreună. Un ucenic, ter-
minînd înaintea celorlalţi, se sculă şi ieşi afară. Ajungînd

1<1, uşă, îi scăpă un vînt. Cei dinăuntru vociferară: ·

· - Cum, tragi vînturi în timpul mesei?

Dar el răspunse îndată : ·

~. Cum, voi mîncaţi ,în timp ce eu trag vînturi ?

***

Un om îşi făcu o privată publică la o răscruce de
c;Irumuri şi făcea bani mulţi vînzînd îngrăşăminte ţă-,
ranilor1• Află vecinul lui şi pizmuindu-l pentru bogăţia
cîştigată astfel, îşi ridică şi el o privată alături. Atu'·.
încerca să-i vîncze celuilalt muşteriii : de cîte ori trec~a
un om pe drum, vecinul intra în privata aceluia şi tuşea:·
tare, ca să se ştie că e ocupată. Şi omul n-avea încotrc>
şi intra într-a lui.

Celălalt află şi se supără foc, hotărînd să i-o plătească
cu aceeaşi monedă. Intră deci noaptea în privată sa şi
tăie scîndura podelei aşa încît srt se rupă la primul pas.
Celălalt, nebănuind nimic, intră a doua zi şi căzu în mur-
dărie. Mînjit din cap pînă-n picioare alergă acasă şi ne-
vasta se răţoi la el că vine în halul ăsta, dar dînsul, scoţînd .
fecalele din mînecile lungi, spuse liniştit :

. - Uite : pe-astea iau o grămadă de bani ! Şi dacă
îşi închipuie vecinul că-i dau îndărăt numai o fărimiţă
clin ce am în mîneci, apoi sc-nşală amarnic !

1 Pămlntul arabil fiind puţin şi sărac 1n Japonia, fecalele se colec-

tau şi chiar se ccimercializau. •

158

* * *• i

om.Un' jm carte povăţuia pe altul, mai necioplit :
-:- Cînd ieşi în lume, ţine minte numai două silab<ţ.:

kan-nîn. 1 Acela încuviinţă din cap, numărînd: ka~n-ni-n}
asta face patru silabe.
·· \

.::..: Ka-n-ni-n, ·sînt patru silabe, nu?
· ~· Prost mai eşti I Kannin înseamnă răbdare şi se.

scrie cu.două semne chinezeşti I

· - Păi atunci sînt mai curînd trei. Ascultă: răb-da„re.
Dar lasă, ştiu eu că de fapt se scrie cu patru şi cu .astea
patru am să-ndur dojana ta.

- Cu un prostălău ca tine nici nu mai stau de vorbă.

Zi tll.Ih viei. · · · ·

Dar tontul răspunse fără să se-nfurie:

--:- Acu', fiindcă ştiu cele patru silabe ale cuvîntului

,.răbdare", nu mă mai supăr, orice-ai zice. •,

*** ~

::;ra unul tare iute de picior. Într-o zi aleargă el după
un hoţ, cînd îi iese în cale un prieten :

- Unde fugi aşa?
- După hoţ.
- Unde-i hoţul ?
-· Unde-i? Aoleu, l-am lăsat în urmă I

***

Un om tras la faţă, slăbănog, aleargă cît îl ţin picioa-
rele, strigînd :

- Aoleu, covrigarul ! Mă prinde covrigarul ! Ascun-
deţi-mă undeva, mor de frica covrigilor I

11 ,duseră într-o şură din apropiere. Ce nătttrău, să se
teamă el de covrigi I Şi cumpărară de la băcan toţi co-
vrigii pe care-i avea şi-i aruncară în şură printr-o gaură,
în uşă. Omul dinăuntru parcă înnebunise. Aoleu! Aoleu !,
se-auzea de-acolo. Pe urmă tăcere.

Temîridu-se că au cam întins coarda şi poate zace
mort de spaimă, deschiseră într-un tîrziu uşa. lnăuntru -·
mai erau doar cîţiva covrigi.

Omul ieşi li:p.gîndu-se pe buze şi strigînd :
- Acum mi-ar fi frică şi de-un ceai !

1 Cuvînt de origine chineză însemnînd „răbdare" tn silabarul nipon
nare valoare de silabă, de unde şi numărătoarea greşită din dialog.

159

..

Era. odată un ofu înst*ărit*, *ca~elşi făcuse 6searoă de ·

punguţe pentru tutun din petece de brocart scump, 'ră;.;
mase de. pe vremuri1• Dacă stăteai să te uiţi, erau nişte -'

petece cu totul deosebite. , .'
- Brocartul ăsta, de pildă, pare de mare preţ•. Din.

ce vreme o fi ? · ·
- Asta? Aha, e o rămăşiţă din şalvarii de ceremqnie' ;

ai vestitului Sanemori. . · · ·. ·

- Nemaipomenit ! Dar stofa asta presărată 'CU

fl~uri? •
. - Asta e din şalvarii largi ai lui Gorobei din neamul"

Soga. . "i

- Aşa? Dar asta, cu modele roşii. pe cîmp .alb ?'
, - Asta e din salvarii de curte ai lui Ushiwaka în-
suşi I Petele roşii ~înt modelul „împrejmuirea ftntînii". ·

<-,- Ei, văd c.ă ai o colecţie tare frumoasă. Dar ,cum:
le-ai adunat aşa pe toate ?

- Nu-i greu. Le-am primit de la teatrul de păpuşi. 2

***

Fiul unui negustor înstărit, lovit qe zăpuşeala cea:·
· mare,. căzînd la pat, nu se mai făcea bine. Toţi ai săi··

se adunară îngrijoraţi în jurul lui :
- Ce-ai pofti să mănînci ?
- Nu vreau nimic. Ori. .. poate doar... o mandadnă;

Nimic mai uşor. Trimiseră să-i cumpere. Dar întîmplarea \
se petrecea în luna a şasea şi nu se mai găseau mandarine ..
nicăieri. Cu greu aflară una singură, în Sudachâ, afară
din oraş. Una singurrt avea omul, şi cerea pe ea o niie de ·
ryiP, şi nici un bănuţ mai puţin!

Cum tatăl băiatului era un om înstărit, se-nvoiră pînă

la urmă şi mandarina fu cumpărată pe o mie de ryo '.şi

·adusă bolnavului.
Băiatul se bucură, se ridică niţeluş pe perină şi coji

mandarina: erau zece feliuţe. Mîncă şapte, tot zîmbind

apoi dădu bucăţile rămase unui slujitor :
-- Bună mai e ! Du feliuţele astea mamei mele ! .

Feciorul luă cele trei feliuţe, ieşi în drum şi dus a fost.

1 Era la modă colecţionarea. obiectelor arhaice cu semnificaţii is-

torice, brocarturile vechi fiind foarte căutate. .

2 Personajelejstorice medievale numite aici apar toate în spectaco-,

lele. teatrului de păpuşi, mult gustat în epocă.

3 Monedă de aur.

160

.,,, .,,.
· Un doctor, mergind la baia de aburi, dădu pesf; uri,·
cuno$etlt.'. .' · ·1 1 · ' · . ··

-:- Vii cam· tîrziu azi.

.. '-::- Păi .ce-am mai umblat ! Din Yotsuya pînă-ri ,

Akasaka,·prin Kojimachi, Tanimachi, Haramachi, Gon;.,.

dabara1, tot aşa pe rînd, pe la bolnavi.
.~ .Cred ·că' eşti ostenit.
.

Deodată se auzi din c@.!ălalt colţ al băii, prin aburi : .·

.,,.-;- Teribil ce-am mai umblat azi. Din Yotsuya_ pînă-n

Akasaka, prin Kojimachi. Tanimachi, Haramachi, Gcm-

dabara, tot aşa pe rînd... ·

Doctorul se înfurie :

.T Mă-ngîni, ai.? Neruşinatule !
/ Şţ;-1 cău,tă cu privirea prin aburii groşi pe obra.z- ·

nicul acela. Era feciorul care-i purta doctoriile.

Vreo cinci-şase hoţi de buzunare împărţeau prada.

Ciuda,t însă, o pungă mare lipsea. .,
- Ei, asta-i bună, zise unul din ei. Că doar nici unul

n-are mînă-lungă.

***

Un sariiurai sărăcit s-a dus să-şi caute slujbă într-o

casă bogată. Aşteptînd să-l primească stăpînul, şedea

în odaia de la intrare. Se aduseră nişte dulciuri, pe-o

măsuţă.

Intr-un tîrziu, se deschise uşa dinăuntru şi intră un

puşti. Cu ochii aţintiţi la oaspete, întinse mîna să i~ nişte
dulciuri de pe măsuţă şi ieşi binişor pe unde-a intrat.
Nu trece mult şi iar se deschide uşa. Intră puştiul ·şi
iar fură dulciuri de pe masă.

Samuraiul se sperie : vine stăpînul şi crede că el le-a

mîncat pe toate, mai mare ruşinea. Aşa că văzînd că se

deschide uşa a treia oară, samuraiul se strîmbă îngro-'

zi tor, trăgîndu-~i cu o mină partea de jos a ochilor şi tur,-
tindu-şi nasul cu cealaltă mînă şi strigă : ,,Momoniaaa 1"
Puştiul, ,speriat, o luă la fugă. Peste o vreme iar se des.. '
chide uşa şi samuraiul strigă strîmbîndu-se„Momongaaa!", ,

dar î~ uşă era stăpînul, care într-o clipă se făcu nevăzut.
Ieşi într-un tîrziu un slujitor, anunţînd că stă.µînul

n-are vreme să-l primească azi. Bietul samurai ieşi plouat

1 Cartiere din vechiul Edo.

161

în stradă. Acolo,· dădu iar pesk.-puştiul ăla afu.rŢşit ~i ~i

r--. . .'-(strimbă diri nou la el strigînd~ ,,Momongaaa
Nu mai spun că n-a primit nici o şlujbă în casa aceea;

***

Se zice că e tare plăcut să culegi hani de pe jos. l!n.
om vroia să încerce şi el această plăcere. Aruncă un koban 1 .

pe podea şi-l ridică. Nu simţi nimic, spre niarea foi

mirare, aşa că zvîrli banul cît colo, plictisit. Balnul <;,ăzu.,
într-o crăpătură din podea şi Jtas de-1 mai găseşte. P~pă,
m~lt umblat în patru labe, dădu, în fine, peste eL îl cul~Sţ

· din crăpătură şi strigă :

- Ce 'plăcere, zău aşa !

***

Un orb călcă fără să vrea pe un cîin'e, care scoase un,

schelălăit lung. Mai merse cîţiva paşi şi iar se-mpiedecă )
de cîinele care se ţinea dup{1 dînsul. Îngrozit strigă:

- Ce cîine fără sfîrşit !

***

Un samurai, Sakawa Hikozaemon, 1eş1 odată la vî'."

nătoare de fazani, cînd, dintr-o pădurice îi ieşi -înainte;

un om, întrebînd: ·

- La vînat ai ieşit ?

Arăta ca un gonaş, dar avea faţă de vulpoi. Uitase s;.

se schimbe în întregime în om2 • Se rugă de Hikozaemon ·
să-l ia ca ajutor, iar acela se învoi :

- Bine. Ţine-mi atunci puşca.

. - Am înţeles, stăpîne, răspunse vulpoiul urmîn:. ~.

du-l fericit. Cînd ajunseră la o casă anume, Hikozaemon .
.!porunci vulpoiului să stea de pîndă la uşă, apoi povesti'.

oamenilor pe cine aduce şi le mai spuse să nu ridă. Intră'

vulpoiul neştiutor :

- Am tot pîndit, dar nu-s fazani.

Oamenii abia îsi tineau rîsul.

- Poftesti o c~as~rt de ceai ?
- Nu, ~ulţumes~. spuse vulpoiul. Mai curînd ceva
· apă. . ···

li dădură o cupă de apă şi cînd să bea îşi văzu obrazul.

în, oglindă : Uitase să-l schimbe !

1 Monedă de aur.
2 Credinţa că există vulpi care se schimbă în oameni era foarţe

răspînditll..

162

,' , "'.,. ,, , ,: ,.,, ·.r:·
...;:yid _de' mjne 1: sţtigă '~ţ.' ~tl;lncin<lfµpăşi,iuîhâ~,{
la ;fug~:~1.Toată lume-a tîse. . ., ·· ..· . ·, ! "
A d9ua ,zi Hikozaemon trecu din nou prin crîrigul ac;d,-,.
auzi un glas·:
şi domn ., _;
- 'Preacinstite Hikozaemon ! .,· .·
Dar din desiş nu ieşi nimeni, era. numai gţasul acel~ :
- Nostiniă treabă a fost ieri, nu-i aşa ?

***

Era într~o casă din Edo o miţă, pe care stăpinul o
ţinea_de multă vreme. Intr-o zi, mîţa zări nişte vrăbii pe
prisp,ă şi încercă să le înhaţe, dar păsările scăpară.

- Ce ghinion, zise mîţa cu glas de copil.

Stăpînul, auzind-o, se răsti la ea:

- Jigodie afurisită şi surdă ! Acu' mai şi vorbeşti
ca oamenff!-şi o înşfăcă' s-o omoare, cînd mîţa miorlăi îar:

- N-am zis nimic !
Stăpînul de uimi.re o scăp.ă din braţe şi pisica se făcu

nevăzută.

De-atunci încolo nu mai ţinu mîţă în casă.

***
Trăiall odată un mos si-o babă. Zice baba:
,-
- Moşule, moşule, s'în'tem prea bătrîni să mai facem
bani cu munca noastră. Şi nici copii n-avem, ca să ne

tină. Cum să dobîndim si noi nişte bani ?
' - Cum vrei să faci 'bani făd să munceşti ? zise

omul.

--.Ce-ai zice să laşi un vînt prin izmene şi să-l vinzi ?

.....: Ce fel de vînt ?

- Păi, unul care să sune aşa: ,,brocarturi putrede

cu prune pîrguite, jad-şopotind, susuri-bururin."

Vru să-ncerce moşul, dar nu ieşi nimic. Mai încearcă

el o dată, şi încă o dată, pînă reuşi. Si porni moşul imediat
1a oraş, sa~ -1 v•md~a.
I

-1Se-nvîrti el de trei ori în jurul oraşului, strigînJ:

- A sosit mosul cu vîntul în izmene l
În fine, trecu un bogătaş şi zise:
.

- Iată un mos deosebit. Ce fel de vînturi ai? Dă-i

drumul 1 '

Moşul îi dădu drumul întocmai cum îl învăţase baba ··
lui: ,,brocarturi putrede cu prune pîrguite, jad-şopotind,
sus iiri-bururin."

- Asta-i ceva grozav, n-am mai auzit niciodată unul
ca ăsta, fu de părere bogatul şi-l răsplăti pe moş cu mulţi

163

bani.. Apoi ţnai fâcu moşul şi altele:, ţiiar l,uă.baJii. I1aţ~,ş
·acasă îşi chemă; de bucurie, toţi vec,inii la .o teaşclA,');e
ceai• . •. . , ,, C,, ·,.I
Dar baba vecinului murea de necaz şi începu :să:4

cicălească pe omul ei să facă şi el la fel. De gura ei,. pl~ă

o:ipul şi ajungînd la aceeaşi casă în oraş strigă': · · : ,.

· - A sosit masul cu vintul în izmene ! ·,. ·
- Mi-a plăcut celălalt. Ia încearcă şi dumne;:da;

zise bogatul. · .·

Moşul încercă unul tare, dar ieşi numai un scrîţîiţjalnic

,Şi rău mirositor. Bogatul se înfurie atît de rău, incit tra~e
spada şi-l lovi. Moşul se-ntoarse acasă cu kimonoul păhit

de ·sînge. Iar nevasta, în loc să capete bani, mai şi chelt~i

pe leacuri, să-i tămăduiască umărul lovit. '\

***

Conducătorul Maimuţelor dădu poruncă supusilor să,i
să prindă luna în ciubăr pentru dînsul.' lncerc~ră, tqţi
în fel şi chip, dar tot degeaba. Erau tare amărîţi. 1nt'r":'l}B

: tîrziu, un maimuţoi izbuti să prindă luna în ochiµl' de

apă şi o înfăţişă preaplecat, cu cuvintele :

- Binevoieşte să primeşti lucrul dorit.
lncîntat, Conducătorul îl lăudă :

:_ Ce faptă măreată ! Te-ai evidentiat !.
Dar maimutoiul î~trebă :
'
- Fiindcă ~eni vorba, ce-ai să faci cu ea acum ?.

- Păi, se-ncurcă Conducătorul, păi la asta nu ni-alli

gîndit încă. ·. :

***

lntr-o dimineaţă de primăvară un surd privi pri;1 curte:,
Văzu un cocoş care cînta. Zise surdul : ·

- Ce zi lungă ! Şi orătăniile cască de plictiseală'.

***
Nişte oameni se,-ndtlzeau în jurul vetrei apririsi,

' sporovăind. Unul zise : ··

- Yoshiro ăla de cîte ori se-ncălzeste, mută cărbunii
dintr-un loc într-altul. Intruna zgîn'dăre cu văJtaiul

in foc. ·
siiApare Yoshiro. Ia în mînă vătraiul şi se-apucă
zgîndăre în foc .. Unul din oameni pîndeşte o clipă po-

trivită şi-i ascunde vătraiul. ·

Yoshiro, cu privirea aţintită la cărbuni, bolboroseşte;_

.. - Aşa, pe-ăsta l-aş muta încoace, pe-ăstalalt IDJ1Î
încolo, .•

164

·. • , . . * *· * .. . .. . . I . ·•

Pnlnaestru înluptel~ cu spada trecu odată noaptea prin.

Valeq. l:µpilor, loc vestit pentru tîlharii săi. 1ntr-adevăi:,

ieşiţă ţîlha;ri. li cerură banii- b~mi n-avea-apoi straiele
şi tot ce avea la dînsul. Dar omul trase spada, răni ·pţ

cîţiva ,din ei şi pe ceilalţi îi puse pe fugă,
- lntr-un .tîrziu se-ntoarseră tîlharii la locul cu pricina,

jeluindµ -se de păţania aceea.
-:-: N-aveţi dreptate să vă plîngeţi, zise unul din ei.

Noi sîntem de vină dac-am păţit-o. Că doar se ştie din-

totdeauna .că Valea Lupiţor e. un loc primejdios.

Un u_:1~hi ;fsrăi către *** său : _ . ..

ne~otul.
.:.,..... Pannţu sînt tot ce a1 mai de preţ.. Pe t9:t1 banu ,
din lume nu-i poţi cumpăra. Aşa că ·poartă-l( bin,e de .

grijă·l .

~ .Da, aşa ·e, nu i-oi putea eu cumpăra. D_ar nici

vinde, că nu mi-i cumpără nimeni. · -~

~- L-au ales pe * ** să descînte de drad11

Yasuke, bîlbîitu',

O să fie/mai mare rîsul, vorbeau oamenii între ei.
J)ar/Yasuke ridică tinicheaua cu boabele de fasole,
ia poziţie de luptă şi se porneşte, cu voce puternif:-i:

- No-no-no-rocul sa-să i-i-intre, d-d-d-racii ...

La care dracii, băgînd capul pe uştt:

--:- Ei, zi odată : intrăm sau ieşim ?

Un om se trezise cu *** cap şi se scobea între

noaptea-n

din.ţi, privind printre şipcile de bambus în- curtea veci-

nului: o fată,- abia ieşită din aşternut, se aşeză pe prispă.

Se uita la zorelele înflorite. Ce minunat, gîndi el, ţinîn­
du-şi răsuflarea. Fata coborî în grădină, culese o floare
\.
albastră · şi o privi, ţinînd-o în palmă. Era nespus

de gingaşă. Aha, are să spună o poezie, îi trecu lui prin

minte,· sorbind-o din ochi. Oare ce face acum ?

Fata, sfîrr, îşi suflă nasul în floare şi-o aruncă.

Un pescar tocmai se pr*eg*ăte*a srt sc-nfrupte din primul

bonito2 al anului, cînd vecinul îi trimise vorbă că trebuie

1 Descîntec ritual la sărbătoarea setsubun. Se aruncau boabe de
fasole prăjită prin casă, recitînd formula de alungare a duhurilor rele.

1· E vorba de peştele bonito, un peşte asemănă.tor tonului, care popu--

kază apele meridionale, avînd· o carne gustoasă şi _o culoare închis/1.
În luna a cincea e trufanda şi se vinde foarte scump.
.

165

. neapărat să~i spună ceva, aşa (ă·să fa~ă bîne şi să,~'
la el. · · .. .. . , ... ·. <·.'
Fir-ar să fie!· Il chemă pe Rqkusuke să aibă: griJă;:Ele

peşte, că el se duce pînă la vecin~ ., .· .
. 1n. timp ce Rokusuke-îşi făcea de lucru ptil\ odai~/
mîţa, haţ, înşfăc_ă jumătate din peşte. Necăjit, Rokuşuk'e'.

se gîndi că dacă tot o păţeşte, mai bine să pună şi cealal.tă

jumătate de peşte pe seama mîţei. Şi o înfulecă din doul:
/ trei îmbucături, lingîndu-şi buzele.
t-·

Dar miţa de dincolo:

- Mîrr, mîrr !

*** ·,,

Se ştie că între dobitoace, cele cu copita·despic~tă­
sînt mai iuţi de picior. De pildă rinocerul1 are cop~ta'
despicată, deci aleargă de mai mare rninunea.
/.

- Aşa o -fi, îndrăzneşte unul, dar calul n-are copita

despicată şi totuşi aleargă iute. Cum vine asta ? . . ·,, ,,

,:_ Păi, mimai fiindcă n-are copita despicată îl niai

poţi călări. Că altfel, ar alerga fără oprire şi n-ar fi cp,,îp

să-l încaleci. · '.

- Dar cu vaca cum e ? Că ea are copita despicat.a

şî-i, tare înceată la drum. . · .:

- Ei da, vaca umblă tocmai fiindcă are copita des;.

picată. Că de n-ar avea-o, nu s-ar mişca deloc. ·

(S.C.)

1 In Japonia nu trăiesc rinoceri, exemplul e însă tipic pentru Uus~

trarea unei zicale răspîndite prin acele Jocuri. ·

;.::...;.\t·:1

1;t~~ ·ră;,boiul ruso-japonez şi epoca Showa· ( 1905 - 1926), cînd,

~}tf'p:rima dată, naţiunea niponă este pusă faţă în faţă cu o na.ţiune ·
iiiţopea11ă, consecinţele ln viaţa socială şi cea intelectuală au fost
en<',irm.e, tn literatură s-a impus cu efecte salutare tendinţa. de inovare
pţin'.d.yschiderea către cultura apuseană. Simpatiile au arătat pr~-
p~Jsiunfpentr~ literatura' rusă, germană, franceză, engleză. etc., da.r
trebuie semnalat fenomenul curentului riaturalist care a influenţat mai
ij,tU1ţi 'scriitori japonezi. Prima breşă. în zidul tradiţiilor nipone, ce:a.
iirolaţ atit de categoric şi îndelungat literatura japoneză faţă de cultu~
(il1i enropene, se produce sub împărăţia Meiji, începînd cu anul 1868.

.Print~e ceî care au mHitat pentru lărgirea orizontului literaţurii ni-.

pons,inchistată în tradiţii multiseculare, a fost şi Natsume Soseki ( 1867-

1916}, dar el se upune naturalis~ului, descrierii ideal'ului de bunătate şi
frţţ1:ri'useţe, optînd pentru resp.ectarea ade·,.ărului.

· _ Din 1891 el studiază literatura engleză la Universitatea Imperială,

luindu-şi licenţa în 1893, apoi este profesor de şcoală. secundară pînă
în 19.00.' Din acest an pînă. în 1903 întreprinde o călătorie de studii hi
A,nglia,. după. care intră în învăţămîntul superior nipon.

·, Eseist şi publicist, Natsume Soscki se afirmă însă prodigios în ro-
~aa.Jn anul 1905 publică Turnul Londrei şi Motanul are cuvîntul,

a\:es1ea. din urmă aducîndu-i o rapidă şi statomică celebritate·. Au ur-
mat apoi altele (Perna de iarbă, J\1 acul sălbatic, Şi după acua ..., Poarta,

Zbdciiţ1t1~ inimii, Lumini si twcbre). În romanul Motanul are cuvintul
se prev.aută m1hturisirile şi observaţiile unui motan de pe lîngă casa unui
profesor: (nşor de presupus că este vorba chiar de autor).Naraţiunea este
o întinsă fabulă inversă, în care, la un moment dat, pisoiul spune despre

stăpî11ul s,ău, profesorul, că este o „scoică" ,îr;chis în sine ca in cara.pace,

Georges Bonueau, autorul unei istorii a literaturii japoneze contem-

porane ( 1868 - 1938), îl numeşte pe Natsume Soseki pustnic cuprins

de remuşcări, un sihastru încărcat de regrete exteriorizate". Claustrat
în casa sa din Tokio,Soseki s-a impus ca un scriitor pe cit de solitar, pe
aHt de atras de nevoi;.i de a ispăşi sihăstria, de a ei.plica şi scuia sufletul

omenesc.

(I. DJ.

167

Motanul aJ".e'" cu\Tintuf1'· ': j '.':

(Wagahai w~ n.~ko di· arti)

(fragmente)

Shiro2 trăieşte· în casa unui militar, ian Mi~kef':ttlii
casa unui avocat. Eu locuiesc în casa unui 'profesor şi.;
sînt mult mai optimist în această privinţă decît ele.:,
Mă mulţumesc să trăiesc fără bătaie de cap de la Q-, ~i.;~
la: alta. Nu cred că specia umană o să prospere veş,nic~/

aşa că nu am altccva·de făcut dedt să.stau liniştit'şisă;
aştept vremea cînd vor veni la putere pisicile. , ~ :·
· ' In legătură cu felul în care oamenii acţionează; 'diîpţ.
ctJ,m le vine chefu!- ceea ce ar fi o definiţie a egoismUl~i"~.

vreau să vă mai spun cite ceva despre stăpînul me:n,
Adevărul este că stăpînul meu nu ştie să facă bine nimic---'.

dar îi place să se apuce de tot felul de lucruri. Ba începe.

să compună haiku-uri şi îşi trimite poeziile la r~vis)â

Hototogisu, ba scrie poezii moderne pentru revista My<Yjq;

alteori compune în engleză, dar cu o mulţime de greşelt

de gramatică. Altă dată se apucă să tragă cu arcul; sau·

încţaică să cînte bucăţi lirice; sau scîrţîie' la vioarl~
Jalnic este faptul că nu reuşeşte în nici una din a:cesţe

·ocupaţii. Asta, deşi depune toate eforturile, aşa, bolnav ,

de stomac cum este.
Cînd intră la toaletă - se porneşte să cînte, aş\l că:

vecinii l-au poreclit Domnul Toaletă. Dar lui nu-i pasă :

de asta şi continuă să cînte: ,,Eu sînt Taira-no-Munemori".,:r:
Toată lumea spune: ,,Iar s-a pornit Munemori", şi dde. ·1

Nu ştiu ce l-a apucat, la vreo lună după ce mă stahiţi~

,sem în casa lui, dar într-6 zi de salariu a venit acasăfo;ute ·•

agitat, aducînd un pachet mare. Eram foarte curios să .

-~ aflu ce era în pachet. .·

Pachetul conţinea un set de acuarele, pensule şi hîr-

tie de desen. Se pare dt se lăsase de cîntat şi de sqis \Ter~
suri şi se apuca de pictură. In ziua următoare s-a încbis

în camera lui şi, fără să mai tragă un pui de somn, a

· început să picteze. Asta a continuat zi după zi. Ce anume

desena, a rămas un mister, pentru că privitorii nu puteau
nici măcar să ghicească cc era acolo. !n cele din urmă,

stăpînul meu a ajuns la concluzia că nu era un pictor

1 Fragmente din romanul „Motanul are cuvintul" (î11 traducerea. lui

Mihai Matei). Romanul e scris la persoana tntîi. \ ". :

•,3 Nume de pisici. '

168

ţ~ţ~ţ;<JfkJ:>~r,*c'erede.a et..AM.·~•o:~( a.,vţ!nlţ,·,:1\9•1
taU~fi:..:-v7o,r~b,f~uiet s:-e ,conşi~ert. ·s~ a l i s t ·li1 ·estetică."~A~m.:
.
:,. ; ·.· . i •- ' ·, ,e>' .• . • ;

/ .i;~ ciudat, dar este greu .să desenezi atît de bin~ ett:i
~i :d'&;i: Cţµd pictează alţii, totul pare simplu. Dar cînd !nr'
~epj:,să liicr;zicu pensula tu ;însuţi- e cu t.otul aftcevâi,

a spus sţăpmul meu.

. .:Oacă stai să te gîndeşti, ştia el ce spune.
Privindu-l peste ochelarii cu rame de aur, prietenţll
foi 3; ,grăit:.
' 7, Sfi '.nu te-aştepţi să desenezi bine chiar de la în'-.
ceput -!n primul rlnd, mi trebuie să crezi că poţi desen.a·
ceva din imaginaţie închizîndu-te într-o cameră. Odată,

celebrul pictor italian Andrea del Sarto a spus că, pentru,
a desena, trebuie să interpretezi natura în forma ei ori-

ginală. Stelele de pe cer, pămîntul cu florile străl~ind
de -qmă, zborul păsărilor şi goana animalelor, băl,ţil.e
cu p;eşti aurii şi cioara neagră pe un pom uscat - natura

es.te marea panoramă a lumii vii. Ce zici de asta ? Dacă

vrei să desenezi şi să se înţeleagă ce ai făcut, de ce nu

încerci să faci nişte . schiţe ? ·
-:- Într-adevăr, aşa a spus del Sarto ? Nu ştiam.

Foarte bine, o să fac cum mă înveţi, a răspuns sUptnul

meu cu admiraţie. _ . ..

Ochii prietenului său au strălucit batjocoritori după

ochelarii cu rame de aur. .
În zi11a următoare/în timp ce mă bucuram liniştit

de somnul meu zilnic pe verandă, stăpînul a ieşit! din

biroul lui· -lucru oarecum neobişnuit - şi s-a aşezat
Iîngă mine. lntrebîndu-mă ce s-o fi pregătind să facă,

am deschis ochii numai puţin şi l-am privit. L-am văzut

verificfnd teoria lui del Sarto cu mine. N-am putut s.ă
nu zimbesc. Încurajat de prietenul său, stăpînul mă

folosea ca model.
M-am străduit să am răbdare şi m-am prefăcut că-mi
continui somnul. Îmi venea să casc, dar, cînd mă gîn-,

deam cum se chinuia stăpînul să m_ă schiţeze, mi se făcea

milă de el, aşa că m-am stăpînit. Mi-a desenat mai fotîi

conturul feţei şi apoi a început să pună culori. Aş vrea

săfac o mărturisire: trebuie să recunosc că, printre pi-

sici, nu sînt una dintre acelea pe care le-aţi numi perfecte,

sau frumoase J spinarea, blana, sau chiar capul meu nu

pot fi considerate mai reuşite decît ale altor pisici. Dar

chiar dacă n-aş fi prea arătos, în orice caz nu sînt .atît
de urît cum mă picta stăpînul. în primul rînd, a greşit
culoarea. In realitate arăt ca o pisică persană gri deschis,

169

I 7 _Evantaiul cu noroc

' cu~ Îiu.;nţă gălbuie·,şi tărcat cu cafert~ufaş:\\:u·rll~t~

·•· spune oricine. Dar, judeţînd tlupă. p14rtura. st~pî~fO·
culoarea mea nu era nici galbenă, 'nici neagră'; nici (eţ\;t.t7:,::
şie, nici maro. Nu era nici .măcar o combinaţie a a:cestcţi(;

culori, ci părea o mîzgăleală din mai multe culori, am~{;

tecate. Cel _mai dud~t Jucru,v la a~est d~sen: era,..că:it't)/;
aveam ocht. E adevarat, ma schiţase 1~ tmţp ce, d'qt-:)

meam,. aşa .că.nu pot să mă plîng prea tare, dar'nti puţţ;ai'.
. :gilsi nici măcar locul unde ar fi trebuit să fie·ochii:· ~u· ~.:

putea şti dacă eram o pisică adormită sau oaJ·bă.; :J,tl(~
'gîndul meu, mi-am zis că dacă asta-era maniera,..'1e]0·i

picta a lui Andrea del Sarto, ei bine, nu făcea doi ba,nif

~du'/Totuşi, ţinînd seama de entuziasmul stăpînul1Ji.

,nu aveam altceva de făcut decît să mă supun. Nu~l ·~~(

.team supăra mişcîndu:-mă, dar, dacă-mi permiteţi)&.:,

.vorbesc aşa, de mult aş fi vrut să merg pînă afară să:W:I;;;

.uşurez. Simţeam furnicături în toţi muşchii şi mi~~m·

nat seama că nu mai puteam rezista mult. De aceea, ca ~i

clim aş fi încercat s~ mă scuz, mi-am întins labele dinaînţă{

mi-am .sucit gîtul şi mi-am permis să casc încet. Oiţţf:
tot ajunsesem să fac astea, nu mai era nevoie să statf ·

·liniştit, pentru că oricum îmi schimbasem poziţia. ~~'.,,

zbughit-o, aşadar, afară. cv

.Stăţ.>înul meu însă, dezamăgit şi furios, a· strigat dhl .!}
cameră: .
· ; :; '.Î

- Dobitocule ! .
sf; · · Cînd insultă pe cineva, stăpînul meu are ,obiceiu.ţ
· folosească expresia „dobitocule". E tot ce ,poate ·ta:ce, ··

pentru că nu cunoaşte nici o altă insultă. Chiar dacă:::nUc ,
ştfa. de cît timp mă chinuiseră nevoile fireşti, eq ţoţ\îl
·consiăer necivilizat pentru felul cum mi-a vorbit_.· ·

Fiindcă veni vorba aespre stăpînul meu, profesorul :::, .
şi-a dat, în sfîrşit, seama că nu putea spera să ajungă l<1_;

vreun rezultat cu acuarelele. In jurnalul lui, la data de_
1 decembrie, a scris următoarele :

.,Am cunoscut un om, la o petrecere. Se spune că e.
un stricat şi chiar aşa arată. Oamenii de felul acesta plae
femeilor, aşa că ar fi corect să se spună că ei nu pot să nu .
devină stricaţi. Soţia lui a fost cîndva gheişă şi îl. in-
vidiez. Majoritatea oamenilor care îi critică pe desfrînc).ţi
nu au în general nici o şansă să devină aşa ceva. Şi totuşi/
-u~ii care pretind că sînt desfrînaţi nu au însuşirile cerute'.:,
de o viaţă atît de lumeasd. De fapt, ei se străduiesc'·să

170

~Îwfg~·.,3 ,; : 'i.,·,:f.,': ·,: . .q -.. • , /' ! · : •..
~~; ce~a. Ca şj îricâZ'ttl acua;ru:elot nielei nu,e,tistă . ·r .
·~'.\\li pi!ncol de re~ită. ~ndifereri.t,derărerea celodalţ!:
aş::patea.'. ~ cred că mă pncepeam,la p1cfată. Dacă-,unu
oâllieiii sînt consideraţi desfrînaţi, mimai'pentru că beau ..
i~. ~,.restaurante, frecventează case cu· gheişe, rămîn· , ·
~.;~}>tea şi parc1,1rg t~ate faz~le necesare, ar.rezulta..
. ~•.Şteu.;::pl._-aş putea nunu µn pictor rem:arcabil. Dar
'·a:QU;irel~~ i;nele nu vor fi niciodată reuşite",
''
/ ' : -.... ~._I:',.,.•,, ·.

}'·~}hi,PQt fi de acord cu această teorie. Ca un profesor
, sA;,poa4invidia Ull.om a cărui soţie ·a fost c.mdva gheiiă;
iiis,~a arată ·cit· de prost este stăpînul meu. Dar criticile
pe: .eare'lc:i; aduc~ ,acuarelelor lui sîn t fără îndo.ială meritate,
~Lstăpmul meu, înţelegînd multe din deficienţele Scll~~ ' ,· '

_J!lţ.1 _r~z,sţă' .să nu f~e inspăimîntător de încrezut. La 4 1 ~ _
decembrie, el scria: ,.
, ', ',A.se~ră am încercat din nou să pict~. dar am înţeles.
îrţcele din urx;nă că nu am talent. Am visat că picturile

~~are le ţin împrăştiate prin cameră fuseseră mrămate

c;fe',cineva care l1t atîrnase pe perete. Văzîndu-le în ramă,

m--~:rn gindit deodată că sînt un pictor excelent. M:-~
simţit· fericit şi m-am tot uitat la ele, dar, cînd s-a făcut

ziuă,·m-am trezit şi am înţeles din nou, foarte clar că sîift

totu:Şi un pictor f ~ră talent". .

. ' Pînă şi în vise stăpînul rffeu părea să regrete că re.nuna.•
-'ţase, fa pictură. Este o manifestare caracteristică pentru

un om învăţat, dar nerealizat ca pictor şi care nu poate

să· ajungă niciodată la inţelepciune. .,
· ... A doua zi după ce stăpînul meu a avut acest vis, prie-, ·
ten.ul lui, specialistul în artă, a venit din nou să-l vadă.
P:pmâ, întrebare pe care a pus-o stăpînului meu a fost: .·

· - Cum merge cu pictura ?

· Stăpînul meu i-a răspuns calm :
" :._ Utmînd sfatul tău, mă străduiesc din greu să fac

schiţe. După cum mi-ai spus, descopăr forme interesante

şi de'talii de culc;>are pe care nu le observasem pînă acum.,

D;ltorită faptului că artiştii din ţările europene au per- \

severat în a face schiţe, ei au ajuns la perfecţiunea pţ.
care o vedem acum. Intr-adevăr, toate acestea se dăto­

re;iză probabil lui Andrea del Sarto. Nu a povestit cţ
scri~ese în jurnalul lui, ci a continuat să-şi exprime·ad-

nijraţia pentru del Sarto. ·

·' Expertul în artă s-a scărpinat în cap şi a început să

tîdă.

- ...:- Dar asta nu a fost decît o glumii, prietene.

_;_ Cum adică ?

171 ,

_-· ~ ·, Sţâpinul~meq părea'. rsă· nu ,triţ~~agă.:.: , .... _. . " ,
.:._ Andrea ·del .Sai:to e un p~rsonaj ca.r~ nif.exi:st;t\.
.de~ît în ,!maginaţ~a mea:. că ai -să iei·:.!uc,r.;,p>..~i#:c1',:,i;
chiar atit de· serios. Nu credeam
·' Ascultînd toate acestea din verandă, nu .puteam:'.ff(J.·

j~-~· nu mă întreb ce avea să scrie stăpînul meiţ în:
··,... Prietenul stăpînului meu rîdea şi se distra de m~u~~·l;~

despre această conversaţie. Prietenul lui era un om; d,t~iff'

nu.· tLplăc~a foarte ~ult să facă farse. Ca şi cum şi;;;ilt"ij
dat seama cît îl )lgnea pe stăpînul meu gluma cu An<Jreac
del Sarto, el a continuat să se laude : ,J\1

. - Cînd fa~i fars~, u1;1ii 1~ iau„atît ~e ta~e în ~~l :;
. incit se creeaza adm1rab1le s1tuaţ11 comice ş1 te cµstt~~
encmn. Acum cîteva zile, am spus unui student di Ni,,·,
cholas Nickleby îl sfătuise pe Gibbon să-şi traducfmare~:··.

sa istorie a revoluţiei franceze după un manual · fran;.·/
ţuzesc şi să o publice sub numele lui. Acest student, cart ,

are o memorie foarte bună, a ţinut o cuvîntare la Cer,e:ult

d~ literatură japoneză, repetînd tot ceea ce îi spuseseni.'
Asistau aproximativ o sută de persoane şi toţi 1-au··as;-: ·.
cultat cu foarte multă atenţie. Îmi amintesc şi de o .µţii.;~.
întimplare. lntr.:o seară, la o adunare de scriitori,. con,.' .

versaţia a ajuns la romanul istoric al lui Harrison, T+eo,,, ,
·pnano. Am spus că era unul <!in cele mai bune romane is,;1;
torice care s-au scris vreodată, în special, în pasajul unde:

eroina moare. Iţi dă pur şi simplu fiori, am zis eu. ln: •

faţa mea era aşezat un.scriitor, unul dintre aceia care nu':
pot şi nu vor niciodată să nu-şi dea cu părerea. El a sp~\

imediat că pasajul era, într-adevăr, admirabil. Am ştiţiţ

imediat că nu citise niciodată romanul, aşa cum nlifl' •

citisem nici eu.

Făcînd ochii mari, stăpînul meu cel nervos şi 1>91;;.

nav de stomac a întrebat: ·

Ce-ai fi făcut dacă celălalt ar fi citit, de fapt, romanul ?
. Expertul în artă nu s-a arătat tulburat. Nu-i păsa că. îşi·

bătea joc de oameni. Singurul lucru care conta era să ·

nu fie prins asupra faptului. . · · ··

.:_ Ar fi fost suficient să spun că făcusem o confuzîe·

în legătură cu titlul sau ceva asemănător. -·

Şi a continuat să rîdă. .

Deşi purta ochelari cu ramă de aur, expertul în artl

Sl!măna oarecum cu mDtanul Kurn al omului cu ricşa.

Stăpînul meu a suflat cîteva rotocoale de fum; avea
pe faţă o expresie can ar:ita că el n-ar avea îndră~neala

172

' Slţ}pt~i~ii\;·a· ~i:ie'~hî)ul.:'.:.~ce~t~. cu ~. ~~iviţ; ~r~1
:."'
\iţ~rtă ~ţe~ ,,de as~ ~ici nu poţfsapic1·ezi", -a continu.iit :, ··
:,), ,-/7" 14sînd şluma la_ o p~rte şj
Se zic~ ca r~venind la fVapmtep1, ·1 ,
·J.lJ_\;este _uşor sa d~seţtez1: Leonardo da
.
·:~N:erut odată elevilor 1111 să. copieze o pată de mutdăne

-:"9~ pe un zid. Iată un sfat bun: Odată, clnd ai să te uiţi.
fa/ăpa care se scurge pe zidul unei toalete, ai să vezi con-
:::~~; inter~sante. Copiază.le cu atenţie şi vei obţine·
·;:~~te .'desene bune.
. ·,
:""\f.:: .-:-:Iar incerei să-ţi baţi joc de mine. . . · ·
:.'.,;/'.:..--Nu, de data asta nu. Nu crezi că e o idee minunată?

;;:~xaf;_t" ceea.- ce ar fi sugerat da Vind însuşi.· · . ·

, . ~ Mă rog, cum vrei, a răspuns stăpînul meu, cedî:Qd:
.':,~ ji;i.niătate. Dar, pînă acum, n-a făcut schiţe l'â toaletă;
i <'. ,. ''

.· .· . '1n timpul· sărbătorilor de Anul· Nou, am dobîndit 'o

~.anJmită· faimă, şi-mi plăcea că puteam, fi mîndni de
1, msne. _ ..
; ·, .;:_ ln ziua de Anul Nou, stăpînul a primit o felicitare de la 1
.Wi Pl}eten artist. Era roşie în partea de sus, verde închiş

i .·~partea de jos, iar la mijloc era desenat un animal, în ..

.d'in.lorl pastel. Stăpînul a luat felicitarea în biroul lui şi i-:a.
:, ,acpnirat îndelung culorile. După cc s-a uitat la ea o dată,
.am crezut că o să înceteze. Nici .gînd ! A continuat s.:.o
;) examineze, întorcînd cartonul pe o parte şi pe alta; lşi

,,rftsucca capul ca să se uite mai bine sau o ţinea cu braţul.

)~ilpnatilnms,ăc.a Uoneboătrirîişniăapcraorpeiaînfceeliacrictăaresăa-pşiîngăhilcaeavscîrăfuslinngausruă-
tluL M-:am gindit că, dacă nu încetţază, o să-i tremure
,'genunchii aşa de tare, incît am să cad jos de pe umărul
. lui.
, ·· Apoi l-am auzit spunîndu-şi cu voce scăzută:

·• _- Mă întreb ce o fi i"eprezentînd ...
'Deşi stăpînul meu admirase culorile, el nu reuşea.
- să~şi âea seama ce reprezenta. desenul şi se tot chinuia să

înţeleagă. La început, n-am fost prea atent, dar mai tir-,

ziu, privind-o cu ochii întredeschişi, mi-am dat seama

că, fără îndoială, desenul mă reprezenta pe mine. Artis-

-tul prob;i:bil că· nu studiase la şcoala lui Andrea del

'· Sarto, pentru că-mi dăduse forma cuvenită şi folosise
·culorile potrivite, aşa cum trebuie să facă un pictor.

.. · Oricine, afară de stăpînul meu, ar fi ştiut imediat

• ,'că era vorba de o pisică şi oricine se pricepe, cît de cit, la

pictură, ar fi putut să vadă că pisica eram chiar eu.
. Dar stăpînul meu era atît de nedumerit, îndt mi s-a

\

173

· {ăcul·niilă. ,Dacă aş fi:p~fµtzia-ş; fi -explie:rt:~.,~~~
aeamâ ·t;dacă 'llll-Şi putea: da
,ţă .d~cii·,v·m,:repţii',''···
pe mine, aş fi ·vrut sl-i pot spune măcar el t~p,.,~. ".
·o piskă: Din nefericire, insă, specia umană n.efiind4n~:.,~;
trată cu capacitatea, de a înţelege limba pisicilor, a tret,niif'
.să las. lucrurile aşa cum e·rau.
·

· Stăpînul meu este ca o scoică. El se i:iolează în bîtoij{/
lui, fără să vadă nimic din lumea din afară: Fapţyl că·,~.;
crede extrţm, de învăţat mă face să rîd. E uşor de .dovedlt . ·
·· că nu ştie nimic despre ceilalţi: cînd s-a uitat Ia'desentiF
care mă reprezenta, n-a fost în stare .nici măc;ar sl~şf'·

dea seama că e vorba de o pisică. A mormăit nu.ro~ că:·
e vorba, probabil, de un urs, pentru că eram în ·al doileît/<
an, al războiului ruso-japonez. Cu asta, s-a decl:,u:at mttl-: .,
ţumit.
· - ·...

· ln vreme,ce mă. gîndeam la toate astea, moţăi~'d în '
poala stăpînului, servitoarea a intrat aducînd altă ·feli-

citare.. Era o imagine grav:ttă cu mai multe pisici caţţ; ·
· ,,studiau", aşezate în şir ; prima pisică avea îrt ;-,înînă.'','
un toc, alta stătea în faţa unei cărţi deschise şi aşa maf ·
· departe. Mai era o pisică ieşită din grupul ceforlalte:.ca'.re:'

\ dansa pe marginea băncii. Deasupra, era scrisă cu negtţI

ipscripţia „Sînt pisică". Pe partea dreaptă, era· un spwt
poem : ,,Zi tihnită de primăvară, cînd pisicile citesc şi ,

dansează." ·

•.
' . Felicitarea fusese trimisă de unul dintre foştii .elevi .
ai stăpînului meu şi oricine s-ar fi uitat la ea ar fi. putut

să"i priceapă imediat sensul. Oricine, dar nu şi prostul

de profesor. El şi-a strîmbat capul într-o parte şi a mor;-

măit ceva despre Anul Pisicii1• Se pare că nici măcar nu
.ştia că despre noi, felinele, avea să se vorbească mult pin~
'la următorul An Nou. ··

'

Uitîndu-mă prin gard, am văzut-o pe Mikeko stînd
pe verandă. Avea o fundă nouă, pentru că era Anul Nou•..
Spinarea ei se arcuia atît de plăcut, că nu o pot descrie
în cuvinte. Coada ei graţioasă, felul în care-şi ţinea labele,
mişcările involuntare ale urechilor ei erau imposibil de
descris în cuvinte obişnuite. Se aşezase într-o poziţiei
_ dem11ă, la soare. Deşi stătea nemişcată, bla_na îi părea·

1 De fapt, calendarul extrem-orienml, de origine chineză, menţio„
nează un „An al Tigrului", (N. A.).

174

..,. 't:~>V';~t~~)'ilit~sti~~ui ~i părea'. că "~dui~_t/

<:I . , ti;ţea '1nt,il:l,. :Nu .puteanrdeeît s-o ptrv~sc ·în'.·

·f ,, .. ''.Du:pli ·o vreme mi-am, revenit şi am chemat-o:

. :;::...;:.,.,H~i, 'Mikeko, Mikeko ! - ,
. .t..;,~ f~cut semfi cu laba.

-2.::0h,· dumneata eşti, domnule l a stri~at Mikeko.
:;~,i~f;'a coborît de. pe verandă. Cînd mergea, clopo-
ţelufd~ pe funda roşie de la gît scotea un clinchet subţir_e.
0 -uită alopoţel
! Probabil a primit un nou de
• f(tÎ~/le
Anur',Nou", m-am gîndit cu admiraţie. Intre timp, ea
venise lîngă mine.şi, îndoindu-şi coada spre stînga, a spus:

· . .:;:;. Îţi doresc un An Nou fericit, domnule.

. CJ11d adresează felicitări, neamul felinelor ridică

di(ob~ei ·coada, apoi o îndoaie spre stînga. În tot car~

tierul~ .· Mi~eko era singura care-mi spunea „domnule".
ţ}Upă cum vă spuneam, încă nu am nu~~- Dar pentru
că·trt'tiam în casa unµi profesor, Mikeko îmi arăta respect

sspălip,tJj1'.Î:nsţdiu1smpiun„ădo„mdonmulne"u.leN".-aIş-apmu tea zice că nu-mi place
rîndul- meu :
răspuns, la

·;,:.... Şi eu îţi doresc un An Nou fericit. Şi să ştii că
furida cea nouă este foarte frumoasă.
..
........ D~. mi-a cumpărat-o stăpîna mea ca dar .de Anµl

Nou. .Nu-i aşa că e drăguţă ? ·

Vorbind, continua să sune din clopoţel.
- Da, are o culoare frumoasă. Iar acesta e cel- mai
plăcut clopoţel pe care l-am auzit vreodată.

:::- Nu mai spune ! Toată lumea poartă aşa ceva, şi

a continuat să sune din clopoţel. Nu crezi că e meloilios?

Sî~t,,a.tît de mulţumită, a încheiat ea torcînd, iar clopoţelul

con'ti.n:ua să Sune.
-....'-:-' Se pare că stăpîna are foarte multă grijă de tine,

am (}ftat eu cu inviilie. · -·

Am spus asta intenţionat, pentru a compara situaţia

ei cu a mea. Mikeko era naivă, aşa că mi-a răspuns pur

şi sim:rlu:
- într-adevăr, mă tratează ca pe copilul ei.

Nu se poate spune că pisicile nu rîd. Oamenii cred că,
afară de ei, nici o fiinţă nu mai este în stare să rîdă. Dar

e o greşeală. Cînd rid, forma nărilor mele devine triun-

ghiulară şi mi se mişcă mărul lui Adam. Pentru un om

ar fi imposibil să-şi dea seama că rîd. .,

- Ce este stăpîna ta? Din ce trăieşte? am întrebat eu.

- E profesoară de muzică. Dă lecţii de koto.

i75

..:_· Da, ştiu, asta. Dar care eşte poziţia, "~i )Jij~,,f;:
. !mi foclîipui ,:Că a fost pe vrem~ni o persoană fofi;i:te:~
.respectată. ..

'--- Ei da, sigur. ,
, . ·Prin uşile de hîrtie s-a auzit deodată un-cîntec. Cfoev:a>
:' ·cînta şi se acompania cu instrumentul koto: ,Jn vreme··
· ce te aşteptâm, cetina pinului,/."
. . .·~. :-
. ·- Nu c~ezi că are o voce plăcută? a întrebat Mikeko!i
mî'ndră. ";}'
. .· ,,.... Cred că da, dar de fapt nu· înţeleg cîntecuf.. 'ce,:

-- fel de cîntec e ? · . ,.
- Ăsta? E aşa, un cîntec ... Stăpînei mele îi plă.e-((

foarte mult. Şi cînd te gîndeşti că are şaizeci şi doi de anil

De fapt, este foarte sănătoasă pentru vîrsta ei. , , '. ;\

, Dacă stau să mă gîndesc, chiar _că era sănătoasă,'
dacăJusese în stare să trăiască pînă la şaizeci şi doi de ânt'

·- Da, am fost eu de acord.
-. Ştiam că nu am dat un răspuns prea potr,ivit,

dar nu-mi trecuse prin minte altceva. . '-: ·

,. - Vorbeşte adesea despre viaţa pe care a dus-oînain_te.
,, - Păi, ce făcea înainte?
· ·· \ \
/ - Se zice că este fiica nepotului mamei al cărţ,i 1 fiu,
s-a căsătorit cu sora mai mică a secretarei ~iei ~ehir::
de-al treisprezecelea şogun, Tokugawa Iesada.
·

-Cum?
··· - Este fiica nepotului mamei al cărei fiu s-a căsă-,:'

torit.. . · · ,, · '·

. - Stai puţm. Hai să lămurim lucrurile. Era· fii~

nepotului mamei. Am zis bine ? ..

,- Da, era fiica nepotului mamei - pînă aici e bţne,,­

- Foarte bine. Al mamei care s-a căsătorit~.,, ·

:- Nu, nu. Al mamei al cărei fiu s-a căsătorit, .__. ,
- înţeleg, am greşit. Al mamei a cărei secretară', a•·

fiicei mai tinere s-a căsătorit. /
'--Nu.

- _S-a căsătorit cu sora mai tînără a secretarei ·p

~ Da, aşa e bine.

·- Foarte bine. ln cazul acesta este sora secretarei.

-:- Da, sora mai tînără a secretarei. "•

- Şi secretara asta sa căsătorit ?

- Nu, nu e bine. Sora mai tînără a secretarei s~~

căsătorit.

-,-- Bine. Greşisem. Iar secretara lucra la soţia celur

de al treisprezecelea şogun, Tokugawa Iesada. · -·

- Da, aşa este. Acum înţelegi ?

176

. ' i ; ' .J' ,'. , ·,.O·.
·:~nm"E: cam··oompliaat>.;: fn... .. Ce··,•;~/'<·/'..\<,.;•o/,,.A•,, .·. ," '.'·,,,'"\
1 sftrşit legătur} '
are ~ffieţriă; ta cu ,soţia celµÎ de<at treisprezecelea ·~gµn :
sau.;ţÎfle o µiai fi şi ăsta? . ·. , . ' : . ·. ~

~')fo eşti prea ager. Este fiica nepotului mamei al·
că.ref .fin s-a cbătorit cu sora mai tînără. a secretar~i
sojieLj'.:elui de-al treisprezecelea şogun, Tokugawa Iesad~.

Aşa, aJ1.1 spus de la început.
·. ...;._ 'IJ.a1 sigur acum înţeleg clar.
,/.

(M.M'.) .

'',..

: _,

:CUl?R lN S
:'\'

~..,.,. I

--DE-ALE RtSULUI, ÎN JAPONIA (Stanca Cionca). . fi::

' ;., :{4;;
'.:NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI . . . . . . . . • • • , • ,
:lNSEMNĂRI DESPRE LUCRURILE VECHI (KO JlKI} 2~'

Amaterasu no Omikami se a.scunde (S. C). . . . . . . • ·,~!IS, ,

fintec'el atribuit Împăratului Jimmu (S.C.) . . . . . . . ,2f:.

CULEGEREA CELOR ZECE MII DE FILE (MAN'\rosHO) ~~'

.ctntecele satirice din cartea a XVI-a (S. C). . . . . .
BASMUL TĂIETORULUI DE BAMBUS (TAKETORI MO-

NOGATARI . . . . . . . . 31·
• Scoica zămislirii uşoare (S. C.)
.~'lr

SEI SHONAGON . . . . . . 3.1(
I Însemnări de căpătîi (fragmente) (S.C.)
. 3_71

: · POVESTIRI DESPRE ÎNTÎMPLĂRI D~· pEMULT·({<ONJAI{~ f ~.•/

MO:NOG°ATARI) . . . . . . . . . . , . • . . . . . . . .1 ,45:

C~i;n un fost guvernator din Suruga scapă de ,bătaie {S.C.) 46 ',

Despre puterea teribilii. a stareţului Jitsuin (S.C.) . . . . . 48;

Cum stătură trei războinici în cîmpia Murasaki (S.C.) . . . '.,50~;.

Cum poetul Motosuke trecu călare pe Calea cea Mare în timpul

sărbătorii de la Kamo (S.C.) . . . . . . . . . . , . . . • 52
Cum Ţamemori, guvernator in Echizen, îi îmblînzi :pe ofiţerii - ....'··

celor şase companii ale gărzii (S.-C.) . . . . . . • . . .. . . • · '.54 -
0

Despre nasul preotului Curţii din Ikenoo (S. C.) . . . ' ! • 5-7·

Cum voia să slăbească sfetnicul mijlociu de pe Transversala a treia ,

(S.C.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , . . . .

Cum Fujiwa.ra. no Nobutada, guvernator în Shinano, se alese cu o

căzătură la Misaka (S.C.) . . . . . . . . . . . . . . . . . QO
ADĂUGIRI LA POVESTIRILE DIN UJI (UJI Slf0I MO-

NOGATARI) . . . . . . . . . . . . . . . . . , ... .

Cum se făcu un fecior.Că doarme în timp ce se pregăteat1 găluştele

de. orez (S.C.) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64.

Despre minunile sfîntului Seitoku (S.C.) . . . . . . . . . . 6~.

Cum s-au păcălit unul pe altul Ietsuna şi Yukitsuna (S.<;_.) 67
(Cum fu comandat un calendar scris în lixrtba neaoşă (S.C.)
Cum sfinţi un om de-al lui Tsunemasa nişte chipuri cioplite (S. C.) 68;

Cum işi însură up şarlatan feciorul (S.C.) -~

YOSHIDA KENKO . . . . "\ . . . . .'. :71',
Îmremnări din ceasuri de plictis (S.C.)
,,.: .14';

178

/"'· ,,.;/,'' '1, -, I'~

/t;:· ,i~~'~: :1 -~ .
'.

~-~f,aiµl_ciul
n~~·(IţM.)1_,.".C: . ',. .81,
90·.'
}$~~foii (E.M.y-, ,". :, .. )'· lJ4
101
C~~J şi _pisi~ţ (E.M.), . . . .

, TIUÎarul '.literaţ (E. M;) . . . . .

I~aba-d6° (E.M.) . . . . \. . . . , 106-'

NP,~A sm:.ECŢIE DE VERSURI DE DAT LA CÎINI (SHIN-

SEN.1~,lk,1StJKUBASH0) (S.C.) . . . . . . . . . • 111

CĂ,JTlC.ICA PISICILOR, <NEKO NO SOSHI) (S.C.) . . 115
.IH'.A.RA/SAIKÂK'U: COMOARA VEŞNICĂ A JAPONIEI
(NIPPON ElTAIGURA) . . . . . . . . . . . . . . :
122
Ttef afgin~ şi cinci parafe în rori (S.C.) . . . . . . . . . . 122
YOK01 Y:A.YD I CĂMAŞA PITPALACULUI (UZURAGOROM0)-126
Biogta.lie a unei piuliţe de lut (S. C.)
126 .

SENRYO • . . . . . . . . 129·

Versun (S. C.) . . . . . . . . . 130

EPOCA EDO (TOKUGAWA) 13&

DIN CĂRŢILE DE SNOAVE ALE EPOCII EDO (TOKUGAWA) 139

NATSUME S0SEKI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1671

MOTANUL ARE CUVÎ'.\îTUL (WAGAHAI WA NEIW DE

4~V} (M. M). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168

Lector : SANDA ANGHELESCU
Tehnoredactor I VICTOR MAŞEK

*

Coll de tipar : 7,5
Bun de tipar : 15,03.88

*

Tiparul exeoutat sub cd. nr. 276
la Intreprinderea paligrafică Iaşi

str. 7 Noiembrie nr. 49

•



evantaiul cu noroc