Paracelsus, Theophrastus Ph. - Opus Paramirum. Principiile Artei Medicale - scan

acesta va fi explicat cu referire la bella intestina la
locul potrivit.

în consecinţă, fiţi atenţi la celelalte cărţi nu
doar în privinţa distribuţiei, dar şi în alte aspecte.
Cu toate că titlul face referire la cele trei substanţe,
adică la ceea ce acţionează sau rezultă în sine; sau
la accidente; sau la rezultatul final, celelalte ches­
tiuni vor fi discutate treptat împreună cu aceste
subiecte. La fel şi în privinţa accidentelor: acestea
cuprind nu doar rezultatul supra-intoxicării1, dar
au de-a face cu elemente şi chestiuni de acest fel.
Căci dacă o boală trebuie explicată, trebuie expli­
caţi şi factorii care o compun. Aceasta este raţiunea
ordinii capitolelor corespunzătoare care se ocupă de
boală în acest sens, deşi această carte nu le urmea­
ză pe toate, întrucât aceste cărţi rămân în domeniul
ce ţine de theorica şi physica. Operele medicinei prac­
tice sunt diferite ca volumina.

CAPUT SEPTIMUM

[Despre bolile congenitale, adică bolile care nu rezultă
din cauze anterioare, ci sunt astfel de la natură.]

Pe lângă toate lucrurile pe care le-am pomenit,
există o clasă diferită de boli nu mai puţin impor­
tante. Legat de acestea, în capitolul de faţă vor fi
abordate două aspecte. Unul are de-a face cu să­
mânţa ce ţine de sperma; iar al doilea, cu specifica
forma. Bolile ce rezultă merită o atenţie considera­

1Cu alcool şi nu numai.

150

bilă şi trebuie să fie deosebite de celelalte boli. Vă
amintiţi că toate lucrurile sunt cuprinse în cele trei
lucruri sau substanţe prime, aşa cum am clarificat.
Totuşi, în aceste lucruri se poate petrece o creştere
accidentală, care nu afectează lucrurile discutate
până acum. Putem formula astfel: Există lucruri
care cauzează transpiraţie, efecte laxative sau care
ard sau au un efect asemănător. Toate aceste lu­
cruri trebuie să fie luate foarte în serios, fiindcă
simt numite aegritudines specificae. Ele nu rezultă
din cauzele anterioare, ci simt mai degrabă înnăs­
cute şi simt astfel de la natură, cu rezultatul că o
persoană transpiră, iar o alta este laxus, una este
într-un fel, o alta într-un alt fel.

Este totodată necesar să se recunoască că din
sperma rezultă mai multe generationes decât s-a des­
coperit până acum. Când acestea sunt atribuite al­
tor cauze, aceasta se întâmplă din cauza ignoranţei.
Acest fapt este arătat de camphora, care ilustrează
acest lucru, aşa cum face sperma coeti şi alte lucruri
de acelaşi fel. Din acestea provin bolile vezicii şi
ale rinichilor. Căci, deşi este adevărat că tartarus
este o piatră, adică materia acestuia este piatră, cu
toate acestea, fără această natură nu s-ar transforma
în piatră. Este congelat fie prin răceala provenită
de la sperma, fie este făcut de către căldura diafo-
retică a spermei, adică este coagulat. Căldura sau
răceala de acest gen nu trebuie să fie înţeleasă în
modul pomenit anterior, ci mai curând în termenii
faptului că sămânţa spermei are o anatomie şi o
physica speciale, care totuşi aparţine elementelor,

151

ca şi în cazurile mai sus menţionate. Iar ceea ce s-a
spus mai sus se aplică în alte privinţe şi în contex­
tul prezent. Totuşi, particularităţile ce trebuie cu­
noscute despre aceasta vor fi arătate la capitolele
hotărâte.

Acesta este într-adevăr un capitol de sine stătă­
tor. în acest fel, există o deosebire între bolile sper­
mei şi celelalte boli. Ceea ce este înnăscut nu poate
fi eliminat. Următoarele reprezintă ceea ce este în­
născut: specifica şi sămânţa spermei, care constituie
natura sa. Datorită acesteia, rădăcina trebuie să
crească în felul său. Totuşi, nu înseamnă că atunci
când cineva se naşte orb lucrul acesta este înnăs­
cut. Deşi persoana aceea nu are vedere, vederea
este în interiorul său: însă pur şi simplu nu este
acolo unde trebuie. Acesta e motivul pentru care
persoana aceea este oarbă şi pare să se fi născut
fără vedere, chiar dacă posedă vedere. Este ca şi
cum cineva ar avea şase degete la o mână şi patru
la cealaltă, însă ceea ce are nu se află la locul său.
într-un astfel de caz, nici un medic experimentat
nu ar trebui să afirme că cineva într-o astfel de si­
tuaţie nu mai poate fi ajutat. Natura este măreaţă şi
miraculoasă şi, având în vedere că este aşa cum
este, simţul vederii ar putea totuşi să fie adus la
locul său. Lucrul acesta nu s-ar putea întâmpla
în cazul degetelor, fiindcă în acest caz ar ţine de
corporis substantia. Totuşi, facultatea vederii este ca
un vânt căruia îi lipseşte un corp. De aceea poate fi
mutată într-un fel pe care corpul finisat nu îl poate
lăsa să se întâmple.

152

în orice caz, lucrurile discutate în acest capitol
nu sunt de acest gen. Este vorba mai degrabă de
lucruri înnăscute, precum duritatea fierului sau
culoarea cretei. Aceste lucruri trebuie să se înţelea­
gă că nu pot fi acceptate decât aşa cum se întâmplă
să fie: asemeni ninsorii care cade şi pe care nimeni
nu o poate preveni sau schimba, deşi s-ar putea
preveni cauzarea oricărei vătămări produsă de
aceasta asupra fiinţei omeneşti.

Cât despre sperma, în măsura în care este limbus
şi este alcătuită din cele patru elemente, aceasta
posedă o anumită grupare de puteri. Aceste puteri
simt propriu-zis cunoscute ca impressiones, aşa cum
sunt numite de oameni. într-adevăr, ele chiar aşa
sunt. Acum, luaţi în considerare o eroare a astro­
nomiei care are legătură cu acest lucru. Este după
cum urmează. Ceea ce numim impressio se presu­
pune că vine din ceruri. Dar nu este aşa, fiindcă
cerurile nu exercită nici o influenţă asupra noastră.
Imaginea omenească este un lucru pe care îl avem
în interiorul nostru şi este făcut de mâna lui Dum­
nezeu. Indiferent cum suntem în caracterul nostru
particular, în toate părţile noastre suntem opera şi
meşteşugul direct al lui Dumnezeu. Cu toţii avem
propriile noastre conditiones, proprietates, mores etc.,
pe care le avem din suflarea de viaţă1, prin care
aceste lucruri ne-au fost date. Bolile pe care le
avem vin de la cele trei substanţe în modul explicat

1 Cf. Gen. 2:7: „Luând Domnul Dumnezeu ţărână din
pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi
s-a făcut omul fiinţă vie".

153

mai sus. în acest sens, ele au puterea să se întipă­
rească asupra unui lucru, aşa cum face focul asu­
pra lemnului sau paielor sau şofranul asupra apei.
De aici, trebuie să recunoaşteţi că impressio este
ceea ce nu putem înlătura din noi înşine, aşa cum
facem cu bolile care vin din afară şi care provin din
limbus.

în consecinţă, veţi descoperi impressio în sperma
şi în specifica, care ne împinge spre astfel de lucruri
şi din care nu le putem îndepărta. Totuşi, lucrul la
care se referă oamenii de obicei - adică inclinatio -
este lipsit de sens. Oricine vorbeşte în sensul în
care o persoană sau alta are o înclinaţie spre Marş,
Saturnus, Luna etc. sau oricine spune: cineva a furat
ceva - este astfel implicat într-o mare eroare şi ipo­
crizie. Ar fi mai bine să se spună că Marş urmează
fiinţa omenească, fiindcă fiinţa omenească este mai
mult decât Marş sau oricare altă planetă.

Totuşi, cel care înţelege cu adevărat cerurile şi
ştie ce este fiinţa omenească nu vorbeşte în acest
fel, ci este în schimb dispus să afirme că fiinţa
omenească este atât de nobilă înaintea lui Dumne­
zeu şi este aşezată într-o atât de slăvită apropiere
de Dumnezeu încât imaginea sa omenească este
reprezentată în ceruri, alături de toate faptele şi
lipsurile sale, de tot ceea ce este bun şi rău în fiinţa
omenească.

Totuşi, acest lucru nu ţine de inclinatio. Chiar
dacă unii oameni recunosc în parte această greşea­
lă şi astfel neagă, spunând „non necessitant", acesta
nu este altceva decât un subterfugiu inteligent. Ce­

154

rurile se află într-o relaţie dublă cu fiinţa omenească.

Pe de o parte, fiinţa omenească este reprezentată în

ceruri, de unde apare eroarea mai sus pomenită ce

presupune că o persoană sau alta este satumiană

sau de alt gen. Această greşeală este exact ca în ca­

zul în care ai picta sau ai sculpta pe cineva şi apoi

ai spune că tabloul este cel care îi dă subiectului

înclinaţie etc. - ca şi cum indiferent ce face se dato­

rează înclinaţiilor primite de la portret.

Al doilea aspect ţine de conceptul de :

Cerurile simt făcute cu atâta meşteşug încât toate

muncile, deprinderile, comportamentele şi nevoile

viitoare ale fiinţelor omeneşti simt oglindite în ele;

iar această anticipaţie este confundată cu inclinatio,

când lumea vorbeşte ca şi cum ul cuiva

l-ar obliga să facă ceea ce face. Adevărul este că

toate praeludia nu sunt decât profeţii, care nu vor­

besc decât despre lucrurile viitoare. Acesta nu este

decât praful ce acoperă ochii astronomilor. Când li

se spune acest lucru ei încep să bodogănească; iar

când greşeala lor este înlăturată cu artele supersti­

ţioase şi se merge pe drumul drept, ei nu spun că

este mai mult decât necromantia.

De aceea, să observăm mai departe că aceeaşi

natură apare în două lucruri diferite: una este în

sămânţă, care ar trebui să fie înţeleasă pe baza

primei teorii. Chiar dacă substanţa şi corpora nu

sunt prezente, generationes ar putea proveni din ele.

în acelaşi sens, acolo unde există o aegritudo specifi­

ca, aceasta nu poate fi vindecată la rădăcină, deşi

complicaţiile accidentale ale acesteia pot fi corecta-

155

te. Astfel, se întâmplă ca de multe ori in stomacho

sau in intestinis să se găsească laxatio specifica. La

fel poate fi şi în cazul sângelui în [cazul bolii] lepra

specifica. în termenii artei medicale, ar fi ca şi cum

am spune că în stomac există colochintă, turbith,

scamonee sau ceva de acest gen; şi ca şi cum am

spune acest lucru despre un astfel de pacient: că

are specifica scammonea sau sau 1 sau

agarica2 sau orice altceva. Sau ar fi ca şi cum am

spune: „El are specificaflammula sau specifica

care ar fi o lepră sau o morphea.34înnăscută sau alt­

ceva de acest gen. Fiindcă deseori se ajunge la ceva

asemănător cu specifica pingcare înseam

cineva se îngraşă şi vina nu este a mâncării. Astfel,

s-ar mai putea vorbi despre specifica macredo5, care

înseamnă că oamenii se istovesc şi nici o cantitate

de mâncare nu le este de ajutor.

Totuşi, medicii nu au consemnat nimic despre

acest lucru în scientia specifica, ci, în schimb, au

recurs la astronomii ignoranţi, care spun: „Este

melancholia etc. sau Saturnus", care înseamnă: în

natura ascendentului. Cu toate acestea, fiinţa ome­

nească nu moşteneşte nimic de la ascendent, ci

moşteneşte de la limbus; fiindcă ea a fost făcută de

mâna lui Dumnezeu, nu de ascendenţi, planete,

1 „Laptele câinelui".
2 Un tip de ciupercă din familia Agariceelor: râşcovul,
pâinişoara etc.
3 Este o boală de piele manifestată la nivelul feţei, în
special în zona nasului.
4 Grăsime.
5 De la macresco, a se subţia, a se irosi.

156

constelaţii sau orice altceva de acest gen - ca şi
cum acestea ar forţa pe cineva să fie slab sau gras.
Este necesar să avem o bună cunoaştere a acestor
boli astfel încât să poată fi clar diferenţiate de in­
terpretarea anterioară a celorlalte boli. De multe ori
prezentate incorect, aceste boli vor fi abordate la
capitolele lor, în special cu referire la tratamentul
lor, în contextul în care sunt tratate sămânţa sper­
mei şi cea a bolilor specificae.

CAPUT OCTAVUM

[Corpul invizibil. Despre fiinţa omenească care nu este
făcută din limbus. „Căsătoria" dintre corpul din suflu

şi corpul din limbus]

Dincolo de toate lucrurile de mai sus, în fiinţa
omenească se află un corp invizibil. Acest corp nu
este alcătuit din cele trei substanţe. Adică fiinţa
omenească are un corp care nu provine din limbus.
De aceea, nu este supus medicului: el îşi are origi­
nea în suflarea lui Dumnezeu. Şi aşa cum orice
suflare sau expiraţie nu este ceva tangibil, tot aşa
acest corp nu este nimic înaintea ochilor noştri.

Totuşi, trebuie să intercalez ceva în acest punct,
care ar trebui să fie primit de la mine ca medic şi să
fie înţeles în acest sens, în sfera inteligibilităţii filo­
sofice a fiinţei omeneşti. Iată ce vreau să spun: ştim
din Scriptură că vom învia la Ziua Judecăţii în tru­
purile noastre şi vom da socoteală pentru fărădele­
gile pe care le-am făptuit. Astfel, acel trup care nu
este nimic înaintea ochilor noştri a păcătuit, de

157

unde putem deduce că atunci va învia. Căci noi nu
vom da socoteală pentru bolile trupurilor noastre
sau pentru sănătatea lor sau pentru ceva de acest
gen care li se adaugă. Vom da socoteală pentru lu­
crurile care pornesc din inimă, care ţin numai de
fiinţa omenească ca atare; iar toate acestea sunt în­
corporate într-un corp, dar nu cel făcut din limbus,
ci din suflarea lui Dumnezeu.

întrucât noi îl vom vedea în carne pe Dumne­
zeu, Mântuitorul nostru, se consideră că trupul din
limbus, care este came, va fi acolo în acel moment.
Cine nu ar vrea astfel să ştie despre aceste chesti­
uni ce ţin de transfigurare, care este făcută prin
gura lui Dumnezeu, în raport cu care un corp va fi
ca celălalt? Aici se găseşte: vom învia în came. De
aceea nu cunoaştem decât o singură came, nu do­
uă. Dacă există două corpuri, nu există totuşi decât
o singură came: acesta provine din limbus, care este
subjectum medicorum.

în legătură cu acest corp, trebuie să ştiţi că
natura sa este aceea de a stimula; fiind dincolo de
foame, sete şi alte nevoi şi dincolo de orice lucru
raportat la vreo justificare naturală, care este dea­
supra măsurii. Carnea ce ţine de limbus este natură
şi rămâne în propria măsură şi în propriul dome­
niu al justificării etc. Orice se petrece dincolo de
aceasta reiese ca fiind ceva rău, care nu este de la
natură. Prin aceasta vreau să spun că porneşte din
corpul intangibil, care transcende măsura şi natu­
ra. Căci tot ceea ce este cedat naturii îşi urmează

158

cursul natural şi rămâne în locul său natural şi are
un efect natural. Astfel este cu mâncatul: ceea ce i
se dă, în conformitate cu nevoile naturii, intră în
stomac şi iese prin defecaţie, şi totul este bine. La
fel este şi cu sămânţa naturii: intră în pământ - care
îi este matrix - şi îşi produce propriile roade. Tot ce
este dincolo de aceasta are origine malefică.

Ca să nu pară că sunt un medic necreştin, care
se opune îndemnului Apostolului Pavel, care s-a
gândit să împlinească voia femeilor1 şi aşa mai de­
parte, observaţi că Pavel nu a considerat că acest
lucru este cuvenit şi cu atât mai puţin pur, ci l-a
acceptat mai degrabă pentru a evita adulterul în
care acestea ar fi căzut în neputinţa lor de a-şi po­
toli inimile lor rele şi de a-şi schimba intenţiile - cu
alte cuvinte, pentru a preveni ca un lucru şi mai
rău să se întâmple. Acelaşi lucru este valabil şi
pentru bărbaţi.

După cum am afirmat şi am propus, trebuie să
spunem ceva despre ceea ce depăşeşte natura şi
reprezintă cealaltă fiinţă omenească care nu este
făcută din limbus. Este bine să prezint acest caz
medicului pentru ca acesta să recunoască cele două
corpuri sau fiinţe omeneşti; iar lucrul acesta îl spun
împotriva acelor astronomi care prezintă corpul ca
şi cum ar fi supus astrelor. Adică acelaşi corp care
a fost creat din gura lui Dumnezeu, nu din astre.

1 Cu referire la I Cor. 7:9: „Dacă însă nu pot să se înfrâ­
neze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsăto­
rească, decât să ardă".

159

Spun acest lucru pentru ca fiinţa omenească să în­

ţeleagă limpede ce este îngăduit şi ce este interzis

şi să ştie despre căile binelui şi ale răului, şi cât

de desăvârşit este Dumnezeu şi cum ar trebui să-l

ascultăm.

în consecinţă, fiinţa omenească are un alt corp.

Este corpul lui Adam şi al Evei făcut să fie complet

după ce au mâncat din mărul din paradis. Apoi a

devenit întreg şi a înţeles binele şi răul. De aici re­

zultă că se mănâncă mai mult decât cere natura şi

se bea mai mult decât este necesar pentru potolirea

setei. Dumnezeu este atât de bun încât aşează aces­

te lucruri înaintea ochilor noştri pe potriva dorinţe­

le noastre: vin bun, femei frumoase, mâncare bună,

bani. Noi suntem încercaţi în aceste lucruri pentru

a se vedea cât de bine ne comportăm şi pentru a

vedea cum sfidăm măsura potrivită a naturii şi

cum păcătuim. Fiindcă există o cununie ce uneşte

cele două corpuri - cel din suflu şi cel din limbus.

Este ca un fel de căsătorie. De aici se deduce că ru­

perea acestei legături echivalează cu nativo et

adultera, care nu respectă nimic. Fiindcă trupul in­

tangibil a făgăduit că nu îl va solicita peste măsură

pe cel natural împingându-1 dincolo de măsura sa

cuvenită. Când [promisiunea aceasta] nu e respec­

tată, ce alt rezultat poate fi în afară de adulter, o

rupere a unirii care este cel mai înalt jurământ şi

cea mai înaltă datorie în faţa lui Dumnezeu?

însă acesta nu este locul potrivit ca să spun mai

multe în privinţa acestui subiect decât am expus în

prezentarea mea.

160

CONCLUZIE
adresată medicului Joachim von Watt

Aşa se întâmplă că nu am voit să omit, preaîn-

văţatule Herr von Wadt, în a face cunoscută Cartea

întâi a operelor mele numite Paramirum: în acestea

intenţionez, lucrând zi şi noapte, să-i instruiesc pe

auditores rei Medicaecu o claritate ce va avea re

tate peste aşteptări. Un grup ar vrea să mă acuze că

simt trufaş, un altul că sunt nebun şi un altul că

sunt de neînţeles. Dar adevărul este că ei îl vor ju­

deca pe Theophrastus potrivit capacităţii fiecăruia.

Cine a pervertit philosophia nu are ce căuta în aceas­

tă monarhie. Cine este umoral în medicină nu va

avea nimic bun de spus despre Theophrastus. Cine

greşeşte în privinţa astronomiei nu va accepta ni­

mic din ceea ce ü spun.

Ciudată, nouă, minunată, nemaipomenită -

spun ei - este physica, meteorica, theorica şi practica

mea. Dar cum să nu par ciudat celor care nu au pă­

şit niciodată scăldaţi de lumina soarelui. Nu sunt

înspăimântat de mulţimea [urmaşilor] lui Aristotel,

nici de a lui Ptolemeu şi nici de a lui Avicenna.

Ceea ce mă înspăimântă nu este decât dizgraţia

care pune prea multe obstacole pe calea mea; şi

legea, obiceiurile şi ordinea premature pe care ei le

numesc în mod nepotrivit Jurisprudentia. Celui care i

se oferă darul, aceluia ü aparţine. Cel care nu a fost

niciodată chemat, nu va fi chemat de mine. Dar

Dumnezeu fie cu noi - protectoarea şi susţinătoa-

rea noastră este eternitatea. Vale.

161

Lucrările de medicină ale lui Paracelsus

1. Paramirum de Quince Entibus Omnium Morborum

(Paramirum al celor cinci cauze ale bolii).

2. Opus Paramirum Secundum (A doua carte Para­

mirum).

3. Liber de Generatione Hominis (Carte despre facerea

omului).

4. Liber Paragranum.

5. Liber Paragranum (Paragranum, a doua carte).

6. Chronica des Landes Kaemthen (Cronica ţinutului

Kaemthen).

7. Defensiones und Verantwortung wegen etlicher

Verunglimfung seiner Misgoenner(Apărarea şi

referitoare la relatarea inexactă făcută de adversarii săi).

8. Labyrinthus medicorum errantium (Labirintul me­

dicului rătăcitor).

9. Das Buch vom Tarta.ro, das ist vom Ursprung des Sands

und Steins (Cartea tătarilor, şi despre originea prundişu-

lui şi a pietrelor).

10. Epistel der Landschaft Kaemthen an Theophrastus

(Scrisoarea ţinutului Kaemthen către Theophrastus).

11. De viribus membrorum (Despre puterile organice).

12. De primis tribus essentiis (Despre primele trei ele­

mente).

13. Vom Urspung und Heilung der natuerlichen Pestilenz

(Despre cauza şi tratamentul epidemiilor obişnuite).

14. Ein Buecher vom Ursprung und Ursach der Pest

(Schiţă despre cauza şi originea epidemiei din oraşul

Sterzingen Hischfeld - MS. M

15. Zwei Buecher vom Ursprung und Ursach der Pest

(Două cărţi despre cauza şi originea epidemiei - MS.

Montanus)

16. Drei andere Buecher von der pestilenz (Alte trei cărţi

despre epidemie - MS. Montanus).

162

17. Eltiche Collectanea de Peste (Culegere de însem­
nări despre epidemie - MS. Montanus).

18. De Morbis ex Tartaro oriundis (Despre bolile aduse
de tătari - MS. Montanus).

19. Theophrasti Epistola ad Erasmum Rotterdamum
(Scrisoarea lui Theophrastus către Erasmus din Rotter­
dam - MS. Montanus).

20. Erasmi Rotterdami Responsio (Răspunsul lui Eras­
mus din Rotterdam - MS. Montanus).

21. Liber de Teteriis (Cartea despre hepatită - MS.
Montanus).

22. Liber quatuor paragraphorum (Cartea celor patru­
sprezece paragrafe).

23. Von den tartarischen Krankheiten (Despre bolile
tătarilor).

24. Von den Krankheiten die den Menschen der Ver-
nunft herauben (Despre bolile care provoacă nebunia).

25. Von Krummen und lahmen Gliedem (Despre mem­
brele deformate şi paralizate).

26. Von den astralischen Krankheiten (Boli provocate
de influenţe astrale).

27. Vom Podagra (Despre podagră).
28. Andere zwei Buecher vom Podagra (Alte două cărţi
despre podagră).
29. Vom Ursprung, Ursach und Heilung des Morbi Ca­
duci und Epilepsy (Despre cauza, originea şi tratamentul
bolilor nervoase şi epilepsiei).
30. De Caduco matricis (Deplasările uterului).
31. Von den Bergkrankheiten (Despre bolile din ţinu­
turile muntoase).
32. Theorica Schemata seu Typi (Despre tipurile de
boli).
33. Practicae particularis seu Curationis morborum Tarta-
reorum (Tratamentul bolilor aduse de tătari -fragmente).
34. Etliche Consilia Medica (Unele consultaţii scrise).
35. Etliche Fragmenta Medica (Câteva fragmente me­
dicale).

163

36. De Sanitate et Aegritudine (Despre sănătate şi
boală).

37. De Stercore et Aegritudinibus en hoc oreundis (Ma­
teriile fecale şi bolile provocate de ele).

38. De anatomia oculorum et eorum affectionibus (Ochiul,
anatomia şi bolile lui).

39. Auslegung primae sectionis Aphorismorum Hippo­
crates (Explicarea primelor secţiuni ale aforismelor lui
Hipocrat).

40. De modo phlebotomadi (Cum se ia sânge).
41. De urinis et pulsibus (Diagnostic din urină şi puls).
42. De modopharmacandi (Farmaceutica).
43. Archidoxorum Libri X (Archidoxorum, cartea X).
44. De renovatione (Refacerea).
45. De Vita longa (Viaţa lungă).
46. De Vita longa (Viaţa lungă).
47. Fragmente în limba germană.
48. De praeparationibus libri duo (Pregătirea celei de-a
doua cărţi).
49. Process den Spiritum Vitrioli zu machen (Cum se
prepară acidul sulfuric).
50. De natura rerum (Natura esenţială a lucrurilor).

164

Bibliografie selectivă

1. Paracelse, Spitalbuch (1529), éd. Karl Sudhoff : Sämtliche
Werke, Munich et Berlin, Otto Wilhelm Barth, 1922-1931, t. VH, p.
374 ; La grande chirurgie, préface.

2. Paracelse, De la maladie des montagnes [mines] et d'autres
maladies semblables (1533), în Oeuvres médicales, trad. Bernard
Gorceix, PUF, 1968.

3. Paracelse, De la vertu des bains de Pfdffers. Vonn dem Bad
Pfäffers... Tugenden (1535).

4. Paracelse, Liber de resurrectione et corporum glorificatione
(1533). A se vedea Roland Edighoffer, La Rose-Croix au XVIIe
siecle, Cahiers du G.E.S.C., Paris, Archè, 1993.

5. Paracelsus, Uber paramirum (1531), «Livre des prologues»:
Oeuvres médico-chimiques ou Paradoxes. Liber paramirum, trad. de
Grillot de Givry (1913), Milano, Archè, coli. Sebastiani, 1975.

6. Paracelsus, Die Grosse Wundartzney (1536).

7. Paracelse, Le malfrançais. Von der Frantzösichen kranckheyt
(1529).

8. Quatre traités de Paracelse, 3: Le Lime de la longue vie,
Dervy. 1992.

9. Paracelse, Des maladies invisibles et de leurs causes. (De
causis morborum invisibilium. Von den unsichtbaren Kranckheiten)
(1531-1532), trad. de J. Grillot de Givry.

10. Paracelse, Le Paragranum où sont décrits les quatre piliers
sur lesquels repose la médecine : la philosophie, l'astronomie, l'alchimie
et la vertu, în Oeuvres médicales choisies, trad. Bernard Gorceix,
PUF, 1968.

11. Pseudo-Paracelse, Des maladies invisibles et leurs causes.
Von den unsichtbaren Kranckheiten und deren Ursachen (1531-1532),
în Oeumes médicales, trad. Bernard Gorceix, PUF, 1968.

12. Albrecht von Haller, Bibliotheca medicinæ practicæ, II,
Basel, 1777.

13. Browning, Robert. Paracelsus. London, 1835.
14. Dear, Peter, Revolutionizing the Sciences: European Know­
ledge and Its Ambitions, 1500-1700. Princeton, 2001.
15. Debus, Allen G. "The Paracelsian Compromise in Elisa-
bethan England." Ambix 8 (June 1960): 71-97.

165

16. Debus, Allen G. The Chemical Philosophy: Paracelsian Science
and Medicine in the Sixteenth and Seventeenth Centuries. New York,
1977.

17. Donne, John. Ignatius His Conclave. London, 1613.
18. Edighoffer, Roland Les Rose-Croix et Paracelse, ARIES,
Paris, La Table d'émeraude, 19,1996.
19. Geerk, Frank, Paracelsus-Arzt unerer Zeit: Leben, Werk
und Wirkungsgeschichte des Theophrastus von Hohenheim, Zurich,
1992.
20. Kahn, Didier, Cinquante-neuf thèses de Paracelse censurées
par la Faculté de théologie de Paris, le 9 octobre 1578, Sylvain Matton
(éd.), Droz, 2001.
21. Koyre, Alexandre. "Paracelsus (1493-1541)." Graduate
Faculty Philosophy journal 24 (1) (2003): 169-208.
22. Pachter, Henry M. Magic into Science. New York: Schu­
man, 1951.
23. Pagel, Walter. "Paracelsus and the Neoplatonic and
Gnostic Tradition." Ambix 8 (October 1960): 125-166.
24. Pagel, Walter. Paracelsus. An Introduction to Philosophical
Medicine in the Era of the Renaissance. New York: Karger, 1958..
25. Pagel, Walter. "The Prime Matter of Paracelsus." Ambix
9 (October 1961):, 117-135.
26. Stillman, John. Paracelsus, Open Court, London, 1920.
27. Stoddart, Anna M. The Life ofParacelsus. London, 1911.
28. Telle, Joachim, Paracelsus in Verganenheit und Gegenwart,
(Heidelberger Studien zur Naturkunde der frahen Neuzeit, 3),
Stuttgart, 1991.
29. Walker, D.Pinkerton, La magie spirituelle et angélique. De
Ficin à Campanella (1958), trad., Dervy, 1988.
30. Webster, Charles. From Paracelsus to Newton: Magic and
the Making qfModem Science. Cambridge, 1982.
31. Webster, Charles, "Paracelsus: Medicine as Popular Pro­
test," în Ole Peter Greil and Andrew Cunmningham, eds.
Medicine and the Reformation, London, 1993.
32. Weeks, Andrew. Paracelsus: Speculative Theory and the
Crisis qf the Early Reformation, New York, 1997.

166

Index de termeni latini

accidens, 110,129 cachimía aquae, 124
aegritudines spedficae, cachimia microcosmi, 124
caducus, 84
151 caldnatio, 141
aegritudo specifica, 155 calor digestíonis, 111
aeres, aerea, 54,110 cancer, 115
agaricum, 74 cancrena, 115
alabastri, 55 causae, 56,103,108
albugo, 75 cetus, 85
alkali, 106 chamomilla, 114
alumen, 56,141 cheiri microcosmi cheiri
anacardi, 113
anatomía mortis, 81 terrae, 124
anatomiae morborum, 72 cholera, 53,69,111
anni Platonis, 59 cholericus, 62
aqua vitae, 119 Christus, 97
arcanum, arcana, 66,68,78, coagulado salnitri, 148
coelestia, 110
80,111,113,114,119, coitus, 140
126 complexiones, 62,63,67,
artífices, 144
astra, 54,55,64,82,145 111,112,114,129
astrum, 56,63 complexiones rerum, 114
auditores reí Medicae, 161 compositíones, 61
augmentum, 61 compositum, 126,127
aurum, 55,117,119 conditiones, 54,63,153
axungia, 55 contrarium, 140
cor, 53,69,84,119
balsamum, 119 corpora, 54,57,61,64,84,
bella intestina, 59,64,115,
105,117,155
130,150 corporis substantia, 152
botín, 55 corpus, 46,50,52,56,57,
butyrum, 55
63,64,70,75,79,83,86,

167

90,103,104,105,106, genera sulphurea, 119
107,119,123,126,147 gentiana, 74
corpus salís, 56 grandines, 119
corruptiones, 81 gummi, 55,121
crocus, 117 gustus, 73,75,76
cura, 66,67,79
curae, 56 humidum, 141,142
curativa, 122 humor materialis, 56
cursus coelestes, 109 humores, 4 9 ,5 1 ,5 4 ,5 6 ,5 9 ,

decrementum, 61 61,67,69,114,120
defensiva, 122
destillatio mercurii, 136 icteritia, 108
diaeta, 95 ignis digestionis, 110
dies miseriae et amara ignis essentiae, 107
in corporibus, 107
valde, 101 in intestinis, 156
digestio, 110 in pérsico igne, 66
distillatio, 133 in regeneratione, 107
divisiones, 123 in stomacho, 156
donum, 89,116 in substantiis, 107
dosis, 113 in vulcano, 44
incamativa, 65
elementum, 70,119,146 interpolaţi diei, 109
elementum aereum, 119 ipomaea turpethum, 66
elementum aquae, 119 Iste morbus est
elementum ignis, 119
elementum terrae, 146 incurabilis, 98
epar, 69
exaltatio, 133 Jupiter coeli, 124
Jupiter microcosmi, 124
febris, 83,84,109
fixum, 144 lapis philosophorum, 119
frigidum coagulatum, 146 laxatio specifica, 156
limbus, 5 1 ,5 4 ,5 5 ,6 0 ,1 2 2 ,
genera, 47,53,119,141,
146,149 127,153,156,157,158,
159,160
168 liquidus, 140

liquor marmoris, 55 105,115,117,133,134,
liquor mercurii, 114 135,136,138
liquor terrae, 87 mercurius cachimialis
localis, 80,81 sublimatus, 83
Luna, 20,25,26,154 microcosmos, 49,78
lunaticus, 68 mineralia, 118,148
luxus, 139 monstrum marinum, 85
morbis nitri, 83
macula, 75 mores, 54,68,153
magnalia, 98 mumia, 120
mania, 64,68,137 mysteria, 98
manna, 74
mars, 82 nativo prava et adultera,
Mars, 82,154 160
mastix, 121
materia peccans, 5 6 ,6 6 ,8 3 naturae, 54
materialis, 80 necromantia, 155
matres, 51 nitreus, 84
matrix, 159 nitri, 56
mechanica, 134
medicamenta, 124,126 oleum, 55,58
medicina, 6 ,1 4 ,2 7 ,3 7 ,3 8 , oleum amygdalarum, 58
oleum amygdalarum
40,41,42,45,48,51,57,
61,66,67,72,80,85,87, Neopolitanum, 59
91,98,100,107,108, operatio naturae, 133
117,121
melancholia, 53/68,69, pars, 136
111, 156 partes, 123,137,139
melancholicus, 62,68 phantasia, 76
melissa microcosmi, 124 philosophia, 48,149,161
melissa terrae, 124 phlegma, 53,69, 111
mella, 74 phlegmaticus, 62
membra, 123,144 physica, 129,150,151,161
mercuralia, 119 physicum corpus, 38,123
mercurius, 4 6 ,4 8 ,4 9 ,5 0 , pinguedo, 55
51,54,56,80,81,83,91, polypodium, 74
poros, 137,142

169

praecipitatio, 133,137 Satumus coeli, 124
praecipitatio mercurii, 137 Satumus microcosmi, 124
praeclaritas ingenii, 42 scientia, 4 0 ,4 1 ,4 2 ,4 9 ,8 2 ,
praeclarum ingenium, 41,
84,86,95,101,102,105,
61 121,122,123,128,132,
prima materia, 4 8 ,50,51, 134,139,143,156
scientia separationis, 49
57,80 scientia specifica, 156
prima materia mundi, 50 scotomia, 75
proprietates, 54,121,153 Simplicia, 75,78,126
prudentia, 102 solatrum, 113,146
pulmo, 69 spagyria, 61
species, 5 3 ,6 2 ,7 5 ,8 1 ,8 4 ,
qualitates, 49 106, 111, 133,135,136,
139,144,146,148
recipe, 126 species caduci, 84
regimen, 95 species in microcosmo,
remedia, 126 106
renes, 69 species mercurii, 135
resina, 55,58 species morbi, 75
resina Norica, 58 specifica forma, 150
resina Rhetia, 58 specifica macredo, 156
resolutio, 56 specifica pinguedo, 156
reverberatio, 142 sperma, 91,103,140,150,
ros microcosmi, 124 151,153,154
spiritus, 56,142
sal, salia, 4 6 ,4 8 ,4 9 ,5 0 ,5 1 , Spiritus vitrioli, 56
54,56,57,83,105,107,
114,115,117,119,139, status, 61
141,143,146,149 stomachus, 69
subjectum, subjecta, 70,
sal urinae, 83
salia calcinata, 141 80,158
salia reverberata, 141 subjectum medicorum,
sapientia, 102
satuminus, 68 158
Satumus, 69,82,124,154, sublimado, 133,137
sublimatio mercurii., 137
156 substantiae ens, 54

170

sulphur, 4 6 ,4 8 ,4 9 ,5 0 ,5 1 , ulcerationes, 115
54,55,56,66,80,81, ultima materia, 47,48,57,
104,105,107,114,115,
117,144,145,147,149 61,70,107,137
ultima materia substantia,
sulphur fixus, 105
sulphur volatile, 105 108
sulphura, 55,57,104,105 undosa, 110
urtica, 83,147
talc microcosmi talc
aquae., 124 vinum ardens, 55
viridellus, 84
tartari, 56 viridellus morbus, 84
temperamentum virtus digestiva, 134
virtutes rerum, 66
humidum, 141 viscositas, 142
tereniabin, 118,124 volatile, 144
terra, 70,118,146 vulcanus, 44,50
terrae, 54,87,146 vulnera aeruginosa, 142
terrestria, 110
theorica, 129,149,150,161 zuccarum, 74
turbith, 66,156

171

Cuprins

Cuvânt introductiv .5

OPUS PARAMIRUM

Cartea întâi

CAPUT PRIMUM [Cele trei elemente constitutive ale
fiinţei omeneşti. Focul şi importanţa lui: este esenţă a
lucrurilor, sursă a cunoaşterii şi element de verificare
a artei medicului.]................................................................ 38

CAPUT SECUNDUM [Prima materia. Ultima materia.
Toate procesele din natură au la bază voinţa divină.
Tria prima: sulful, mercurul şi sarea sunt elementele
constitutive ale fiinţei omeneşti.Limbus-u l]....................46

CAPUT TERTIUM [Bolile sunt cauzate de substantiae ens.
Boala este masculină întrucât ceea ce o cauzează e de
natură masculină, adică materia astrală din limbus. ] . 54

CAPUT QUARTUM [Originea bolii nu este de natură
umorală sau compozită, ci trebuie căutată în înti-
părirea astrală].......................................................................62

CAPUT QUINTUM [Teoria asemănării. Ideea de „ima­
gine". Ceea ce vindecă un lucru îşi poate exercita
puterea vindecătoare asupra unui lucru asemănător,
ceea ce se explică prin mila divină.]................................ 70

CAPUT SEXTUM [Disecţia unui corp la un moment dat
nu poate evidenţia puterile vindecătoare inerente
acestuia. Această putere este dată de cele trei
substanţe fundamentale. înţelegerea corectă a
procesului vieţii.]..................... - ......................................... 78

CAPUT SEPTIMUM [Bolile interioare pot fi vindecate
prin lucrurile exterioare. Microcosmosul este
asemeni macrocosmosului. Corpul omenesc este

unul singur şi totodată două: corpul de sămânţă şi

corpul de hrană]............................................................... .86

CAPUT OCTAVUM [Continuarea teoriei celor două
corpuri. Regimul şi dieta. Dumnezeu nu a lăsat
niciodată ca o boală să apară fără să creeze şi leacul
pentru aceasta. Componenta etică a vindecării.]............95

Cartea a doua

CAPUT PRIMUM [Cele trei substanţe fundamentale:
sulf, mercur, sare şi componentele lor organice.
Bolile ce sunt produse pot fi vindecate cu cu nomina
şi causae echivalente.]........................................................ 103

CAPUT SECUNDUM [Transformările care duc la
vindecarea bolilor au loc în urma acţiunii puterilor
arcane, a utilizării ierburilor şi a influenţelor astrale.]112

CAPUT TERTIUM [Compositum sau remediul cu valenţe
universale. Puterea sa de vindecare este dată de
prezenţa în el a întregii lumi, a cerurilor şi puterilor
pământeşti. Meditaţie asupra morţii.].......................... 126

CAPUT QUARTUM [Asemănarea proceselor de exaltare
ale celor trei substanţe din lumea exterioară cu cele
din interiorul corpului. Alchimia interioară a Mercu­
rului şi bolile care rezultă de aici.]................................. 132

CAPUT QUINTUM [Alchimia interioară a sării. Bolile
care rezultă în urma acestor procese. Natura particu­
lară a sării determină natura particulară a bolii.].......138

CAPUT SEXTUM [Alchimia interioară a Sulfului. Bolile
care rezultă în urma acestor procese. Natura
specifică a sării determină natura particulară a bolii.]144

CAPUT SEPTIMUM [Despre bolile congenitale, adică
bolile care nu rezultă din cauze anterioare, ci sunt
astfel de la natură.]............................................................. 150

CAPUT OCTAVUM [Corpul invizibil. Despre fiinţa
omenească care nu este făcută din limbus. „Căsăto­
ria" dintre corpul din suflu şi corpul din limbus]..... 157

CONCLUZIE adresată medicului Joachim von W att.......161

Lucrările de medicină ale lui Paracelsus 162
Bibliografie selectivă................................... 165
Index de termeni medicali........................ 167

în colecţia Q U IN T A E S S E N T IA au apărut:

Paracelsus ARS ALCHIMICA
*»* CARTEA MISTERULUI PECETLUIT
(Sifra Dtzenioutha)
Claudius Ptolemeu TETRABIBLOS
(Tratat sistematic asupra astrologiei)
»** CARTEA FORMĂRII (Sepher Yetzirah)
TRINOSOPHLA
Contele de Saint (Sfânta şi întreita înţelepciune)
Germain ORACOLELE CHALDEENE
*** ROSARIUM PHILOSOPHORUM
»*» (Grădina Filosofilor)
CARTEA FIGURILOR HIEROGLIFICE
Nicolas Flamel TABLA DE SMARALD
*** MAGIA NATURALĂ (Philosophia occulta, I)
Cornelius Agrippa MONADA HIEROGLIFICĂ
John Dee ATALANTA FUGIENS
Michael Meier MAGIA CEREASCĂ (Philosophia occulta, II)
Cornelius Agrippa KABBALA CREŞTINĂ
Fr. van Helmont OPUS PARAMIRUM
Paracelsus

EDITURA HERALD

OP.IO - CP.33 Sect. II Bucureşti
Tel: 021.319.40.60, 021.319.40.61
Fax: 021.319.40.59, 021.319.40.60
Mob: 0744.888.388, 0745.050.020
website: www.edituralierald.ro
e-mail: [email protected]

Comanda 42/2010
Coli tipar: 11; Format 16/54 x 84

Tiparul executat la & G LU M INA TIPO s,r.L
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureşti

telefax 021.211.32.60; tel. 021.212.29.27

E-mail: [email protected]»
www. luminatipo.com

C olecţia
QUINTA ESSENTIA

Pentru publicul român, Paracelsus este cunoscut mai
ales pentru scrierile sale despre alchimie. însă geniul aces­
tui autor, pe cât de misterios pe atât de clar şi riguros, a adus
contribuţii importante şi în domeniul medicinei. Astăzi
Paracelsus este considerat părintele toxicologiei moderne,
el fiind primul care a pus în discuţie efectul exercitat de
anumite substanţe asupra corpului uman şi a susţinut în
premieră utilizarea compuşilor chimici şi a mineralelor în
medicină.

Concepţia sa hermetică era aceea că boala şi să­
nătatea din corp se bazează pe asemănarea dintre om
(microcosmos) şi natură (macrocosmos), armonia acestora
constituind un factor hotărâtor al stării de sănătate. Având
o abordare foarte diferită faţă de metodele practicate din
Antichitate şi până în epoca sa, Paracelsus a pus un accent
fără precedent în ştiinţa medicală asupra observaţiei şi
experimentului, redefinind practic atât rolul medicului cât
şi pe cel al medicinei ca artă.

Paracelsus rămâne o figură renascentistă de mare
complexitate, cercetările sale asupra alchimiei, medicinei,
cosmologiei, astrologiei etc., precum şi personalitatea sa
controversată fiind încă aduse în discuţie în universităţi şi
în diferite cercuri culturale din Europa secolului XXI.

EDITURA ISBN 978-973-111-182-7
HERALD 94 84 1 7 1 9 0 1 8 9