- Pe Mallory... Ea era. Ei îi era fiică. Ea avea nevoie
de mine.
Micile rafale de vânt agitau apele Hudson-ului. Ceaţa
se risipise complet şi acum se putea vedea golful cât era
el de mare, de la Brooklyn până la New Jersey.
Nathan Del Amico urca la pas către nordul
Manhattan-ului. Ştia că zilele care vor veni vor fi foarte
grele.
În mintea lui, totul se învălmăşea.
Ce-i va spune lui Mallory când se va afla faţă în faţă
cu ea? Va fi capabil să nu cedeze? Va putea să fie la
înălţimea puterii zdrobitoare care îi era dată?
De un lucru era sigur: o va înconjura cu toată
dragostea de care era capabil, o dragoste adâncă şi
inalterabilă, care nu încetase nici o clipă şi care va dura
dincolo de orice.
Cât despre rest, nu avea puterea să-şi imagineze ce se
va întâmpla când Mallory nu va mai fi alături de el şi
când el va trebui să-i ajute pe alţii să facă marele salt.
Pentru moment, nu putea să se gândească decât la ea.
El va fi busola ei, ghidul ultimelor ei clipe.
Mesagerul care îi va lua mâna ca s-o însoţească până
la pragul acelui loc.
Acel loc necunoscut şi temut.
Acolo unde vom merge cu toţii.
În dreptul lui Trinity Church grăbi pasul: femeia pe
care o iubea îl aştepta acasă.
Şi avea nevoie de el.
Mulţumiri
Lui Valentin Musso, pentru numeroasele lui idei şi
sfaturi pertinente.
Mulţumesc, Valen, Şi după... n-ar fi existat în această
formă fără ajutorul tău.
Părinţilor şi fratelui meu Julien, pentru încurajările şi
criticile lor, deseori foarte argumentate.
Lui Bernard Fixot şi Carolinei Lepee.
A lucra cu voi este un privilegiu.