Excel complet scurtat_spread

Picon Training Center




















Operator calculator


electronic şi reţele



Metode avansate de lucru

cu Excel 2010




Curs autorizat de către

Autoritatea Naţională pentru Calificări





Trainer: Polixeniu Anghel
[email protected]; 0744 536 080














www.cursuri-picon.ro; [email protected]
021 213 129 457; 0724 772 425; 0767 172 343; 0749 989 353





1

CURS: Metode avansate de lucru


cu aplicația Microsoft Excel 2010



Aplicația Microsoft Excel face parte din suita de aplicații Microsoft Office, fiind fo-
losită pentru prelucrarea datelor organizate matriceal în linii și coloane (planificarea bugete-
lor, lucrul cu date financiare, realizarea de grafice, etc.).


STRUCTURA CURSULUI:




1. Elemente de formatare avansată 4. Tabele pivot (Rapoarte)

1.1 Formatarea celulelor 4.1 Crearea unui tabel pivot
1.2 Lucrul cu foile de calcul 4.2 Actualizarea datelor în tabele pivot
1.3 Opțiuni de lipire specială 4.3 Filtrarea și sortarea
1.4 Șabloane 4.4 Gruparea datelor
1.5 Securitatea registrelor de calcul
5. Tabele de ipoteze
2. Lucrul cu datele 5.1 Cu o variabilă

2.1 Sortarea datelor 5.2 Cu două variabile
2.2 Liste particularizate
2.3 Filtrarea datelor 6. Scenarii

2.4 Subtotaluri 6.1 Crearea și modificarea unui scenariu
2.5 Legături 6.2 Sumarul unui scenariu
2.6 Importare datelor dintr-un fișier text
2.7 Importare datelor dintr-o pagină web 7. Validare și audit

7.1 Validarea datelor
3. Formule și funcții
7.2 Auditarea datelor
3.1 Funcții de dată și oră 7.3 Comentarii asociate celulelor
3.2 Funcții matematice și statistice 7.4 Modificare și revizuire
3.3 Funcții de text
3.4 Funcții financiare 8. Automatisme (Macrocomenzi)

3.5 Funcții de căutare și referință 9.1 Înregistrarea unei macrocomenzi
3.6 Funcții logice 9.2 Rularea unei macrocomenzi
3.7 Funcții imbricate 9.3 Asocierea unei macrocomenzi unui
buton din panglica de meniuri











2

Utilizarea aplicației Microsoft Excel 2010

Aplicația Microsoft Excel face parte din suita de aplicații Microsoft Office, fiind
folosită pentru prelucrarea datelor organizate matriceal în linii și coloane (planificarea
bugetelor, lucrul cu date financiare, realizarea de grafice, etc.).

Partea I: Noțiuni introductive


1. Generalități
1.1.1 Deschiderea și închiderea aplicației

Pentru deschiderea aplicației Microsoft Excel 2010 se apasă butonul (Start) din bara
de aplicații și din opțiunea Toate aplicațiile (All programs) se alege directorul Microsoft
Office, din care se selectează aplicația Microsoft Excel 2010 și se execută click stânga pentru
deschidere.
Închiderea aplicației Excel se realizează prin una din următoarele variante:
 Din meniul Fișier (File) – Ieșire (Exit).
 Buton din dreapta sus.
 Buton din stânga sus – opțiunea Închidere (Close).
 Tastele Alt+F4.
1.1.2 Elementele ferestrei în aplicația Excel:
 Bara de instrumente de acces rapid (Quick Acces Toolbar) – situată în colțul din
stânga sus al ferestrei;
 Bara de titlu – afișează numele aplicației și numele documentului activ;
 Panglica (Ribbon) – conține butoane organizate în grupuri logice (Tab-uri): Pornire
(Home), Inserare (Insert), etc. Grupurile conțin categorii cu liste de comenzi specifice.
 Bara pentru formule – specifică aplicației Excel, permite afișarea/editarea valorii sau
formulei utilizate într-o celulă.
 Foaia de calcul – spațiul de lucru efectiv cu informațiile specifice Excel. Este
alcătuită din rânduri (numerotate cu cifre) și coloane (identificate prin litere).
 Bara cu etichetele foilor de lucru, barele de derulare verticală și orizontală
 Bara de stare – o zonă orizontală situată în partea de jos a ferestrei ce conține
informații despre starea curentă a ferestrei, mod de vizualizare, panoramare (zoom).

Aplicația Excel 2010 conține 1.048.576 rânduri și 16.384 coloane.

1.2. Lucrul cu fișiere Excel
Fișierele cu care se lucrează în Microsoft Excel se numesc registre de calcul care pot
avea una sau mai multe foi de lucru (worksheet): Sheet1, Sheet2, etc. Aplicația Microsoft
Excel atribuie implicit registrelor de calcul extensia .xlsx și un nume temporar Registrun
(n=1,2,3,etc.), nume care poate fi schimbat prin salvare. Ulterior, documentele pot fi deschise
pentru vizualizare, editare sau partajare, pot fi copiate, mutate, redenumite sau șterse (pentru
detalii se poate consulta secțiunea „Lucrul cu fișiere” – Windows 7).
Fișierele pot fi salvate și în alt format, după necesități. Pot fi deschise simultan mai
multe fișiere care se pot comuta între ele.

1.2.1 Crearea unui document nou
La deschiderea aplicației Excel se deschide implicit un registru de calcul nou
(autodenumit Registru1). Prestabilit, registrul de calcul Excel conține 3 foi de calcul, ale căror
3

denumiri apar în partea stângă jos a ecranului. Se pot insera foi de calcul până la numărul
maxim de 256. Aplicația Excel poate opera cu date din foi de lucru diferite (sau din registre
de lucru diferite); De asemenea, se poate crea un registru de calcul nou pe baza unui șablon
existent (Butonul Fișier – opțiunea Nou – Șabloane eșantion (Sample Templates).

Un document nou se poate crea și prin apăsarea tastelor Ctrl+N


1.2.2 Deschiderea unui document existent se poate face apăsând butonul Fișier –
opțiunea Deschidere (Open); este afișată fereastra de navigare prin structura de directoare, de
unde se alege documentul dorit. Se apasă butonul Deschidere (sau dublu click-stânga).

Deschiderea unui document se poate face și prin apăsarea tastelor Ctrl+O


1.2.3 Închiderea unui document: se face rapid prin apăsarea butonului Închidere din
colțul dreapta-sus al ferestrei (sau alegerea comenzii Închidere asociată butonului Fișier).

Dacă au fost efectuate modificări, la închiderea documentului este afișată o casetă
de dialog ce solicită salvarea modificărilor prin apăsarea butonului Salvare (Save).

1.2.4 Lucrul cu foi de calcul
 Inserarea unei noi foi de calcul
- Click pe opțiunea Inserare foaie de calcul (din bara de foi de calcul din stânga jos)
- De la tastatură Shift + F11

 Redenumirea/ștergerea unei foi de calcul
- Click dreapta pe numele foii respective
- Din meniul rapid se alege comanda redenumire/ștergere
 Copierea/mutarea unei foi de calcul
- Click dreapta pe numele foii respective, din meniul rapid se aleg comenzile
- Crearea unei copii – pentru a crea o copie în registrul de lucru curent
- Mutare – fie în registrul curent, în fața unei foi existente, fie în alt registru de lucru
deschis
1.2.5 Ascunderea și reafișarea foilor de calcul:
o Pentru a ascunde o foaie de calcul:
- Din fila Pornire – grupul Celule – butonul Format (lista derulantă)
- Comanda Ascundere – opțiunea Ascundere foaie de calcul (Hide Sheet)

o Pentru a reafișa o foaie de calcul:
- Din fila Pornire – grupul Celule – butonul Format (lista derulantă)
- Comanda Ascundere – opțiunea Afișare (Unhide) – se selectează numele foii de
calcul dorite;

Rapid, ascunderea și afișarea foilor de calcul se pot face și din meniul contextual afișat la
click-dreapta pe foaia de calcul dorită.


1.2.6 Scindarea ecranului – permite vizualizarea mai multor zone din aceeași foaie
de calcul în același timp;
Din fila Vizualizare (View), se apelează comanda Scindare (Split) care va despărți
ecranul pe orizontală și verticală în raport cu celula curentă. Barele pot fi mutate cu ajutorul
mouse-ului până în poziția dorită;
Eliminarea barelor:
4

- Dublu click pe acestea;
- Apăsând din nou butonul Scindare;

1.3 Lucrul cu rânduri și coloane
 Selectare
În foile de calcul, există posibilitatea de a selecta celule, rânduri sau coloane pentru a
formata datele sau pentru a insera alte celule, rânduri sau coloane. Modalități de selectare:
- cea mai simplă modalitate de selectare a unei celule este cu ajutorul mouse-ului (click
stânga).
- cu ajutorul casetei de nume (se introduce referința celulei și se apasă Enter );
- selectarea unui grup de celule: se ține apăsat butonul stâng al mouse-lui și se deplasează
cursorul peste celulele care se doresc a fi selectate.
- selectarea cu ajutorul tastaturii: Shift în combinație cu tastele săgeți (în cazul în care
celulele nu sunt adiacente se ține apăsată tasta Ctrl și se selectează cu mouse-ul fiecare
celulă dorită).
- selectarea unei coloane întregi sau a unui rând întreg se face prin click de mouse pe
eticheta rândului sau coloanei;

Pentru a selecta simultan un rând și o coloană se ține apăsată tasta Ctrl în timpul selecției.


 Deselectare: simplu click oriunde în spațiul gol al foii;
 Inserare:
 se selectează rândul deasupra căruia se dorește inserarea unui rând nou.
 se selectează coloana în stânga căreia se dorește inserarea unei noi coloane.
 click dreapta pe selecție – Inserare (Insert).

 Ștergere:
 se selectează rândul sau coloana care urmează să fie șterse
 click dreapta pe selecție – Ștergere (Delete).

 Redimensionare:
o Manual - se selectează rândurile sau coloanele care urmează să fie redimensionate, apoi :
- dublu click pe limita din dreapta a etichetei unei coloane, sau pe limita de jos de sub
eticheta unui rând, ori
- click pe „granița” dintre cele două coloane/rânduri (cursorul ia forma unei cruci negre) și
(prin glisare cu mouse-ul) se redimensionează coloana sau rândul.
o Automat – cu ajutorul funcțiilor Înălțime rând (Row height) și Lățime coloană
(Column Width), din tab-ul Pornire (Home), secțiunea Celule (Cells) funcția Format
(oferă și opțiunea de Potrivire automată – AutoFit).

1.3.1 Ascunderea și reafișarea rândurilor și coloanelor
În cadrul unei foi de calcul, coloanele sau rândurile mai puțin importante se pot ascunde.

Rândurile și coloanele ascunse nu sunt șterse din cadrul foii de calcul, ci doar nu mai sunt
vizibile! Indiciul că în foaia de calcul sunt rânduri și coloane ascunse este discontinuitatea
numerotării lor.

După salvarea și închiderea registrului de calcul rândurile și coloanele rămân ascunse (de
asemenea rămân ascunse și la imprimarea foii de calcul);

o Pentru a ascunde un rând sau o coloană:
- Se selectează rândul sau coloana;
5

- Din fila Pornire – grupul Celule – butonul Format (lista derulantă)
- Comanda Ascundere;

o Pentru a reafișa un rând sau o coloană:
- Se identifică discontinuitatea numerotării etichetelor;
- Se selectează rândul de deasupra și de sub rândul ce se dorește a fi reafișat (sau
coloanele aflate de fiecare parte a coloanelor pentru care se dorește reafișarea);
- Din fila Pornire – grupul Celule – butonul Format (lista derulantă)
- Comanda Reafișare;

Rapid, ascunderea și afișarea rândurilor se pot face și din meniul contextual afișat la
click-dreapta pe celula sau rândul dorit.


1.4 Lucrul cu celule
Intersecția dintre un rând și o coloană se numește celulă, având o adresă (referință)
formată din litera coloanei și numărul rândului (A2, C18, H21, etc.). Celula activă
(indicată printr-un chenar îngroșat) are referința afișată în Caseta de nume.
Adresele sau referințele celulelor sau ale grupurilor de celule (domenii) îi specifică
aplicației Excel unde să caute datele pe care le utilizează în formule. Pot fi:
o Adrese relative: dacă poziția celulei care conține formula se modifică, se modifică și
referința. Dacă se copiază formula, se ajustează automat și referința.: A1, B4
o Adrese absolute: nu se ajustează automat la copiere; referă celulele dintr-o poziție
fixă. Pentru a realiza o referință absolută la o celulă trebuie pus semnul $ în fața rândului sau a
coloanei care se dorește a rămâne constantă (se fixează).
Exemple: $A$1, $B$4 – coloană și rând fixate
o Adrese mixte: acest tip de referinţă îşi modifică fie numărul rândului, fie litera
coloanei (rămâne constant fie litera coloanei, fie numărul rândului) la copierea formulei.
Componenta, din adresa unei celule, care rămâne constantă va fi precedată de semnul „$”. Se
poate fixa fie numai rândul, fie numai coloana.
Exemple: $A1, $B4 – coloană fixată; A$1, B$4 – rând fixat.
Transformarea unei adrese relative în adresă absolută se poate face apăsând tasta F4


Pentru a face referire la un grup de celule (domeniu) se introduce referința celulei din
stânga sus, urmată de semnul ” : ” și apoi referința celulei din colțul din dreapta jos al zonei
de celule.

1.5 Introducerea datelor
Completarea foilor de lucru se face prin introducerea în celule (de la tastatură) a datelor de
tip:
 Valori – sunt date constante (nu se modifică decât prin intervenția utilizatorului):
 Text - șiruri de caractere formate din litere, cifre, semne speciale ( max. 32000 de
caractere), aliniate automat la stânga în celulă. În cazul textelor lungi, atunci când celula
din dreapta e liberă textul se revarsă peste aceasta, iar dacă e ocupată va fi afișat
trunchiat.
 Numere – combinații de cifre de la 0-9 și caractere speciale, aliniate automat la dreapta
în celulă. Reprezentarea numerelor este de 15 cifre semnificative. Virgula zecimală și
separatorul pentru mii se pot seta din Panoul de Control – Setări regionale (Control
Panel – Regional Settings).



6

 Date calendaristice – exprimă date calendaristice pe care aplicația Excel le tratează tot
ca pe niște numere (data calendaristică este reprezentată de un număr serial).Spre
exemplu, pentru data calendaristică 15/08/2013, formatată ca și număr, rezultatul va fi
41501 – acest număr semnifică numărul de zile de la 01 ianuarie 1900 (data de referință)
până la 15 august 2013.
 Formule – se recalculează automat în urma modificării datelor, fără intervenția
utilizatorului. La introducerea datelor în celule trebuie să se țină cont de anumite
reguli:
 O celulă poate conține doar un tip de date (text, numere, etc.). Este recomandabil să se
introducă valori separate în fiecare celulă (exemplu: numele într-o celulă, prenumele
în alta, numărul de telefon în alta ș.a.m.d.).
 Datele pentru celula activă se pot introduce direct în Bara de Formule.
 O foaie de lucru nu trebuie să conțină rânduri sau coloane goale.


1.5.1 Formatarea datelor
Pentru ca datele dintr-o foaie de calcul să poată fi interpretate mai uşor este
indicat ca după introducerea lor să fie formatate, adică să li se schimbe aspectul (culoare,
dimensiune, etc.).
 Formatarea celulelor pentru a afișa diferite formate
Se realizează astfel:
1. Se selectează elementele (celule, rânduri, coloane) în care există date al căror
aspect se va schimba.
2. Se alege Fila Pornire, grupul Celule, butonul Format, comanda Formatare celule;
(altfel: clic dreapta pe celulele selectate → Formatare celule); Apare caseta de dialog
Formatare celule (Format Cells), care conţine mai multe taburi:

 Fila Număr (Number) – permite alegerea modului de reprezentare a diferitelor tipuri de
date din celule, conform categoriei alese din lista Categorie (Category). Dintre categoriile
cel mai des utilizate amintim:
 General (General)– anulează formatarea existentă pentru valori numerice.
 Număr (Number) – permite:
- Stabilire număr de zecimale - Număr zecimale (Decimal places);
- Afişare numere utilizând separator mii – Utilizarea separator mii (Use 1000
Separator);
- Afişarea numere negative – Numere negative (Negative Numbers).
 Procentaj (Percentage) – permite:
- Transformarea valorii numerice existentă în celulă într-o valoare procentuală prin
înmulţirea valorii iniţiale cu 100 şi adăugarea simbolului „%”;
- Stabilire număr de zecimale (Decimal places).
 Simbol monetar (Currency) – arată valorile numerice însoţite de simbolul monetar.
Permite:
- Alegerea simbolul monetar din lista Simbol (Symbol). Simbolul implicit este cel ales
pentru opţiunile regionale;
- Stabilire număr de zecimale (Decimal places);
- Forma de afişare a numerelor negative (Negative Numbers).
 Dată (Date) – permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru data calendaristică.

 Oră (Time) – permite selectarea diferitelor formate de afişare pentru momentul de timp.



7

 Fila Aliniere (Alignment) – permite alinierea conţinutului celulei (pe orizontală şi
verticală),
orientarea, încadrarea textului în celulă, unirea mai multor celule (îmbinare celule).
 Fila Font (Font) – permite formatarea fonturilor (caracterelor);
 Fila Bordură (Border) – permite alegerea stilului, culorii şi poziţiei chenarelor celulelor
selectate;
 Fila Umplere (Fill) – permite alegerea culorii de fundal pentru celulele selectate;

1.5.2 Completarea automată a seriilor de date – Auto Fill: Excel oferă posibilitatea
completării automate a seriilor de date (numerotare, copierea multiplă a unei valori de tip text,
inserarea lunilor anului, inserarea zilelor săptămânii, inserarea unei perioade calendaristice: de
la o dată de început la o dată de sfârșit, etc.). Metode:
o Manual
- se introduc primele două valori ale seriei în două celule alăturate
- se selectează cele două celule completate
- click pe colțul din dreapta jos al selecției și se trage în jos/dreapta până la valoarea dorită
a seriei; pe măsura completării seriei, Excel afișează în colțul din dreapta jos (în căsuță),
ultima valoare a seriei.
o Automat
- din fila Pornire, grupul Editare, butonul Umplere (Fill), comanda Serii
- în caseta de dialog Serii se introduce unitatea de incrementare (pasul seriei) și valoarea la
care seria se oprește;

Completarea automată nu se poate face decât pentru celule alăturate


1.6. Utilizarea formulelor și funcțiilor
1.6.1 Formula – reprezintă o expresie de calcul formată din:
obligatoriu primul caracter dintr-o formulă


Paranteze rotunde pentru a schimba ordinea normală de efectuare a calculelor.
 Operatorii sunt simbolurile care precizează operația efectuată asupra operanzilor. Sunt
patru categorii de operatori:
 Operatori aritmetici – acționează asupra numerelor: + (adunare), - (scădere), *
(înmulțire), / (împărțire), ^ (ridicare la putere);
 Operator pentru texte – combină prin concatenare două sau mai multe valori de tip text
într-o singură valoare de tip text: &;
 Operatori relaționali – compară două valori de același tip și au ca rezultat o valoare logică
de tipul TRUE sau FALSE: = (egal), > (mai mare strict), >= (mai mare sau egal), < (mai
mic strict), <= (mai mic sau egal), <> (diferit);
 Operatori pentru referințe de celule (sau domenii de celule) – combină două referințe într-
o referință compusă:
 ”:” – operator de zonă (produce o referință la toate celulele dintre două referințe,
inclusiv cele două referințe. Exemplu: SUM(A3:D9);
 ”;” sau ”,” – operator de uniune (combină referințe multiple într-o singură referință)
Exemplu: SUM(B3:D3;B7:D7;H3:K9) sau SUM(B3:D3,B7:D7,h3:K9);
 spațiu – operator de intersecție (combină referințe multiple într-o singură referință)
Exemplu: SUM(B3:D3 B7:D7 H3:K9);

Pentru introducerea unei formule se parcurg următorii paşi:
8

1. Se selectează celula în care se aşteaptă rezultatul.
2. Se tastează semnul „=”.
3. Se introduc componentele formulei:
 Operatori, paranteze – direct de la tastatură;
 Operanzii se introduc de la tastatură sau, dacă aceştia sunt referinţe la celulele implicate
în calcul, pot fi specificaţi şi prin selectare cu mouse-ul direct din foaia de calcul.
4. Se confirmă formula apăsând tasta Enter sau prin click pe butonul de pe bara de
formule. Exemplu: =300 +(A2+40)/5

1.6.2 Introducerea funcțiilor; Aplicația Excel dispune de aproximativ 15000 de
funcții predefinite, grupate pe categorii diverse: matematice, statistice, text, data și ora,
căutare și referință, financiare, logice, etc. La bază, o funcție este tot o formulă (efectuează
anumite prelucrări);

Sintaxa unei funcții = nume funcție(argumente)

Indiferent de tipul funcției introduse, procedura este aceeași: se alege comanda Inserare
Funcție din meniul Formule (mai rapid, se apasă butonul din bara de formule); se
deschide fereastra Inserare Funcție, iar în caseta de dialog Căutare funcție se introduce
numele funcției și se apasă butonul Salt (Go) pentru a începe procesul de căutare.

Rapid: în celula unde se dorește rezultatul, se introduce semnul = și se tastează numele
funcției; se deschide un meniu de previzualizare din care se selectează funcția dorită.


Inserarea funcțiilor uzuale se poate face și din fila Pornire, grupul Editare, butonul
Cele mai întâlnite funcții simple sunt: SUM, MIN, MAX, AVERAGE, COUNT:
- Funcția SUM: determină suma valorilor din celulele selectate (sau dintr-un domeniu);
- Funcția MAX: determină maximul dintr-un domeniu de valori;
- Funcția MIN: determină minimul dintr-un domeniu de valori;
- Funcția AVERAGE: determină media aritmetică dintr-un domeniu de valori;
- Funcția COUNT: determină numărul de celule care conțin date numerice;


1.6.3 Erori recunoscute de aplicația Excel
Formulele pot avea uneori ca rezultat valori de erori sau rezultate neprevăzute.
Atunci când apar erori, Excel va afişa diverse avertismente, în funcţie de greşeala apărută,
astfel:
- #### -> coloana nu este destul de lată pentru a afişa toată valoarea;
- #VALUE! -> în una dintre celule există date necompatibile cu rularea unei formule de
calcul. (Exemplu: se adună text cu număr); formula conţine un argument greşit.
- #NAME? -> este o eroare ce apare atunci când Microsoft Excel nu recunoaşte o variabilă
declarată cu ajutorul comenzii Definire nume;
- #REF! -> formula se referă la o celulă care nu există;
- #DIV/0! -> formula se împarte la 0;
- #N/A -> o valoare nu este disponibilă pentru o funcţie sau o formulă;
- #NULL -> apare atunci când se specifică o intersecţie a două suprafeţe care nu se
intersectează.




9

Partea II – Elemente de formatare avansată

2.1. Formatarea celulelor

2.1.1 Aplicarea unui format automat unui grup de celule
Aplicația Microsoft Excel oferă numeroase stiluri predefinite pentru formatarea rapidă a
celulelor. Se selectează grupul de celule dorit și din fila Pornire (Home), grupul Stiluri
(Styles), se apasă butonul Formatare ca tabel (Format as Table), de unde se alege stilul dorit.
După aplicarea unui stil grupului de celule, Excel îl transformă automat într-un tabel
(anteturile tabelului conțin săgeți de sortare și filtrare, cu posibilități de umbrire a rândurilor).
Programul atribuie automat un nume tabelului și fiecărei coloane din tabel. Atunci când se
introduce o formulă (doar în cazul în care se face click pe celulele tabelului la care se face
referire în formulă), Excel va folosi aceste nume în locul referințelor explicite; combinația de
nume de tabel și de coloane este denumită referință structurată.
O dată cu apăsarea tastei Enter (în urma introducerii unei formule cu referințe structurate),
Excel creează automat o coloană calculată (formula este copiată pe întreaga coloană,
ajustând-o pentru fiecare rând).

Referințele structurate nu apar atunci când în formule se tastează adresele celulelor!

Dacă se dorește transformarea tabelului într-o zonă normală de celule, se selectează tabelul și
din meniul contextual Proiectare (Design) se apasă butonul Conversie la interval (Convert
to Range).

2.1.2 Formatarea condițională a celulelor – permite evidențierea anumitor celule în
funcție de valorile pe care acestea le conțin. Se selectează grupul de celule dorit și din fila
Pornire (Home), grupul Stiluri (Styles), se apasă butonul Formatare condițională
(Conditional Formatting), de unde se alege una din opțiunile:

o Evidențiere reguli celule (Highlight cells rules):
 Mai mare decât (Greater than) – formatează celulele mai mari decât o anumită valoare. În
fereastra de dialog apărută, se înscrie valoarea dorită (în prima casetă de text), iar din lista
derulantă se aleg opțiunile de formatare dorite.
 Mai mic decât (Less than) - formatează celulele mai mari decât o anumită valoare;
 Între (Between) - formatează celulele situate într-un interval de valori;
 Este egal cu (Equal to) - formatează celulele egale cu o anumită valoare;
 Valori dublate (Duplicate values) - formatează celulele duplicate.

o Reguli primii/ultimii (Top/bottom rules) – identifică valoarea minimă/maximă
dintr-o zonă de celule pe baza unei valori de separare:
 Primele 10 elemente (Top 10 items);
 Deasupra mediei (Above average) – identifică valorile aflate deasupra valorii medii;
 Sub medie (Below average) - identifică valorile aflate sub valoarea medie a unei zone de
celule;
o Bare de date (Data bars) – permit vizualizarea și compararea valorii unei
celule în raport cu alte celule (încorporarea graficelor în interiorul celulelor). Lungimea
barelor grafice reprezintă valoarea din celulă;
o Scale în culori (Color scales) – permit reprezentarea variației datelor pe baza
unei gradații de 2 sau 3 culori;
o Set pictograme (Icon sets) – permit evidențierea variației valorilor, cât și
relevanța celulelor respective.

10

2.1.3 Formatarea condițională pe baza unei formule – utilizează o formulă logică
pentru a stabili criteriile de formatare. Se selectează celulele dorite, apoi se alege opțiunea
Regulă nouă (New rule) din lista derulantă deschisă la apăsarea butonului Formatare
condițională. Din lista Se selectează un tip de regulă (Select a Rule Type) se alege
opțiunea Se utilizează o formulă pentru a determina care celule să fie formatate (Use a
formula to determine wich cells to format). Se introduce formula în caseta Se formatează
valorile unde formula este adevărată (Format values where yhis formula is true). Apoi se
apasă butonul Format și se aleg caracteristicile de formatare dorite.
Gestionarea regulilor de formatare condiționată se realizează din opțiunea Gestionare
reguli (Manage rules).


2.2. Opțiuni de lipire specială

Aplicația Microsoft Excel oferă opțiuni suplimentare legate de copierea și mutarea
datelor. Astfel, după copierea datelor se apasă săgeata din partea de jos a butonului Lipire și
se alege din lista derulantă opțiunea dorită:
 Lipire (Paste) – lipește conținutul celulelor copiate (păstrându-le și formatarea);
 Formule (Formulas) – lipește doar formula (fără a păstra și formatarea celulelor);

 Lipire valori (Paste Values) – lipește conținutul celulelor copiate (fără a păstra și
formatarea celulelor);
 Fără borduri (No Borders) - lipește conținutul celulelor copiate (fără a păstra bordurile
aplicate celulelor);
 Transpunere (Transpose) – inversează rândurile cu coloanele (și invers);
 Lipire Legătură (Paste Link) – face o legătură între datele din celula inițială și cele din
celula unde s-a efectuat lipirea;
 Lipire Specială (Paste special) – deschide fereastra Lipire Specială de unde se pot alege
opțiuni suplimentare de lipire (se pot efectua operații matematice fără utilizarea funcțiilor
sau formulelor între celulele copiate și celulele destinație), astfel:
 Adăugare (Add) – adaugă valorile decupate sau copiate la valorile existente în
zona de destinație;
 Scădere (Substract) - scade valorile decupate sau copiate la valorile existente în
zona de destinație;
 Înmulțire (Multiply) – înmulțește valorile decupate sau copiate la valorile
existente în zona de destinație;
 Împărțire (Divide) – împarte valorile decupate sau copiate la valorile existente în
zona de destinație;

2.4. Șabloane

2.4.1 Crearea unui șablon
Se deschide registrul de calcul care se dorește a fi utilizat ca șablon. Din fila Fișier se
alege comanda Salvare ca, iar în caseta Tip fișier (din meniul derulant) se alege una din
opțiunile Șablon Excel sau Șablon Excel cu macrocomenzi, apoi se apasă butonul Salvare
(șablonul se salvează automat în folderul Șabloane).

2.4.2 Crearea unui registru de calcul pe baza unui șablon
Din fila Fișier se alege comanda Nou. Va apărea o fereastră din care putem alege
opțiunea dorită:
- Șabloane recente – utilizate de curând;
- Șabloane eșantion – șabloane predefinite ale aplicației (diverse domenii);

11

- Șabloanele mele – șabloane salvate de utilizator;
- Șabloane Office.com – șabloane care se pot descărca de pe site-ul Microsoft;
După selectarea formatului dorit se apasă butonul Creare.

2.5. Securitatea registrelor de calcul

2.5.1 Protejarea unor celule cu ajutorul unei parole – împiedică modificarea sau
ștergerea datelor din zone importante ale foii de calcul:
- se selectează celulele care se doresc a fi protejate;
- în fila Pornire – butonul Format – opțiunea Formatare celule – tab-ul Protecție se bifează
caseta Blocat;
- în fila Revizuire (Review) – butonul Protejare foaie (Protect sheet)
- în lista Se permite tuturor utilizatorilor acestei foi de lucru să (Allow all users of this
worksheet to) se selectează operațiile pe care utilizatorii să le poată executa;
- în caseta Parolă pentru anularea protecției foii (Password to unprotect sheet) se tastează o
parolă aleasă (după apăsarea butonului OK se reconfirmă);
- pentru deprotejare se apasă butonul Deprotejare foaie (Unprotect sheet) și se reintroduce
parola.

2.5.2 Protejarea unui registru de calcul împotriva accesului neautorizat:
- fila Revizuire (Review) - butonul Protejare registru de lucru (Protect workbook);
- din fereastra deschisă se bifează opșiunea dorită:
 Structură (Structure) – protejează structura registrului de lucru (nu se mai pot
redenumi sau șterge foile de lucru existente, nu se pot adăuga foi noi);
 Ferestre ( Windows) – păstrează poziția și dimensiunea ferestrelor registrului la
fiecare deschidere;
- în caseta Parolă (Password) tastați parola (după apăsarea butonului OK se reconfirmă);
- pentru deprotejare se apasă butonul Deprotejare registru de lucru (Unprotect workbook) și
se reintroduce parola.

Rapid, din Fișier (File) – Informații – Protejare registru de lucru – Criptare cu parolă



Partea III – Lucrul cu datele

3.1 Sortarea datelor pe mai multe coloane simultan
Se folosește atunci când se dorește gruparea anumitor valori după mai multe criterii
simultan. Excel 2010 acceptă maxim 64 de niveluri de sortare a datelor.
Se selectează celulele ale căror valori se doresc a fi sortate. În fila Pornire, grupul
Editare se apasă butonul Sortare și filtrare, iar din lista derulantă se alege comanda Sortare
particularizată. Se deschide fereastra Sortare, unde:
- în caseta Sortare după - se selectează prima coloană în funcție de care se sortează
datele; pentru a adăuga încă un nivel de sortare se apasă butonul Adăugare nivel
(pentru a șterge un nivel de sortare se apasă butonul Ștergere nivel). Sortarea se
realizează în ordinea în care sunt alese câmpurile.
- Din lista derulantă Valori - se alege sortarea datelor în funcție de valorile din celulă,
culoarea celulei, fontul textului din celulă.
- Din lista derulantă Ordine - se alege modul de sortare (A-Z, Z-A, listă
particularizată).


12

3.2 Crearea listelor particularizate
Sortarea datelor se poate face și pe baza unei liste particularizate. Excel 2010
furnizează o serie de liste particularizate predefinite (cu zilele săptămânii și lunile anului), dar
se pot crea propriile liste particularizate cu valori cu care se lucrează frecvent. După
parcurgerea etapelor de mai sus, se alege modul de sortare Listă particularizată, care
deschide fereastra Liste particularizate, unde se alege opțiunea Listă nouă. În caseta Intrări
listă se introduc valorile noii liste particularizate (după fiecare valoare se apasă tasta Enter),
apoi se apasă butonul Adăugare (lista nou creată va apărea împreună cu listele predefinite).
Listele create pot fi folosite în orice registru de calcul ulterior.

3.3 Filtrarea datelor
O modalitate de regăsire a anumitor date în cadrul unei foi de calcul constă în
aplicarea unui filtru asupra acestora. Astfel, vizualizarea este activată doar pentru datele care
respectă criteriile stabilite. Filtrarea este: automată și avansată.

3.3.1 Filtrarea automată a datelor
Opțiunea de filtrare automată creează trei tipuri de filtre:
- După valorile din celule
- După formatul celulelor
- După criterii particularizate
Se selectează grupul de celule care se doresc a fi filtrate. În fila Pornire, grupul Editare
se apasă butonul Sortare și filtrare, iar din lista derulantă se alege comanda Filtrare.
Aplicația va afișa o săgeată în dreptul fiecărei etichete de coloană. Cu click pe săgeată se
alege tipul de filtru dorit:
 Pentru valori de tip text (Filtre text):
 Egal cu – afișează valori text egale cu un anumit șir de caractere;
 Nu este egal cu - afișează valori text diferite de un anumit șir de caractere;
 Începe cu - afișează valori text care încep cu un anumit șir de caractere;
 Se termină cu - afișează valori text care se termină cu un anumit șir de caractere;
 Conține - afișează valori text care conțin anumite caractere;
 Nu conține - afișează valori text care nu conțin anumite caractere;
 Filtru particularizat - afișează valori text care respectă anumite condiții;


Pentru valori text care au în comun anumite caractere, se pot utiliza metacaracterele:
? – înlocuiește un caracter; * - înlocuiește orice număr de caractere

 Pentru valori numerice (Filtre număr):
 Egal cu – afișează valori numerice egale cu o anumită valoare;
 Nu este egal cu - afișează valori numerice diferite de o anumită valoare;
 Mai mare decât - afișează valori numerice mai mari decât o anumită valoare;
 Mai mare sau egal cu - afișează valori numerice mai mari sau egale decât o anumită
valoare;
 Mai mic decât - afișează valori numerice mai mici decât o anumită valoare;
 Mai mic sau egal cu - afișează valori numerice mai mici sau egale decât o anumită
valoare;
 Între - afișează valori numerice situate într-un interval de valori;
 Primele 10 - afișează primele 10 valori în ordine descrescătoare;
 Deasupra mediei - afișează valori numerice situate peste medie;
 Sub medie - afișează valori numerice situate sub medie;


13

 Filtru particularizat - afișează valori numerice care respectă anumite condiții;

3.3.2 Filtrarea avansată a datelor
Pentru aplicarea unui filtru avansat:
o Se inserează cel puțin 3 rânduri goale deasupra grupului de celule ce urmează a fi
filtrat(zona de criterii);
o Zona de criterii trebuie să aibă etichetele de coloană ale grupului de celule ce urmează a
fi filtrat;
o Trebuie să existe cel puțin un rând necompletat între zona de criterii și grupul de celule;

Criteriile înscrise în același rând vor fi îndeplinite simultan, cele înscrise în rânduri diferite
vor fi interpretate ca și condiții separate!


După stabilirea criteriilor se apelează comanda Complex din fila Date, care deschide
fereastra Filtru avansat. Cu click în caseta Zonă de criterii se selectează zona de criterii;
dacă se dorește ca rezultatul filtrării să fie să fie afișat în altă zonă a foii de calcul se bifează
opțiunea Copiere în altă locație, iar cu click în caseta Copiere se selectează celula unde se
dorește a fi afișat rezultatul.

3.4 Utilizarea opțiunii de subtotal
În cadrul listelor, aplicația Excel 2010 poate realiza subtotaluri după anumite criterii.
Primul pas îl reprezintă sortarea datelor în funcție de câmpul după care se dorește realizarea
subtotalului. Apoi, din fila Date (Data), se apasă butonul Subtotal. La deschiderea ferestrei
Subtotal se definește modul de realizare a subtotalului:
 Din lista derulantă La fiecare modificare în (At each change in) se alege câmpul după
care se va realiza subtotalul;

 Din lista derulantă Utilizare funcție (Use function) se alege funcția utilizată pentru a
calcula subtotalul;
 Adaugă subtotal la (Add subtotal to) – se bifează caseta de selectare pentru fiecare
coloană ce conține valorile ce se vor subtotaliza;
Aplicația Excel va afișa subtotalurile lunare și un total general. Dacă se dorește calcularea
mai multor subtotaluri, pentru evitarea suprascrierii acestora, trebuie debifată caseta de
selectare Înlocuire subtotaluri curente (Replace current subtotals).
Pentru a afișa (sau ascunde) nivelurile de grupare a datelor se apasă simbolurile + și -
Pentru eliminarea subtotalurilor, se apasă butonul Eliminare toate (Remove all), în
fereastra Subtotal.

Aplicația Excel nu permite calcularea subtotalurilor în cadrul unei liste formatate ca tabel!


3.5 Legături
Între celulele unei foi de calcul și alte fișiere sau pagini web se pot crea legături prin
intermediul hyperlink-urilor.
3.5.1 Inserarea, ștergerea sau editarea unui hyperlink
Selectând celula unde se dorește inserarea unui hyperlink, se apasă butonul Hyperlink din
fila Inserare (Insert), grupul Linkuri (Links), sau din meniul de context al celulei. În
fereastra Inserare Hyperlink se selectează opțiunea Fișier sau pagină web care există
(Existing File or Web Page), apoi se stabilește locația fișierului sau a paginii web dorite, care
se inserează în caseta Adresă, apoi OK pentru confirmare. Un hyperlink se poate edita sau
șterge cu click dreapta pe celula respectivă.


14

3.5.2 Crearea unei legături între datele dintr-un registru de calcul, registre diferite
sau aplicații diferite
Se pot crea legături între registrul sursă și registrul destinație. Modificările făcute în
registrul sursă se vor aplica automat și în registrul destinație.
Se deschide registrul sursă și se selectează celula (sau grupul de celule), apoi se alege
comanda Copiere. În registrul de calcul destinație se execută click în celula unde se dorește
afișarea informațiilor, se alege comanda Lipire specială, apoi se apasă butonul Lipire cu
legătură (Paste Link). Aplicația va crea o legătură de referință externă pentru fiecare celulă
din grupul copiat (se poate vizualiza în bara de formule a celulelor destinație).
Rapid: Se deschid ambele registre
- În celula destinație se tastează semnul =
- În celula sursă (selectată) se apasă Enter
Legăturile dintre un registru Excel și alte tipuri de fișiere se creează prin opțiunea Inserare
obiect (Insert object) din Fila Inserare, Butonul Obiect, iar în fereastra deschisă, se
accesează eticheta Creare din fișier (Create from) și se caută locația fișierului dorit cu
ajutorul butonului Răsfoire (Browse); după stabilirea locației se bifează caseta Legătură
către fișier (Link to file).

3.5.3 Actualizarea unei legături
La fiecare deschidere a unui fișier care conține legături către alte fișiere, aplicația
afișează un mesaj de avertizare prin care se solicită actualizarea legăturilor. Pentru a vizualiza
(și edita) legăturile externe se apelează Fila Date, butonul Editare legături (Edit links), cu
opțiunile:
- Actualizare valori (Update values)
- Modificare sursă (Change source)
- Deschidere sursă (Open source)
- Eliminare legătură (Break Link)

3.6 Importarea datelor din fișiere text
Pentru importul datelor din fișiere text, din fila Date, grupul Preluare date externe
(Get external data), se apasă butonul Din text (From text). În fereastra Import fișier text
(Import text file) se alege locația fișierului text ce se dorește a fi importat, apoi se apasă
buton Import, care deschide fereastra Expert import text (Text import wizard), cu trei
pași:
- Pasul 1: se alege una din cele două opțiuni:
o Delimitat Delimited) – împarte textul în coloane funcție de caracterele de separare;
o Lățime fixă (Fixed width) – împarte textul în raport de spațiul dintre cuvinte;
În caseta Pornire import de la rândul (Start import at row) se alege rândul de la care să
înceapă importul datelor;
- Pasul 2: se stabilește caracterul delimitator în funcție de care se realizează împărțirea
datelor în coloane;
- Pasul 3: definirea tipului de date pentru fiecare coloană în parte;
După parcurgerea celor 3 pași, se deschide fereastra Se importă date (Importing data), unde
se alege celula în care se vor importa datele. Tot aici se poate apăsa butonul Proprietăți, care
deschide fereastra Proprietăți zonă de date externe, de unde se pot face setări privind
Controlul reâmprospătării, Formatare și aspect date ș.a.






15

Partea IV – Formule și funcții

Aplicația Microsoft Excel 2010 pune la dispoziția utilizatorilor peste 15000 de funcții
predefinite, grupate în categorii foarte diverse: funcții de date și oră, logice, matematice,
statistice, financiare, de text, etc.
Pentru a introduce o funcție (două metode):
o Fila Formule, opțiunea Inserare funcție
o Butonul f x din bara de formule
Se va deschide fereastra Inserare funcție (Insert function). În caseta Căutare funcție
(Search for a function) se tastează numele funcției și se apasă butonul Salt (Go). Se va afișa
o listă cu funcțiile care corespund căutării. De asemenea, se poate căuta funcția respectivă din
categoria din care face parte.

Rapid: în celula dorită se inserează semnul = apoi se tastează primele caractere din numele
funcției. Aplicația afișează o listă cu toate funcțiile care încep cu respectivele caractere, din
care se alege cea dorită.


Sintaxa unei funcții = nume funcție(argumente)


4.1 Funcții de dată și oră
Cu ajutorul lor se analizează și se prelucrează valori de dată calendaristică și oră. Aceste
funcții prelucrează, de fapt, numărul serial aferent unei date calendaristice.

Exemplu: dacă se introduce data 11.05.2014 și se formatează ca număr, atunci numărul
serial aferent va fi 41770. Acest număr serial reprezintă numărul de zile care a trecut de la
01.01.1900. Diferența dintre două date calendaristice este un număr de zile.

Cele mai importante sunt:
o NOW (Acum) – returnează data și ora curentă. Această funcție nu are argumente.
Sintaxa: =NOW( ).
o TODAY (Azi) - returnează data curentă; Această funcție nu are argumente.
Sintaxa: =TODAY( ).
o DAY (Data) – returnează un număr cuprins între 1 și 31, corespunzător datei în cadrul
lunii.
Sintaxa: =DAY(număr_serial ).
o MONTH (Luna) – returnează un număr cuprins între 1 și 12, corespunzător lunii
datei calendaristice introduse;
Sintaxa: =MONTH(număr_serial ).
o YEAR (Anul) – returnează anul corespunzător datei calendaristice introduse;
Sintaxa: = YEAR (număr_serial ).

4.1.1 Calculul diferenței dintre două date calendaristice


 Calculul numărului de ore dintre două date calendaristice:
- În aceeași zi: = ora sfârșit-ora început
- În zile diferite: = (ora sfârșit-ora început)*24

 calculul numărului de minute: (ora sfârșit-ora început)*1440
 calculul numărului de secunde: (ora sfârșit-ora început)*86400

16

 Calculul numărului de zile dintre două date calendaristice:
- Data sfârșit - data început
Nu se ține cont că cele două date sunt din același an sau din ani diferiți!


 Calculul numărului de zile lucrătoare dintre două date calendaristice:
o NETWORKDAYS (zile lucrătoare) – returnează numărul zilelor lucrătoare cuprinse
între data început și data sfârșit.
Sintaxa: = NETWORKDAYS(data început; data sfârșit;sărbători legale);
Sărbători legale (Holidays) este un interval opțional cu una sau mai multe date care
se exclud din zilele lucrătoare (sărbătorile naționale și religioase); Lista poate fi un
domeniu de celule care conține datele considerate sărbători.

Argumentul Holidays nu permite introducerea unui număr, ci doar a unui format de dată!

 Calculul numărului de luni dintre două date calendaristice:
- În același an: =MONTH(Data sfârșit)-MONTH(data început)
- Din ani diferiți:
(YEAR(Data sfârșit)-YEAR(Data început))*12+MONTH(Data sfârșit)-MONTH(data
început)

 Calculul numărului de ani dintre două date calendaristice:
=YEAR(Data sfârșit)-YEAR(Data început)

 Funcția DATEDIF – returnează numărul exact de luni/ani/zile dintre două date
calendaristice. Este utilă în calcularea vechimii, vârstei, etc.

Funcția nu este documentată în Excel 2010!
Nu este disponibilă în Insert Function și nu are Help contextual!


Sintaxa: =DATEDIF(Data început; Data sfârșit; Interval)

Unde Interval poate fi unul dintre următoarele argumente:

Interval Descriere Explicații
”d” Zile Numărul de zile dintre Data1 și Data2
”m” Luni Numărul de luni întregi dintre Data1 și Data2
”y” Ani Numărul de ani întregi dintre Data1 și Data2
”yd” Zile excluzând Numărul de zile dintre Data1 și Data2, din același an
ani
”ym” Luni excluzând Numărul de zile dintre Data1 și Data2, din același an, aceeași lună
ani
”md” Zile excluzând Numărul de luni dintre Data1 și Data2, din același an
ani și luni

 Funcția EDATE – returnează data peste un număr indicat de luni, din aceeași zi,
înainte sau după o dată specificată (Data început);
Sintaxa: =EDATE(Data început;luni)
 Luni – numărul de luni dinainte sau după data de început. O valoare pozitivă
dă o dată viitoare, o valoare negativă dă o dată trecută;

 Funcția EOMONTH – returnează data pentru ultima zi din lună peste un număr
indicat de luni, înainte sau după o dată specificată.

17

Sintaxa: = EOMONTH(Data început;luni)
 Luni – numărul de luni dinainte sau după data de început. O valoare pozitivă
dă o dată viitoare, o valoare negativă dă o dată trecută;

4.2 Funcții matematice și statistice

 Funcția ROUND – rotunjește un număr la un număr specificat de cifre.

Sintaxa: = ROUND(număr; număr poziții)
 Funcția ROUNDUP – rotunjește prin adaos un număr la un număr specificat de cifre.

Sintaxa: = ROUND(număr; număr poziții)
 Funcția ROUNDDOWN – rotunjește prin lipsă un număr la un număr specificat de cifre.

Sintaxa: = ROUNDDOWN(număr; număr poziții)
 Funcția MROUND – rotunjește un număr la un multiplu specificat.

Sintaxa: = MROUND(număr; multiplu)
 Funcția TRUNC – trunchează la un număr specificat de zecimale;

Sintaxa: = MROUND(număr; număr zecimale)


 Funcția SUM – adună toate numerele dintr-o zonă de celule;

Sintaxa: = SUM(număr1, număr2,…..)

 Funcția SUMIF – adună toate numerele dintr-o zonă de celule care îndeplinesc un singur
criteriu;
Sintaxa: = SUMIF(zonă, criteriu, [zonă_sumă])
 Zonă - Obligatoriu. Reprezintă zona de celule în care se regăsește criteriul;
 Criteriu - Obligatoriu. Reprezintă criteriul care definește care celule se vor însuma.
 zonă_sumă - Opțional. Reprezintă celulele efective de însumat (dacă este omis, sunt
însumate celulele specificate în argumentul Zonă);

 SUMIFS – adună toate numerele dintr-o zonă de celule specificate de minim două
criterii;

Sintaxa: = SUMIFS(zonă_sumă, zonă_criterii1, criterii1, zonă_criterii2, criterii2,….)
 Zonă - Reprezintă zona de celule din care se adună datele.
 zonă_criterii1- Zona în care se regăsește criteriul1;
 criterii1- primul criteriu de selectare;
 zonă_criterii2- Zona în care se regăsește criteriul2;
 criterii2- al doilea criteriu de selectare;
 etc.

 Funcția AVERAGE- returnează media aritmetică dintr-un domeniu de valori;
Sintaxa: = AVERAGE (număr1, număr2,…..)

 Funcția AVERAGEIF- returnează media aritmetică dintr-un interval de celule care
îndeplinesc un anumit criteriu;

Sintaxa: = AVERAGEIF (zonă, criteriu, [zonă_medie])
 Zonă - Obligatoriu. Zona de celule pentru care se calculează media;
 Criterii - Obligatoriu. Criteriul definește celulele pentru care se calculează media;



18

 Zonă_medie Opțional. Este setul de celule care pentru care se calculează media. Dacă
lipsește, se utilizează un interval.

 Funcția AVERAGEIFS- returnează media aritmetică dintr-un interval de celule care
îndeplinesc minim două criterii;

Sintaxa: = AVERAGEIFS(zonă_medie, zonă_criterii1, criterii1,
[zonă_criterii2, criterii2], ...)

 Zonă_medie - Obligatoriu. Zona de celule pentru care se calculează media;
 Zonă_criterii1, zonă_criterii2, … Zonă_criterii1 este obligatoriu, următoarele sunt
opționale. Reprezintă 1 până la 127 zone în care se evaluează criteriile asociate.
 Criterii1, criterii2, … Criteriu1 este obligatoriu, următoarele sunt opționale.
Reprezintă de la 1 la 127 de criterii care definesc, celulele pentru care se calculează
media;

 Funcția MIN – returnează cel mai mic număr dintr-un set de valori;

Sintaxa: = MIN(număr1, [număr2], ...);

 Funcția MAX – returnează cel mai mare număr dintr-un set de valori;

Sintaxa: = MAX(număr1, [număr2], ...);

 Funcţia COUNT- numără câte celule dintr-un interval conţin numere;

Sintaxa: = COUNT(valoare1, [valoare2], ...)

 Funcţia COUNTIF- numără câte celule dintr-un interval îndeplinesc un singur criteriu;

Sintaxa: = COUNTIF(zonă;criteriu)

 Funcţia COUNTIFS - numără câte celule dintr-un interval îndeplinesc minim două
criterii;

Sintaxa: = COUNTIFS(zonă_criterii1, criterii1, [zonă_criterii2, criterii2]…)

 Funcția COUNTA – contorizează numărul de celule care nu sunt goale dintr-o zonă;

Sintaxa: COUNTA(valoare1, [valoare2], ...)

 Funcția COUNTBLANK - Numără celulele goale dintr-o zonă de celule.

Sintaxa: = COUNTBLANK(zonă)

 Funcția RANK – Întoarce rangul unui număr dintr-o listă de numere. Dacă lista ar fi
ordonată, rangul numărului ar fi poziţia sa din lista ordonată.

Sintaxa: = RANK(număr;ref,[ordine])
 Număr - Obligatoriu. Este numărul al cărui rang se doreşte a fi aflat;
 Ref - Obligatoriu. Este o listă de numere. Valorile nenumerice din argumentul ref sunt
ignorate.
 Ordine - Opțional. Este un număr ce specifică modul de atribuire al rangului.
- Dacă ordine este 0 (zero) sau omis, Microsoft Excel atribuie rangul numărului ca și
cum ref ar fi o listă sortată în ordine descrescătoare.
- Dacă ordine este orice valoare nenulă, Microsoft Excel atribuie rangul numărului ca
și cum ref ar fi o listă sortată în ordine crescătoare.



19

 Funcția LARGE – returnează a k-a din cele mai mari valori dintr-un set de date (Ex: al
treilea dintre cele mai mari numere);

Sintaxa: = LARGE(matrice;k)
 Matrice – Obligatoriu.Zona de date pentru care se determină a k-a valoare ca mărime;

k - Obligatoriu. Poziția valorii de întors (față de cea mai mare) din matrice;

 Funcția MODE – returnează valoarea cea mai frecventă dintr-un set de date;

Sintaxa: = MODE(număr1;[număr2];…)
 Număr1; număr2;… – Obligatoriu. Sunt de la 1 la 255 numere (zona de date) pentru

care se determină mod-ul;

4.3 Funcții de text

 Funcția CONCATENATE – uneşte până la 255 şiruri text într-un singur şir text;

Sintaxa: = CONCATENATE(text1; [text2]; ...)
În locul funcţiei CONCATENATE se poate utiliza şi operatorul de concatenare &
( în utilizare se va tine cont şi de caracterul spaţiu!)

 Funcția UPPER – transformă textul în majuscule.
Sintaxa: = UPPER (text)
 Funcția LOWER – transformă textul în minuscule.
Sintaxa: = LOWER(text)
 Funcția PROPER – transformă în majusculă prima literă a fiecărui cuvânt.
Sintaxa: = PROPER(text);
 Funcția TRIM – elimină spaţiile în plus între cuvinte, la începutul sau la sfârşitul
cuvântului;
Sintaxa: = TRIM(text);

 Funcția LEFT – returnează numărul precizat de caractere de la începutul unui șir text;

Sintaxa: =LEFT(text, [car_num]);
 Text - Obligatoriu. Șirul text care conține caracterele pe care doriți să le extrageți.
 Car_num - Specifică numărul de caractere pe care doriți să le extragă LEFT.

 Funcția RIGHT– returnează numărul precizat de caractere de la sfârșitul unui șir text;

Sintaxa: =RIGHT(text, [car_num]);
 Text - Obligatoriu. Șirul text care conține caracterele pe care doriți să le extrageți.
 Car_num - Specifică numărul de caractere pe care doriți să le extragă RIGHT.


4.4 Funcții logice

 Funcția IF – returnează o valoare dacă o condiție specificată se evaluează la TRUE și altă
valoare dacă acea condiție se evaluează la FALSE.

Sintaxa: =IF(test_logic, [valoare_dacă_adevărat], [valoare_dacă_fals])

 Funcția AND – returnează TRUE dacă toate argumentele sale sunt TRUE; returnează
FALSE dacă unul sau mai multe argumente sunt FALSE;

Sintaxa: = AND(logic1, logic2,…)

 Funcția OR – returnează TRUE dacă cel puţin un argument este TRUE; returnează

FALSE dacă toate argumentele sale sunt FALSE;

Sintaxa: = OR(logic1, logic2,…);
20

4.5 Funcții de căutare și referință
Se utilizează pentru a găsi valori în liste sau tabele.

 Funcția VLOOKUP – caută o valoare în prima coloană a unui tabel și returnează o
valoare aflată pe același rând, dar pe altă coloană a tabelului.

Sintaxa: =VLOOKUP (valoare căutată;tabel;număr coloană;potrivire)
 Valoare căutată – valoare după care are loc căutarea (obligatoriu în prima
coloană a tabelului!);
 Tabel – zona de celule în care se realizează căutarea (de obicei se fixează
acest grup de celule) – fără antet!
 Număr coloană – numărul coloanei din tabel de unde se va returna valoarea
potrivită;
 Potrivire – o valoare logică care specifică dacă datele sunt căutate exact sau
aproximativ:
 TRUE (implicit) – căutare aproximativă (returnează valoarea cea mai
apropiată, dar mai mică decât valoarea căutată);
 FALSE – căutare exactă (atunci când nu găsește valoarea înscrisă ca
prim argument, returnează #N/A);

Al 4-lea argument este opțional. Dacă nu este introdus, datele din prima coloană a
tabelului în care se face căutarea trebuie să fie sortate crescător!



 Funcția HLOOKUP – caută o valoare în primul rând al unui tabel și returnează o
valoare aflată pe aceeași coloană, dar pe alt rând al tabelului.

Sintaxa: = HLOOKUP (valoare căutată;tabel; număr rând; potrivire)

Al 4-lea argument este opțional. Dacă nu este introdus, datele din primul rând al
tabelului în care se face căutarea trebuie să fie sortate crescător (de la stânga la dreapta)!


4.6 Funcții imbricate
Sunt formule complexe în cadrul cărora se utilizează mai multe funcții (o funcție este
folosită ca și argument pentru altă funcție);

Exemplu =IF((AVERAGE(F3:H3)>5);"admis";"respins") – dacă media valorilor din
domeniul de celule F3:H3 este mai mare decât 5, funcția IF să afișeze „admis” sau „respins”.
Funcția AVERAGE este imbricată (încastrată) în funcția IF.
O funcție poate avea maxim 7 nivele de funcții imbricate;


Partea V – Tabele pivot (Rapoarte)

5.1 Crearea unui tabel pivot
Un tabel pivot (Raport) este o structură totalizatoare aplicată unei foi de calcul Excel
care conține cantități mari de date. Înainte de creare, se verifică să îndeplinească următoarele
condiții:
 Fiecare celulă este formatată conform tipului de date conținut;
 Tabelul nu conține coloane goale;
 Tabelul conține un antet (cap de tabel), cu denumirea fiecărei coloane.



21

Pentru crearea unui tabel pivot, se accesează fila Inserare, Butonul Tabel Pivot (Pivot
Table), care deschide fereastra Creare Tabel Pivot (Create Pivot Table). Refeințele datelor
sursă vor fi afișate automat în caseta Tabel/Zonă (Table/Range), iar în partea de jos a
ferestrei se alege opțiunea de amplasare a tabelului pivot (Foaie de lucru nouă sau Foaie de
lucru existentă); după apăsarea butonului OK, aplicația va afișa un tabel pivot gol, iar în
partea din dreapta o fereastră Listă de Câmpuri Tabel Pivot (Pivot Table Field List), de
unde se pot alege câmpurile tabelului și poziționarea lor în tabel. Astfel, pentru crearea
tabelului pivot, se vor glisa câmpurile către casetele din partea de jos:
 Etichete de coloană (Column Labels) – datele care se vor afișa în coloane;
 Etichete de Rând (Row Labels) - datele care se vor afița în rânduri;
 Valori (Values) – datele cu care se fac operații (implicit, se face însumarea valorilor);
 Filtru raport (Raport filter) – realizează filtrarea datelor după anumite criterii;
După crearea tabelului pivot se poate modifica aspectul lui prin afișarea/ascunderea
elementelor unui anumit câmp. Click pe săgeata din partea dreaptă a câmpului și se selectează
care elemente vor fi afișate sau ascunse (se bifează/debifează caseta de validare aferentă);

5.2 Actualizarea datelor unui tabel pivot
Atunci când se modifică datele care au stat la baza unui tabel pivot, acestea necesită
actualizare, astfel: click dreapta pe tabelul pivot și se alege opțiunea Reâmprospătare
(Refresh);

5.3 Filtrarea și sortarea datelor unui tabel pivot
Datele unui tabel pivot pot fi afișate în ordinea dorită de utilizator, astfel:
o Se execută click pe săgeata din dreapta câmpului ale cărui elemente vor fi sortate sau
filtrate, de unde se alege opțiunea dorită:
 Sortarea datelor (crescător/descrescător, A-Z/Z-A);
 Filtrarea datelor:
 Filtre de etichetă (Label filters) – se alege opțiunea dorită din meniu;
 Filtre de valoare (Value Filters) - se alege opțiunea dorită din meniu;

5.4 Gruparea datelor unui tabel pivot
Se selectează datele care se doresc a fi grupate, se execută click dreapta și se alege
opțiunea Grupare (Group). Aplicația va genera un grup care va cuprinde datele selectate,
numit Grup1 (ulterior se poate redenumi);

Pentru gruparea datelor numerice pe intervale valorice, se execută click dreapta pe prima
valoare din listă și se alege opțiunea Grupare, iar din fereastra deschisă se stabilesc: valoarea
de început, valoarea de sfârșit și intervalul valoric de grupare a datelor;

Datele calendaristice pot fi grupate pe ani, trimestre, luni, etc. Se execută click dreapta pe
prima valoare din listă și se alege opțiunea Grupare, iar din fereastra deschisă se stabilesc:
data de început, data de sfârșit și intervalul de grupare a datelor (ani, trimestre, luni);

Partea VI – Analiză circumstanțială

6.1 Tabele de ipoteze - permit exploatarea rezultatului uneia sau mai multor formule,
pe baza diferitelor valori luate de unul sau doi parametrii (variabile).

6.1.1 Tabelele de ipoteze cu o variabilă - permit exploatarea rezultatului uneia sau mai
multor formule, pe baza diferitelor valori luate de un parametru. Are următoarele elemente:
 O celulă de intrare – unde se înscrie parametrul variabil;
 Una sau mai multe formule care vizează celula de intrare;
22

 Un câmp de ipoteze ce conține valorile variabile asupra cărora se vor aplica formulele,
distribuite pe rând sau pe coloană;
Valorile variabilei vor fi afișate pe rând (sau pe coloană), iar rezultatele vor fi afișate în
coloana sau rândul adiacent:
 Dacă tabelul este orientat pe coloană – formula se va introduce în rândul de deasupra
primei valori și în cel din dreapta coloanei valorilor;
 Dacă tabelul este orientat pe rând – formula se va introduce sub rândul valorilor, în
coloana de la stânga;
Se selectează grupul de celule care conțin câmpul de ipoteze, împreună cu rândul (sau
coloana) unde este introdusă formula al cărei rezultat se va analiza. Din fila Date (Data),
butonul Analiză circumstanțială (What-If Analysis), se alege comanda Tabel de date (Data
Table). În fereastra de dialog apărută, se va introduce adresa celulei de intrare (care conține
parametrul cu valoare variabilă, ce urmează a fi analizat), fie pe coloană, fie pe rând (după
caz), apoi se apasă OK.

6.1.2 Tabelele de ipoteze cu 2 variabile – permit variația simultană a 2 parametrii,
necesitând 2 celule de intrare, pe baza unei formule care se introduce la intersecția celor două
variabile; se selectează grupul de celule care conțin câmpurile de ipoteze, împreună cu celula
unde este introdusă formula al cărei rezultat se va analiza. Din fila Date (Data), butonul
Analiză circumstanțială (What-If Analysis), se alege comanda Tabel de date (Data Table).
În fereastra de dialog apărută, se va introduce adresa celor două celule de intrare (care conțin
ce 2 parametrii cu valoare variabilă, ce urmează a fi analizați), pe coloana și rândul
corespunzător, apoi se apasă OK.
Atunci când se dorește realizarea unei analize a datelor pentru mai mult de 2 variabile,
se folosesc scenarii.

6.2 Căutare rezultat – instrument de analiză circumstanțială care returnează un
rezultat ca urmare a modificării valorii unei celule (care conține o formulă), astfel:
 Se selectează celula care conține formula;
 Din tab-ul Analiză circumstanțială, se alege comanda Căutare rezultat (Goal seek);
 În fereastra Căutare rezultat se alege o valoare nouă pentru celula selectată și se
stabilește celula al cărei rezultat se va modifica;
 Se apasă OK.

6.3 Scenarii – permit verificarea modului în care variația anumitor parametrii
generează diferite rezultate.

6.3.1 Crearea unui scenariu Pentru crearea unui scenariu, din fila Date, butonul
Analiză circumstanțială, se selectează comanda Manager de scenarii (Scenario Manager).
În fereastra Manager de scenarii sunt afișate scenariile definite și o serie de butoane cu
ajutorul cărora se pot gestiona;
La apăsarea butonului Adăugare (Add) se deschide fereastra pentru editarea
scenariului, unde se stabilesc:
 Numele scenariului;
 Celulele modificabile (Changing cells) – referințele celulelor care se doresc a fi
modificate (este indicat ca referințele celulelor să conțină denumiri!);
După apăsarea butonului OK se deschide o casetă de dialog în care se introduc valorile
prognozate pentru celulele modificabile ale scenariului;

6.3.2 Modificarea unui scenariu – se poate face din fereastra Manager de scenarii, de
unde se alege una din opțiunile:

23

 Afișare (Show) – determină actualizarea valorilor și recalcularea foii de calcul (pentru a
reveni la valorile inițiale se utilizează comanda Undo);
 Editare (Edit) – deschide fereastra Editare scenariu (Edit scenario), unde se pot face
modificările dorite;
 Ștergere (Delete) – determină ștergerea scenariului;

6.3.3 Sumarizarea scenariilor – generarea unui raport rezumativ. În fereastra
Manager de scenarii se apasă butonul Rezumat (Summary), care afișează fereastra de dialog
Rezumat Scenariu (Scenario Summary), cu două tipuri de rapoarte:
 Rezumat Scenariu – raport sub formă de tabel (afișat într-o foaie de calcul separată);
 Raport Tabel Pivot de tip Scenariu (Scenario PivotTable report) – raport sub formă
de tabel pivot; În caseta Celule rezultat (Result cells) se vor alege referințele celulelor care
conțin rezultatele ce vor fi afișate în raport.

Partea VII – Validarea datelor

7.1 Validarea datelor – reprezintă un instrument de control și restricționare a datelor
introduse într-o foaie de calcul (util mai ales atunci când registrul de calcul este partajat de
mai mulți utilizatori).
Validarea datelor (asupra uneia sau a mai multor celule selectate), este disponibilă în
fila Date (Data), grupul Instrumente de date (Data Tools), butonul Validări date (Data
validation), care deschide o listă derulantă din care se alege comanda Validare date, de unde
se pot face configurările dorite:
 Limitarea valorilor doar la o anumită listă de valori;
 Acceptarea doar a numerelor întregi, cuprinse într-un interval;
 Valori de dată și oră, cuprinse într-un interval;
 Limitarea numărului de caractere text ce pot fi introduse;
 Particularizat (pe baza unei formule);
Pentru a ajuta utilizatorul să corecteze erorile (în cazul introducerii valorilor incorecte),
există posibilitatea de a introduce mesaje și instrucțiuni:
o În fereastra Validare date, tab-ul Mesaj de intrare (Input message) se poate introduce
un mesaj de avertizare (informare) ce va fi afișat la selectarea celulei ;
o În fereastra Validare date, tab-ul Alertă eroare (Error alert), caseta derulantă Stil, se
poate introduce un mesaj de eroare ce va fi afișat la introducerea de date invalide, astfel:
 Oprire (Stop) – împiedică utilizatorulsă introducă date invalide;
 Avertisment (Warning) – avertizează utilizatorul în legătură cu incorectitudinea
datelor, oferind posibilitatea continuării introducerii (sau revocare);
 Informații (Information) - avertizează utilizatorul în legătură cu incorectitudinea
datelor, fără a-l împiedica să le introducă;
Se poate introduce un mesaj particularizat de avertizare eroare, care va fi afișat în cazul
în care se introduc valori invalide;

7.2 Încercuirea datelor invalide (Circle Invalid Data) – se poate aplica în cazul
celulelor care conțin deja date. Aplicația Excel evidențiază datele invalide prin încercuirea
lor; se selectează grupul de celule care conțin date, se stabilește criteriul de validare din fila
Validare date, apoi se alege comanda Încercuirea datelor invalide. Pentru eliminarea
cercurilor se introduce o valoare validă, sau se alege opțiunea Golire Cercuri Validare
(Clear Validation Circles);



24

7.3 Auditarea datelor – verificarea formulelor pentru a stabili acuratețea lor (sau
pentru a detremina cauza erorilor apărute); comenzile de audit trasează săgeți de urmărire,
care stabilesc relațiile dintre celule și formule, astfel:
 Celule precedente – reprezintă celulele la care se face referire de către o formulă;
 Celule dependente – conțin formule care se referă la alte celule;

Din tab-ul Formule (Formulas), grupul Audit formule (Formula auditing), se apelează
butoanele:
 Trasare precedențe (Trace Precedents) – afișează săgeți albastre către celulele care au
impact asupra celulei selectate;
 Trasare dependențe (Trace Dependents) – afișează săgeți albastre către celulele asupra
cărora are impact celula selectată;
Apăsarea repetată a butoanelor Trasare precedențe și Trasare dependențe determină
vizualizarea pe mai multe niveluri a precedențelor și dependențelor.


 Eliminare săgeți (Remove Arrows) – șterge săgețile de trasare.
 Afișare formule (Show formulas) – permite vizualizarea formulelor din foaia de calcul;
 Verificare erori (Error checking) – verificarea foii de calcul pentru a afișa eventualele
erori; dacă în foaia de calcul există erori, în cadrul ferestrei Verificare erori vor fi afișate
informații legate de tipul de eroare existentă. Se pot afișa:
- Ajutor pentru eroare (Help on this error);
- Afișare pași calcul (Show calculation steps);
- Ignorare eroare (Ignore error);

7.4 Inserarea și ștergerea comentariilor dintr-o foaie de calcul

Celulelor din foaia de calcul li se pot asocia diferite comentarii (note explicative, se-
parat de conținutul celulei). Se selectează celula dorităși se accesează tab-ul Revizuire
(Review), butonul Comentariu nou (New comment). Apare un dreptunghi în care se poate
introduce comentariul (identificat prin numele utilizatorului; implicit apare numele
utilizatorului cu drept de administrator al calculatorului, dar se poate edita). După finalizarea
comentariului se execută click în afara zonei de editare.
Celulele care conțin comentarii sunt diferențiate printr-un triunghi roșu în dreapta sus.
Prin poziționarea cursorului mouse-lui pe acest indicator se realizează afișarea comentariului.
Comentariile se pot edita, șterge, se pot afișa sau ascunde, etc.

7.5 Revizuire și urmărire modificări

Opțiunea de urmărire a modificărilor este disponibilă numei în registrele de calcul partajate!


Pentru partajarea unui registru de calcul se apelează butonul Partajare registru de
calcul (Share workbook), din tab-ul Revizuire (Review), apoi:
 În fila Editare (Editing) – se bifează caseta Se acceptă modificări simultane făcute de
mai mulți utilizatori (Allow changes by more than one user at the same time);
 În fila Complex (Advanced) – se pot opera anumite setări:
- Număr de zile de păstrare a istoricului modificărilor;
- Mod de actualizare;
- Rezolvarea conflictelor între utilizatori
După apăsarea butonului OK (și confirmarea salvării), registrul de calcul va deveni
partajat (în bara de titlu apare Partajat – Shared, lângă denumirea fișierului).

25

7.5.1 Urmărire modificări – apelarea tab-ului Revizuire, butonul Urmărire
modificări (Track changes), opțiunea Evidențiere modificări (Highlight changes); în
fereastra deschisă se bifează opțiunea Urmărire modificări în timpul editării (Track
changes while editing) și opțiunea Evidențiere modificări pe ecran (Hightlight changes on
screen), apoi OK pentru confirmare. După confirmarea salvării, modificările efectuate vor fi
evidențiate cu o culoare în colțul stânga-sus al celulei, iar la poziționarea mouse-ului pe celulă
apare o casetă text cu numele utilizatorului, data și ora modificării și modificarea efectuată.
Modificările efectuate pot fi acceptate sau respinse prin apelarea tab-ului Revizuire,
butonul Urmărire modificări (Track changes), opțiunea Acceptare sau respingere
modificări (Accept/Reject changes); în fereastra deschisă se pot revizui informațiile cu
privire la modificări, care pot fi acceptate sau respinse.
O listă a modificărilor efectuate se poate genera și într-o foaie de calcul separată, astfel:
 În fereastra Evidențiere modificări se bifează opțiunea Listare modificări pe o foaie
nouă (List changes on a new sheet). Aplicația va genera o nouă foaie de calcul numită
History.
Dezactivarea opțiunii de urmărire a modificărilor – se debifează opțiunea Urmărire
modificări în timpul editării – OK.
Dezactivarea opțiunii de partajare a registrului de calcul - se debifează opțiunea Se
acceptă modificări simultane făcute de mai mulți utilizatori.

Partea VIII – Automatisme (Macro-uri)


O macrocomandă reprezintă o succesiune de comenzi (și instrucțiuni) în scopul auto-
matizării unor operații care se repetă în mod frecvent.

8.1 Înregistrarea unei macrocomenzi (memorarea fiecărui pas de către aplicația Ex-
cel).
Macrocomenzile pot fi înregistrate prin apelarea Filei Dezvoltator (Developer); Dacă
fila Dezvoltator nu este vizibilă, se procedează la inserarea ei în panglica de comenzi, astfel:
- Click dreapta într-o zonă goală a Panglicii de meniuri, apoi se alege comanda Parti-
cularizare panglică;
- Din fereastra deschisă, în zona File principale, se bifează Dezvoltator;
- După apăsarea butonului OK, fila Dezvoltator va fi afișată în Panglica de meniuri;

Pentru rularea macrocomenzilor este necesară setarea nivelului de securitate pentru
acceptarea acestora; în fila Dezvoltator, se apasă butonul Securitate macrocomenzi (Macro
Security), unde se bifează opțiunea Se activează toate macrocomenzile (Enable all macros);
Pentru rularea macrocomenzilor relative (recomandat!) este necesară activarea bu-
tonului Utilizare referințe relative (Use relative references);

Pentru a începe înregistarea unei macrocomenzi, se apelează din fila Dezvoltator bu-
tonul Înregistrare macrocomandă (Record Macro), apoi din fereastra deschisă se stabilesc
detaliile:
 Nume macrocomandă
 Combinație de taste (Shortcut key) – asocierea macrocomenzii cu o combinație de
taste;
 Memorare macrocomandă în (Store macro in) – se alege registrul de calcul în care
macrocomanda să fie activă;
 Descriere (opțional);



26

După apăsarea butonului OK, începe înregistrarea; după finalizarea succesiunii de
operații dorite, oprirea înregistrării se face prin apăsarea butonului Oprire înregistrare (Stop
Recording);

8.2 Rularea unei macrocomenzi
În fila Dezvoltator, butonul Macrocomenzi afișează lista macrocomenzilor înregistra-
te; se selectează numele macrocomenzii dorite, apoi se apasă Executare (Run);

8.2 Asocierea unei macrocomenzi unui buton:

 Asocierea unei macrocomenzi unui buton din Bara de instrumente de acces rapid:
- Din lista derulantă deschisă la apăsarea butonului din partea dreaptă a barei de instru-
mente de acces rapid, se selectează opțiunea Mai multe comenzi (More Commands)
- În fereastra Opțiuni Excel, din lista derulantă Alegere comenzi din (Choose
commands from) se selectează opțiunea Macrocomenzi (Macros) – apoi se alege
macrocomanda dorită și se apasă butonul Adăugare; butonul asociat va fi afișat în
bara de instrumente de acces rapid;
 Asocierea unei macrocomenzi unui buton inserat în foaia de calcul:
- Din fila Dezvoltator, grupul de butoane Controale, se apasă butonul Inserare, de un-
de se alege Buton (din Controale formular);
- Se desenează butonul cu mouse-ul în zona dorită din foaia de calcul, iar la deschiderea
ferestrei Asociere macrocomandă se alege numele macrocomenzii care se dorește a fi
asociată butonului;
- La apăsarea butonului, macrocomanda asociată acestuia se va rula;
- Butoanele se pot copia, muta, șterge, li se poate edita textul, mărimea, etc. (cu click
dreapta se deschide meniul contextual, de unde se alege comanda dorită);


Pentru a putea rula macrocomenzi, fișierul Excel trebuie salvat cu extensia .xlsm



























27

Nume Prenume Gen Data nasterii Județ Proba 1 Proba2 Proba3
Crisan Manuela F 03.07.1994 B 9,57 6,897 3,89765
Naum Geanina F 31.05.1991 B
Popescu Aura F 08.12.1986 B 9,82 2,98 3,12

Untaru Gigi M 21.09.1976 B
Hurezan Petre M 26.02.1994 Bh 9,78 4,234 8,76
Florescu Ionela F 05.06.1992 Bn 3,24 3,68 4,92
Costache Ramona F 08.08.1987 Bv 6,86 2,8976 6,4567
Zamfir Andrei M 26.07.1977 Bv 5,9453 3,987 8,908
Lupu Stan M 04.10.1983 Dj 4,56
Stan Maria F 01.04.1992 Dj 8,87 6,89 4,98
Vasile Ioana F 15.08.1995 Dj 3,156 2,48 3,8
Andrei Jeanina F 09.01.1991 Gr 8,36 3,7876 8,9808
Mardare Anca F 23.09.1976 Gr 9,7 7,7 6,45
Nastase Livia F 16.01.1981 Gr 6,2121 6,9 4,34
Tatu Romeo M 05.12.1984 Gr 5,74 3,6789 3,7865
Anghel Marin M 04.09.1994 Hr 5,6457 8,38 7,24
Iliescu Ion M 03.05.1996 Hr 8,4235 2,78 9,34
Enache Gheorghe M 23.04.1988 Mh 9,3342 6,87 4,58
Gheorghe Narcis M 01.01.1992 Ot 9,57 3,987 9,9876
Jinga Gabriel M 24.06.1980 Ot 4,56 3,24 2,46
Marinescu Emil M 03.03.1987 Ot 7,5656 6,57 8,1
Toma Mihaela F 04.02.1989 Tl 4,89 2,0989 3,876
















































28